Bunicul din Domnișoara din Tacno

De Mario Vargas Llosa

Bunicul: Scumpa mea soție, dragostea mea: îți scriu chinuit de remușcări. În noaptea nunții, noi ne-am
jurat credință veșnică și iubirea neatinsă. Dar și o sinceritate totală. În cei cinci ani câți s-au scrus de
atunci, m-am ținut neabătut de jurământ, cum știu că și tu te-ai ținut, femeie sfântă între sfinte. Prefer
să te mâhnesc, să te îndurerez, decât să te mint, dragostea mea. Nu mi-aș mai afla liniștea știindu-te
înșelată cu bună știință. Ieri, pentru prima oară în acești cinci ani, ți-am fost necredincios. A fost mai tare
ca mine. Un vârtej de dorință, asemenea unui taifun ce ar smulge din rădăcini copacii, a dat de pământ
cu principiile mele, cu promisiunile mele. Am hotărât să-ți spun tot adevărul, chiar dacă mă vei
blestema. De vină e numai absența ta. Să visez la tine de-a lungul nopților din Camana mi-a fost un chin.
Îmi fierbea sângele în vene când mă gândeam la tine. Mă încercau pornici furioase de părăsi totul, de a
te găsi și de a-ți frânge în brațe trupul minunat, de a te duce în dormitor și de a te...

Numele ei n-are nicio importanță. E o nefericită, una din indiencele ce fac curățenie la conac, o dihanie,
un obiect. Nu m-au orbit farmecele ei, Carmen. Ci ale tale, amintirea trupului tău de care atâta dor îmi
este. Gândind la tine, lacom de tine-astfel m-am lăsat în voia nebuniei mele și am iubit-o ăe indiancă. Pe
jos, ca un animal. Da, trebuie să afli totul cum a fost. Și în brațele mele, ființa aceea rudimentară a
scâncit de plăcere. Dar nu pe ea o iubeam eu acolo. Ci pe tine, adorato. Căci îmi țineam ochii închiși și te
vedeam, și nu mirosul ei, ci al tău, mireasma de petale a pielii tale, era ceea ce simțeam eu și mă
îmbăta...Când totul s-a sfârșit, când am deschis ochii, pedeapsa mi-a fost ca să văd, în locul delicatelor
cearcăne albăstrui pe care ți le lasă ție dragostea, chipul acela străin, grosolan...Iartă-mă, iartă-mă. Am
fost slab, recunosc, dar dacă ți-am greșit, am făcut-o gândindu-mă la tine, simțindu-te pe tine, dorindu-
te pe tine.

Fii generoasă, fii milostivă, dragostea mea. Te sărută, te iubește, te adoră mai mult ca oricând, soțul tău
iubitor, Pedro.