Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
The International School For Holocaust Studies
The International School For Holocaust Studies
http://www.yadvashem.org/yv/en/education/languages/romanian/lesson_plans/iasi_pogrom.asp
Pogromul de la Iaşi
Plan de lecţie
În 1930, evreii constituiau 30% din populaţia oraşului, însumând 35 465 de persoane.
Lazăr Rozin, un supravieţuitor al Holocaustului, născut în Iaşi în 1927, spune că :
« Am avut o copilărie lipsită de griji, în care mă jucam în curte cu ceilalţi şase fraţi ai mei.
Între noi vorbeam română, dar părinţii noştri vorbeau idiş unul cu altul. Tatăl meu deţinea
un magazin în oraş, iar cel mai mare dintre fraţii mei învăţa medicină. Nu eram foarte
religioşi, însă menţineam un mod de viaţă tradiţional. Mergeam la şcoala locală din oraş,
chiar şi în zilele de sâmbătă. » Rozin îşi mai aminteşte că « Până la începerea
războiului, nu am simţit nici un sentiment antisemit. Cu toate acestea, în 1940 nu mi s-a
mai permis să merg la şcoală. Profesorii evrei din Iaşi, cărora la rândul lor li se
interzisese să predea în şcolile de stat, au început să lucreze într-o şcoală cu predarea
pentru elevii evrei - unul dintre aceşti elevi eram eu » [1]
« Este incontestabil că în ţara noastră există un sentiment antisemit puternic. Aceasta
este o problemă veche a istoriei noastre »
Regele Carol al II-lea, ianuarie 1938
Sugestii de activităţi şi probleme de discutat:
1. Cercetaţi termenul « antisemitism ». Ce înseamnă el de fapt ?
2. Ce tipuri de prejudecăţi şi defecte rasiale li se atribuiau evreilor ?
3. Prin ce este antisemitismul şi toate formele de intoleranţă religioasă periculos
societăţii ca întreg ? Justificaţi-vă răspunsul.
Pogromul din Iaşi din iunie 1941
Viorica Agarici, fostă preşedinte a Crucii Roşii Române din oraşul Roman, a petrecut
noaptea de 2-3 iulie 1941 în gara oraşului, oferind provizii soldaţilor care se îndreptau
spre frontul de est. În timpul nopţii, a auzit gemete şi strigăte de ajutor din vagoanele
închise care se aflau departe de gară. Aceste sunete veneau de la supravieţuitorii evrei
din Iaşi, care fuseseră deportaţi din casele lor după masacrul din 29 iunie 1941, în care
pieriseră mii dintre conaţionalii lor.
După masacru, evreii rămaşi în Iaşi au fost transferaţi în două trenuri către lagăre aflate
în România. Vagoanele trenurilor morţii au fost ferecate şi timp de mai multe zile au
circulat dus-întors între gări, evreii închişi în ele fiind lăsaţi fără mâncare, apă sau
medicamente. Trenul ce se îndrepta către localitatea Târgu Frumos cu aproximativ 1000
de pasageri se oprise în gara Roman. Unii dintre evreii aflaţi în el muriseră şi nu fuseseră
evacuaţi. Când Agarici a auzit ţipetele, a cerut paznicilor români să deschidă vagoanele
pentru ca nefericiţii prizonieri să poată fi ajutaţi. Graţie insistenţelor Vioricăi Agarici, unora
dintre evrei li s-a permis să iasă din vagoane pentru a îşi recăpăta puterile înainte de
continuarea drumului. Cadavrele au fost scoase din tren, prizonierilor evrei li s-a dat apă
şi mâncare şi, datorită intervenţiei doamnei Agarici, unii dintre pasageri au rămas în viaţă
când trenul a ajuns la destinaţie.
La scurt timp după actul său salvator, Viorica Agarici a fost destituită din funcţia pe care o
deţinea la Crucea Roşie Română. După război, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din
România a sprijinit-o mulţi ani pe doamna Agarici. Pe 3 ianuarie 1983, Yad Vaşem a
recunoscut-o ca Drept între Popoare.
Probleme de discutat şi activităţi de grup :
Cum a devenit Viorica Agarici o salvatoare în gara din Roman după ce fusese o
spectatoare ?
Aţi caracteriza-o pe Viorica Agarici, şi pe aceia care i-au ajutat pe evrei în timpul
Holocaustului, ca eroi ? De ce sau de ce nu ?
Încurajaţi-i pe elevi să mediteze la semnificaţia acestui pasaj din Talmud (Codul
juridic evreiesc) : « Cine salvează o viaţă este precum cel care a salvat existenţa
unei lumi întregi »
Sugeraţi-le elevilor să redacteze o scrisoare Vioricăi Agarici despre ce anume
gândesc şi simt despre experienţele acesteia.
Drept între popoare : criteriile respectate de Yad Vaşem
Începând cu anii 1950, Yad Vaşem a documentat acţiunile neevreilor care şi-au riscat
vieţile în timpul Holocaustului pentru a salva evrei în ţările care fuseseră ocupate de
nazişti sau care colaborau cu regimul german.
Un comitet de judecători se întruneşte pentru a discuta individualcazul fiecărei persoane
care este un candidat la titlul de « Drept între Popoare », evaluându-l pe baza
următoarelor criterii :
O încercare ce a constat în implicarea activă a candidatului de a salva un evreu
indiferent dacă această încercare a fost încununată de succes sau nu
Riscul propriei vieţi a salvatorului în timpul unei asemenea încercări - în timpul
regimului nazist, avertismentele specificau clar că oricine se încumetă să ajute evrei
îşi risca nu doar propria viaţă, ci şi vieţile membrilor de familie.
Considerente umanitare ca principala motivaţie : salvatorul nu trebuie să fi primit
compensaţii materiale ca o condiţie a acţiunilor sale
Existenţa unei mărturii a persoanei salvate sau a unor materiale de arhivă
referitoare la fapte
După examinarea acestor criterii instituite de Yad Vaşem, oferiţi-le elevilor răgazul de a
îşi comunica observaţiile şi sentimentele, meditând asupra următoarelor întrebări :
[1] S. Spector (ed.), Encyclopedia of Jewish Life, Vol. I (New York: New York University Press, 2001), pp. 538-541.
[2] Mărturia lui Lazăr Rozin se găseşte în arhivele de la Yad Vaşem, grupul de înregistrăi 0,33, dosarul 7211
[3] Ibid.