POLUAREA APELOR ȘI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA SANATAȚII

Apa, aerul și solul sunt cunoscuți sub denumirea de factori de mediu. În

fiecare dintre aceștia se dezvoltă o faună și o flora specifică care, pentru a
putea supravețui, trebuie să i se asigure un mediu ambiant cât mai curat-
sanatos.

Cunoașterea condițiilor de viață, din cadrul fiecărui factor de mediu, conduce

la o protecție eficientă a mediului. Pentru aceasta însă, este necesar să se
cunoască sursele de poluare, respectiv poluanții, care ar putea prejudicia
dezvoltarea vieții și apoi impactul lor asupra mediului.

Toate aceste cunoștințe conduc, în final, la luarea de măsuri de prevenire și

combatere a poluării factorilor de mediu și creării de condiții propice vieții pe
pământ.

APA
Dintre cei trei factori de mediu- apă, aer, sol- apa este cea mai afectată de
poluare, creând numeroase probleme pentru pastrarea și îmbunatățirea calității
ei. Dupa cum se știe, apa în natură există sub următoarele forme:

a) Apă de suprafață ( fluvii, râuri, lacuri, mări și oceane)

b) Apă subterană( straturi acvifere și izvoare)

Apa de mare-ocean și apa potabilă, deși se încadrează în categoria apelor de

suprafață vor fi tratate separat.

Resursele totale de apă ale României sunt de circa 40 de miliarde m3 pe an din

care, în stadiul actual de amenajarea bazineor hidrografice, circa 13 miliarde m3
pe an. Resursele de apă utilizabile din râurile interioare sunt de numai 15 miliarde
m3 pe an în regim natural și de aproape dublu în regim amenajat, la care se mai
adaugă 3 miliarde m3 pe an apă subterană și aproximativ 10 miliarde m3 pe an
apă din Dunare.

Poluarea apelor în masură mai mare sau mai mică, este greu de evitat. Statisticile
au aratat că sursele de poluare ‘’ punctiforme’’ provenite de la orașe sau fabric și
care sunt evacuate în emisari prin guri de descărcare, reprezintă numai circa 35%
din totalul surselor de poluare, în timp ce cele ‘’nepunctiforme’’, lipsite de guri de
descărcare, circa 65%. Dacă pentru sursele de poluare punctiforme- controlate- se
pot lua măsuri de purare a lor, acesta nu este posibil în cazul surselor de poluare
nepunctiforme.

În general, sursele de poluare și poluanții principali sunt aceiași atât pentru apele
de suprafață cât și subterane, de asemenea, impactul și măsurile de ameliorare a
mediului-a calității apei sunt practic asemănătoare.

În ceea ce privește activitatea de protecție a calității apei, ea se desfășoară, în

principal, în cadrul Institutului Național de Meteorologie și Hidrologie (I.N.M.H),
Institutul de Cercetări pentru Ingineria Mediului ( I.C.I.M) Institutului de Igienă și
Sănătate Publică( I.I.S.P), Agențiilor de mediu și stațiilor de epurare.
Cazul 1
Dunărea, unul dintre fluviile cele mai importante din Europa, parcurge în țară,
până la vărsare, 1075 km. Dunărea constituie încă de mult timp obiectul unor
cercetări deosebite din punct de vedere calitativ, prin determinarea periodică a
caracteristicilor fizice, chimice și bacteriologice. Din punct de vedere fizico-chimic,
indicatorii respectivi se înscriu în normele și standardele actuale, pe tot parcursul
celor 25 de ani de măsurători. Apa Dunării corespunde necesarului folosințelor
actuale. Datele saprobiologice indică și ele o calitate a apei corespunzătoare, pen
toată lungimea parcursă în țară. Măsurătorile de radioactivitate indică și ele
valorile normale la nivelul fondului natural, după 1970 s-au înregistrat creșteri, de
chiar până la 6 ori față de cele inițiale, a unor indicatori- amoniu, nitrați și posfați-
însă nedepășind limitele standard. De asemenea, mineralizarea a inregistrat
creșteri de 35%, iar indexul saprob a depașit valoarea 2,0.

