ETICA SI CREDINTA

In 1809 John Adams, al doilea presedinte al Statelor Unite ale Americii scria: "Evreii au facut
mai multe ca sa civilizeze omenirea decat orice alta natiune."

Ca evrei, suntem foarte norocosi sa avem sistemul etic oferit de iudaism. Sistemul etic iudaic a
contribuit enorm la civilizatie de-a lungul celor 3200 de ani de la infiintarea statului evreu.
Stramosii nostri au introdus ideea unui singur Dumnezeu in lume si au prezentat omenirii un
standard moral bazat pe Dumnezeu. In acest curs participantii vor invata despre etica de baza
si credintele iudaismului.

EVREII – “POPOR ALES”

Evreii au fost de mult timp numiti "Poporul Ales", un popor ales de Dumnezeu dintre toate natiunile.
Aceasta notiune provine din mai multe surse. Bineinteles, exista multe referinte in Biblie la acest
lucru. Exista, de asemenea, opinia ca evreii au primit Torah pe Muntele Sinai ca o revelatie speciala
de la Dumnezeu si ca trebuie sa o respecte ca legamant intre poporul evreu si Dumnezeu.

Mai recent, conceptul de "popor ales" a fost atacat si de evrei si de neevrei. Unii sunt de parere ca
este rasist sa credem ca evreii sunt mai speciali sau ca este ceva oribil sa ne gandim ca Dumnezeu
umbla cu favoritisme. Altii deplang ceea ce ar insemna aceasta filozofie pentru popoarele de neevrei
din lume. Nu sunt si ei oare copiii lui Dumnezeu? De aceea, in acest curs, vom explora intelesul
sintagmei "Poporul ales," si o vom descrie ca pe o obligatie legata de rolul care li s-a dat evreilor in
lume.

Discutia acestui concept incepe cu filozofia rabinului Judah Halevi. Rabinul Halevi a fost un faimos
poet evreu, sionist si filozof care a trait in secolul XII. In opera sa filozofica, Kuzari, care este o
presupusa descriere a convertirii la iudaism a regelui Kazar si a poporului sau in secolul 8, Halevi
spune ca scopul omenirii a fost sa duca la indeplinire dorinta lui Dumnezeu in aceasta lume. Totusi,
primii oameni, Adam si Eva, au esuat in aceasta incercare. La fel au esuat si copiii lor, indepartandu-
se de Dumnezeu si devenind pacatosi incorigibili impotriva lui Dumnezeu si impotriva sistemului
acestuia de moralitate. Dumnezeu a incercat sa o ia de la capat, eliberand lumea de pacatosi si
pastrand un singur om bun, pe Noe si pe familia sa, din care voia sa formeze o umanitate care sa
practice bunatatea asa cum i-a invatat Dumnezeu. Totusi, Noe nu era decat un individ oarecare si
astfel majoritatea copiilor sai, desi nu au fost pacatosi in acelasi fel cu generatiile anterioare, nu au
fost in stare sa se ridice la nivelul moralitatii lui Dumnezeu. Dumnezeu cauta barbati si femei a caror

1
familie sa poata sa formeze o natiune care sa indeplineasca vointa lui Dumnezeu, sa practice
moralitatea si sa invete si restul lumii sa faca la fel.

Acest cuplu, dupa parerea lui Halevi, a fost Abraham si Sara, patriarhii poporului evreu. Cel mai
important punct de plecare pentru acest popor si mesajul pe care trebuiau sa-l transmita celorlalti era
monoteismul sau credinta intr-un singur Dumnezeu. In acele timpuri, monoteismul nu era la moda.
Oamenii idolatrizau mai multi zei, aderand la teologii similare mitologiei grecesti care includea un
zeu al razboiului, un zeu al soarelui si un zeu al iubirii. Abraham a avut revelatia inovatoare ca acea
teologie era falsa si ca nu poate exista decat un singur Dumnezeu. De fapt, titlul lui Abraham, unul
care le-a ramas si urmasilor lui, este Ivrei. Radacina acestui cuvant este 'Ever' care inseamna 'parte'.
Se spune ca Abraham a stat de o parte a acestei dispute teologice, iar toti ceilalti de cealalta parte.
Astfel, Abraham a ramas in istorie pentru credinta lui intr-un singur Dumnezeu, si pentru a fi
raspandit acest mesaj lumii intregi.

Abraham este de asemenea amintit ca un om plin de bunavointa si de fapte bune. Biblia ne

povesteste cum statea Abraham in fata casei sale, care se afla in mod intentionat langa drumuri
circulate, asteptand sa-i intampine si sa-i ingrijeasca pe calatorii obositi, pur si simplu din bunatatea
sufletului sau. Intr-o alta poveste, Abraham merge la razboi impotriva unor regi care-si calcasera
vecinii, inclusiv pe nepotul sau, si elibereaza toti prizonierii pe care ii luasera acestia, refuzand orice
prada de razboi.

Aceste doua atribute, bunatatea fata de ceilalti si credinta intr-un singur Dumnezeu intruchipeaza
temele centrale pe care Dumnezeu voia ca oamenii sa le accepte. Astfel, Dumnezeu i-a ales pe
Abraham si pe sotia lui Sara ca fondatori ai natiunii care va duce mai departe si le va impartasi
oamenilor aceste doua teluri inrudite. Aceasta natiune va mentine si va raspandi teologia "unui
singur Dumnezeu" si mesajul acestuia, practicandu-i moralitatea si actionand ca exemple pozitive
pentru restul lumii. Astfel, in cartea lui Isaiah, Dumnezeu le spune evreilor: "Eu, Domnul, v-am
chematàsi v-am numit un popor al legamantului, o lumina a natiunilor. Care deschide ochii celor
lipsiti de lumina si salveaza prizonierii din captivitate." Intr-adevar, Halvei demonstreaza ca
poporului evreu i s-a dat sarcina de a arata restului lumii cum sa-si traiasca viata asa cum trebuie. Si
avand in vedere ca acesta este singurul mod de a duce un trai onorabil, Dumnezeu i-a spus lui
Abraham "Va voi face o natiune mareata si va voi binecuvanta si va voi preamari numele si veti fi o
binecuvantareàsi prin voi vor fi binecuvantati toti oamenii din lume." (Gen. 12:2-4).

