ALGORITMUL CANTOR-ZASSENHAUS

Prof. Mihaela Albici,

Liceul Tehnologic Băile Govora

Ca alternativă la Algoritmul Berlekamp de factorizare a polinoamelor, voi prezenta

algoritmul probabilistic inventat în 1981 de către David G. Cantor 1 şi Hans Julius
Zassenhaus2. În acest scop vom prezenta următoarea:
q 1
Lema 1 [1] Fie Fq corpul cu q elemente, k un divizor al lui q  1 , e : şi
k

 
S  x k x  Fq* . Atunci

i) S este un subgrup de ordin e al grupului F ,

*
q
.

ii) S   y  Fq y  1 .
* e

Demonstraţie:
i) Există   Fq astfel încât ord     q  1 . Fie  :  k . Rezultă că
*

q 1
ord     e
k

şi deci   1,  ,  ,  ,   este subgrup de ordin e al grupului

2 e 1
F ,
*
q
. Pentru orice

jN, avem  j   kj   j   S , deci

k
 S .

Reciproc, dacă yS , atunci y  i  k

pentru un i cu 0  i  q  1 , deci

y   k    i  
i
. Rezultă că S   , ceea ce arată că S este un subgrup de ordin e al

grupului F ,
*
q
.

ii) Fie T :  y  Fq y  1 . Pentru orice j  N avem

* e

          
q 1 q 1
j e q 1 j
j k   kj k  j   q1  1 j  1 ,
deci S  T .

1
David G. Cantor (1935-2012), profesor de matematică la UCLA, The University of California, Los Angeles
2
Hans Julius Zassenhaus (1912-1991), matematician german, profesor la Ohio State University

1
 Reciproc, fie y  T . Există atunci i, 0  i  q  1 , astfel încât y   i . Cum y e  1 ,
avem  ie  1 , deci q  1 ie . Dar q  1  ek , deci k i . Aşadar, i  kj pentru un j  N şi
atunci y   kj   j  S , ceea ce arată că avem şi T  S .

Corolarul 1 [1] Fie p un număr prim impar, d  N * , q  p d şi P  a  Fq a  b cu

* 2


b  Fq* . Avem

i) P este un subgrup de ordin

q 1
2
al grupului F ,
*
q
.



q 1


ii) P  a  Fq* a 2
 1 .

 


q 1 q 1
iii) a 2
 1,1 , a  Fq* şi valorile 1 şi -1 ale lui a 2 sunt egal probabile.

Demonstraţie:
Afirmaţiile i) şi ii) rezultă din Lema 1.
q 1
, a  Fq* . Avem   a  1 , deci    1   1  0 . Cum Fq este
q 1
iii) Fie   a 2
2

corp, rezultă că   1  0 sau   1  0 , deci   1 .

Presupunem că p este un număr prim impar şi fie f  Fp  X  ,
f   1 2   r ,

unde r  2 şi  1 ,  2 , ,  r  Fp  X  sunt polinoame monice ireductibile distincte toate având

acelaşi grad d. Să observăm că dacă g  Fp  X  , 1  grad g  n , unde n  grad f , iar

h=cmmdc(g, f), atunci h este divizor netrivial al lui f (i.e. 1  grad h  n ) dacă şi numai dacă
1  Cardi  i divide g   r .

Pentru orice i, 1  i  r , există o extindere Li a lui Fp şi ui  Li astfel încât  i  ui   0 .

Avem Min  ui , Fp    i şi Fi : Fp  ui  este un subcorp al lui Li , iar 1, ui , ui ,  , ui este o

2 d 1

bază a lui Fi ca spaţiu vectorial peste Fp . Rezultă că extinderea

Fp  Fi are gradul d şi deci q : p d  Fi , i ,

1 i  r .
Definim aplicațiile
 i : Fp  X   Fi  Fp  ui ,  i  g   g  ui  , 1  i  r ,

și aplicația
 : Fp  X    Fi ,   g    1  g  ,  2  g  , ,  r  g  .
1i r

Să observăm că  i g dacă și numai dacă i  g   0 în corpul Fi .

2
 Dat polinomul f  Fp  X  produs de r  2 polinoame monice ireductibile și distincte
de același grad d, Algoritmul Cantor-Zassenhaus determină un divizor propriu h al lui f. În
acest scop se alege la întâmplare un polinom monic g  Fp  X  astfel încât
1  grad g  n  grad f  dr , r  2 .

Dacă cmmdc  g , f   1 , atunci polinomul h : cmmdc  g, f  este divizor propriu al lui f.

Dacă cmmdc  g , f   1 , atunci cmmdc  g ,  i   1 , 1  i  r , și deci  i  g   g  ui   0 în

corpul Fi , 1  i  r . În acest caz, avem  i  1,1 , 1  i  r , unde  i   i  g  , 1  i  r și

e

q  1 pd 1
e  . De asemenea,
2 2

  g e  1    1  1,  2  1,  ,  r  1   Fi .
1i  r

Dacă g :  g e  1 mod f și h : cmmdc  g, f  , atunci h  1 și h  f (adică h este divizor

propriu al lui f), mai puțin cazul  1   2     r , ceea ce poate să apară cu probabilitatea

1
21 / 2  2 r 1 
r
.
2

Facând m alegeri arbitrare pentru g  Fp  X  cu 1  grad g  n  grad f  dr , r  2 , și

aplicând de fiecare dată lui g procedura de calcul precedentă, probabilitatea de a obține un

1
divizor propriu al lui f este 1  . Astfel, dacă m  5 probabilitatea să avem succes este
2m

1 31
egală cu 1  5
 , deja suficient de mare.
2 32

Bibliografie

[1] T. Albu, I.D. Ion: Itinerar elementar în algebra superioară, Editura Matrix Rom, 2012
[2] I. Iοn, N. Radu: Αlgеbră, Еd. Didaсtiсă și Ρеdagοgiсă, București, 1991.
[3] I. D. Ion, C. Năstăsescu, C. Niță: Complemente de algebră, Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1984.
[4] C. Νăѕtăѕеѕсu, C. Νiță, C. Vraсiu: Βazеlе algеbrеi, Βuсurеști: Еd. Αсadеmiеi, 1986