Sistemul economiei de piaţă reprezintă un sistem economic modern,

contemporan, ale cărui începuturi au fost marcate de apariţia orândurii capitaliste

din Europa

Economia de piaţă este o formă modernă, superioară, de organizare şi

funcţionare a economiei de schimb1

, în care întreprinzătorii îşi desfăşoară

activitatea economică în mod liber, autonom şi raţional, corespunzător cerinţelor

pieţei, în scopul satisfacerii unor nevoi existenţiale tot mai sporite, cu resurse

economice tot mai limitate.

Mecanismul pieţei rămâne supremul "arbitru" al deciziilor economice, în

accepţiunea clasică, acea "mână invizibilă" care reglementează viaţa economică,

acea "forţă impersonală" care acţionează dincolo de capacitatea de intervenţie a

agenţilor economici şi care face ca interesele acestora să se canalizeze spre

interesul general al societăţii.

Prin concurenţă, preţuri, jocul cererii şi al ofertei, piaţa se constituie într-un

mecanism automat de reglare a economiei, ce determină deciziile şi

comportamentul tuturor agenţilor economici, asigurând alocarea şi utilizarea

eficientă a resurselor, distribuirea veniturilor şi echilibrul economic pe termen lung.

Prin prisma acestui mecanism, libera iniţiativă a întreprinzătorului, ca şi

suveranitatea consumatorului sunt socotite caracteristici fundamentale ale unei

economii de piaţă funcţionale.

În cadrul acestui sistem economic, statul asigură cadrul juridic, legal,

necesar desfăşurării unei concurenţe loiale între agenţii economici independenţi.

Intervenţia sa în economie se face în mod indirect, prin politici macroeconomice,

necesare pentru a corecta anumite dezechilibre (crize economice, inflaţie, şomaj) ce

pot aparea pe fondul evoluţiei ciclice a economiei.

Economia de piaţă se caracterizează, aşadar, prin următoarele elemente:

1. este o economie multipolară, pentru că reprezintă o multitudine de centre

de activitate economică, respectiv de agenţi economici şi factori de producţie,

legaţi între ei prin numeroase reţele de schimb,