Din punct de vedere istoric este clar ca evreii au jucat acest rol. Dupa cum se spune mai sus,
conceptul monoteismului era absolut nou atunci cand l-a adus Abraham si acesta s-a raspandit
datorita influentei poporului evreu de-a lungul istoriei. In ziua de azi, majoritatea oamenilor subscriu
la o credinta monoteista, fie ca aceasta este iudaica sau nu. Intr-adevar, atat ideile crestinismului cat
si ale islamismului se trag din ideile lui Abraham si principiul sau de baza. Mai mult decat atat, etica
care domineaza in momentul de fata lumea isi are originile tot in iudaism. Astfel, atunci cand se

2
refera la crestinism, savantii citeaza "traditia iudeo-crestina." Bineinteles ca exista diferente intre
principiile morale ale credintelor, dar ideile de baza, precum "Poarta-te cu ceilalti asa cum ai vrea sa
se poarte si ei cu tine" isi are originea in traditia iudaica. Filozoful german Friedrich Nietzsche, care
a criticat codul moral dominant in lume la ora actuala, l-a atribuit poporului evreu.

Ca mijloc pentru indeplinirea acestei misiuni, de a fi "o lumina a natiunilor," Dumnezeu a dat
poporului evreu Torah, legile si traditiile pe care sa le urmeze. Deoarece rolul evreilor este sa
raspandeasca in lume cunostintele despre Dumnezeu si despre etica acestuia, rostul acestor legi era
sa ne indrume, pe noi si actiunile noastre, in acea directie. Astfel, respectam nenumaratele legi
interpersonale, cum ar fi sa ne abtinem de la calomnie, de la furt sau de la minciuna, sa ne respectam
unul pe altul si proprietatile noastre, sa avem grija de animale, in fond ne comportam intr-un mod pe
care acum il consideram corect si bun pentru orice individ (un concept care era nou in intregime
cand a fost introdus pentru prima oara acum 3500 de ani). In plus, nenumaratele ritualuri si reguli pe
care le respectam au fost menite pentru scopuri similare, precum si pentru a sta marturie pentru
existenta unui singur Dumnezeu. Astfel, tinem Sabatul, care este o marturie a creatiei lumii de catre
Dumnezeu, precum si alte sarbatori precum Pesach, Sukkot si Hanuka, toate marturii ale existentei
lui Dumnezeu, a controlului sau asupra lumii si a influentei lui de-a lungul istoriei.

Dupa cum este poate clar, rolul pe care evreii trebuie sa-l joace este unul important, dar este in
acelasi timp un mijloc catre un scop mai inalt. Dupa cum am observat mai sus, planul original al lui
Dumnezeu a fost ca intreaga umanitate, toti copiii lui, sa atinga maretia spirituala si interpersonala
de care sunt capabili. Acel scop, fireste, ramane neschimbat. Evreii sunt meniti sa-i inspire pe ceilalti
si sa-i invete prin exemplul lor, astfel incat sa poata deveni si ei popoare ale lui Dumnezeu. Asta nu
inseamna in nici un caz ca neevreii ar trebui sa se converteasca. Ei nu trebuie sa devina evrei pentru
a-si trai vietile in felul in care le-ar cere-o Dumnezeu. Ci ei trebuie sa respecte ceea ce a devenit
cunoscut sub numele de cele 7 porunci ale Copiilor lui Noe (intreaga umanitate, in conformitate cu
iudaismul), care sunt cerintele de baza pentru a-ti trai viata asa cum, dupa legea iudaica, le-ar cere-o
Dumnezeu. Acestea sunt:

1.Sa nu negi existenta lui Dumnezeu

2.Sa nu spui blasfemii la adresa lui Dumnezeu
3.Sa nu ucizi
4.Sa nu fi implicat in relatii incestuase, adultere, bestiale sau homosexuale
5.Sa nu furi
6.Sa nu mananci o parte smulsa dintr-un animal in viata
7.Sa se infiinteze tribunale care sa asigure respectarea celorlalte sase legi.

Exista si extensii ale fiecareia dintre aceste legi, de exemplu, sa nu ucizi ar include interdictia
violentei impotriva altor oameni si promovarea bunatatii fata de ceilalti. Un neevreu care traieste
dupa aceste porunci este considerat a fi unul care si-a indeplinit obligatia si o persoana de onoare

3
care si-a castigat dreptul la o particica din viata de apoi (in iudaism "Lumea ce va veni"). Trebuie
observat ca iudaismul este una dintre religiile, daca nu chiar singura, care nu afirma ca este necesar
ca ceilalti sa se converteasca.

In acest context pot fi intelese diferite fraze din Torah si din Talmud. De exemplu, comentand asupra
versetului din Isaiah (43:10): "Tu esti martorul Meu" rabinul Shimon Bar Yohai spune, "Numai
atunci cand tu esti martorul meu sunt eu Dumnezeu, dar atunci cand nu esti marturul meu, atunci -
daca cineva poate indrazni sa vorbeasca in felul acesta - nu sunt Dumnezeu." Adica, daca poporul
evreu nu ar exista, atunci lumea nu ar sti de existenta lui Dumnezeu si de sistemul etic pe care
umanitatea trebuie sa-l respecte. Prin urmare, dupa cum observa Rabinul Samson Raphael Hirsh
(1808-1888), evreii nu fac parte dintr-o rasa speciala, nici nu sunt superiori din punct de vedere
spiritual. Ei au de jucat in lume un rol unic, dar si ceilalti oameni au.

Dupa cum ar trebui sa fie clar, rolul evreilor este unul de mare responsabilitate. Evreilor li se cere
mai mult decat unui individ oarecare. In loc de sapte porunci, rolul evreilor le cere sa indeplineasca
613 porunci. Desi credem ca este un privilegiu sa avem aceasta functie, recunoastem de asemenea ca
este si mai greu. De exemplu, in anumite contexte consideram poruncile ca "Ol Malchout
Shamayim" "Jugul lumii ceresti." Desi pe de o parte jugul la care tragem este cel al lui Dumnezeu,
si nu exista o onoare mai mare decat aceasta, dar pe de alta parte este totusi un jug.

Mai mult decat atat, poporul evreu poarta o responsabilitate imensa. In consecinta, in conformitate
cu sursele iudaice, consecintele realizarii acestor scopuri sunt si ele foarte mari. Dupa cum se spune
in Profeti "Voi singuri ati fost alesi din toate familiile de pe pamant. De aceea tot pe voi va chem sa
dati socoteala pentru toate rautatile voastre (Amos 3:2)." Poporul evreu este judecat dupa standarde
mai inalte deoarece sarcina lor este atat de mare si de grea.

