e cartierul care a fost odată pe vremuri al meu într-o zi, cartierul de la SV de centru îmi va aparține din nou într-o zi voi reveni, pe cont propriu sau în fruntea unor forțe armate sau conducînd un metrou
voi rămîne acolo ani din nou, maxim 16
apoi voi continua spre sud-vest pentru că vreau să trăiesc în bucurești da nu bucurești din cîmpia română am auzit că există unul la sud de ploiești
însă înainte m-abat iar pe decebal 2, nu mai mult de 14 ani
și, pînă să plec, mai dau o raită prin ocolului 16, unde nu zăbovesc decât 3 ani dacă e, restul zile, la foișor ioan es. pop e tot, nemișcat din loc, pe terasă.
ani cu vaci slabe, ani cu vaci grase,
ani cu amici în oraș pe terase.
am înțeles că există un bucurești peste tot
că nu există scăpare nici la munte și cu atît mai puțin la mare
ca bețivul care mergînd în cerc dă cu capul de același stîlp și se crede-nchis
într-o cameră de beton? ca-n călăuza cînd sună la capătul zonei un telefon – (classified dream, criptohaiku)
eram bătrîn și bolnav, trecut de 70
și Serviciile veneau (în sfîrșit) să-mi solicite sprijinul cam tîrziu, băieți, le spuneam, cam tîrziu