TUDOR ARGKEZI

VERSURI
 TUDOR ARGHEZ1

VERSURI
★ *

Ediţia a IT-a, revăzută, şl adăugită,

cn o p o s t f a ţ ă d c
G. FIENESCU

CARTEA ROMANEASCA

1985
Desenele de pe copertă şi cele din interiorul ediţiei aparţin Iul
Tudor Arghezi, şi au fost reproduse după ediţia definitivă Scrieri.
 CINTARE OMULUI
[ 1956]

UMBRA

Te urmăresc prin veacuri, prin vîrstc şi milenii,

încă de eind .spinarea ţl-o-neovoiai pe brinci,
Cinci, speriat şi singur, tiriş printre vedenii,
Umblai numai să cauţi culcuş sau să mănînci.

însoţitoare inută-n odihnă şi mişcare

Şi copie leită, croită pe tipar,
Ne-nghcsuiam alături, ciuliţi în ascultare,
La pasu-n frunze-al tiarei flămindc, greu şi rar.

Ascunşi prin gropi şi scorburi, alăturea de tine,

Tu nu ştiai că sîntem într-unul singur doi,
împreunaţi pe viaţă din două firi străine
Prin şubreda urzeală de aer dintre noi.

Silit umbra ta, de-a pururi de om nedespărţită,

Cu linia schiţată acecaş de contur,
Pe pulberea fierbinte şi-n cremenea tocită,
Ca un păianjen negru ce-ţi umblă împrejur.

Sînt petecul de noapte, dat ţie din născare,

Şi ies şi intr-un tine in zori şi în amurg.
Din mine vii şi-n mine te-ntorci, în bezna mare,
Firimiţată-n oameni şi-n zilele ce curg.

5
 In mine-i scris destinul cu slove nevăzute.
Gfaiceşte-ţi-I, să-I afli, de-ţi este pliu sau gol.
Ţîţîneie zidite alunecă tăcute,
Dc-abia lăsînd să treacă un fum, ca un simbol.

NICI-O SILABÄ-NTREAGÄ

Niei-o silabă-ntreagă nu se rostea pe lume.

Căci nu-ţi găsiseşi graiul legat şi priceput,
N-aveai nici loc, nici ţară, nici neam, şi nîei-un nume I
Din vremi de vremi fuseseşi gîngăv, pribeag şi mut.

Era, şopteşte Cartea, Ia început Cuvîntul,

Purtîndu-se pe ape, ca negura, răzleţ;
De se-auzea un tropot, Cuvîntul era vîntul.
Călare pe vecie şi veşnic călăreţ.

In ceasul ultim, umbra din lume se va stringe

Din sufletele toate, la timp necunoscut,
Diu oamenii cu aripi, din oamenii de stage,
în negnra-ntocmiiă din nou de la-nceput.

Vor mai rămîne însă, în noaptea adunată,

în peştera adîucă a haosului semn
Despre ee-au fest puterea şi lupta de-altădată ?
Măcar o amintire, măcar crestată-n lemn ?

0
Măcar cit mai adie in unda călătoare,
Fără să simtă-n zarea, închisă din apus
Cu porţi de fier strîmptate, cu munţi şi stăvilare,
Măcar cit oglindirea arţarilor de sus ?

Din plămădirea nouă a zmiroului cu ceaţa

Se va stîrni, pesemne, fierbinte, iarăş viaţa.

PIn A atunci

Pină-n sfîrşit, să nu uiţi măreaţa sărbătoare,

€ind te-ai sculat din pulberi deodată în picioare.
Privirea ta tîrişă şi-mpiedicată-n tină
Ptîmi din depărtare întîia ei lumină,
Şi-odată dezlegată de mii şi de ţarină,
Ajunse scrutătoare, senină şi stăpînă.
Urai © rădăcină şi nici de-abia un. trunchi :
.Ai smuls-o de sub tine şi-ai frînt-o pe genunchi,
Şî slobod de osînda de rob încremenit
Xe-ai desfăcut de locul osîudei şi-ai pornit,
Şî cumpănit pe cite o talpă şi-un călcîi,
Al fost pe verticala înaltă cel dinţii.
îţi ridicaseşi capul de jos, chemat de soare,
Şl începu îndată şi cugetul să-ţi zboare.
Tn ţi-ai învins pămîntul, mormîntul şi destinul.

Se învinsese omul neaşteptat, străinul.

7
 tiuri !.itni<;

ht-*rSiuf*i iitifiiliiii» I# mi şiiiil de Jos

ei a) »ttfiit iiiiuiiiiiiil luliim ni c frumos,
IMn « s f in ţitu l iMlhi, liniiiI s p r e r ă s ă r i t ,
liiMlii im iă c e r u l d e o lu n g u l l-a i z ă rit.
I.ua faţă admcimca şi, nouă, toată firea
IU arăta deasupra şi-n jur nemărginirea.
Dar înălţat în slavă, subt cingătoarca frunţii
Ţi se făcură netezi şi mici, pitiţi, şi munţii,
Căci văzul are harul şi voia dc la soare
Ca tot ce întâlneşte să scadă şi scoboarc.
Ridică-ţi numai ochii puţin, ca un lăstun,
Că piscurile înseşi descresc şi se supun.
Ai biruit ţarina şi-ai rupt împletitura.
Nu-ţi mai cătai merindca tîrîş, pe brînci, cu gura,
Ca viezurii şi şerpii, orbeşte şi flămînd,
Cînd te-arătai o clipă şi tc-ascundeai curind.
Fuscseşi blestemat
Să zaci în neputinţă, de-a pururea culcat.
Dar chinuit dc rîvna dc-a fi, muncit dc jind,
Miracolul trezirii l-ai săvîrşit voind.
Ţi-ai depărtat pămîntul de buze la picioare,
Slujit de-aci nainte de mîinile uşoare.
 LA STELE

Dacă ce spune Cartea, din vechi, e-adevărat,

Că ieşi din frământarea (arinii cu scuipat,
Batjocura-i plătită cu vîrf şi răzbunată.
Nu trebuia să cugcţi, tu, vierme, niciodată.
A-loate-făcătorul de rîpi şi de izvoare
In temni(a fiinţei te-a-nchis între zăvoare.
Tu trebuia să suferi, să rabzi cumplita lege.
Că omul, ea şi piatra, stă sterp şi nu-nţelcge ;
Că între-o trebuinţă şi alta, de jivină.
Să nu-ţi răzbească firea, din pîntee la lumină.
Să fii o burtă numai, un zgîrci care se aruncă,
Şi să asculţi orbeşte de streche, la poruncă.
Să-ţi amăgeşti mihnirca şi dorul de-a pricepe
Cu ce-arc armăsarul mai crîncen între iep*.
Adevăratul lumii avînt de început
Borni din ziua-n care, trezit, ai priceput.
Cel ce făcuse lumea, Iehöva sau Satan,
Nu prevăzuse mintea şi-n minte un duşman.
A scăpărat un fulger din caznă şi-ntîmplarc
Şi fu decît şi stînca şi legile mai tare.
De vreme ce modelul putuse-ntreg să scape,
Nesfîşiat de fiare, nemistuit de ape,
De-acu păşeşte ager că ţi-a ajuns totuna
De te-or găsi mînia şi prigoni furtuna
Şi trăznetul şi marca, şi crivăţul, să piei :
Te vei lupta prin timpuri cu zeci dc dumnezei,
îngrămădiţi pe line şi poruncindu-ţi : -«Crede I»,
Să-ţi fure giuvaerul ascuns, ce nu se vede.
Intr-un avînt sălbatec te-ai dus pînă la stele
Şi te-ai întors, aprinsă, cu una dintre ele.

9
 €ä mîna îţi arsese cu care-ai scormonit
în jarul alb din cîmpul de sus, eşti răsplătit.
Ai pus-o să răsară, să-ţi ardă-n vatra goală,
A fost, biruitoare, intîia ta răscoală.

FLACĂRA PĂZITĂ

La flacăra, păzită să nu ţi-o fure vîntul,

Te ispitea comoara ce ţi-o dădea pămîntuî.
Ascunsă-ntr-o firidă de piatră şi-ncuiată,
Ea trebuia scobită adine şi dezgropată,
Şi apoi fiecărei frînturi de giuvaer
Să-i spargi era nevoie şi doagele de fier.
Iţi trebuia răbdare, credinţă şi putere,
Să-niături aşternutul de pături de mistere.
Dar cum să zmulgi comoara pe care-ai flămîitzii
Tăcerii cetluite cu lespezi de granit ?
Şi cum putea clădirea veciei s-o răstoarne
Plăpînda ta făptură, de-abia-nchegată-n carne,
Cînd tainele şi somnul lăuntrice, vecine.
Se prelungeau din ocna pămîntului şi-n tine ?
Era întîi nevoie să te pătrunzi că nu
Le birui neclintirea, de nu te-iivingi şi tu.

10
 NASCOCITORUL

Ai născocit pe-ncetul uneltele, cu care

Ţi s-a făcut mai dirză voinţa şi mai tare.
Cind te crczuseşi tocmai mai şubred şi mai mic.
Atunci ţi-ajunse braţul molatec mai voinic.
Tot căutind zadarnic şi încercînd aiurea,
Al născocit tăişul, cuţitul şi săcurca.
Vicleanul fierăstrău.
Tovarăşul şl şoarecele tău,
Carc-şl strecoară firul ca luciul de oglinzi
Iu curmeziş, prin codri, şl il despică grinzi,
Şi secera pe care, în Arşiţă, Măria
O duce-ncovoiată cit ţinc-n zări Tăria.
Venise de cu noaptea, cu luna prinsă-n plopi,
Şi se întoarce scara pe carul nalt de zuopL
Ai născocit odată
Şi o nimica toată,
Cit ghimpele, săracul.
De mic şi iute : acul ;
Şi harnicul nimica, vioi ca o lăcustă,
Se-nghesuie şi-aleargă pe marginea îngustă
Şî-mbracă omenirea de miile de ani :
O scală genială, cinci ace la doi bani.
Ai născocit şi aţa, mătasea de păianjen,
Cu care coase acul pe Gange şi Teleajcn.
Ai născocit făina şi pîinea tuturor,
Ca să ajungi de piine gonit şi cerşetor,.
Crîmpeiule de viaţă, un rob, un muritor.
In petecu-ţi de ţară, împotmolit, sfruntata
Şi îndrăzneaţă minte a născocit şi roata;
Nu mai socot burghiul, cazmaua sau lopata.

11
Frmghia, sîrma, lanţul, cu caic, prins de legi,
Ai izbutit cătuşa de fluiere să-ţi legi.
Ai născocit şi luntrea, să umbli pe ghicite,
Şi-n marea cu talaze şi valuri răzvrătite.
Primejdia te cere şi-o cauţi, orişiunde
Ghiceşti că te pîndeşte şi bănui că se-ascunde.

PE DRUM

De-atunci încoace, focul străin a fost să-nceapă

O vîrstă hotărîtă în ţara ta de apă.
Ai logodit văpaia cu apele-n viitoare,
Să mine sumedenii de mori şi de cuptoare.
Atunci, întîiaş dată s-a desluşit în fum
Că ţi-ai croit nainte şi-n slăvi alt rost şi-un drum.
S-a zguduit văzduhul şi răsuna şi hăul,
Cînd se-auzi ciocanul zdrobind pe muchi ilăul.
Iţi trebuiau potcoave la caii prinşi de coamă,
Zăbale, lănci şi scuturi de fier şi de aramă,
Ca să o-nfrunţi cu pieptul primejdia-nvoită
Cu ceasul rău, cu vraja şi leneşa ispită.
Tu ai rămas de-atuncea-n răspăr şi răzvrătit,
De cite ori stăpînii şi vremea te-au minţit.

12
 C H EM A REA ÎN Ă L Ţ Ă R II

Chemarea înălţării ca spicul se-mplinise.

Tărîmurile toate te aşteptau deschise
Şi te mutai pe ele în voia ta deplină.
Scăpat de-nţclenirea pe loc şi rădăcină.
I>c-o fire cu ţărîna, dar dezlegat de lut,
Al început o lume din nou de la-nceput.
Klrcln in pribegie, plăpînd şi venetic,
Erai elt o fărlmă de fulg şi de nimic,
O coajă de tăriţe, o ţundără, o pleavă.
Ilălan şi gol, făptura pnreă-ţi era bolnavă.
Fugar, livid ca melcii, bătut dc vremuri rele,
Tu singur rămăseseşi pe lume gol la piele,
Cel mai gingaş, mai fraged la trup şi oropsit;
Doar umbra, drept cămaşă, pe piept nu ţi-a lipsit.
Dihănii în cojoace cu ghiarc, colţi şi coarne,
I’îndeau să te răstoarne :
O lingură de singe într-un plămăd de carne.
Intre clădiri de piscuri, pierdute-n culmi de brumă,
Ivirea ta, Adamc, părea să fie-o glumă,
Căci potrivit cu ele şi-oriundc tc aşez
Frai nici cit o boabă de mei ori de orez.
Frai, ca pe-o hlamidă de purpură, o scamă,
Un ac cu borangicul pierdut într-o năframă,
O copcă rătăcită printre frinturi mărunte,
Incă-ncîlcită-n ceaţă, in cîlţi şi-n amănunte,
Iţi şi visa nădejdea, dormind, să puie-n jug
Cu vitele pămîntul, cit e de lung, la plug,
Şi se ivi, odată cu omul slobod, munca.
Din pravila ei aspră, el îşi făcu porunca
De fiecare clipă, simţind întîi, cu frică,
In ci nebănuite puteri că se ridică.

13
 EU, UMBRA

La gaura veciei, simţindu-te de mult,

Am stat ascunsă vremuri, ca miţa, să ascult.
In curcubeie negre, de nopţi, te-am aşteptat.
Scularea din puzderii s-a săvîrşit treptat.
Te-ai dezlipit din umeri şi, răzimat pe coate,
Văzuşi că ridicarea pe şale nu se poate.
Ai încercat sucirea înceată, pe şezut,
Bin răsputerea caznei cu brînciul, şi-ai căzut.
Te-ai tăvălit pe pietre ca şarpele rănit.
Nu ţi-a slăbit nădejdea. Mereu te-ai prăbuşit.
N-o să mai uit nici lupta cu sineţi, nici această,
In cerc de orizonturi imens, cîmpie vastă.
In mijlocul ei, omul vedeai cam strîns se zbate
încăierat cu umbra lui în singurătate.
Tăcerea îşi oprise şi suflul şi-aştepta :
Va birui pămîntul, sau zvârcolirea ta ?
Secunda, numai una-n vecie, o clipită,
Va hotărî să bată, sunată sau dogită.
Izbînda, dacă sorţii n-o fură s-o ascundă,
Atîrnă-n întregime de-o parte de secundă,
11 vezi, căzut în trîntă, că iar zvîencşte drept ?
S-ar zice că e-n luptă cu cerul, piept Ia piept.
Se răscoleşte fierea, adine, în măruntaie,
S-a mai muncit şi rupc-ncleştarea, se-ncovoaie,
Şi ccrotindu-şi sinul cu palma, şi rărunchii,
Se frîsig din nou şi iarăş i s-au deschis genunchii.
Aşa e înălţarea, şi preţul se plăteşte
Cu chin şi suferinţă şi slavă, omeneşte.

14
 MINA LUI

Ia uită-te acuma la mina lui, făcută

Pe flaut, pe cimpoi şi alăută.
L-o floare. Vîră-ţi faţa în ea şi ai să bei
Mireasmă, amintire şi vis din palma ei.
Mu ştie să mingile, să vindece, s-alinte,
O Ntriiiijcrc, o dată, o ţine-o viaţă minte.
I\ mută cind vorbrşte Incut, ca o pecete
( un crin wăput in mijloc şl litere seerete.
1'ăgăduicşte-o dată, treclnd pe lingă tine:
Lăgăduinţa-l ştiută şi-atunci cind nu şi-o ţine.
!>;■ cite ori o viaţă întreagă nu se-ngină,
IWihnită, printre lacrimi, cu-o string ere de mină?
Jşi cite visuri, cite şi vieţi nu au pierit.
Iu suflet cu inelul părut făgăduit ?
Pe dinafară, viaţa are puteri să-ndemne.
Pe dedesubt urzită între tăceri şi semne,
Cotoarele legate cu aur vor să spuie
fie ţin cuprins în scoarţe, şi-un gînd cum se descuie.
Dar fiecare titlu-i crestat pe-o carte-nchisă
Cu lacăte, cu cheia ştirbită, cind e scrisă.

15
 SA ŢI-O SĂRUT

Ţi-o-ntorc pe dos şi faţă şi nu mă pot supune

Să cred că floarea asta, ce-o ţiu, nu-i o minune.
O-ascmănam cu-o floare, dar seamănă cu-o stea.
Cînd ai furat-o poate, din locul ei, cîndva,
Pe drum, la pogorîrc, din ceruri, din zenit,
Tc-a furnicat cu haruri şi ţi s-a-ntipărit.
Că mă smeresc să cuget e lucru de crezut.
Dă-mi fiecare deget, din cinci, să ţi-1 sărut,
Şi ţie, fată zvcltă, care-nvîrteşti în aer,
Ca o sfîrlcază, fusul pe firul tors din caer,
Şi ţie, străduitul cu palma grea şi tare,
Cu ele îmbrăcate, de fier, ca-n degetare.
Gîndeşte mintea, zieu-mi, dar ce-ar putea să facă
Fără gîndirea rniinii, închisă şi săracă ?
In scoica ei lipită şi-ar duce în zadar,
Pe funduri, strălucitul curat mărgăritar.
O scrie slova mina şi e nemuritoare,
Pe cit vor fi mai multe şi veacuri viitoare.
Şi ochii pfmg, dar Minge şi mai adine vioara,
Că plînge mîna-n coarda oftată, surioara !
Şi meşterul Manole visa o mînăstire,
Dar cine-a scos-o vie din moarta-nchipuire ?
Cinci degctc-ale dreptei cu cinci din mina stingă
Putuseră s-o-nalţe şi-ursitele să-nfrîngă ;
Aceleaşi mîini şi braţe care-au cioplit în stîncă
Şi Sfinxul, păzitorul nisipurilor încă.
11 vezi în dreptul lunii ? Pe creştetele lui
S-a ridicat părechca de Ici cu patru pui.

16
 A,E,I,0 ,U

Sil fac numărătoare.

Deschide palma-ntreagă. Dă-mi degetul eel mare.
Din celelalte patru, mai depărtat şi sprinten
Şl îul'rătit eu ele, stă-n lături ca un pinten,
fiind au cuprins de coadă securea ş-o-ncîrligă,
Hc-n(ouree şl le-nelngc, făcîndu-le verigă.
!l '/.lecui deget mare, dar nu că c mai mare,
CI pentru «al le tine sripuse-n ascultare.
Iii poartă-nsărcinarea, ea şl căutătura,
Să-nl’ăţişc/c omul intreg şl semnătura.
Din sumedenii multe, de capele, nici ci,
Nici chipul nu-s pc lume de două ori la fel.
De nu-nvă(au să scrie, strămoşul şi bunicul,
151 iscăleau hrisovul cu-acela, cu buricul.
Al doilea din mină e degetul ce-arată
Menirea de poruncă şi pîra-n judecată.
Deosibeşte-n gloată, ameninţă şi ceartă.
A scos în privelişte greşeala sau o iartă.
Cel din mijloc c martor nepăsător şi poate
Să le ajute leneş pe celelalte toate.
E rece, intîrzie, pripelile-l ajung
Mai potolite, n-are voinţă şi-i mai lung,
Şi, dezlegat de suflet şi minte, are-nvăţ
Să stea ca-ntrc umbrele şi pălării un băţ.
Al patrulea iubeşte, părtaş Ia o solie
Să aibă logodita fecioară de soţie.
Prinos de închinare la frumuseţea smeadă,
El poartă o cătuşe de aur drept dovadă.
La licărul din deget răspunde-n ochi seînteia
Pe care-au scăpărat-o surisul şi femeia.

17
Al cincilea, gingaşul, mai micul, stă la coadă,
Smerit că n-are cine să caute să-l vadă.
Uitat cu eartea-n poală, vîrît în foi, pieziş,
l-ar strînge moale vîrful rapsodul pe furiş.
Mai are-o-nsărcinare de numai frumuseţe :
Cind Iţi ciocneşti paharul la nunţi să se răsfeţe.
Mîngîie-se piticul cu unghia de ceară,
Ca solzul de plătică, de lin şi albişoară,
Că primăvara-i pune, primit pe un fuior,
Cel mal aprins şi galeş inel de mărţişor.

ADAME

Atît e numai mina, de apucat şi dus ?

Nu. Ea-ntăreşte graiul şi spune ee-ai fi spus,
Mai limpede, şi vorbe de nu ţi-au mai rămas
Ori n-ai, grăieşte mina cuvîntul fără glas.
Că gestul, în tăeere, acoperă şi are
Aceleaşi înţelesuri la sute de popoare.
S-ar fi ales de tine ceva, Adamc, ciung ?
Ai fi putut răzbate un drum atît de lung,
Dacă-ţi lipsea, din toate, un simţ, neprihănitul
Cercetător uşure şi ager, pipăitul ?

18
 DAE OCHII TAI ?

Dar ochii tăi ? Albaştri, verzi, negri saa căprii

Zălog a nu se ştie ce mute mărturii.
Cîte stihii senine adine se zbuciumară,
Ca să-ţi răsară limpezi icoanele de-afară ?
Ce silul, in ce cuvinte, s-a-nvrednicit a spune
Cum s a Ivit din singe uimita lor minune ?
Pilii ce minimi ciudate şl zămisliri încete
A-» Năvlrşlt in nimburi nsemena scumpete ?
Iu pleoape, ca petala de floare de gutui,
K un /.muralii şl nu e, e de safir şi nu-i.
|ţ hîlhilrca noastră In stare să mal ştie
Ce amintiri de noapte, rămase din Tărie,
Că/.iiul pe-o diră lungă, de aur, dintre stele,
S au închegat la tine în două peruzele,
l)onml(ă-al cărei zîmbet mă tulbură şi-ngheaţă ?
1(1 pilpilc-n privire şi-un vînăt fir de ceaţă.
H depărtare multă la zmalţul ci cu ape,
Ileşi (I-e frumuseţea de salcie aproape.
Ascultă, ce nu-mi poate închipuirea crede
K că bijuteria cu pleoape calde, vede.
Auzi ? Pricepi ? Să poată vedea un mădular ?
Alunei, nu-i vorba numai de trupuri, ci de har,
Do » văpaie alta, de-o voie, de-o dogoare,
Ce vine şl se duce, făclie călătoare.
De ce a plins zinuraldul la şoapta în andante
A scrlpcil, două lacrimi în două diamante ?
P i l r c p e . Nu şliu dacă, prostită de cuvinte,
IMal are lucrul ăsta Ioc să nc-ncapă-n minte.
De asemenea, şl mintea, nu-mi pare, omeneşte^
Vii bolovan de cocă şi oase că gindeşte.

I»
Cum ? Trupul, dc Ia sine, ţărînă şi argilă,
Să ştie ce-i sfiială sau dragoste şi milă ?
Des umiiit dc-atîtea-ntrebări şi gînduri grele,
Te-ai despărţit în «simţuri» ca să te scapi de ele.
E treaba lor că gustă, aud sau că miros,
Sînt cinci, nu-i numai unul, de-ajuns şi de prisos.
Nu c ceva-ntre ele ? Numai miros şi limbă ?
Ce-o fi, ce nu,-ndoiaIa şi taina nu se schimbă.
Ce ne mai batem capul să-l facem ghicitor ?
Nu le lăsăm mai bine pe toate-n seama lor ?
împins In îmbulzeala tăcerilor depline,
Zic zvăpăiat în ele : Eu, Mic, Meu şi Mine.
Odată cu sideful gingiilor stricate,
Eu mi-am pierdut naiva dintîi virginitate,

MAI SUS

Astâmpărată foamea şi ispăşită truda,

l'n neastâmpăr altul îţi înteţise ciuda.
Simţindu-şi isteţimea, năvalnică să-nveţe,
Ea se-ncepea-ntristată şi se sfîrşca-n tristeţe.
Emblai să ştii ce tace şi ce nu se arată,
Aproape-nchipuite prin ceaţă cîteodată.
Eăzbirea la lumină nu-ţi mai era de-ajuns,
După cc-ai stat ca lupii şi iepurii ascuns.
Rivneai mai sus cu mintea decît era datoare
Zvîcnirea unei schiţe, făcută de-ncercare.

20
Tc tulbura năluca trecînd, ţi-era urît
Ca unui fără vlagă oştean posomorit.
In liniştea făpturii erai neliniştit,
Uitîndu-te cocorii că zboară-n asfinţit.
Deşi trezit şi slobod, tc frămîntai că ţi-s
Şi zilele-neîlcite în restul unui vis.
De ăltfel, mărginirea-n vremelnica durată
w e dc-alunci rămasă şi astăzi măsurată.
O /.I erai mal ager, şl alta mai amar :
Aveai otruvă-n (Ine, dc-atunci, de cărturar.
Trecuse parcă timpul de partea ccealaltă.
Turcă trălscşl moartea eu viaţa laolaltă.

OM CU OM

Un om fusese-o frunză şi numai om cu om

Au izbutit să crească şi să se facă pom.
Că moare frunza-n ramuri, puiandră şi uşure,
Copacul vieţuieşte şi s-a-nmulţit pădure.
Tu-ţi răsplăteşti ursita de grabnică pieire,
Făcîndu-te, din omul prigoanei, omenire.

21
 C O P IL DIN FLO RI

Eraî o scamă-n haos, plutită Ia-ntîmplare,

Suflat de-o adiere ca dintr-un puf de floare.
Intre-ndoieli trecute, uitări şi presimţiri,
Ţi s-a-mpîetit ursita să ţii de două firi.
Cînd eşti ce nu fuseseşi, cînd pari a fi şi tu.
Şi nentrerupt te cleatini Intre «ba da«- şi «nu».
Încredinţare dîrză o zi, şi-o zi tăgadă,
în lupta ta cu tine eşti unul şi-o grămadă.
Aceloraşi cuvinte le dai alte-nţelesuri,
Eresuri în credinţă, credinţă în eresuri.
Şi nu e dc mirare că eşti cum te arăţi,
Cusut în lung, din creştet, din două jumătăţi.
Căci toate ale tale sînt gemene părechi,
Tălpi două, două braţe, doi ochi, două urechi ;
Dar cînd învălmăşeala simţirilor te fură,
Ca să le spui trunchiate nu ai decît o gură.
Tu te deschizi ca uşa, lăuntru şi-n afară,
Cobori şi urci în tine ca printr-un turn o scară.
Ea singură scoboară şi suie în spirală,
Ori că o umblă pasul, ori că rămîne goală.
Eşti o făptură-ntreagă, te-ntrebi, sau de pripas T
Ai căutat cu şoaptă din ce părinţi te-ai tras.
Din oameni, din nenuferi, din şoimi ? Intr-adevi«,
Tu te găseşti cu vremea şi semenii-n răspăr,
în viscole şi gloată, fugar şi duşmănit,
De cite ori nădejdea de om nu ţi-a murit !
De cite ori n-ai plîns
Şi zvîrcolit ca rima te-ai înnodat şi strîns !
Şi te-ai ascunde iarăş. Ţi-e frică ? Ţi-e ruşina 1
în liniştea, oprită ca un suspin, de cine ?
Te scormoni toată vremea să afli, să-nţelegl.

22
Te-ncredinţezi aproape, te răzvrăteşti şi negi.
Iţi mai lipsea din tihnă, în suferinţa minţii,
Să cauţi străbunia şi să-ţi găseşti părinţii.
Oe tînăr eşti mai vîrstnic, mai trist, ca un bătrîn,
Eu ştiu ce-ţi trebuise de-o vreme : un stăpîn.
Te-ai fi simţind cu tine mai viu şi împăcat
Să te cunoşti odraslă de zmeu sau de-mpărat ?
i>in ce-mpărat şi-anumc din ce împărăţie,
Crezîiidu-ţî cuvenită coroana ei şi ţie 7
Destoinicia minţii n-ar fi putut să iasă
Decît dintr-o-ntrupare domnească de mireasă ?
în ce împărăţie şl-n ee fel de hotare
Stau scaunul şi zincul cu spada-n cingătoare ?
Şl ţl-nl nflot stă pinul şl-obîrşla-n sfîrşît ?
l*rof«'ţil dinlr o carte, citiţi, tc-au lămurit?
Tiigenunchlut pribeagul şi dosădit în rugă
Se teme că e slobod şi se doreşte slugă ?
Nu-I scris măcar stăpînul ales de voie bună
Şl sluga prietenie să ţie împreună.

NUNTA

Dar şovăind cu ghidul între pămînt şi cer,

Te-au prins, pe nesimţite, cătuşele de fier
Şi lanţurile, jugul şi temniţa, Mîndria
Do-a te simţi de sine ţi-o pălmuî robia.

23
Ieşind din trunchiul tînăr tot ramuri şi-alte ramuri
Se înmulţise omul în seminţii şi neamuri;
De o cam dată gloată şi âpoi omenire,
r'rico.isă-ntîi şi âpoi năvalnică-n neştire.
Pînă-n adîncul lumii, prin zări şi depărtări,
Se desfăcu pămintul în graniţe şi ţări,
Şi graiul orb ajunse să se prefacă-n limbă,
Iar liinba-n limbi mai multe simţi că i se schimbă
Căci, dintre taine, legea, din toate cea mai mare,
A vieţii,-i frămîntata şi veşnica schimbare.
Monotonia moartă a lenei c-ntreruptă
De clocotul iubirii şi-al urii, şi de luptă.
Curg zilele şi vecii, ca apele devale,
Şi totul se-nmulţeşte, crescînd să se prăvale
Şi, prăvălit, se iscă din nou, fără hodină,
Mai sus şi mai puternic intr-alt chip de lumină.
S-a-mpuţinat văpaia şi,-aproape stinsă, vine
De creşte iar viitoarea, stîrnită de la sine.
Şi somnului şi nopţii le este-adcvăratul
Tilc, a dospi în matcă, fierbintele aluatul,
Ca să-ncolţească plodul şi mugurii să dea,
De la stejar la trestii, garoafă şi laica.
E-o nuntă-n toată firea, cu văluri şi panglici,
Cind stelcle-n obroace, pe bolţi, se fac mai mici.
Mireasa omenirii şi-a ţarinii dă pîine
§i lapte, pentru pruncii ivirilor de mîine.

24
 DIN TA IN E

O altă taină, limba, nu ştie cum răsare

Şi cum se zămisleşte după ţinut şi soare,
Mai limpede, mai aspră, mai posacă.
De ce nu poate ghidul, ascuns în el, să tacă ?
Făptura ci de aer dă floare de lumină
Şi «re, ca porumbul şi volbura, tulpină.
Tăgftdulc, ca mintea, şl trup şl căpătîfi
Intr-adevăr pribeagă, ce-a fost intii şi-ntîi,
I'll, Omul V el, C'uvlnlul V că Hmbllc-uu rămas
Hă glăsuiască minţii, ilin cărţi, şl fără glas.
1'ăplura de cuvinte, din grai sunat şi mută,
Nu are, cercetată, plămadă cunoscută.
E înger, e mireasmă atita de uşoară.
Că fără vlnt, nici aripi, de cum se iscă zboară ?
Hlleşlc-te mal tare, iubite grămătic,
Să-mi spui, că, pînă astăzi, tu nu mi-ai spus nimic,

TRUFAŞUL

Babei au ba,-mpăraţii lucrară-n lumca-ntreagă,

Ca neam cu neam, alături, să nu mai se-nţelcagă.
Puterea de-mpăcare Ie-a fost întodeauna
Făţărnicia, cursa, urzeala şi minciuna.
Ca să-şi păstreze sceptrul, momîia lor de paie
A-mpins, cinstit, poporul în sînge şi-n războaie.

25
Stăpînui ccl mai lacom, fiind ţi cel mal tare,
îşi întindea cruzimea în larg, cotropitoare,
Cu cîrdul lui de cioclii şi corbi nemaisătui,
Peste popoare, roabe ca şi poporul Iui.
Zizania, otrava, mocnită înafară,
Ce-a cuibărit şi-n ţară,
Şi eînd, clocit o vreme, coeea-ndestul veninul,
Hain, mintit, poporul îşi cotropea vecinul.
Trăit într-o trufie de neam şi-n aţîţarc,
Se înteţise ura zăcută,-ntre popoare,
Şi ura moştenită, niţel cite niţeii
Zbucnea în năvălire şi măcel.

PRIETENIE

Dar luat vrăjmaşul singur, în parte, fiecare,

Era un om ca tine, cu buzele amare.
Tu i-ai ucis un tată, el ţi-a ucis un frate,
Din ţara prinsă-n flăcări pierise jumătate.
Erau zvîriiţi în groapă cu morţii, şi răniţii,
De vii, şi oropsiţii de-ai lor şi urgisiţii.
Tu n-ai văzut, ca mine, închise de curînd
Şi proaspete, mormintele mişcînd.
Ce t'-am făcut eu ţie, ce mi-ai făcut tu mie,
Ca tara ta să fie cu-a mea în duşmănie ?
Ne pasă, oare, nouă, că domnii-n capitale
Se-ngînă ca dulăii rinjiţi şi-şi dau tîrcoaie ?
Ni se sporeşte vlaga, şi griul ni se coace
Mal repede-n războaie decît în timp de pace ?
Ca să se piardă urma, cel ce-a intrat să fure
Dă foc şi la pădure.
Să ardă codrii, muuţii şi zimbrii-n jar, şi cerbii,
Stârpit iu pleşuvia de scrum şi colţul ierbii.
Cu potera-n potecă, haiducii-odinioară
Ştiau şl să şi moară,
Pe cînd stăpînii lumii, de-obîrşic crăiască,
Şi sluga tîritoare ştiu numai să trăiască.
Şi domnul, ca tîlharul, îşi întocmeşle-o lege
A lui, cum o-nţclegc.
Deosebirea este că unul o plăteşte
In ştreang, dar cel cu biciul şl Icgca-mpărăţeşte,
Ascunsă-n ea prin colţuri cotite şl-n unghere.
Din care şl trngc drepturi, mindrlc şl putere.
Căci legea pentru dinsul e dulce, bade-Ioane,
Şl niiinal pentru tine c plină de capcane.
I’t ponte mil de oameni, în tihnă, să omoare,
Legindu-şl salhanaua de cîmpul de onoare.

JALE

Deci, mi-al ucig copiii, şi ţi-ara ucis părinţii.

De ce ? Fără pedeapsă ? De dragul suferinţă ?
Ne-a luat pe sus cu steaguri, din linişte şi muncă.
De la cazma şi pluguri, deodată, o poruncă.

27
Cu tobele nainte, mergeam ca la paradă,
Cu pajura pe steaguri, o pasăre de pradă,
încă săraci, noi ceştia, cîrpeam odinioară,
Pe un ştergar cu coadă, ce-aveam şi noi, o cioară,
Şi dincolo de Milcov, un cap de bou blajin,
Pe-ntinderea de stambă, pe băt, de un arşin.
Acum, ne lua vultürul din ţarină, cu el
In falduri de mătase, cu ghiara de oţel.
Noi am plecat ca orbii, cu sufletul la gură,
Cîntind, tot din poruncă, zvicniri de-ndcmn şi ură.
Pe Ia sfîrşit de vară,
Ne-am întîlnit cu moartea la capătul de ţară.
Acum, în locul nostru, oştire cu oştire,
Stau două cimitire.
Din ce-a fost nebunie bolnavă, ne fu scris
Să ne rămîie-n casă tot un coşciug închis.
In fiecare noapte, simţim cu noi în pat
Cite un mort culcat.
Nou, cimitirul nostru, de-acolo se întinde
încoace, pretutindeni — şi-n suflete, morminte.
Ce-i fi pierdut tu nu ştiu nici cit se mai cunoaşte,
Dar sufletele noastre sînt boltniţe de moaşte.
Icoanele-n părete sînt chipuri de părinţi
Trecute-n carne veche şi palidă de sfinţi.
Mai un război de-a surda, pribeag sau într-adins,
Şi vatra ni se sfarmă, şi neamul ni s-a stins.

28
 LUPTA ŞI RĂZBOI

Tu, pentru stîrpitura cu-o slujbă peste oale,

Iei temni(a şi ocna Prea-Inălfimii-Sale,
M caută război.
ItiV/bolu-l pentru trîntorfj iar lupta-i pentru noi.
ItiV/boliil te niinjeşte, clar lupta-i datorie,
HA im iiilornil pe-o coajă de piine şi-o simbrie.
Cimiplllu răzbunare, dlntr-ult război rămasă,
O Iu cil el oşteanul şl-o zaindără acasă,
l’tiiă şl tnelnite spada din nou, cilul se deşteaptă
IMInia potolită, sau dreaptă sau nedreaptă,
Ilar a|l|ată toluş, în vrajba de străin,
lie sluuHo alese cu leală şi tain,
li e iui N c -a d u n ă -n v o ie p o p o r li n g ă p o p o r,
Trecind, la-nvlerşunarc, şi peste hoitul lor,
Alunei, războiul lumii, purtat intre nebuni,
II vor răbda o dată la cile şase luni,
l’rcriun 1 se năzare
Neluinuliil mal mare,
(ti, secerat de oameni, pămîntul, ca dc-o boală,
Va spinzura la urmă,-n văzduhuri, tidvă goală,
(l| nimeni, nicăirca, ce-a fost n-o să mai ştie,
Clini lărilc-ngropate vor fi nişte sicrie.

29
 RÎNDUIALA

Din vremiie bătrâne, cinstit, copilăros,

Poporul, blind, primise pămîntul drept prinos,
Bogata moştenire l-a aşteptat, muncită,
Sâ-i dea rodire nouă.-nsutită şi-nmiită,
Şi avu(ia zestrei spori îmbelşugată,
Dar iată că mîncăii şireţi se şi arată.
O ceată lenevită-n carită şi caleaşcă
Şi strînsă cu Umbriţii de seama lor în gaşcă
Au adunat mulţimea cu vorba lor frumoasă
Şi-au colindat tărîmul întreg, din casă-n casă.
Purtau giubea cu blană, găitane şi chenar
Şi galbene mătănii, în mîini, de chihlimbar,
Că neavînd de lucru şi mătăsoşi la piele,
îşi învîrteau şiragul şi numărau mărgele.
— «Noi sîntem de la Curte şi înţelepţi de casă,
Şi voi sînteţi poporul şi gloata numeroasă.
Voi sînteţi muiţi, şi carnea vă e bătătorită,
Noi sîntem ce se cheamă, la carte, o elită.
Deşi n-am pus spinarea şi ceafa Ia povară,
Nici sarcina ce-o ducem nu este mai uşoară.
Şi boul cară greul pămîntului, dar cum
Joian nu s-ar abate, nedus de om, din drum ?
Cu hăis a ţine stingă, şi dreapta lui cu cea.
El merge cum pofteşte stăpînul, vrea-nu-vrea.
Vedeţi, se potriveşte cumva despre puteri
De a mină cireada de boi să fim boieri.
Ce uriaşă vită
Şi-atunci eînd e scepită !
Dar namila cu coarne, tot rumegînd în pace,
Noroc că n-are gustul de-a-mpunsul să se joace.

30
Că-utr-âltfel o şcbimbare-n deprinderea tăierii
Ar tace bou boierul, şi boii-ar fi boierii.
De-i vacă, cine trece o miilge de o vadră.
Ea rabdă, credincioasă la datină şi vatră.
Uc-i bou îi virî spinarea! în jug, şi boul trage,
rroamulţumit şi gata aproape să se roage.
Doar taurul sl'ărimă şi stînca ; de viţel
Am luat măsuri să-i facem bleg, dulce şi mişel,
(irămnilu lista mare, cuminte, ca să fie
l'urliită după voie, c ca o jucărie.
CA un (nni|M'l de minte cirmcşlc o circadă,
t li nula u nre vreme de umilul el. Du vadă :
Mal iu ni t«< mii iln vito
Ascultă luulIHo
ţii i ui s r întărită
Dr tiu uciiiiiliaş eu bilă.
Voi să miiuriţ! ni braţul, noi ne muncim cu mintea,
ţii fie rit dovleacul, cil mazărea sau lintea
Dc mică, mintea duce popoarele nainte
Hau îndărăt. Alima. E minie şi e minte,
la* dure cu poruncă şi voia ei dc sus.
De acolo unde capul, de peste om, e pus.
Noi sintern mintea, capul, gîndirea, prin urmare,
ţii vot preapreţioase, dar totuş mădulare.
Munciţi, şi fără grijă. Vî-s muncile cam grele,
Dar noi vă stăm alături, lungiţi pe canapele.
Avem ori nu dreptate? Răspundeţi la-ntrebare.»

Şi-a cam codit răspunsul mulţimea, cit se pare.

31
 UN ALTUL ZISE

Un altul zise : — «Oameni, ca să-nţelegeţi bine

Tot rostul fără seamăn, ce vi se şi cuvine,
Şi noi, tîlmacii legii, nc-am hotărît supuşi
Bă ascultăm porunca unei mai mari păpuşi.
Că-i zice Domn sau Rege, Sultan sau Preşedinte,
Totuna e, la urmă : zicală de cuvinte.
El dă dintr-o sprinceană, l-am şi-nţeles, că-1 ştiu,
Fie că-i cu coroană, tichie sau chipiu,
Şi voia lui de pace
Sau de război e lege, că vrea sau se preface.»
Atunci, se arătară cinci inşi ca de argint,
Cu mîna-ncîrligată în sus, blagoslovind,
Ca nişte uriaşe burdufe de cimpoaie
N-ar fi putut din şale nicicum să se-ncovoaie,
Ca să dezlege, — zice Iordanul din pustie, —
Curelele opincii Celui-ce-va-să-vie.
Neîmbrăcaţi în piele de capră, groşi în fuste
Şi burţi, dădeau dovadă că nu mîncau lăcuste,
Ca omul sihăstriei, naintemergătorul
loan Botezătorul.
Cu foalele lăsate sta otova piciorul.
Pe frunţi purtau cunună cu fund, ca de tingire,
Sticlind din diamante, zmaralde şi safire.
Veneau sunînd cădelniţi în jurul lor şi alţii,
Un cor de glasuri, psalţii.
— «Noi sîntem todeauna cu orice stăpînire
Şi-o legănăm cu stihuri cîntate din psaltire,
Creştinii cu creştinii, păgînii cu păgînii,
Că Dumnezeu ne-alege să ne-ascultăm siăpînii.»

32
Ieşea, şoplit nu murmur, din pilc, o rugăciune:
-Deştertăcinnc-s toate, sîntcm deşertăciune...
Nu-ţi bizui nădejdea de mîine niciodată
Pe zilele, ca zoana şi pleava vînturată...
In gemete şi plinset ne trecem, şi-n povară...
Nu adunaţi în viaţă durerilor comoară.
Comoara voastră-i strînsă în cer şi, după moarte.
Cel ce cunoaşte toate vă cheamă şi v-o-mparte...
luhiţi-vă mal-marii şi-i ascultaţi... Veniţi
■şi ngeiiunchlaţi la tronul aleşilor, smeriţi...
sinlcţl flâinin/l desculţii şl goii ? Un sătul
Nu mo ce v-aş(ctip(ă, pe voi, mal îndestul,
l llaţl vil u vă/dtdiurl cum cele zburătoare
Nn kc ngrlţese de hrană şl o nu cu-mbelşugare.*
M dm I Invcşliuinlă pe crini Împărăteşte?
I/xo.irtle şl unda lor cine Ie păzeşte?...
H Uniaţi cu bucurie mucihilo şi chin,
Prigoană, nedreplute, batjocură... Amin.»

TEMEIUL NI-I FRAŢIA

1 raţia ni i temeiul,
V n spunem mai cu seamă cu condeiul,
('ă scrisul şl hîrtia ţin locul, pe curat,
şl al omului dc-alt’dată, de-acum numerotat.
( it nc am trudit cu glasul, socot că bănuiţi,
vi \ă-nălţăm in rîndul de oameni fericiţi.

33
Fiindcă-ncepeţi viaţa din nou cu noi în frust«,
Să ţinem socoteala şi-a trebilor mărunte.
Ce faceţi voi cu-atita întindere fie ţară ?
V-ajunge cită sapa şi plugul cită ară.
Bucata de ţarină pe care-aţi semăna
N-ar fi nici trebuinţă să zici «e-a mea», *e-a ta»,
Be fapt, întreg pămîntul e-al nostru,-al tuturor.
De vreme ce frăţeşte trăim pentru popor.
li împărţi m cu vorba de-a latul pe hotare.
Cu cit mai mare-i rangul, şi-ntinderc mai
De pildă, pentru Vodă şi seminţiei sale
Lt-am pregătit mai multe moşii de deal şi vale
Şi şesuri, munţi şi codri, cărbune şi ţiţei,
Făr-a uita la daruri nici lista de căţei ;
lin ţărm şi-un cot de mare,
Ca să clădim pe piatră castele cu pridvoare.
Conace şi palate, grădini pentru stupine,
Cu mori, cirezi şi turme şi herghelii şi stîae.
Familia-nmulţită ca prinţi şi principese,
Că naşteriîe-s multe, în şiruri lungi şi dese.
La unchi, mătuşi, cumnate, surori, nepoţi şi veri.
Şi alte rubedenii de mîine, de-azi, de ieri,
Se cade fiecare, în vîrstă şi sugaci,
Să aibă cîte-o ţară cu vii şi-un cîmp cu vaci.
O fabrică de zestre şi pivniţele sale ;
Să iasă, din ce curge şi pică mult, parale.
Să facem, cuvenite la gineri şi nepoate,
Din optzeci de judeţe, optzeci de principate,
O dinastie nouă se-neheagă pe-niielete,
Băieţi cîteva rînduri şi cîteva de fete,
Şi nu e trebuinţă, născuţi de-aceeaş mamă,.
Să semene cu tatăl, dac-ai băgat de seamă.
Ba nu e nici nevoie să ştie să vorbească,
Aşa-zicînd, vreo limbă, do pildă, plugărească.

34
Pentru coşar şi vite, eu douâ-trei, streine,
Ajung să se-nţeîeagă cu voi destul de bine.
Că tăUnăcirea-n aur a limbii şi venitul
Di le pricep îndată, măcar cu pipăitul.
I>eaitminteri, eîrmuirea şi bunii ei cîrmad
Se îngrijesc să aibă cit mai cuminţi tîlmaci.
I a urma urmei, domnii pot face o ispravă
!>e prinţi, eiiiar dacă limba li-i groasă şi gîngâvS»
!>i parcuri ocolite cu ghimpi, de vînătoare,
Vom »IrliiRc-nlro r.ăpluzo fazani şi căprioare;
Să le «vein dc ii gala, închise ca-ntr-o cuşcă.
Tc-apucA dorul nobil şl imlliua de puşcă
Şl ol Io Indcintnă vlimturlle griiHO,
Icră *A (I ba ho frica şl tmnurul in oase,
balliftCAcluiu'it-n codru prin vint că te miroase.
I’i litiejilla I ferită, *A~ţl lasA-n drum un ţap
Şl să to-artinoe-n ripă, de-a dura, peste cap.
No place ciuta lilindi, copilă şi zglobie,
Să o vedem întinsă, cu ochii-n agonie.
V inatul, ca şi omul, împrejmuit cu legi,
li al cind vrei şi sigur şi poţi să ţi-1 alegi.

A MAI TRECUT O VREME

Şî-a mai trecut o vreme, şi zeci de vremi, şi sute

Şi mii de vremi, pe număr, in şir, nemaiştiute.
Twterea-nscăunată a stăplnit cu jugul .
Topoarele, păraîntul, gîadirea şi belşugul.

35
N-ajunsc-n luptă omul să biruiască firea
Că trebui să inlre-n război cu stăpînirea.
De cum păşeşte insul (lin treapta lui afară
Nu mai c om ea line, ci se prefaee-n fiară,
Şi ins pe ins apasă îndată ce se suie,
Şi-l răstigneşte-n cuie,
Şi neamuri şi popoare şi mii de ani, întregi,
Au fost ţinule-n lanţuri de slugi de regi şi regi,
Cu rege ce se cheamă în cronici Kege-Soare
Sta-n sfaturi eu şezutul sub tron pe o căldare.
Pe gaura din fund
Răspunsul Maiestăţii se desluşea rotund.
Curtenii ascuUîndu-I din două voci odată,
Una ieşea vorbită, şi cealaltă cîntată.
Curtenilor de vi jă li-i nasul surd şi mut :
Nici oala, nici răsuflul din vînturi nu le put.
Prea măguliţi în sine şi ferieiţi să intre,
Ei alia ce gîndeşte stăpînul şi din vintre,
De-altfel întodeauna şi-ncins cu chiparoa.se
Şi crini, un tron miroase
A stîrv, a murdărie, avutul strîns porceşte
îi dă trufie celui ce, prost, te porunceşte.
Oliabnicelc bunuri din danii şi din ocini
Ajunseră să scoată duhori dc grajd şi cocini,
Şi s-a întins leşinul şi putreda duhoare
De le-a răbdat în suflet şi cuget fiecare,
Un timp, cîteva timpuri. Mocirla adunase
Din loc în loc, să zacă, lăturile spumoase,
O dîră de mocirle legase între ele
Tărîmurilc-nchise, palate şi castele.
Puroaiele umflate, hrănite zmîrc cu zmîrc,
Au copt buboiul negru, înmugurit cu sfîrc,
Şi-atunci, din ţară-n ţară,
Buboaiele, atinse de ac şi foc, crăparăH

36
 A FOST O NOAPTE OARBĂ

A fost o noapte oarbă, cu luna-n ceruri lipsă.