Nachmanides (comentator spaniol din sec.XII) face aceasta observatie in comentariul sau asupra
urmatorului verset din Biblie. "Si Dumnezeu i-a vorbit lui Moise spunandu-i: vorbeste intregii
congregatii a Copiilor lui Israel si spune-le - Veti fi sfinti: pentru ca eu Domnul Dumnezeul vostru
sunt sfant." (Leviticus 19:1-2). Evreii trebuie in general sa fie mai buni si sa se poarte cinstit si sa
mearga dincolo de litera legii pentru a face ceea ce este bine si corect in toate situatiile.

Este interesant de observat ca notiunea de "Ales" a starnit valva in sanul multor popoare de-a lungul
timpului. Primii colonisti din America pretindeau ca fondeaza "orasul de pe deal" si Noul Ierusalim.
Fondatorii democratiei americane pretindeau ca noul guvern va fi "o lumina pentru natiuni," care sa-
i invete pe ceilalti cum sa guverneze o natiune asa cum trebuie. Intr-adevar, atat crestinii cat si
musulmanii si-au revendicat numele de "popor ales." Dar nici unii nici altii nu au inteles acest lucru
asa cum l-au inteles evreii, ca pe o responsabilitate de a-i aduce pe ceilalti mai aproape de a-l sluji pe
Dumnezeu si de a raspandi in lume sistemul sau etic, fara insa a-i converti.

4
CELE 613 MITZVOT ALE TOREI

Conform traditiei, Tora contine 613 Mitzvot (porunci). Multi oameni cred in mod gresit ca aceste
porunci nu se ocupa decat de ritualuri. Pe langa ritualuri, poruncile se aplica in domenii precum etica
personala, comportamentul social, etica universala si justitia sociala. Evreii care cred ca nu sunt
absolut deloc practicanti ar trebui sa recunoasca faptul ca, daca nu intretin relatii sexuale cu mama,
tatal, sau fratii si surorile lor, ei respecta deja trei dintre Mitzvot.

Dupa traditia iudaica, evreii au primit de la Dumnezeu Tora, acum aproximativ 3200 de ani. Multe
dintre Mitzvot, inclusiv faimoasele Zece Porunci, au avut o influenta enorma asupra dezvoltarii
societatii occidentale, atat direct cat si indirect. Numeroase valori ce se regasesc astazi in civilizatia
occidentala si care sunt de obicei considerate ca fiind de la sine intelese, cum ar fi 'sa nu ucizi', nu
erau valori universale atunci cand au aparut in lume Tora si cele 613 Mitzvot, acum mai mult de trei
mii doua sute de ani.

Multe, insa nu toate conceptele etice ale iudaismului, provin direct din versiunea scrisa a Torei si din
cele 613 porunci ale sale. Unele dintre legile morale sunt notate in Talmud si in alte surse iudaice
mai tarzii, considerate post-biblice. Aceste etici si legi 'post-biblice' sunt de obicei legate si bazate pe
versete si porunci din Tora si adesea elaboreaza si clarifica Tora.

Mitzvot sunt adesea clasificate in doua categorii. Prima categorie implica relatii interpersonale si
etice si se numeste bein adam la-khavero, intre om si tovarasul lui. A doua categorie, care include
ritualul, este cunoscuta ca bein adam la-makom, intre o persoana si Dumnezeu. Totusi, multe dintre
Mitzvot nu pot fi incluse cu usurinta intr-una din cele doua categorii si se potrivesc in amandoua. De
exemplu, legile care cer sa se tina kosher (legile alimentare) sunt adesea considerate ritualistice, dar
au si importante elemente etice. Pentru ca un animal sa fie kosher trebuie sa fie ucis dintr-o singura
lovitura cu un cutit special extraordinar de ascutit, ca sa fie omorat intr-un mod cat mai putin dureros
cu putinta. Animalele care sunt ranite si sufera in mod inutil, ca de exemplu animalele vanate, nu
sunt considerate kosher si nu pot fi mancate.

5
Din cele 613 Mitzvot ale Torei, cateva sute nu se mai respecta astazi. Multe dintre Mitzvot-urile
rituale nu au fost aplicate decat in perioada in care a existat in Ierusalim Beis Hamikdash (Marele
Templu Evreiesc). Din moment ce astazi nu exista un Beis Hamikdash la Ierusalim, Mitzvot-urile
legate de acesta nu mai pot fi practicate. Chofetz Haim, un mare rabin Est European, care a trait intre
1838 si 1933, a calculat ca in zilele noastre mai sunt practicate mai putin de trei sute dintre Mitzvot.

TZEDAKAH (dreptatea - caritatea)

Conform iudaismului, Tzedakah nu este un gest social care iti face placere, ci o obligatie. In general,
in lume, daca cineva nu face acte de caritate, este considerat, in cel mai rau caz, egoist. Iudaismul,
insa, considera un act de nedreptate sa nu dai Tzedakah.

Cuvantul Tzedakah vine din cuvantul ebraic Tzedek, care inseamna justitie. Una dintre cele mai
importante Mitzvot din Tora este de a realiza acte de dreptate. Tora ne invata:

"Sa urmaresti dreptatea si iar dreptatea." Deuteronomul 16:20

Tzedakah este adesea tradus prin cuvantul "caritate". Totusi, natura pe care o are Tzedakah este
foarte diferita de idea de caritate. Cuvantul "caritate" sugereaza un act benevol, generozitate, un act
altruist al bogatilor in beneficiul nevoiasilor. Cuvantul "Tzedakahh" este derivat din radacina ebraica
Tzade Dalet Qof, insemnand dreptate, justete sau cinste.

"Daca exista vreo persoana nevoiasa printre voi à nu-ti impietri inima si nu inchide mana in fata ei."
(Deuteronomul 15: 7-11)

Un mod foarte raspandit printre evrei de a indeplini Tzedakah este sa dea pomana celor nevoiasi.
Adesea, in casele evreiesti exista o pushke, o cutie pentru a colecta monede pentru saraci. De obicei,
evreii pun bani in aceasta cutie si ii dau saracilor. Acest mod de a face acte de caritate este o reactie
foarte raspandita, si chiar instinctiva, a evreilor pentru a-si exprima multumirea fata de Dumnezeu,
pentru a-si cere iertare de la Dumnezeu sau pentru a cere o favoare de la Dumnezeu. Dupa traditia
iudaica, beneficiul spiritual pe care il aduce actul de a da la saraci este atat de mare incat un cersetor
ii face de fapt o favoare, dandu-i ocazia de a indeplini Tzedakah.