Aporturile externe de săruri și nutrienți menționate au avut drept consecință

dezvoltarea abundentă a fitoplantonului care, în ultimii ani, au atins valori de 100
de ori mai mari ca în anul 1970. Dezvoltarea deosebit de intensă a fitoplantonului
face ca activitatea populației fitoplanctonice să fie dificitară, în ceea ce privește
raportul dintre cantitatea de O2 din apă și consum, aceasta din urmă depășind
producția de O2. Scăderea concentrației în O2 dizolvat din apă conduce la
micșorarea posibilităților de autoepurare. Pe de altă parte, în zonele cu viteze mici
ale apei, împrospătarea cu O2 a acesteia este de asemenea dificilă. Datorită
proceselor descrise anterior sunt zone de pe Dunare, în special în timpul verilor
secetoase, când deficitul de O2 din apă poate atinge chiar 40%, este vorba aici de
lacurile de acumulare de la Porțile de Fier, cursul inferior al Dunării, Delta Dunării
etc. Datorită variațiilor mari de O2 din apă, unele specii de organisme au disparut,
apărând însă mai târziu uneori.
 Datorită faptului că Dunărea primește toate apele uzate ale marilor orașe de pe
parcurs și importanței crescânde, în urma punerii în funcțiune a canalului
Dunărea-Main-Rin, numărul măsurătorilor a crescut, ca de altfel și cel al
determinărilor. În acest sens, pe plan internațional este de semnalat o activitate
imensă. O serie de determinări sunt făcute la punctele de frontieră de pe Dunăre,
de ambele părți. Anual sunt analizate rezultatele măsurătorilor și determinărilor
pentru buna gospodărire a apelor Dunării. Pe linie, științifică, în cadrul IAD la
unele ședinte anuale se discută și se trag concluzii privind producția mediului în
bazinul hidrografic al fluviului Dunărea. Concluziile sunt trimise tuturor țărilor
dunărene și altor interesate în buna gospodărire a Dunarii.

În ceea ce privește Delta Dunării, se arată anterior că, pe întreg parcursul Dunării
în țară, calitatea apei se încadra în limitele categoriei ‘’întâi’’ de folosință, ar fi fost
normal ca și pe cele trei brațe ale Dunării și în lacurile dintre acestea, calitatea
apei să fie în continuare la fel de bună. S-a constantat însă, că începând cu anii ’60
producția piscicolă cantativ a ramas aceeași, în timp ce din punct de vedere
calitativ s-a înrăutățit pe an ce trecea. Astfel, dacă acum 30 de ani speciile
superioare de pește reprezentau 90% din producție, în prezent reprezintă numai
10% și viceversa. Cauzele, în mod cert, nu trebuie cautate în diminuarea calitativă
a apei Dunării. În acest sens trebuie amintit că, în urmă cu 30 de ani, au început în
Delta Dunării numeroase construcții de îndiguire.

În concluzie, la prima vedere, ar trebui să se revină la situația de la care s-a plecat,

acum cica 30 de ani, pentru redresarea Deltei Dunării din punct de vedere
ecologic.

Surse de poluare- poluanti

Sursele de poluare ale apelor de suprafață și subterane, bineînțeles cele

principale, sunt urmatoarele:

Apele uzate orășenești, provenite din gospodării, restaurant, hoteluri și în bună

parte din mica industrie reprezintă una din principalele surse de poluare. Ele pot fi
prezente în aproape toate tipurile de ape arătate mai sus, cu excepția apei
potabile.