Stăpînii-şi amintiră, treziţi, de-Apocalipsă.
Cetăţi, oraşe, cuiburi de lene şi păcate
S-au zguduit deodată, răsturnate.
Ospeţele-n furtună, zburate de vîrtej,
Opriră dumincaţii-n gingie şi gîtlej.
Amestecaţi leu cioburi, stăpînilor, subt mese,
» i se trezea beţia do prinţi şi de prinţese.
1 ii tii Iff, ea de imire-n răzvrătire.
I iiiţolEiiI gros ui iiior|il-neepit să se deşire.
..................... . din glilzduri şi zăgaze
i s c a viitori, prăpăstii şl piscuri de fuRfzc.
’» an prăbuşit in haos statuile, pe rîud,
( o slava lor de idoli, de piatră şi pămînt.
1 s e părea lui Vodă că doarme şi visează.
l'.i'ţjE lui de noapte se pomenise trează.
! i gloata răzvrătită, puhoi ea de catarge,
0 negură se-ngroaşă, o negură se sparge.
1 I vede ce nu vede şi ce i se năzare :
Cu uriaş ru-o faclă aprinsă intră-n zare.
i adevăraţ, e-aicvca, e răscoală.
ii ciudă norodul : impărăţia-i goală,
-i una după alia l-s uşilc-ncuiate.
I r a slărnnat pe (gate
a lutr a doua sută cămară damnată
• a ii’oiilii dă de Vodă pitit într-o privată...

f iiiit ruinpăiia răbdării, Măria-Ta, se fringe,

i i tutui ă I de lacrimi şi-o ciutură-i de sînge.
 CEL CE GÎNDEŞTE SINGUR

Gel ce gîndeşie singur şi scormone lumina

A dat o viaţă nouă şi-un orn de fier, maşina,
Fiinţă zămislită cu girului şi visarea,
Nenchipuit mai tare ca braţul şi spinarea.
Cu ca brăzdezi pămîntul în lung şi lat şi samenl.
Şi una ţine locul la mii şi mii de oameni.
Topitorii, cuptoare, mori, puţuri, fierăstraie,.
O sîrrnă dă lumină, o ţeavă vîlvăiaie,
O lampă duce graiul şi dă-n văzduhuri veşti
Că omul zămisleşte puterea din poveşti.
Se face depărtarea mai scurtă tleeît pasul,
La mii de poşti s-aude şi se cunoaşte glasul.
Vorbeşti cu fundul lumii la line, din odaie,
Secunda-ntrece veacul şi timpul se-ncovoaie
Pe-o sfoară cit e firul de păr şi se agaţă
Vecia, nesîîrşlful, pe un crâmpei de aţă.
Se-nalţă slabul, omul, pe aripi în Tării
Şi-aduce de acolo noi legi şi mărturii.
Iş.tă-1, scobea ră-n hăuri cu coiful lui rotund
Şi rîcîie oceanele pe fund,
Li trece prin vîlvoare, prin cremene şi gheaţă,
Pornise, de cu seară, s-a-ntors de dimineaţă.
Şi nu l-a ars dogoarea, nu 1-ampielrit nici gerat,
lî ţara lui pămîntul şi 1-ampletit cu cerul.
Şi-aprinde lingă Argeş luleaua, şi văpaia
Din pipă încă-i arde, ajuns pe Himalaia,
Şi plinea coaptă-acasă, într-un cuptor domol,
l-o gustă pinguinii tot proaspătă, la pal,
Şi, în sfârşit, urmaşul lui Prometeu, el, omul,
A prins şi taina mare, a tainelor, atomul.

S3
EI poate omenirea, in citeva secunde,
S-o-iitinerească nouă pe veci, ori s-o scufunde.

E timpul slugă veche şi robul celui rău,

Tu, omule şi frate, să-ţi fii stăpînul tău.

addenda!

VESTITORUL

Mai spuse Vestitorul: — «Lipseşte rînduiala.

i 'a să pornească bine, se-ncepe-ntii cu şcoala.
< u toate că noi nu ştim nici iscăli citeţ,
i uUura, cum îi spunem, Ia noi e-n mare preţ.
AUla doar, condeiul şi gindul să nu sară
Le marginea plăcută stăpîuilor pe ţară.
< ă mi este nici carte aceea, nici cultură,
l>e pildă, care nu ştii : te laudă, te-njură ?
< ultură-adcvărată e-atunci cînd orice rice
Şl face stăpînirea e bine şi feriee.
n bună rinduială, se vede, niciodată
N .; (î zis că c şi dreptul obştesc Ia judecată,
i ii număr, cu ştampilă, citaţii şi dosar.
Ni ii fericiri, in viaţă, de care n-ai habar,
• lud ui trail sălbatec, de capul tău, nedus
| n mină. părinteşte, blajin sau luat pe sus.

»II
Noi v-arătăm anume,
Cite chemări şi rosturi avem, de sus, pe ium*,
Ce datorii ne-apasă şi ce dregători?,
Pe ranguri, ni se cade în noua-mpărăţie.
Zic, deci, judecătorii de pace şi de pîră :
In ce netrebnicie ei mintea nu şi-o vira ?
Lor sarcina de frunte
Lo stă în puricarea măruntă-n amănunte.
Cătîndu-lc gîiccavă celor ce ai să-nfrunţi,
Dc nu se lasă-n voie, te duci şi îi denunţi.
Ici pildă de la lupul din fabulă şi mici,
Că-i tulbură pîrîul, păscînd mai jos de el,
Şi vinovat că moşul, strămoşul lui, pe-al tău
L-a elcvelit odată şi l-a vorbit de rău,
Sau poate, mai curând,
C-ar fi avut de gînd.
Ascuns după perdele, vecinul, pe-ndelete,
S-asculte cu urechea lipită de părete.
Cu-o şoaptă, ca o cheie furişe, cu mă bag
Să dau nebănuite secrete în vileag.
E-o vină şi aceea că-n timpuri fericite,
Găseşti dc trebuinţă vorbirea pe şoptite.
Cu-o şoaxjtă, ea o coastă străveche,-n timpul nostru.
Şi dezgropată-aiurca, poţi întregi un monstru.
Că iese eapu-n coadă sau altuia-i e coada,
Nu supără pe nimeni, iei tîrgul cu grămada.
Din toată întîmplarca înveţi cc-i o pricină,
Deprinderea sporeşte şi prinde rădăcină.
O viaţă fără pricini e-o viaţă ca de vită
Şi nu poate să fie, ca oamenii, trăită,
începe numai una şi vezi că vin o sută :
Te dedulceşti pe-ncetul, deprinderea-i făcută.
Aduci la judecată pe cine vrei, tîrîş.
Pîrît, din pîră-n pîră, ajungi şi tu pîrîş.
Bărbatul pe nevastă, nevasta pe bărbat
Se scuipă-n privelişte, scuipînd şi-un advocat,
l’ărintele-şi pîrăşte odrasla : nu te mire
Că s-a sculat odrasla, şi ea, la moştenire.
Doi soţi se plîng că socrul bogat c un năuc :
Un procuror şi-un medie îl vîră-n balamuc,
l’înă acum domneşte prostescul obicei
Ca-mprieinaţii să se împace între ei.
Tot ei sc-nfruntă, unii, şi tot ei se şi-mpacă.
Drepiatea-i pentru dînşii o glumă şi o joacă ?
O pricină se-mpartc-n destoinicii mai multe :
TJnii-s plătiţi să-ntrebe, alţii sînt puşi s-asculte.
O pricină nu poate să-nccapă fără Cod,
Dosar, grefier, arhivă, registru şi aprod.
Un om în toată firea e greu de înţeles
Să n-aibă-n an o dată cu-ai lui nici-un proces.
Se poate cetăţeanul să nu stea niciodată,
Cu viii sau cu morţii, aduşi, la judecată ?
Să nu fie o dată măcar legat şi-nebis ?
învaţă legea, frate, că vei avea de scris :
Să nu-ţi rămîie goală nici-o hîrtic albă.
De cum iţi cade-n mină o foaie, fă-o jalbă.
Nici n-ai să simţi că viaţa, cu pana care serie,
Te-mb»găţeşte, fraged, cu-o nouă meserie,
Căci orişice toemeală-i plătită cu dobinzi
Şi, cînd pirăşii pe semen, îl drămuieşti şi-l vinzi.
O ţară chibzuită c-aceea care are
Maî multe temniţi decit spitale şi altare.
Bot să mai fie neamuri atit de păcătoase,
Să nu-şi dea socoteală de noile foloase ?
Treziţi-vă-n lumina cea nouă : nu vedeţi
Că viaţa vi-i lipsită dc mii de frumuseţi ?»
Unul de-alături zise, că-1 apucase mila :
— «Au dreptul, bieţii oameni, să-nveţe cu de-a sila».
 RĂZBOI ŞI PACE

Cît ai răbdat în circă să duci un maimuţoi

Care-ntr-o zi te-aruncă de-a surda-ntr-un război ?
A dat porunci din trîmbiţi, v-aţi vuietat, v-aţi piitîs,
Şi pîn’ia urmă gloată, ca oile v-aţi strlns
Şi aţi pornit de-a valma, oşteni din două oşti,
Să te ucizi cu oameni pe care nu-î cunoşti,
Chemaţi şi ei cu trîmbiţi şi tobe, ca şi vai,
Şi apăsaţi de-accleaşi metehne şi nevoi.
Trăind în prietenie la grăniţi, ani şi ani,
V-aţi pomenit deodată, şi ei şi voi, duşmani.
Paiaţa ta-mbătată cu proasta lui paiaţă,
S-au dumirit subt masă vrăjmaşi, de dimineaţă,
Şi tăvăliţi în drojdii, spurcata vărsătură
V-o vîră cu de-a sila în suflete pe gură.
Te-ai chinuit în mlaştini de singe, şi -11 sfîrşit,
Ţi-ai biruit vrăjmaşul sau el te-a biruit.
Nu ţi-a şoptit pămîntuî mînjit, că din măcel
Ieşiţi sleiţi ne viaţă, cerşind şi tu şi el ?
Un mîzgălici va scrie că slava vă-neunună,
Adăogînd In cronici minciuna la minciună.
O zi, de sărbătoarea eroilor, te scoate
Să defilezi cu trunchiul rămas la jumătate,
Ca toată gură-casca să vie să te vadă
împins în căruciorul vopsit pentru paradă.
Şi de abia începe tocmeala cît la sută
Eşti invalid şi face şi vlaga ta pierdută,
Şi jertfa inimoasă, de sine, pe furiş,
Alunecă-n tăcere şi treee-n mărunţiş.
Ţi-o fi ruşine ţie, lor nu Ic e ruşine
Să-şi reazăme-nălţimea pe oasele din tine.

42
Ciolanele rămase gunoi prinir-alte ţări
Ca să se-naîţe domnii îşi fac din ele scări,
Că orice-mpărăţie se sprijină, băiete,
Pe temniţe, pe sînge şi schelete.
Cu ce te-alc-gi din luptă tu, ca şi el, vrăjmaşul
Cirul s-a sleit ogorul şi v-a pierit sălaşul ?
Nnu V“«|l ales cu-o cruce Ia cap, sau o să fiţi
Hlrluşl I ii stillalc triste, eu medici plictisiţi.
ItiUiMyt ileimil|l pe zloată copiii tăi şi-ai lui
Nu (Iu de ulei o vulră şl silit ai nimănui,
Hämin pentru obşteasca uitare şi-amintire
HcliltiY/l de panoramă şl bilei, şi cimitire
Şi fie le uşoară vitejilor |ărlna,
Paiaţele se-iiip.uă la urmă dimlu-şl mina —
Tu poţi uita din stradă, iu eîrjl sau frînl po băţ,
Că domnii dc-mpăeare petrec şi fac ospăţ.
Apropic-le, Slane, să le întreb, încoace,
I)e cc-a mai fost războiul ? Ca să se facă pace
Şi maimuţoii noştri să poată să se joace ?
Nu mai fusese pace şi pînă la război ?
Ne bagă-11 foc stăpinii şi-şi bat şi joc de noi.
Că după pace vine război şi-ntre-alte părţi,
Cum ies ua as de pică, valeţi ori popi la cărţi.
 STIHURI PESTRIŢE
[1957]

PREFAŢĂ LA FABULE DE KRlLOV

Fabulă se cheamă vechea corcitură

Dintre pilda bună şi caricatură
O minciună blinda-a care se prefac
Hazurile zncavei scurtc-n bobîrnac.
încă de pe vremea robului Esop,
N-a fost încercată fără tîlc şi scop,
Şi întodeauea, de la el încoace,
Ea în loc de oameni pune dobitoace.
Le dă grai şi slavă, şi dregătorii,
Ca-ntr-un basm anume scris pentru copii,
Arătînd că vite, fiare, tîrîtoare
Se-nrudcsc cu omul, mai cu fiecare ;
Că-i făţărnicie şi-ntre animale :
«Sînt al Dumneavoastră», «Sluga Dumitale».

Din poeţii droaie, neaoşi sau străini,

Fabuliştii-n lumea toată sînt puţini.
Ca să dai de dînşii, trebuie să sări
Feste cite două, trei şi nouă ţări,
Şi atunci, fumîndu-şi pipa şi tutunul,
Intr-un colţ de lume dai de-abia de unul.
Genul, cum se zice,-i rar şi greu, şi cere

44
O întorsătură-n punctul de vedere,
Şi prin glumă crudă, spre deosebire,
Fabula-şi petrece firul ei subţire.
Numărînd pe nume, fabuliştii nu-s
Dccît cinci sau şase, şi Krilov e rus.

Il lipsesc o foaie cărţii, la cotor,

f a o lămurire de traducător :
fBei nilgliiiilul m fllud do faţă,
l'aieă tielitilnţu cerc o prefaţă.
'riliHBelrea n versuri, carte de pe carte,-1
f a iui tind de nasturi şl mărgele sparte,
Neoase din Nflllarul lexicului gros :
Păl'ă ginii, i i i x t iltii 1 trece găunos,
fa de-a lungul unei sinne sau vergele
f liela fără broască, şirul de inele ;
(Jindul, ea un suliet, l-a pierit şi, moartă,
Vorba slă căscată,-n stihuri, ca o poartă
Dată de părete intr-un fum de ceaţă :
Nici că se zăreşte fosta mogîldeaţă.
Pline-n limba-ntîia, goale-n limba nouă,
Vorbelc-s ca nişte coji, în coş, de ouă.
I.uat pe ac, euvîntul, puricat în deşte,
Nu se mai loveşte, nu se potriveşte.
Gîndul de pe lături lunecă, şi iese
Altul înţelesul celor înţelese.

Nevoind să fie treaba In zadar,

Am lăsat deoparte vorbele,-aşadar,
Şi-am pornit din gîndul care le-a m inat;
Orice gînd se-nchcie-ntr-un cere ori un pătrat
Şi ghiceşti îndată ce începi să-l spui
Pînă unde duce mărginirea lui.
Deci, lăsînd să zacă vorba cit mai des,

43
Am umblat cu plodul ei şi l-ara ales..
Cititorul' cărţii e-ndemnat să cate
Unde bate miezul şi unde nu mai bate.

BALADA MAEŞTRILOR

In dăsagi, pe umăr, văru-meu Păcală

Aducea-n tirg ouă şi smintînă-n oală,
Numărind' la mină cit e săptăniîna,
Cumpănea cu ouă brînza. şi smîntîna,
Şi pornea de joia şi cu bulzi de caş,
Să-i ajungă vineri marfa în oraş,
Cînd, din casă-n casă, pentru fiecare
Domn, avea vreo turtă şi prin buzunare.
Advocaţi şi doftori şi adeseori
Cintăreţi şi pictori, dascăli şi actori.
Dintr-un timp aude un cavînt ciudat,
Care fuse-aproape greu de învăţat.
Cînd vorbeau pe scară,-n uşi ori pe fereşti*«,
Domnii, muşterii, îşi ziceau «maestre».
Cite cinei şi zece de-âstfeî de pedeştri,
Adunaţi la poartă, toţi erau maeştri.
«Ce-o mai fi şi asta ? se-ntreba Păcală,
Că n-am auzit-o-n piaţă, nici la şcoală,
Poate-n capitală este şi rămîne,
Ca-a Găieşti, cum fuse „neică“ sau „jupîne“ >
Dar văzu că vorba «maestre» stîrncşte
O înviorare, parcă-i franţuzele,

*8
Şi la bătrîneţe şi Ia tinereţe.
El, un an de zile puse să o-nveţe.
Cei chemaţi cu vorba care i se spune
înfloresc în sine-ndată. Ce minune !
Cum le zici «maestre» în ce-avcai de spus,
Gîtul li se-na!ţă de trei ori mai sus.
Omul e mai ager, mai vioi, mai sprinten,
Ca un roib agale, îndemnat de pinten.
Şi Păcală-şi zise : «Vorba asta scurtă
E ca mîngiierea porcului pe burtă.
E cu farmec dulce şi, din strîmb ori ciung,
Simţi că te lăţeşte şi te face lung.
Insul se mîndreşle, limba-i se deznoadă
Şi ia vînt şi vesel, dă-n nădragi din coadă.
Mâi, ce bine-mi prinde !
Am aflat şi harul
Să-mi pui în picioare bine şi măgarul.
Cum ajung acasă, văd eu cit îi este
De fudul auzul, şi-o să-l strig : Maestre 1»
 VOLUMUL ŞI CRÎMPEIUL

O carte proastă, dar Iegată-n piele,

Cu aur pe cotoare şi cu stele,
Luxoasă, lustruită şi bogată,
Stă-n raft ca o cucoană bosumflată
La teatru — care se preface
Că piesa lăudată îi displace.
E singură-nlr-o lojă şî-i e cald.
Poarlă-n urechi cerceii de zmarald,
Brăţări pe braţe şi, Ia g'ît,
Mărgăritare — şi i s-a urît.
O plictisesc ansamblul şi detaliul
Şi-şi face vînt la piept cu evantaliul.
E decoltată pînă-n toate celea
Şi, ca şi cartea groasă, şi-arată toată pielea.
Din raftul de alături, subţirea cărţulie
Se-ntreabă cu sfiială, din palida-i hirtie,
Dacă-nţelesul cărţii şi scrisul se măsoară
Cu luxul şi grosimea-n cotor de dinafară.
Ea-i descusută, foile îi ies.
De-abia se descifrează de jerjielite ce-s.
Se vede cit de colo c-a fost şi-i o ispită
Prin cite mîini trecuse, citită, răscitită,
Pe cînd vecinul mândru, de drept aristocrat,
Stă-n raft, ca-ntr-o vitrină pantoful neneălţat.

Broşura se smereşte şi întreabă :

— «Cucoană, eşti o carte a unui om detreabă,
Dar cum se face, voi
Să ştiu, de ce atîtea foi,
Atâtea pagini, poate că o mie ?
De ce cîtămai teancul de hîrtie ?

43
Mi-ar fi, mărturisesc, ruşine
Să am atîta hoit pe mine.
Te-ai revărsat şi curgi ca un potop.
Cerneala dumitale nu are fund şi dop ?
Condeiul, cînd e ager şi nu minte,
Un gînd îl spune-n cîteva cuvinte.
Ţi-e mătură condeiul şi mina cit copita,
De te lăţeşti atîta şi cu nemiluita ?
Probabil, autorul se bucură, nu glumă,
Că a frecat fărîma să dea atîta spumă
Şi că şi-a scris-o, cartea, cu săpun.
Nu« vorbă, pămătuful pare bun
Şi pc bărbie-alunccă mai bine.
în scris, neferieirca-i ciubucul că nu ţine.»

ACUL ŞT AŢA

Nenea Acul, ţaţa Aţa

îşi pierdură dimineaţa
Pe un cot
De îîostav sau şeviot.
Nu prea ştiu porecla lor,
Pentru că nu sînt croitor.

Acul zise : — «Cc ai azi

De te-neurci mereu şi cazi ?
Cînd te rupi şi cînd te-nnozi
La un fir cu două cozi.»

49
Aţa zise : — -«Tu mi-o spui,
Cirul mă duci aşa, haiitui ?
Ia mai bine ţine-ţi gura
Şi fă clrept împunsătura.
Văd că lucrul nu ţi-e drag,
Coşi de-o zi la un nădrag
Şi nu te-am văzut în stare
Să pui nişte buzunare.
Xe-ai întors de-atîtea ori
De la bumbi Ia cheotori,
Şi cu toate că ţi-am spus
Că-i pui strimt), mai jos, mai sus,
Ca un încăpăţînat
Tu nici nu m-ai ascultat.
Şi clientul şi patronul
Au văzut că pantalonul
încercat a treia oară
Tot îl roade
Şi nu-i vine cumsecade.
Ia nu te mai îiigtfttfa,
Lua-tc-ar naiba să te ia,
Cir.c treaba nu şi-o ştie
Ia o altă meserie.»

Zise Acul : — «Stai niţel.

Cirpa-nfruniă pe oţel ?
Te-am simţit de-o vreme, Aţă,
Că ajungi cam îndrăzneaţă.
Altă treabă nu mai ai,
De te ţii de mine scai ?
Nu mai pot să fac un pas,
Că-mi dai una peste nas.
Numai să nu-ţi pară rău.
Fii, mă rog, de capul tău.

50
Nu-i destulă o ruşine,
Ca un maţ c-atirni de mine ?
Muit o să te mai rabd şi car ?
Parcă ţi-aş fi fost măgar.
Nu vezi c-ai imbătrinit ?
Cicăleala tc-a băbit
$1, «lin neagră, ai albit.
’I ii eşti ee fuxcnoşl : Aţa?
«H dă, uite, şl mustaţa.
( inii tu mu Insural eu tine
Nu le Aătttful de blue.
Al uliul, de etnd le iun luat
lie pe iilieiii, că |l n bărbat ?»

— ••(iile rine mă învaţă I

II răspunse ţaţa Aţă.
Cn M'rljlt, un găunos,
încrezut bărbat frumos.
Cită şi el că, la zor,
1,-am primit, de milă, chior.
De in-aş lua după sudalme,
l-aş cîrpi şi două palme.»

La această sindrofie
A sărit dintr-o cutie
Acul bont cu gămălie,
Care nu se prea pricepe
Cit şi celălalt să-nţepe.
IJnde-1 pui acolo şade,
Că e tare cumsecade.
Şi s-a mai vîrît să fie
Şi o copcă mărturie.
Şi un nasture, tiptil,
De cămaşe de copil.

51
 Mai pîndca şi-un crocodil
Cu gingiile căscate
Pînă pe la jumătate,
Gros in fălci şi ascuţit:
Foarfecele de croit.

Dar cînd fuse — de o dată

Cearta mai intăritată,
A intrat, cum s-a făcut,
O maşină de cusut.

SCÎNDURA

Cn om umbla să bagc-n casă

O scîndură de brad, cam noduroasă.
Nu-i vorba că-avea noduri, dar tocmai ca s-ajungă,
El scîndură aleasă şi-o alesese lungă.
De şase coţi ori şapte, de printre hodoroage,
Se pregătea pe uşa odăii lui s-o bage,
Şi chibzuind cum face de isprăvit căratul,
S-a repezit pe uşă cu-o scîndură de-a latul.
Dar se lovi-n părete, parcă-1 împinse dracul,
De se ştirbi la gură, căzînd de-a berbeleacul.
Intîi nu prea-nţelese şi n-avea ce să spuie
Şi plpăindu-şi fruntea dădu şi de cucuie.
Sculîndu-se, mal stete, se mai gîndi şi iată,
S-a luminat la minte dintrodată :

53
— «Nu vrei s-ncapi pc uşă ? O să ie bag pe geam,
Cum nc fusese vorba dinţii, cînd mă gindcam,
Şi ca să fiu mai sigur că poţi intra, aşteaptă,
O să te mut din stingă, acum, în partea dreaptă.»
Intr-adevăr, schimbată, cu capetele-ntoarse,
Se repezi mai tare şi capul şi-l şi sparse.
A doua izbitură de zid I-a schilodit
Şi a ieşit din lupta cu seîndura, borşit. '
— «Ptiu ! — înjura săracul, — mi-a scos din şold piciorul
Stai, că mă pun pe tine cu toporul.»
Dar îşi aduse-aminte că n-avea duşumele
Şi că avea nevoie de blăni, nu de surcele.

Cu seîndura în braţe, întîi nu te gîndişl

Că trebuia să intre pe dungă şi pieziş ;
Al doilea, crezuseşi că-nioarsă, bunăoară,
O seîndura se face, Păcală, mai uşoară.

PUTINA CU CLEI

Cum se făcuse, cum nu,

I)in putina cu cocă el arăta cu pumnu’,
Amcninţînd, ca prostul şi-anapoda pe cei
Ce se uitau cum iese şi intră iar în clei.
Căzuse-n coca moale
Şi nu putea din mîzga adîncă să se scoale.
Cum îşi scotea .un cap,
Aluneca pe doagă la fund, îndată,-n pap.
Venea la suprafaţă
Şi dispărea degrabă. Munceşte, se agaţă.
Şi se sileşte-n van,
Mînjit de lipiciosul săpun şi suliman.
De milă, nişte prieteni, din zmîrcuriîe grase,
L-au scos de păr afară, cînd tocmai se-necase.

In putina cu clei,
El amintea, căzutul, pe unii dintr-acei
Docţi oratori semeţi,
Prinşi între substantive şi verbe, ca-n scaieţii
Dativul, imperfectul.
Care nu pot să scoată dintr-un discurs subiect«!
Apare o secundă
Şi-ndată cu discursul obiectul se scufundă.
Căscări de ochi, mişcări din subsuori.
Şi pauze n-ajută prea mult pe oratori
S-ajungă la sfîrşit,
intr-un auditoriu tăcut şi-ncremcnit.
Limbutului îi vine
Să fugă, să se-ascundă, să leşine.

în proză,-n poezie,
Un dascăl dădea lecţii de chipul cuta se ser?»
Insă savantul, dacă
Se pricepea la multe, n-afîase ce să facă,
Vorbind, eu că şi ca,
Pe care toată vremea şi-alături Ie ciocnea
De-a dreptul şi de-a-adoase :
Incit, în aşteptarea concluziei frumoase,
Din lecţia-nvăţată
Se alegeau studenţii la nas cu o găleată,
Şi multe generaţii din ea au mirosit.
Şi ciad scria o carte din capăt la sfîrşit,

54
îdeea, aşa-zisă,
ii. lua un teanc de coaie şi rămînea nescrisă.
Şi cinci să fi avut.
Ij6 isprăvea pe toate naintc (le-nceput.

De-asemenea spurcate, stilistice belele,

Nu-i vine nimănu/'a curajul să se spele.

DIHANIA

Era un porc, ţi-o spui şi dumitale,

De patru sute cincizeci de ocale,
Greu cit un bivol, mare cit o vacă,
Scos Ia vedcre-nfr-o baracă,
Să-l ştie lumea, să se mire.
Mult mai prosus de orice-nehipuire,
Nu mai putea nici să se mişte.
O nemaipomenită privelişte.
Avea şi-un nume, scris pe-o tablă, car®
Ii arăta şi titlurile rare.
Nu Ie ţin minte, dar, înfricoşat,
Intrînd în încăperea lui, l-am salutat.
Oricum, intram la un aristocrat.
— «Pe ce-1 cunoşti ?>►m-a întrebat sfiios,
Un om de rînd.
—«Pe ce ? Păi, pe miros.

55
Boierii ăştia şi-n cc dau afară
Au un parfum dc miere şi de ceară.
Dar uită-tc mai bine, ce păcat
Că nu e prinţ in scaun sau barem deputat
Ştii ce măreaţă-ar fi o adunare
Cu ăsta la tribună, in picioare,
Cînd şi aci, pe resturi bălegate,
E plin de-aşa solemnă majestate ?»

Zi dc obor, oriunde te întorci,

Un tîrg întreg de porci, cu mii de porci ;
Unii grămezi şi alţii, unul, doi,
Purtaţi cu ştreang dc laba dinapoi.
Virîndu-şi unul capul prin ostreţe
Şi speriat de guşile măreţe
Cc spînzurau ca nişte geamantane,
— «Ce-o fi cu ăsta, frate-meu Ioane, —
întreabă porcul, cu-o grăirc blîndă,
Pe cel ce îl tîra prin tîrg să-l vîndă,
Că-n zilele de marţi şi vineri
Se pomeneau grăind şi porcii tineri. —
Dihanie ca asta n-am văzut,
Cit un morman, din cap pînă-n şezut,
Şi-o burtă, Doamne ! nu ştii ce să zici.
Ce namilă, cumetre, de stirv şi de şorici !«•

Pe un părete al odăii lui,

Erau bătutc-n cui
Medalii, decoraţii şi certificate,
Porcul fusese o celebritate.

Răspunse omul ce-1 purta de sfoară :

— «E cel mai mare porc din ţară,
Dar tot un porc ; atîta. doară

56
Că a mincat de mii de ori mai gr»«
Dccit purceaua de Ispas.,
Mîncarea ta, mîncarca mea şi-a tuturor
Ca să sc-ngraşc domnul Ilîmător,
Că legea lui e să se umfle el
Şi din răbdarea omului mişel.
Dac-ai băgat de seamă, încinsă peste burţi,
Are şi-un soi de spadă scurtă
In teacă de sidef bătut în piele
Şi presărată-u lung cu peruzele.
El are gogeamite rinză.
Ca să prefacă totul în osînză.
Pe cînd tu morfoleşti coceni şi n-al ce face,
El a băgat in el copai şi troace,
Căldări, cazane şi hirdaic.
Tu, mulţumeşte-te cu paie.
Tu, rimă-u srmîrc şi scurmă,
Că el sc-ndoapă cit o turmă.
Fii fericit şi nu mai tot ofta
Cind creşte el din mămăliga mea şi-a U.

BIBLIOTECA

Un samsar, odinioară,
De prin Ţara Românească,
îuvăţat voind să pară,
Nu ştia nici să citească.
Dar era samsar avut
Şi da bani cu împrumut.

57
Să se-apuce să înveţe,
Cum ar face orişicine,
Chiar tîrziu Ia bătrîneţe.
Ii părea că-i de ruşine.
Faima trebuia păstrată,
Şi s-ar pierde dintrodată.

Avuţîa-i duse vestea

Peste ţară şi departe,
Şi prinsese şi povestea
Că era burduf de carte.
Mai putea juca un rol
Dacă s-ar fi dat de goi ?

Ca ţăranul din zicale,

Luase şi ci ochelari,
Socotind că pe parale
Ies şi proştii cărturari.
Dar degeaba şi i-a pus
Cînd mai jos şi cînd mai sus.

El credea că banii lui

Pot orice şi dau şi minte,
Că şi slavă orişicui
Pune banul înainte,
Şi se bucura, fudul,
Că slrînsese dindestui.

Vorbă dulce, voce biîndă,

Surizind cînd împrumută,
Ei da banii cu dobîndă,
Mulţumit cu suta-n sută.
Nu pe an, că nu e bună,
Buta lui era pe lună.

53
Numai ele iscălitură
Se ferea ca de eieoclii,
Răspunzând la-ncurcături
Că era beteag de ochi.
Una-i să numeri hsrtii,
Si -alta este să le scrii.

In oraş, văzînd prin case

Două-trci biblioteci,
Lustruite şi frumoase,
Cu sculpturi şi bronzuri, deci
Se căia întodeauna
Că nu are şi el una.

Supărat, s-a chibzuit

Cum s-o aibă aşadar,
Şi se hotărî-n sfîrşit
Să-şi aducă un tîmplar,
Şi a dat de la-nceput
Leşie umil priceput.

îi tocmi să-i scontă-ndaîă

Din rindea şi dălţi, frumos,
O bibliotecă Iată
De mahon cu abanos
Şi sidef, cum alta nu e,
Şi eu chei, să se şi-ncaic.

— «Să mi-o faci cit un părete*

Zise, răzlmat în cot, —
Şi, ascultă-mă, băiete,
Mă-nţelegi, cu cărţi cu tot.
Pe tipicul cunoscut,
După cum am mai văzut,
 Cu cotoare poleite
Şi cu titluri mari, pe piele,
Cu chenare, tine minte,
Jos cu literele mele —
Ţi-am mai spus cum mă numesc —
Şi cu semnu-mi boieresc.

Vreau o mobilă de Iu>r,

Cu sertare şi vitrine.
Du-te la geamgiul Fuchs
Şi să-i spui că-i pentru mine.
Te-hţelcgi din trei cuvinte :
Sint în firmă preşedinte.»

Cărturarul dintrodată,
Mîndru, fericit şi demn,
Ce avu dintr-o bucată,
Falite şi cărţi de lemn.
Toată spiţa-i boierească
Va avea ce să citească.

GÎSCA INSPIRATA

Erai o gîscă şi tu, ca gîştele, mă rog,

Şi te vedeam voioasă, Ia prînz şi pe Ia toacă,
Cu gîtul lung, din guşe, cu pasul pintenog,
6eăldîndu-te-ntre raţe cu gîştele-ntr-o troacă.

60
Ca să-ţi grăbesc onatul, ţi-am şi ales gîscanul,
©in loji. cel mal destoinic, în cîrd, dintre bărbaţi,
Dar tu, în loc de ouă, o vară şi tot anul,
Mi-ai pardosit ograda, cintînd, cu găinaţi.

Ciad s-a ivit un vultur, pe cer, te-ai vrut hultană,

Să zbori şi tu in slavă ea el, fudulă ţaţă.
Din âripile-niinjŞg îi lunecasc-o pană
Şi-o încercai, căzuta, la tine-n cotineaţă.

SI
 II

UN CRITIC

Dădeam să-I ocolesc, dar m-a zărit

Şi, nărăvit cu dulcile tîrcoale,
M-a prins de braţ şi mi-a vorbit sm erit:
— «Ştii c-am,citit-o cartea dumitale.

Emoţia mă curmă, să mă ierţi.

Am plîns şi-ţi mulţumesc c-am fost in «tare.
De ani de zile ochii mei inerţi
Nu mai ştiau ce este-o lăcrămare.»

M-am apărat şi dam să fug, dar el

Mă-nţepcnise bine-ntr-o vitrină.
Intr-adevăr, dădusem chiar un fel
De carte, cum se zice, la lumină.

M-a dus aşa, cu surle şi urale,

De mă credeam purtat intr-un convoi
De coruri şi cădelniţi monahale,
Şi mă uitam iu lături şi-napoi,

«2
înfricoşat să vadă orişicine,
la osanalele admirative,
Că îe răbdata şl mă priveau pe mlM
Fîerbinţilc lai mari superlative.

O iaitdă tsriiă te insultă.

Oeara-i mai primită, ca nu ştie
Să gitlile trufia cti Unsoare multă,
Fueled cu tinc-n gînd tovărăşie.

Nu înţeleg nici azi că m-am ţinut

S-aud ua ceas sinistra secătură,
Fără să-I pun bocancul în şezut
Şî să au-i ard o palmă peste gură,

IDEALIST

Mă sa de braţ şi-n automobil.

Să scap Cc ei nicicum nu se mal poate.
E an savant, mă rog, şi-un imbecil.
Deci o superioritate.

îşi iese din măsură şi din piele.

Dă sfaturi grave şi filasofează
Şi e fudul că mi-a-nşirat, mărgele,
Mărgăritare moi, de capră brează.

C3
E doftor, mi se pare.-n medicină.
Dar cirul sughiţe, bunăoară,
Se sperie, slăbeşte şi leşină
La gândul c-ar putea şi el să moară.

începe fraza orişicine! eu : -Dacă

Aş fi», de pildă, mare peste blegi,
Ar ştii ce trebuie să facă
Şi-ar îndrepta şi ţara, mă-nţeîegi.

L-ascult zicînd : «Din punctul de vedere»,

«Găsesc că», «deci» şi «prin urmare»,
«Momentul dat»... Urmează o tăcere
Şi-ntindc la chibrit şi o ţigare.

E psiholog şi poliglot, de fel.

E mare cărturar şi profesor.
Ar fi un Ioc, făcut ca pentru el,
La un hotel, portar sau ajutor.

PRIETENUL SUFLETESC

Dacă-1 întrebi dc sănătate,

El stă cu buzele umflate.
Dacă-1 opreşti cumva Ia masă,
Zice că supa e prea grasă
Şi, încă de Ia început,
Bucatele nu i-au plăcut,
îi dai ţigare şi-l surprinzi
C-aşteaptă să i-o şi aprinzi.

64
Te-nlreabä eit cîştigi din meserie
Şi cit plăteşti semestrul de chirie.
Se pari că ar fi avut
Şi girului la un împrumut.
Kai urma urmei, dacă n-ai peşin,
S-ar mulţumi cu mai puţin.
Zici "dumneata», el zice «tu»,
/tel «Im»,
lrl »len «da».
Nevasta tu II pure pricepută,
Dar, după faţă, cam trecută.
Nu ştie ce nt că al allill
Şi te găseşte mai Nlăhil.
Cum te-nţelegi cu socrii şl cu fata?
De unde al cumpărat cravata ?
De mult nu se mai poartă cu dungi
«De-i trece pe Ia mine, ţi-arăt pe «Je nidte».
«Mai serii la vre o carte ?»
«Ce tc-ai mutat aşa departe ?»
Pe-ai sta-n oraş, ai fi-nţelcs
Că ar veni la masa ta mai des.
Ce te gândeşti să faci Ia vară,
Că el şi-o va petrece tot Ia ţară.
Te uiţi la ceas, că s-a făcut tîrziu.
Ce să-i mai dai să scapi ? Vre un raefeîa ?
Bar vizita se prea lungeşte.
Să-i spui ceva răstit, mai româneşte ?
S-a-ntunccat, se face unsprezece,
Şi prietenul tău tot nu vrea să plece.
Nu prea se simte bine :
Ba noapte poate c-ar dormi Ia tine.
Te scoli, te strîmbi, el stă, puţin ii pa&ă.
N-are măcar cei şapte ani dc-aeasă.

65
 CULTURA

Cind am făcut atîtca şcoli

Am înţeles să iasă advocaţi,
Contabili, ofiţeri şi doctori pentru boli,
Dar nu aveam nevoie de prea mulţi învăţaţi.

Mai multă carte duce, prceît văd.

La lipsă de respect şi, la tot pasul,
Cobesc golanii-a moarte şi prăpăd,
De cum îşi vîră-n treaba noastră nasul.

Stăpînii ţării sintern noi, moşierii,

Că ţara-i împărţită între noi.
Să vie să ne-arăte hotarele puterii
Şi legea datoriei obşteşti nişte puţoi ?

Le-ara dat învăţături, ca să ne fie,

In slujbe, de folos şi devotaţi,
Să ţie fiecare de-o moşie,
Fiindu-nc-n provincii şi-n Bucureşti argaţi.

O teapă nouă şi nebănuită,

Aşa-mimiţii scriitori,
Se şi ivi în slova tipărită,
Numindu-nc duşmani şi-asupritori.

Dobrescu-Argeş, Arion, Vlăhuţă,

Kogîlniccanu şi-alte haimanale
Au şl-nceput ţăranii să-i asmuţă
Alăturea de unul, pe nume C'aragiale,

66
 EVOLUŢIE

Cucoana ecca-n zdrenţe şi uscată

llli-c cunoscută. Uite cum se roagă,
Soţie,'-amantă, astăzi hoiloroagă,
l o maro rol jucase altădată!

l ă c e a miniştri, şefi şi domni, ca-n şagă,

l a oluli, la vals, In «dor şi in armată,
'I emulii, căutată, ascultată,
A dus do nas, tu ciril, o lume-ntreagă.

Cuncesll, monopoluri, furniturii

'I i'ocoau prin palul ol de hetairă,
Ieşite «lin lighean şi spălaturi.

Acestea le ştiai şi Ie tăceai.

To-ntrebl acum, de ce mereu te miră
Că ţara sta-ntre zmîrc şi putregai ?

CINE FUGE ?

Cine fuge pe barieri,

Alergînd din răsputeri ?
Are barba pînă-n brîu,
Cit lin znop vărsat, de grîu,
Şi cum fuge şi se duce,
De subt barbă-i saltă-o cruce,

07
Te un lanţ de aur gros.
Ca să-i placă lui Ilristos,
Sur gros ele giuvaer,
Cu trei stele, ca pe cer,
Şi căruţa lui cu foc
Zbiară ca să-şi facă loc,
Pe şoseaua cu grădini,
Pesle gişte şi găini.
Vrea s-ajungă cit mai iute.
Că palatul îi cam pute.
Ä primit înştiinţare
Că sosesc din depărtare
Viespile de fier, pe sus.
Se-ndoieşte, ca Isus
Să mai facă vreo minune,
Ca în timpurile bune,
Şi grăbeşte a-şi ascunde
Bine părţile rotunde.
Se piteşte-n sat, la proşti,
Calc de vreo patru poşti.
Prea Sfinţite Nicodime,
Patriarh de la Treime,
Proştii fără altă treabă
Se uimesc şi se întreabă
Cum de-ţi uiţi în ceasul rău,
Omule-al lui Dumnczău,
Cu năravuri boiereşti.
Turma dată s-o păzeşti ?
Binecuvîntata-ţi gură
Ţi-este plină de Scriptură,
Cită vreme, gras în ceafă,
Stai la troacă, lingă leafă,
Şi ierţi eîtemai păcate
Cm trei deşte-ncîrligate.

63
 SCRISO A RE

DIN ŢARÂ-N ŢARA

I i i Ii II i i I m m , de cînd lipsesc dc-acasă,

Am colindat din ţară-n ţară mai frumoasă,
|*i* unde Hud (c plimbi, în mers ca papagalul,
înveţi ca papagalul să strigi in patru limbi.
Mal (rece m vederea ţi, rogu-tc, mai iartă
t A nu ţi am grila din Ionic oraşele din hartă,
MA recunosc, apniape ea Iu OKlInda spartă.
t «ml ţara ut se /linie adine Iu foc ţl noapte
Ml sei Iii din ţară u ţară, Iii nouă sute fapte.
li ii spune ml it I pc-iicusă — ee-1 nou, ca ţl-n trecut,
Ilar trebuie să-ţl fie iui lucru cunoscut :
Scrisorile primite, cil şl trimise vouă,
Sini desfăcute toate, aici, dc-o slugă nouă,
Guvernul la cojocul, la noi, de pc ţărani,
d'ă-i trebuie Ia plata poliţiilor bani.
tisi arc pretutindeni agenţi cu leafă mare,
Hă fără ei de-o treabă ca lumea nu-i în stare,
IIa ţin cîtc-o arhivă a lor şi o pecete
I,egală, dar păstrată poliţiei secrete.

lui noi, stăpîni pe ţară şi porţile Gheenei,

Moştenitori ai vremii sînt fraţii Brăticnii,
sint trei într-o treime,
Aidoma la suflet şi faţă şi-nălţime.
(Ta nişte popi, cu barbă.
ll’ăstrînd asemănarea, stufoşi de-atîta iarbă,
(Eu cel de altădată.
Tot Brătiăn, şi tată.
Răscoala plugărimii lor nu le e pe plac.
Vulpoii şi viclenii se prefac

69
Că u-ar pricepe pricina de boală
Carc-a-mbrîncit ţăranii cu furcilc-n răscoală.
Ca să le pară mîinile curate,
Hau zvon că răul vine doar din străinătate.
Şi caută prin lume pe cei care instigă
Să scapere-n bordeie uscata mămăligă.

Poliţia le cere poliţiilor treze

Să caute românii şi să-i supravegheze.
Cite un şe£ ministru, slugoi de teapă-naltă,
Slujeşte asupririi din ţară, de unealtă,
Duşmanilor dreptăţii ţărăneşti,
Şi zi de zi dă seaina-n raport la Bucureşti.
Scrisorile din patria-n viitoare
Sînt luate în dc-aproape cercetare
Şi strînse în dosare,
Şi pe cînd inima ne plînge
Că neamul e-neeat în sînge,
Poliţia, cu altelc-nţeleasă,
Scrutează lacrima dc-acasă
Şi judecă suspinul interzis,
iDintr-un dosar, pe earc-1 ţinc-nchis.
I

Nu s-au aflat din vraful de scrisori

Nici vînzători şi nici instigatori.
Nici asta Brătiânului nu-i place
Şi ţine adevărul ascuns în cl şi-l tace.
Ca un buboi, şi coace.

70
 GURA LUMII

Măgarul, călărit de un unehiaş,

11 duce l'iul de dîrlog.
Şl niei nu au intrat iucă-n oraş.
Cil trei muieri, cam slobode, mă rog,
ll dau cu Ul'la : — «Cum ? Nu ţi-e ruşine
HA |l laşi copilul dcscul(at pe jos
fcl «a Ic caro ol pe tine ?
Şl mal ţt lid , lull ci ne puturos?»

Italrliiut ii arc cc sil spule

Şl, m ai It cum fuse iu zadar,
Opreşlo ii loc, ileseulei-ă şl sule
Num.ildn il bălaiul pe măgar,
Şl Ia d irlo g u l, c a să-l |ie el.
G in d l n d i l - s c la cele in tim p lu le ,
Uncblaşul, cam slăbuţ şi mititel,
O ia scilciu prin tîrg cu greutate.

Ilar doi moşnegi înjură pe băiat :

— «îţi şade, nesimţitule, frumos
Să stai acolo cocoţat
Şi laşi pe taică-hi pe jos ?»
Iiăialul sare iute de pe şa.

Şi tatăl şi copilul se-ntrebnră :

— «Ce facem de ne-o merge tot aşa ?
Cu o găină-n traistă,
La tîrg nu-i mare treabă.
Dacă ştiam, ai dracului să hie
Şi ochii să le iasă,
Nu mai plecam cu noaptea-n cap, Ilie.
Mai bine ne-ani întoarce băiatule, acasă.»

71
 Sş cüibzuiesc, mai stau, se mai trămintă,
Se uită înainte şi-napoi,
Şi eu nădejdea tîrgului înfrintă,
încalecă măgarul amîndoi.
©ar o nevastă ţii un gospodar
iii întilncsc pe drum, la o răscruce.
Şî-i plina : — -«Nenorocitul de măgar
S-a-ncovoiat şi nu-i mai poate duce».

Mai rămînca să facă o-ncercare.

Să ia dc-acuma dinşii măgarul la spinare.

III

BALADA ÎNGHIŢITOR ULUI

— «Vezi cum îţi dă cu tifla om ul din colţ, ve-in®.

Şi te toaiiacoreşie de-o vreme şi mai bine ?»
Vecinul, stind pc-o rină, cu spatele, tăcut,
Infern târziu răspunde cu : — «Nu ştiu, n-am văzut»-,.
— -Kp-a scos şi limba, taică, şi-acum te-a şi scuipat.»
— «Vai, dragă, ce greşeală ! E cel mai bun băiat!»
— «Dar p-a lipit şi-o palmă, pe falcă, şi mai multe.»
— «Cine şi-ar pierde timpul şi firea să te-asculie ?»
— «Pal, ţi-a cîrpit vreo sută... Te-aî cam învineţit.»
— «Aştept să mai dea una, că nici nu le-am simţit.»
— «Trezeşte-te, că iacă, ţi-a tras-o şi pe aia.»

72
H-i ştii tâ-a«pe*a«mna,-mi zisei, mă, şi bătui.».
Care pe care? zicu-mi, aci era-ntrcbarca.
Har pălmuitul, rece, i-aprindc şi ţigarea.
Şi ce să vezi ? Înghite şi un picior, şi iară,
Şi zice : — «Lovitura e nereglemcntară«.
Au cură şi celelalte vreo sută tic picioare.
Răspunsul : — «Nu mai crede ce vezi, că nici nu doar
Dar dacă ţi-e dorinţa, cum am băgat de seamă,
laireabă-1 cine este, te rog, şi cum îl cheamă.
Atica eleganţă in orişice mişcare
Atrage după sine răsplată şi onoare.«-

— «Te-,admir cit rabzi, vecine. Te spurcă şi te bate

Şi tu primeşti cu zîmbet şi cu seninătate.«

Din zmoavă, cititorul de stihuri o să-nveţe

Că firii,ca se numeşte, la unir-n tîrg, nobleţe,

UN VIS UEÎT

întii, eind s-a culcat,

S-a mai uitat o dată pc subt pat,
Subt draperii şi chiar pe subt covoare,
Ciu sfeşnicul şi-un muc de luminare,
•Că e firesc, mai mult dccît firesc,
Să nu se prea încreadă în cei ce-1 Slugăresc

7:
Şi nu ar vrea să aibă vreo uimire,
După ce va intra în aţipire.
Pc la boieri e naturală,
Intre stăpîni şi slugi, o bănuială.
Asigurat, senin în dormitor,
S-a-ntins frumos şi cască. Somn uşor !

Şi totuş, vezi, uimirea s-a ivit.

Un zgomot, la-nceput nedesluşit,
In toiul nopţii şi-n palat,
Ca un murmur, încet s-a adunat,
Şi zgomotul s-a-ntins de din afară
Şi a intrat şi s-a suit pe scară.
Cum a răzbit pc uşilc-ncuiaic,
Cu broaşte mari şi eu lăcate,
Că scările şi cu pridvorul
Le bate cu pingeaua tot poporul ?
Şi strigă, dar ce strigă nu-nţelegi,
Că n-auzi graiuri şi cuviiUc-ntrcgi,
Ci să-ţi ascuţi auzul,' să te ţii !
Sute de graiuri şi de seminţii.

Şi, în sfîrşit, şi-11 dormitor năvală.

Portarul porunceşte : — -«Tovarăşe, ia scoală !
Avem eu dumneata o socoteală.»
Jiuimac, holbează ochii, apoi şi-i cască iarăş.
Bărbat de Stat cu un portar tovarăş ?
îi ocărăsc şi-l scuipă mic şi mare
Şi-l zgilţîie mereu mai tare,
Ii pun cătuşe grele de nviini şi de picioare.
Aude şi nu-i vine
Să creadă : — «Jos !... Ruşine !
La temniţă eu tine !
La moarte !» strigă unii şi : — «La spânzurătoare !»,

74
I. apucă o sfîrşeală, gindindu-se că moare.
('«• Ictiiniţă ad incit !
HI a o lirei <lc ani ile zile, nu bea şi nu mănîncă.
s un iuimil|ii, eu anii,
(lin dnrll I i iii k I, păduchii, şobolanii.
\i II iiiniat,
l e Inul era li uitucul eu rom, (le la P a l a t !
ş i I nu c u m u l o luuiiă, ile mult nebărbicrit,
Mi uiiuhiilc uliul inc , ile schivnic ilinlr-un scliit.
I.iual de o ie iiuA şl (le un lanţ zidit,
H a cm imul şl lure a nilul Irinii,
l-d minerii iiinlnle, |io puie, In uuulier,
< ar II pui lat poreclit. In Mini, de « o m de fier«-.
I se sula un nod Iu slt.

N -a fost, din lYrlelre, deeit un vis urît,

energicul bărbat
S -a linştil de cum s-a deşteptat.
<‘ă/use.-n somn, din pat.

FOAIE VERDE LA PARIS

La Paris, intre pahare,

Şed în coate, pe ziare,
Foşti curteni şi foşti boieri,
Cîţiva buni stăpîni de ieri.
l)e cînd stau pe dinafară
F.i suspină după tară.
Că se nimeriră toţi
Mari români şi patrioţi.

75
Doar o ilat-au şovăit,
Cind s-au strîns şi au fugit.
€înd corabia se-neacă,
Şobolanii, droaie, pleacă.
Win pîrjol, ca dc-obicei,
Au tulit-o-n cîrd şi ei,
Cu o muscă pc căciulă,
Groasă-n pîntec şi sătulă.