A da la saraci este o obligatie in iudaism, o datorie de care nimeni nu este scutit, nici macar cei
nevoiasi. Unii invatati au spus ca Tzedakah este cea mai importanta dintre porunci, egala cu toate
celelalte combinate. Dupa legea evreieasca, suntem obligati sa dam o zecime din venitul nostru

6
saracilor. Prin aceasta se intelege in general o zecime din venitul nostru net, dupa plata impozitelor.
Cei care sunt dependenti de asistenta publica sau care traiesc la limita subzistentei, bineinteles, au
voie sa dea mai putin.

Obligatia de a realiza Tzedakah poate fi indeplinita dand bani saracilor, institutiilor de binefacere,
sinagogilor sau institutiilor educationale. Poate fi indeplinita si prin sustinerea copiilor dincolo de
varsta cand esti obligat din punct de vedere legal sa o faci sau prin a-ti intretine parintii la batranete.
Este obligatoriu sa se faca donatii atat evreilor cat si neevreilor.

Anumite feluri de Tzedakah sunt considerate preferabile altora. Talmudul descrie aceste nivele
diferite de Tzedakah si Rambam le-a organizat intr-o lista. Nivelele de caritate, de la cele mai putin
meritorii pana la cele mai meritorii, sunt:

1.Sa dai, dar cu invidie

2.Sa dai mai putin decat ar trebui, dar sa dai cu bucurie
3.Sa dai dupa ce ai fost rugat
4.Sa dai inainte de a fi rugat
5.Sa dai atunci cand nu cunosti identitatea celui care primeste, dar cel care primeste iti cunoaste
identitatea
6.Sa dai atunci cand tu cunosti identitatea celui care primeste, dar cand acesta nu cunoaste identitatea
ta
7.Sa dai atunci cand nici una dintre parti nu cunoaste identitatea celeilalte
8.Sa-l ajuti pe cel care primeste sa se poata intretine singur

LASHON HARA

Din cele 613 Mitzvot din Tora, una, care este din nefericire foarte neglijata, este porunca ce interzice
Lashon Hara (barfa/literal 'limba rea')

Interdictia impotriva Lashon Hara este exprimata clar.

"Sa nu umbli cu zazanii in poporul tau" (Leviticul 19:16).

Cuvintele au un potential atat de daunator incat un avertisment impotriva abuzului lor apare chiar in
Cele Zece Porunci. A noua porunca spune:

7
"Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau" (Exodul 20:13)

Conform iudaismului aceasta porunca inseamna ca este gresit sa vorbesti de rau o alta persoana,
chiar daca ar fi adevarat, cu exceptia situatiilor cand este important pentru persoana cu care vorbesti
sa auda informatia. Exemple de ocazii cand Lashon Hara este constructiva sunt atunci cand persoana
cu care vorbesti urmeaza sa se casatoreasca sau sa aiba relatii de afaceri cu persoana despre care se
vorbeste.

O bine cunoscuta poveste evreieasca vorbeste despre un evreu care umbla prin comunitate si il
vorbea de rau pe rabinul acesteia. Dupa o perioada de timp, omul a regretat ca l-a vorbit de rau pe
rabin si i s-a infatisat pentru a-si cere iertare. Omul s-a aratat foarte mahnit pentru ceea ce facuse si
era dispus sa faca aproape orice pentru a primi iertarea rabinului. Rabinul i-a spus atunci ca primul
pas in a indrepta ceea ce gresise era sa ia trei perne mari de puf, sa le desfaca si sa lase vantul sa ia
penele. Omul a ascultat instructiunile rabinului si s-a intors la el sa-l instiinteze ca i-a indeplinit
cererea. Atunci rabinul i-a spus: "Acum esti gata pentru al doilea pas pe calea corectarii a ceea ce ai
facut. Du-te si aduna toate penele. Desi s-ar putea sa regreti sincer si sa vrei intr-adevar sa repari raul
pe care l-ai facut, este la fel de imposibil sa-l repari cum este sa aduni toate penele."

Dupa cum arata si povestea, barfa cauzeaza daune ireversibile.

Cuvantul ebraic pentru barfitor corespunde cuvantului pentru vanzator ambulant. La fel cum un
vanzator ambulant merge din casa-n casa cumparand de la unul si vanzand la altul, tot la fel face si
cel care barfeste. Barfitorul are o mentalitate de vanzator ambulant. Cand dam cuiva informatii
intime sau negative despre o a treia persoana, ne asteptam ca persoana cu care vorbim sa ne dea
informatii intime sau negative despre persoana despre care se vorbeste sau despre altcineva. Se face
schimb de informatii intime si negative.

De obicei, cand ne gandim la etica, gandim in termenii actiunilor oamenilor fata de ceilalti, si daca
aceste actiuni sunt corecte sau nu. Totusi, etica iudaica se ocupa si de felul cum oamenii comunica
unii cu altii.

Cuvintele pot avea efecte puternice. Daca sunt folosite pozitiv, pot alina, incuraja sau binecuvanta o
persoana. Pe de alta parte, cand sunt folosite in mod negativ, ele ii pot distruge prieteniile, familia,
reputatia sau mijloacele de subzistenta.

Data viitoare cand vorbiti pe altii de rau, luati in consideratie una dintre maximele lui Israel Salanter
(1810-1883), marele moralist evreu si invatator rabinic. Rabinul Salanter spunea ca de obicei ne
confundam prioritatile. El a zis: "In mod normal ne preocupam de bunastarea noastra materiala si de
sufletul vecinului: sa ne preocupam mai bine de bunastarea materiala a vecinului si de propriile
noastre suflete."

8
OPOZITIA: IDOLATRIE SI UN SINGUR DUMNEZEU

Multi oameni presupun ca idolatria este adorarea statuilor sau imaginilor si ca aceasta nu mai exista
astazi. Totusi, conform iudaismului, idolatrie inseamna a considera un lucru ca avand valoare mai
mare decat Dumnezeu. O persoana care pune mai mult pret pe bani, obiecte materiale, statut social,
putere, munca, prestigiu sau chiar educatie, si le considera a fi de importanta suprema, comite
idolatrie. Ei transforma aceste lucruri in "zei".

Unul dintre scopurile principale ale iudaismului este negarea zeilor falsi si a principiilor false. Evreii
cred in monoteismul etic. Inca de la inceputurile poporului evreu, evreii au avut sarcina primara de a
aduce omenirii ideea unui Dumnezeu universal, unui Dumnezeu al moralitatii. In conceptia iudaica,
Dumnezeu nu are calitati fizice, este infinit, iar existenta sa nu poate fi nici macar dovedita.