Apele uzate industriale provin din apele folosite în procesul tehnologic industrial.
Epurate sau nu, ele constituie o sursă de poluare. O apă industrială uzată are, în
principiu, caracteristici asemănătoare substanțelor chimice sau fizice utilizate în
procesul tehnologic. Astfel, de exemplu, apele uzate provenite de la minele de
cărbuni au drept caracteristică principala conținutul în substanțe în suspensie-
sterilul, apele uzate rezultate de la fabricile de zahăr conțin atât substanțe în
suspensie cât și organice etc.

Apele uzate de la crescătoriile de animale și păsări au, în mare măsură,

caracteristici oarecum asemănătoare cu ale apelor uzate orășenești, poluanții
fiind substanțele organice și suspensiile.

Apele uzate rezultate în urma irigării terenurilor agricole, în special cu ape de

suprafață, sunt poluate cu fertilizatori organici, pesticide etc și uneori și cu
substanțe nocive ce se găsesc în atmosferă.
Apele uzate de la campinguri, zone de agrement, terenuri de sport etc, sunt
practic asemănătoare apelor uzate orășenești.

Apele uzate provenite de la navele maritime sau fluviale. Navele pot evacua
impurități deosebit de nocive, atât din punct de vedere calitativ cât și provenite
din activitatea personalului navigant, a pasagerilor sau animalelor transportate,
pierderi de combustibil, lubrifianți, substanțe nocive transportate, așa-zisele ape
de balast etc.

Apele uzate radioactive , se consideră că este bine a începe cu câteva noțiuni de

ordin general privind substanțele radioactive și radioactivitatea. Substanțele
radioactive- radionuclizii, radioizotopii, izotopii radioactivi- sunt unele din cele mai
periculoase substanțe toxice. În general , toate substanțele radioactive sunt
obținute pe care artificială din minereu de uraniu. Uraniu, mai ales sub formă de
oxizi, se găsește în peste 150 minereuri, dintre care, cele mai răspândite sunt
pechblenda, micile uranifere, carnotit, nasturan etc.

Atomii, cu număr diferit de masă se gasesc în aceeași căsuță a tabelului

elementelor chimice al lui Mendeleev și se numesc izotopi. Izotopii radioactivi, din
cauza instabilitășii nucleului, caută să treacă în stare de echilibru prin eliminarea
particulelor nucleare. Trecerea unui element radioactiv în stare de element stabil
se face prin emisie de radiații alfa, beta, gama, foarte bogate în energie.

Radiațiile alfa constau din particule cu număr de ordine 2 și număr de masă 4,

încărcate pozitiv. Ele pătrund în aer 6,5 cm, în apa 0,01 cm, iar în foi de aluminiu
0.005cm

Radiațiile beta sunt formate din particule elementare de electricitate negativă-

electroni, aceștia iau naștere în momentul emisiei radioactive a unui neutron din
nucleu. Parcursul în aer a radiațiilor beta este de 20 m, în apa de 2,6 cm, în foi de
aluminiu de 1mm.

Radiațiile gama sunt de natură electromagnetică și de obicei însoțesc

dezintegrările alfa și beta, sunt radiații ondulatorii electromagnetice de aceeași
natură cu lumina și razele X, dar cu lungime de undă mult mai mică decât a
acestora. Au putere de pătrundere mai mare ca razele alfa și beta.
Poluarea apei datorita agentilor biologici (microorganisme si materii organice
fermentescibile) duce la o contaminare puternica, bacteriologica a apei, care are
drept urmare raspandirea unor afectiuni cum sunt colibacilozele sau hepatitele
vitale, febra tifoida. La aceasta categorie de poluare, pe langa apele uzate urbane
pot participa in mare masura industriile alimentare, industria hartiei. Se
considera, de exemplu, ca o fabrica de hartie de dimensiuni mijlocii
echivaleaza, in ceea ce priveste poluarea, cu un oras de 500.000 de
locuitori. Nu mai putin periculoase, sunt apele uzate provenite de la
cresterea animalelor in marile complexe agroindustriale, caracterizate de o
foarte mare concentrare a animalelor pe spatii inchise, foarte restranse.