Truda voastră, măi Ioane,

V-au cărat-o-n geamantane,
S-aibă să benchctuiască
I>in sudoare românească.
Tilmăcită în valută,
A-ncetat să le mai pută.
Gîndul li se-abatc-n ţară,
însă hoitul, bunăoară,
S-au grăbit cu-ntîictate
Să şi-l ia-n străinătate ;
Cel eu pipota mai marc
Să şi-o puie la păstrare,
Unde sînt asigurate
Miliardele furate,
In depozite secrete,
Încă de pe cînd, băiete,
Se băteau în piejit, Ia Moşi,
Pentru glie şi strămoşi.
Strămoşiile şi glia
Merg cu genealogia.
Poţi fi mare patriot
Chiar de n-ai pierdut detot
Sîsîilul pe silabă,
Moştenit de la tarabă.

76
Teste ţări şi peste ape
Ţi-este tara mai aproape.
Scumpe fură toate cetea,
Dar mai scumpă ţi-este pielea.
I-ai văzut ? Cînd să răspundă.
Au pierit într-o secundă.
Ţarcă nici n-ar mai fi fost.
Tu, Ioane, gol şi prost.
Ai rămas pe brazda ta,
A plivi şi seceră.
Tutrcgniul de strinsură
Ajunsese la coptură,
.Şi buboiul de pe oase.
îngrăşat cu virf, crăpase.
Haimanaua fără ţară,
Tripăşilă şi fugară,
Luind trecutul cu chirie.
Şi-a făcut şi-o meserie :
Din senin şi dintrodată,
Se propune exilată.
Maimuţoii ciocoieşti
S-au trezit în tren Bălceşti.

— «Daţi-ne cîte-o hârtie.

In trei limbi, de mărturie,
Că în timpurile grele
Ne-am gindit numai la piele
Şi că ceasurile mari
Le-am trăit mîncînd dolari.»

Zice unul mai cu vază :

— «Ştiţi că-n ţară se votează
— «Ştirea ne interesează,»
— «Aflu că poporul tot

77
Merge, om cu om, la vot,
Şi, cc nu s-a pomenit
In răstimpul fericit,
Toată breasla, toţi golanii,
Tirgoveţii şi ţăranii,
în opinci şi în obiele,
Şi muierile, şi ele,
Vizitii, grăjdari la noi,
Şi ciobanii, de la oi.
Locul nostru, de acuş,
O să-l ia un lăcătuş.
Şi-unui advocat samsar
îi urmează un dogar,
Cum vedeţi, mă rog frumos,
Lumea s-a întors pe dos.

V-amhitiţi de ţara bună ?

Lucram bine împreună,
rin-a nu se-aprinde casa
Şi-a o lua Ia sănătoasa,
Cu bănet şi catrafusc,
Valvirtej.**
— -«Ce bine fuse !«■
— -«Ne scuipam, ne ocăram,
Dar uşor ne şi-mpăcam.
Pentru drepturi şi putere,
Alergam după avere.
Cu o mie de pogoane
Nici nu-ţi mai păsa, cucoane.
Cu o mie de hectare
Alegeai un domn mai mare,
Şi cu patruzeci de mii,
Cu cirezi şi herghelii,
Mori, ţiţei, păduri şi sate

79
Şi-orişice, i>e săturate,
Erai autoritate.
Ţi-era voia respectată
In justiţie şi-armată
Şi-l numeai şi îl scoteai,
Orişicînd, pe cine vreai,
Admirînd cum se-nvîrtcşte
Totul, tot, pe zece deşte.
Şl destitui’. cei mai tineri,
Veri, ucpo|i, băieţi şi gineri,
Trelitiiuii i ucu rujaţi
Ha ajungă deputaţi.
Senatori, lurlmţi de Stat.
lin mandat de deputat
Era, dragă, o arvună
Cure merge dimpreună,
Ca vocala cu-o consună.
Cu silabele „llu-gct“
Aveau dreptul, get-beget,
Să sc-nfrupte din belşug,
Ca viţeii, care sug.
Nu c ţara lor, cînd vor ?
Nu e maica, vaca lor ?
Nu mai ştiu care netot
Născoci un singur vot,
Că acum, după răzbel,
Voturile sînt la fol.
Coconaşul
Cu rîndaşul
E totuna şi egal.
Ce dezmăţ şi ce scandal !
Trei colegii erau rele ?
Vai de păcatele mele !
Cite, parcă mi-c ruşine

79
Că votează orişicine.
Vrei să l'ii şi tu ca mine ?
Ţi-arătam eu, siăi niţel.
Că nu sîntem toţi Sa fel.
Cînd vedeam că te întreci,
Te turnam, legat, la beci.
Vreai şi tu să te alegi,
Ncmîncat de ani întregi,
Şi să faci, tu, alte legi ?
Zău ? De fiştccare falcă
Te-alegcai cu o scatoalcă.
Să n-o uiţi cit mai trăieşti,
Să nu uiţi nici cine eşti.
Dacă nu-i mai dam dc fund,
Citam şi urna s-o ascund.
Cei mai buni alegători
Ne votau de zece ori.
Ca prostime, mai tîrziu,
Dam cinzeaca de rachiu,
Şi, dc filece fiţuică,
Polul şi un chil de ţuică.
Ciştigam aşa un loc,
Numai cu un boloboc.
Sigur ca să fii detot.
Sculai şi pe morţi la vot.
Minunata de metodă
Ii tihnise şi lui Vodă.»

Oratorul dc la chef
Părea să fi fost un şef.
Cauză, nccauză,
Sc făcu o pauză.
Dar în masă, deodată,
Se porni un pumn să bată.

30
însemna, din asistenţă,
Că grăieşte-o excelenţă.
Spinului, ca o femeie,
Ii venise o idee.
îşi trecu mina prin păr
îşi grăi, intr-adevăr :
— «Vreau să ştiţi ce ra-ara gândit,
Do trei zile nedormit.
Nn kIiiiiicnc, nu spui poveşti...
Hit le acrim la llticuroşll...
Că le lini till, din timp, şl lor,
llolitrlt im uliilor.
I’rlil Im un ii şl lulelrgerL
Hă le fnrrin noi nlcgerl,
Cum ştim noi şl le-am făcut,
l’e tipicul cunoscut.
Avem leacuri şi reţete
încercate şi concrete.
Ventru fel de fel de cazuri,
Mutre, nazuri şi necazuri,
Sfori sucite-n zeci de chipuri,
Chiuluri, panglici şi tertipuri
Şi, de s-ar ivi buclucul,
Mîngîieri cu cauciucul.
Mă aştept, că, mai apoi,
Să ieşim la vot şi noi.
Dar nu punem în scrisoare :
„Domnule“ sau „Frăţioare“,
Sau : „Stimate“, „Onorate“,
Titluri vechi şi perimate,
Ci, dibaci cum sintern iarăşi,
Vom începe cu : „Tovarăşi“.
Cred că, recunoscător,
Cel mai mare-n rîndul lor

81
Ke dä-ndatä, tuturor,
Şî moşiile-ndărăt,
SDupä cum o să v-arăt,
Şl astfel, mai dai, mai lasă,
Me vedem iar domni acasă.
CU priveşte monarhia,
S-a schimbat filosofia.
Am ajuns de cîţiva ani
(Democraţi republicani.
Suveranul, mult iubit,
E de altfel absorbit
©e supreme interese,
ta gilceavă şi procese,
'Testamente şi-mpărţeală
©e moştenire regală.
Sotr-o ţară depărtată,
A chemat in judecată
Şi pe fosta ţiitoare,
tfna din moştenitoare, —
Grijuliu că banii-i scapă, —
IJI pe taică-su din groapă.
Mindră, sfîntă dinastie,
Aî căzut în ţigănie.
(Este vremea, se-nţclege.
Să-nălţăm pe noul rege,
O prăjină-n Cişmigiu,
Cu o teacă şi-un chipiu.
'Trebuie iar înţeles,
iSâ scrim clar şi-n chip ales,
N-avem la Paris, prezente,
Toate marile talente,
Minţile mai eminente.
‘Toate penele măiastre,
Strînse-ale culturii noastre 7
E ştiut, cultura toată.
Ca şi noi, îi exilată,
Şi, ca să vorbim deschis.
fCIita-i aci-n Paris,
Şi adevăratul stil,
Neaoş, scrie în exil.
N-uvcui un ireeut şi lapte î,
Oare nouă sute şapte
Nu l al nostru, domnii m ei?
N a v e m scopuri, nu idei ?
Nu l Ideen cea uiul bună
Crt limit Ani împreună?
|lu|l ml fura îndărăt
Şi ec pol um uă v arăt.
Am coiicep|ll iu evil.
Şl pupitru 1 Imbecil.
Pari din el ce vrei şi-ţi vin»;.
Ca să rabde ştie bine.
Rabdă tot şi tot înghite
Timpuri ncmaiisprăvife.
Ca înghiţlioarca lui
AHa-n lumea asta nu-L
Dă-i borhot şi muci şi sÎBgc.,
El înghite, nu se plinge..
Cine vrea, cum vrea îi minte.
Imbecilul e cuminte,
Zece veacuri şi răbdare»
I-au lărgit înghiţitoarea
Cu cinzeaca şi cu fleica
Uită tot şi toate neică,
Şi pe mă-sa şi pe ta-sw
Şi ne creşte nouă nasu'.
în temeiul căpătat
Orişicare ipistat ‘
Este şi bărbat de Stat.
83
Asta, vezi, de noi se ştie
Şi avem psihologie.
De asemenea se ştie
Că plutim în poezie
Şi, fugind accelerat,
Ne-am găsit şi adunat.
Şi cu toate că-n absentă,
La mezat şi-n concurenţă,
Să ne scoatem pe furiş
Ochii am ţinut morţiş.
Să avem vreo cinci guverne,
Cu miniştri de Externe,
Dreapta, stingă şi mijlocul.
Şi nc-ntoarccm şi cojocul.
Mai avem şi cîţi fugari
Tot atiţia cancelari.»

Intr-adins ori din greşală,

Prin Paris trecea Păcală,
In iţari, cu traista-n băţ,
Se brodi pe la ospăţ,
Şi.-mbucînd din mămăligă,
I-auzea de jos că strigă.
Zisc-n sine : «Să mă sui
Şi trei vorbe să le spui :
Piincţi-vă pofta-n cui !
Ce a fost s-a isprăvit,
Ce-aţi cătatără-aţi găsit,
îngrijiţi mai abitir
De guverne-n cimitir
Şi mincaţi şi înghiţiţi
Banii ţării măsluiţi.
Eu v-aş mai ura atît :
Să vi se oprcască-n gît !»

84
 IV

TRIŞCA

l ’ii biet plugar, odată, să-l sufli, să-l dai jos,

Îşi injghebase-o trişcă şi fluiera frumos.
Sta-ntr-un bordei, departe, la marginea de sat,
Dar s-auzea cum cîntă din fluier, suspinat.
Din cobză şi din flaut, din frunză şi din dring,
tentau de mult şl alţii cînd horele sc string,
Dar nu ieşea din scula nici-unui nătărău —
Atît alean de suflet şi leac «Ie ceasul rău.
Treceau pe Ia bordeiul, ascuns acolo-n bozii,
Şi teferii şi răii, fireşte, şl nerozii.
Şi rămîneau s-asculte, tăcuti şi duşi cu gindul,
Cum îşi purta el ghicrsul, din fluier desfăcîndu-1.
Cînd graurul, cînd mierla, cind cucul, cînd prigorui
Şi zvonul cioeîrlici îşi luau din fluier zborul,
Şi parcă o pădure întreagă, la răspînte,
Din ulmi, din fagi şi paltini se ridica să cînte.
Veneau şi lăutarii oraşului, trimişi
Să prindă tîlcuirca cîntării, pe furiş.
Căci fluierul trecuse de sine şi, amară,
Avea în el şi voce de om şi de vioară,
Şi glas de vînt şi vaiet de holde şi de ape,
Şi geamătul furtunii cînd fulgeră pe-aproape,
Şi grindină şi trăznet ; tăceri şi presimţiri
Urzeau păinjenişul rostirilor subţiri,
Incit ascultătorii, din cîmp şi de la stînă,
Scăpau şi ţîţa oii şi secera din mînă,
Cînd l-auzeau din muncă, năuci şi luaţi din lume.
Ca nunţi şi Ia botezuri, Ia zilele de nume,
CîntauJ să se-mpletească, tot soiul de unelte,
Adinei, molii şi zvelte ;

35
lie cîntau pe plata şi luate eu chirie,
Iar el, în durul lelci, golan fără simbrie
Şi n-avea nici cămaşă, opinci întregi şi cioareci
Şi prăpădit, în zdrenţe, părea mîncat de şoareci.
N-avca nimic pe vatră, de-abia uu l'ir de soare.
Dar n-avea nici suspine şi doine de vinzare.
Că harul nu se vinde
Pe bani şi pe merinde.
Te terni să pipăi banul cînd crezi că nu-i a bine»
Şi harul, ai credinţa, că c străin de line.

Ii ajunsese faima trişcarului departe,

La ştiutorii scripcii şi meşterii de carte.
Şi au venit să-l vadă cu ochii, la bordei,
Boierii meseriei de cîntcc şi condei.
Ii ziseră, găsindu-1 : — «Prea bine, dar se cere
Să nu ne pierdem firea şi punctul de vedere.
Sînt pravile şi dogme şi, fără de-ndoială,
Nu ţi-e ierlat să fluieri din buze, fără şcoală.
Orice privighetoare şi mierlă reeunoaseă-1.
Cum l-am primi să eînte pe insul fără dascăl.
Fără hîrtii semnate, cu număr, an şi zile
De pricepuţii noştri la rubrici şi ştampile ?
Ai îndrăznit, cînd hora şi lanţul ei se mişcă,
Să amăgeşti flăcăii şi fetele cu-o trişeă,
Tu nu ştii cc-s acelea şi nici nu ai idee,
O gamă, un solfegiu, un portativ, o cheie.
Nici cînd te dai de gol
La un diez, Ia un bcear, la un bemol.
Ştii tu ce-i un andante, de pildă ? Vezi V Nu ştii
Faci ca nerozii doine, stihiri şi melodii.
Că muzică şi artă şi contrapunct sc-nvaţi
In şcolile înalte şi-n zece ani de viaţă.

öß
Doar dipLoma pe care o dă academia
Te-ndreptăţeşte meşter şi face măcstrîa.»
— -Te-aud vorbind, cucoane, şi după cum ţi-e placide
I u ciut, să am iertare, cum cîntă pitpalacul.
Îmi vine cum ii vine să dea din cioc şi lui.
f?r n-avem nici-o vină naintea nimănui.
Să mă păzească Stint ui să pui la îndoială
I’uterea căpătată a minţilor la şcoală.
E vorba noastră veche : „Ai carte, ai şi parte“.
Că slovu-nvaţă craiul şi ghidul să se poarte,
Dar curtca-nl'iiinuriită «Ic col şi fudulie
roate că e mal proastă ca neaoşa prostie.
IV vremea noastră singuri ştiau cititul popii.
Noi ne trudeam cu pionul, cu secera, cu znopii.
si popii, vai de lume, că preoţii de ţară
Spuneau din molitvclnic mai mult pe dinafară,
tie le-ntoreeal bucoavna, citita, răscitită
Molif vă-a-ngropăciunii, ci îşi pierdeau sărita.
Din neam în neam cu boii pe brazdă şi ciobani,
Moi sintern proşti, bădie, de două mit de ani.
Jjii totuşi, luaţi de vînturi şi îndurind arşiţa,
Moi. proştii, pe o trişcă, făcurăm Mioriţa.
’I'c-ai luat cu mine-n vorbe, boierule, la trîntă,
Mai bine pune gura, ia trişea mea şi ciută,
Să ascultăm nu vorba, ci ghiersul cit iţi face,
<L'â nici ţăranii noştri nu-s nişte dobitoace.»

— -îl auziţi ce spune ? Un mut, la început,

Din vorbă-n vorbă-ajunge obraznic şi limbut,
Ii se dezleagă limba anapoda, şi-n loc
Să tacă, te mai face că eşti şi dobitoc.
Să o curmăm, băiete, căci, cum se vede treaba,
Ai cap de buturugă şi trăncănim degeaba.

87
Mai bagă-ţi trişca-n bctc.-ocrczutulc zevzec.
N-am nici-un chef cu tine la fluier să mă-ntree.
N-aş vrea să-ţi sug scuipatul şi să mă-nfrupt cu bale
Din trişca ta mînjită cu muci şi cu zăbale.
Vrea s-o pupăm, s-o lingem în vîrf, auzi, colega ?
Noi, maeştri cu faimă, noi, Alfa şi Omega.
Din fluier ce să iasă, oricît de bine ciută,
Mai mult ca o bătută în praf şi-o sirbă frîntă !»

Deşi măreţi şi meşteri, ei nu ştiu că totuna

Sini harfa cu vioara şi flautul cu struna,
Şi că puterea tainei lăuntrice-mprumută
Şi seîndurii crestate oftat de alăută.
Ţăranul scoase trişca din sin : — -«Păi, e de soc
Şi mică, zise, alta-n cămaşă n-are loc.
Cu mina mea am rupt-o din pom, şi cu briceagul.
Q-nvîrt pe subt mustaţă, de mi-e mai mare dragul.
Ea s-a-nvăţat să cînte de cînd era-n copac
Şi-mi cîntă-n sin, la piele, şi singură, de-o tac
Şi nu mă simt destoinic. Cînd fluierul tăcut
începe să zvîcnească, eu numai îl ajut.
De ce vă mai răstirăţi la mine ? Sînt nciot,
Nu ştiu nimic, aşa e, dar fac şi cu ee pot.»
— «Nici n-are şapte găuri, cum trebuie să fie,
Ca să se-nîiripcze din ele o chindie»,
Mai ziseră-nvăţaţii, uitîndu-se la sculă.
— «O gaură, răspunde trişacru,-i prea destulă,
Cină povesteşte, cîntă şi dă învăţătură,
Nici omul n-are, nici el, mai mult decîf o gură.»

8Q
 O FURNICĂ

O furnică mică, mică.

Dar înfiptă, va să zică,
Ieri, Ia prînz, mi s-a urcai
De pe vişinul uscat,
Pe picioare, pentru căci
Mi le-a luat drept nişte crăci..

Mărunţica de făptură
Duse, harnică, la gură
O fărîmă de ceva,
Carc-acasă trebuia
Aşezat în magazie
Pentru iarna ce-o să vie.

■«Un’ te duci aşa degrabă ?

Gindul meu mîhnit o-ntreabă,
Încă nu tc-ai lămurit
Că greşeşti şi-ai rătăcit ?
Cu merindea îmbucată
Te-ai suit pînă-n cravată
Şi mai ai pînă-n chelie
Două dealuri şi-o bărbie.
Nu vrei, tată, să-ţi arăt
Cum iei drumul îndărăt ?

Să-ţi mai pui o întrebare :

E aproape de culcare ;
Unde dormi, aici, departe ?
fnlr-o pagină de carte ?
S-ajungi virgulă tîrzie
Intr-un op de poezie ?»

89
 Mu gindesc cc-i de făcut
S-o feresc de neştiut,
lugrijat de cc-o să zică
Maica stareţa furnică
Dc-o lipsi din furnicar,
Şi-o aşteaptă în zadar.

SM ARANDA

Bătrîna Manda toarce lină.

Do-abia mai vede, de bătrînă,
Dar firul el, din cite fire,
Nu se mai toarce lung şi mai subţire.

Nu-i vorbă că, drcgîndu-şi glasul,

l)in cînd în cînd îi pică nasul.
Dar picătura lui, uşor,
Se duce-n caier şi-n fuior.

Ea nu c de cînd ştiu şi niciodată,

Orice se-ntimplă, întristată.
Răspunsul ei a fost mereu :
-Aşa vrea bunul Dumnezeu»-.

Cu furca-n brîu şi subsuoară.

O fură toţi, la tîrg, la moară,
Si nu-i femeie mai săracă.
Nu ştie număra şi pleacă.

90
De-i moare una din copile,
Zice că nu mai arc zile,
Dar la soroace nu pot să rărnîie
Mormintele fără tămîie,
Şi-n postul marc, deopotrivă,
Nici morţii ci fără colivă.

Cumătră iYTanda s-a născut

Acum un veac şi-un sfert trecut
Şi arc-11 viaţă cu codiţe,
Minca-lc-ar mama, încă Irel fetiţe,
l eliţa Mandel, cea mal mleă,
Cn piţiaoi de trup, o rindlinlcă.
Se pierde printre (jişte ţii curcani,
Şi-a împlinit dc-abia optzeci de ani.

Dă tot ce are, Manda, dc pomană,

l-au mai rămas marama şi-o icoană.
 V

ZMEU’

Zmeu", dog de vînătoare,

E frumos la arătare,
Falnic, sprinten şi semeţ.
Nn e cîine de coteţ.
E uşor, cînd sare-n vie,
Ca un fulg de păpădie.
Trece zidurile-n zbor,
Elegant ca un cocor,
Iute ca un glonţ de puşcă.
Dar e cîine care muşcă.
El pe nimenea nu lasă
Nici să intre, nici să iasă,
Nici în curte, nici din casă.
Orice mişcă, muscă, miţă,
ll jigneşte şi-l aţîţă.
Cînd îi este vocea trează,
Sperie şi-nfricoşează.
De un timp îndelungat,
Aşa glas n-a răsunat,
De pe cînd cu Apa-Mare,
Pe cînd clinii, mi se pare,
întreceau în trup măgarii,
Şi găinile — ţînţarii.
Că a fost, cu-adevărat,
Cum din carte am aflat,
lin răstimp cînd toate cele
Creşteau dincolo de piele,
Fără frîu şi alandala.

92
Cu, tic pildă, portocala.
Mai umilată ca dovleacul.
De cădea de-a berbeleacul.
Cu felia cil o doagă,
îngrozea o lumc-ntreagă.
Pe atunci un cetăţean,
Moldovean sau bănăţean,
Din eăleîie pînă-n ceafă
Ura lung cit o girafă,
Şi erau stăpinl, aleşi.
Cei care mincau cireşi,
Stind pe pintcc, drept din pom
Elefanţi cu trup de om.
Astea toate peste hopul
Care s-a chemat Potopul.

Cind vorbesc cu dînsul, Zmeu’

Pace, ca de bronz, pe leu’
Dintr-un loc din ţara lui,
Nuri nevoie să-l niai spui :
Leul mare şi cumplit
Care s-a cam rebegit.
Rogu-1: — «Domnule, pofteşte»,
Ştie numai englezeşte
Şi-l deprind treptat cu-nvăţu!
Neaoş, mai mişcînd cu băţul,
Cu-aşa lord nu c frumos
Să fii nepoliticos.
Eimba băţului nu-nşală,
Că-i din veac universală.
Şi-i ciudat că, de-orice soi,
Ciinii latră ca la noi.
Deşi 11Iul;, şi neam de zmei,
Se miroase cu Ursei.
 îngîmfat şi încrezut,
Zmeu-i cneaz recunoscut
Pe grădină şi ţinut.
i:t nu suferă şi nici
Nu le iartă pe pisici.
Numai o ciorovăială
Nu si prea intră-n socoteală :
Cu motanul Bob, roşcatul,
Care, tolănit tlc-a latul,
Şi cu mutra somnoroasă.
Scoală capul sau şi-l lasă.
îl ia-n glumă şi pc ci,
Ca pc-o javră de căţel.
Zeci de urme de duci,
De război şi vitejii,
De prin pod şi magazii,
Şi de box, pe fălci şi nas,
Au făcut din Bob un as,
Cum s-a spus in grai de sport,
Cind cîştigi aproape mort.
Şi e lucru de m irat:
Bob nu-i încă publicat.
Iii dă lupta, ba cu doi,
Ba cu trei şi cinci cotoi,
în scandal cu tărăboi.
Zmeu-1 cată şi-l pîndeşte
Să-l apuce tîlhăreşte.
Dar Bob şade-ntins şi doarme,
Ca voinicul, fără arme,
Şi pe cit dc iscusit,
Zmeu-a şi chclălăit,
Că-ntr-o doară, vezi, băiete,
î-a şi pus Bob o pecete

94
Şi s-a iscălit pe bot.
Doar mişeind niţel diu cot.

Din eite-o dezamăgire

Zmeu’ nu-şi mai vinc-u fire.
Astfel, ieri. prinzând din viat
l'n scatiu, lingă pămînt,
A limit eu el in gură
Dincolo dc bătătură.
I, am strigat: — »Nu |l-t* rubine.
Dacă nu ile el, de mine,
IMăgădăule, să (I pili
IMInlca e-un eirmpel de pul ?
Du-le, să nu te inul văz.»
Se pilise prin ovăz
Şi, trufaş că e mustrat,
IVI-a certat iji m-a lătrat —
Şi scatiul l-a scăpat
Dintre dinţi, şi a zburat...

lîravo ! pasăre isteaţă

fa re-mi cînţi dc dimineaţă
Dinir-un vişin cu beteală.
Să te mîncc vru Păcală,
Şi-a mâncat o păcăleală.

(O să-ntreb, cînd o să-mi pice

f n lingvist, cum i se zice,
Că-s uituc, Doamne fereşte,
Lui Păeală-n englezeşte.)

î)â
Nemaiprieepînd cc-a fost,
Zmeu’ cam rămase prost
Şi cu buzele umflate
Despre cele întîmplatc.
Se tot uită-n sus, în sol.
Porumbieii albi, în stol,
Rindunici, sticleţi şi vrăbii,
Ca nişte luciri de săbii,
Ce vedea că se perindă
în văzduh ca-ntr-o oglindă.

Bosumflat şi umilit
încă nu s-a lămurit.
A văzut înlîia oară
Că ce se mănîncă zboară.

GREIERELE

A-nccput un greiere
Casa s-o cutreiere.
Şuieră
Şi fluieră
Şi să dormi nu te mai lasă
Parc-ar fi la el acasă.
Bucă-se în altă aia,
Că mi-a luat-o el odaia
Şi mă bate la ureche

96
Struna Iui de sirmă veche.
H>e-o mai îi cum a-nccput,
îmi iau traista şi mă mut.
Ai văzut neruşinare ?
Simbătă, amiaza mare,
Fără nici-o-nştiinţarc,
A venit, s-a instalat
1st s-a pus şi pe eintat.
Fii, cu omul aşezat,
Nu puii m u m pe p ian
l>ecil ra r , d in a n in un,
IV uliul sau c lav e cin :
Hă ini s u p ă r pe v ecin —
D a r ţi -n t ii n c c a cu m ă s u r ă
ţii cu tleueltil la a u r ă ,
t ' i n t v re o p u ică sau v re o h o ră ,
r i n ' la a n u m i t ă oră.
N e p o ftitu lu i d in casă
IVea p u ţi n de noi ii pasă,
l l to t c a u t în z a d a r
Şi n u d a u d e l ă u t a r .
Dintr-un dring’ eu limba frîntă,
El s-a pus pe chef şi cîntă,
Undeva, printr-un ungher,
Fa umbrelă, la cuier ;
îl aud de peste tot,
Şi din podini şi din pod
Şi nu mă pricep cum face
Că-I aud şi-alunci cînd tace.
De cinci ori am aţipit
Şi de cinci ori m-a trezit
Oaspcle afurisit.
Âlă frămînt, ascult, aştept
Cu duşmanul să dau piept,

n.
Dar Cl, molcom şi huihai.
Dă din cota» şi din n a t:
Ori că zgîrie pe seripeă.
Ori că rîcîie o şipeă,
Cîtcodată pare, parcă.
Pe sticlele că-1 încearcă
Sau oă-ngînă pe departe
Pila-n ciob de. sticle sparte,
C-arc multe şi destule
Şi gîtleje, dar şi scule.

Şi... atunci ? Am luat în gură

Apă, şi eu-o stropitură
Irani scos dintr-o crăpătură.
Nimerisem, suM perdea.
Intr-un colţ de duşumea.
11 văzui, se scutura.
Şi nu mai putea ciuta.
Udă, leoarcă, răguşită,
Vocea-i moale e scâncită,
Şi caricatura beareă
A uitat să mai şi meargă.
Mi sc face, însă, milă
De făptura tail umilă.
Suferinţele mă dor.
Eram gata să-l omor.
Să-l omor că de ee chită ?1
Gîndul ăsta mă-nspăirmntâ.
Ştie, oare-, oarecine;
Viaţa lui de unde ein« ?
Tot ce poale, orişiunde.
E să ciute ghiersuri ciunte,
Şi citu-i dc mititel
Numai gura e de el,
Ca o trîmbiţă — şi nu «ici
C-are-n guşe zece muzici ?
Ştie-atîta, vai, săracul,
A cînta, — ca pitpalacul,
Şl-are dreptul ticălos
Nă nil cînte nici frumos,
(Irului Iul o dc-nşa fel
Cft-I pricep ul Iul şl el.
I am prins trupul de lin dram
Şl l-a ni dat driiiiiul pe gram,
Şlau/lndii-1 Iar, de Jos,
I -îi in urat : — «Mergi sănătos !>►

NOAPTE DE A N

COLINDEŢ

Pe subt cerul plin dc salbe

Se-ntind catifele albe.
Apele s-au încleştat
Intre maluri, de uscat,
Şi trec leneş peste ele
Boii mari cu coarne grele,

99
 Cii-J))pletîl amici în cozi.
E o luncă tic Irozi
împietriţi tic vatl in jos.
Zalc-n piept şi coif sticlos.
Cnii-s plopi, alţii răcliiic.
Paznici pe neadormite,
îmbrăcaţi in stalactite.

La zintîi de an şi lună.
Ca din zodii ies pe lună,
De prin sulele de ani.
Plugurile eu plăvani,
Ca să arc,
Pc ninsoare,
Şi trag brazdă prin zăpadă,
Cu flăcăi cu faţa smeadă ;
Din păittle, din cătune.
Cîulecclc-au să răsune,
C-au pornit să haute
Sate, văi şi staule.

S-a-mbrăeat iu chiciuri pomul.

Albă-i ţara, alb îi omul.
A h plecat la drum flăcăii.
După pluguri cu dulăii.
Că de-or da dc-o haită mare
De văpăi scăpărătoare.
Cite două felinare
Ca scîntcia de amnare.
Haita lungă
S-o ajungă.
Şi Târia-i pină-n zări,
Candele şi luminări
Nn vă ((‘moţi de jiviiii,
f ă umblaţi intre lumini,
Prin târî mul fermecat,
Ca-ntr-un basm desfăşurat.

Moară, roată şi morar

Potmoliţi-s în cleştar.
Dintr-o gaură de cheie
Străluceşte o scMntcic.
Ferestruia, sus pe piatră,
Se trezeşte citeodată,
Ca o flacără din scrum.
Dintr-un ghem ascuns de fum,
Se deşiră şi-şi ia drum,
Şi de stele se agaţă
lin subţire fir de aţă.
Morăreasa ia din saci
Şi-nvirteşte la colaci.

Roi voinici, cu mîini voinice,

Au troznit în hău din bice,
Împletite din curele
Şi bălţate cu mărgele.
In suman şi cizme, baciul
Rate gerul cu girbaciul.
Dar girbaciul, scurt şi gros,
E cîrmit anevoios.
Doi din crai
Scot un muget de buhai,
ţ'nul dă, cite niţel,
Cînd din eînd, din clopoţel.
Craiul negru povesteşte
Kasmuft pe moldoveneşle,

101
Stihuri vechi, de slovă veche,
Mir de suflet şi ureche.
Ca la cărţile de joc,
S-au strlns craii Iaunloc,
Crai de lobă, crai de ghindă,
Ciută, joacă şi colindă.

Să uu spui, ar fi păcat,
C-au plecat la căpătat.
Cine arc boi şi plug
Arc parte de belşug.
Ia te uită, băiefanc,
Pe dimie ce găitane !
Ce condeie pc cojoace,
Şi pe fluturi să-i îmbrace !
Insă cînd un gospodar,
Cu un ţoi ori un pahar,
l-ar cinsti cu un rachiu,
Iute ca argintul-viu,
Cu vin fiert ori ţuică fiartă,
l*ăi, atuncea, Doamne iartă,
Nu se mulţumesc cu-atît :
Dau urciorul tot pe gît.
Şi se-ntîrzie la case,
Unde-s fetele frumoase.
Că se face pregătire
Cu ulcele pe pcşchire,
Cu covoarele de zestre,
Cu muşcatele-n ferestre,
Pentru coame şl eăpestre,
Cu năframe pe păreţi
Şl urări pentru drumeţi.

102
 VISCO LU L

lată, iarna vine albă,

Suaind ţinjurii din şaibă,
în odăjdii şi stihare,
A venit mîngîietoare.
Şi o văd cum îşi agaţă
CiueuiÜ-n pridvor de gheaţă,
Cum inii pune nuaplea-n geam
Flori de eare vara n-am,
Şi le coase
Cu mătase.
Aşternută cu peşehiro
Şi tăceri de mină ştire,
T r in l i v a d ă - m i l a s ă d a r
T o ll c a m l r e d e c le ş ta r ,
Cu un roi aprins în ele
De seîntei şi de mărgele.

Vai de păcatele mele,

Astăzi pare să mă-nşele !
Vai de noi, ce vînt cum plit!
Zece zi ic-a viscolit,
Zece nopţi ne-a zguduit.
Zece nopţi şi zece zile
Huruiau mii de tocile,
Ascuţind, printre nămeţi,
Suljţi, săbii şi săgeţi,
Că Vicleanul e eu noi,
Fără veste, în război.

103
S?i.MVbi'îi-n turme, herghelii,
Se-alungau peslc cinipii,
Armăsadi-n lumea largă
Călcau Dunărea s-o spargă,
Cu cirezile năuci,
Speciale tic năluci,
Năvălind să se afunde.
Aiurite, iu ncuutle.
Bărăgaau-i, între zări.
Coame, coarne şi spinări.
De harapnice şi bice
Bolţile stăteau să pice.
Şi in huiet şi urale
Sliîpii lor să se prăvate.

S-a sirius haosul să urle

Tobe. buciume şi surie.
Şesul creşte, ceas cu ceas.
Nici-un sat n-a mai rămas.
Cudc-ş turlele, că nu-S ?
Cnde-s crucile de sus ?
Din biserica-ngropală
Numai una se arată,
C'u-nlr-un cimitir pustiu.
Mai e om pe Hune viu ?

Casa noastră, ca o moară,

Face /.pană de săcară
Şi tărîţe de zăpadă,
VaHirtej, grămezi-grămadă.
Au pierii de mult şi stupii.
Au ieşit in haite lupii,
De îlăminzi, cu ochii-aprinşi
Au «ţineai şi cîţiva inşi.

104
 Cili au fost ? I,a-nvălmăşeal&
Nu sc ţine socoteală.
Cine ţine morţii minte ?
Au găsit încălţăminte,
Şi-n ciubote eîtc-o labă.
S-a pierdut şi-o bială babă*
J>c atunci lipsesc de-acasă
l'n paroh şi-o preoteasă,
Haita i-a mîncat, socot.
Cu cojoc cu păr cu tot.
Ciuleiul alb, piuă departe,-!
I'rcsârat cu aripi moarte,
Piţigoi şi pitulici.
Noduri parcă de panglici.
Ne-a murit lingă fereastră
Şi o pasăre ut Ilustră,
I ară să cunoaştem daca
Ne-a cerut culcuş, săraca.

Vi

MORMÎ NT IN DRUM

Ţărani, femei, pe drumul de Peri.?,

îngenunchiaţi pe dimbul strimt şi trial,
între lumini înfipte în pămint,
Veghează un copil cu ochiî-nchişi.

105
O pată ceudă-n etüra-de pietriş
Arată locul singeliU idăjiind,
Şi peste chipul niioukii intwiiirBt
Cad lacrimile şterse pe furiş.

Ce vagabond de spaţii şi smintit

A dat peste păpuşa lor de fată
Şi, sfărîmind-o, bravifl, a'fugît ?

Xrecuse-n goariă cu maşina ala

Flăcăul ţării, scurt, ca o âăgeăîă,
Grăbit să-şi ia cafcauala Sinaia.

CRISTELNIŢA

Mitropolitul cînd l-a botezat

A spus că era gata să-l înece,
Nu c-ar fi fost cristelniţa prea rece,
Dar că s-ar fi născut şi el căscat.
In neamiil lui, tal Ifcruilea din leat,
'Foţi s-au născut căscaţi, că trece,
Din tată-n fiu, meteahna-n cite zece,
Şi semnul de' blazon o-asigurat.
Oricine! paăte, miire, să-l audă
La un mesaj'de anul'viitor.
lugaimă fraza, geme şi’asudă,
ţii orişicine poate să-l cunoască,
Din fuga de maşină cu motor.
Că umblă nurt şi' surd' şi- grirăbcascăf

MiWA.ruri.

De fiecare început de.an

El ne citeşte cile o sorisoane.
De prin văzduh, din lunga depărtare,
C-a mai l'ăantt un ptod.uvuroşixvvaa.

itnzindu-şl vorbele, ca un ciolan

Ce morfole-n gingii şl-nghiţitoare.
Ce are ? Gilci în beregată, oare ?
Şi-i trebuia un an de-aşa elan ?

Dacă şi timpul vostru va dura

O să mal faci o forfotă de crai.
Englezi, franţuzi, nemţi; liclgi et caetera.

Spofcşte-ţi seminţia, Majusculă,

Oe onkli, fante, rnutere, şi hai î
Că ţara n-are muşiţă destulă.
 A LTEŢĂ

Ţi-ai cam greşit, Alteţă, cariera,

l'ă eşti frumos şi ai pe cal ţinută.
Niei-un sergent-major iui mai discută,
Căci te-a văzut călare la Pipera.

Eşti cunoscut şi la Madera,

In suci, unde matrozii te salută,
Cheflii şi ei ca Prinţul, sută-n sută.
Şi grecii pripăşiţi prin porturi. Kalipsera

In Bucureşti, scoteai din garduri parii

Şi dărîmai păreţi şi felinare
Şi te bateai în parte cu birjarii.

Că-n limuzină eşti viteaz, te ştiu,

Boar capului i-ant pune o-ntrebare :
Nu l-ar tihni mai bine vizitiu ?

CANCELARUL

Ne-am întrebat adesea, cioclovină

Bibaee-n măsluirile externe
:Şi răsturnată leneş intre perne,
Pe arcurile moi, de limuzină,

108
Ce fei de neam aveai la origină,
Căci numele, din cîteva guverne,
Nu sună, n-are ritm şi nu se-aşterne
Pe graiul nostru, cu şoptirea lină.

Te-am ascultat vorbind de-o Eomânie

De care parcă nici n-aveai habar,
Ca de-o problemă de geometrie,

Şi ţuguiat la limba la de iască,

A m în ţe le s că scoţi d in b u z u n a r
Şi sugă eîio-o b o m b o a n ă eng lez ească.

A FOST, N-A FOST ?

Se povesteşte că aveam un rege.

Cum, care, cînd ? cătai şi întrebai.
II căuiai, ca-n sacul cu mălai
I'n bob de mei, şi n-aveai ce alege,

Din povestire spusă te mirai

Că n-ajungea din fapte să se-nebege
Şi nu aveai din pleavă ce culege.
Pribeagă umbră, praf şi mucegai

109
Fugar de neam, de timp şi de popor,
Stins ca un muc şi rccc ca un ciot,
NI-avea răgaz, de-a fuga călător,

A fost ? N-a fost ? Răinînc să se ştie.

Fugind mereu, el a fugit detot
Dip (ara guvernată de o fotografie.
ZECE HARAPI — ZECE CĂŢEI — ZECE MIŢE
[1958}

ZECE HARAPI *

Zece plozi, zece harapi,

în papuci şi in ciorapi,
Au plecat săi siringă ouă, *
Unul insă nu sc-ndură,
Supărat de-o bătătură.
Şi-au pornit, din zcee nouă.

Nouă cîrni, strînşi în sobor,

Sînt prăjiţi ca-ntr-un cuptor.
Unul e detot răscopt
Şi, răzbit de moleşeală,
Cade, mort de oboseală,
Şî-au rămas din nouă opt.

Opt harapi s-au prins ea marea

Să o fure cu căldarea.
Unul auzind din şoapte
Ce şi-au pus în gînd să facă,
S-a oprit şi se dezbracă.
Şi-au rămas din ceată şapte.

* i: ţitiut oft-n rîtd NU

O u ă le -« d e crocodil.

HI
Şapte, ci ţi au mai rămas,
S-au bălăbănit un ceas
Cu găte.je noduroase.
Un harap s-a-mbolnăvit,
S-a culcat şi-a adormit.
Şi din şapte mai silit şase.

Şase tnierii-i dau tîrcoale

Şi le lasă gura bale :
Nu poţi trece să nu lingi.
Mar pe unul la-nţepat
O albină, şi-a urlat.
Şi-au rămas din şase cinci.

Cinei harapi au fost pîrîţi

Bc-alţi harapi, şi mai uriţi,
Ca un jude idolatru.
Din ei unul, cu hirtie,
A intrat în puşcărie,
Şi din cinci citi mai sint ? Patru.

Patru cîrni, Doamne fereşte,

Bind cu undiţa la peşte,
S-au zbirii! ea vai de ei.
Unul, creţ şi mai rotund
A fost tras de laţ la fund
Şi mai silit eu toţii trei.

Trei harapi, trei coate goale,

S-au zgîil la animale
Mai de rînd şi mai de soi.
Unul mai cutezător
S-a băgat imblinzitor.
Şi din trei sint numai doi.

112
R>oi harapi mineau stafide,
Itoşoove, ţa Piramide.
ILe-a lipsit numai tutunul.
Vă/.înd soarele că trece,
ţinui n-a mai vrut să plece
Şi-a rămas că pleacă unul.

tin harap ce să se facă

Singur, te gîndeşli oleacă,
Singur cuc şi oropsit ?
füindul bun cînd i-a venit.
Iată taică, iată maică,
S-a-nsurat c-o harăpoaică.

ZECK CĂŢEI

S-au legat zece căţei

Să se facă derbedei.
Doritori de-o viaţă nouă.
Unul însă s-a retras
Şi din zece-au mai rămas
Ruirf tovarăşi numai nouă.

Itotăriţi. fără zăbavă

S-au şi dat la o ispravă.

11.3
Mai cuminte, cel mai copt-;
S-a pitit subt coşul mar*
Şi din ino uă, prin unnarc,\
Au rămas, căţeii,»opt.

Opt s-au strecurat tiptil

Intr-uri automobil.
Pe şof cur, eum l-au zărit,
Ei s-au şi cărăbănit..
Numai unul, mai sfiios,
Şi eu dinţii toţi dclaplc,
N-a putut să sară jos
Şi din opt rămas-au şapte.

lată-i instalaţi, in fine,

Cum nu se putea mai bine.
Cind veni proprietăreasa
O iau iar la sănătoasa.
Dar. pe unu-1 înşfăcasc
Şi-au rămas din şapte şase.

Cu al şaselea căţel
S-a-ntîmplat ceva la fel.
Ca o fiară, care muşcă,
A fost prins ,şi pus în cuşcă.
E uşor să te convingi ;
Cum se face că, de-o dată,.
După fusta sfîşiată,
ÄU rămas din şase cinci.

Iasă, piază rea şi-aici,

Că au dat de un arici.

1.14: ■
Cel mai blind şi mai netot
înţepat a fost in bot
Şirănitul,ca la teatru,
A ieşit schilod din scenă
Şi rămasefăfn arenă,
Din toţi cinci căţeii, patru.

Când au dat şl de cocoş

In coteţul cu cuibare,
Altul a scăpat din sheare
Scărmănat şi cocoloş.
Şi din patru derbedei
Au rămas acuma trei.

Crezi că s-au astimpărat.

După lot ce s-a-nlîinplat ?

Ială-i Cum au tăbărît

l*c furtunul de stropit
Şi I-au tras şi l-au tîrît
Fină ce a izbucnit
Şi pe unul l-a. chiorît.
Şi din trei căţei vioi
Am rămas numai cu doi.

iDar căţeii, pe o punte

începură să se-aîrunte.
Unul din căţei, .săracul,
;Făcînd, prostul, pc nebunul,
-A venit de-a berbeleacul
..Şi-a rămas, la urmă, unul.

Singuratic, trist, mîhnit,

Tocmai bine-a nimerit.

115
Drăgălaşa de copilă
L-a primii la ea cu milă.
Şi cînd iar s-au întîlntt
Toţi căţeii camarazi,
A fost şi mai fericit
1‘ină-n zilele de azi.
Căci, dintr-uaul, hai, noroc
S-au făcut zece la loc.

ZECE MIŢE

Zece miţe-au fost poftite

La un ceai, pe neg indite.
Dar de teamă să n-o plouă.
Poate şi dc altă frică.
Stă la uşă cea mai mică
Şi-au plecat dc-acasu nouă.

Nouă mîţe-ascultă-aiei
l'ii concert pentru pisici
Una sforăie pe nas
Şi acuma doarme dusă
Şi din toată ceata spusă
Miţe opt au mai rămas.

Opt pisici se duc ia rin

Utule-i apa peste Scriu
ne
Plină-n tund cu frig şi noapte,
lin pisoi, cum a călcat.
Că s-a dus ! şi s-a-neeat
Şi-au rămas cu toate, şapte.

Şapte miţe s-au jucat

A un joc nemaijucat.
Cărămizile find groase
Au lovit pe una-ii cap.
Ca o muche de dulap.
Şi-au rămas din şapte şase.

Şase miţe din grădină

S-au suit intr o maşină,
Şi-n tirligl, ca in opinci,
Una ncneupind. frumos
Au lă.sul-o-n drum, pe jos,
Şi din şase mai sint cinci.

Cinci pisici s-au rinduit

Sus pc mal, la pescuit,
llai, mai prinde-1, dacă poţi .’
Că pc unul l-a l'urat
Racul cel răscăcărat
Şi-au rămas patru din toţi.

Patru miţe, după peşte,

Vor să-l prindă între deşte
Şi cu mina, vrei, nu vrei.
Una fuge cu un crap,
Să şi-l facă la proţap,
Şi-au rămas din patru trei.

117
Trei pisloij precum se ţii«,
S-au dus lu menajerie
Cu n&vudil un cotoi.
I iimu p e cel unii drăguţ
l.-ii luat şi l-a dus un struţ
Şi-au riimus pisicii doi.

Două miţe, chipurile.

Au bătut nisipurile
Toată ziua, toată luna.
Dar a miţă, mi s-a spus,
A zburat şi s-a tot dus
Şi-a rămas din două.uua.

O pisică de prigoană,
S-a văzut că e orfană,
Singuratică şi mică.
Şl, bolnavă, s-a culcat.
Nu mai ştiu ce s-a-ritîmplat.
Nu mai e nlci-o pisică.
 FRUNZE
[1961]

CINTEC

M-ai dăruit cu aur şi podoabe,

De care multor suflete li-e sete,
Toate puterile răzlc|o-ml fură roabe,
Sînt plin ca tic icoane un părete,
îngreuiat de nimburi şi zmaniltie.

Mă simt ca un stihar de voievod,

Ţesut încet cu degetele calde
Ale întregului năpăstuit norod.
Atit îs dc bogat şi-n adîneime,
Atît îmi mişună mătasea împrejur,
Că-mpletiturilc rămase din vechime
Şi-aduc aminte fostul lor murmur.

119
 RĂSCRUCE

Deştcaptâ-lc iu sufletul meu, soare.

Ca-nlre făcliile păci urii.
Sirăbate-mă cu sărbătoare
Şi dă-mă-n leagăn cu vulturii.

Rouă, stropeşte colţul ierbii mele

Şi unge-ml-1 cu mir.
Duios şi fraged să mi-1 spele
Mirosul lui curat de trandafir.

Ploaie, din bobul de pămînt

Pământul meu în două mi l-am frint.

Brad, îţi întinde rădăcina

Ca să mă caute şi prindă,
la-ţi din căldura mea răşina,
l’ă-ţi din belşugul meu merinda.

Daţi-i năvală uriaşă

Robului vostru, cel de voie-bunâ !
Fluture, ţese-mi o cămaşă.
Ţarină, ascunde-mă de tună.

Silit, poate, desfăcut, sini, poate, ostenit

Călcând pe aripi şi pe punţi de iască V
Nti ! Insul meu se cere însutit.
Daţi-i răgazul să renască.

129
 CÎNTEC DE SEA RĂ

A im ciaiflt p e c ite s c u le to a te , c a s ă - m i r a b d e v ia ţa ,
Oar ciulind, şi ţevi şi coarde mi-au rămas în mîini ca ghiaţa.
Primul fluier mi-1 tăiasem dintr-un pai de grîu bălan,
tji cu cintecul de nuntă însoţeam seecrătorii,
P i u ă ce s u b l m a l u r i u n d a , r ă z v r ă t i t ă a n d e au ,
ftl-a silit să stau din cîntcc şi s-ascult zburind cocorii,
ţii la fiecare cină, ostenit să vreau să ciut,
(Mi-am pus capul pe genunche, şi genunchii în pămînt.
ţii cu fruntea ridicată, ca un stei in rugăciune,
thniiil şi trist cerni şi ncsi'irşitului de sus,
Coarde noi şi alte glasuri în chitare să răsune.
ţii pe rînd, in timpul nopţii, visu-n ele mi l-am pus.

lată pentru ce bătrânii-mi sărutau de tânăr, mie,

iWina de pe corzi desprinsă, ca o stea de pe vecie,
•aiă pentru cc-mprcjuru-mi sc-nvirteau atîtea hore
Ca lalazele stîruite la văpaia unui far.
Iută pentru ce voinicii dintre văile sonore
IVI-nu în c in s cil b r i u d e d a f i n şi c u n u n ă d e s t e ja r ,
l*e uc dura măcar cit frunza doina mea de pc-nscrate î
l»r 4ii mai ţine frăgezimea coardelor înseninate !
 DE CE-AŞ F I T R IST ?

De ec-aş fi trist, că toamna Urzic mi-c frumoasă ?

Pridvoarele-mi sînt coşuri cu flori, ca de mireasă.
Fereastra mi-este plină
De iederi împletite cu vine de glicină.
Beteala şi-o desface la mine şi mi-o lasă,
Cînd soarele rămîne să-l găzduiesc în casă.
O prospeţime nouă surîdc şi învie
Ca de botez, de nuntă şi ca de feciorie.

Do ce-aş fi trist ? Că pacea duioasă şi blajină

Mă duce ca o luntre prin linişti de lumină ?
E un snrîs şi-n vraful de cărţi, să mă alinte.
Vieţi noi tresar vioaie din foste oseminte.
Văd frunza că seoboară din ramuri cite una.
Ce ruginise bruma, le argintase luna.
Aiul şi grînguritul de dragoste eu jele,
Oprit cu porumbieii pe coama casei mele.

