CLASA: Pregătitoare A

DATA: 22.05.2014
ARIA CURRICULARĂ: Consiliere și orientare
DISCIPLINA: Dezvoltare personală
UNITATEA TEMATICĂ: Muzica și natura
SUBIECTUL: Interactiuni simple cu ființe familiare
FORMA DE REALIZARE: Integrată
TIPUL LECȚIEI: Consolidarea cunoștințelor
DOMENII INTEGRATE: Comunicare în limba română / Matematica și explorarea mediului / Arte vizuale și abilități
practice
COMPETENȚE SPECIFICE:
DP 1.1. –identificarea unor trăsături personale elementare
2.1.- recunoașterea emoțiilor de bază în situații simple, familiare
CLR 2.2.- transmiterea unor informații referitoare la sine și la universul apropiat, prin mesaje scurte
AVAP 2.2.- exprimarea ideilor și trăirilor personale, în aplicații simple, specifice artelor vizuale.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
–O1 – să identifice emoţiile în funcţie de indicii nonverbali;
 O2 – să asocieze o etichetă verbală expresiei emoţionale;

O3 – să identifice propriile emoţii în diverse situaţii;

O4 – să simbolizeze grafic bucuria sau tristeţea

RESURSE:
Procedurale: conversația, expunerea, explicația, exercițiul, jocul didactic;
Materiale: calendarul lunii, planșe, imagini din povești, bilețele, foi, creioane, carioci, emoticoane;
Organizatorice: frontal, individual;
FORME DE EVALUARE: observare sistematică, apreciere verbală;
BIBLIOGRAFIE:
Programa şcolară pentru clasa pregătitoare aprobată de MEN, nr. 3418/19.03.2013;

Suport de curs – Organizarea interdisciplinară a ofertelor de învăţare pentru formarea competenţelor cheie la şcolarii mici, MECTS, 2012;`

Nr. Etapele lectiei Ob. Conținuturi Resurse Evaluare

crt. op.
1. Moment Pregătirea materialelor necesare pentru desfășurarea Conversația Observare
organizatoric lecției. Calendarul naturii sistematică
Elevii sunt așezați în semicerc pe covor pentru Întâlnirea Activitate
de dimineață frontala
- cântec de intrat în atmosferă Bună dimineața
- prezența, identificarea zilei, precizarea datei, meteo
- noutăți
2. Captarea O1 Se dau copiilor foi de hartie mici pe care fiecare copil își Conversația Aprecierea
atenției O2 desenează portretul așa cum se simte el în acel moment Explicația verbală
(vesel, trist, suparat,..). autoportretele se lipesc pe o coală Activitate
A1 de hârtie. Fiecare copil își poate lipi autoportretul individuală
lângă ce coleg dorește.

3 Anunțarea Astăzi vă voi citi o poveste pe care cred că o cunoașteți. Expunerea

temei Vom discuta despre sentimentele noastre față de cei de
lângă noi, cum îi afectează pe ei indiferența, ura,
acceptarea de către ceilalți.

4. Dirijarea Citesc elevilor povestea ”Rățușca cea urâtă”. Conversația Observarea

consolidării Întrebări: Cum credeți că se simțea rățușca în familia ei? Explicația sistematică
cunoștințelor Cum ne putem arăta și exprima dragostea față de cei Activitate Aprecierea
dragi? frontală verbală
Ce putem oferi celor pe care îi iubim?
De ce suntem triști?
Ce este răutatea?
Dar fericirea?
Cum ne comportăm atunci când suntem fericiți?
Cum ne comportăm atunci când suntem triști?
Cum trebuie să punem capăt unui conflict?