Poluarea chimica rezulta din deversarea in ape a diversilor compusi ca : nitrati,

fosfati si alte substante folosite in agricultura, a unor reziduuri si deseuri
provenite din industrie sau din activitati care contin plumb, cupru, zinc, crom,
nichel, mercur sau cadmiu. Dealtfel, poluarea apelor cu nitrati si fosfati a devenit
tot mai ingrijoratoare in ultimul timp, mai ales in tarile cu agricultura dezvoltata si
industrializate. Excesul de ingrasaminte cu azot in sol sau din alte surse poate face
ca o parte din nitrati si nitriti sa treaca in apa freatica in cantitati mari. Consumul
de apa cu concentratie mare de nitrati poate duce la 'boala albastra' a copiilor -
methemoglobinemie. O cauza principala a poluarii apelor o constituie
hidrocarburile - prezente in toate fluviile lumii - ca unul din efectele civilizatiei
moderne.

Poluarea apei cu substante organice de sinteza este datorata in principal,

detergentilor si pesticidelor. In S.U.A., de exemplu, s-a evaluat la 13,1 % proportia
de dermatoze (afectiuni ale pielii) provocate de detergenti. La fel de mare este si
gradul de poluare a apelor cu PCB (policlorobifenili), care se utilizeaza foarte mult
in industria materialelor plastice sau care apar datorita intrebuintarii in orezarii a
octoclordifenilului. Pe langa aceste substante, mai participa nenumarate alte
substante organice de sinteza, cum sunt fenolii in apele continentale.

Poluarea apei datorita agentilor fizici apare ca urmare a evacuarii in apa a

materialelor solide, minerale, insolubile, cum este de pilda deversarea in cursurile
de apa a reziduurilor de la exploatarea carierelor sau minelor. In aceasta categorie
intra si poluarea termica a apei. Poluarea termica este cauzata de deversarile
apelor de racire care provin din industrie si de la unele centrale termice si
nucleare . Insa, ridicarea temperaturii apei ,ca urmare a acestor deversari, poate
duce la modificari intolerabile pentru cea mai mare parte a speciilor animale si
vegetale din zonele respective. De asemenea, sunt accelerate fenomenele de
descompunere bacteriana ; animalele acvatice sufera pentru ca temperaturile
superioare maresc intensitatea metabolismului. Toate acestea determina asa-
numita 'poluare termica'.

Măsuri de ameliorare a mediului

În primul rând, trebuie menționate măsurile de prevenire a poluării, măsuri

prevăzute mai întotdeauna în proiecte și, în al doilea rând, de combatere a
poluării în momentul când acestea s-au produs.

Măsuri principale de prevenire a poluării apelor de suprafață constau din

epurarea apelor uzate menajere și industriale care, daca ajung neepurate în
emisar, ar putea degrada calitatea apei acestuia, făcând-o chiar de neutilizat.

Epurarea apelor menajere se realizează prin trei procedee de epurare: mecanice,

mecano-chimice și biologice. Fiecare dintre aceste procedee pot fi folosite separat
sau în cadrul a diferite combinații.

Măsuri de combatere a poluării apelor de suprafață sunt înscrise în așa-numitele

planuri de intervenție. La baza acestor planuri stau datele-analizele-furnizate de
Monitoringul Național. De o deosebită importanță sunt datele obținute pe
canalul de evacuare în emisar a apelor uzate epurate, imediat în amonte de gaura
de vărsare în emisar. Decretul Consiliului de Stat 414\1979 furnizează valori limită
admisibile pentru principalele substanțe poluante, ale indicatorilor de încărcare
pentru apele uzate, înainte de evacuarea acestora în emisar.

Descărcările ‘’nepunctiforme’’ de ape uzate în emisar trebuie reduse cât mai mult
pe de o parte pentru ca sunt foarte numeroase, iar pe de altă parte pentru că nu
pot fi controlate și înregistrate în Monitoringul Național.