I.uceferii de noapte, scăpărători, i-aduu

Din cerul ca o coadă deschisă de păun.
Singurătatea-mi doarme culcată-n somn alături,
De-a lungul, intre pături.
Mă-ntrcabă cîteodată, trezită dintr-un vis :
— «Eşti tot aici cu mine şi tot cu minc-nchis
Nu mă sfiiesc de dinsa, nici ei nu-i e ruşine
Că fuge să se-ascundă de lume lingă mine.

De ce-aş fi trist ? Că nu ştiu mai bine să frăniînt

Cu sunet de vioară urciorul de pămînt ?

Nu ml-e clădită casa de şiţă peste Trotuş,

In pajiştea cu crînguri ? De ce-aş fi trist ? Şi totuş...

122
 U N ...

Amintirea curge lin.

Curge lina, zi şi nopţi,
Ca din teascuri şi din lin.
Oi ii ciorchinii mari şi copţi.
Strugurii se scurg şi dor
Apăsaţi pe ţi|a lor.

1.in piriul curge-ncel

Ca un şir dc lacrimi vii.
Ca din oeliii cenuşii.
Morţi, ai unul vechi portret.

Amintirea, ca pîrîut,
Pc. subt puntea cenuşie.
Duce aurul şi griul
Nentrerupt, unde nu ştie.
Puntca-şi rcaziină-nceputul
Pc un mal cu neştiutul.

Cînd zărită, cînd ascunsă

Trece tinda pe nămoluri,
lăcărilă printre goluri.
Parcă lin, purtat de ca
Nu-i nici amintirea mea.

123
 CINTEC LA FEREASTRĂ

Făptură-ndură-te-mprejuru-mi în fiecare ceas întreagă,

Acoperă-mă-n flori şi iarbă, ca un bontei,
Fără să-ncerce mintea mea să te-nţelcagă,
Sileşte-mă să te visez de-a pururi şi să te eint în cor eu-ai mei.
Trimite-mi pasări la fereastră şi rîndunele ziditoare
Să-şi puie cuiburile-n streaşini subt paza gîndurilor mele,
In puful nopţii adunate, dintre cămin şi-nvelitoare.
A şi venit în colţul casei ochiul dc-argint al unei stele.
S-au strîns eopacii-n faţa porţii ca nişte domni veniţi pe jos,
Fofteşte-i, vîntule, să intre şi să se-aşeze-n cîtc-un jeţ,
Să-mi povestească toată vremea ce s-a-ntîmplat cu Făt-Fruroos,
Căci vîrful lor cunoaşte viaţa şi-a celui mai smerit drumeţ,
învaţă-mă, făptură, limba cu care floare şi ghida«
Stau înţeleşi în taina ierbii şi se-nţeleg cu necuprinsul,
Şi-nţelcpciunea unui nufăr răsfrînt şi oglindit în lae.
Be ce-aş simţi că suie vremea şi n-aş opri-o pas cu pas,
Să văd că singură din urmă îmi dă năvală şi mă curmă,
Cînd mi-ar ajunge, la suişuri, un bob de trup, un fir de glas
Şî-un crin, în fund cu-o piatră scumpă, să-mi fac din el un cuib
«urat ?

124
 PA SU L DULCE

P a ra s c h iv e f

Singurătatea mi-e înlodcaitna

şi pretutindeni bună-nsoSoare,
Asemulndu-ml sufletul cu lima
('arc inuheaţă viaţa, cum răsare.

iVIişcarcu-n jurul meu incetinen/.ă,

Sc micşorca/a iiliţi şl cetate.
Şi oamenii, treciml pe la amiază.
Au gindurl şl cuvinte depărtate.

Cui să vorbesc de nu ştiu ce mă doare '!

Cine s-asculte sufletul c-n stare
Cu degetul trecut în cingătoare,
I ară să-mi ceară să-i vorbesc mai tare î

Tu pricepea! din gest. Intr-o privire

l’ăslrai comoara ce-mi lipsea
Şi cunoşteai şi din închipuire
Ce bolţi de cer vegheau deasupra ine».

Har cind venea s-asculte îndoiala

l.a uşa nlredeschisă către vis,
11i auzeam pantoful şi podeala...
şi atunci ştiam că uşa i s-a-nchi»,

fifo

m
 ŢI-ÎS SUFLETUL...

De suflet îţi afîrnă cerceii ca de boltă,

I ii in verigi şi luna şi soarele şi norii.
Tresari din tot azurul cînd l-au atins cocorii,
Si stelele din spice adie ca o holdă.

Ţi-e sufletul ca marea, în crunta ei putere.

Se zbat corăbii negre, furtuni şi morţi crăieşti,
In miturile groase dorm umbre şi mistere,
Ca-n fundurile vremii ascunse prin poveşti.

Ţi-c sufletul ca brazda, ca griul, şi renaşte,

Plugarul şi sudoarea de singe, boul, plugul,
Nădejdea arăturii bogate către Paşte,
Şi ploaia-nviorată şi nouă şi belşugul.

Ţi-e sufletul ca floarea duminicii sonore,

Mireasma de lumină şi leacul fericit.
Oirăvurilc-ascunsc în ierburi ţi-l ucid.

Dar sufletul ţi-e încă şi mai presus de toate,

Uite n-ajunge gîndul şi cerul nu Ie ştie.
Şi sufletul boleşie-n tristeţea că nu poate
Ce nu poate să fie şi nu va fi să fie.

126
 S-AŞTEPT ?

H aştept sil vie viat» cu coşurile pline

ţtl nA ml nytrarnä ilarurl din zări piuă ia m ine 7
N a şt r pi Iu noaptea (ţoală »-aud suind un pas
Itf prieten fără nume. străin şl fără glas 7
Cu aripi adorm ite In dim ineaţa lunii
M aştept şă ml ic-n t nurcă in nlreaşlnă lăstunii 7
M a ş t e p t p u n le - n in fiitlr e ă ml şl mul în c e r c e c h e ia
l.a p o a r t a d i n t r e d a l l n l , u -n şlep t e u t n v a se în te la
I.muluitat* p i e r d u t e I ii p u l b e r e şl s e r u m 7
l.a mine nu mal urcă de a dreptul ntel-un drum ;
Oe aida o eilrdrufr, o diră ea de fum.
Nu Intră ulei o uşă, n-am prag, n-an» pătlm ar,
Hour stelele sc-nuluă cu noaptea-ntr-un arţar.
Ce să aştept să vie şi ce să înţeleg,
Cind peste mine tim pul se prăbuşeşte-ntreg ?

PASAU UI CA

Hat, păsaTuici, veniţi din streaşinl multe...

A fost o lună cine să v-asculte
Cind ne cercaţi firimituri, la geam.
Tu ploi şl frig, făptura v-o plîngeam,
Strigîndu-vă : «Fiţuici!» «Copii I» şi «Fete- !•*■
Veneaţi la noi cu bucurie, cete;

127
Ne-nţelegeaţi şi graiul, iată,
Iftin ţara noastră de păr tată.
Ne despărţim de voi eu îndoială...
Be inline prispa va rămîne goală
A întristatului balcon de sus
Şi n-o să ştiţi măcar că noi ne-am dus.
Plecăm de lîngă voi cu un oftat...
De-abia v-aţi învăţat
Cu prieteni de pe alte tăpşane şi păşuni,
Poate mai inimoşi, poate mai buni...
Rămâneţi în singurătate...
O s-aşteptaţi flămînde, fată mică,
Văzînd perdeaua trasă că nu se mai ridic

G e n e v e , H o p i t a l C a n t o n a i , 1959

BURSUC

E eăţelandrul meu cuminte,

îmi iese, cînd m itu le) înainte.
■Vrea să mă joc mereu eu el.
Are tertipuri chip şi fel.
Mă duce pînă-n poartă cu moinele,
Şi mă petrece prin zăbrele.
Aşteaptă ea, din drum, după plecare,
Să-l mai trimit prin gard o sărutare.

128
 Rămîne singur şi cu jind,
Parcă simţind, parcă ghicind,
întins pc labe, trist, pe bot,
Că voi pleca-ntr-o zi, de lingă el, detot...

PRIETENUL

Aşa, Ursei,
Pune-ţi bolul pe genunchii inel —
Şi uită-mi-te-n ochi eu Inundate.
Cîine frumos, tu ştii ca ţi-s un frate.
Tu ai încredere în mine,
Ciobanule de munte, sălbatec, şi ţi-e bine,
Să tc mingii cu glasul şi cu mina,
Că simţi în mine Gorjul de piatră, strunga, stina
Şi sarica şi-opincile de-acasă,
Zbîrîită blana ţi-este mătăsoasă,
Şi labele vînjoase ţi-s
Ca bîta căluşarilor ee tc-au trimis.
Colţii de fier au însă muşcătura moale
Cînd îmi apucă mîua-ntre zăbale,
Ca să-mi arate că ţi-s drag.
Mă prind de haină-n glumă şi mă trag.
Mă-mbic, mă răsfaţă.
îmi ieşi în drum şi-mi sai în faţă.
Şi nasul rece roi-ajunge la mustaţă.
Te ştii al meu şi vrei să fiu al tău.
Am scris pe poartă : «Ciinc rău».

129
 SEARA DE MAI

Se-ncolăcea destinul, ca şarpele, pe noi,

Bătînd cu aripi cerul, uşoare, el, greoi.

Tot ocolind secunda mereu, de-nec şi foc,

Iar ne găsirăm singuri şi tineri, launloc.

Tăcerea ta supusă-mi şoptea : — «Mă ia şi du,

Şi mîntuie-mi odată durerea de-a fi tu».

Bar, hotărît şi crîncen să-I curm, frîngîndu-i chinul,

Am rupt din cer secunda şi i-am strivit destinul.

GRAVURĂ VECHE

Luigi zidarul se-ntorcea tîrziu

Cu pipa-n dinţi şi şchiopătind, acasă,
La barbă ruginit cărămiziu
Şi cu mustaţa-n vrejuri incîlcite, groasă.

Dar ce eînta, cu vocea jumătate,

Nu-mi amintesc şi nici n-am prea ştiut,
Cînd melodia lui era întretăiată
De cîte un suspin desprins de prin trecut.

130
îi văd şi azi guuunchiul înlemnit
Şi-uu mers rotund, ca de tampon de sugătoare
Cu cirja subsuoară, mai beat, mai obosit,
Oprindu-sc cu-o mînă-n cingătoare.

Purtat pe sus de meşterii zidari,

L-am mai văzut şi cea din urmă oară,
Piciorul, încălţat ca-n zile mari,
Ieşea spre ceruri din coşciug afară,

ALTAR LA PUTNA

Ceaslovul de Ia parastas
îl răsfoiesc întîiaş dată.
O foaie-n mijloc i-a rămas
De patru veacuri netăiată.
E carte copiată de diac,
Şi scrisă-n alburi cu vopsele,
Garoafe, păpădii şi flori de mac,
Intr-un chenar de muşeţcle.
Ghicesc prin rlnduri, ca prin site,
Un nume vechi de cititor,
Semnat cu slove ruginite :
Ieromonahul Nicanor.
Dar colţul paginii mai poartă
Şi-o urmă de-altă semnătură,
Cînd mina lui, de mult fusese moartă ;
Trecut pe buze şi uitat în gură
La fostul hram de sărbătoare :
Buricul degetului mare.

131
 N A TU R Ă M O A RTĂ

Zăresc în mine şesuri şi temelii de munţi

Cu ceruri printre piscuri şi rîuri pe subt punţi,
Ca pe pămînt, întocmai ca pe pămînt, din care
ieşii ca o mîhnire, trăind ca o-ntrebare.
Se înfiripă umbre, schiţate, şi se-ntind,
C'a-n urma unui soare născîndu-le murind.
Păduri culcatc-n unde, pe apele domoale,
Şi turlele din ceaţă, ca de castele goale,
Cile un drum coteşte, oprit la un copac.
Vor fi trecute toate, c-atît adorm şi tac ?...
Le-asemui parcă unui veşmînt care mai poartă
Şi astăzi urma vcchc-a mişcării-n cute moartă.
Dar cînd, întîrziată, copita, pe răzoare,
Se-ndreaptă către peşteri, a unei căprioare,
Să înţeleg de unde sc-ntoarce-mi vine greu...
Din cîmpul sterp şi rece, sau din sufletul meu ?

MIRACOL

Aşezaţi la gura sobii

(Soba-i soarele pătrat)
Dă-ini, pămîntule, cu bobii,
După cum nc-am mai jucat.
 Culcă-tc tu şî visează,
Eu te scormon şi te ar.
Şi-o să vezi, pe la nămiaza,
Că nu-i jocul in zadar.

Lasă-ţi, cum îmi place mic,

Somnul greu pe seama mea,
Pun un bob şi-mi dai o mie.
Dormi şi nu te deştepta.

Te-oi trezi eu, bunăoară,

După sacii de la moară.
Nici eu ştiu, nici tu cunoşti,
Şi-o să ridem ca doi proşti.

FRUNZE PIERDUTE

Cincizeci de ani, de cînd încerci, mereu,

Condeiul, gândurile şi cerneala,
N-au mai ajuns să-ţi curme, fătul meu,
Erica dc tine şi-ndoiala.

Te terni şi-acum de ce te-ai mai temut.

De pagina curată şi dc rindul,
Şi dc cuvintul dc la început.
'LV sperie şi litera şi g nulul.

133
Foile tale scrise, de liîrtie,
Se rup şi zboară, ca dintr-o livadă
Frunzele zmulse-n vijelie,
Fără ca piersicul să şi le vadă.

La fiece cuvînfl o şovăire

Te face să tresari şi-ai aştepta.
Parcă trăieşti în somn şi-n amintire
Şi nu ştii cine-a scris cu mina ta.

YlNE DE LA SINE

Gîndirea vine de Ia sine,

Fe căi ascunse şi streine,
Cînd n-ai chemat-o, fără ştire
Pe firu-i nevăzut, subţire.

Şi cînd o ceri nu-ntodeauna

Şi-arată raza-n flori ca luna,
Să ţeasă cu argint, la vreme.
Sufletul greu de crizanteme.

O cauţi şi ai vrea să einte

în umbra viselor răsfrînte,
Şi-n nici-o zare nu tresare
Lumina serii gânditoare.
 DIN PEŞTERI

Rîul un şcolar, întîrziat în vreme,

^1 eare-nucareă pana şi se teme,
Olilaiiull, <1in matcă şi din vatră,
ţ'tl tut nnttlcl »Ic liaşcliie de piatră.

I'ittil if iu lu m In c e rb şl în m i s t r e ţ
Sfigiriclml ut» him »#, iui e r a m isteţ.
Nu mă <tiema nit-Irititi şl nu ştiam nlcicit
Şl tui mi i r» tic mim» stilai» şl urît.

Nu mă silea nimic să vreau să-nvăj.

Ca să um dreplul la un iiam şi-im băţ ;
PîrlitiHiliii din sullel, copilele bolnave
Puteau alunei să-l zburde în larg, fără potcoave.

Aş vrea să l i rămas ce-am fost.

Da peştera cu turle de piscuri, mut şi prost,
Intr-un tărîm pustiu, cu Dumnezeu,
Noi singuri între vuituri şi zimbri, el şi eu.

S-ar mai putea vreodată, pe hîrtie,

Ca mina mea cu cremene să scrie
Un căprior înalt, fecior şi ciut,
Ca meşterul sălbatec, neştiut ?

133
 DEŞERTĂCIUNE

Toată ziua, toată noaptea treaz,

Cine-mi spune de o viajă-ntreagă
Să îiu gata pentru care ceas
Cilul o taină poate se dezleagă ?

Taina celor taine fără număr,

înnădite şi încrucişate
Intre creştet, inimă şi umăr,
Jugul, hamul meu de rob şi frate,'

Traista-i gata, cîrja-i în pridvor.

Drumul o să fie lung pe lună,
Drumul de un om şi un picior
Strimt şi-ngusl cu ceata dimpreună,

Stau la pindă-n bălţi şi împrejur,

Clopot, voce, tunet să mă strige.
Ţipăt rău sau şoaptă să murmur,
Ce voi zice, nu ştiu, cc roi zice ?

Şi mi-e spaimă dc ceva urît.

De o fiară, de un ceas pe care
îl aşteaptă sufletul atit,
Lingă viaţă, lingă închisoare.
 Cine strigă ? Nimeni n-a strigat ?
Cucuvaia, greierul, tîlharul ?
Vui fi fost chemat şi-apoi uitat ?
Hale timpul, trece minutarul,

Nrlrttttn viată s-a sfiit

am trait o, moartă, Însutit,

Î.UCKlT.llK I

Cel mul vioi, tu, sfinte şi frate, dintre stele,

llămil oprit de-a pururi deasupra casei mele.
De noapte paznic ager şi aşleptmdu-ţl ora
Mă aperi împotriva şi-a mea şi-a tuturora.
Tu mi mă uiţi, iubite din ceruri, niciodată,
l'ic-mi durerea mută oricît de-ntărîtată.
Oal drumul trîmbii tale dc catifea albastră
(Şi-o desfăşori din suluri la mine la fereastră.
Grămezi de giuvaere le-mprăştii dintre bolţi
I)e ci ţi au fost pe lume şi sînt, şi vii şi morţi,
Câ fiecare viaţă şi moarte e-nsemnată
Cu-o candelă aprinsă şi-o rază-ncrucişată,
Cînd vreau să ştiu ee semeni mai sînt sau nu mat sintj
încep să ţi lc număr lucind peste pămînt.
Şi griul şi porumbul şi florile, şi ele,
Ies, număr după număr şi boabe, cite stele.

137
 PO EM A

Poema ce-o visez trasare

De mult in sufletul deschis
Oricărui răsărit de soare
Şi-oricărui început de vis.

Poema visului mă doare

Că nu se poate-n ac urzi,
Cum se urzeşte-n fir o floare
Pe ® mătase-n zori de zi.

Poema o visez ş-o caut

în toate cărţile cu nume,
Uşoară ca un ghiers de flaut
SI numeroasă ca o lume.

Poema mi-o găsii culcată

Intr-o copaie, din pridvorul
Colibei noastre, legănată, —
Cîntînd o mierlă, — cu piciorul.

138
 HARURI

Osînda nu se schimbă, e pe viaţă.

Domnul mi-a pus alăturea o ceaţă,

Şi-un puţ adine, răzbit intr-alt tărîm,
Să sec izvorul, ceaţa s-o dărim ;
Căci mîntuirea mea pentru o viaţă nouă
Era să le sleiesc pe amîndouă.

— «Cînd osteneşti, — mi-a spus, — de una,

Cealaltă e alături todeauna.
Adîncul odihneşte de înaltul
Şi vei fi rind pc rînd tot altul.»
Şi m-a bătut pe umăr şi s-a dus
într-alte zări, încolo, prin apus.
M-am bucurat cu inima, vezi bine,
Că Domnul are-ncredere în mine.
Atîta dar şi-atîta har
Nu se putea să fie în zadar.

Şi am rămas în tot pustiul mare,

Singur, pe-o măgură călare,
Cu braţele sumese şi cu scule
Şi cu nădejdi aprinse îndestule.
Domnul gingaşul şi milosul foarte
Avea de dat porunci şi-ntr-altă parte,
împărăţia fiindu-i fără de sfîrşit,
Şi-n bunătatea lui avînd de miluit
Cu sfintcle-i hatîruri şi pomeni
Şi alţi aleşi dintr-alte neamuri de moşneni.

139
Mi-ain încercat uneltele cil mina,
Am măsurat cu ochii şi ceaţa şi fintîna.
Una ducea în slavă, şi alta, jghîab şi vad,
Sc scobora prin cremene în Iad.
Uu, ceaţa © s-o surp cu tîrnăcopul,
Şi apa o s-o scot cu năpîrstocuî,
Şi după ce le sfărâm şi Ic sec
îmi iau calabalâcul meu şi pice.
Cit o să ţie asta ? I-Iai, să zic, o lună
Şi gata. Şi-am făcut o treabă bună.
Poate să fie lucra mai frumos
Dccît să Saşi fringbiile în jos,
Şi negura să o desfaci subţire
In jurubiţc, iţe, fulgi şi fire ?
l)e vreau, o ţes veiinţe şi plocate
Şi-o fac nuvelei şi scoarţe-mpăreehîatc
Şi, de voi da-o, negură, deoparte,
Se va vedea şi dincolo de moarte.
Şi-o să mă duc să caut pe Domnul preamărit
Şi o să spui : —'«Eu, Doamne,-am isprăvii.
Vrei să-mi mai dai o-ncrcdinţare ?
De-oricc destoinicii mă simt în stare.
De-a ci nainte somnul meu irţarcu-1
Şi-aş doborî şi steleie eu arcul.»

Dar ciutura, cînd fuge pe frânghie,

Am aşteptat-o ani şi ani să vie
Şi s-a întors de prin »dineuri goală.
Izvorul nu-şi dă unda şi mă-nşală,
Şi plinul ei se scurge printre doage
Şi nu vrea să ajungă Ia gura cui o trage,
Să-i soarbă clocotirea, de care-i însetat.
Miei muntele de ceaţă nici nu s-a clătinat.

140
 Precum a fost porunca şi fuse legămîntul,
Cine şi-l calcă, Domnul, sau robul lui, cuvintul ?
Credeai să se găsească un prost atît de prost,
Să găurească vîntul ? —- Acela eu am fost.

Tu, suflet, nu-ntreba, nemîntuit,

Care din cel doi semeni tc-a minţit,
Domnul din ceruri, bun, sau Necuratul.
Câ-ţl mul sporeşti oslnda şi păcatul.

J'SAM Vr

tă!nre*n şea, de-a fuga pe vînt, ca Făl-Frumos,

Am străbătut şl codrii şi ţura-n sus şi-n jos,
Ilar ujungind in piscuri, de rîpi încrucişate,
fia liirui înălţimea văzui că nu se poate.

In strălucirea nopţii, mari stelele şi oarbe,

CJiemindu-niă-n Tărie, prăpastia mă soarbe.
Am apucat pe drumul pustiei, cel mai lung,
$1 tot nu pot pe nici-o potecă să tc-ajung.

Tc-am urmărit prin stihuri, cuvinte şi silabe,

Ori pe genunchi şi coate tîrîş, pe patru labe.
Zărind slugărnicia şi cazna mea umilă
Ai să primeşti flămindul, mi-am zis, măcar de milă.
încerc de-o viaţă lungă, să stăm un ceas la stat,
Şi te-ai ascuns de mine de cum m-am arătat.
Oriunde-ţi pipăi pragul, cu şoapta tristei rugi,
Dau numai de belciuge, cu lacăte şi drugi.

Invierşunat de piedici, să le sfărîm îmi vine ;

Dar trebuie,-mi dau scama, să-ncep de-abia cu tine.
 POEME NOI
[1983]

NĂLUCA

(•liidliidu~lr. Ncrundă n i .secundă,

Ml tune chipul cu-ntr-o undă,
Curii (I I scoale ţii I iil'undă,
• 'il ii pietre, umbră şl răchită,
HI Ini mul lămurit nedesluşită,

l i H o n u l a« m u n c e ş t e să te p r i n d ă
Ml le iin'MI al p ieri eu I ii o g lin d ă .
Hi lilflital mereu profiluri şl eonturo
începe 11in mi I h»I nA ml te i’ure,
liuea prin viii, I i i , cea adevărată,
■U tresărit şl nl pierit îndată.
Mei vneeu, idei privirea nu mai vin.
le-nud, te văd din ee-n ce mai puţin,
HI rl'dpllă-n mine, rărîmc şi erimpeie,
le adun şl nu pot strîngc din ele pe femele.
 DE-ABI A PLECASEŞI

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci,

Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pin-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi !

Ţi-aş fi făcui un semn, după plecare,

Dar cc-i un semn de umbră-n depărtare ?

Voiam să pleci, voiam şi să râm ti.

Ai ascultat de gândul cel dinţii.
Nu te oprise gtndul fără glas.
De ce-ai plecat ? De ce-ai mai fi rămas ?

AŞTEPTARE

De cîmi nu mai trece streina

Rămîne pustie grădina.
Lăstunii se-ntorc să mă vadă,
Copac desfrunzit în livadă,
Uotindu-se stol —
Şi cîntă şi vîntul a gol.
Dar vintul, zăbav,
Răspunde :-i bolnav.

144
 Şopteşte prin spini o-ntrebare :
Ce are 7 Ce» doare ?
Că nici el nu ştie,
Nătîng intre foi de hîrlie.
Dar ermn-inbrăeaţi în panglici,
Te i'irji de Irozi şi vlădici,
Se roagă-n sobor pentru mine,
In isonul maicilor schivnice-albine.

Itlsrrlcă marc, grădina

Aşl capi ii ? Mal vine streina?
S i vlnrt,
Cu pasul umil, de tulpina.
Aşteaptă ii pridvoare,
1 a dinul ii Ilare,
Duminica de cnminlc ?
A şl rupi a streinii, din /.ori, să mai vie
Kă pul, mire Iezi şl albi pormnbiei,
Nuntaşii de lata şl mărturii nici,
Inelul iu degetul ei ?

KCOU1UEE-ACESTEA

renurile-ueestea, pentru tine,

|l le-am cules din vuietele line.
' c/l. nu m.ii zace nici-o coardă stearpă,
D* eiiul (recii daniela ta pe lingă liarpă.
Trecuse ca o adiere.
O presimţire parcă mă-ndeamnă şi mă cere.
Tc-ai împletit pe strune, ca iedera subţire,
Şi le-ai adus prisosul adaos de simţire.

Nu ştiu de cîntă harpa cînd noaptea mi-o sărută

Sau freamăţi tu-n vibrarea ei gemută,
lie scorbură cu zale,
Din frunzele şi horbotele tale,
Că se strecoară-n ea, cu luna din lucarne,
Fără să vreau şi vrejul tău de carne.

MI-E SETE

Tînjesc pe-ndelete.
Mi-e foame, mi-e sete,
Dar n-aş putea, poate, să-i spui
Orişicui
Ce hrană
Mă poate nutri şi ce mană.
Am pîine, merinde şi vin.
Fătului mi-e plin.
Am poamc-n livadă
Lăsate să cadă
Din pomi, din belşug.
Cirezile mug
De ugerii grei :
Mulgi cîte ciubere şi doniţe vrei.

146
 Nici vechea prisacă
Nu-mi este săracă
Şi am in cămară
Şi miere amară,
Pe lingă bucate.

Mi-c silă de toate,

lie rău şi de bine.
Ml-e foame şi sete de tine.

ŞTII ICI NA

Streină ? Şl streină ! Venise de departe,

Din insula pribeagă dintre vecii şi moarte.
Pe carc-o duce vintul şi fulgerul o-neearcă,
Alene somnoroasă în trestii, ca o barcă.

Streină ? Da ? îmi pare atîta de aproape,

De s-ar părea că-n matca aceloraşi vechi ape,
IJr/.ită-n marea vastă şi-n val, ca pe gherghef,
e* luntrea mea plutise pe dunga de sidef.

O insulă fugară, desprinsă dintre zodii.

Scăldată de miresme şi rumenă de rodii,
Lăută simţitoare Ia vînt, ca subt arcuş.
Ce vultur îşi va face în cuibul ei culcuş?
O insulă şi-o luntre plutiseră-mpramă,
Talazele frămîntă, bat neguri de furtună
Şi-aleargă să le soarbă prăpastia, întregi,
Nu ai putea tu vraja ispitei s-o dezlegi ?

SPUNEAI CEVA ?

Spune-ai ceva ? Spuneam ceva ? Se pare.

Şoptiseşi, poate, o-ntrebare,
Sau, poate, un răspuns.
Dar glasul nostru nu era ascuns ?
Poate zăream o şoaptă în pleoapa tremurată.
A fost atunci ? Acum c altădată ?
Şi tu şi eu tăcusem parcă de ani întregi
Ştiind că mi-nţelegem ce-nccpi să înţelegi.
Zadarnica paradă a tîlcurilor scrise,
In jocul de-a sfiiala, amuţise.
Nu vream să ştim ce sîntem, ce am fi fost sau cin«.
Tu mă numiseşi «Ţie», eu te numisem «Tine>%
Să te cunosc ? Să mă cunoşti ?
Stăm unul lingă altul ca polpii mari — şi proşti.

14S
 U RARE LA N U NTA ŞI

0 urare strămoşească :
Spune-i' vieţii să trâiaseă.
I>rcaptă-i spusa şi povaţa :
Nti-i nimic gingaş ca viaţa.

NA tril Iască mirii noi

\ I a ţA IniiiiA Htiilmloi ;
l'l fiiiim is şl eu I n i m o a s ă ,
1 lună lire ile iml tusă
Mă-iitidelerisetl volţi Inimi,
t li ittiili'iililc miiinină.

Timpul să le l'le |ilhi

I n ii liulle ile i l n .
Mu le sli'u mirojcclc
lai (oăle soroacele.
I ii Iunie mioarele
Să le l’le .soarele.

Ceasurile să lc fie
Roabe dulci de razBtic,
şi necazul bucurie.

Iiraausica tot viaţă este,

Toată-n cinice şi poveste,
şi r.ici Dumnezeu nu are
Mai bun lucru şi mai mare.

Miri, părinţi, nuntaşi, primiţi

Toţi urarea : Să trăiţi !

149
 PASĂRILE CERULUI

Pasările negre taie,

îngheţate şi groaie,
Cu aripile deschise,
Cerul ce le amorţise,
Intr-acolo,-n asfinţit,
Prin văzduh înţepenit.

Un’ se duc cine mai ştie,

Fără cuib nici colivie-n
Ramurile, ca de fier,
îmbrăcate-n zmalţ de ger ?
Zborul lor eînd să se-nveţe
Prin văzduh, fără să-ngheţe,
Şcliiopătînd,
Din eînd în cînd ?
Că le degeră de-a dreptul
Subsuorile şi pieptul,
Şi le arde-n ochi şi ghiare
Vînlul, ca o apă-tare.

Le-aş pofti să intre-ncai,

Să le dau pezmeţi şi ceai,
Să le dau, în aşternut,
Mei, alune şi năut,
Să le-adorm, măcar atît,
Cu-oblojeli pînă la gît —
Sau le vîr într-un suman.

150
Dar mă cred rău şi duşman
Findcă omul cu biciuşcă-i
"Vînător cu glonţ de puşcă.
M-aş ruga şi nu ştiu cui,
Să-mi dea scufii, să le pui,
Şi ciorapi de lină groasă.
Poate şi tîrligi de casă;
Insă lungi şi cu carîmbi,
I iii otova sau strîmbi,
Ori cu-nercţituri şl fald —
Numai «ă le ţie cald.

Aş ruga-o pe bunică
Nă la fus şl furcă mică
Şl Nă tragă din l'ulor
l'iro inul, de dragul lor.
Şi-o să o mai rog să facă,
Sîmbăta, şi cîtc-o clacă
De logodnici şi feciori,
Pentru bufniţe şi ciori,
Pentru berze şi cocori.
Să le-ncalţe, să le-mbraco
In ciubote şi cojoace.

Drept răsplată, curmeziş,

Le-or clădi, pe-acoperlş,
Cuiburi mari
Cu pui hoinari,
Din ostreţe,
Crăci şi beţe,
Şi din paie de săcară,
Caselor, la primăvară...

151
 SCRISOARE

Aveai un fel de noapte In ochi şî-un fel de glas,

Că-n lupta de-a şoptltul, pe seară, m-ai rămas.
Intr-adevăr, destinul e turburat de-o floare
Ieşită de ncunde, necum şi la-ntîmplare,
Şi se trezeşte-n rouă din somnul ei închis,
Trecând dintr-o visare tăcută Intr-alt vis.
Nici pravilele aspre, nici jugul lor nu pot
Să-mpiedice ivirea garoafelor detot.
E~o proaspătă năvală a noilor parfume.
Şarpele tău pătrunde, tîrîş, dintr-altă lume.

DIN BALCOÎÎ

Dintr-un balcon începe prelung, atunci pierdut,

Un cîntec lin, şi nu ştii de cînd a început,
Uşor Iutii ca fulgul, ca scama dc-mătasă,
Abia sc-nalţă seara, că vălul ei se lasă,
Şî-ii liniştea-nserării, în frunze, stătătoare,
Se-ntinde pe durere cu unt de sunătoare.
Tucerea-şi simte rana cum i-o atinge leacul,
Pe care crunt, pe suflet, apasă-n noapte veacul,
Ecoul se înalţă, cîntarea face ramuri,
Zăpezi ca liliacul, şi ninge-n somn subl geamuri,;
Sînt stihuri cu o floare în fiecare rînd,
Căzînd pe-o altă floare, atinse gînd Ia ginii.

153
Ctivînîul se deşteaptă deodată în moşneag.
Ar vrea să se ridice de jos fără toiag.
O mare de durere c-un val de bucurie
Tresari ea o zare de după vijelie,
In vremea de acuma, o vreme de-altădată,
Căci cîntecul şi stihul sini slova lui cîntată.

fHH.IK I'll Minin' A

Pul Îngeri tiIIii porniră din vene, de prin Tării,

Ha I dea vestirea bună, de sus, Sfintei Mării.

/.Iiurlnd alături, nonptea-n sliliare, printre ele»

Au ralăeil cărarea tie brumă dintre stele.

Ademeniţi în ceaţă de mugurii de floare,

Iul irvinii să vadă argintul cum răsare.

t ind ii trimise Domnul, pesemne n-au aflat

Că unul c femeie, şi celălalt bărbat.

fjl datina fusese, atunci întîi, călcată

Să nu mirceadă-n lume doi îngeri de odată.I

I I. fermecaţi pe-ncetul dc zborul împreună,

Se ocoleau în jocuri, jurhnprejur, la lună,

153
O melodie parcă i-a prins şi-i înfăşoară,
Era ca de vioară şi nu era vioară.

Alăturaţi dc-aproapc şi legănaţi în zbor,

I-a dezlegat uitarea şi de soi ia lor.

Şi s-au cuprins ca rîpa-ncleştată-n pisc de stîncă,

Şi sărutarea gurii lc-a fost în slăvi adîncă.
Şi graiul stins, şi suflul mut.

Aripile, din ceruri, le-au căzut.

INSCRIPŢIE DE BĂRBAT

Fă-ţi datoria xjînă-n capăt, bine.

Sînt datorii şi ţelul şi povara,
Fie că mingii omul, fie eă-i aperi ţara.
Şi-aşteaptă ceasul tău. Că vine !

Nu-ţi fie teamă, alta nu-i menirea,

Că te codeşti, mişel sau înţelept.
Ţine nevrednicilor erineen piept.
Că porţi in tine toată omenirea.

Ai luat de jos poveri. Ţi se cuvine.

Şi te mai cerc una. Nu-i nimic. E grea.
Ţi-e circa plină, ia-o şi pe ea
Şi-ateaptă-ţi şi sfirşiiul cu fruntea sus. Că vine !

154
 IN S C R IP Ţ IE DE FEM EIE

Orinduîrca firii a sorocit să-i fie

Copila diafană bărbatului soţie.
Plăpinda libelulă, în mina lui păroasă,
E crudă ca lăstarul dc crin şi cliiparoasă.
Ea-1 place că e teafăr şi dur — şi om de treaba,
Nu şovăie, nu-ntîrzie, nu-ntreabă,
Porneşte drept nainle şi-ajunge ţinta drept,
E răspicat şl înţelept,
Ktrădanlă şl miinea Iul uspră pentru tine
Eue zilele să-ţl fie luai mari şi mal depline.
I s un zdrobit nemuu liil şl I h- u l'rint spinarea,
lin şl l u n i l e şl blidul iiiistus şi sărutarea.
Hin fundul luării /undite u şirag mărgăritare
l'entiil itriiiuii/.iil i-vrllel şl eldpeşci fecioare.
Htu noapte Iu clorclilnli de stele şi seîntei
Pentru brăţări, partale, inele şi cercei,
laiccfcrll de aur din piatră seaeă-i scoate,
Muşcat dc colţii stîneii şi singerat în coate.
E jertfa lui de sine, aprinsă de-o idee.
Irieea, ea şi lupta şi piinea,-i tot femeie.
Sint toate ale tale şi toate pentru tine.
De nu, atuncea pentru cine ?
Căci darurile toate aduse ţie ţ-îs.
Primind în schimb o floare, fragilul tău surîs.
Făptură de petală şi dc un bob dc rouă,
Hă-i zilnic dimineaţa o bucurie nouă,
Ofranda dc răsplată e poezia Iui.
O alta, mai suavă şi mai cinstită, nu-i.

155
 CREION

Oprcşle-ţi alăuta, lăutarc,

Ccva-n suspinul ci mă doare.
Şi flautul adine îmi parc
Că-mi pune surd eîte-o-ntrebare
Şi nu pot să răspund.
Lăsaţi-mă să mă ascund.

Fluiere, naiuri, trîmbiţe şi strune

V-aţi adunat a geamăt, a zvon şi-a rugăciune.

Tăceţi şi vînturi şi l'întîni şi ape,

Ca şi cum n-aţi fi pe alături, pe aproape.
Uită-ţi oglinda iacule-aşternut
Şi umbra noastră care prin tine a trecut.

De m-ar ajunge-o şoaptă, un ecou,

Mi-ar deştepta-nsiristărilc din nou
Şi nu vreau să mi le mai ştiu,
Fantome vechi cu vălul plumburiu,
Mihnirilc dc-odinioară...

N-ai mai tăcut, arcuş de pc vioară ?

156
 P O E T U L U I N ECUNOSCUT

Uimi ţi-ai pornit clădirea altarului visat,

Vezi că, furat de iazvne, să nu te fi înşelat.
IU' vreme cc-al să umbli prin sufletc-n cuvinte,
Te leul de In-nrcputiiri, visînd, cu jurăminte.
Itmjiopl pe om din beznă, faci stelele să cînte.
Hă H Hi dcşdrtdetunr, ulei har să te-nspăimîntc.
I ii Irtlnele nu mape de-n tilumit să le joci :
t ile ciivlnte*n carte, uIHcii-n şl ităoel.
Aşteaptă uite ziuulţurl, mul proaspete, şi vor
O Metutelere nouă şt illnlăiminil lor.

Un lili'stem te-mpreMoară din veac in veac, dar tu

II eşti dator clădirii s-asculţi de el, sau nu.
Altarul ea să fie şl pietrele să ţie
(•er inima şl viaţa zidilc-n temelie.

MARELE CIOCLU

De-o viaţă mă lot îngropi,

Dus de fauni, oa de popi.
Trăgând zodia la sorţi,
Mi-au ieşit mai nnţree morţi
Şi-apucaseşi să mă-nveţi,
Tot cu vieţi şi cu nevicţi,
Şi cu alte tinereţi.

157
Ajunsesem să mă port
Cînd mai viu şi ciud mai mort,
Indurind citeva sute
De morminte neştiute.
Mă şi-ngropi, dar mă şi-nvil,
Fire-ai proslăvit să fii I
Eşti un cioclu sibilin,
Poreclit în cărţi Destin.

Ea oricare moarte-a mea

Ori aprinzi, ori stingi o stea,
Una vie, alta moartă,
Ca o candelă cu toartă.
Pe cea moartă o trezeşti
Cu şoapte vrăjitoreşti.
Celei vii îi stingi obrocul
De-a noroc şi nenorocul,
Ca-n descîntccc şi-n rune,
Cu o apă şi-un cărbune.

Mă gîndeam, de cite ori

începeai să mă omori,
Ce-am făcut şi ce-ai cu mine,
Ce fac rău şi ce fac bine ?
Vechi oştaş al vieţii dîrji,
Ori în luptă, ori în cîrji,
Ori viteaz, ori şi înfrînt,
Ziua-n cer, noaptea-n pămînt,
M-am supus, şi mă frămînt.

Dar, spre groapă, ce alaiuri

De cimpoaie, scripci şi naiuri î
Cite buciume şi strune

158
Dau a jale să răsune !
Flautele bocitoare
Gem jelind la-nmormînlare.
Cînd mă scoli, la trebuinţă,
Strigă-n vînt a biruinţă...
La răspântii, e sobor :
Umbre lungi în umbra lor.

Din impus Inlr-nH popas,

I .u m ilitu l (Ic p a ra s ta s .
Nan mia crezi, mm iui m ă crezi,
I m u n I p iu i .il ile Iezi.
Iiiin» 1*1111 ponieigile co ru l,
Drept In şolduri, cii piciorul.

Vine din iii II oIumIc

Iţi O IIIIINI A m u l ulii*.
De p ilii v r e m u r i v ech i, s t r ă v e c h i
Şl, eltipliiilu-l ile u re c h i ,
î n c e p să sc s c u t u r e
Iezii, c a (le f l u tu r e ,
I a r a lb i n e le , c in d pot.
Le ling mierea de pe bot,
Fi mică iezii le-au tot supt
Caprele, pe dedesubt.

TTn flăcău, vă-z-înd eă-i joc,

Şi cătînd să-şi facă loc,
In mulţime să pătrunză,
Cîntă din buze şi frunză.

159
C’oTo-it drum, nişte gheboş!
Bat în palme bucuroşi.
Dar ghebos» iar sc-nşeală
Şi nu ies la socoteală.
Bocetele sînt cîntate,
Jumătate fluierate,
Şi convoiul, ca să-mi placă,
în loc să mă plîngă, joacă
Hora marc şi măruntă,
Ca la chef şi ea la nuntă.

Ai vrea, cred, să te răzbuni

Ca şi cu încerc minuni.
Cum te-ntorci niţel din spate,
îţi văd cheile-mirate
Şi-ţi fur, eînd sc-&?cundc luna,
Din curea tot cite mia,
Şi eu ele pipăi toate
Lacătele încuiate...
Să le rup, bătu-m-ar vina,
Nu pot, mînca-le-ar rugina.

După cit pot să-nţeleg,

Nu sînt om ca hunea-ntreg.
Cîml pămîntul doarme dus,
Ochii-mi umblă tot pe sus,
După stele logostele,
Să mai fur una din ele.

Sînt pe drept şi-adevărate

Iloţ de taine fermecate,
Şi-orice-ai vrea să-ini faci tu, mie,
Nu mă las de-aşa boţie.

1G0
 NU SPUNE

Nu spune nimăruia ce şliî şi ce-ai văzut :

E-o calc dc-a-nţelege mai tristă, dar curată.
He cite uri şi zborul nădejdii ţi-a căzut,
Să n o ile nici frăţia, nici pizma niciodată.
Ue-al ărlpl, (i le-ascunde, de-ai nimburi — de asemeni.
Nii ţl cheltui mireasma, ca rozele şi crinii.
\sc u n d e ţl n ni steaua, eu-n sinul unei cremeni.
I a şl le eil I raionul de taină al luminii.
I Induşie ţl, hale, viaţa eu |ieş(erlle-n (ine,
Itepiiile de «lin viaţfl, departe de-tillă rază,
SI pniiloslmlii ţl noaptea eu lespezi de rubine,
V i l şll Iu siiiyur dacă se slin« uri srinteiază.
• > puule i I i i i p m bezua iieiilală eu zăvor —
Hfăibiia I o şl puntea, ai'inieft-ţl şi unealta.
I ii vel eiiiiuaşle singur, şl-nvins şl-llvlilgător,
I e nubili şl prăpăstii iţi leagă-o zl de alta.

P.SAT.MTSTUL

t e ml mal lipseşte nţle să ştiu că nu mă m in t?

hă ereil ee spune cartea cu scoarţe de argint ?
ămestceut vii cruţă şi tăvălit în stele,
Sa ereil eă viaţa trece şi dincolo dc e l e ?
Sä mî se pară clipa de azi nemărginită,
Ostrov pierdut, cu luntrea legată de-o răchită
încovoiată-n soare ,şi adormită-n undă ?
Să cred că nu se-neacă şi-n veci nu se scufundă,
Şi că din ţărm, plutită pe-o dîră de lumină,
Ar duce pin’ la tine,-ntr-o insulă vecină ?
Că un sobor de îngeri m-ar aştepta, din lume,
Să-mi ia din luntre vîsla şi-n stuf să mi-o îndrume ?
Eu, ridicat în luntrea tăcerii, în picioare,
Smerit, plecat din umeri şi piept, la cingătoare
Cu cheile de-acasă, cu cheia de la poartă,
Ţi Ic voi da în grijă, mîlmit, cu mina moartă.

Tu poate-ai să te tulburi de cei rămaşi. Atunci

Trimite-le arhangheli cu aripile lungi.
Ivirea lor pe prispă, şi şoapta lor adîncă
Să-i facă să tresară, uitînd să mai mă plîngă.
Copiii, duşi pe gînduri tăcute, nu-nţeleg
Cum piere de odată un veac de om, întreg.
Aibi grije mai cu seamă, Strămoşul®, de fată.
Mi-e frică ce se face, pe lume, fără tată.
Simţirea-i prea gingaşe şi fragedă, de floare,
Mă urmăreşte-n taină şi noaptea, şi mă doare.

Th nn ştii, cred, ce viaţă trăim în neamul meu.

îndrăgostiţi în toate şi-mbrăţişaţi mereu.
Pe maica lor frumoasă, copilă şi cuminte,
Sînt şapte vîrste pline de-atunci, mai ţii tu minte
Am luat-o-n cîmp de mină şi i-am şoptit ceva :
— «Copilă nenuntită, n-ai vrea să fii a mea ?»
Ea mi-a răspuns, in trestii, dînd ziua intr-apus :
— "Dacă mă iei cu tine...«- Am luat-o şi ne-am dus...
Ce va simţi fecioara de-atunci, de-odinioară,

162
Că voia ta, acecaş, uneşte şi omoară ?
Mă ispiteşti cu visuri, miresme şi mărgele,
Dar zdruncini temelia încredinţării mele.
Iu , totuş, slugă veche a Domnului rămîn,
Că nu pot pribegie să-ndur fără stăpîn,
.Şi zic, la urma urmei, că domnilor bogaţi
l.o Hlă să nu Ie pese de robi şi de argaţi.
De o viaţă, nepăsarea ţi-o rabd robind aici,
Inyliemtiii in Millet şi-n spini, ca un ariei.

Iityt i II Ini *n vMilă de m(iini, rum se cere.

Hă i a le sa ui» s c a d ă ulei a p a dlll c i u b r r e ,
bi» m a i »rtjlir* e puiuţi I h e / l l p i n ’ s o r coace,
ş i si» p ă m i u i ,» fliHiiiul ile pe la IIn e-lico are.
Ml. poale, ml ar adine, din clini In clini, şl-o ştire
lie la al inel, de masă, la (Inc n niinăstire...
Ml dau şl o Iiiseaniiiire de nipru şl de cînl,
Cnll iălaţl de o vară, şl alţii mal bălrini.
ăl aşi ea p| ă ti pimrlu mini, din fund. Cu înţelepte
l*o»i ţe, fa I să plece, să nu mă mai aştepte.
« ă. Doamne, vezi. şl cele numite dobitoace
Niul sultele, slllle de trup să se dezbrace.
iMImţile I cu hulcmnuri blajine, că, vezi bine,
I I Inii sfIau şl iiasiil, şi nscultau de mine.
i lud it lie/.ca năluci» de prin ograda noastră,
1 etu-au, pe inlimerle, la mine, la fereastră.
1(1 las I ii uilje bună pe ledul, mai ales,
f el sprincciint şl n frunte eu scîrlionţul des,
Ml daeă ml al da voie, ţl-aş face şi-altă rugă :
hă I Inşi «a te apuce de deget, să ţi-I sugă...
i nul II fiăinlnt aluatul de lapte eu tărîţc
l » iniiiille, u copaie, drept ugere eu ţîţe.
ai ii I mu si un căţclaiidrii, pui fraged şi dulău,
na I last să |l I » papurii şl fă-I căţelul tău.

IUI
Mai e şi zvăpăiatul pisoi, după căţel,
Oă-i ciucurele bărbii şi joacă-tc cu el.

îmi mai lipseşie, poate,-o fărâmă de scînieic

Să mai mi-aprindă viaţa-n vîrtej de curcubeie.
Să rai mă mai ştiu vitreg în marea ta vecie,
Strein şi singuratec, pe slînci, eînd va să vie
Sorocul, chid şi zarea şi timpul se-nfreruj).
Bătut de viscol negru, ca fiara frinlă-n trup,
Inspăimintat în haos să-l văd cum se destramă
Cusut eu fir şi umbre şi flori, ca o năframă.
M-adun intr-o nădejde ; de-abia eă sc-nîiripă,
Şi clipa-mi şi ucide nădejdile ii; -o clipă.
Ml-ai dat pe negrăite, de ce, nu ştiu, un har
Pe jumătate dulce, însă mai mult amar,
Căci drojdia din fundul potirului ales
Dă cuminecăturii otravă cel mai des.
Şi vinul de deasupra, de aur, eînd mî-e sete.
N-ajunge niciodată cu nimbul să mă-mbete.
A-loate-frăniintarea răgazuri ntj>mi mai lasă.
Din stea în stea mă duce orb, ea din easă-n casă.
Cerşesc Ia uşi odihnă, pe unde şi neunde,
Şi, la bătaia nopţii, nicl-uni nu răspunde.
Pe uliţelc-albastrc, din cerurile tale,
Sini mii şi mii de sate şi târguri, toate goale.
Cătunele deşaric-n cerdac au, fiecare,
O eande!ă~n opaiţ şi-un muc de luminare.

Isus mi se-arătase la lună, prin li vede.

Parc-ar fi spus în şoaptă : «Nu cerceta, ci crede».
Să li fost el, sau zvonul stârnit de prin Scripturi,
Rătăcitor prin noapte, prin vii, prin arături,
Ca broaştele ţestoase, sobolii şi zefirii ?
Prins intre-nchipuire şi unda nălucirii

161
*Nu mă-ncumct răspunsuri să caut, şi m-ascund
De ochiul cu scînteie de cremene, rotund.
Dar sufletul se roagă® genunchi pe piatra goală :
-"Mai scapă-mă, Părinte, măcar de îndoială».

