Baza tehnico-materiala a intreprinderilor de transport auto

Bibliografie:
Cursul universitar: Proiectarea tehnologica a intreprinderilor auto, autor: Anatol Corpocean, Igor
Rotaru.
Proiectarea tehnologica a intreprinderilor auto 2013 (Material didactic)
Tema: Clasificarea si caracteristica generala a intrprinderilor de transport rutier

Tema 3 : Proiectarea intreprinderilor de transport rutier

Subiecte :
1) Stadiile si obiectele de proiectare
2) Proiectul tehnic de executie
3) Baza normativa pentru proiectare
Proiectarea se desfasoara in 10 etape :
1) Studiu de piata
2) Analiza swot
3) Alegerea unui teren pentru construirea centrului de transport, obtinerea dreptului asupra
pamintului
4) Elaborarea unei sarcini de proiect
Tema : Proiectarea intreprinderilor de transport rutier in baza calculului tehnologic
Subiecte :
1) Determinarea manoperei de mentenanta a parcului auto
2) Determinarea necesarului de personal si de posturi
Proiectarea ITR este un proces de inalta complexitate si responsabilitate. Durata proiectarii este
una relativ mare. La etapa initiala apar 2 probleme principale :
- Finantarea proiectului
- Alegerea locatiei, terenului
Ca date initiale pentru elaborarea unuiproiect servesc :
1) Informatia de la producatorul de vehicule privind modul de organizare a mentenantei
vehicolelor respective inclusiv manopera pentru toate tipurile de interventii
2) Stabilirea listei de utilaje obligatorii pentru efectuarea lucrarilor de mentenanta
3) Elaborarea unei schite de proiect care sa reflecte doliantele proprietarului adresate
proiectantului
4) Elaborarea unui program de obtinere a tuturor autorizatiilor legate de proiect
5) Realizarea propriu-zisa a proiectarii
Pentru realizarea calculului tehnologic de obicei sunt utilizate datele initiale pe care le
cunoastem. Un aspect important bugetarea lucrarilor de proiectare
Pentru a dimensiona toate subdiviziunile intreprinderii proiectate este necesara determinarea
manoperei anuale totale si pe tipuri de lucrari .
Pentru a calcula numarul de interventii RT este necesar sa cunoastem parcursul anual al parcului
rulant care exista in statisticile intreprinderii. Fiecare producator recomanda un sistem propriu de
revizie tehnica inclusiv periodicitatile acestor interventii, de fapt numarul de interventii este
calculat pentru fiecare vehicol in parte ulterior interventiile de aceeasi categorie care se
insumeaza.
Fiecare gen de interventie este normata de producator sau de intreprindere. Normarea trebuie sa
ia in consideratie calificarea personalului, felul de utilaj folosit, starea utilajului. Calculul
manoperei anuale trebuie facuta cu maxima exactitate deoarece in baza acestor calcule se va
stabili necesarul de personal, necesarul de posturi si suprafetele tehnologice.

Tema : Locurile de munca in sectoarele de productie

Subiecte :
1) Definirea si caracteristica generala a locului de munca .Schema procesului de productie.
2) Inzestrarea locurilor de munca.
3) Organizarea deservirii locurilor de munca
Locul de munca este spatiul in care angajatul realizeaza obligatiunile functionale. Locul de
munca este o parte a suprafetei unui sector in care sunt amplasati unul sau mai multi executanti,
utilaje si echipamente, inventar, instalatii de ridicare coborire si echipamente de protectie a
muncii.
Pentru fiecare loc de munca in cadrul intreprinderii este elaborata schema procesului de
productie structurat operational si in timp.
Amplasarea locului de munca in suprafata intreprinderii trebuie realizata rational astfel ca
deplasarile ineficiente sa fie minimizate.
Inzestrarea locurilor de munca