5. Obținerea O3 Fiecare elev exemplifică printr-un personaj, din altă Conversația Observarea
performanțelor poveste, trasături pozitive și negative. Explicația sistematică
Activitate Aprecierea
frontală verbală
6. Activitate în Desene animate ”Rățușca cea urâtă” la videoproiector Videoproiector Observarea
completare Puzzle – imagini din poveste. sistematică

7. Aprecieri și Se fac aprecieri globale și individuale cu caracter motivant Frontal

concluzii privind participarea elevilor la lecție
La marginea unei bălţi, o raţă îşi făcuse cuibarul. Acolo-şi clocise ouăle. Şi-acum venise timpul ca bobocii să iasă la
lumină.
Raţa ar fi fost cum nu se poate mai mulţumită, dacă între boboci nu s-ar fi aflat şi o răţuşcă neobişnuit de urâtă.
Fumurie, zburlită, cu gâtul mai lung decât al celorlalţi boboci, răţuşca aceasta urâtă fu primită pe baltă cu un roi de
măcăituri batjocoritoare. Ba chiar câteva din raţele bătrâne începură să-i smulgă penele, s-o ciocăne în cap şi s-o
gonească.
Sărmana raţă-mamă nu se dumirea. Să-i fi pus cineva, fără ştirea ei, în cuibar oul vreunei alte păsări ? De curcă sau de
găină ? Dar în acest din urmă caz răţuşca ei cea atât de urîtă nu s-ar fi priceput să înoate. Ori, dimpotrivă, ea se avânta
pe balta uşor încreţită de vânt cu cel mai mare curaj.
Zilele începură să treacă şi viaţa bietei răţuşte, din pricina urâţeniei sale, era din ce în ce mai chinuită.
Toţi, în afară de mama sa, o copleşeau cu ocări, sau râdeau de ea, şi cel mai adesea nu îşi găsea nici un locşor unde să
stea câteva clipe liniştită.
Amărâtă şi deznădăjduită — mai ales fiindcă avea o fire blândă şi era dornică de prietenie — biata răţuşcă se hotărî să
plece în lumea largă. Poate se vor găsi pe undeva, spera ea, şi nişte fiinţe care s-o primească şi s-o îngăduie cu
bunătate alături de ele.
Într-o dimineaţă plecă. Aripile începuseră să-i crească, aşa încât se putea ajuta uneori şi de ele. O vreme se adăposti în
nişte stufărişuri. Numai că aici se pornise o vânătoare de păsări. Un câine mare, ivindu-se pe neaşteptate, o vârî în toţi
sperieţii. Împuşcăturile îi răsunau fioros în creier.
Scăpând cu bine din această încercare, porni în zbor mai departe. Sleită de puteri, poposi în ograda unei locuinţe
ţărăneşti.
Ţăranca adăpostea în bordei o pisică şi o găină, care-i da ouă (de aceea găina se şi bucura de foarte multă trecere).
Văzând răţuşca, ţăranca se bucură.
„Am s-o păstrez, cugetă, şi astfel, curând, voi putea avea la masă şi ouă de raţă care se ştie cât de gustoase sunt !"
Săptămânile însă treceau fără ca răţuşca să facă ouă. Aşa că ţăranca se supără.
Se apropia iarna. Totuşi răţuşca simţea o ciudată chemare spre depărtări.
Tocmai atunci, un cârd de păsări atât de frumoase cum încă nu-i mai fusese dat niciodată să vadă, se înălţă în văzduh.
Erau albe ca zăpada, cu gâturile lungi şi mişcările lor din aripi aveau un farmec nespus.
— Cât de minunate sunt lebedele ! auzi vocea unei femei. Zboară către ţările calde.
Răţuşca îşi simţi inima bătându-i. Zbură şi ea, dar nu prea departe. Se lăsă pe oglinda lucie a unui lac.
Pe lac, coborând parcă din cer, se iviră trei lebede. Pline de măreţie, ele abia alunecau pe undele limpezi ale apei.
Vântul domol al primăverii le juca voios în pene.
Cele trei lebede o înconjurară :
- Eşti surioara noastră, zise una.
Răţuşca se privi în oglinda apei. Intr-adevăr, în timpul iernii crescuse şi se transformase, numai că niciodată nu
vrusese să se uite la ea însăşi. Oul din care se născuse fusese al unei lebede.
Ce fericire negrăită!
Patru lebede, păsări împărăteşti, străluceau orbitor în soare şi cea mai mândră dintre toate era aceea care fusese
răţuşca urâtă.