Te-am dus dc-a lungul vremii, în mine, ca un semn,

şi. I’ăr-a te cunoaşte, rni-ai fost imbold şi-mlenm.
511-ai pus neşters şi mirul sfinţirilor pe frunte,
Şi timle iile tide, menite să mă-nfrunte,
Au fust ca nişte slove cuprinse-n umbra mare
II« veşnicii roNttlu in citc-o scăpărare,
I f v o r t t i l e şi sliui rt, p ă du r e a , p ni hra, c i ut u l .
Al tău e şi etiviului imdds, ca şl pămintul.
şl iu im luni ţ) viscol, ca şl ii tăcerea simtă,
l i e au d e - Viierrt l u m i i e ă l i l e i d e u l â ş l ciulă.
iMc aemnele, doar semne, răzleţe şi-adunate,
Nu niiii ml ajung, părut« şi nici adevărate.
Vreun tih ni pliu să I capăt şl rostul lor întreg
Hă 1 pipăi di nil odă lit, să pot să-l şi dezleg,
Nu lacăte mulate, zăvoare şi crîinpeie
f ii tuli de chei ştirbite, şi fără nici-o cheie.
Nil număr cmlrii-n piscuri şi nuferii din baltă,
511 a ostenit răbdarea din stepa ceastălaltă.
Ci nici numărătoarea n-o mai pricep, în şir,
Intre statui şi candcli şi sfineşj de cimitir.
Luceafărul spusese : «Răsar, în loc să scapăt,
Şi-«ul deapiin zilnic firul, luat zilnic de la capăt». -
iMit-mhraci în strălucite odăjdii şi veştminte
Şl mă-neummi cu lauri. La ce folos, Părinte ?

Cluj) mi-a spus că omul c înălţat şi mare

Pentru că ştie singur dintre făpturi că moare ?

305
 Că-i trestie plăpîndă, cu trestia de-o fire,
Hirotonit, el singur, eu harul de gîndire ?
Ce nu afla maimuţa, din spusa nimănui,
Ar fi o-ndreptăţire şi o nob!eţe-a lui.
Fantomă trecătoare, el ar fi fost să fie
Dumnezeiasca lumii sublimă mărturie.
Atîta avuţie ascunzi, şi-ntre comori
O socoteşti deşartă pentru că ştii că mori ?

S-a prăbuşit vecia. Pe marginile gropii,

în bîlciul de morminte, rămîn să plînga plopii.,

DALI LA

Stareţa : St. Arhondara : A rh.

Dalila : D. Sora Ana : A.
Sora Smaranda : Sm.

St. — «Pofteşte, intră, Doamnă».

D. — «Mă iartă : Domnişoară l»
St. — «Dealtfel, vorbim lumeşte, azi, cea din urmă oară.
In pravilele noastre, trecutul e trecut,
Şi titlul mireniei-i rămas necunoscut.
Venind din patru vînturi şi zări, ca nişte ciori,
Noi sintern toate-n obşte doar maici şi doar surori.»
t
168
D. — -Bag scama citeodată eă-n stoluri se strecoară
Şi cîte-o mierlă poate...»
St. — «Dar tot un fel de cioară.»
D. — "Un cioc, atît, de aur, ajunge, dintre toate,
Să scoată la iveală şi cîtc-o noutate de Singuri depărtate.»
St. — «Veştmintul, cum ni-1 punem, ne face deopotrivă,
Că una e mai groasă, eă alta-i uscăţivă.
Nici părul nu se vede că-i negru sau bălai.
I niponul iţi ascunde şi vîrsta, cită ai.»
L> — «De I vorba de măicuţa de-aci, de lingă mine,
1 a pout lit şl I it Ipil ii ii I şl v ir a la fo a r te b in e .»
fet­ tini liălilitcţea line cum vine şi regretul
şti ne luiinciBle llnipnl in slrctlclul. pe-ncetiil.»
ii *= Ctinoşe o intilcrt n cure Irlsleţlle n-au prins.
I ol pi ounpăl A şi pAsIrea/ă modelul, ca-iitr-adins.
O şl ic ş| oglindit, ţi iiş p u n e răm ăşag ...»
fei ■
— “Nii pol să scap prea lesne, mă duci intr-un zigzag,
O vorba mă apucă, şl alia mă împinge
şi m ă-nvirfcţll in palmă, de parcă joci o minge.»
]> — -■(> ininge-i mai boncloacă, dar maica-i ea o plantă»
\'u-i vina mea eă haina o face elegantă.
'I’e intilncsc mirată, aeî, în mînăstire,
şi. să mă ierţi, mă-nceareă şi o nedumerire :
Mă-ntrcb, de care lume te-ai rupt şi despărţit
Ca să te simţi mai binc-n chilia unui schit ?
D.ic-ar putea să aibă răspuns o întrebare,
Nu-ntreb „de ce“, mi-ajunge să aflu doar „de care".»
s t . — «Eram şi eu, odată, o fostă profesoară,..
Să aibă-nsemnătate cc-ai fost odinioară ?»
r>. — «Ai vrea cu vălul negru să-l scoţi din noua viaţă,
Ai vrea să uiţi trecutul, dar iată-1, stă de faţă.»
s t . — «E tocmai, să mă ierte slăvitul Dumnezeu,
Ceea ce mi se pare c-aş fi simţit şi eu...

16?
 Dar să ie duc, mai bi«c,-n chilia dum italc.
N -are oglinzi, covoare, tablouri şi sofale,
N u-i in su l strălucirii, pe care-l părăseşti,
E chipul vieţii noastre, ştiut, călugăreşti.
S ărac la-n făţişare şi asp ru -n tru Itrb to s,
Pc ciinlănnlru miezul e fraged şi gustos.
A devărata, buna şi gingaşa comoară
E-nchisă, nevăzută de ochii din afară.»

D. — «Iţi mulţum esc, măicuţă...»

St. — «P entru a tîta dar ?
O ondină de scindări, nişte păreţi de v; r,
Un pat de lem n, o masă, un scaun şi o Iadă ?»
D. — «Nu tc-ngriji de boarfe : acasă-m i stau grăm adă,
ilm încăperi destule, aduc de toate ceie,
D ulapuri, scrinuri, preşuri, plocate şi perdele...
i-a ş da bibliotecii o cam eră din fund.
Şi-am nouăzeci de roiuri şi n-aş vrea să lc-ascund,
In cinci dulapuri pline,
Dantele, catifele, m ătăsuri, museline.
M aram e ca azurul, ca fumul şi văpaia.
U n vals dc-al meu se eheam ă-n program e „Vâlvătaia“ :
Cinci paşi, aşa, pe vârfuri, şi alţii înapoi ;
Chiteşte pe deasupra, ca flacăra, vilvoi.
U n văl de stele, roiuri de flu tu ri şi scântei,
P u rta t in adiere şi-n riltn eu paşii mei.
Te-aş îm brăca, odată,-n dantele...»
Sţ. — «M ai îneet...»
D. — «Şi-am facc-n m înăstire un num ăr de balet...»
St. — «Cum va să n u se-audă, vorbeşte pe şoptite,
Că au urechi păreţii, deşi nezugrăvite.
De ne-,a t pîrî v ie u n a ce-aude din cerdac, ;
Ies eu m ai vinovată, că te ascult şi tac.»
D. — «Dar eine să pîrască şi cui să ne pîrască

16S
 Din prea eins lila tagmă de maici monahicească ?*
st. — -«Ca să nc-ncercc, Domnul ne dă cile un drac
Şi-! pune-n obşte mitră, potcap sau comanac, j
Şi pira pleacă, merge, ca şarpele, târât,
Mut, moale şi prin umbră-ntr-ascuns, după p îrîi
Ea place tind te spurcă smerit, cu-o sărutare,
Şi-i cea mai aşteptată dc capii din soboare."
— «Bărbaţii cu bărbaţii, femeia eu femeia;
Nu se prea-mpacă-n obşte, cred tocmai de aceea,;
Zizania şi bârfa dau roada lor întreagă,
şi unii cu aceiaşi nu pot să se-nţcleagă.
Nu bănuisem insă şi n-aveam presimţire
Că relele din lume se-nlrcc şi-ii mănăstire.
Dar mi-i nimic, măicuţă, am leacurile melc ;
Nu-1 mai cunoşti pe şarpe de-i pui o altă piele.’
Ajunge să le fure un vals în văluri ochii
Şi să le-arăt cum joacă sclipirile pe rochii.
Am îniblînzit eu alte sălbatScc-animalc, ’
Necum cîtcva capre din staulul matale."
st. — «Am fost şi eu odată mai sprintenă, mai iute.,,»
D. — «D-ă-ţi intr-o parte rasa... Picioare ca la ciute,
Genunchii plini... şi glezna subţire... coapsa fină...
Ai fi ieşit, măicuţă, o mare balerină !...
De ce roşeşti ? Să fie şi ăsta un păcat ?»
St — «Aşa stă scris...»
D. — «In carte ?"
St. — «O fi adevărat ?«
D. — «Metania; măicuţă, nu-1 vals cumva, vreolcacă ?
Te-nöoaie, şi ie fringe, te scoală, te apleacă,
Şi noaptea, la utrenii, în post, de zeci de ori,
Cu fruntea de pe lespezi te-nalţi şi te scoborî, —
Era de mult, odată, prin ţări nem aiştiute,-

169
Călugării, Ia slujbă, în rind, eîteva sule.
în ritmul de mătănii, prelung, am auzit,
Pe întuneric, parcă, pe sus, un fîlfîit
Şi am urzit din zgomot şi asemănaturi
Baletul meu cel mare din „Zborul de vulturi'*,
în orişice secundă de viaţă şi de oră
Vecia toată, maică, e un vîrtej de horă,
Şi-n plasa bolţii, prinsă seînteie de seînteie,
Şl-o umbră joacă aibă, fecioară, de femeie...
Şi merg şi robii-n Calea Lactee, ca de vis,
Be-a lungul Paradisului deschis.
Convoaiele de aripi, de suflete, departe,
Se duc mereu pe văluri, prin lumea fără moarte.
Bat inimile toate, şi gîndul arde-ntruna,
Tresare totul, maică, zvîcnind întodeauna...
Şi uită-te afară, diseară, Ia fereastră,
Cum joacă balerina în mantie albastră...»
— -«Vai, bată-te norocul! Mă sperii, dar îmi place.
Ce te-a făcut, cucoană, să vii la noi încoace ?»
— «Am ostenit, măicuţă, de fugă şi de ducă.
Am fost prin viaţa noastră un abur, o nălucă.
Treceam din teatre-n teatre, zburdam din ţară-n ţară,
Voiam, parcă, din lume, dansînd să zbor afară,
M-aş fi topit în lună şi m-aş fi dus cu ea
De-a dreptul, de pe scenă, într-un tărîm de stea.
Aplauzeie-n sală sunaţi ca o furtună,
Bezlănţuiam torente şi viscole-niprcună,
Cu mîna-n sus, cu braţul întins, cu o plutire,
Făcînd cea mai frumoasă volută ca-n neştire,
Ca vîntul, ea talazul, ca frunzele, ca norii.
M-am înălţat, pe-o undă, la ceruri, cu cocorii.
Mă prăbuşeam din neguri ca fulgerul în ape
Şl mă găseam departe, cînd mă credeai aproape,

170
Muncită-ntodeauna să nu fiu unde suit,
Atinsă doar cu virful sandalei de pămînt...
La mine dansul, maică, n-a fost „ce-o fi să fie
A fost ca o chemare şi ca o datorie,
Minată ca dc blestem, în fugă şi prigoană.
Şl dusă ca o luntrc-n bulboană din bulboană.
Am căutat limanul, dar n-am avut prilej,
t'lml mă lăsa virtcjul, mă lua un alt vîrlej...
Hpiimol ceva de virslă, cînd am simţit că vine,
M a pitn« pălnjculşul el iiiulcom şi de mine
l|| iii fitit 1IIIOl S IHlISă...
fctl ti am Icnit o vlajn, el o Inluă ncnţcleasă.»
*» * tiiiihltml i ii fluacen asi a , Npiui drept, nu m-aş prlcct*
<’inti să I liilătm ghimpii, ile Inu.iă s.t iui uţepe...
Hi put o iiiiii'luiie şl eu • poule-nt Iubii...
Cili i dragosli n ne tuli coptă, Hud pierdem, către schit.»
— «riuitul ii tiă 1 punem Iu sala dlu mijloc.»
— “1*1011 tu luiiiăstlre V»
— «Crezi, poate, că nu-i loc
— “Loc e destul, nu-1 vorba de loc, ci de putinţă :
Nu-l ioc dc veselie, c loc de pocăinţă.»
— “Nu prea-nţeieg...»
— «Pianul e pentru desfătare,
Şi mu/.ica-i oprită-n chinovii.»
— «De mirare !
Illserica nu cintă ? Nu cînţi şi nu te-nalţi ?»
— “Cîntărilc-s cîntatc-n biserică de... psalţi.
Pianul n-are suflet, nici orga, nici vioara...»
—■ «Pofteşte ! Mi se pare că-i sora arhondara...»
— “Blagosloveşte !»
— «Domnul !»
—«Vorbeam chiar de yioară,
Şl lată şi pe sora frumoasă arhondară.»

171
\rh. — «Era vreo legătură ?»
D. — «Mai mult o-ascmănare...
Atîta, că-i mai lungă şi niţeluş mai marc.
Dc-ai să mai creşti de-o palmă, ai fi violoncel."
\rh . — «Mă poreclise mama, de mică, „Brotăeel".»
D. — «Lungană c, ochioasă se vede, şi-i născută
Subţire, legănată, sl'iioasă ca o ciută.
Ia uită-tc la mine... Nu (i-i lăsa în .jos...
Păcat eă se cerneşte şi şoldul mai frumos.
Citi ani ai ?
■>vh. — «Optsprezece.»
D. — «în cinci, parcă ţi-e scris,,
Ai zgudui o lume, la Koma şi Paris.
Nu in veştmîntu! negru, mibnit, dar intr-o fustă,
Piuă la şolduri cercuri, şi-n şale mai îngustă
Şi presărată-n unde cu solzi şi stropi de foc
O. cc nenorocire ! Te siringi ea-nlr-m; ghioc.»
St. — «Atit Ie mai lipseşte, un pui de gărgăune,
Să nu Ic mai stea mintea deloe Ia rugăciune !»
D. — «I)e unde este fala?»
St. — «Ascultă, soră Stâncă,
Dulcoajä şi calele ! — Copila e ţărancă.»
D. — «Putem vorbi acuma, şi de gospodărie ?
i K un capitol care îmi place mult şi mie.»
St. — «Avem porunci anume, domneşti şi-arhiereşti,
Să-ţi punem la-ndemînă din plin tot ec doreşti,
în mînăstire munca sc cheamă ascultare
Şi ţi-arn ales şi două surori ascultătoare.
O Ana şi-o Smaranda, pe nume de botez.
Sînt fete foarte hune, dar le supraveghez.
Cam şe.hioapătă Ia treabă, mai fac şi mai se iasă.
Şi-au cam uitat de praviii : se cer prea des acasă,
Ba e bolnavă mama, ba taica-i trimitea

172
•Bilet că vijeluşci i- i tare dor de ea...
De n e un a:n de zile, de cinci, venind la noi
Să se supa ie caznei şi-orm d um i noi,
S-au m ai schim bat şi poate să le şi bată giaduf, \
Ştiu o« ? — ascuns de »nine, să părăsească riadul.
Scrutează-ie şi d â-le învăţări şi poveţe
C-ar f i păcat să pisngă-neepînd din tinereţe.
Le aboară lesne m intea... E veşnica poveste..,
Nu vreau slin iire-n silă, m ai bine fac neveste.
Sărm anele copile, tind se dezm eticesc,
Le pare rău de pasul făcut, monahicesc.
Ţin fntr-adins ca viaţa, la m inc-n m inăstlrc.
Să n a fie răbdată ca o nefericire.
A ia douăzeci de fete, şi citcva bogate,
Le-am pus în de aproape să fie cercetate.
Şi ciad le năpădeşte tristeţea, ciicodală,
O chem pe cite una şi-i spun : „Ascultă, fata,
Te paşte-o suferinţă, o bănui şi-o cam ştiu.
G în d eşic-te din vrem e, pîmă ce itu-i tîrzîu.
Ai. poate, vreo nădejde sau ţi-al făcut un vis,
N u-ţi pedepsi făptura. A cel ce te-a trimis
E bucuros cînd omul, cinstit, ia altă cale,
Pornită tot de m ina P rea-nalt-Sfinţici-Sale.
N a ie-ai sim ţi inai bine, ia spune, să te ştii
La casa ta, în poală cu doi ori trei copii
N-am dat greş niciodată, şi fostele surori
Mai vin să m ă m ingile, şi ele, uneori,
Şi-s tare m ulţum ită că le-am povăţuit
Să lase m lnăstirea ia. tim pul potrivit,
C’o poate fi m ai bine decit, la o nevoie,
Să în vieri un suflet m ihnit şi buna-voîe
— „Te înţeleg şi-i bine ce faci, şi e cum inte,
Că nim eni nu mat ştie cit e d e-nireg ia minte,.

173
 Ori vine mintea iute, ori zace subt ursită
Şi se trezeşte tocmai în clipa chinuită.
Toţi nimeresc ori strică o viaţă, din greşeală,
Şi fiecare-n felul lui, bun sau rău, se-nşeaiă.»

St. — «Smaranda 1 Ana !

Cele mai bune ucenice ;
Despre purtări frumoase nu aş avea ce zice.
Cu toate eă-mbrăcate, sînt necătagărite.
Mai aşteptăm, că poate ar fi să se mărite.
Tot aminăm tipicul cite un an sau doi.
Poate se schimbă timpul, cum ne schimbăm şl noi..
Avem o soră nouă, Daiila domnişoara.
Vreau să vă fie dragă şi vouă surioara.
Aţi fost unde spusesem ?»
A. — «Venim chiar de la stînă.»
Bm. — «Am pus-o Ia răcoare căldarea cu smintim».
Avem şi o copaie de unt şi-un coş de ouă.»
St. — «Hai, sărut aţi-i mina Dalilcl ammdouă...
Noi mergem să-i dau totul duduii în primire.
Dc-ntîrziem cu treaba, cumva, prin mînăstire.
Fină ne-ntoarcem, Ana, dereticaţi prin casă
Şi faceţi-i chilia curată, luminoasă.»

A. — «Vai ce frumoase lucruri, şi scumpe ! Ca-m poveşti !»

ßm. — «Trebui’ să fie, soră, de cele franţuzeşti.»
A. — «Ai mai văzut scurteică de asta ? Ce mai blană !
Parcă-1 o cocă moale, de fulgi.»
JBm. ■— “E ca o pană..»
A. — «O string! ea o batistă şl-© vM in buzunar.
O fî samur, sau biber ?»
Bm. — «Oricum, « lucru rar.»

174
—- «Dar vezi-i răscroiala, sus strînsă, jos în cute.
La guler şi pe poale, chenare...»
— «Şi cusute,
Jurîmprejur, la mîneei, găteli dintr-altă piele.»
— «Mă duce, iaca, gîndul, la flori şi rîndunele...»
— «Miroase a schimbare şi am o presimţire,
Un aer nou că intră la noi, în mînăstire.»
— «Dar cum să-i zicem ? Soră nu-mi place, maică nu e~i
— «SA o rugăm pe dînsa, diseară, să ne spuie.»
—< «Mie ml-a spus să-l zicem pe nume...»
— «Cum, Daiila 7
Fu n-aş putea fl-n stare de asia nici cu sila.
Mi ar trebui cuvinte de laudă, alese...
Ca I’rea Curatei Sfintei Fecioare şi Mirese.»
— «Să-i zicem ea-n Acatist ? Fu l-aş II zis cucoană
Şi-aş săruta o toată, mereu, ca în icoană,
Atîla mi-1 de dragă frumoasa ci făptură I...
Cînd îţi vorbeşte, parcă te ia cu o căldură.
Are un glas de cântec şi vorbe mici şi dulci,
De-ţi vine, ca pisicii, să cazi şi să te culci.»
— «Vreau să-i încerc scurteica... Ia vezi pe unde slat.«
— «Nu pune, dragă, mina, că intru în pămînt.»
— «Aşa-i că-mi vine bine ?»
— «Dezbraeă-te, că fug.»
— «Ia vezi ce căptuşeală, ce guler, ce belşug !»
— «Şi toate cu mireasmă de flori de mieşunea.
Şi nu-i parfum din sticlă.»
— «E carnea de pe ea.
Te-mbată şi-ţi adoarme şi sufletul şi gura.»
«Aşa e la Rusalii şi cuminecătura.»
— «Mînuşile, ia uite, întrec şi catifeaua.»

— «E pusă şi dulceaţa şi-l gata şi cafeaua...

175
 Va!, Doamne, feite lucruri, ce geantă î Ce frumoasă !
Dar unde-o fi cucoana ?»
Ä. — «Acü ieşi din casă.»-
Arh. — «Vedeţi să nu vă prindă !»
Sm. — «Ce-i asta ? Ceas de aur, Ia spate jru oglindă...»
A. — -Poate că nici uu-i ceas...»
A.r'h. — «An» praf văzut eu una. E-oglindă pentru nas...»-
A. — -Hai, uită-te intr-insa. Ţi-e teamă, parcă, Las’ eă
N-o să-ţi rămîie umbra în ea, să se cunoască,»-
Arh. — -Oglinda te arată, dar şi te-ascunde-ndată.
Oglinda nu te spune şi vinde niciodată.»
:-'m. -----Ne-nghcsuim degeaba, uitaţi-vă pe find.»
Arh. ----- N-am mai văzut oglindă de cine ştie ciud...»
A. — «Be-abia nu-i pentru una, dar’ mite pentru trei ?»
Sm. — «Zgribulită de subt pleoapă mî-e cit un bob de mei,
Cittd mi-a ieşit şi asta ?»
A. — «Ştii, dragă, nu te face...»
Sm, -----'Se cheamă aluniţă, stă bine şi. ne place...
Mai are şi-o perniţă. Ce moalc-i între deşte !
Şi are praf !... Miroase-I, eă nu te otrăveşte !»
A. — iE, mi se pare, pudră,..»
Sm. — -Are miros de nalbă...»
Arh. — -Şi Maica noastră-mi pare duminica mai albă...
La teatru, ăsta-i roşul de buze... un creion
De gene şi sprînccne, o carte, un flacon
şi sumedenii multe mărunte, de crimpeie.»
Sm. — -Ce duce-n sacul dinsei o mină de femeie î
Mai e o cărticică, mai e şi-un portofel.
Fiţi Iară nici-o grije, că n-am umblat in el.
Umbrela joacă, scurtă şi lungă dacă sare
Din arcul ci, se umflă şi creşte ca o floare ;
Dar n-aţi văzut pantofii, plăpînzi ca nişte fluturi...
Parcă ţi-ar fi. şi milă să-i perii şi să-i scuturi.»

1TÖ
 A. — «Ce ziceţi, vine bine, ori ba ? Şi e ciudat
Cum nimerii de iute, de parc-aş fi-nvăţat.»
Sm. — «Nu-mi dai niţel şi mie, numai aşa, pe buze ?
Să-ncerc şi eu... Am două, de-acuma, călăuze.«-
A rh. — «Ce staţi încremenite cu ochii în oglindă ?
I Hai să vă spui mai bine ce se-auzea din tindă...
I Daiiia sta pe scaun, şi stareţa pe pat.
j Vorbeau. Am pus urechea.
A. — «Să vezi !»
Ai 1). — «Şi-am ascultat!
; Dar nu vă spui secretul, că nu-1 păstraţi ca mine.»
Sn'. ! — «Ceva de rău ?»
A. — «Ţi-e teamă ?»
Sm. — «Ţi-o fi cumva ruşine ?
Hai spune, n-o întoarce, ori vrei să fii rugată ?»
A r h . — «Să nu cumva să scape vreo vorbă vre o fată...
Să vă juraţi că ţineţi secretul pentru voi.»
A. — «Da* spune, frate,-odată, ce naiba ? Mai te-ndoi ?»
Ari'. — «Vrea stareţa să fie şi dînsa baletistă !...
Sta ghemuită colea, ofta şi era tristă.»
Sm. — «E-adevărat ?»
A. — «Nu spune !»
Arh. — «E-aşa cum vă spusei.
Acum rămâne taina închisă la noi trei.»
A. — «Mai dă-ne amănunte, te rog, la cele spuse.»
A' I). — «N-am stat mai mult la uşe, că m-apucase-o tuse.»
A. — «Dacă sc duce Maica, plecăm şi noi eu ea.
N-ai vrea să vii, Smarandă ?»
sm. — «De ! ce să zic ? Aş vrea.»
Arh. — «A uzi ? Se-ntorc ! Ne prinde !... Dădurăm de belea !
Şlergeţi-vă mai iute !»
A. — .«Mă şterg şi nu se ia.»

177
 St. — «Destrăbălarea voastră-i enormă ! Mă sufoc!»
'Arh. — «Ce zice ?...»
Sm. — «Nu ş’ce zice...»
A. — «Aş vrea să ies, fă-mi loc.»
St. — «Fă bine, soră Ană, şi stai şi te arată.
Cu mutra ta mînjită, să facem judecată.
Tu, ia şi te dezbracă. Ar fi o nesimţire
Să fiţi nişte paiaţe de bilei prin mînăstire,
Să v-arătaţi, în obşte, cu botul mâzgălit,
Părintelui duhovnic cinstit arhimandrit !
Eu v-am adus la sora Dalila-n ascultare.
Ce-ar mai putea să creadă de-asemenea purtare 7
Rămase în chilie, cotrobăiţi prin toate.
Uitaţi-vă ce mutre aveţi. Dar cum se poate
Să-i scotociţi prin lucruri ? ! Ce-ncredere mai am ? 1
N-aveţi nici-o sfiială, nici minte de un dram.
Spălaţi-vă degrabă, daţi bine cu săpun,
O mie de metanii, cinci zile de ajun !
O să-ţi aducem alte surori, !e-ncerci şi vezi,
Iar dumnealor vor merge la vite şi corvezi.»
A. Sm. — «Nu mai umblăm prin geantă, nici nu mai luăm
umbrela...»
St. — «Nu v-aţi gîndit cu spaimă şi groază la Acela.
Care-le-vede-toatc ? Nu v-aţi cutremurat ?»
A- Sm. — «Ba da, cinstită Maică, dar poate c-am uitat...»
St. — «Aţi cam uitat de toate din cite v-am mai spus.
Aşa mirese-'? şteaptă Domnul Nostru Isus ?»
D, — «Cum văd, s-a pus la cale, Măicuţă, un complot...
Vă dau ceva şi rujul se duce jos detot.
Din crema din cutie daţi peste el cu vată
Şi vă rămîne pielea, subt ea, catifelată...
Mai am ceva Ia mine, frumos, să vă arăt.
Veniţi, după iertarea Măieuţii, îndărăt.»

178
Kt. — "Din şcoala dumilale de universitate
Uli-e teamă să nu iasă trei capete stricate.»
r> .— "Sint tinere, Măicuţă... Şi noi, Ia o etate,
Vedeam pe sfert din viaţă, din sfert nici jumătate,
Dram neliniştite, naive şi zglobii...
I ' o vreme pentru vîrstă, şi-un timp pentru copil.
Şl ponte ra-l mal bine cit mai tirziu să ţie
A lol copilăreasca lor nevinovăţie. »
Hl <('oii uimiră ii lucruri şl văd că nu le cerţi.»
i >, *- >t'e blue I toile.iiinn sa (I (tal prilej să ierţi!»
Kt. — Munci
— ••Alunei, u i t a r e a ş l-a s im p le i cu v iin ţe .
M am dezvăţ al să Judec şl să mal dau sentinţe.»
 Săteanul : D Alt sătean .‘ sS
Potcovarul ; A ?ncă im sătean : =&
Rotarul: O Vocea mare :o»
?
ün sătean : — Att sătean : ^
Patru săteni O fată : 0
Poştaşul : O roce streină : ^
Un sătean : Altă voce streină : —.
Al t sătean ;== Altă roce :
Diavolul

a — - T e P S g dc-ntilu vreme, şi nu ţi-c ele zăbavă,

Să-i pui ‘A iepii inele o gioarsă de potcoavă,
•Şi tot mă ţii eu vorba. De cinei mă lot amini,
Să facem socoteala, sînt două săptămîni.
Aştept şi trece vremea şi mă zoreşte treaba.
Vei fi crezînd pesemne că vreau s-o pui degeaba..,»-
A — «Păi, omule, ştii bine, cînd ai venit cu ţapul.
Nu mai ştiam, de treabă, nici unde-mi era capul.»
— «Ce {ap ţi sc năzare ? Tu pui Ia ţapi potcoave ?»
> □

— -I-ascultă, măi cumetre, nu-T timp acu dc znoave,

Nu ai trecut cu ţapul, cînd ai vorbit cu mine ?»
q — -Aşa e, că trecusem cu caprele, vezi bine.»
A «Şi ce-ai văzut atuncea ? Ai numărat, încai, .
Legaţi la rind, tie garduri, vreo şaptezeci de cai ?

100
 Nu şlic toată lumea c-ä poposit la no!
Oştirea de pe Argeş, trimisă Ia război,
ş i că şi zi şi noapte n-a mai stătut să bată
Potcoavele barosul, trei, patru dintrodată ?
Că la război, cumetre, e altă călărie :
Potcoava neclintită
Să ţie pe copită.»
o — «Dar de atunci incoacc
Potcovăria tace şi nu mai ai ce face,
Tc-nvîrţi pe lingă foaie şi cauţi Ia sui'loi
Să-l uml'li, ca să ciute pe rit, ca un cimpoi,
Pînă scobeşti cenuşa, ca să-ţi învie vatra,
Pierdui în aşteptare potcoava şi pe-a patra,
Bălana noastră calcă, de eind venii iutii,
Pe-o unghie tocită detot şi pe călcîi.
Măcar să-ţi fie milă de iapă, măi băiete :
Dă de pâmînt cu burta, că, biata, stă să fete.»-
A — «Păi, la mulţi ani, atuncea ! Ce vrei ? Băiat, ori fată,
Sau gemenii să-ţi vie cinci-şase dintrodată ?
In eîţiva In i şi-o lună iţi iese-o herghelie.
Cînd e să faci botezul, te rog să-mi spui şi mie.»-
D — «Ţi s-a făcut de cinste, Tc-ai cumetri cu-o iapă.
Ciocneşti, de dorul ţuicii, găleata ci cu apă'.»
A — «Bag seama că deşteptul, in vreme cc-a tăcut,
Ce s-a gîndit ? Să fie şi dumnealui limbut.»
O — «Dar tot a i>otrivit-o, n-ai ee să grici J vecine,
Cumătrul tău, o dată, a-ntors-o şi c-1 bine.»
A — «De cînd dărîmă gardul, patului şi coşarul,
A nimerit să-ntoarcă şi el o dată carul.»
a — «Viclean mai eşti la gmduri, eu sculele-ţi bolnave
Brodeşti mai iute fiere din fier, tlecît potcoave...
jVIi-o potcoveşti, sau nu mai mi-o potcoveşti ? Mă duo
Să-i dau niţele boabe în traistă şi-o aduc.»
A — «De unde vii, bădie ? Parc-ai căzut din pod.

181
S-a mai văzut pe lume un soi de-aşa nerod ?
Mă jelui toată ziua că nu se-aprinde focul,
Şi vine să mă-nfrunte acum şi dobitocul.
Te-aş întreba, mai bine, pe unde-ai mai umblat,
Că nu ştii ce sc-ntîmplă ? Eşti capiu, sau eşti beat ?
Nu ştii nimic şi nu vezi nimic, mînca-te-ar mama ?
Mai freaeă-ţi buturuga, mai sirîngc-ţi catarama,
Fudulule la creastă şi minte de cocoş.
Ai mai zărit, de miercuri, un fum, pe vre un coş ?
Ai mai mîncat, de miercuri încoace, vreo fiertură?
Că eşti pe ziua de-astăzi atît de bun de gură ?
Ţi-au mai troznit în vatră tăciunii subt ceaun ?»
— «Nu ştiu ce ţi-aş răspunde...»
— «Atuncea eşti nebun.»
— «Să ştii că ai dreptate... Am cam băgat de seamă
Ceva ce nu pot siiune cum c şi cum se cheamă.
Credeam că mi se pare, simţind în satu-ntreg
Ceva că s-ar petrece, dar vezi, nu prea-nţeleg...
Ziceam că numai mie aşa mi se cam pare,
Ori că boleam de-o boală, de friguri, de-o lingoare,
Sint cam tîrziu Ia minte şi prost, dacă pofteşti.
Ţi-aş cere să mă sfătui şi să mă lămureşti.»
— «Aşa mai vii dc-acasă. Ascultă, mă, nu-i boală.
Nu-ncape îndoială că ziua e de smoală.»
— «Se vede că văzusem ceva, precum spuseşi.
Ca nişte rotogoale venea, ca nişte feşi
De negură, de beznă, un întuneric tare.
Dar eu crezusem numai că e vreo arătare,
Că numai mie singur, dinspre gutui şi plopi,
Mi s-a părut grădina plină de ciori şi popi.
Atuncea e aievea, şi ochii nu mă-nşeală
Că s-a cernit văzduhul cu pături de negreală.
Biserica, văzusem, că parcă se-necase,
Şi negura că zace peste grădini şi case.»

m
 A — «Şi-ai mai băgat de seamă : nimica nu mai st
l)a şapte zile moarte, de nopţi, şi fără lună
şi fără soare, fără nici sielc, nici nimic,
şi nu mai merge parcă nici timpul, ce să 2 ÎC ?»
D — «E-adevărat, şi nu ştii ce fel de meşteşug
Nc-a prins pe neştiute închişi ea-ntr-un coşciug.»
A — «Şi-i mai ciudat că încă simţim şi sintern vii.
Că mai vorbim şi unii cu alţii.»-
Ü — «Poţi să ştii ?►
A — «Burduful nu mai poate s-aţiţe-n vatră focul,
Scînteia nu mai sare, s-a dus cu ea norocul.
Am încercat amnarul şi parc-a prins rugină,
Şi cremenea e moale in virf, ca de slănină.
Chibritele crezusem că-s umede şi-au tras.
Doar nişte beţe oarbe din ele-au mai rămas.»
O —■«Ştii, oile, dc-atuncea, pe şesul de cărbune,
Nu s-au întors cu baciul comunei din păşune.
Nici caprele bălţale n-au mai venit, săraeile,
Nici iezii, nici viţeii, nici juneile, nici vacile...»
— «Nu mai auzi nici zbierăt, nici vaiere, nici muget,
Sînt amorţit ca piatra şi nu mai ştiu ce cuget.»
A — «Ilai, bate palma-ncoace şi nu te supăra,
Că vorba-ntrece gindul, o ştii şi dumneata.
Noi ne sfădim de-a surda şi s-a-mplinit Scriptura,
Ne-a mai rămas atîta : să dăm în gol cu gura.»
□ <

—■«Care Scriptură, vere, că nu pricep nimica.»

— «Nu te munceşte gindul şi nu tc-apucă frica 1
N-auzi în depărtare ca nişte huhurezi ?
Ia nită-te la mine, mă vezi, ori nu mă vezi ?»
D — «Şi văd, şi nu se vede, aud pe jumătate
Că bombăne o vorbă. Să ştii că ai dreptate.
Parcă sînt gol de suflet, parcă mă simt şl beat.
Şl mă gîntlcsc... Ce-i asta 1 Sînt tare turburat.

183
Am cam băgat de seamă că umblă, de o vreme,
O şoaptă... sc aude ?... asculţi ?... ca de blesteme.
O Ii vreo nălucire ? N-ajung nici să mă mir.
De unde vine şoapta ? Din cer ? Din cimitir ?
Şi ceaţa asta neagră şi-ncremenirea asta !
Să ştii că ai dreptate, că nc-a lovit năpasta.
Dar, meştere, grăieşte, că nu ştiu, sini un prost,
Ce ştii ? C'ă ştii mai multe, cc-au fost şi n-au mai fost,
învineţeşte iarba. I-am dat aseară fin,
Şi taurul, deodată, pării-n coşar bătrîn,
Şi claia se făcuse, de fin, ca o tărîţă,
Copilul I’araschivei se sperie de ţîţă.
Nu mai pişteşte lapte, sc-alege o ţarină.
şi, cum spuseşi, de miercuri, în cap e-o săplămînă.»
■— «Ycnirăm să ne-aprindem la potcovar luleaua.
Dar şi la dînsul cîntă pe vatră cucuveaua.
Am tras vîrtos dintr-însa şi-am supt-o în zadar.
Ne trebuie-n lulele un bulgăre de jar.»
— «Ca mine doarme focul ca lutul, şi nu pot
Să-mi înţepvoi potcoava. Stau trîndav şi netot.
Ciocanului i i sete să sune-n nicovală :
Polcovăria zace, şi mina mi-c domoală.
Cit aş mai vrea în cleşte să scot un drug din jar
Aprins ea un tăciune... şi jarul mi-e murdar !
Aş potrivi potcoava fierbinte pe copită !
Şi nu mai pot ! M-apucă o furie cumplită î
Eu, care-n poala asta de piele, răi şi mari, '
Am potrivit potcoave la zeci de armăsari !
Ce-mi tot vorbeşti, tu ăla, de-ţi lasă gura apă,
De-o cotonoagă veche, molatecă, de iapă ?»

— «Ce, tc-ai muiat, Dumitre, de lingă primărie ?

De două ceasuri bîjbîi pe drum, ca o stafie...
Sîut zece paşi ile-aeolo aici, şi-am rătăcit...

184
Poftim şi o scrisoare, v-aducem de citit,
Dar pipăi-o, mai bine, că de văzut n-o vezi,
Pune-ţi-o-n sin, la piele ; ai grije s-o păstrezi.
Că poate o să afli, dacă mai dormi, din vis,
Cina*a trimis scrisoarea şi cine ce ţi-a scris.
De nu in lumea asta, pe ceealaUă lume,
C-a început să-i ardă şi Proniei de glume.
Văzurăţi cum ne-nioarsc de bine şi frumos,
Cu jcsu-n sus, Prea-Sfîntul Părinte, şi pe dos ?
E-o dibăcie nouă, şi ăsta-i meşter mare.
Mai mare şi ca tine, Dumitre poteovarc.
Zicala e că focul s-a stins şi s-a pierdut.
Pricepi ceva ? Eu unul deloc n-am priceput,
i'.-adevărat că nu e seînteie nicăieri ;
Mie mi-a copt cuptorul pînă alaltăieri,
Şi de atuncea, basta !
Ce o mai fi şi asta ?
Mai auzii o vorbă, c-au început să crape
Şi doagele Ia butii, de s-au golit aproape.
Mai poate să trăiască şi să mai fie viu.
Fără vreo ploscă, omul, de vin şi de rachiu ?<►
— "Cum umblă vorba asta că focul s-a pierdut ?
Ţi-a spus-o cîrcâumarul, primarul ? Ce-ai băut ?
Cum poate să se piardă, să n-o mai vezi, văpaia ?
Trăgea} chibritul, gata, şi scăpăra odaia.»
— -Mai trage-1, de-ţi dă mina, şi fie-1i cu noroc,
Că nici ăl dumitale, să vezi, nu mai ia foc.
Te aprinseşi de-a surda, doar dumneata. Se-aude 1
CUJbritele matale sînt, — vezi ? — şi ele ude.
De aci-miinte, vere, nevasta n-o să-ţi frigă
Cirnaţi, cu făcăleţul, din cui, de mămăligă,
Şi pînă mămăliga pripită să ţi-o fiarbă,
O să-ţi mai crească mintea, şi pînă-n brîu şi-o barbă/
— "Ce vrei să zici, că este, ce spui, Adevărat ?»

185
% — «Cum auzişi : că focul a fost şi a plecat.»
— «Eu socoteam că fuse... un fel tie... frăinmtare.
Un fel de întocmire, aşa, şi trecătoare...
O noapte care vine, o noapte care trece...
Cit o să ţie ? două, trei zile, şapte, zece...
Şi iarăş o să plece ; şi poale tot să stea.»
— «E bună socoteala, eu tot aşa aş vrea.
La urma urmei, focul e pentru dumneata,
Ca să-ţi aprinzi ţigareă, s-o bei cu ţuică fiartă.
Ţine,-o ţigare moartă.
Şi soarele de-asemeni e pentru noi făcut,
Să coacă via bine, să fie de băut,
Şi lima asta neagră avea un rost să iasă,
Să nu vedem poteca din circiumă acasă,
învăţul însă are şi cite un dezvăţ.»
jîN

— «E cam cu chef poştaşul. Ne ia cam peste băţ.»

— «Mai văd ceva departe, lucind ca o lumină.»

t> S

— «A cui e vocea asta atîta de străină ?

Aţi auzit-o ? Nu e un glas obişnuit.»
—■«Mi se zbirleştc pielea.»
— --Eu plec
— -Am auzii !*
— «Lăsaţi-mă !... Ajunge !... Mi-e groază !... Nu mai pot.»
— «Fii fără grijă, Doamne, totul s-a stins detof.»
— «V-aţi învoit cu toţii... Ne chinuiţi, de-o vreme,
Cu făcături, cu spaime, năluci şi cu blesteme.
Ne tremură şi carnea şi sufletul. Ce vreţi ?
Să nc vedeţi nebune pe slreaşini Şi păreţi ?»
— «Şi totuş, totul încă nu cred că s-ar fi stins.
Aţi mai lăsat văpaia aceea într-adins ?»
— «Ce vezi acolo-n zare e un crîmpei de soare.
Căci soarelui veciei îi pare rău că moare.
Se despărţeşte, Doamne, de apele, mîhnit,

186
 Pe-a căror undă lină, pe drum, s-a odihnit,
.Şi se mai uită încă o dată înapoi,
Ii ciută de plecare, din pomi, un piţigoi...
Se deprinsese şi el cu oamenii la pluguri,
I u seceră, la coasă, la treier, la belşuguri.
Şlluleţll îi lucrase de-a rîndul în şiraguri
IV nu tipar de ceară al horbotei de faguri,
Hi n fiecare folă, ascuns, de popuşoi,
l»i finiş» aluatul de aur, de altoi,
niriui'u in pitii cu boli, şl carele de paie
Dureau In ele n chile de Jar şi vHvătaie.
1‘i i i d fe le le Iu e h d in i m e r g e a u la l'îii s ă S p e l e ,
I.e tillmpiii* la vndilli, Jneliulu-se cu ele,
Cu umbra n sinii fnigcnl şl licărind in salbe,
C.l I e l e l e dl ii Innert emu '/.globii şl albe.»
ui — «'IJe-nreea şl dădusem uilalele porunci
Ha nu întîrzirze nici îngerii pe lunci.
Nu mi-a plăcut uinestec eu cel de pe pămint..,
I'iiiiinca este dală, euvîntul e cuvînt.
Nn vreau nici .jurăminte, n-ascult nici mărturii.
Împărăţia noastră plute.şte-ntre Tării.
Cr/.l|l din zimţi şi nimburi, pe noi ne împreună
I h m niuarca-ntinsă a-r.ghcţului do lună
şl o tărerc-nchisă de peşteri şi de har,
Mi inşi iu odăjdii limpezi şi-n aripi de cleştar,
I I o.leneşe şi luptă, pe oameni viaţa-i doare.
Nul i ui avem durere, nici singe, nici sudoare,
fu /lua cea din urină a zilelor din leat
Aş vrea să stau de vorbă cu cineva din sat,
Ha i 'lămuresc că ceea ce se petrece-i drept.»
— "Cu potcovarul, Doamne, din toţi cel mai deştept.»
"Iar eiivintărl ! iar sfaturi ! iar psalmi ! iar vorbe Iatflt
Ha dovedească lurăş că are el dreptate !
I'nir ac putea să facă, oricit e Dumnezeu,

1117
 Ceva fără ele ştirea şi-a sprijinului meu !»
— «Piei, Diavole ! Ce cauţi şi-aci ? Şi ce-ţi mai vine ?»
ca — «Easă-1 să fie faţă şi-apropie-l de mine.
O f'i el slut şi vânăt şi şchiop, ori ciung, ori chior,
Dar mi-c întodeauna de mare ajutor.
Şi n-am găsit un sfetnic mai bun şi înţelept.
Care ziseşi că-i omul din sat cel mai deştept ?«•
— «Să vie potcovarul Dismitru !»
I < I

— «Aoleu !»
— «Că are să-ţi mai sptiic ceva şi Dumnezeu.»
— «Trăiţi ! Eu silit Dumitru !»
— «Vino-ţi, Dumitre,-n fire J
Şi-a cam pierdut sărita. Sc crede Ia oştire...
Vorbeşte ! Dâ-i cu gura î Nu te sfii.»
ă — «Mi-c greu.
Ce ? am vorbit vreodată, să ştiu, cu Dumnezeu ?
Mă-nveţi cum trebuieşte să stau şi să mă port.
Şi mi-ndrăznesc în faţa Iui să mă-arăt nici mort.»

NUNTA

Cînd ne-am luat, copila mea

Era singură cu ca.
Dar aflasem prin vecine
Neamuri că-ar avea puţine,
Şi că toţii ei puţini
Pribegeau printre streini.

ISO
Tatălui îi zice soare
Mătăcinei peste hotare.
Luna, după cum o cheamă,
îi era miresii mamă.
Meşter ci şi ea măiastră
Scoborau pe cale-albastră
Să o vadă pe îereastră,
Ziua-ntreagă, noaptea toată
Tot cu ghidul după fată,
S-o vadă măcar o dată.
Fraţii ei, cei doi luceferi
Aţintiţi, vioi şi teferi,
1 se lasă-n fir eînd coase
La năframa de mătase.

Vărul ei, ivit în zare-i

Vizitiu Ia Carul Marc
şi-umblă-n cer după mărgele.
Sumedenii, mii de stele,
Cu a nopţii paparudă
Trec prin lac şi nu se udă.
Naşii nuferi fac minuni,
Eoiogoale de păuni.

Străbunice despletite,
Nişte sălcii şi răchite,
O ceruse de soţie,
I)e la trestii, o solie,
Ca de mare-mpărăţie,
Feţi înalţi, cu suliţi lungi,
Cu săgeata să-i ajungi.

189
Zestrea-i l'use-o legătură
Cu merinde pentru gură
Şi-alte lucruri în bazmă,
Secera şi o cazma,
O bondiţă şi-o năl'ramă
Şi un talger de aramă
Cu care-o-nzcslrasc luna,
Să o aibă-ntodeauna.
Ş-i văd, parcă fu acuş,
Giuvaer, un cărăbuş,
Prins în păr,
Intr-adevăr.

Insă-n sin ţinea închis

Un hrisov, scris şi subscris
Pe o piele de vultür,
Cu peceţi jurîmprejur.

De ce, fată, nu-mi spuseşi.

Că eşti spiţă dc răzeşi ?
 ŞAPTE FRAŢI
[1963J

[1]

Unul şi-unul, şapte fraţi

Au ieşit la sport grămadă.
Rog să nu prea observaţi
Că-s de cilţi şi-au stat în ladă.

[2]

Trage, vulpe, ţine bine l

Cuţule, nu te lăsa 1
Ursule, nu ţi-e ruşine ? !
Elefant de mucava !

[3]

Au pornit la alergare.
Să vedem : Care drezină
Iese-ntîi din fuga mare ?
Cred că puiul de găină.

[4]
Asta nu-i petrecere,
S-au luat la întrecere

191
Şi, din fugă, poatc-ntîiul
Să-şi scrîntcască şi eăleîiul.

15]

Elefantul sare, cade,

Jucind tenis cum se cade.
După ce s-a cînlărit,
Face cură de slăbit.

[0 ]

Capra-i veche, precum ş t ii:

Sar copii peste copii.
Cei mai mici peste cei mari,
Laolaltă, toţi ştrengari.

[7]

Pe trotuar, ca şi-n şopron

Să jucăm, de vrem, şotron.
Elefantul s-a crezut
Mai uşor şi a căzut.

[81

A ! Cu mingea c mai bine ;

Nu dă nimeni de bucluc.
Nasul e de cîrpă, ţine,
Mingea e de cauciuc.

192
 [9}

Asta-i altceva, înot,

Entră-n apă pirtă-n bot.
Numai pîsla dacă scapă
Şi de n-ar intra Ia apă..

[ 10]

La ping-pong s-au prins în 'ic-c

Jucătorii cu cojoc
Şi cu fulgi, ca şi cu pene.
Staţi puţin, că vi-i cana t a * î
 CADENŢE
f 19641

BUNÂ-DIMINEAŢA, PRIMĂVARĂ !

A ! Bună-dimineaţa, Prim avară !

Iar proaspătă te-ntorci în ţară,
Tu fragedă, şi ca întinerită.
In ţara din răspîntii verzi, fii binevenită.
Te aştepta cu cofa plină
De rouă nouă şi lumină.
Te-ntîmpină-n cămaşa de in şi borangic,
Tivită cu chenare de iederă şi spic,
Pe poale cu garoafe şi cu văpăi de mac,
De boance şi crăiţe şi-albastre flori de ac,
împodobită toată, de marea sărbătoare.
In aşteptarea-n luncă a scumpei surioare.

Purtată-n umăr, cofa ţi-o pleacă pin' la gură,

Să iei, ca-n sărutare, din ea, o sorbitură.

Băuşi destule lacrimi înir-altă primăvară,

Dîn ciutura cu singe şi-aghiazma lor amară.
Ţi-ău semănat în cale, aminte să-ţi aduci,
Pămîntul cu morminte şi cu păduri de cruci.

Dă-1 mina, copilandră dc-a pururea fecioară,

Că vă-ntîlniţi depline, acum îutîia oară,
I,a început de vremuri, nădejdi şi învieri,
Două-nflorirl de muguri şi două primăveri.

194
 ASCEZA

l'ä liiu jcm il visării parc-ar sui cu frică,

lit r e ar călca pc fir u l n ă d ejd iilo r întins,
Cttre şl Hcoliotirit vîrfu l, pe cîfc i se ridică
*>*» rnpillll In liaus, ilc-o stea, de undc-i prins.

pinpMiiiMiHi« ii nule m l-a străju it cavoul

A im p m li ti ml Iii mi rănitului oştean,
fii i o i’iiipa hiimiiI eulM'clnt ecoul
I i i şase lut, ni fniiw-el căzute din castan.

lii> mult p ă reţie erlp la ţl pragu l ce seoboară,

liiir M e i n e n , n cn lrcn ip lă tic m orţi şi crăci uscate,
l* iIn in lln ile l.it r ill, de ceară, se strecoară,
t n un f i i l or tie ptillierl ţl brum e dcslinate.

t 1I
I*use-n \ rit- ti rllin lc al
unui singur vers,
A r ni.11 sim ţi Cadenţa, de-a pururi ascultată,
1>e ta lu ri şi de ceruri, cgalc-n pasul mers,
t in d s-ar opri secunda şi in im a să b a tă ?

SUS

Bagă de scamă, omule de carne,

Că umblă orice zi să te răstoarne,
Că orice oră umblă să te frîngă.
l)ar lacrima durută nu ţi-o lăsa să plîngă.
la seama bine, somn să nu te fure,
Nu te opri, înalţă-te vultîirc.