Bazele proiectarii terminalelor de pasageri

Subiecte :
1) Istoria classificarea si tenditiile moderne in proiectarea terminalelor de pasageri
2) Caracteristica generala a activitatii terminalelor de pasageri
3) Bazele proiectarii terminalelor de pasageri
Notiunea de terminal de pasageri este una generica si intruneste o mare diversitate de obiecte de
infrastructura, de solutii arhitecturale si capacitati operationale diferite inclusiv gari, statii, puncte
de casa, noduri de transfer ect.
Evolutia seculara a sistemului de transport de persoane a generat dezvoltarea unei retele de
edificii speciale pentru transportul respectiv.
Predecesorii istorici ai terminalelor de pasageri sunt hanurile si postele.
Analiza experientei in proiectarea terminalelor de pasageri scoate in evidenta urmatoarele
particularitati :
1) Garile auto din anii 30-70. Dupa anii 40 sa trecut la proiecte tipizate de gari.
2) Garile din anii 70-90. Reprezentau un spectru larg de obiective de la cele mai mici la cele
mai mari capacitati. Modernizarea sa realizat prin supraetajare si utilizarea subteranului.
O tendinta dinstincta a devenit imbinarea garilor cu obiectivele comerciale.
3) Garile auto moderne. Terminalele modern reprezinta o mare diversitate de forme si
structure materiale si tehnologii. Terminalele fiind edificii multifunctionale cu centre
comerciale de agrement si edificii speciale.
Terminalele de pasageri se clasifica conform urmatoarelor criterii :
1) Conform destinatiei :
 Internationale
 Urbane
 Suburbane
 Locale
 Raionale
2) Conform capacitatii operationale :
 De capacitate mica
 De capacitate medie
 De capacitate mare
 De capacitate foarte mare
3) Conform amplasarii in aria urbei:
 Amplasare periferica
 Amplasare in afara urbei
Se evidentiaza prin diferite metode intrarea principala
Se aplica pe larg planificarile de tip galerie si de tip terasa
Aplicarea tehnoogiilor ferestrelor gigant si cresterea inaltimii edificiilor
Transformarea garilor in noduri de transport
Dotarea cu cele mai modern utilaje tehnologice si comerciale
Imbunatatirea accesului persoanelor cu handicap
Considerarea perspectivei de extindere la etapa proiectarii

Baza legislativa a activitatii terminalelor de persoane este legea 150 a Codului Transporturilor
Rutiere. Articolul 5 al acestui cod defineste activitatea conexa a transportului rutier ca activitate
auxiliara efectuata in legatura cu acest transport. Serviciile in transportul rutier sunt autorizate.

Statia auto se deosebeste de gara prin capacitatea operationala avind spatii mai mici si capacitati
de la mediu spre mic. Peronul este un element tehnologic obligatoriu, innaltat de la pamint si
separat de carosabil prin bordura cu sauf ara acoperis destinat pentru imbarcarea/debarcarea
calatorilor, preluarea bagajelor, stationarea in asteptare a pasagerilor si realizarea controalelor.
Punctul de imbarcare debarcare este o parte de peron in dreptul usilor de intrare prin care se
realizeaza direct imbarcarea si debarcarea. Teritoriul intern operational al terminalului este parte
a suprafetei izolata de deplasarile pietonale si de transport in care sunt realizate operatiunile de
imbarcare debarcare

Amplasarea judicioasa a garilor in orase determina nivelul de service al populatiei. Planificarea

sectorului si alegerea schemei principiale a terminalului de pasageri este efectuata in baza
planului general al localitatii si sectorului ales si in baza standartelor de proiectare. Terminalele
de pasageri trebuie sa fie conectate cu reteaua de transport local.
Proiectarea garilor auto trebuie realizata in baza unei solutii unice de planificare pentru intreg
terminalul care sa include in mod obligatoriu urmatoarele:
1) Edificiile principale si auxiliare cu elementele de compozitie arhitecturala de amenajare
si inverzire
2) Schema de amplasare a peroanelor pe aria garii
3) Planificarea suprafetelor adiacente garii inclusiv a statiilor de transport public inclusiv si
a statiilor urbane
Autogarile si autostatiile se clasifica in dependenta de fluxul deservit de pasageri. Daca nr de
pasageri este pina la 100 de persoane se va construi un punct de imbarcare cu suprafata destinata
deservirii a 10 pasageri. Statiile auto deservesc fluxuri pina la 500 de pasageri pe zi si au spatii
pentru un minimum de 75 de persoane. Garile auto de capacitate mica deservesc fluxuri de la
500 pina la 4000 de pasageri pe zi cu cel putin 200 de locuri pentru pasageri. Autogarile de
capacitate medie deservesc fluxuri de la 4000 pina la 10000 de pasageri pe zi si au un numar
minim de locuri de 400 de pasageri, autogari de capacitati mari cu fluxuri de la 10000 pina la
40000 de pasageri cu cel putin 1000 de locuri pentru pasageri in asteptare.