Măsurile de combatere a eutrofizării au, de cele mai multe ori, un character

categoric, conducând la reducerea sau oprirea evacuării de ape uzate în emisar,
utilizării de îngrășăminte agricole sau pesticide etc. Toate aceste măsuri trebuie să
fie puse în aplicare numai în urma unor studii rapide, pentru a evita dereglarea
activității în ambele sensuri.
În privința poluării apei cu substanțe radioactive, ca de altfel și a aerului și solului,
acțiunea trebuie să se încadreze în prevederile ‘’ Programului National de
supraveghere a radioactivitatii mediului’’. Aceasta se face prin intermediul rețelei
naționale de supraveghere a radioactivității mediului, înființată încă din anul
1962.

Diluarea- este un procedeu simplu de prevenire a poluării, însă aplicabil numai în

anumite situații, radioactivitatea apelor uzate este foarte mică, debitului
emisarului este suficient de mare pentru a asigura o diluție corespunzătoare,
viteza de curgere a apei în emisar este suficient de mare pentru a împiedica
sedimentarea radionuclizilor sub formă coloidală sau în suspensie.

Stocarea sau concentrarea sunt metode de prevenire a poluării când activitatea

apelor uzate nu mai permite descărcarea directă în emisar. Stocarea este
recomandată când apele uzate au volumul mic, iar contaminarea este dată de
radioizotopii cu viață scurtă, astfel încât este posibilă, după un anumit timp o
eventuală diluare a apelor uzate în emisar. Concentrarea este aplicată pentru
apele uzate radioactive care nu pot fi stocate. O metodă simplă constă în
concentrarea radioizotopilor prin tratarea chimică.

Evaporarea este o metodă eficientă de tratarea a apelor uzate cu activitate medie

și cu cantități mici de materii în suspensie.

Înmagazinarea apelor uzate în formațiunile geologice adânci constituie o metodă

din ce în ce mai folosită, bineînțeles, cu luare de măsuri adecvate, pentru a evita,
în special, apele subterane.

Măsuri de ameliorare a mediului

Prevenirea poluării se realizează prin evitarea, folosirii conductelor de plumb

utilizate în alimentarea cu apă, amplasării captărilor de apă în zonele cunoscute ca
poluate cu radionuclizi naturali, creării de condiții favorabile proliferării
contaminanților microbiologici, folosirii de substanțe chimice de dezinfectare care
pot conduce la by-produși nocivi.

Pentru sistemele mici de alimentare cu apă potabilă trebuie luate măsuri de

prevenire severe, de urmărire a calității apei, eventual prin automatizarea
măsurătorilor.

Măsuri de prevenire a poluării apelor subterane freatice.

Pentru o mai bună înțelegere, acestea vor fi prezentate în paralel cu sursele de

poluare și cu poluanții.