195
AJcvr.1?» O secirndd să şovăi. C hiar de wti
.Ăi ji-O'Cîjirt să şchioapeţi şi să cazi,.
M.i.îAwmii şi teafăr se cuvine
S-jurfiMci şi trândăvia ispitei de la tine.
M o e i d i a s-o cauţi dc-a dreptul, intr-adins,
Kfta 4* lis a de semeni şi tim p ră n it şi-ori«.*.
Csi I n i l Ş in spinare, cu cîinele tău, leul.
®ă ăiajaiă n en treru p tă cu ceasul rău şi greul.
CaS*|c>KîBâ' de-a p ururi prin zări şi peste zare.
S i v.x le «şMe viaţa culcat, dar in picioare.

AŞTEPTARE

T«J6iîS zi-ua-n drum mă uit

Şi-aştept ziua ca să uit.
Va veni ori nu mai vine ?
Au trecut opt vremuri pline
Şi soroc după soroc,
1.1 aştept să-şi facă loc
Sau prin apă, sau prin foc.
E un drum,
Cad o piriie de fum ?

Vezi că m i-a făgăduit

C-o să vie negreşit,
Kiu rai-a spus cu gura lui,
Ci cu a ghiocului.

190
 Toată lumea grăitoare
^vînd gura in zăvoare,
crezut ghiocului,
Lacătul norocului.

•Vio asjtea ochii nu-i închizi

C'OÎcâifi ca d e omizi.
Auzi fagurii din stup :
-C răscoc şi, plini, se rup.
Omul face, gîndul umblă
Oă un hoţ prin griu şi-n umbră,
M-asculţi gîndurilc-n şoapte,
I'iirlă Uinga-n pas de noapte.

IRODUL

tLla ce încă nu te-ai zămislit

Şi te tîrăşti prin beznă către soare,
Naânte de-a te fi-ncolţit
Ohem a rea lui din veac biruitoare ;

«Del» ce-mpinş de oarba ta putere

î'ffi plămădeşti in datini şi soroace,
IMn scinteierca cîtorva mistere
Şî clin tăceri ai şi pornit încoace ;

397
Cela ce poate-ai şi sosit şi tc ridici
Şi sorbi cu mine vînt, fără să ştiu,
Din zarea mea, ivit printre pitici,
Desăvîrşit, şi frămîntat, şi viu ;

închis în pîntcc sau cuprins la ţîţâ,

Te simt că tc apropii şi eă eşti,
Plod ticălos dc cîine, făt de miţă,
Vierme de om în căile domneşti.

Piuă ce viaţa ta să nu m-ajuugă

Să mă slirpească de puteri şi slavă,
Pun eu cuţitul meu ca să-ţi împungă
Prin întuneric ochii dc otravă.

Copilărie care mişuni primprejur

Şi zvirli cu pictrc-n morţii din icoană,
M-am înţeles cu umbra să te fur
Şî să te dau pămînfului pomană.

Şutaşii mei î» taină dau porunci

Să bată griul, papura şi floarea,
Şi-ngenunchindu-i, prinşi, pe prunci,
Să le reteze, ca la mici, înghiţitoarca.

Măreţ ea mine şi temut ea mine,

Viteaz în patru vînturi, nu-1 pe
Întinsul meu, păzit amar şi bine,
Itoinil în vîrstă, suliţa să-mi scuipe.

108
 GHIERSUL, IN G ÎN AT

Nu te-am văzut Ia faţă, dar, vecine.

Te simt mereu alături, lingă mine.
Nu te aud cînd intri, ei, desluşit în şoapte,
Tc-nlrczăresc de cum se face noapte.

Mă caută de-o viaţă-ntreagă,

Oriundc-ajung, fiinţa ta pribeagă,
De ceaţă şi de umbră sau de gînd,
Şi-aştept să sc-nsereze mai curînd.

Aş iscodi cuvîntul iu zadar

Să te numesc : duh, înger, fum sau har,
însă simţind că te apropii, psaîuii,
Trezit pe foaia mută din teanc, se face altul.

O scăpărare fulgeră deodată

Nemărgi nirea lumii-niunccată
Şi, ca un tibişir de aur, trage-o dungă
De scapără departe întreaga zare lungă.

Iar dacă pana psaltuîui dă spic,

Eu n-aduc la-ncolţirca lui nimic,
Că mina mina ta mi-o mină,
Şi ghicrsul meu c-al tău ; doar ţi-1 îngînă.

Obişnuit cu pasul, ţi-1 aştept

Cu mîinile unite-a smerenie, la piept.
Un jilţ în dreptul rafturilor pline
Stă pregătit, nălucă, pentru tine.

Vream să-ţi sărut odată opinca de lumină,

Dar, ca şi mine, nu ştii ce-i tihnă şi bodină.

199
 APR I t

Intr-o ramură-nflorit'â
E-agăţat un cuib, în t e l
KamurS e legănată.
Eegănîndu-.şi cuibul ei.
Vintui murmură prin floare.
Adormind-o cu descîntul.
Pasărea suride-n aripi,
Cunoscând că-i numai vini.al

Mi-a zburat de mult din floare»

Suiletului pasărea,
Aripi ca-ntre fulgi cicoarea.
Yerde-n piept ca zarzăra»,

•O tot caut de atunci

Prin pădure, prin copaci.

Pasăre cu aripi lungi,

Unde eşti şi ce mai faci ?

20-3
 D RA G OSTE T ÎR Z IE

Da, te-aş iubi cum mă iubeşti şi tu.

Inim-ar spune da, cugetul nu.
Te-ai aşteptat vîlvoarea să mă ia
Şi să mă ardă în dogoarea la.
De unde te-ai ivit să mă-mpresori
Cu-atîtea stele şi cu-atîţi fiori ?
Nu ţi-aî dat seama, şi de-abia
Vedeam şi eu că ai putea
Să fii copila mea.
Simţirea dragostei, ades nebună,
Răzleţele streine le-mpreună,
Şi vîrstele le face deopotrivă.
Femeie pătimaşă, aprinsă, uscăţivă,
Eşti tînărâ, trufaşe şi frumoasă.
Mă vrei al tău şi-atît, şi nu-ţi mai paşi
De toţi ai tăi, de toţi ai mei.
Jertfiţi unei femei.
Ai vrut să te desfaci dintre dantele,
Să mi te dai ca versurilor mele.
Beţia te prinsese de e dată,
Şi vreai să fii a mea detot şi toată,
Călcînd o pravilă, uitînd
Că ai ieşit din rînd.
Şi te-am. făcut să suferi, ştiu,
In ce aveai în tine mai zvîcnit şi viu.
M-am prefăcut că nu-nţeleg,
Ca să rămîi ce eşti, şi eu întreg,
Şi te-am jignit cu voie, să mă ierţi,
l’oţi să blestemi şi să mă cerţi,
Din depărtarea care îţi ascunde,
Cu plînşii oclii, şi coapsele rotunde.

201
 O V IŞIN Ă

A mai rămas în ramuri, nccuicasă,

O vlşină-n grădina de acasă,
Mărgăritarul roşu al pomului stufos.
De ce-I faci, Doamnă Fire, atîta de frumos 1

Alături şi caişii,-licăreaţi cu portocale,

Arată-mbelşugarea risipei Dumitalc,
Şi-n mijlocul atîtor iviri, ar fi-n zadar
Să nu simt că zvîcneştc şi-n noi acela? har.

Dc-o seamă cu sămînţa de grîu şi cu porumbul,

Mi-năbuşc-ncoîţirca pămîntul greu ca plumbul,
Dar sfarămă ţărîna, şi gingaşa tulpină
Se-nalţă mîngîiată de boare şi lumină.

RlVNĂ

îngreuiate de pămîntul din răzoare,

Petalele au năzuit să zboare,
Cum nu fuseseră sortite la-nceputuri,
Desprinse de ţarină şi desfăcute fluturi.
Dar înşelate-n rlvna cit mai sus,
Să se-nvîrtească-n jurul lămpilor s-au pus.

202
Zace pe cărţi un fluture întins,
După ce candela şi mie mi s-a stins.
Nu se-aştepta că, nipt de pe tulpină,
II va ucide visul fanatic de lumină.

THÎNDAVI E

Intr-o lumină-a foc scăpărătoare,

Se-n tinde-amiaza zilei pe oraş.
Biserica, în coif, ca un ostaş,
O dogoreşte-n secetă arşiţa.
Ce Uinc-i stau pridvoarelor ei, şiţa
Şi petecul de prispă, de umbră şi răcoare i

De-aş fi biserica din poarta mea,

Încinsă cu picturi medievale,
Să-i mai deschid altarul n-aş putea,
Cu stranele mal şubrede şi goale.

lin vîdlur in văpaie se ridică;

l'e cit sc-nalţă mi-c mai frică,
d u d u le înger, nu zbura. Noroc !
Să vezi că şi vuit lirele ia foc.

Mi:«
 F E O H A R PĂ M ED IEV A LA

■\yilFio-mi iarăş, lingă suflet, şi să plîngeţi amîndoi.

"tyffli pleca, şi către scară vei răniînc întristată,
Citind pasul amintirii printre frunze şi-n trifoi.

3Tw, de sufletul meu spînzuri ca o iederă-useată

Bezlipită de fereastra turnului eu-ogive multe.
CSne-şi punc-n vînt urechea, şoaptele să i le-asculte ?

Aşteptarea simţi că ţine cit un şes pustiu de viaţă.

Aii ghicit că-mbrăţişarea e zălogul cel din urmă.
U'e zăresc într-o poveste cu cerdac şi cer în faţă,
Miăsurînd în fiecare seară ziua ce se curmă,
f i tresari la-nvăluirea liniştitor dintre plopi,
Imcer-eînd din amintire umbra ei să ţi-o dezgropi.

Ceri văzduhurilor pîcla tainelor să şi-o despice

f i să-ntoarcă drumul negru, aşternut ca un plocat,
in ş i oehii-n pleoape, umezi, vor veghea, ea două spice,
Mină ultima nădejde le va fi şi secerat.

PRIVIGHETOAREA

Prinsă din zbor şi eîntee, în crîng, privighetoarea,

Ii s-a cernit deodată toată zarea.
itasă din lumea largă şi slobodă-n robie,
Ee zbate, zi şi noapte, de moarte,-n colivie.

204
 Milos în scris şi predici, la chin şi suferinţe,
Duhovnicu-i dă zilnic tainul de seminţe,
Dar spune, cu ţigarca pe buze : «Nu-nţeleg ;
11 tot găsesc deoparte, cum i l-an! pus, întreg*,,

Zădarnică, o rază mîngîie prin zăbrele

Amara nostalgie a tristei filomcle.
Se-avîntă, se răneşte şi se strînge.
El împăcat că-i cîntă, privighetoarea plinge,

H e r m a n c e , 1981$

PESTE LUMI

Dezlegată iar, aripa vrea să fie călătoare.

Stea de sus, te-am luat cu mine dintr-un vis Intr-o » U t e s .
Odihnit în peşteri, vîntul pleacă iarăş în prigoană,
Ia-mă, du-niă, zmuls zăbranic de la sfînta (lin icoană,
împrejurul meu urîtul zace ca un schit închis,
Itacla moaştelor aşteaptă un pomelnic tot nescris.

Ia-1 şi du-1 să zboare-n zarea scăpărată, dintre sorts,

Ilătăcit peste beteala seînteiată-n mii de bolţii.

205
 M O N O TO N IE PE V IOARĂ

De cînd nu mi-ai mai cîntat

Sint, vioară, întristat.
N-ai putea şti cc mă doare
De tot cad într-o-ntristare ?
întristat dc ce să fiu ?
Că-i devreme, că-i tîrziu ?
Şi n-am cine să mă-nveţe,
De mi-c dor sau mi-c tristeţe,
Ca să ştiu, la întrebat,
Că ceva s-ar fi-ntîmplat.
Dor de cc-ar putea să-mi fie ?
Dc-altă nevinovăţie ?

Nu-mi dau seamă cc-ntristare

Negrăită, iar mă doare,
întristările ţi-s multe.
Cine să ţi Ie asculte ?
Cine ţi Ie înţelege
întristările pribege ?
Că nici eu nu Ic-nţeleg,
Să Ie-nşlr, că Ie dezleg.
Tc-ntristcază cînd şl dacă
Alţii cîntă, rid şl joacă ?
Scripcă veche, mai de mult,
Doar tăcerea ţi-o ascult,
Nu-mi dau scama ce-ntristare
Decît altele te doare,
Oare trebuie să-mi pară
Că-a murit ceva-n vioară 1
Ori, vioară, simţi mai bine,
N-a murit ceva din mine ?

ÎG 8
 V ITEA ZULE

Viteazul îşi opreşte calul

Unde se-ntunecă de noapte malul.
Tnsctoşaţi de geană, de două vieţi întregi.
Prin ţările uscate, de lipi şi ghimpi, pribegi.

Ia, vuietele undei sînt aproape,

Şi calul pînă-n şolduri intră-n ape.
Albastrul rîu stingher
E plin de stelele din cer.

Viteazule, veghează, de se poate,

Să nu le soarbă calul tău pe toate,
îmi trebuie şi mie una,
Că-mi piere din fereastră luna.

Ieşit în zori din lanţuri şl-ncUisoare,

îi sînt dator să-i fac scrisoare
De tot ce mă apasă şi mă doare,
Cui mă iubcştc-acasă şi nu mai m-a uitat.

Fusesem mort, viteazule, şi-am înviat.

PLECAREA

Se-nalţă, ială-i, ridicaţi în zare,

Cocorii-11 rînduri călătoare.
S-au adunat, cinci a-nceput să plouă,
Să plece către ţară nouă.

201
La noi e frig, şi zilele-s mai rare,
Mocnitc-n şase luni cle-nlunecare,
Şi vînturile-9 aprigi,
Ei cheamă cerul caldei Aî'rici.
La. noi îngheaţă apele ea sticla,
Şi-n şesul mort împărăteşte sihla,
Şi vilii urii rămm pe creasta şuie.
Nici aripile lor, cind suie,
Nn sint mai slabc-n slăvi ca ale voastre.
Ear ei străpung văzduhurile-albastre
Mai sus ca voi, şi poate că prin viaturi
Şă li ajuns şi-nlr-alle noi pămînturi,
Dar încruntaţi, scrişniţi în plisc,
înfruntă vreniea-ncremeniţi pe pisc.
Voi părăsiţi clopotniţa din sat,
Căi nepăsare, şi-aţi zburat.
Eraţi aci, unde-i prăpăd şi moarte,
Şi astăzi, fericiţi, sinteţi departe,
Acolo unde-i bine,
Şi zilele cu soare sint senine.
(Hind piaza-rea ne paşte,
Voi pescuiţi în zmîrcuri, pe-acolo, şerpi şi broaşte.
Doar vrăbiile, bietele, sărace,
Kamin cu noi. cu gerul să se-mpace,
LI .'unhide şi gingaşe,
Şi» tremurind, desculţe şi-n cămaşe.

203
 PARCĂ

închide cartea, rîndul ţi se-ncurcă,

N'u mai deosibeşti ce urcă
Şi scadc-n seva ci,
Ori dacă ghidul cărţii are (rei
Corzi în arcuş, sau şapte,
C’ă s-a făcut şi-n cartea asta noapte,
Ca şi-n grădină şi în casă.
Şi gîndul eînleeului vrea să iasă
Şi ninicreşte-n cite părţi,
Ca fluturele,-ntr-alte nopţi, dintr-ale cărţi.

ÎNGÎNARE

/lua-niioreşte-albasfcră în noaptea din fereastră.

Zăbranicul perdelei trăsare-ncet şi rece
Şi. fragedă, lumina în sinul nopţii trece,
întregul cer se-aşează Ia geamuri ca o glastră.
Mai treaz în cuibul lumii cu stelele-am durat
Şl am priveghiat cu ele pînă-n apusul lor.
Mă simt mai tînăr parcă şi parcă mai curat,
c » timpul curgc-n jgheabul veciei mai sonor.

t im! mi-a murit nădejdea şi cînd a înviat ?

 PA STEL

Mai noua dimhicafS rămînc-n amintirea

Plutaşilor pe ape, din zori, la-ntîiul ceas.
Ciuiau; la deşteptare, cu toată omenirea,
Cu vislcle lăsate-n oglinda de atlas.
Făcînd ecoul aripi de stoluri călătoare,
Venea ca de departe şi parcă din trecut.

S-au răzvrătit în clocot talazele-n viitoare,

©e s-a pierdut şi pluta şi vocilc-au tăcut ?

f l u t u r e ; tu

Fluture, tu, pe unde prin perdea

Putuşi întra-n chilia mea"?
Ce ştiri mi-aduei din primăvară,
Frumosule de catifea solară ?
Echer plăpînd le-ai şl prins de părete,
Citîndu-tc la cărţi şi la caiete
Cu ochii-aprinşi ca jarul de rubin.
Ai şi tu o chemare ? Ai şi In nn destin ?

210
Oescliideţi-i fereastra dintre ramuri
Să nu-şi lovească frăgezimea-n geamuri.
Puiul luminii caută-ntr-afară.
Lovit în frunte poate să şi moară,
Aci, în foişorul nostru din cărare,
Unde nici nimeni, nici nimic nu moare,
Dccît pe înserate vreo stea sau cite-« floare.

ÎNTOARCERE I,A BRAZDA

Pămînt al tării mele şi al meu,

Nu m-ai uitat ? E pasul meu. Sînt eu,
Cea mai nevrednică odraslă de plugar.
Primeştc-mă, prea-bunule, în braţe, la hotar.

Am hoinărit pînă la Marea mare,

Peste mai multe rînduri de hotare,
Cu fluierul, cu cîinclc-asmuţitul,
In brîu şi cu tovarăşul cuţitul.
C-am învăţat din vreme, de Ia tata,
Nă-1 sufăr fără teacă şi de luptă gata.

Am tras şi cu in tine o brazdă, nu degeaba.

Mă asuprea nevoia, mă-nghesuise graba.
Am pus aitoale-n spin şi mărăcine.
Primeşte mă, Pământiile, cu bine.

fl I
Fusei un pom hoinar în lumea (onS®£
Cu poamele mai rumene câte o dată.
Simţindu-le din ramuri cum se coc
Şi-ntmeril, dar trist de-atît noroc.
Mai ridicat cu poamele-n lumină,
Copacul mă durea din rădăcină,
Căci scinteiat de stelele streine,
PămîntuU) de-acasă, ea rămăsese-n tine.

BADE IOANE...

Bade Ioane, m-aş gîndi să-ţi fac

Un cîntec nou, de ţi-ar mai li pe plac,
Dă-ţi de la buze buciumul deoparte.
Că sună prea departe.
Eu ţi-aş cînta muteşte, cu slove ca de cartei
Cum ţi-ar plăcea ca ghiersul să mai fie ?
De bărbăţie şi de vitejie ?
Bărbat ai fost, o spune
Pămîntul tău, muncit şi-n rugăciune.
Că ţi-ăi purtat prin veacuri, greu, povara,
Mărturisesc ogoarele şi ţara
Clădită-n suferinţă şi răbdare.
I-ai dat şi singe, şi sudoare.

Cînd ceasul dezrobirii ţi-a sunat,

Şi singe şi sudori le-ai înviat.

212
Ţi-ai deşteptat şi morţii, şi cu toţii
V-aţi dovedit măreţi şi strănepoţii.

Să-ţi tac un cintec ? Vorbele-mi sînt goale

gi nu au frumuseţea din cîntecele tale.

INSCRIPŢIE PE CUTÎA DE POŞTA

Scriitoru-i răsplătit
In ce scrie, omeneşte ;
Nu că lumea l-a citit,
Dar că omul îl iubeşte.

Cînd tc-ajungc vreo scrisoare

De la munca orişicare, —
Slove de necunoscuţi, —
Gîndu! simte şi tresare.
O deschizi şi o săruţi.

213
 CÎN TEC ELE M ELE

Pe la geamurile voastre
Căre-an stat întunecate,
Trec şi astăzi, pc-nnoptatc,
Şi le văd acum albastre.

Pc la uşilc-neuiate,
i ’c dureri şi osemite
Se-auil voci şi-aiul cuvinte
Din cîotările uitate.

Dar prin "cărnuri şi prin «şi,

Şehiopătind prin bătătură,
Cântecele mă-murmură
Di «'Cimpoaie şi arcuş.

ROMANŢA de m ai

V'izîndu-te plecată pe carte sau pe ac,

Cvîusăşe «copilandră, la casa clin dantele,
De cite ori pornisem şovăitor să-ţi tac
‘Mirturish’ca mută-a neliniştilor melc !
Apropiindu-mi umbra de frunza ruginită
A pomilor de aur cu ciucuri de azur
Şi cu ciorchiiiii-n streaşini, simţeam o nesfirisitJ
Nevoie, cartea, acul şi ghemul să Ie fur,
Ca să te uiţi la lucru şi slovă mai puţin.

Căutătura numai de-o clipă, dimineaţa,

Nu mi-c dcajuns, cu toate că gîndul tău tenta
Cu zîmbctul lui fraged îmi îmblîrtzeşte viaţa.

Iţi pregătisem parcă şi-un cîntec în neştire,

l*c cînd suna cavalul departe, dintre Alpi,
Opriţi ca nişte cîrduri, în şir, de coviltire,
Şi se jucau în aer, pc sus, vulturii albi.

Dar ajungând în dreptul ferestrei eu glicine,

Mă încerca mustrarea căderii în ispită,
Că iar a fost lumină o noapte-n. geam la tine
Şi-am mai pierdut o noapte întreagă nedormita,

F r i b o u r g , 1906
 SILABE
11965]

MAMĂ ŢARA

Maică, mulţi te-au duşmănit

Că eşti neam blagoslovit.
Unde sapă sapa locui
Sare din pămînt norocul.
Ai pămînt şi ape multe,
Vîntul stă să ţi le-asculte,
Şi izvoare
Călătoare.
Crapii-n ele-s cit berbecii,
în pomi, piersici cit do Viceii,
Pepenii, de zahăr roşu,
în grîu, spicul cit cocoşu.
Pui un bob, din el răsare
Mia de mărgăritare :
Dulce binecuvântare.
Fiecare tir de vînt
îl adie un dcscînt,
Fiecare stea de sus
îl mîngîie cum l-ai pus.
Noaptea-1 coace şi ea, luna,
Caldă lui intodeauna
Şi pe cîmp cu ccru-n fală
Cimpul pietele-şi răsfaţă.

216
In ud incul lui tresare
Altă vatră de izvoare
(Ţi-a făcut destinul seninul)
Untul negru, undelemnul.

F l o r i s s a n t , 23 a u g u s t 1964

84

Cu opaiţ şi cu lună,
Ne-arn scris nopţile-mpreunl,
Şi la râu. ca şi la bine,
Nu prea rn-ani uitat la mine,
Ascultînd numai povaţa :
Omul să-şi muncească viaţi,
IVIi-ain muncit-o — şi atît —
Ca să-mi treacă de urît.

21 m a i , d i m i n e a ţ a

MULŢĂMITA

Mi-a ieşit în drum cu foîma

Fata doniţelor pline,
Aducînd de Ia izvor
Apă vie tuturor

217
 I»e la seceră şi coasă
Fata ochiului frumoasă,
/.voltă, naltă şi uşoară
Cu glezne tie căprioară.
Şi desculţă parcă zboară.
Mulţumeseu-ţi, Păpădie,
Că nti-ai dat să sorb şi mie.
De-atunoi mintea rni-c mai vie
Şi o nouă fericire
Mi sc-aşterne pe psaltire.
Toate-mi ies mereu din plin,
înmulţite cum îmi vin.
Şi am fost şi eu întiiul
De ţi-am sărutat căleîiul.
Otopcni

FATA DIN DAFIN

Dacă le muţi, aibi grije dc aproape

Nimic din ce mingile să nu-ţi scape
Nici cărţile de stihuri şi poveşti
Pe care toată noaptea Ie citeşti,
Nici gînduriTe triste, vrînd-ucvrîncl,
Ivite dintre cărţi din cînd in cînd.
Să nu uiţi pisoiaşul culcat intr-un tirlig.
Nici pe căţel. Că-i frig.

Şi, mamă mică a lumii diafane,

Să nu Iaşi florile orfane.

218
 CA LE FR IN T A

De cînd m-alese viaţa drept martor şi drept sol,

I’rînzmdu-.şi o scânteie de insul meu de fum,
şi-a hotărît din vatra tăcerii să mă scol,
Mi-a tras cu tihişirul prin rîpi şi stînci un drum.

M-am încrezut într-însa supus ca de-o menire,

Dar viscolul şi vîntul drumcacul mi l-au şters,
Şi m-am simţit mai singur, străin în omenire,
Cu o catapeteasmă, în drum, de univers.

Uitat între pământuri şi ceruri, în strîmtoare.

Nu mai ştiam cunoaşte nici calea nici solia
şi-ani doborît cu pumnii şl umerii stihia.

Căci căutînd odihnă şi duhului repaos,

Intram prin constelaţii şi negură în haos.

SUFLETEASCĂ

Dau s u f l e t u l ui t ă u ocol
l’i iu s pi ni uscaţi şi l-am găsit tot gol,
Şl pr l.i răsărit şi din apus —
Şl cant in deşert şi turlele. în sus.
Ceasornicul clopotniţii-i oprit
Că ceasurile loatc i-au murit.
Pare că limbile — păcatele ! —
Arată vremea de-a-ndaratele.

O sală-ii suflet, şi ea goală

Cu bănci tot soaie. Pare-a fi fost o şcoală.
O tablă neagră. Parcă era-ntr-un colţ şi-un vei
De tibişir, aproape şters.
Parcă şi numere şi parcă o formulă
Cu semnul infinitului şi-o nulă.
Aş descifra eăznimlu-mi ochii, poate.
Silabe de sentinţă, pe sfert', pe jumătate,
Cu grai de senine mut,
Care-ar fi fost şi s-a pierdut.
Fusese un si'îrşit ? Un început 7

Pe-aş fi găsit măcar

Vre-o urmă — cine ştie ? — de altar
Cu sfeşnieile sparte, eu st rănile lui rupte,
C'a-n urma eu năvala unei lupte.

Niîmiie, şi-atît, o pulbere domoală

S> lasă lin într-o-ncăpere goală.

220
 PE UN PRA G

* iniţiind prin holde-o zi întreagă şi-oprit in znopi cu seara-n loc

\m <u'»f din traistă cartea sfintă in care zilele se-nseamnă
• a să citesc pe întuneric prin paginile ei de foc,
NI «a zăresc ce mai rămâne ascuns în slove şi mă-ndcanină,
tonrminchiat cu codrii-n spate, clădiţi de stilpnici şi Icari.
iMn'.un un paznic de ia templu, culcat pe treapta de intra re
Nnpllndu-şi rugăciunea nopţii in cînteeele din stejari,
t >i ochii îndreptaţi la stele aprinsc-n munţi ca pe altare

SCRISORILE

I s-a ivit o lacrimă-n neştire

.Şi i-a căzut în carte. O gândire.
A plins o amintire ?
A lost odinioară.
Şi lacrima-i amară.
Ce suferă, ce-1 doare ?
Amarul n-are întrebare.
Sul’lelu-i călător, departe
l)e pleoape şi de carte.

Dar 11ogă ginduri sirius de-atitea oră

Stă risipit un teanc de vechi scrisori.

iii
Iscălitura de-o mai fi pe lume
l’oartă-nlr-un colţ, mereu, aeeîaş nume.
E încă auzită şi tot vie
Mina dc-atunccă care nu mai serie ?
Ar căuta să ştie.
S-a aşternut peste condei o viaţă,
O noapte fără jrtei-o dimineaţă.
I'are-a fi fost şi parc că nici nu e
Şi sc fereşte să şi-o spuie.
Pe şoapta inimii, ei nu mai sînt stăpâni,
Rămasă în scrisorile de altădată. Boi bătrîni

ORA RĂZLEAŢĂ

E către seară. Zarea stă grămadă

şi goii arbori parcă vor să cadă.
Adorm şi-n sus şi-n jos, în lac,
Dormind şi lacul parcă de un veac.

Străbuni, strămoşi din zeci de neamuri,

Copacii au rămas doar trunchiuri între ramuri,
Giganţi în ruină : nn trecut,
Morţi în pieioarc-ntregi, cum au crescut.

Nedesluşită, umbra tc-mbie şi te cere.

Singurătate, ceaţă şi tăcere.

222
 SURÎSULE

Droil-tiu, o clipită, tresari clin nevăzut,

Ceva din licărirea unui surîs pierdut.
Al cui ai fost în lume, desprins şi fără glas V
Din cei pieriţi, atita, suri,sul, ne-a rămas.
De urule vii să tulburi şi tc trimite cine
S-ajungi, trezit din moarte, tot proaspăt şi la mine ?
Eşti semn că din lumina ei stinsă-n curcubeie,
dragostei, numine pribeagă o scânteie.
Surideţi diafane, clin dorurile mele.
Defuncte şi mutate in cerul vostru, stele.

RtTll CHIRILIC

Intr-o iiunină-a-tol-seăpărătoare
Sc-ntiudc miezul zilei pe oraş,
l ’e lioldâ, văi, pc piscuri, pc izvoare.
Hiscrica, subt coif, ea un ostaş
A-neremcnit prin sale pc picioare,
Şi-î dogorăşîc sufletul arşiţa.
Ce bine-i şade casei scunde şiţa,
Şi p ris p e lo r de subt învelitoare !

223
 Zid lingă zid şi turle lingă turle
Oraşele oprite au rămas.
Cit ar putea palatele să urle
Pc-ar fi să aibă casele şi glas !
Pe-aş fi biserica clin faţa mea
Cu patru turle-ncinse de rugină
Să slau peloc de mult n-aş mai putea
Şi-aş fi plecat, biserica find plină.

PSALM

Am lost să văd pe Domnul bătut de viu pc cruce

Singur în cîmp eu corbii şi-a cerului răşină
Uitîndu-se la soare cum sîngeral se duce.
Cu care se simţise de-un fel şi-o rădăcină.

Şi soarele se duce. In zări un şir de care

în pulberea fierbinte plîngca din roţi şi osii.
Iar pui de corbi cu pliscul deschis pentru mine are
Săreau în jurul mumii prin spinării şi bozii.

Opaiţele nopţii s-aprind Ia mii de postii,

Pin ţări în ţări de stele, din ce în ce mai sus.
Pin fundul Mării Moarte pînă-n văpaia Cloşfii
Kti-i nimenea nemernic şi singur ea Isus.

224
 Nc-am aşteptat un înger să-aducă-ne isop,
Am aşteptat din ceruri un semn, o-mbărbătare,
De vreme ce-nţeleptul a fost trimis eu scop,
Să mcară printre oameni vindut prin sărutare.

Şi se făcu-ntuneric, tăcere şi răcoare.

AŞTEAPTA

Aşteaptă ca prin mina umbrii să troacă lucrurile toate...

Vi Huţa cîntpului incepe să se-nfăşoarc-n vale sul.
1 nit de bivoli, plugul nopţii va răsturna cetăţî şi gata
ţtl somnul le va strînge-n finul şi paiele dintr-un pătuL
Aşteaptă să-şi scurteze drumul tndelungarea şi să piară,
Hă-ţi fie itîncile de smirnă şî paşti-n pietre w 1« ceară,
Hă *e apropie vecia de noi şi-n şesuri că se verse,
In vreme ee din Tabla Legii prind grai şi rindurile ştciîfş
Aşteaptă să se piardă viaţa, oare aţîţă şî-nfioară,
1trilul *ă se tupilească pe după şurile din curţi,
Hii-şl puie şî durerea noastră c coardă aonă la irtoară
ţtl «tilpU graniţeior aegre să ţi se-arate strâmbi ţi acurţS,
Atuneca, In edăjdil albe, prin plopii paznici â* feotare,
Vom strecura comoara vie spre certări rnai Ecrrusritoar*.

223
 INSCRIPŢIE PE AMFORA LUI

Păşiţi încet cu grijă tăcută, feţii mei.

Să nu-I călcaţi nici umbra, nici florile de tei,
Cel mal chemat s-alinc, din toţi, şl cel mai teafăr
Şi-a înmuiat condeiul de-a dreptul în luceafăr.

12 mai 1964

POSTERITATE '

Iar d e a su p ra tu tu ro ra
V a v o r b i v r u n m itite l.,
N u s l ă u i n d u - t e p a tin a ,
L u s tr u in d u -s e p e eh

Eminescm

Gătisem pentru tine averi de frumuseţe

Ca să te-neing de-a pururi cu floarea lor de mai,
Dar te-am zvîrlit în vîntul furtunilor drumeţe
Ca singură cenuşa ţărînii lor s-o ai.

Grădina risipită pe şesul dintre ape

Aia strîns-o adunată cu luni şi cu izvoare,
Să fie ca şi mine prin pulberi călătoare.

226
 m ă r g e l e d e p l o a ie

K ploaia, iarăş ploaia. Comoara Iui august,

Iscata pentru pure lumini şi unde-ntinse
Cu care străluceşte din florile aprinse,
Atirnă desfrunzită pe un pămînt îngust,
înăbuşită-i iarăş cîntarea muncii-naltă.
Hăul mort, săcurea bolnavă-n grindă par.
Ne amintim în ploaie, veghiaţi de minutar,
Că şi-n tăcerea noastră munceşte o unealtă.
Ca zgîric metalul din noi necontenit.
Ca pe-o monetă vîrful de-oţel, adine şl fin,
Tăind înfăţişarea unui profil străin
(ii cu chenar de aur un cap de prinţ pocit.

MECENA

MECENA

Nu ştiu ce-o avea cu mine,

l-am făcut atîta bine
Incit, dragă, sînt mirat
( ă-i pe mine supărat.
Fă şi tu acum o treabă :
Inlilneşte-I şi-l intreabă.
TET1S
Te bîrfeşte şi fe-njură
Cum îi vine lui Ia gură.
E de-ajuns să-i suni Ia seară
Că te face de ocară.
Şi să vezi că îl ascultă
Şi îl crede lunse multă.

MECENA

Ii ştiam sfiios odată

Ca o fată ruşinată.
Cirul vorbea sufla din greu
Se-neurca-n cuvînt mereu.
De-aş fi vrut aş fi crezut
Că-i şiret şi prefăcut.
Uite, sta în faţa mea
Unde stai şi dumneata
Şi scotea rar un cuvînt
Cu privirea în pămmţ,
îi zmuţgeai o vorbă, ia,
Ca un cleşte o măsea.
Nu ştia nici cîte-oleacă
De ce vine, de ce pleacă.
Da pe-aîci din ciad în ciad,
Mai tăcind şi mai oftînd.

223
 CANINA

Cttntlor i i n Oîtrpeiti

lift-aseară latră, latră, latră.

E miezul trorîţiiţ mu Ute stele
Au ostenit in cer şi eie
Şi s-au întors în cuib, la vatră,
Nenum ărat mi-a fost drumeţul
Care-a pierdut, nenumărate.
P ornirile-m i învierşunate
Să sfarm cu eîincle coteţul.

Eî însă nu s-a ostenit.

E noapte neagră ca-ntr-o turlă.
C easu-i de urlet potrivit.
Şi cîin ele-a urlat şi urlă.

El o să latre plită-n zori...

A dio gîndari şi luare-am inte j
Că,ţoii-au dreptul şi-s datori
Să latre şi d c-aci-nainle.

Era un căţeluş cuminte...

229
 CUCUL

Din fercastra-n dreapta, sus,

Cucul meu bălţat s-a dus.
A plecat să mă-nsoţcască
Pînă-n ţară franţuzească.
Dar lipsind, vreo săptămînă,
Mi-este dor şi de ţarină.

Du-te, cucuie. Noroc !

Ciclamcna ia-o-n cioc,
Floarea-n Alpi cea mai frumoasă.
Du-o, cucuie, acasă.
Zboară drept şi pune-o drept
Cititorului la piept.
Sau, mai bine, dă-i-o-n mină,
Stihurile cînd le-ngînă,
Să şi-o puie el, mai nouă,
Proaspătă de somn în rouă —
Obicei de vreme veche —
Ca flăcăii, la ureche.
Geneva, 1964

OLTENEASCĂ

Sîmbătă, pe la Nagaica,
îşi răsfaţă pruncul maica,
Pe cînd pruncul suge ţîţă
Lingă miţă.

230
 Oţul mam ii, cel frumos,
Te daşi clin copaie jos.

Oţ în sus şi oţ în jos,
X-a ieşit in creştet moţ.
Oţ voinic şi iscusit
Fără bîtă şi cuţit.

Foaie verde leuştean,

M-a făcut muica oltean,
Şi, cobzarc, spune drept,
Muica m-a făcut deştept.

POVESTE PENTRU ZGOMBI

Trei moşnegi
Cu bărbi întregi,
Trei măgari
Nici prea mici şi nici prea mari,
Şi vreo iepuri douăzeci,
S-au i>ierdut de prin poteci,
De nu mai puteai să treci,
.Tucîml ieapşa toţi grămadă
în doi metri de zăpadă.
Unul gras, moş Niculaie,
Fără pat şi nici odaie,
Alta! fuse moş Ajun,
Plic pe barbă de magiun
De pe fundul de ceaun
Oe-al celui de moş Crăciun.
Şi-a ajuns după trei glie
Şi de-alde moş cîro Vasile.
Intrind moşii toţi în hora
Ăstora şi tuturora,
Cocoşaţi! şi înalţii
Căzind unii peste alţii,
î-asoi zărit de dimineaţă
Dîndu-se de tnîini, pe gheaţă.

Mă gândeam re ger la tine.

Ursule,-mbraeă-te bine
Şi fcreşte-te de-albine.
Să te-ncal{i eu papucioii
împletiţi din lina oii,
Că e frig şi n-ai putere
Să furi stupii toţi cu miere,
Şi-ţi îngheaţă labele
De nu-s gata babele
Să-ţi coasă mînuşile
I.a jar cu păpuşile.

însă, iată, astăzi nu-ş

De ce nu mai e gheţuş.

D e c e m b r i e 190-î

232
 L A M U LŢI A N I 1

Cititor de vreme bună,

Să-ţi urez pe nai şi strună,
Lăutar şi de condei,
Ce-i mai bine din ce vrei.

Să-ţi trăiască toţi ai tăi

De prin munţi şi de prin văi,
Dc prin tîrguri, de prin sate
Itisipite prin bucate
Semănate, secerate
Ţării tale-mbclşugate.
Jigniţele lie-ţi pline
Cit şi zilele senine.
Peie-(i anul bună ploaie,
Tîrlc lungi de oi bălaie
Şi frumoşi ca soarele
Căutînd ogoarele
Fle-ţi, dragule, copiii
Struguri albi, ciorchini de vie,
Fetele, ca piersica.
Să-ţi trăiască vitele,
Cele cu copitele
Cit şi potcovitele.
Şi să albi viţei cîţi vrei,
Născuţi mulţi, tot cite trei,
Şi femeia ta din casă
Fie-ţi zveltă şi frumoasă
Ca vlăstarii pomului,
Bucuria omului.

233
Şi copii
Cu ochi căprii
Şi frumoşi ca soarele
Păzindu-ţi ogoarele.
Băieţii ca mugurii,
Fetele ca strugurii.
Piersicile să le cadă
lu cămaşe, din livadă.

O urare pentru voi,

Cititori de slove noi.
Anul care, iată-1, vine
Să v-aducă numai bine.

1964—1965

COLINDEŢ

De la sorcova de flori
De hîrtie-n cinci culori
Presărate cu argint
Printre bumbi de mărgărint,
Iaca string şi eu petale
Pentru Anul dumitale,
Cititorule !
Şi-un coş plin cu muşeţele
Cu tot felul de mărgele

234
 Din grădina mea săracă
Cu mir&s de busuioacă.
Insă vesti că le-am cules
'.Dinainte mai ales,
Cititorule !
Voie dă-mi de noul An,
Altoit cu maghiran,
Coşul plin cu grîu şi orz
Să ţi-I vărs cu fundu-ntors
Peste creştet, peste umeri,
Cu ani mulţi, să nu-i mai numeri,
Cititorule !
Fii în ţara mea lumină,
Şi dud mergi ca o grădină
Ridicată în picioare
La ureche cu cicoare
Şi în buze cu o frunză
Doina ei să ne pătrunză,
Eşti in lume-o rădăcină,
Fă-te-n lum e o tulpină
Printre sem inţii şi neamuri,
Printre fluturi, printre flamuri,
Cititorule !

1904— 1965

235
Cînd l-ai primit în taină, porunca ti s-a dat
Să ţi-I păstrezi <le-a pururi întreg, nevătămat.
Şi-n tot aceeaş taină, purtat mereu în tine,
Să-l laşi drept moştenire şi celui care vine.
Şi ţi-a mai dat ursita şi lacrima, de-atunei,
Să ţî-o păstrezi de-aşijderi şi-n gol să n-o arunci,
Ţi-ai dat tu oare, seama, tu, omule, de-aproape,
Că lacrima-i tot sînge în rouă strinsă-n pleoape ?
Ce ai făcut cu ele, neomule, corcit
Dintr-un strigoi zănatec, pribeag şî chinuit ?
Tu sîngele sfinţirii alese I-ai vărsat:
Dureri peste durere, păcat peste păcat,
Şi jurămîntul vieţii uitate l-ai călcat,
Te-ai furişat prin noapte şi spada ta murdară
Neîntrerupt pîndeşte în somn şi ne omoară.
Să prade şi să fure...
Dlcstem asupra voastră, şi spadă şi săcure !

DECEPŢIE

Unde să şed şi unde să rămîi

Ca să-mi desfac vioara şi să cînt ?
De-ajung tîrziu sau de-am ajuns întâi
Nu mă găsesc Ia timpul meu că sînt.

237
 MIEZUL NOPŢII

Fie nori, fie senin,

Noaptea gîndurilc vin,
întrupate, nu în vis.
Nu ştiu cine le-a trimis.
Şi mă-ntreabă : «Ce-ai făcut
De cînd nu ne-am mai văzut ?
Ce-ai făcut în timpul zilei ?
Ai dat dajdiile milei ?
Ai dat dragoste şi pace ?
I-ai dat dragostei pomană ?
Ai pus vrăbiilor hrană,
Florilor apă-n ghivece,
Ingrijat că ziua trece ?
Ai cernut din praf şi tină
Vreo fărîmă de lumină ? —
Strînse, gîndurilc-ntreabă,
Gînd cu gînd şi împreună, —
Spune dc-ai făcut o treabă
Implinită-n vreme bună 1»
Să răspund la întrebare
Parcă vorba ei mă doare
Şi răspunsul vine greu :
Mi-am făcut puţinul meu,
O să caut să m-ascult
De pot face şi mai mult.
Insă mergeţi şi-ntrebaţi
Ce-au făcut şi ceilalţi fraţi.
Nu cumva furaţi de şoapte
Ziua lor e tot o noapte ?

238
 ADIERE

Dacă uitat trecutul ţi-a mai rămas un dor,

Iţi mai aduce-aminte de el parfumul lor,
Amestecat în toamnă cu-al frunzelor ce cad.
Stă un platan pe luncă : fusese parcă brad—

gi-n cartea răsfoită capitolul se curmă.

Aştepţi să i se-ntoareă şi foaia cea din urmă.
Nu ! Pune peste carte o piatră, că o ţine
Să nu se întoarcă aicne de la sine.

PE ZIUA TA

De ziua ta, primişi o floare în ghiveci,

Ca să trăiască dulce şi cu tinc-n veci,
Tot proaspătă şi nouă pe tulpină,
Dind cîte-o floare ziinic la lumină.
Tot înmulţite florile,-ntrebai
Cite mai sînt că nu le mai ştiai.
In dimineţi, tu le găseai mai multe,
Ivite-n sus, de parcă să te-asculte,
De parcă să-ţi vorbească,
într-altă limbă decit omenească,
Mereu mai pure şi mai înălţate,
Deschise-n rouă eîte-o jumătate.

239
 Dar într-o dimineaţă rumeoară
Văzuşi că florile-ncepeau să moară.
Mai cite una după cite una,
Le sărutase-n agonie luna.

Vezi, cel puţin că de-astă dată

Moartea se face fragedă şi delicată.

Q to p e n i

POSTERITĂŢI

E-o prietenie caldă atunci cînd nu mai eşti,

Şi cînd te pierzi, începi pierind să creşti.
Fereşte-te la vreme,
Ţărîna ce-ţi rămîne să nu ţi se blesteme.
De te-a ales destinul cu literă sau piatră,
Să laşi din tine-n urmă măcar un jar de vatră,
M-ai duşmănit o viaţă, împrietenit cu mine,
Şi-ţi împlineşti chemarea precum ţi se cuvine,
Intr-ăltfel îţi rămîne o inimă, şi-un nume
Trăind, în fapte bune,
Să fie amintite în gînd şi rugăciune.
Fără o rîvnă sfîntă în milă şi iubire
Nu-ţi poţi lăsa, ca viermii, nimic în amintire.
Că timpul retrăieşte în fiecare ins
Cînd, amăgit să-ţî ardă, lumina ţi s-a stins,

240
 Ca n t i l e n ă

Trăindu-şi zilele şi anii,

Pier prietenii, pe rînd, ca şi duşmanii,
La fel, şi legea ta nu cruţă.
I-ai încărcat de-a valma-ntr-o căruţă
Cu calul orb, bolnăvi de boala vieţii
Şi proştii şi isteţii.

Le-ai dat şi-un gust de grea eternitate

Că-au fost ori buni, ori negri de păcate.
La fel, totuna ţi-e, şi viaţa şi neviaţa.

începe noaptea. Unde-i dimineaţa 7

E frig în suflet, sufletu-i sărac '
Şi nu pot şti cu ce să-l mai îmbrac.
Mi-e mintea îngheţată.
Am fost cîndva şi n-am fost niciodată ?
Măritulc, blajinele, tu poţi
Să mi-i ucizi în parte, ca eu să-i plîng pe M»îJL

DISTIH

Te-ai luptat să fie viaţa tuturora mai frumoasă

Şi te sîngeri, însă vieţii prea puţin de viaţă-i pasă.

A p r i l 1965

241
 RITMURI
[1966J

RECUNOŞTINŢA

Le-am sărutat odată, ci secera din mină

gi Iui ciocanul muncii, cu care se îngînă ;
Ea înotînd în holdă, cl potcovar şi faur —
gi mi le dăruiră în,giuvaer de aur.

21 mal 196&

LUI GHEORGHIŢA, MAMA

Primăvară, Primăvară,
Te-ntorscşi din nou în ţară
Şi cu cofele tot pline
Ai ajuns pînă Ia mine —
Şi cu sînul plin de poame.
Nu mi-e sete, nu rni-i foame.
Să te cîut că-mi eşti frumoasă
Lacrima nu mă mai lasă,
Şi din călimara ei
O tot scot şi pe condei.

242
Dinlr-o şipcă mai uşoară
Încercai să Iac vioară
Dar arcuşul, cum l-aş duce.
El cu scripca face-o cruce.
Şi cu strunele de păr
Cîntă mută şi-n răspăr.

Tc-am cîntat, duioasă fată,

Şi credeam, pe viaţa toată.
Intr-ăst an vioara tace
Şi-ntre flori închise zace.
Ziua ta de sărbătoare
Mă-ntristează şi mă doare.
Scripca, de-obieci uşoară,
îmi ajunge o povară.
Mi se fringe, că-1 bolnavă.
Era lină şi suavă.
Cil aş încerca să cint.
Intre noi stă un mormînt.
Nu mai geme, nu mai sună
Din vioară nici-o strună.

Dintre noi, un vînt nebun

L-a furat pe omul bun.
De prisos orice cîntare
S-a pierdut în noaptea mare.
Făcătoareo de minuni,
Slinge-n rouă trei cărbuni,
încolţeşte cucuruzul,
Pleacă-ţi într-aci auzul
Să asculţi pe înserate,
Inima că nu mai bate.

243
 Parc-am fi pe moarte toţi,
Şi străbuni şi strănepoţi.
ŞI dă-mi cu dcseînteeul
Scripca mea şi cîntecuL

MARILE TĂCERI

La geamul sufletului tău

So -ugTătnădcsc părerile de rău.
Le uiţi un timp, dar ele se adună
Şi se şoptesc alături Împreună.

Voiai să uiţi de tot, să uiţi de toate,

Şi, îneereînd, văzuşi eă nu se poate.
Să fie leac ? Să ţi-1 aducă cine ?
Că morţile, şi ele, se-ngrămădesc în tine.

Şi Iacrima-i amară,
O lacrimă de rouă şi-o lacrimă de ceară.
Că am aprins în geam o luminare
Şi-o candelă, la ce-a mai fost şi doare.

Au tremurat ca două stele,

Într-o-ngînare mută între ele,
Mîhniriîor şi vieţilor trecute,
Răbdate pe tăcute.

Be cite ori, trăite, ai murit ?

Rlîhnirile ascunse le-ncepi şi n-au sfîrşit.

244
 CREION

Printre castanii puşi Ia rînd

Bolnavii cască m editind
în vînăta lum ină ştearsă,
De faclă şi feştilă arsă.

Ei sc mai sprijină de viaţă

Urziţi în sita firului de ceaţă,
Şi-i sorb încet, în m oalele părete.
Văzduhurile sure, de burete.

Ce caută subt negură şi frunză,

Ţine să tacă- n lut şi să se-ascuază.

Mi»a fost cîndva şi m ie dor

De lucrul sufletului lor.

PIŢIGOII

Piţigoi, piţigoi,
Nu m ai treci şi pe la noi ?
Umbli prin copaci streini
Şi te văd pe la vecini.

245
 Aveam două Bitulunele
Şi-au plecat din cuib şi ele.
Vă feriţi de prispa mea
Parcă v-am făcut ceva,
Pe cînd cu, mereu deştept,
Toată noaptea vă aştept,
Toată ziua, toată vara,
Să v-aseult ciupind vioara.
Piţigoi, mă simt sortit
Să mă ştiu tot părăsit.

ICOANĂ

Vă regăsesc în Alpi,
Lăstuni din ţara noastră...
Cum părăsirăţi coasta ei albastră ?
Mă-nthnpinaţi cu ţipet ascuţit
De ţiters şi scripci, de «bun venit*.

De peste Iac şi graniţa franceză

Se-aude o fanfară cu cor de Marseilleză,
Strigată de poporul, trezit cînd cei sătul
Beaeiictuiau din tjîinea şi suferinţa lui.

