Timon Din Atenta

Timon: Să mai privesc o dată. Zid ce-ncingi

Acest bîrlog de lupi, te-afundă-nglii-
Atena n-o mai străjui! Matroane,
Faceți-vă de cap! Copii, fiți răi!
Nebuni și robi, zvârliți-i de pe bănci
Pe senatorii gravi, cu frunți vîrstate,
Slujind în locul lor! Neprihănire,
Te spurcă sub ai mamei ochi! Mofluzi,
Nu-napoiați nimic, și creditorii
Cu brișca junghiați-i! Slugi, furați!
Stăpânii voștri-s hoți de drumul mare
Ce fură legiuit. Tu fată-n casă,
Te culcă cu stăpânul, căci stăpâna
E la tractir. Nevârstnic fiu, ia cîrja
Părintelui schilod și crapă-i țeasta!
Evlavie și teamă, adevăr,
Dreptate, pace, tihnă, căsnicie,
Iubire de aproape,-nvățătură,
Moravuri, datini, taine, meserii,
Dregătorii și legi, vă preschimbați
În ceea ce-i potrivnic firii voastre,
Și haosu-l înscăunați! Voi, molimi,
Urgia v-o abateți spre cetatea
Ce-a dat în pârg pentru-a cădea! Voi, junghiuri,
Chirciți pe senatori, betegi lăsându-i
Precum le sunt năravurile! Poftă,
Pătrunde-n minți și măduvi tinerești,
Făcându-le să lupte cu virtutea
Și să se-nece în dezmăț! Buboaie,
În atenieini prăsiți-vă, și lepra
Vă fie rod! Suflarea unui om
Prefacă boarea altuia-n duhoare!
Soborul omenesc, prieteșugul
Otravă să însemne! Goliciunea
E tot ce-ți fur, cetate blestemată,
Dar gata-s și pe-aceasta să ți-o las!
Lui Timon dați-i codrul, căci în el
Cea mai cumplită fiară e un miel
Pe lângă om. Ah, cerule, te-ndură
Pe atenieni zdrobește-i. Pe măsură
Ce anii trec, fă ura mea să crească
Și-ntreaga seminție omenească
Să fie ținta ei. Amin!