Iudaismul considera ca a avea dubii in legatura cu Dumnezeu este permis si normal pentru fiinta
umana. Dar o persoana buna nu trebuie sa nege existenta lui Dumnezeu. Dupa cum a afirmat Elie
Wiesel: "Evreul Il poate iubi pe Dumnezeu sau se poate razboi cu Dumnezeu, dar nu are voie sa-L
ignore pe Dumnezeu."

Pentru evrei, in spatele credintei in Dumnezeu exista ideea ca binele si raul sunt realitati obiective
care depasesc ideile si opiniile subiective ale oamenilor. Iudaismul are sute de indicatii si legi care
stabilesc normele unui comportament etic. Printre multe alte lucruri, Torah (Biblia ebraica) a
introdus pentru omenire notiunea ca este gresit sa ucizi si sa furi. Misiunea iudaismului este sa invete
omenirea prin propriul sau exemplu ca sub un singur Dumnezeu nu exista decat un singur standard
universal de comportament etic si de dreptate.

SHEHITAH-TAIEREA ANIMALELOR PENTRU MANCARE

9
Cand este vorba de folosirea animalelor pentru hrana, legea evreieasca cere ca acestea sa fie omorate
printr-o metoda foarte rapida, care produce suferinta minima, si se numeste Shehitah. Mai mult decat
atat, legea evreieasca impune restrictii asupra caror animale pot fi mancate.

Mitzvah care impune Shehitah se bazeaza pe versetul biblic: "Puteti omori oricare vita sau oaie pe
care v-o da Dumnezeu, asa cum v-am invatat." (Deuteronomul 12:21). Traditia rabinica ne invata ca
legea shehitah-ului este una dintre cele mai vechi si cele mai sfinte dintre ritualurile evreiesti,
transmisa din generatie in generatie timp de mii de ani. Din Shehitah fac parte trei cerinte de baza:

A) Animalul trebuie sa fie taiat de o persoana calificata si specializata care se numeste Shochet.
Shochetul trebuie sa fie un evreu practicant, pios si sensibil, bine instruit in legile Shehitahului. O
persoana handicapata fizic sau mintal, foarte tanara, un betiv sau o persoana careia ii tremura mainile
nu poate fi Shochet.

B) Animalul trebuie omorat cu un instrument special care asigura o moarte rapida; este vorba de un
cutit special numit Halaf. Pentru a omori animalul cat mai repede si cat mai putin dureros cu putinta,
Halaf-ul trebuie sa fie extrem de ascutit si de curat, fara zimti sau imperfectiuni. Daca exista pana si
cea mai mica imperfectiune pe cutit, acesta nu poate fi folosit pana nu este reparat. Inainte si dupa
omorarea animalului, cutitul trebuie verificat.

C) Animalul trebuie omorat folosind o anumita procedura care minimizeaza durerea.

Nu poate exista nici o intarziere sau intrerupere en aceasta procedura. Cutitul trebuie mentinut intr-o
miscare permanenta in fata si in spate si, daca exista o intarziere chiar si de o secunda, animalul nu
este Kosher - nu mai poate fi mancat. Aceasta asigura faptul ca Shochetul este foarte sensibil si atent,
si produce cat mai putina durere animalului. Metoda Shehitah este mult mai blanda in comparatie cu
metodele folosite in general pentru taierea animalelor pentru mancare. Doctorii si oamenii de stiinta
au folosit tehnologia medicala moderna pentru a testa validitatea afirmatiei ca Shehitah nu provoaca
durere. Au ajuns la concluzia ca Shehitah este cea mai rapida si cea mai putin dureroasa metoda de
taiere a animalelor.

PROBLEMA EXISTENTEI RAULUI IN LUME

Multi oameni, atat evrei cat si neevrei, se intreaba de ce oamenilor buni li se intampla lucruri rele sau
chiar de ce exista raul in lume. O carte anume din Biblie, Iov, se ocupa cu intrebarea daca suferinta
umana are vreun sens. Iov este descris ca un om neobisnuit de bun, care isi foloseste succesul si
prosperitatea pentru a imbunatati vietile celorlalti. Dumnezeu se adreseaza ingerilor sai si declara ca

10
are o comoara pe pamant si ca aceasta este Iov. Dar aici isi face aparitia ingerul Satana, singura data
in Biblia Ebraica, care spune ca daca Iov nu ar avea atata succes si nu ar duce o viata atat de fericita,
atunci si el s-ar intoarce impotriva lui Dumnezeu. Ca urmare, Dumnezeu ii ucide pe copiii lui Iov, ii
ia averea si il napastuieste cu niste bube dureroase. Si totusi Iov refuza sa il blesteme pe Dumnezeu.
Prietenii lui Iov vin sa-l viziteze si acestia declara ca Iov trebuie sa se caiasca pentru pacatele sale
care trebuie sa fie cauza acestei tragedii. Pentru ca la urma urmei, ii pedepseste vreodata Dumnezeu
pe cei inocenti? Totusi Iov refuza sa le accepte mustrarile. El nu il blestema pe Dumnezeu, ci insista
ca sursa durerilor sale nu sunt propriile lui pacate. De-a lungul cartii, Iov il intreaba pe Dumnezeu
sub o forma sau alta acelasi lucru: De ce? De ce i s-au intamplat lui, care este o persoana buna,
lucruri rele? Intr-adevar, intrebarea poate fi extinsa la una mult mai adanca, si anume de ce exista
raul in lume. Dumnezeu nu ii spune lui Iov de ce. Totusi, ii raspunde spunandu-i ca daca nu intelege
nimic din felul cum Dumnezeu a realizat miracolul creatiei, atunci cum se asteapta sa inteleaga tot
ceea ce i s-a intamplat? Aceasta nu raspunde intrebarii lui Iov, dar simplul fapt ca Dumnezeu i s-a
adresat personal este in masura sa-l linisteasca pe Iov. Cel putin ii arata ca exista un motiv pentru
ceea ce s-a intamplat, ca suferinta lui nu este gratuita si ca in univers exista ordine si sens.