246
La întâlnirea, zilnic, de amiezi,
Vă adunaţi în jurul meu grămezi
Veţi face iarăş slujba rîndunelelor in goană,
Căzute şi-necate în Mediterană ?
Că berzele-ostenite de-aripile-ncărcate
Nu le puteau, sărmane, purta-n furtuni pe toateJ

Florissante, Geneva, 14 iulie 1964

INSCRIPŢIE PE EVANTAIJU

1(1 rupe floarea nouă, plăpîndă, din grădină,

Fără să-i fie milă copilei de tulpină,
Şi cînd îţi culci pe sinii tăi virginali buchetul,
Ea suferă-n crepuscul şi moare pe încetul.

ŢIE

Ceahlăul e statuia taJ.'

Luceafărul te aştepta
De veacuri vechi, mai multe sute,
piscul în creştet, cald, să ţi-1 sărute.’

247
 S-a întîlnit adîncul cu înaltul
Şi nu mai scăpărasc din piatra tării altul.
Fusese noapte-n cerul aşternut
Pîn-zi primit botezul de sărut.
Singură luna, sfînta, v-a văzut,
Fecioara scumpă de tristeţi şi jale
lîe peste toate dragostele tale.

Eşti al pămîntului tu, Doamne, dintre lunci,

Ori ai rămas în ceruri ostatee de atunci î

.PSALMUL MUT

Sătul de ce se vede, flămînd de nu se vede.

Ai încercat ţîţîna şi lacătul, aode.
Dar cheile de-ncuie făptură şi-o descuie,
Ascunse la-ntuneric, le ţii bătute-n cuie.
Le-am deseîntat să cadă în puibere, grămadă
Îndată ce-nlăuntru dă ochiul tău să vadă.

Ce cum îl ia ispita, rănit de-ncuietoare.

Aici n-o atinge omul cu mintea, că şi moare.
Te poţi făli cu slova şi graiul. Nu mă tem.
Am pus pe tot ce pare, pecete şi blestem.

24®
Ai vrut sä umbli-n mine şi degeiele-nccie
N-au dezlipit, din cîte-am strivit, ni ci-o pecete.
Pribeag prin cimitirul a tot ce nu se ştie,
Ţi-ai prins mantaua-n criptă, eresînd că de stafie,
Că mortul de sub tine te trage îndărăt.

Vreai să mă vezi prin lucruri şi nu vreau să m-arăt.

Ţi-ajunge cită minte ţi-ftm dat şi-o vreai mai mare,
Riimieule, că mintea zburdalnică te doare.

M IREA SM A

O viaţă-ntreagă te-ara păstrat,

Ce mai îmi ceri, buehetule uitat f
Te tot fărîmi de cite cri te mut.
Vrei să-mi aduci aminte de trecut,
Murind şi el secundă cu secundă
Şi căutînd în tine să se-ascundă ?
Mi te-a întins, ţii minte,-o dansatr
Zmuîgîndu-te din şold şi cingăton
In seara daruiui juca
Un ritm din poezia mea.
O clipă doar l-a dus la gură,
Ca să-ţi sărute floarea de răsură,
fie tiifăaioi, garoafe şi iacint
încinse cu o panglică de-argint.
Tu ţi-ai pierdut parfumul din verbine,
Dar mirosul stăpînii n-a mai piecat din mine.

249
 DOUĂ STEPE

O stepă jos, o stepă neagră sus.

Se-apropie-mpreună şi sugrumă
Calul de lut şi eîinele de humă
Şi omul lor, din umbra de apus.

Drumul s-a sirius din lume ea o sfoară,

Glicine de drumuri zac în heîeşteu.
Hambarul n-a lăsat nimic afară.
Noaptea-ncuiată e, cu lacăt greu.

Noi, s i n g u ri trei, d ă m 1u m ii-n cili sg ro a tă ,

C e rc ă m , strig ă m ... flfici-un r ă s p u n s .
Că oboseala pribegiei ne-a ajuns
Şi n-avem loc să stăm şi noi odată.

U nde n e d u c e m ? C in e n e p r i m e ş t e ?
î n p o a r t a cui să c e re m c r e z ă m î n t ?
Ila i, caUile. Iiai, criiie, p ă m i n te ş te ,
S ă b a te m , l'rînţi, cu p u m n i i în p ă m i n t .

DU-TE VINO...

împărăţia face sărbătoare

De zeci de ani întruna, iăulare.
I,omiliile din geamuri nu se sting
Şi alle hore nentrerupt sc-neing.

250
Mii de părechi se duc şi vin.
Palatul e intodeauna plin
De dansatori şi dansatoare,
Care sfărimă vremea în picioare.
Pleacă pe rînd şi alţii yin la rînd.
Ii văd pe cei ce pleacă lăcrămînd
Şi cei ce vin să Ie ia locul
încearcă, şi ei veseli, nenorocul.
Toţi ştiu, o scară intră şi-alta iese,
Dar vin mereu noi miri şi noi mirese^
Treptat cu ceialalţi coboară,
Tîrîndu-şi oboselile pc scai'ă,
Cocoloşiţi şi trişti şi speriaţi.
Nu-1 mai opriţi şi nu-i mai întrebaţi,
Căci dedesubtul nunţii neaţrerupte,
Adine, la fund, duc trepte rupte
Şi-n loc de zgomotul dc sus, dc danţurl,
Se-aud în vaiet murmure de lanţuri,
Şi geamătul aproape mut
AI celor ce, uitând, au petrecut.
A ! cum roiesc în cârduri lungi şi-n cete,
O noapte să se-nvîrfe, să se-mbete.
Nădăjduind un vis de bucurie.
Ca fluturii dc noapte la făclie.

Dar toţi se duc grămezi, de parcă-i ia furtuna

Şi nu se mai întorc nici-imul şi iiici-usta...

Monaco

251
 A FOST..:

Scumpi copii, după vacanţă

Vă mai amintiţi de Zdreanţă,
Cei cu oc'iii de faianţă,
Cum l-am scris şi l-aţi citit ?
Cile unul, citi aţi fost,
C-învăţa şi pe-dc-rost.
Răsfăţat şi mult iubit
Zdreanţă-al nostru a murit.

Rămăsese din frumosul

Prieten bun, pielea şi osul.
îşi pierduse şi mirosul
Şi vederea, şehiopătînd
Şi căzind din cinJ în cîr.d.
Mă striga din glod şi apă
Să-l mai scot din cîte-o groapă.
A ö ucî ndu- ş i p oa t e-a mint e
De un drum de mai naiade,
O lua strimb printre strujani
Dînd cu boiu-n bolovani,
Pentru ea în Hi şi-ntîi
Să-l ridic şi să-l mingii.
Zdreanţă, fără să mă vadă,
Mă ştia cam prin livadă.

Sufăr de atunci cumplit

Să ştiu Zdreanţă că-a murit.

252
n in ge sufletul din mine.
11 aştept şi nu mai vine.
Mai aflaţi, şi nu e bine,
Că ce fuse nu mai vine.

Vremea deapănă şi toarce

Şi ce-a fost nu mai se-ntoarce,

Mărţişor, septembrie 1985

TOT DE ZIUA TA

Se-ncinsese sărbătoare
Şi subt munte horă mare,
Pentru mirii viitori,
Din ţinut şi călători.
Care mari şi coviltire,
Pentru fiecare mire.
Cu belşug şi multă zestre.
Nechezau caii-n căpestre,
Capre, tîrle, oi în turmă
Erau zestrele din urmă,
Şi cirezi întregi de vaci,
Cîini, ciobani, berbeci şi baci
Mînzii, copilandri noi,
Adunaţi de prin zăvoi,
Se jucau sărind cu mieii
Nu mai mari decît căţeii,
Şi pe lături cu viţeii.

253
Gospodarii şi primarii
încărcaseră măgarii
Cu tot felul de mindreţi
Pentru fete şi băieţi,
Unii buni dar sărăcuţi
Şi la vîrstă mai trecuţi.
Felele purtau pe sini
Salbele de la bătrîni,
Şi, ca solzii de balaur,
Icusari şi sfanţi de aur.

Un fruntaş cu plete dese

Zise : — «Fata-i pe alese».
Tineretul se-mbulzea
Către zestrea cea mai grea.

Mă batea de mult un gînd...

Luasem fetele la rînd
Şi strigai cînd am sfirşit,
Să fiu bine auzit :
— «Fu aleg pe uscăţiva
Fără zestre, Paraschiva».
— «Paraschivă, fă-te-ncoaec.
Ţie mirele îti place ?»
— «Ce să zic ? — zîmbeşte, — parcă
Ceva nou mă şi încearcă.»

Se-arătau cu scăpărare
Nişte fel de degetare.
Scăpărau şi stelele
Mîndre, ca inelele.

254
— «Marea binecuvîntare»,
Zise preotul cel mare,
Şi, din hora lui, cuvîntul
Şi-a zidit aşezămîntul.

Cită vreme-i de atunci,

Peste noi şi peste prunci ?
Seară, cit şi dimineaţă,
A trecut şi vine-o viaţă.

14 odom briz 1965

M Ü RM U RE DE PLOP

Pentru Sîifatirs

Trunclîiu-i geme în pământ,

Suflctu-i se zbatc-n vînt,
Că se zbate-n
Patru vînturi deşteptate.

Fără piatră de mormînt

Plopu-i cedrul nostru stint.
A trecut prin dreptul lui,
Ia genunchi, omul silhui,
Fost copil al nimănui
(Plopul n-a ştiut să spuie)
Pironit în patru cuie,

255
Pe o cruce,
Neputind-o-ntr-âltfel duce
Am aflat, precum a spus
Scrisul, că era Iisus.

Plopii ce grăiau aznoapte

In murmur de-atîtca şoapte ?
Cînta parcă un norod
Stihurile de prohod...
Cînta-n cer, pînă departe,
Parcă bocete de moarte.
Toată noaptea mi-au vorbit
Cu murmur neliniştit.
T,-auzişi ? Se frămînta
Plopul pe durerea ta.

Inimile ni s-au strxns :

Plopii n-au cîntat, au plina,
între fulgere şi ploaie
Corbii trec prin ci convoaie.
Plopii-ar da să se-ncovoaie
Dar nu pot aiita vreme.
Rădăcina cit le geme.

15 o c t o m b r i e 1965
 PIŢIGOII MEI

Mi-era tare dor de voi,

Piţigoaie, piţigoi.

f-aşteptam mereu să vină

Pe subt streaşini şî-n grădină.

Cam de mult n-am auzit

Glasul vostru ciripit.

Am să-i caut — însă unde

Ceata lor se mai ascunde î

Şi căzuse jos, în praf

Sîrma şi de telegraf.

înşiraţi la rînd pe fir

Veneau şi plecau în şir,
Tot în zbor, mereu în zbor,
Admiîndu-se sobor.

Ii vedeam cum se adună

Să vorbească împreună
Şi să puie-n ramuri goale
Şi cite ceva la cale.

Dar aşa, din îniîmplare.

De-a venit ceva scrisoare,
Mă uit, ca de-atîtea ori,
In cutia de scrisori.

257
O deschid, şi ce să vezi ?
Nici nu ţi-ar veni să crezi.
Dau dc şase piţigoi,
Doi părinţi cu puii noi.
Tată, mamă,
înveliţi cu-o telegramă.
Intr-un plic
Doarme puiul cel mai mic.

M-au certat cu taţii-n cor

Că am dat de cuibul lor.
Mă iertaţi, răspund atunci,
Nu ştiam că-a veţi şi prunci.

Cum se-ngliesuiau in cuib,

Ca să nu-i deochi, îi scuip.
Şi, încet, c-avui noroc,
închid cutia la loc.

LACRIMA

Lacrima o sîistă, fală.

li-e sufletului dată,
Cînd graiul a încetat
Şi tăcută, pustniceşte,
Numai lacrima vorbeşte,
Cu oftatul mut şi sfînt,
Despărţită de pămînt.

258
Dar cu scara împrcuuă
Iţi urează noapte bună.
Vii tu, lacrimă, din lună ?

BALADA UNIRII

Maica marc arc mii

De ani mari între vecii,
Dar mai tînără mereu
S-a-ntrecut cu Dumnezeu.
Omul cînd credea că moare
Da dintr-însa altă floare,
Pentru lumea trecătoare.
Ea venind şi pe la noi,
A dat florile-i mai noi.
A intrat cu ochii-n cer
Pe la Porţile de Fier,
Aiegîndu-şi cale grea :
Muntele şi Dunărea,
Şi treeînd-o fără pod,
Fără drum şi nici norod,
între munţi de cremene
A făcut să-i semene,
Trei fecioare gemene.

259
Le-a făcut şi-apoi s-a dus
Să se-ntoarcă într-Apus,
Şî-a rămas sora cu sora
Vrajbă-n calea tuturora,
Citeştrei şi cîtc una
Duşmănite-ntodeauna.
Dimloare să se vadă,
Din livadă în livadă,
Se uitau doar între ele
Printre spini şi prin zăbrele,
Alergind prin ghimpi oprite,
Obosite şi rănite,
.(Numai cîntecele toate
(Puteau negura străbate,
Şi trăiau îndurerate.
La tîntîna dintr-o zare
Se-ntîlneau, cu trei urcioare,
Sorbind visuri şi răcoare.
Intr-o zi s-au sfătuit.
Cumpăna de răstignit
K-o dărîine negreşit.
Sererindu-şi răpi ţa
Două-au spart şi graniţa.
Şi din seceră scînleia
O trezi pe cea dc-a treia.
Suferinţă cu noroc,
Au luat graniţele loc.
Şi-mprejur de munţi şi ţară
Se făcuse foc şi pară,
Lanţurile li s-au rupt
C u duşmanii dedesupt.
Şi în fostul cimitir.
Peste spini şi peste pir,

2G0
 Se induse bor» mare
Pentru Sfînta Sărbătoare
A frumoaselor fecioare,
Ou grădinile de brîu,
Pisc cu pisc şi rîu cu rîu,
O cunună, o brăţară,
Curcubeu culcat pe ţară.
Şl d-acii veciile
Vor trăi cu miile.

Otopeni, 14 ianuarie I960

OMUL MEU

M i-aî dat on trap şi mie, înalt şi zvelt, de floare,

€a fragile ele fraged, uşure şi plăpiad,
jfeăt ridicat spre ceruri şi-mpiedecat să, zboare
Se leag&nă-n călcîic, voind şi încercind.

Fusese parcă gindui, desprins, ieşind din humă

Să-ii faci un drum spre stele, în care-i oglindit,
Căci au-nţeleg făptura, un Joc a fi din glumă,
dlnd talpa de ţarină şi Iul i-ai dezlipii,

261
M-ai fi uitat mai bine legat de-o rădăcină,
Să mă prăvale timpul, trunchi putred, peste ea,
Şi candela pribeagă-a scînteii de lumină
Să nu mi-o duc purtată de vint din stea în stea.

Mă zgîrie şi spinul şi cremenea şi flerul,

Şi rabd în veac ispita vicleanului meu vis.
La ce mai foloseşte făpturii giuvaerul
Ce scapără-n cutia în care l-ai închis ?

MONOPOL

Un scriitor ilustru ajunse proprietar

Pe scris şi pe tipar.
Da tuturora aspre mustrări, dojeni şi lecţii,
învierşunat, la pîndă în sute de direcţii, —
Politică; ştiinţă, guvern, literatură, —
Nu-i da răgaz să sufle cu pana nimănui
Străin de tămîierea şi de pulpana lui.
Cine voia să-i placă; şi ca să-i meargă bine,
Era silit condeiul la idol să-şi închine,
Căci îi plăcea, de-a lungul, de către orice ins,
Frecat cu mirodenii, să fic-ntins şi lins.
Xe-nchiriai pe lună
Peniţa-ţi era bună,
Te-nchiriai pe viaţă

262
Erai primit în horă şi arătat In piaţă.
Ilustrul însă, iacă,
Vedea că cititorii cu el nu prea se-mpacă.
Avea cerneală multă şi înmuia în ea
Cea mai nemăsurată bidinea.
Cînd se pornea să scrie
Nu-1 ajungea din urmă nici-o tipografie
Necum cumva cititul.
Căci frazei începute de-i căutai sfîrşitul
Şi punctul, printre rînduri minate cu pîrţag,
Măreţ, confuz şi vag,
De-abia-l găseai pe-o foaie, cînd te-apucase noaptea,
Ea pagina din carte a patruzeci şi şaptea.

STÎNGAC1UL

E om deştept, desigur, şi-nvăţat,

Gîndeşte just, dar ce păcat
Că ţi-1 întrece orişicine.
In ce pe' drept i se cuvine
Cu diplomele lui, putea să fie
Profesor mare, de filosofic,
Ministru, preşedinte, lot ee vrei,
Că este plin de-nţeiepciuni şi de idei.
Insă cămaşa de pe el e veche,
I-atîrnă părul pe-o ureche

263
Şi umblă zdrenţuro*, că, bietul, e sărac.
Şi mi-i e nimănui pe plac.
Are copii, şi ei se duc la şcoală
De dimineaţa trişti, cu burta goală.
In tot ce face să se vadă,
tRămine-ntodeauna tot în coadă,
A încercat, deştept cum e, să scrie,
Dar na-i ieşea u im it nici pe hirtie.
Colegii lui sus-puşi în vre un (el,
De cum ajung se şi feresc de el.
Ministrul, înir-o vară, l-a primii.
Şi-l întreba : — «Cum, iarăş ai venii ?>
!,-a ascultat, cînd l-a primit, distrat,
A stat eu el de vorbă, au fumat.
El s-a simţit acolo bine :
Biblioteci, covoare, tablouri şl vitrine.
Trei telefoane, jilţuri prin odăi.
Audienţa a durai, acolo, sus,
Şi-ar îi avut şi altele de spus.
Dar secretara tot intra cu lista.
El, cînd scotea batista
Trăgea de cîrpa ei uscată.
Avea-n urechea dreaptă vată,
Şi-un guturai de zece ani.
Vorbea de suflet şi de bani,
Plî*igî.odu-se că n-are
'Nici cît să-i mai ajungă la mincare,
)Pe cînd inferiorii lui.
Plătiţi mai prost, sini veseli şi sătul.
De ce ?
Nu poate să nu 4'ie împotriviri ciudate,
îmi pretutindeni i se face nedreptate.
Ş5 aju-nţdege că aşa ceva se poate.

204
Oar ciod se-avintă-n cite-o teorie
Se vede jegul tui de pe chelie,
!-alirnâ nasturii paltonului cu rapăn,
Oar, jerpelit, savantul {ine ţapăn
La perspectivele pe care ţi le-nşiră.
?i, dacă nu admiri, se miră
Că argumentul lui cel mai ales
l-a cam rămas deşert şi nenţeles,
Pe ctnd începe să-ţi cam fie silă
De cugetare-adincă şi subtilă,
Principii, axiome şi sisteme,
Te uiţi la ceas. El spune că-i devreme.
Colegii lui de meserie,
Desigur, au făcut vreo murdărie.
Dc vreme cc sînt puşi in slujbe mari. .
Fără a fi cit el de cărturari.
S-ar consola că geniul e-o fiinţă
Făcută pentru greu şi suferinţă.
Vieţile mari au parte dc puzderii
Copleşitoare, de mizerii,
Citeşte seara cite-o poezie
Sau cite o biografie.
Dar n-are nici tutun şi nici cafea.
\evastă-sa c iarâş grea
Şi-i cam priveşte In tăcere,
Că n-are-n casă ce se cere
S-aducă un bărbat.
Dc i-ar vorbi,-1 găseşte mereu tnai supărat,
t-a tnai crăpat o gheată peliculă,
>lai e un rest cizmarului de plată,
Ij s-a închis şi apa de trei ziie.
Luereţia, Jermena şi Bazile
Nu prea-nţeleg ce se petrece
In căsnicia lor cu plita rece,

263
Cind ronţăicsc pe un jurnal
O coajă mucedă de caşcaval.

Ce mai încoa şi-nco!o ? Ilotărît,

Lumea-1 urăşte, lumea l-a urît,
Te-aşteaptă mojicii şi persecuţii.
Nu ţi-s permise nici discuţii,
Nici atitudini pentru proşti şi răi
Cum sînt egalii şi mai-marii tăi,
Geloşi de calitate.

Dar o să vie şi-o posteritate

Cu o statuie pe un soclu mare,
Ameninţînd prostimea în picioare,
Căci viitorul ştie ce-i răsplata.
Urmaşii lui vor zice : «Asta-i tata»,
Bătrîni atunci, şi ei, în dăscălie,
îi trebuie de o cam dată şi o pălărie,
Nişte pantofi, ciorapi şi o cămaşă.
Cu număr mic, că nu se mai îngraşă.

Dar cc-arc domnul profesor suplinitor

Că le displace tuturor ?
I-a cam lipsit ceva de la născare, 1
Un lucru de nimic, anume care ?
O alianţă mută-I îrconjoară,
O mafie din ţară, şi una de afară
11 urmăresc mereu şi pas cu pas.
De-o lună, două, nici nu s-a mai ras.

Tot o &ă vie însă şi ziua glorioasă,

C-aşteaptă ziua unei răzbunări în massă.

266
 BILETE DE P A P A G A L [I]

Cînd se-adună launloc

Se admiră reciproc.

Intre clipele sublime

Umblă după ritm şi rime.

A uitat să mai lucreze.

Ştie numai să creeze.

E un «capodoperă».
Vino şi-l descoperă.

Nici nu poţi să te mal mişti

De talente si artişti.

267
 e
Numai zîmbetul şi laba
Le mai dai şi tu degeaba.

Vreţi să-i faceţi o plăcere ?

N-o refuză dar n-o cere.
Nu ştiu cum se potriveşte :
Altul cere, ei primeşte.

Cu priceperea şi treaba.
De ne-ai lua-o înainte,
Ti s-ar înţelege graba.
Dar te-nghesui (a plăcinte.

Nu purta căciulă mare,

Că-mleobşte, nesătulă,
Nu ştii mustii ec-i măza re.
Că se pune pe căciulă.

10

Bizuit pe-nghiţitoare,
Ai ales bucata marc !

26«3
 ZÎNTÎ1 DE M A RTIE

Iţi zice lumea Moartea, domnişoară,

Şi-ai fost şi eşti de-a pururea fecioară.
l)e cind colinzi păminlul n-ai aflat
Vrednic de dumneata nici-un bărbat.

In noaptea nunţii rupi cu fiecare,

Mihnilă de aeeeaş remuşeare,
C-ai şovrdt în recile virtuţi
Şi le-ai lăsat bărbatul să-l săruţi.

De-altminteri, împăeată-nlre niihniri,

Iei şi mircsele, pe lingă miri,
Şi tc-nfrăţeşti cu ele de aproape,
l*ină ic sufli somnul peste pleoape.

De cîtva timp, la geam, scrulindu-i zarea,

Văd că te uiţi cum îmi fumez ţigarea,
Şi-i o sclipire-n ochi şi, tulburai,
Fac semne că nu sini încă om de însurat.

Mai uită-mă o vreme, te-aş ruga,

Şi-o să-mi aduc aminte eu de dumneata.
Şi lasă, cea mai castă din fecioare,
Să-ţi pun de gît un şir de mărţişoare.

209
 1LIE ÎN CER

Ascultind şi aştcptînd.
Vine din senin un gând :
Ia s-o iau la drum şi eu
Şi să merg la Dumnezeu.
Dacă l-oi găsi acasă
O să-i spui ce mă apasă.
Trebuie să dau de el.
O să fac eu intr-un fel.
Tare mă mai simt mîhnit
C-abia astăzi ra-arn gîndit.
De-aş fi stat să mai m-ascult
0 porneam la cer de mult.
Şi la vremea de omăt
Aş fi fost poate-ndărăt.
Aşa-i omul nostru. Nu-i
Tovarăş eu capul lui.
1 se pare că-i mai bine
Să nu stea la sfat cu sine
Şi s-asculte tot de alţii,
De mai-graşii, mai-înalţii,
Chibzuind că se înalţă,
Cînd se pleacă şi-i dcscalţă.
Cu ceva tot m-am ales
Că tîrziu am inţeles,
Şi pe cit îneeii să ştiu
Nici tîrziu nu-i prea tîrziu.
Parcă văd cum o să fie...
— «Spune c-a venit Ilîe.»
Vorba mea, din gură-n gură,
Trece ca o băutură.

270
Am şi semne : mi se baie
Ochiul sting, pe ncmiacate.
Şi-mi arde şi un obraz.
Cred că nu dau de necaz.
Cineva mă pomeneşte
îngereşte,
Şi aş pune rămăşag
Că sînt pomenit cu drag.
Crezi că-n vis n-am mai vorbit
Cu Cel fără-de sfârşit ?
Dînsul însă ce mi-a spus ?
«Vino sus.
Lucrurile, măi băiete,
Nu se fac fără pecete,
Fără sfînt
De legămînt.»
Eu duc tnîinile Ia eruce,
El peceţilc aduce.
Că pecetea, ca >o fată,
Stă în ceruri neumblată,
Intre luminări de stele,
învelite cu betele.
Pieile pe care scrie
întocmai ca pe hîrtie
Sînt înfăşurate sul
La loc bun, în scrin destul.
Ceara pe care o strînge
De subt cruce, e de singe
Şi păstrată-n toi -de nufăr
Intr-un chivot dintr-un cufăr.

— «Nu vrei să îmi spui şi mie

Unde vrei să pleci, Die,

271
Aşa niîndru ca o floare,
Spălat gata pe picioare ?
Că doar căciula de oaie
Mu ţi-ai pus-o pentru ploaie.»
Pc cel ce mă duşmăneşte
Ce-am de gînd nu-l mai priveşte.

— "Domnul, Sfintul, mă cunoaşte.

îs Ilie care paşte
Lunca mare prin răchite,
Fără oi şi fără vite,
Cu un cîine după el.
I-am trimis un porumbi el
Să-i dau veste că sosesc
Pe pămint dumnezeiesc.
Dînd, pesemne,-n cer, de orz,
Văd că nu s-a mai întors.
I-am trimis şi-un coeostirc,
Şi s-a dedulcit la zmîrc.
Mu ştiu de-a sosit cu bine
O părcche de albine.
Lc-am trimis dc-acum vreo lună
Cu doi saci de miere bună,
Şi-am trimis şi-un brotăcel
Verde ca de pătrunjel.
Mici-unul, vreau să-ţi arăt,
M-a mai venit indărăt.
Dă, te rog frumos, de ştire
Că-s aci, ia mînăstire,
Şi c-am rupt pe drumuri cinci
Păreclii groase de opinci.
Pin’ tc-ntorci, Sfinţia-Ta,
Dă-mi ceva a îmbuca.

272
Sînt lihnit de foame, frate,
Şi-am slăbit la jumătate.»
Ce să vezi ? Acolo-n poartă,
O să-mi vie, Doamne iartă,
Un ospăţ ca o gustare,
Nemaipomenit de mare,
Cit clipeşti, subt frunza deasă,
S-a-ntins un pogon de masă
Cu bucate şi fripturi
Ca pentru cinzcci de guri.
Zece bucate cu sos,
Pîine albă, vin vîrtos,
Şi o ploscă de rachiu
Iute ca argintul-viu.
De ştiam aşa, vezi bine,
Te luam, Zamfiră, cu mine.
Parcă văd, în stoluri, mii
De sticleţi şi de scatii,
Vor veni ca să cuteze
Şi ei să se ospăteze,
Şi de-a buşilc prin iarbă,
Căţelandri mici cu barbă,
Iară stareţa, băbuşca,
îi alungă cu biciuşca.
La şerbet de trandafiri
Vin şi alţi noi musafiri
Cu aripile subţiri,
Moi şi ntici ca nişte pleoape,
Mierea crudă să o pape.
Popa-n drum, la cap de sat,
S-a-nvrăjbit că l-am «tăiat».
Nu ştiu de la eine-aflase,
Că-1 văzui că mă descoase :

273
Ce-am de spus şi ce-am să cer
Şi ce caut eu în cer ?
Am uitat ce-au zis părinţii
Că-n drum te mănîncă sfinţii ?
Nu-s destul de mulţumit
Că sînt viu şi zămislit ?
Ce-mi lipseşte, ce îmi vine ?
Nu e-n sat destul de bine ?
Nimeni nu a cutezat
Să se ducă nechemat.
— «Doamne ! cită îndrăzneală !
Tu nu simţi nici-o sfiială ?»

— «Dar cc-ţi vine-aşa de greu,

Nu-i şi Dumnezeul meu ?
Chiar dc la sfinţia-ta
Aşa sfat n-aş aştepta.
Eu mă duc cum sînt, Ilie,
Fie ce o fi să fie.
De-oi da greş, cum văd că-ţi place,
O să mă întorc, şi pace.«-

— «Spune-mi, sînt adevărate

Şoaptele din sat, bărbate ?
Prinde vorba în norod
Că llie-ar fi nerod.
Lumea vorbeşte de ieri
Că ai vrea să mergi la ceri.
In cer nimeni n-a mai fost.
Popa te tot face prost.
Zice că o să-ţi citească
Molitfă arhierească.
Protopopul din Vaslui
Este de părerea lui.

274
Doftorul se chibzuieşte
Care leac îţi trebuieşte.
Dascălul nostru de şcoală
Crede c-ai, — şi el, — o boală.
Dar a zis primarele
Că tu faci pe marele.
Şi, cu el, încă vreo trei,
Că ţi-ai bătut joc de ei.
Numai cei cu ochelari
Şi chelie-s oameni mari.
Şi-au lăsat, ca să se facă,
Să le crească-ntîi o floacă.
De-ăi eu burtă şi cărunţi
Spun că umbli să-i înfrunţi.
Orişice ar fi şi-ai vrea
Nu e după voia ta.
Trebuie să ici hîrtie
Scrisă, de la primărie.
Nu poţi fi, nici viu nici mort,
Fără niei-un paşaport.
Ca să mergi la Dumnezeu
Să te faci protoiereu,
Stareţ sau arhiereu,
Şi, pe urmă, s-o vedea
Cine voie o să-ţi dea,
Episcopul, prefectura ?
Pin-atuncea tacă-ţi gura.
Ştii, bărbate, lumea toată
E pe tine supărată.
Fii blajin şi înţelege :
Să nu cate să te lege.»

—■«Fată dragă de nevastă,

Nu-i nici glumă, nici năpastă,

273
Şi n-am pus de gînd să rid
De nici-un posomorit.
Că mi s-a făcut de cer,
Bolnav sînt, rău şi stingher ?
Ce vorbeşti de Dumnezeu
Şi-i vine şi popii greu.
Sint cu-atîta vinovat,
Că am stat şi-am judecat.
Primarul, de multă burtă,
A făcut la minte scurtă.
Popii sufletul îi zace
Ca broscoii din băltoace,
îmbuibat, ca la suhat,
Şi boierul s-a-ngrăşat.
Cine se uită la mine
Să mă-nlrebe de mi-e bine.
De mi-e rău ?
Fată, numai ochiul tău.
Cit eram flăcău frumos
Am fost, ştiu, cam somnoros.
Mă uitam la tine-n gene
Şi simţeam că mi-e alene.
Iar de cînd ni-am insurat
Boii nu i-am dejugat.
Noi pusesem an săcară.
Şi-a ieşit neghină-amară.
Am pus grîu de-1 mare-n bob
Pare-am pus ţăndări de ciob.
Numai plugul licăreşte,
Şi secera rugineşte.
Parcă intră in pămînt
Un blestem şi-un jurămînt ;
Tot ce pui n-are prăsilă,
Şi brazda primeşte-n silă,

276
Lacomă, tlupă tipic,
Numai Ia trup de voinic.
Şobolanca-şi pune plozii
Cuibăriţi în spini şi bozii.
Coropijniţa, omida,
Scaietele, păiămida,
Mărăcinele, mohorul
Rod şi-năbuşe ogorul.
Şi, fără izlaz şi vite,
Ţarinii negunoite
îi e sete de feciori
La un veac de două ori.
Cit vezi : ciorile în stol
Şi movile de sobol.
Cînd am pus în ea porumb
A dat tot şliulcţi de plumb.
Tui ovăz şi iese pir,
Semeni ca în eîtnitir.
Cu vreo şase- şapte ţoale
Tot mi-s picioarele goale,
Şi m-am încăpăţînat
S-ajung şi eu om bogat,
Să îţi fac fote de joc,
Cairinţă de iarmaroc,
Fuste noi de borangic,
Salbă grea de aur mic
Şi brăţări încolăcite.
Vreau să cumpăr cai şi vite.
O să-i cer lui Dumnezeu
Să îmi dea şi dreptul meu,
Că, de seamă am băgat,
Mi i-a cam înstrăinat.
De o fi să tot aştept
Mi-ajunge nasul la piept.
O să-i zic : , Doamne, vecine,
De vrei, bine — şi tot bine
De nu vrei, că mi-i totuna“,
Şi-o să plec la drum ca luna.
însă n-o să zic aşa,
O să-i zic : „Măria-Ta“,
Şi-o să-i spuic vrea linguşire
Din Mineie şi Psaltire,
Vorba dulce, ca oricui,
I-o plăcea şi Dumnealui.
Că de mare este mare,.
Dar supus la alintare.
Iei-colea eîte-un cuvînt
Am învăţat să-l şi ciot.
Apoi, poate, pe-ndelete,
Scot şi fluierul din bete,
Că dc n-oi mai avea grai
Tot am o ţeavă dc nai.

Dă-mi şi tu cîte-o povaţă

Să nu fac vreo boroboaţă.
Dacă mă primeşte bine,
Viu să te iau şi pe tine.
Că de-o fi cum este-n grai,
Ne mutăm eu toţii-n Rai.
Dacă-i precum povesteşte
Popa pe bisericeşte,
Sus, ia Dumnezeu, în Rai,
Todeauua-i luna mai.
Vremea ziielor şi anul
Sînt cu carul şi toptanul.
Nici nu vin, nici nu se duc,
Că stau prinse în văzduc
Păzite de Sfîntul Duc.

278
Toate, nemaipomenite,
Sînt călare ocolite.
Auzi clopotul că bate
Cale veac şi jumătate.
Muşeţelul altul nu-i
Decît floarea-soarelui,
Boaba neagră din ciordim
Ţine cit plosca de vin,
Că ciorchinele avînd
Vin cit zece buţi la rînd,
Cu o prună nu prea mare
Umpli rasă-o zăcătoare.
Şi-i atît de mult borhot
Că nu-neape-n ceruri tot,
Şi-i dospit, ea-ntr-o căldare,
înlr-o albie de mare.
Că măsura
Este pîlnia şi gura.
Baniţa şi chilele
Sînt cît toate zilele,
Strachina e cît copaia,
lingura cît altă aia,
Friptura cît mătura,
Lipia cît pătura,
La pofta mincării ţoiul
Cît boboeu-i şi răţoiul.
După ochi, după sprinceană,
La prînz, vin, o damigeana,
Ori un boloboc,
Dacă mai rămînc loc.
Ce priveşte apa, apă
Cred că nu e nici în groapă.
Cînd e nevoie de ea
Ploaia vine pe cană.

279
A test vinul încercat
La spălat şi la m băia t,
Dar Dăruiţii, droaie, claie,
Toată ziua făceau baie,
Aşa parcă mi-ar fi spus,
Rătăcit, un zvon de sus.
Chiar ocaua rînduită,
Ar avea fundul de sită,
Şi, dc~asicmenea cu vadra,
Numeri numai pc a patra.
Că, bâtu-l-ar să-l mai bată,
11 miroşi că şi te-mbată.
De băut bei cite vrei
Vedre, una, două, trei,
Socotind la patru una,
De băut ai todeauna,
Pe mîncate, nemîncale,
Pe dormite, pe sculate.
Pînă cc-au cînlat cocoşii,
Beau cu toţii, moşi-strămoşil,
Şi-nţelegi cu cerul gurii
Toate tainele Scripturii,
Că şi gura are cer,
Păcătosului stingher.

Două sute de ceaune

Cu gura cit o păşune.
Unul la cite cinci poşti,
Păzite de sfinţii proşti,
Fierb la rînd pe pirostrii,
Proştii povestind prostii.
Mii de căruţe cu căi
Toarnă-n mămăligi mălai,

200
Şi căliră în spinare
Aduc dăsagii cu sare.
De-altă parte, şi acuşa
Roii iau şi duc cenuşa.
Scormonite, vetre mari
De unchieşi mămăligari,
Se văd noaptea din cătune
Cu seînteia pe tăciune.
Carul Marc s-a golit,
Carul-Mic s-a-mpleticit,
Taina, maica starija,
Scarmănă cu rări ţa.
Ca Cloşca şi Puii Cloştii
Ne uităm şi noi ca proştii,
Cînd în ceaunele berci
Făcăleţele-ntorc terci.
Că, pesemne, nici în Rai
Nu mai scăpăm de mălai.
Dar vezi că, de mult belşug,
Omul ia şi beteşug,
Şi-amintindu-şi de la sat,
Vine pofta de păsat,
Dumnezeu cel negrăit
I.a de toate s-a gîndit.»-

— «Nu cumva tu eşti Păcală

Care umblă traistă-goală
După mere şi ciuperci
Şi-ai venit să mă încerci ?
limbii de la tinereţe
După pere pădureţe.
Nici nu stai, nici nu te duci,
Nici desculţ, nici în papuci,

281
Umbli doar aşa, hai-hui.
Altceva n-aveai să-mi spui ?
Ai venii şi ai trecut,
Şi eşti toi la început,
Diiul şi pravila-n uitare,
Clini ar fi in Postul Mare,
Chiti i^i întăreai puterea
Aşleptînd şi învierea.
Şi te lasă de tutun.
Ce găseşti eă-n el e bun ?»■
— «Ce să fac, Tată Părinte,
Să mă-nvăţ cu cele sfinte
învăţat a mă-ndopa ?
Nu-s ca Prea-Sfinţia-Ta,
învăţat cu alte rosturi,
Răbdător în patru posturi,
Şi cum naiba o fi fo s t:
Miercuri post şi vineri post.
Şi mai agăţai şi lunca,
Să ne ierţi deşertăciunea,
Dar şi asta o să treacă,
Vremea vorbelor de clacă.
Te rog dp-mi certificat
Că nu am niei-un păcat.
Carne nu am prea m încât
Şi să ştii că am răbdat.
Doar măligă cu păsat.
Să mai scrii, te rog fierbinte,
De fasole şi de linte,
Te-aş ruga să niei nu minţi
C-am mâncat în post plăcinţî.
Ăsta-i dreptu,-n sfîntă jale,
Numai al Sfinţiei-Tale.»

iO-5
 POSTFAŢA

Obiceiul ne învaţă
Să încep cu o prefaţă.
Bănuiesc eă se pricepe :
Nu începe unde-ncepc.

Că prefaţa a venit
Tocmai după isprăvit,
începutul la sfîrşit,
Asta s-a mai pomenit.
Lucruri şi mai minunate
Merg de obşte de-a-ndaratc,
Căci avem învăţăminte,
Coada cînd o ia-nainte,
Capul, ca să nu se vadă,
Să fie mutat la coadă,
O greşeală de născare
Primind astfel îndreptare.

Aş avea de povestit
Altceva : cum a ieşit
Dintr-un joc, dintr-o prinsoare
Cartea mea povestitoare.
Slove, glasuri, vorbe, stihuri,
Scame, aţe şi nimicuri.

Toţi, bătrînii şi copiii,

Dascăli ai academiii
Noastre din gospodărie.
Au pus pana pe hîrtie.

283
Babe, fete, unchi, băieţi,
Şapte zile cîntăreţi,
Ghicrsul s-au luptat să-l sune
I)in arcuşuri fără strune.
Şi-ntr-o săptămină-nlreagă
Trebuia să se aleagă.
Ua liotăritul soroc,
Am cintat toţi launloc,
Şi taraful, vai tic mine !
S-a făcut şi tie ruşine.
Trebuieşte povestit
Balamucul cc-a ieşit. *

Unul însă, cum e dat,

Se cădea încununat,
Că ţiu sintern, iniei şi muri.
Noi de-a surda cărturari.
Celui ce a fost ales,
Mai pleşuv, i s-a pus fes,
Şi-mprejur, ca un turban,
Un covrig fără susan ;
Pregătisem, în zadar,
Tichii de mărgăritar,
O manta, ca pentru lapte,
Dintr-o cămaşe de noapte,
Şi, ca ia sultani, alături,
Doi harapi cu două mături
Autorul, în picioare,
A primit o cuvîntare,
Pentru care, intr-ascuns,
Pregătise şi-un răspuns.
Şi ca un mai mare clar
l-ara dat cartea la tipar,
Şi răsplată, la condei,
Nişte bani, trei-patru lei.

Ce-i mai vechi e-adevărat :

Intre orbi chior e-mpărat.
 NOAPTEA
[1 9 6 7 ]

TAINUL MEU

Citeţi necunoscuţi, din două căpătiie

De ţară,-mi soriţi că scrisul meu mîngîic.
Durerile de viaţă sint pentru voi alean,
Oltean şi moldovean,
Că tineri şi bătrîni găsiţi în ele şoapte
Din depărtări de ziuă şi de noapte.
Isuşii mei sint şoapte de Isus.
Nu-s numai ale mele, că vin cumva de sus.

Nu vreau răsplată alta, cuvintclc-mi ajung,

Că rănile din suflet cu şoaptă vi le ung.
E undclcinnul candelelor sfinte
Şi-s mîngîiat dc-ascmeni, ca frate şi părinte.
Poporul va purcede cu frică de pierzare,
In Inimă şi-n mină cu-o stea : o luminare.

Plugarulc-al ţărînii, pe-ntinsul tău pămint,

Cuvîntul ţi-este sfînt :
Te recunosc din gloată. Scriptura veche zice
Că-n umbra Iui, cu Domnul, zmulgeai, de foame, spice.’

M a i 1965

2.16
 MOLIFTUL

Ţi-aduci aminte, bradule şi frate ?

Erai în munţi o maiestate.
Acopereai cu slavă şi cerul şl pămîntul
Erai în culmea ta Prea-Sfînluî.
Se odihneau din zbor şi lungă cale
Şoimii-osteniţi pe ramurile tale.
Erai şi cuib de veveriţe sure
Crescute în pădure,
în umbra ta, de-ţi mai aduci aminte
Citeam şi căutam cuvinte.

în frumuseţea ta de chiparos
Ieşea cuvîntul mai frumos.
Mă ajutai, cind nu puteam găsi
încrucişarea lor de miazăzi.

Cum te simţeşti cu braţele tăiate,

Ajuns un stîlp cu stîlpii din cetate,
Cînd şoimul se roteşte deasupra sfintei moaşte
Şi nu te mai cunoaşte ?

23 mai 1966

237
 NU

Nu căuta în sufletul cuiva

Că pătimeşte de iubit cîndva.
Să nu îi schimbi credinţa lui cinstită
fie că-i rea şi oropsită.
Cegile inimii curate
Nu vor să fie-mpiedecate
Şi osîndite ca nişte păcate.

Tu suferă şi înţelege
Şi nu-i mai porunci o altă lege.
Că m intea ta nu ştie ce cuprinde
Deeît puţin, cît cumpără şi vinde.
Păzeşte-ţi cugetul la vreme,
Să dojenească strîmb sau să blesteme,
Chiar dacă inima te doare
He aşteptare şi răbdare.

Viaţa ne rabdă, împliniţi ori goi.

Să o răbdătn şi noi.
Ea pretutindeni e deplină
Şi risipită-n um bră de lumină.

30 m a i 1906

283
 LA TIU M

în toată vremea mă gin elesc, Ia tine,

în ccasni bun ca şi sn ceasul rău,
Fără să vreau, fără să ştiu, străine;
Chemat de mutui sfîntul glasul tău.
E un nărav cu-obirşic străveche
Şî în deşert voiam cu el să lupt.
Te-am moştenit în singe şî-n ureche,
Şi te-eu« băut cu laptele meu supt.
Şi gi«(iul meu ea urletul de fiară,
Fiii mind de ceruri şi de ţară.
Mă zdruncina clin mită şi păcate,
fb goala mea singurătate.

E-o moştenire care vine

E»e mii de ani piuă la mine.
5 i u n i e 1966

APELE TĂCUTE

Tihni gemene fecioare,

Vă primim de la izvoare.

Curgeţi, ape moi şi linie,

Curgeţi fără de-neetarc
îrt văpaia lunii pline,
Diatr-o zare intr-altă zare.

289
 Limpezi cum le-am cunoscut,
Şapte văi au străbătut.
Şapte neamuri le-au băut,
Pline ca şi la-neeput.

Argeşul şi' Oltul meu,

Vă păzeşte Dumnezeu.
Din adine cine vă mină.
Ce stapîn sau ce stăpînă ?

Fiţi beteală pe vecîe-n

Fericita itomânic.

12 iunie l i f5G

PAUZA MES

N-auzi ? E două noaptea. E vîntvl prin grădină,

Şi în fereastra ta e tot lumină.
Ce-aştepţi ? Odihna Înmii a şi-nccput de mult.
Şirul de ore moarte să treacă mi-1 ascult.
S-au deşteptat cocoşii, s-a destrămat şi ceaţa.
Iţi cîntă deşteptarea şi bună-dimineaţa.
Maţ fuge după mine un gind, ce! mai ascuns.
La mine încă somnul odihnei n-a pătruns.

290
Ca să te simţi mai ager In ziua care line,
De dormi eîteva ceasuri ai sä te simţi mai bine.

Pierdutc-n adormire n-am ceasuri câştigate,

Am vreme să-mi dorm somnul cit o eternitate.
Eu nu ştiu cc-i odihnă. Mă ştie cucuvaia
Care-mi păzeşte noaptea, fereastra şl odaia.
Tovarăşa de noapte, de fiecare clipă,
Acoperit de blinda şi gingaşa-1 aripă.

G e n e v a , 25 i u n i e 1906

CAUT CHEIA PE-NTUNERIC

Sînt în mine nişte doi

Şi-ncerc chei mai vechi şi noî
Pentru taine, să descuie.
Uşile-s bătute-n cuie.
Şi vîr cheile în broască
Poate-or fi să se cunoască.

încercai şl alte chei

De rugină şi scînteî.
Cheie mică sau prea mare f
Am verigi Ia cingătoare.

201
njc sună ca un glas
Cirul Je scot şi cînd le las.

G e n e v e , H â p ita l C a n to n a i,
S iu lie 1960

B A L A D A P A R A S C H I VEI
DIN BUNEŞTII BUCOVINEI

Fala mea, de ciad nc-ara luat

Vremea lut ne-a tu lb u rat
Am trăit, dună cum ştii,
J/a-nchisor: 'ş;«n puşcării.
.Dar de cum nc-am cunoscut
Dorul nu ne-a descrescut.
Intre lanţuri, dus şi sirius,
X« răbda! tăcut şi-ai plins
Zile negre, ceasuri grele,
Ne vedeam printre zăbrele.
Viaţa noastră-ntodcauna
Şi-nirernptâ nc-a fost una.
Ni-era vremea veninoasă,
Duşmănit şi tu frumoasă.
Dar d urerilc-ndurale
Le-mpăi’ţeam pe jumătate.
Poate-aşa ne-a fost şi scris :
Suferinţă, chin şi vis.

292
Visul însă-a timp cumplit
Nesimţitul ni s-a-mplmit.

Ţara ta din Miazănoapte

Tăia spicele necoapte.
Vaca voastră nu da lapte
Fine» soarele greoi
N-ajungea piuă la voi.
€u Molclova-n graniţă
Casa ta de d raniţă
Se uita in ţara mea
Unde griul meu cocea
Tremur inel şi suspina.

Intre ţara la săracă

Şi Moldova cea huiacă
Curs'c-ngustă cit un briti
Pirtia unui pîrîu
Trecut lesne eu piciorul
După apă, eu urciorul.

Dar pe gramţă-m păratul

îşi pusese siilp soldatul,
Cu o puşcă, lată dragă,
încărcată doar să tragă.
Şi trăgea şi-n ziua mare
Pusă ca din răzbunare,
Că, vezi bine, noi eram
Be-altă vatră şi de-alt neam.
Altcum ţara vi-era goală
De biserici şi de şcoală,
Prim eaţi binecuvântare
Ca cinci poştii depărtare,

203
De Ia un protoiereu
Uitat şi de Dumnezeu —
La botez şi-nmornunlare.

Zgriptorul împărăţiei
Era semnul datoriei
Şlîndj cu piiscuriie-ntoarse
Peste pajişteie arse
Şi primindu-şj, fiecare
Partea Iui de-ameninţare.
Vreai să treci, soldaţii iui,
Nculţii îm părate iui.
Te ocheau ca vinovat
Pentru ei şi împărat.
De ia crucea lui Profir
începea şî-un cimitir.
Vinovaţii
Erau m aicile, bărbaţii,
Rîcrgînd să-şi sărute fraţii
De dincoace de izvor,
Ciăcaşi pe cenuşa lor.

într-o zi, mai marc milă,

Tu erai de -ab ia, copilă
Şi Măicuţa te-a trimis
Pe un timp de saarc-nchis
Să-i aduci cile niţică
Sininlioară-ntr-o ulcică.
Satul aştepta-nvierea
Şi-ncepuse privighierea.
Vezi că,-n marea-mpărăţie,
Dreptul se eliema hoţie,
Că-i furai din avuţie.

294
Te-au văzut îinanţii oi
îşi te-au dus cu puşca trei.
Ca să scapi de cimitir
Trebuia plătit ua bir.
Cine să plătească vama,
Cine altul dec it Mama ?
Maică-ta, uscată iască.
Şi-a vindui ca să plătească
Şi bondiţa strămoşească,
Dar păstra într-o cutie
Slavele ctc răzeşie
Moştenite de oind veacul
De la moşul ei, săracul.
Sorise, nu ştiri in ce an,
Chiar tie mina lui Ştefan,
Date-ii cri,Ute păstrării :
Senin ai vitejiei ţării.

De atunci aţi blestemat

Graniţa şi pe -mpărut.
Blestemul a biruit,
Graniţa s-a prăbuşit
Şi cu ea deodată, mamă,
Zidurile de la vamă.

Eu, balada mea tîrzie

Ţi-o citii cu lacrimi ţie,
Fată dragă,
Prin vecii acum pribeagă.
Ţi-am citit suspinul vie
în spital, în agonie.
Stihurile înjghebate
Le-ai simţit adevărate :

295
Te-ai trezii şi-ai tresărit,
Era ghiersul desluşit.
Tu mă laşi acum nătîng
Să-mi scriu stihul şi să plin?,
rin ' ce şi zilele mele
Se vor s(intre printre stele.
Cinci prin zări din marea noapte
Te-oi chcma-n frânturi de şoapte.

