Românie, Românie,

Dumneavoastră, Scumpă Glie,

Sub pantof de retardați
mai că în zadar te zbați!
Draga noastră Galatee,
Tu, la Rai, ne-ai fost idee!
Azi, ești doar o biată sclavă,
pentru vest... doar o enclavă.
Doar trecutul îți străluce
ca o candelă la cruce,
căci pe patul de spital
ești bolnavul ideal.
Românie, scumpă floare
azi te mistui din picioare
Toți te prind în analiză
și-ti umblă la epifiză.
Mi te târâie la rază
că n-ai în priviri emfază,
că ți-e suflu în declin
sub bocanc de om străin.
Îndrăznești să mai respiri
cu speranța în priviri?
De ce oare nu-nțelegi
că pe tron stau nații, regi?
Cum de oare mai suporți
să te târâi pe la porți
ce sub gard de bisturiu
îți aștern loc de pustiu?
Nu ai timp sa te tratezi
și-ai ajuns să delirezi:
Tot dușmanul ți-este frate
și-l tratezi cu demnitate.
Românie, scumpă țară,
simți că ești mult prea murdară
condusă de paraziți
și de cârd de troglodiți.
Dar n-ai apă de-mbăiere
că stătută e-n artere...
Și..., curată de ai fi,
cine te-ar putea privi?
Astăzi tot ce e dorit
Mâine-ți fi-va împlinit!
Doar că soarta te amână
și mori cu speranța-n mînă.
Că al tău popor, în vrie,
cată-a Vestului simbrie
Și l-a cât îi ești de dragă,
te-a legat de sorții targă.
Vestu-ți trage un perdaf
sub raza de tomograf.
Și te-ndemnă să donezi
bogățiile-n cirezi.
Iar de-ncerci să te aduni
Din trecut mâncând cărbuni,
Vin ai tăi conducători-
Bieți sforari legați de sfori,
Ce cu a minciunii plagă
Și mai abitir le leagă
de tăiș de Occident
ce te are de client.
Bisturiile lor te taie
Colo, adânc, în măruntaie,
și scot aurul din tine
din adâncuri carpatine.
Mi de lasă fără viață
să te ducă-apoi, la piață,
Să îți vândă la tarabe
tot ce-n dar ți-au fost podoabe.
Doar trecutu-ți mai conspiră
aruncând vise de liră,
Dar, sub plapuma civilă,
va muți cuprins de milă.
Așa că, fără scăpare,
Cine te va scoate-n Soare,
să te speli cu el pe față
ca să reînvii la viață?
Dumneavoastră, Românie,
Scoală-te din agonie!
Reînvață să trăiești
Ce ai fost și nu mai ești!