La sfarsitul cartii, Dumnezeu ii reda lui Iov copiii, averea si sanatatea. Cu toate acestea, in realitate,
majoritatea celor care sufera nu sunt la fel de norocosi, iar intrebarile raman valabile. In general,
oamenii incearca sa inteleaga doua feluri de suferinta, cea provocata de oameni si cea naturala. Multi
evrei se intreaba cum se explica aparenta pasivitate a lui Dumnezeu in timpul Holocaustului. De fapt
nu exista un raspuns la aceasta intrebare. Totusi, putem intelege partial acest lucru luand in seama o
alta idee fundamentala a iudaismului: faptul ca Dumnezeu le-a dat oamenilor liberul arbitru. Prin
urmare oamenii pot alege sa faca rau. In loc sa incercam sa descifram de ce ar fi vrut Dumnezeu sa
fie omorati sase milioane de evrei, ideea ca Holocaustul, crimele si multe alte violente zilnice sunt
rezultatul liberului arbitru ar fi mai rezonabila.

Dar oare nu ar fi fost mai bine ca lumea sa nu fi beneficiat de liberul arbitru? Poate ca da, dar atunci
umanitatea ar fi fost lipsita de ocazia de a aduce binele in lume. Faptele bune, zambetele si toate
eforturile noastre pentru imbunatatirea societatii, pentru tikun olam, ar fi in acest caz lipsite de orice
merit pentru ca nu am avea posibilitatea de a nu le face. Un robot care produce un medicament care
sa ajute la salvarea a sase milioane de vieti nu aduce in mod constient binele in lume. Ci mai degraba
acei oameni care au creat medicamentul si cei care au programat robotul sunt cei care au contribuit
la propasirea binelui. Robotul nu a fost decat o unealta insensibila. In mod similar, daca Dumnezeu
nu le-ar fi dat oamenilor liberul arbitru, nu am fi fost decat simpli roboti care fac bine pentru ca au
fost programati in acest sens. In acest caz poate ca este mai bine sa avem o lume in care binele si raul
coexista si sa ne straduim sa diminuam raul si sa sporim binele, decat sa avem o lume din care
lipsesc amandoua.

Nu este usor sa dam un raspuns la problema existentei dezastrelor naturale care le provoaca suferinte
celor inocenti, de exemplu, copiilor mici care sunt omorati in cutremure. De ce exista incendii,

11
inundatii si cancer? Suferinta pare sa fie distribuita destul de egal intre cei buni si cei rai. Daca nu ar
exista suferinta in lume, ar fi probabil foarte putini necredinciosi in lume. Nu putem da nici un
raspuns satisfacator la intrebarea de ce este posibil ca cei inocenti sa fie omorati de nazisti sau ca
intr-un cutremur sa moara copii. Ne intoarcem la raspunsul dat lui Iov; ca ne este imposibil sa
intelegem caile lui Dumnezeu. Credinta in Dumnezeu nu este lipsita de dificultati, dar iese in
evidenta ca fiind cel mai bun raspuns la misterul universului. Cel putin ne ofera consolarea unui
motiv pentru care exista atata nebunie in lume, chiar daca nu il putem intelege intotdeauna.

Iov nu a fost singurul personaj biblic care a cerut sa inteleaga caile lui Dumnezeu. Poate ca cea mai
importanta persoana care a facut acest lucru a fost cel mai mare profet al tuturor timpurilor, Moise,
sau in ebraica Mose Rabenu (Moise invatatorul nostru). Dupa pacatul cu vitelul de aur, Mose l-a
rugat pe Dumnezeu sa aiba mila de poporul evreu. Dumnezeu este de acord in final, dar afirma ca nu
mai poate merge alaturi de poporul evreu pentru o perioada de timp, pentru ca altfel l-ar putea
distruge. Mose cere sa inteleaga acest lucru. Ba chiar merge mai departe si cere sa vada "gloria lui
Dumnezeu." Dumnezeu ii raspunde lui Mose ca il poate vedea pe Dumnezeu de la spate, dar nu din
fata, "pentru ca nici un om nu il poate vedea, dupa care sa continue sa traiasca." Unii comentatori au
explicat ca Mose cerea sa inteleaga sistemul de dreptate al lui Dumnezeu, avand in vedere exact
intrebarea noastra de mai sus: "de ce li se intampla lucruri rele celor nevinovati?" Dumnezeu
raspunde ca poate explica anumite principii, dar cu siguranta nu pe aceste. Pentru ca nici o fiinta
umana nu poate intelege acest lucru si sa continue sa traiasca ca o fiinta umana in aceasta lume.
Daca Mose, cel mai mare profet al nostru nu poate sa inteleaga raspunsul la aceasta intrebare, atunci
putem sa ne consolam si noi cu ignoranta noastra.

IUBETE-TI APROAPELE

Conform legii evreiesti exista 613 porunci pe care trebuie sa le indeplinim de-a lungul vietii.
Leviticul 19:18 spune: "Iubeste-ti aproapele asa cum te iubesti pe tine." Dupa cum spunea Hillel,
unul dintre cei mai mari eruditi ai Talmudului, aceasta porunca este "principiul cel mai important al
Torei." Avand in vedere aceasta idee, este important sa analizam ce implica aceasta porunca.

Aceasta porunca se refera la un alt principiu de baza al Torei, in ceea ce priveste imaginea lui
Dumnezeu si a oamenilor. Se spune ca oamenii sunt facuti dupa imaginea lui Dumnezeu. Totusi,
daca ne uitam in jur, un om poate arata in foarte multe feluri. Daca acest principiu este adevarat,
atunci a-ti iubi aproapele implica a iubi pe toata lumea indiferent cum arata. Aceasta se aplica si
celor de alte religii; o recunoastere a diferentelor dintre noi trebuie respectata si aratata prin
dragostea pe care o aratam aproapelui.

12
Aceasta idee aduce in discutie si opera lui Dumnezeu. Daca oamenii sunt creati dupa imaginea lui
Dumnezeu si astfel servesc ca mainile lui Dumnezeu pe pamant, atunci a-ti iubi aproapele poate fi
comparat cu a face un act dumnezeiesc. In Torah se spune ca dupa ce a creat fiecare animal,
Dumnezeu a spus ca e bine, intelegand prin asta ca a aprobat ceea ce fusese creat.

Se crede, de asemenea, ca Dumnezeu considera ca este mai important ca toate creaturile de pe

pamant sa fie bune unele cu altele, mai mult decat sunt bune cu El. Aceasta ne aduce inapoi la ideea
ca oamenii trebuie sa se ridice la nivelul lui Dumnezeu. Ca noi trebuie sa ne straduim sa fim ca
Dumnezeu si sa ii imitam comportamentul pe pamant este un alt principiu pe care Torah ne
sugereaza ca ar trebui sa il urmam.