Canalele de ape uzate și conductele de transport ale țițeiului, substanțelor

petroliere sau toxice, degradate, fac ca poluanții să ajungă ușor în apa subterană
freatică. De aceea, atât conductele cât și canalele trebuie să fie de bună calitate,
iar etanșarea să se facă foarte atent. Coroziunea conductelor este una dintre
cauzele curente ale degradării conductelor, izolația și protecția catodică asigură,
de obicei, o bună protecție a lor. Spre deosebire de conductele de apă, unde
pierderile de apă sunt uneori mari, în cazul conductelor care transportă țiței ele
trebuie să fie zero. Pentru un cât mai eficient control al pierderilor, în prezent, se
folosesc detectoare magnetice, cu ajutorul cărora se urmăresc deformațiile
câmpului magnetic, rezultat în urma unor defecțiuni, în paralel cu cel inițial.
Zonele de protecție sanitară a surselor de apă subterană reprezintă o masură
deosebit de eficientă în prevenirea poluării apei subterane freatice. Astfel prin
DCS 1059-67 privind protecția sanitară a surselor, construcțiilor și instalațiilor
centrale de alimentare cu apă potabilă și a apelor minerale pentru cura internă, se
instituie două zone de protecție sanitara: zona de protecție cu regim sever, în
care este interzis: accesul persoanelor care nu au nimic comun cu exploatarea
tehnică, utilizarea îngrășamintelor de orice natură pentru culturile agricole,
irigarea acestor culuri, accesul animalelor, existența oricăror construcții sau
amenajări care nu sunt legate direct de exploatarea sursei, extragerea de
materiale de constucții, efectuarea de explozii sau excavații, depozitarea de
materiale etc. Teritoriul acestei zone se împrejmuiește și se apără contra
inundațiilor prin lucrări de îndiguire cu asigurare de 5%; zona de restricție
cuprinde teritoriul care înconjoară zona de regim sever, delimitat astfel încât să
asigure protecția surselor de apa față de contaminarea bacteriană și
impurificarea chimică ce s-ar prodece ca urmarea a folosirii suprafețelor de teren
aferent. Limitele acestei zone se marchează cu borne sau semne vizibile.

În privința captărilor de apă subterană, condiția care trebuie asigurată în zona

captării propriu-zise este durata de parcurgerea a apei subterane de 20 de zile, de
la limita zonei de regim sever până la captare, distanța de protecție sanitară
minimă este de 50m în amonte de captare și de 20m spre aval. La stradele de apă
mai adânci de 50m, limitele de utilizare a zonei de captare se pot reduce al 10m.
În privința zonei de restricție, dimensionarea zonei se face pentru o durată de
parcurgere a apei subterane între zona de regim sever și de restricție de 50m.

Trebuie menționat că, în Decret, sunt reglementări și pentru protecția sanitară a

tuturor construcțiilor și instalațiilor care alcătuiesc schema unei alimentări cu apă.

Surse de poluare de proveniență terestră- apele uzate orășenești și industriale,

apele de drenare sau scurgere de pe terenurile agricole, precum și din reziduuri
sau materii solide interne, conductele de descărcare directă în mare a
substanțelor poluante, mai ales a hidrocarburilor din activitășile portuare sau de
navigație, exploatarea resurselor minerale de pe fundul mării, amenazarea
zonelor de coastă și dragajul căilor navigabile, utilizarea litoralului pentru îmbăiat,
sporturi nautice și agrement.

Sursele de poluare de proveniență marină- exploatarea resurselor minerale din

mare, de exemplu: țiței, gaz, nisip. Transporturile maritime, care pot evacua atât
ape uzate neepurate cât și substanțe toxice, riziduuri etc. Descărcarea sau
depozitarea în mare a unor reziduuri militare de tot felul ca și radioactive,
poluarea indirectă prin intermediul atmosferei, ca de exemplu cu reziduuri
produse la arderea combustibilor utilizați la propulsia navelor sau avioanelor.

Pe plan regional, România a participat activ la elaborarea ‘’ Convenției de pescuit

la Marea Neagră’’, încheiată între Bulgaria, România și URSS în anul 1959,
convenție care a adoptat unele măsuri benefice pentru protecția unora dintre
resursele de pește, la timpul respectiv.
Nume: Emandi Elena

Clasa: XI-D

Liceul: Teoretic Dunarea

BIBLIOGRAFIE

1. http://www.referatele.com/referate/chimie/online7/Poluarea-
apei---cauze--clasificare-poluanti--consecinte--protectie-
referatele-com.php
2. http://www.scritub.com/geografie/ecologie/Poluarea-
apei94724.php
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Poluarea_apei
4. Cartea ’’Protectia Mediului Inconjurator’’ Autori: M. Negulescu,
S. Ianculescu, L. Vaicum, G. Bonciu, C. Patru. Editura: Tehnica
Bucuresti-1995