Israel Baal Shem Tov, fondatorul miscarii Hasidim, a pus urmatoarea intrebare: "Cum poti iubi pe
altcineva la fel de tare cum te iubesti pe tine insuti?" si continua dand el singur raspunsul: "Asa cum
ne iubim pe noi insine in ciuda defectelor pe care stim ca le avem, la fel ar trebui sa ne iubim
aproapele in ciuda defectelor pe care le vedem la ei." Aceasta idee coboara actul de a-ti iubi
aproapele pe un plan umanist sugerand ca, desi am fost creati dupa imaginea lui Dumnezeu, nu
suntem perfecti si de aceea trebuie sa ne iubim toate imperfectiunile, precum si cele ale aproapelui
nostru, indiferent care ar fi acestea.

Responsabilitatea comunitara, asa cum este descrisa ea in sectiunea de mai sus, se aplica si la
conceptul de iubire a aproapelui. Este o porunca a lui Dumnezeu si un principiu iudaic de baza. Ca o
creatura a lui Dumnezeu omul are responsabilitatea de a-i iubi pe cei din jurul sau si de a respecta si
aprecia pe cei din jurul tau, precum si sa isi arate recunostinta catre Dumnezeu pentru ceea ce a fost
creat. A iubi este un act dumnezeiesc; pentru un om, a iubi inseamna a indeplini munca lui
Dumnezeu.

(Jewish Wisdm p.174-177; The Book of Jewish Belief p.166-173)

CE GASIM IN TALMUD?

Talmudul este impartit in sase sectiuni menite sa codifice legile intr-o ordine usor de inteles. Prima
sectiune se numeste Zera'im (semintele) si se ocupa cu detaliile agriculturii Israelului antic. Mo'ed
(sarbatoare) se ocupa cu legile asociate sarbatorilor, ca de exemplu Pesach, Shabbat si Yom Kippur.
Nezikin (despagubirile) discuta legile evreiesti civile si penale, Nashim (femeile) vorbeste despre

13
problemele dintre sexe, ca de exemplu casatoria si divortul, Kodshim discuta legile sacrificiului si
taierii rituale si Taharot contine legile puritatii si impuritatii.

In cadrul acestor diviziuni, Talmudul este impartit in 63 de carti, fiecare ocupandu-se cu teme
specifice, care pot fi incluse in categoriile mentionate mai sus. Printre numele cartilor sunt si
Juramintele, Succot si Rosh Hashana. Acestea variaza in lungime, de la 20 la 160 de pagini duble.

Procedura de baza este dupa cum urmeaza. Mishna afirma o lege, adesea citata in numele unui rabin.
Apoi, rabinii din Gemara incearca sa clarifice sensul unei legi, in special felul cum se aplica in
cazuri particulare. Aceasta se face adesea printr-o dezbatere. Iata un exemplu de felul cum
functioneaza Talmudul.

MISHNA: "Daca un om ar angaja muncitori si le-ar ordona sa munceasca dimineata devreme si

noaptea tarziu, nu ii poate obliga sa lucreze devreme si tarziu daca acesta nu este obiceiul in acel
loc."

GEMARA: "Nu este evident [ca un angajator nu le poate cere sa schimbe obiceiurile locale]? In
cazul de fata cel care i-a angajat le-a dat un salariu mai mare decat era normal. In acest caz, se poate
argumenta ca acesta le-ar putea spune "Motivul pentru care v-am dat un salariu mai mare decat in
mod normal este acela ca voi sa lucrati dimineata devreme si seara tarziu." Atunci legea ne spune ca
muncitorii pot raspunde: "Ne-ai dat salariu mai mare decat este normal pentru munca mai buna [nu
pentru ore mai multe de munca]."

Persoanele din Mishna au trait pana in timpul Rabinului Yehudah Printul. Ei se numesc Tanaim.
Cativa dintre cei mai importanti Tanaim sunt Hillel si Shammai (fondatorii a doua din principalele
scoli prezente in Mishna), Rabinul Akiva, Rabinul Meir, Rabinul Yosse si Rabinul Yishmael. Cei
care apar in Gemara au trait pana in timpul Rabinului Ashi si Ravina. Acestia se numesc Amoraim.
Cativa dintre principalii Amoraim sunt Rav si Shmuel (fondatorii a doua dintre scolile prezentate in
Gemara), Rava si Abaye, rabinul Papa si rabinul Huna. Sunt multe dezbateri in Talmud in legatura cu
alegerea corecta in cazul anumitor legi, ceea ce se datoreaza poate faptului ca, asa cum se temea
rabinul Yehudah, traditia orala incepea deja sa fie uitata. Talmudul este o incercare de a impaca
diferitele opinii si astfel sa le echilibreze. Totusi, de regula, Amoraim nu au controverse cu Tanaim
pentru ca Tanaim sunt mai aproape de sursa traditiei. Talmudul este scris in aramaica.

Desi este o incercare de a clarifica legea, Talmudul ramane o opera greu de studiat. Intr-adevar, un
studiu adecvat necesita o perioada de instruire cu un profesor. Unii spun ca rabinii care l-au compus
au vrut sa mentina spiritul traditiei orale si legaturile pe care aceasta cauta sa le pastreze intre
generatii. Pana la urma a fost nevoie de alte comentarii pentru a clarifica intelesul legilor. In editia
folosita cel mai ades, Talmudul are de o parte comentariile lui Rashi (rabinul Shimeon Yitzchaki
1040-1105) si de cealalta comentariile studentilor lui Rashi, numiti Tasafot. Comentariile lui Rashi si

14
criticile studentilor sai sunt considerate un aspect important al studiului Talmudului. Intr-adevar, fara
comentariile sale, Talmudul ar fi putut deveni o opera uitata.

Talmudul ramane sursa legii evreiesti. S-au scris multe comentarii asupra Talmudului de catre
uniidintre cei mai mari rabini ai iudaismului. Din acele timpuri, discutiile despre legea iudaica au ca
scop o mai buna codificare a deciziilor si discutiilor legilor din Talmud intr-un text mai usor de
manuit. Marile lucrari despre legea iudaica scrise de atunci incolo. Aceleasi pe care ne bazam si noi
astazi, sunt toate incercari de a dezvalui hotararile Talmudului in anumite probleme. Intr-adevar,
lucrari influente despre legea ebraica, ca acele ale lui Moses Maimonide si Josef Kairo (autor al
Codului de legi evreiesti - Shulchan Aruch; a trait in Israel 1488-1575) sunt considerate comentarii
in sine asupra Talmudului. Influenta Talmudului continua in epoca moderna, cand intrebarile legii
evreiesti pun accentul pe aplicarea principiilor Talmudului la problme actuale. De exemplu,
problema folosirii curentului electric de Shabbat.

Dezbaterea continua si in zilele noastre in legatura cu noi intrebari ridicate de progresele din
tehnologie si de trecerea timpului. Tot timpul, savantii incearca sa inteleaga mai bine Talmudul si
intentiile sale in anumite cazuri. Astfel, Talmudul ramane principala ocupatie a studentilor de la
Yeshiva din toata lumea, datorita dificultatii, dimensiunilor si importantei sale practice foarte mari.
Intr-o zi oarecare, studentii examineaza un text anume, urmaresc discutiile despre acel text in surse
diferite si in comentarii si ajung la o anumita concluzie despre acea lege sau despre intelesul acelei
legi in acel caz. In plus, studentii isi dedica timpul incercand sa acopere cat mai mult din Talmud.
Unii studiaza cate o pagina dubla pe zi, terminand astfel Talmudul in sapte ani.

Cei mai mari savanti ai iudaismului s-au dedicat studiului Talmudului in moduri extraordinare. Se
spune despre Vilna Gaon: majoritatea orelor sale erau dedicate studiului Torei si nu dormea mai mult
de doua ore pe zi. Nici macar aceste doua ore nu dormea incontinuu, niciodata mai mult de jumatate
de ora consecutiv. Imediat dupa aceasta scurta odihna, se scula, se spala pe maini si isi continua
studiul. Se spune despre Hata''am Sofer: sambata seara se aseza si studia timp de 24 de ore
incontinuu, nu dormea si nici nu manca pana duminica seara. Dupa ce-si spunea rugaciunea de seara
se culca pana la ora 23 cand se scula, bea cafea si manca un pateu, iar apoi studia pana seara
urmatoare. Apoi isi spunea rugaciunea de seara, manca si nu dormea toata noaptea. Marti era de
asemenea treaz, prin urmare era treaz doua zile consecutiv, cu exceptia unui singur moment si s-a
tinut de acest program doi ani intregi. Se spune despre rabinul Haim Shmuelvitz, un mare invatat din
Lituania: adesea putea fi vazut mancand paine si peste sarat dimineata pentru a se arunca apoi in
studiul Talmudului pentru 30 de ore consecutiv, cu mare pasiune si cu un efort deosebit care a lasat o
impresie de nesters.

Talmudul este de asemenea plin de povestiri si de sugestii etice. Cea mai mare colectie de principii
etice se gaseste in Mishna si se numeste Etica parintilor nostri. In ea, rabinii comenteaza asupra
relatiilor interumane, asupra adevaratului sens al fericirii si despre cum sa duci o viata buna si etica.

15
Povestirile din Talmud inregistreaza adesea evenimente din vietile rabinilor menite sa explice legi,
precum si alte povestiri fantastice care trebuie intelese ca fiind alegorice. Un exemplu din cele dintai
ilustreaza o lectie foarte importanta pentru studiul Talmudului si al legii evreiesti in general, si
pentru intelegerea traditiei orale si a legaturii lui Dumnezeu cu poporul evreu.

Intr-o discutie aprinsa, un grup de rabini dezbateau daca un cuptor poate fi folosit pentru copt. Era
folosirea lui in concordanta cu legile kashrutului? Rabinul Eliezer era pentru folosirea cuptorului si a
prezentat ceea ce el credea ca sunt argumente clare in favoarea sa. Totusi, colegii lui nu au fost
convinsi si i-au contestat opiniile. Dupa o lunga dezbatere, rabinul Eliezer a aratat catre un copac
care crestea in fata ferestrei si a declarat: "Daca legea este de partea mea, fie ca acest copac sa o
dovedeasca." Nici nu termina el de vorbit, cand copacul sari departe de locul unde crestea! Dar
rabinii au raspuns "Nici o hotarare rabinica nu a fost vreodata facuta de un copac." Rabinul Eliezer a
raspuns: "Daca ceea ce am spus este in concordanta cu legea, fie ca izvorul sa o dovedeasca, " si
chiar atunci apele izvorului si-au schimbat sensul si au inceput sa curga inapoi. Dar rabinii nu au fost
impresionati si au raspuns cu calm: "Nici un argument nu a fost dovedit vreodata de apele unui
izvor." Rabinul Eliezer, si mai hotarat, striga: "Daca legea este de acord cu mine, fie ca zidurile
acestei case de studiu sa ofere dovada suprema!" si in acel moment zidurile au inceput sa se
pravaleasca peste rabini. Dar rabinul Joshua a intervenit, certand peretii: "cum indrazniti sa
schimbati o lege care ne-a fost data la Muntele Sinai?" Si peretii s-au oprit din respect pentru rabinul
Joshua, dar au ramas strambi din respect pentru rabinul Eliezer. In sfarsit, rabinul Eliezer a cerut
Cerului sa ofere dovada si o voce a rasunat in incaperea de studiu: "De ce va certati cu rabinul
Eliezer? El are dreptate in toate privintele!" Neinduplecat, rabinul Joshua s-a ridicat si a anuntat:
"Dovada in favoarea unei anumite hotarari nu vine de sus si nici macar Cerul nu are dreptul sa se
amestece in discutia noastra. Cuvintele legii au fost deja predate din Ceruri omului pe Muntele Sinai.
Ele trebuie interpretate de rabini prin discutii academice, nu de catre Ceruri. De aceea trebuie sa
lasam majoritatea sa hotarasca. Si rabinii au decis impotriva rabinului Eliezer. La scurt timp dupa
aceea rabinul Nathan s-a intalnit cu profetul Elijah pe care l-a intrebat: "Care a fost reactia lui
Dumnezeu cand a auzit aceasta discutie a rabinilor? Elijah a zambit si a raspuns: "Dumnezeu doar a
ras si a spus 'Copiii Mei m-au invins, copiii Mei m-au invins.'"

Aceasta povestire ilustreaza faptul ca desi legile sunt ale lui Dumnezeu, ele au fost trecute in mainile
oamenilor. Prin urmare, depinde de noi sa hotaram adevaratul inteles al legilor si al intentiilor lui
Dumnezeu cat mai bine cu putinta. Aceasta este esenta traditiei orale si spiritul Talmudului.

16