N-am crezut eînrt ne-am jurat

Că dc-aiunci ne-a şi-mbrăcat
Ctinunaţî, subt bolta porţii,
Steagul adiat al morţii.
Lin şi furtnnatee vine
Linguşind pînă la mine,
Timpul, vraja tuturora ;
O aştepţi şi sună ora.
Vremea mi-a venit şi -mi vine
Să te port dc-acum în mine.
In zăbranic, dragă fală,
Inim a ini-c-nfăşurată.

A v g u s t 196G

MANUSCRISUL

Ar fi vrut să nu mai spună,

Ca plîngînd mereu la lună.
Umblă-n gol şl în furtună,

296
 Noaptea fără de hodiuă,
r/iua fără nici lumină,
Sufletul meu, părăsit,
De ce-a fost şi-a fost iubit.

Frîntă-n cîrje subsuoara,

Căutase primăvara.
Lacrimile mele-amare
Mi le-adun pe fiecare
In condei şi călimară
Drept aghiazmă funerară.
Şi-acest plinset imit, inclus,
Ml se cheamă manuscris.

R Ă Z V R Ă T IR E

începe, Doamne, iar să-ţi pară rău

Că m-ai ales un timp să-ţi fiu ai tău ?
îm i dăruiseşi un crini pc; de har
Şi-mi dovedeai că harul fusese in zadar,
îngenunehiat nainte-ţi cu frică şi sfiială
Mă încerca mereu şi citc-o îndoială,
Şi tui barat de taine şi murm ure cereşti
Te-am întrebat odată, cine eşti ?
Să-mi fie singurul păcat
Pe care socoteam că l-ai uitat ?

297
Născutul fără aripi, ca oamenii mai proşti,
Nădăjduiam că tu mă recunoşti,
Dar trebuia păcatul să-mi fie şi mai greu
De care-mi cerci sfirşitul de-a pururea mereu.
Dar n-aşteptam pedeapsa să-mi fie-atît de grea,
G'înd judecaşi fărîma de viaţă fost-a mea.

Ga cîte-o cotitură rămânem faţă-n faţă,

Şi asta se numeşte,*? pravila ta viaţă.
Ţ’i-ai săvîrşit Adamii şi Câinii în Satani
Nu-i mai iubeşti pc oameni eă-ţi trebuiesc duşmani.

PRIBEGIE

Pribeag prin noaptea lunii, neliniştea mă fură.

M-am întâlnit cu mine la cîtc-o cotitură.

M-am despărţit în două eu-o pravilă-nţcleaptă :

Unul colindă lumea şi celălalt aşteaptă.

Ce-aştepţi intre morminte de piatră şi statul ?

Vorbirea şi cuvintul din urmă-al nu ştiu cui.

S-a luminat de ziuă, ce faci ? Nu ştiu ce fac.

îmi sună parcă ceasul, lăsaţi-mă să zae.

208
I.a mine aşteptarea-! a trîmbiţii din porţi.
Mă voi scula odată cu cei răniţi şi morţi.

N-ai auzit cîntarea sunînd în alăute ?

■lud o alăută : cîntarea nu sc-aude.

Veni în goană calul să ne aducă veste.

Aş vrea să mingii calul că vine din poveste.

De eînd tc-aştept c-o viaţă, tu calulej să vii,

liu nu mai ştiu povestea. Tu poate o mai ştii.

Ar fi ca o poveste de noapte-niv un proverb.

Hu mi-am ales tic stemă pe steagul meu un cerb,

îîai. ealule,-mprei:nă, să colindăm odată

i ’răpăstiile negre din culmi şi lumea toată.

ISCĂLITURĂ p e o g l in d ă

Ascuns în straie scumpe, de ochii mei profunzi

Şi largi cit zarea marc, tu nu ştii să tc-ascunzi.
Te dai cum eşti pe faţă, întreg, fără sfiială,
Şi-nzorzonat şi mîndru, chiar trist şi-n pielea goală,
în spaţiile mele, de vis şi de lumină,
N-a fost neruşinare să-mi fi rămas streină.

299
Ai bălăcit in mine ea-n baltă. Se poate mai cunoaşte
Prin aşternutul undei înotul unei broaşte ?
Ara barul şi candoarea seninătăţii sl’inte :
Nhnic nu mă mînjeşte ca să-mi aduc aminte.

PORTRET

Mă uit la ei şi-l mai ascult.

Pace nimic dar vrea tot mult.
Intenţii cdeodată potrivite.
Aprobă, se codeşte şi admite,
Şi bun Ia. suflet ca un miel,
Ar trebui şi-o rumte-ij el.
Şi nu e niciodată mai fudul,
Nici mai puţin, nici niai destul.
37 o c i o i n h r i r li)ti(S

INSCRIPŢIE PE SCRIPCA

M-aş împăca mai bine, bunăoară,

Să te socot de seîndură şi sfoară.
Tu eşti de lemn, dar glasul vostru nu e
Numai un şir de coarde prinse-n cuie.

300
Ca şi vioara singură, tăcută
şi coarda e o strună mută,
F. duh »a voi, dar peste vieţi şi moarte
şi sufletul vă vine de departe.
Vioara-ncepp să semene cu mine,
Insufleţită-n grai die nu văd ce şi nu ştiu cine.
Cind începeam să cuget ia ceva
Se strecura parcă-11 gândire cineva.
Ghidul meu rut-i de pe pilnmvf, im-i viatul,
Fared desprinş din ce fusese cândva Cuvm tul,
iMeilvid naiulea Vremii, peste ape.
Şi-acum întreg în Une-neupe,

ÎN T R E Z O D II

l> c oco umblit-u crucea non*îi, poate-o şoaptă,

l’are-o aud şi parcă nu
Vorbind cu <uluinneata,v şi -"tu
E singuratecă şi depărtată.
.Mă strigă câteodată.
S e-aufle, se a r a t ă
S u s p i n a tă .
li poate un ecou, un semn. un funigeu
\i (imii gind de prin trecuiul meu
»t.irnivi pe lingă vreo finitul.
Inir un salcim ori in ţarină,
t are mă caută crc/hul eă m-;v pierdut.

.'ăil
 Căţelul amintirilor mă latră,
Mă caulă-n văzduh şi-n piatră.

O c t o m b r i e 19G6

ALUATUL

Nemulţumiţi de naiurl, de scripcă şi dc flaut,

Mă-ntrcabă cei de-alături de ce te tot mai caut,
Că ei au ştiri mai bune că nu eşti, nici n-ai fost
Şi dintre toţi cuminţii rămîn eu ccl mai prost.
Pe cind ei după carne şi butii pline umblă,
Cel mai sărman cu duhul! cu umblu după umbră.

Vezi, am citit in cartea de aur dintre cărţi

Că tu eşti făeăiorul-a-toate-n patru părţi.
Nu ştiu, dormeam citind-o cind ascultam pădurea
Sunîndu-mi, în pridvoare, sau mă ghid cam aiurea.

Dar neputîndu-mi ghidul de om să mă ajute,

Mă las in voia şoaptei din fagi pe neştiute.
Aş vrea să ştiu, privindu-ţi Tăriile cu zimţi,
Dar cc-i a şti ? De-ajuns e-a tît: numai să simţi.
Te căutam prin lume să mă-ntîlnesc cu tine,
Să-ţi spun că ce făcuseşi putea ieşi mai bine.

302
Cînd maică-mea frămîntă aluatul, mă-nţelegi ?
Ea scoate-ntodeauna din vatră plini întregi.

N oiem brie 1966

EINE ŞI RÂU

între nădejde tristă şi-ndoială,

Te-am căutat prin bolta siderală.
Te-am căutat pe unde şi nerihde
îţi bănuiam făptura că se-aseunde.
Te căutam în tainica ta lipsă
Prin Testamente şi Ap oca lipsă.
Să fi rămas un loc nemaiumblat
Pe umle nu te-am căutat ?
Cînd socoteam că te-am găsit,
Se şi-nălţa în dreptul tău un zid.
Simţindu-te zvîcnind în rădăcini
Te mai simţeam în spice şi-n tulpini.
Tc-am şi cîntat pe corzi, şi noi şi sparte,
Şi peste vieţi şi peste moarte.
Tu rămîneai mereu departe.
Auzul tău nu vrea s-audă
Cîntec de nai, de cobză şi-alăută ?

303
îatr-Q -nserare, in sfirşit,
Mi se păruse că tc-aş ii zărit
Km mantia rte aur a unui asfinţit,
Piriazinclu-ţi-o, lîrîtă prin ţarină.
Mi-a şi rămas un ciucure în mină
Sii i-am vsrît în sin, ca un pribeag
Kin bun de furtişag,
ffiă-mi voie, negăsită arătare,
Să-ţi pui acum o veche întrebare :
©& ai făcut atitea frumuseţi blajine,
Fără-ndoială, muîţumescu-ţi bine,
Clădiri de piscuri, cuiburi de izvoare,
Timpuri şi valuri călătoare
Sii oamenii in sărbătoare ;
Bărbaţi viteji, domniţe Ia harfă şi Ia furcă.
Muţind pe strune mina, fuiorul cind sc-ncurcă.

Ster, mare-aprinzătorule de stele,

Cam de-ai făcut şi-atîtca lucruri rele ?

N oiem brie 1966

PSALM DE TINEREŢE

Cu ochii, Doamne,-n turla-ţi milostiva,

Dau tot ocol stincoasei catedrale,
O crizantemă-ţi trenuiră-n ogivă,
Luceafărul cu mia-i de petale.

304
Ţi-aş mulţumi ele darurile ţoale,
Plugar în brazda gliicrsului săracă,
Slova s-a rupt şi graiul nu mai poate
Cu bunătatea ta să sc întreacă.

Aş încerca să-ţi fac un spic mai strălucit

in znopi încinşi cu fire de beteală.
Par, Doamne, încă nu a izbutit
Să-mi încolţească boaba de cerneală.

Să-ţi cînt aş vrea şi-s tot neputincios,

în vis şi cobza mi s-a destrămat.
Uită-te, Doamne, jos detot, în jos.
Sc roagă către tine cel îngenunchiat.

(vechi manuscrise)

BALADA SlNGELUX

II

De undc-a fost menirea să-ţi înceapă.

Că nu eşti nici pămînt, nici aer şi nici apă.
Ascuns şi tăinuit între zăvoarc,
Rşti ca o floare curgătoare
Ieşită din nu ştiu ce feluri de tulpină
Dintrc-ntuneric, neguri şl lumină.

305
Cînd s-a născut din mii inlîia oară,
Omul primi şi-ntîia lui comoară
In dar de taină noului-născut,
Tezaur nemaicunoscut.

răstrează-1 încuiat în inimă la tine

Odraslei viitoare, care vine,
Că-i sunt, că-i aur înîrăţit cu soare j
De unde nu, pedeapsa-i că te doare.

TR lM D IŢE L E DE A R G IN T

Ies cu noaptea, la colind,

Trimbiţelc de argint.
Cite trîmbiţi, cite stele,
Ingînîndu-se-nire ele,
Intre graniţele lumii
Trezind viii şi postumii,
Nuu-născuţii şi strămoşii
Cîntă-n lume toţi cocoşii
Pare-ntinsă bolta-naîtă
Pînă-n lumea ceealaltă.

Decembrie 1966

306
 PS A L M

Chid m-ai făcut, mi-ai spus : de-acuffl, trăieşte.

Şi am trăit, aşa sc povesteşte.

Trăirea mea se cheamă viaţă, şi omoară.

Dar tu mi-ai spus odinioară
Că ne ucide moartea, nu viaţa şi iubirea ;
Atît a învăţat la tine omenirea.

Nu mi-ai vorbii de lacrimi niciodată,

Dar iacrima-i m mine adunată.
M-ai îndemnat să joc, să cînt,
Şi nu mi-ai pomenit şi de mormînt.

Tu n-ai făcut pămîntul din milă şi iubire.

Iţi trebuia loc sîohod, întins, de cimitire.
Ianuarie 1067

LITANIE

Vream să-l înţeleg mereu

Pe prea-bunul Dumnezeu.
L-am chemat un veac întreg,
Dar nici azi nu-1 înţeleg.

307
P o a te i s-a că şu n a t
C ă p rea u rn it m -a ră sfă ţa t,
în sfirşit.
M ult p re a g reu m -a pedepsit.

Nu ţi-atrî c e ru t nim ic, şi niciodată,

Şi n u -ţi p rice p intuia, ră z b u n a tă .
Aş desluşi c ă - a grindul T ău
De m u ltu l b in p -ţi p arc rău.

A rip a m a rc m i s-a-«ehis,
C e-m i fu m a i scum p ini l-ai ucis...

fe b r u a r ie 1967

K E iM P L iN I R E

Nn pot trece peste tine,

N ici să -ţi d a u ocol, D estine.
O rice p as încerc să -l fac
fi c u rm a t în Zodiac,
Des! m a rg in e a -i răzleafă,
N u-i nici cit u n î l r de aţă.
C in e-n ti spuse, p a rc ă ieri,
M a rg in e a c â -i n ic ăie ri ?

303
C a u n om, şi ou, de rîn.d,
A m oile ceva de gînd,
S ă-m i găsesc o m eserie,
C arc-an n m c, n a ib a ştie !
S ă cioplesc, n u sin i in sta re
De folos Ia fiecare.
Citasem sculele la rind
Şi m ă pom eneam ciulind,
Şt neeiuioseînd ciocanul,
A m înam m ereu la anul.
C ântai să fiu dogar,
U n ciu b ăr să-nchei m ăcar.
A ş fi v ru t şi eu să fiu
P otcovar, giuvaergiu...
M ai ia urm ă gindul fuse
S ă fac lin g u ri, ălhii, fuse,
Rogojini do p ăp u riş,
M a rfă dc alişveriş...
V ai de m ine ! v rea u să zic,
N u sin i b un m at de nim ic,
Ca u n g reio re-n p ustie
F ă ră h a r de m eserie.

Şi-osîm lit, d e-a tu n ci, de so a rtă ,

R ăm ăsei cu-o seripeă m o artă.

F e b ru a rie 190 7

300
 M -A I U IT A T ?

A m in tirile g răm a d ă
T in în cir du ri sä m ă v ad ă
Că îi-i dor şi îor şi m ie
Dc condei şi (ie liirlie,
Ele n eşiiin d s ă scrie.
N ici condeiul n u m ai poate
Să Ie p rin d ă -n zbor pe 'o aie .
S ingur, nici eu n u m ai pot
Să le -n şir la rînil detot,
Şi d e-n cerc s-a d u n vreo cite,
îm i v in cele m ai u rîte,
M ai bolnave, m ai sehiloade.
U na şovăie şi cade...
Vor de m ine să se lege
Ş i-a m in tirile prtbege,
D ar u ilinclu-raă m ai bine,
V ăd pe cele m ai străin e,
V in ca n işte cerşetoare,
Şi condeiul m eu m ă doare.

N um ai u n a d in g răm a d ă
N -a -n c e re a t să m ă m a i vadă.
D raga m ea d in nesi'îrşif,
M -ai u ita t, ori ai m u rit ?

Februarie 1967

310
 REMEMBER

A n ii trec ea u tip tili ea n işte şoapte.

U nul venise de p rin M iazănoapte
Şi c e lă lalt d in tr-u n A pus.
S -a u în lîln it
Ş i-a u m u lţu m it.
S -au lu a t de m in ă şi s-a u dus în sus,
Se cuno şteau d in presu p u s.

U n d e m a i sîn t ? P o a te -a u p ie rit.
Ţ a rin a le m iroase a p u lb e ri de arg in t
M iresm ele n u m int.
M o rm în lu l p a re -n asfin ţit,
E ra p e-aci p e-a p ro a p e
In tre seîntei şi ape.

M a rtie 1967

ŢIE, CĂREIA

C răp u şa cu sfiială,
O daia ţi-e ste goală.
I n p e rin i se p ă s tre a z ă încă
O u rm ă -a cap u lu i adîncă.

311
C a pat, stin g h eri, p an to fii tă i de ca tifea ,
Şi pe c e a rşa f o p a tă de cafea.
M -ani în tîin it p rin casă
C u-o u m b ră vaporoasă.
i)c cînd pierişi, m i tc -a ră ta i în lîi.

M ăcar ca u m b ră, rogu-m ă, M i i ,

M a rtie 13G 7

RESURREXIT

Lui Galileo Galilei

R icinii si îngropat,
fil-am căznit şi-am în v ia t.
F ă ră gîtlfeii şi sicriu,
M ă-ngropascvăţi tic. viu,
O a r, «Unei, n u v -a ţi gînclit
Să m ă fi şi ră stig n it.

A r ti fost recunoscute
T oate cuiele b ă tu te
i*e-ntumcric, pe tăcute,
Cu ciocane, noaptea, mute.

312
Dt‘-a r m ai îi răm a s p ăin în t
Polul ăsta de tn o rm in t !
I.-arH schim bat, în tin s pe ele,-n
Ucspesâ vii de p eruzele
Cu p ă re ţi de am etist :
S ă n u fiu şi m o rt şi trist.

G roapa ch in u rilo r m ele

S tă -n tr-u n pisc, în tr-u n u n g h er.
F a r’ să v reţi, nici să v ă cer,
M -aţi in m o rm în ta t în cer,
în tr e stele m a ri şi noi
Şi -aţi lu a t cheile cil voi.

D ar in i-a ju n se u n cu v în t
Uşa c rip te i s-o descânt.

23 m a r t i e 1067

N EAN T

A stu p ă flu ie ru l, v io a ra
O preşte-o să m ai sune.
V reau s-a m u ţe a sc ă to t ce cîntă,
F lau te, n a iu ri, orgi şi stru n e ,

313
 V reau să ad o a rm ă toate,
Să n u ră z b a tă nici-o şoaptă.
SA văii că vi a ţa -i sp in z im tlă
In tr- u n a lb a stru tu n d de noapte.

T ăceţi copaci, tăceţi fîn tin i,

Ca şi cum v ia ţa n-a-ncepw t.
P ă m în tu l n o stru să ră m îic
î n cer şi soare, orb şi m ut.

(.'Aci a r ajurate o silab ă

K bsiilŞ nu pot şti de cine.
Ca să se p răb u şe asc ă iarăş
Tăcerea veelie- peste mine.

Alai tic l i ' l>7

IN AMURG

Prin spicele cit ţin e ţa r a m are

îşi taie drumul, d re p t peste hotare,
Om după om, urmaşi, înaintaşi,
Un rînd, de-a curmezişul, dc cosaşi.

Cei mai dincoa, înalţi, iar cei din zare

Pitici, îşi încovoaic sfoara călătoare,
Albi în cămeşi, cu murmur depărtat.
Coasele lor deodată-au scăpărat.

314
 T alazele în tre m u r îi îneacă,
Şi cîte-o flo are, frag ed ă, să ra că ,
P rib e a g ă -n holde, le -a tre c u t de b rîu
P rin u n d ele de a u r şi de g n u .

A rip elo r asem eni, de cocoare,

C oasele p a r, lucind, că vor să zboare.

A p r i l 1967

MODERNITATE

Ce n u a r da Sofoclc sau V irgil

Pe la m p a cu p etro l şi cu fitil
Şi pc cu tia n o a stră cu c h ib ritu ri !
Şi purpură, şi lauri, şi nim b -o v al, şi m itu ri.

O p aiţu l e rineed, de fum opac, de seu.

Ei poate a r rîv n i ch iar la condeiul m eu
Cu te ac ă şi cerneală, şi Ia caiet, în sta re
A fi p ă s tra t n escris în tre se rta re,

Ca m a rm u ra cu pag in i şi d esp icată fol.

L atin i şi g reci n -a u fost sp o riţi ca noi.
I-a m în tre c u t şi cu lu m in a rece.
F eştila lo r cu fu m u l gros n e-n trec e.

315
Itai pensule, condeie şi dălţi la noua şcoală,
Să încăpeţi dc-a valma în iscusinţă goală.

A p ril 1S67

TENDRESSE

ÎU-awi chinuit să-i dau acestei vorbe înţeles,

Un înţeles subtil şi tinăr mai ales.
E-o vorbă ca dantela de uşoară
Şi care toată vremea înfăşoară,
Ca o nuanţă de lumină
Şi face duioşia mai senină.
Ea se rosteşte numai într-o limbă,
Intr-altfel se poceşte şi se schimbă.
E vorba-n limbă nouă să-nfioare,
Că e-al femeii scumpe in cîntec de izvoare.
Eu am făcut plăpînda să stăpânească viaţa,
Ca rouă dimineaţa.
Femeie şi fecioară,
Fii fragedă şi nouă ca-n vis şi-utila oară
Şi dorul sfînt de tine c infirmul de vioară.
Fii purtătoarea pură de fiecare clipă
A dragostei, şi-anină-ţi pe suflet o aripă,
în patimă curată
Şi binecuvmtată,
Cînd ţi-ai ales bărbatul
Se pierde şi păcatul.
A p r i l i e 1067

316
 N E LĂ M U R IR E

M itzurn

Când vo n pntfta opri din zbor

Umbra de sus cu ape-albastre,
Norii-n dantele-n jocul lor
Trecând prin sufletele noastre ?
Când vom putea iacreiaeni-n tulpini
Floarea ce piere cura se naşte
Şi-a parei umbră de lumini
O simţi şi nu se mai cunoaşte ?
tin d vom ajunge, în sfârşit,
Pe noi să punem jug de stăpânire ?
Că auzim atâtea şoapte
Cum se strccoară-ntr-an ecou
Ui a adim imile de noapte :
Neeami răsăritul i eel nou.
Că stearpa duşmănie, scumpă fată
Nu ştie, ca parfumul, să moară niciodată,

A-prilie 1567
 [RĂZLEŢITE]
[1 9 3 1 — 1 9 6 6 ]

[ClNTECUL OCHILOR]

Foaie verile din pădure,

Are tata două maro ;
Umblă ursul să le fure,
Să le pape...
Hiiriie pe-aici, pe-aproape.

Ursul să nu fi simţit
C-are tata şi cuţit ?

[1031]

[CÎNTEC DE LEAGĂN]

Nani, nani, puiul mantii,

Puiul mamii, nani, nani,

318
 Moţăic in fulgi şi pene
Şi-i e şi foame şi lene.
O să-i dau, cînd şi-o deschide
Ciocul, zahăr şi stafide,
Şi, ca să prindă putere,
Turte mici unse cu miere,
Şi smîntînă cu migdale
Şi zeamă de portocale.
Nani, nani, nani, pui,
Mi se pare c-o să-ţi pui
La sculare pofta-n cui...

11934]

CÎNTEC DE CUNUNIE PENTRU MIŢURA’

CÎND S-A FĂCUT MARE

Mi-a dat sarcini Dumnezeu

Să-ţi înjgheb bordeiul eu.
Cu o sută de piiici
Ţi-1 făcurăm de chirpici.
Printre pomii din livadă
L-am ascuns, să nu sc vadă,
Şi-n hăţişurile-adînci
Am muncit de-am dat pe brîncl.
Ţi-am adus să te cunoască
Fluturi, melci, arici şi-o broască.

319
 Pentru lapte ţi-am adus
Capra mea cu coada-n sus
Şi un stup crescut de mine
Plin de faguri de albine,
O pisică şi -un motan
Şi-lin căţel de porţelan.

Ţi-am făcut şi-o-ugrăditură

Cu nuiele de răsură.

Dar cînd să se mute tata,

Totul find frumos şi gata,
Dinţi bordeiului ocol,
L-am găsit închis şi gol.

IJude-i fata roca deşteaptă ?

Nu-mi spusese eă m-aşteaptă ?
Dintre crini şi chiparoase
Făt-Frumos mi-o şi furase.

28 octombrie ]9j 6
Hasp)

FABULA INVERSA

Jupinul dascăl, pe catedră stind,

Jupinul ucenic ieşi din rinei
Şi-l măguli cu feluri de cuvinte
Pline de miez şi de învăţăminte.

320
— «Citit-am cărţile sublimului învăţător,
li văd scriind, gîndind şi mă-nfior.
L-aud vorbind şi mă-ngrozesc
De focul Dumisale tineresc...
Nu mai vorbesc de ştiinţa ce o ştii :
Eşti cel mai mare dintre morţi şi vii.
Şi, mai întii,
Cine ţi-ajunge barem la călcîi ?
Be-ai ti şi-n muzică şi în pictură
Cum te vădişi a fi-n literatură,
Ca-ntr-un cuptor prea strimt mai multe tăvi,
N-ar încăpea în lume două slăvi.
Chiar Dumnezeu ar face feţe-feţe
Şi s-ar înscri la curs, cite ceva să-nveţe.»

— «Tot ce vorbişi perfect adevărat e

Şi nici nu ai aflat pe jumătate.
Ce pot şi ce ştiu eu e lueru mare.
Buc unsprezece glorii in spinare
Şi mai e Ioc dc douăzeci :
Te pui eu piscul şi-ai vroi să-l treci ?
Sufăr, dar sînt fără păreche
Şi-n lumea de-azi şi-n ceealaltă, veche.
Be-orice statură şi lungime,
într-adevăr, nu mă ajunge nime.
Am fost şi sînt şi-n veac voi fi
Cum noaptea-i noapte şi cum ziua-i zi.
însă pe mine nu mă păcăleşti
Cu-ntorsături de vorbe franţuzeşti,
Maimuţărite după La Fontaine,
Căci sînt în toate celea fenomen.

321
 Fo{i să te frîngi, îţi zic,, şl să te ru p i:
Din caşcavalul meu nici-un crîmpei nu pupi,»

11 februarie 1010
[1 9 5 9 ]

INSCRIPŢIE. PS COIF

De ce ţi-c zarea azi atit de goală,

Viteazule, şi cugetul pustiu ?
In toate o-ndoială, o sîiială,
Ţi-e ciad şi prea devreme, ţi-e cînd şj prea tirziu.

[1 9 5 9 ]

ORAŞ MEDIEVAL

Abia se scoală vin tul, în fund — un ultim cer,

Văzduhul se închide cu lacăt şi zăvoare,
Se pregăteşte, iute, un sol de întristare
Ce pare hotărită în schituri şi-n mister.

Cumina-şi cară-n matcă nămolul alb. al ceţii,

Din care se prăvalc o turlă după alta,
Nămiezul întîrzie în ora dimineţii,
Şl ca s-ajungi la soare, îl scoţi din zid cu dalta.

322
Tăcerea se închină la o Madonă veche.
O casă-şi lasă pleoapa, o turlă îşi îndreaptă
Ceasornicul cu dopat aproape de ureche.
Biserica-i pe scară, pe cea din urmă treaptă.

In stoluri cade frunza sfiioasă şi se-ascunde,

Ca nişte pui de pasări, din ccr, necunoscute»
Un pas te urmăreşte de cîteva secunde.
Nu-i nimeni. Scoate pipa şi-aprinde-ţi-o. Şi du-te.

Geneva, 1906
[1959]

IATĂ, SUFLETULE...

Sufletulc, iată stihuri fără chip,

tară sunet şi fără 'de răspuns,
De pulbere şi de nisip.
Primeşte-lc, murmură-le.
Cuviincios m-.apropii iar de tine-
Fiindcă mă tem şi Tindea te-am văzut
Sălbatec şi neliniştit.
Dau adăpost subt un acoperiş cu mine
Lui Dumnezeu şi marilor minuni,
Cum aş putea să nu mă-nfricoşez.?

323
Le-am rupt să curgă fără şir,
Metanii destinate,
Horbote, petice, borangicuri, frunze.
Aş încerca să stăm din nou la şoaptă
După ce dansurile s-au oprit
Şi a tăcut orchestra.
Vreau să vorbim în graiuri desfăcute,
Şi, dczlegînd cuvintul de cuvinte,
S-alegem înţelesurile pe sărite,

Alt’dată am grăit în stihuri încălţate,

Croite măsurat şi-m pod o bile.
Am ostenit să-mi fie strînsă limba în coturni
Şl vreau s-o las să umble de acum desculţă,

[1959]

O LACRIMĂ

O lacrimă-ţi căzu pe mină

La plug şi în ţărînă.
Te soarbe brazda-ncet şi seacă,
O lacrimă e şi sudoarea
Cînd istovita carne plînge
Şi ţi le bea, ncsimţitoarca
Şi lacrimile rănilor de singe.

324
 Plins de domniţă, geamăt de plugar,
Lacrima cade tot aşa de rar
Şi lot atît de des,
Una pe plug, şi alta-n in ales,
Şi tot aşa-n tăcere se arată,
Curată şi nevinovată.

Tu, cată-n cer de la pămînt

Şi stinge-ţi lacrima din eînd în cînd,
Că dacă lacrima te doare,
Alta-i durerea pentru fiecare.

[1959]

CURGEŢI, VÎNTURI

Curge vîntul,.. Curgeţi, vînturi de vulvoare,

Nu vă pese ce ne doare.
Gria, săcară şi porumb
S-au făcut pietriş de plumb.
Ciuruit dc pîcia groasă,
De trei luni te-ascult pe coasă.
Tc-aud, vîntule, că ari
Prin ogoare, prin prăpăstii şi stejari,
Zi şi noapte, în neştire,
Săpînd gropi şi cimitire.

325
De trei tuni te-ascult că treieri
Pentru bufniţe şi greieri,
Ţi-s mai dragi cînd ne ucizi
Roiurile de omizi,
Coropijniţa şi toate
Soiurile blestemate.
Sălciile şi răchita
Ne-au dat cu nemiluita
Ştreanguri negre în zăvoi.
Stupii plini îs cu puroi.
Singuratice belşuguri,
Bube : boabele şi struguri —
Luna-n spicele de scai :
Seceriş de mucegai,
Ochii stelelor se zbat
în urdori de-argint umflat.
Cumpănită, din fîntînă,
Scoate ciutura ţarină,
Şi grădini lingă grădini
Stau ca nişte rogojini.
Sîngcle-n copii uscat
îesc-n zgîrciuri de scuipat.
Nici puteri de lăcrămare
Ochiul nu mai are,
Şi cîrcziie-n păşune
Pipăie cu buza jarul rogozului de tăciune.

l 1959]
 NU MAI ZĂRESC...

Nu mai zăresc şi-aş sta să mai ascult,

Poteca merge încă mult ?

Şi cine-ar fi croit-o prin. mohor

Pentru un singur călător ?

Nici apele, nici vîntul n-o-ntrerup.

E pas de sfînt, e pas de lup ?

Se duce* doar se duce şi nu vine,

Cărare-aleasă numai pentru mine.

De cind o umblu fără de răscruce,

Nu vreau să merg, şi ea mă duce.

M-aş odihni... Secundă cu secundă

Poteca înapoi mi se scufundă.

[1959]

MI SE- PARE...

Tu eşti ? l-am întrebat. Că. mi se. pare

Să te cunosc dintr-o asemănare.
Te-am mai zărit cîndva. Poate că-n vis.
Te-oi fi găsit pe undeva şi scris.

327
f\Tu mai ştiu. Poatc-n cărţi, poate-ntr-o apă
Obîrşiile tale să înceapă.
Poate din umbră, sau din fulger, sau
Nu ştiu de unde să tc iau.

Din murmur, poate, din niscai

Icoane, rugi ori şuiere de nai.
Semeni leit, şi te-am văzut cîndva,
Cu Cineştie sau cu Careva.

Drept, nu ştiu nici cu cine am vorbit

Şi nici cu cine l-aş fi semuit.

Am auzit în ceaţă că s-a deschis o uşe

Şi că s-a-nchis. Cenuşe şi-atunci şi-acum cenuşa,

[1959]

ALBA

De ce te uiţi aşa, cînd seara vine.

In ochii mei cu ochii tăi de salbă,
Că nu-ţi mai ici privirea de la mine,
Gingaşe, graţioasă miţă albă ?

328
Nu tc-ai uitat aşa fel niciodată
Şi frumuseţea ta nu m-a privit
Aşa de-adînc, bătu-te-ar să te bată,
Nici cînd fusesem mort şi răstignit.

Mă plec şi te scrutez cu un fior,

Ca-ntr-o lumină de fintină,
Parc-ai trecut tiptil, călcînd uşor,
Torcind încet, pe lingă lună.

Ţi-c gura roză-nchisă ca un plic

Al nimănui, lipit şi cetluit.
Deasupra cine nu a scris nimic ?
Şi înlăuntru, cui s-a povestit ?

Tu ştii ceva ce limba ta nu-1 ştie

Şi să-l rostească nu e cu putinţă.
Ştiinţa mută ţi-a fost dată ţie.
Şi mic graiul cel fără ştiinţă.

[1959]

BABA MOARTEA

Baba Moartea, zgîrei şi piele,

Se strecoară prin zăbrele.
Pe un pat, într-o odaie,
Arde-o fată, de văpaie.

329
A-nsemnat ceva pe poartă
Mina ei de piele moartă ?
Calcă mut, ca pe tîrligi.
Nu se-ntoarce cînd o strigi.

Ce câţi în' cătun, putoare,

Cu o fustă în spinare ?
Te-am mai prins la cîte-un gard.
Unde ochii zac şi ard.<

Uite-o, bîjbîîe-n ogradă.

Morţilor, veniţi, grămadă.
Veniţii maici, flăcăi,' fîrtaţi.
Zmulgeţi crucile şi daţi.
v
Dac-am pus mîha pe ea,
Poate nu; ne'-o mai scăpa.
Furcile îşi coasele1
Să-i sfărîme oasele.

[1959]

MAHALAUA GU COCOŞI

Mahalaua; cu ■cocoşi
Are mulţi-copii; frumoşii
Fete smeade şi deştfepte,.
Care nu pot- să aştepte

330<
Să se-ngrâmădeaseă anii.
De cum încolţesc castanii,
Primăvara are treabă.
Toamnei gi ei i-i de grabă,
Cînd le cade frunza-n goi.

Timpul cit era domol,

Leneş se-ntindea la soare
Cu copiii pe cărare.
Acum, vîntul strînge iute
Boarfele din crăci, pierdute,
între seri şi dimineţi
Şi din zece nouă vieţi.

Au de furcă trei spitale,

Patru cimitirc-n vale,
Puşcăria, balamucul.
Zbiară cioara, chită cucul,
Fiecare la soroc.
Pentru toţi e timp şi loc.

Ce dă carnea ia pămîntul:
Aşa rînduicşte Sfîntul —
Toată lumea,-n fel şi cum,
Se strămută peste drum,
Trecînd lin pe la uluci
în hotarul alb, cu cruci.

[1959]

331
 A M U RIT A U RICA

— «A murit şi Aurica.
Mă apucă, mamă, frica
De copiii câţi ne mor» —
Tinguicştc maica lor. —

Parcă este un făcut.

Doamne, ce ţi-o fi făcut,
Că-i baţi şubreda ei coapsă
Cu atîta grea pedeapsă ?

Preotul are tain

Pentru fitece creştin.
Zice : — «Nu te întrista,
Dumnezeu ţi-i dă şi ia —

As(a-i Valea Plîngerii,

El şi-alege îngerii» —
îngeri mari, frumoşi, bălani,
Tot de şaisprezece ani.

Maică dragă, nu mai plînge.

Cum ii vezi că scuipă singe,
E un semn de înţeles,
Dumnezeu că i-a ales.

Şi atuncea grije ai
Doar de dric şi de alai.
Că de viaţă viitoare
Are Sfînla Născătoare.
[1959]

332
 ÎMÎ PARE RAU

îm i pare rău că Dumnezeu, pc toţi,

Ne ia drept nişte spărgători şi boţi
Şi nişte haimanale,
Crezînd că tot umblăm după parale
Şi după giuvaerele Măriei-Salc.

Le leagă noduri, le chiteşte intr-ascuns,

Ca să ne minţă, cu lumină ci le-a uns
Şi le arată doar pe dinatară.
Că înlăunlrul lor c noapte chioară,
In care ţine totul să îugroapc,
îl supără să le vedem mai de aproape.

Că nici n-ajunge mina la zăvoarc

Şi se zgîrccşte şi te doare.
Pc toate celea scrisă-i, fără carte,
Fedeapsa lui — «Primejdie de moarte»,
Pc om, pc bobul mic şi pe gîndac,
Pin’ la sămînţa cit un vîrf de ac.
Nu mai vorbesc de cele mari detot ;
Pină la ele să ajung nu pot.

De cum atingi ceva, ori moare aia,

Ori tu, că peste tot văpaia
Lui umblă ca un fulger orb, şi trece,
Şi arde, şi ucide, nevăzută, molcomă şi rece.

Nu zic, şi eu sint tot o haimana,

Dar drag îmi eşti, Sl'inţia-Ta,
Şi pot să mă-ncumet să jur
Că umblu, nu să l'ur.
Dar ispitit, să văd,, şi cuvios,
Cum drărnuieşti tu bezna dc frumos,
De-ai pus-o pretutindeni eite-un pic.
Nu zic că-i rău, nici bine vreau să zic,
Nici nu mă bag îi» meşteşugul tău.

Dar, vezi, că de părerea ta îmi pare rău.

[1959]

STE PE LE

în scara. sură,, care-ncepc,

Stau faţă-ii l'aţă două. stepe;
Una, de ceruri, alta,,dc pământ.
Potecile şi. drumurile nu mai sink

Coaiele lumii sînt făcute sul,

Cu pa pura,, cu ape, cuznopL şistu h destul,
Cu toate felurile de. tipare
Ghicite-n străvederc sau eind ni se năzare.

Satele s-au închis în arături.

Numai păduri, numai păduri, numai păduri.
Şi toate cu capace, ferecate,
Cu porţi de neguri rşi lăeate.

334i
 Că Dumnezeu ae tot 'fereşte, . iată,
Să nu dăm de-vreo taină neneuiată.

11959]

SECETA MARE

Iată-1, blestemul s-a-mplinit,

înzecit, însutit, inmiit,
Din colb, din glod, din bătătură,
Din vii, din morţi, din dragoste, din ură,
Din staul, din colibă, din sturme, »din livezi,
Din Bărăgan, din ţara •cit •o vezi,
Din scrîşnete, din tsuferinţă. 'Se i năzare
.'Din lanţuri, idin cătuşe şi Tăbdare.

V-am blestemat din neam :în »neam,

Cind ne.rugam şi cîud plîngeam,
V-au 'blestemat şi omul şi;norocul
Să vă ajungă focul,
ş i, lătă^l,',v^a ajuns,
Umflîndu-se ca-n mare talazul intr-ascuns.

V-au blestemat copiii, fraţi desfraţi,

Şi plozii nenăseiiţi şi | lepădaţi,
Şi orbii, sluţii, capiii, gîngâvii,
Toţi teferii şi toţi bolnăvii.
Din jalea celor ce-au gemut şi gem
S-a ridicat şi cade pe voi acest blestem.
Cine apasă omul pe Dumnezeu apasă,
Căci amîndoi sînt unul şi au aceeaş casă.

Simţişi cum a trecut din gură-n gură

Blestemul în porumb şi-n arătură ?
Şi peştera şi strunga-1 înfiripă,
Şi barza şchiopătată, oloagă pe-o aripă.
In iazuri, în păşune, în izvoare,
E blestemul plăpîndci căprioare.

V-au blestemat şi v-au pîrît

Făptura zburătoare şi şarpele tîrît.
V-au blestemat şi mugetul cirezii
Şi noaptea huhurezii
Şi bufniţa de lună
în stoluri împreună.
Iertare ? Cine iartă ?
Zăvorul mut din poartă ?
E blestemată brazda trufiei nesătule
Să nu-şi mai verse-n care porumbul şi-n pătule,
Şi-n foile chircite să iasă, de amiază,
în loc de ciucălaie, ştiuleţi de căcărează,
Că-n boabele culese, strivită-n fiecare,
Zăcea c-un strop de sînge broboana de sudoare.
Blcstemele-mpletite laolaltă
V-ajung de-aei cu biciul şi-n lumea ceealaltă.

Cu lanţuri grămădite voi v-aţi şi scris osînda.

Vă pedepsesc povara, dijma şi dobînda.
Oborul, claca, judecata şi măsura.
Blestem : putreziciunea şi mălura ;

336
 Pe fata maicii, prinsă la urzici,
Veneai cu doi argaţi să o ridici,
l-ai dus de coarne vaca în poiană,
Cu un primar şi o cătană,
Şi ţi-ai făcut cireada de pomană.
Ne-ai luat-o, claca, de trei ori
Şi ne-ai mai scos la urmă şi datori.
Nc-ai luat din zece cite şase oi.
Dc-a vălmăşia seacă măduva din noi.
Ouăle luate-n dreptul de corvoadă
Le pctreceai printr-un inel cu coadă.
Mi-ai pus copila-n beci o săptămină
Că ţi-a vărsat o cană de smînlînă.
Nu ne lăsai din porci nici-unul,
Cind se apropia Crăciunul.
Doniţa mea, cit putina, tc-nşcală,
Iar baniţa la tinc-i cit o oală.
Două grămezi făceai din grîu, ca pentru noi,
Una de om şi alta de ciocoi,
La treieratul de sămînţă nouă,
Şi le duceai la tine pe-amîndouă.
La moara voastră, sacul dus în spate
Scădea făina mea la jumătate.
Peste bordeiele din drumul de la Jii,
Din loc în loc, se-nalţă dintre vii
Conacele de piatră cu pridvoare.
Cui cer aceste ziduri răzbunare ?
Ieşind coconii rumeni de la masă,
Noi mestecam o gură de păsat cleioasă.
Schilozii fără ţară şi trup, cîţi au scăpat,
Mănîncă mămăligă cu scuipat,
Cite un leş pe cîte-o cîrjă ruptă,
întorşi acasă frînţi din luptă,

337
Cu pielea zdrenţe, cine poate
Să le mai facă parte şi dreptate ?
Ä1 de ia birul, căciula şi cojocul
Şi din ogradă dobitocul ?
Un cărturar, de-o slovă cu birlicul?
Judecătorul? Popa? Veneticul?

Cîţi aţi jignit dreptatea şi-ufrîngeţi bucuria

Şi ruşinaţi in oameni omenia,
Beţi de rachiu, de-a buşiletn .borhot,
Nu v-au trezit blestemele detot.
V-a mai rămas în butic ceva.
Lungiţi-vă pe coate, nainte dera cădea,
Traşi de miros, ca «musca,! şi dezgust,
Şi-i lingeţi doaga umedă de must.
Pe stîrvul vostru mila de lumină
Aşterne un linţoliu«'murdar, o; rogojină.
Suflete proaste şi înguste,
Aveaţi un înger să vă mustre
Şi-o şoaptă-n cuget, care.să vă cheme.
Botezătorul v-a «certat la vreme
Şi drept răspuns-c-aţi iqţcles
Taina stropirii prin botez,
I-aţi retezat, odată, Ja beţie,
Cinstitul cap, cu gura deschisă pe tipsie,
Şi-ncrcdinţaţi de-acum că tace,
L-aţi dat dănţuitoarelor să-l joace.
Dar glasul lui de blestem ridicat în slavă
Striga şi-n hora voastră,, de pe tavă.
Şi sfîntul singe s-a . făcut .strigoi,
Rătăcitor de-atuneea printre noi.
Nu-i auziţi voi blestemele grele,
Ca pasul care calcă pe «vreascuri şi surcele ?

338
Sîngele lui, de-atunei l-aţi tot : vărsat,
Sporind cu sîngele nevinovat;
E-n mîneca pătată a văduvei. Ilămine
In miezul tău de pline, în blidul;tău, stâpînev
Strivit peceţi pe carte : zăloage şi dovezi.
Il ştii pribeag de noapte şl“l visezi.
Se-adună-n aurul ce îl aduni.
Trezit în jar, mocneşte în tăciuni.
Crescînd blestemul, s-a'făcut: furtună;
Ascultă-1. Inăbuşe-l cu flaute. Răsună 1
Mai joacă Salomeea şi-acum, pe-aci pc-aproape.
Te uită : are găuri, n-are pleoape,
Nici buze, nici tipare de şold şerpuitor;
A ridicat odată cu discul un picior,
Şi dănţuind către boieri, încoace,
Pe un covor , cu ciucuri, se desface,
Se prăbuşeşte, se descoase.
Fusese-o aninare a danţului, dc oase.

Blestemul nu se pierde, creşte;

Se face funie şi deşte,
Se face foame şi lingoare,
Junghi inimii şi ac: la-nghiţitoare,
îngrijorare turbure şi frică;,
Mîndria ţi-era mare, caricatura,mică.
Erai în cap, la tobă. Acuma, din grămadă,
Ai vrea să suni .porunca; deda, coadă,,

încă de an s-au desfrinat

Secara, spicul secerat,,
Holde-n pripas, de cimitir;i
Spini, buruieni şi pir,,
Păscute de păianjeni, şi-^nvelite;
Zăbranice mototolite,

339 *•:
Văluri de cîlţi şi scamă.
Moşia viermuită se destramă
Şi împietrită ţarină bolnavă
Dc bălărie neagră şi otravă.

Doamne! slihiile-s pe ducă.

Blestemul : patru vînturi ne usucă.
Tobe sparte, goarne dogite
Bat ceasul agoniei. Sate, vite,
Cîmp, ălbii seci, ogoare
Sînt scoase la mezatul urgiei călătoare,
Se vinde viaţa, se tocmeşte anul.
Vînzarea-i cu bucata şi toptanul.
Nici-o pline, nici-o lăscaie !
Cumpărătorii sluţi se bat pe o copaie,
Măcar o candelă, o papură, o cruce,
O luminare să apuce.
Toţi muşteriii iau degeaba,
Care cu colţii, care cu laba,
Şi lighioanele însetoşate
Vor să bea om. Tintinilc-s surpate.
Vor sîngclc-napoi,
Singe cald, nu singe de strigoi.
Cer singe viu, aţi auzit ?
Sîngelc vostru proaspăt şi corcit.

Oprit cu plugul scăpărat în stâncă,

Asculţi tăcerea şesului adîncă
Şi desluşeşti murmurul şi vaierul de moarte.
Ilaihui, hoinar, mereu dintr-altă parte,
Din necuprins, din gol, din negrăit.
Ce mai trăieşte ? Ce n-a mai murit ?
Noaptea se-ntinde, hăt, ca o arstiră.
Ca o fiertură, ca o saramură.

340
Inaptele, drojdii, pulbere şi scrum.
F u g e pc mirişti vintul de fum.
T i-s buzele spuzite, ea bulgării de var.
N ăd ejd e sau minie ? In zadar.
S» porumbicii, de dogoare,
M or îneîleiţi în columbarc.
U n uriaş de negură răstoarnă
Z area de plumb ca luna-ntr-o lucarnă.
C a paiole-n văpaie ard clopotele-n turlă
fşî blestemele mute s-au intîlnit şi urlă.
V r e i să te rogi, stăpine, şi n-ai cui.
A i mai putea să stai în faţa Lui ?
Ia r să te rogi, iară să minţi,
C u jurămintele de la părinţi ?
M ire căzut şi mire care trece,
Căutătura albă ţi-e, şi rece.
T i s-a făcut puterea de prisos
Slu jin d Erodiadei şi lui Isus Ilristos.
Ţ i-a i aşteptat mireasa făgăduită ţie
Ş i a venit rînjită, cu chelie,
Ş i cu ciolanele în poală,
G oală detot şi dinlăuntru goală.
T»-e groază că te mîngîie pc faţă
Ş i că-ţi întoarce firul din mustaţă,
Ţepoasă, mina ci de gheaţă.
T e strîngc-n braţe şi te doare
Pieptul de stinghii şi grătare.
Te-acopcră cu giulgiul ei în somn
Ş i te sărută-n gură, ginere de Domn.
A ! vrei să fugi ? Unde să fugi ? Ţi-c scris
Ş i cerul şi pămîntui s-au închis.

341
T e'm Diedici prins de-al coapsei hăţiş de mărăcine
In lu»tă cu scheletul în d ră g o stit de tine.

[1969]

TU TACI

3'u taci, tu te-ai ascuns, tu pieri

tu sculele şi farmecele tale.
1'e cheamă din biserici, din temniţi, din spitale,
Şi nu răspunzi durerii nicăieri.

Iu care loc, cu pila ta de faur,

fi-ascu(i tu fierăstrăul de cristal ?
t-am ascultat vibrînd parcă-n migdal,
^arcă-n salcâm, în frunzele de aur.

l*oate că noaptea mai ales, de tac

plopii rari şi pasărea pribeagă,
Ic-aud cînd timpul se dezleagă
Şi de poveri, şi de tictac.

U S 59]

342
 TlßLÄ

I-aud bătînd în poarta încuiată.

E-o mînăstire veche între tei.
I-au apucat i'urtuna şi bezna şi Îşi cată
Un adăpost cu turma după ei.

Călugărul din poartă-i adormit

Cu cheia spînzurată lingă broască.
De zeci de ori străinii au lovit
In lemnul surd, şi poarta nu se cască.

Dar ce să-ncapă-n schit atîta turmă

Cu-atîţi ascultători, ciini şi măgari !
Plîng, fulgerate, oile din urmă
Şi prinse-n drum de secetele mari.

Baciul Isus şi-apostolii ciobani,

Scîrbiţi de slava ce-o dau vieţii vecii,
Au pogorît, ca-ntr-alte mii de ani,
Să pască oile, măgarii şi berbecii.

11959]

343
 ADAM ŞI EVA

ADAM ŞI EVA

Unndu-i-se singur în stihii,

A vrut şi Dumnezeu să aibă-n cer copii
Şi s-a g îmi it din ce să-i facă,
Din borangic, argint sau promoroacă,
frumoşi, cinstiţi, nevinovaţi.
Se puse-aşczămîntul dintre fraţi.

Dar i-a ieşit cam somnoros şi cam

Trîndăv şi nărăvaş strămoşul meu Adam ;
Că l-a făcut, cum am aflat,
Cu praf şi niţeluş scuipai ;
Ca să încerce dacă un altoi
De stea putea să prindă pe noroi,
Că, de urît, scuipînd în patru zări, stingher,
Făcuse şi luminile din cer.

Dar iată că l-a nimerit,

Din pricina aluatului, greşit,
Şi că Adam, întîiul fiu
Al Domnului, ieşise, parcă, şi zbanghiu.
Nu-i vorba, nici-o poză nu nc-nvaţă
Cum ar fi fost omul dinţii la faţă.

344
Nici unda lacului nu l-a păstrai,
In care se-oglindea la scăpătat.
Puterea lui dumnezeiască.
Dormind mereu, câta să-l mai trezească :
I-a rupt un os din coaste, ceva,
Şi-a zămislit-o şi pe Eva.

Mai poţi căsca de lene, iarăş,

G'înd ai o soră şi-un tovarăş ?
S-au luat de mîini şi au cutreierat
Grădina toată-u lung; şi-n lat.

Să nu te miri că, şovăind şi mici,

Li se julca şi nasul prin urzici.

P A R A D IS U L

— «Grădina se chemase Paradis şi Rai.

Acolo todeauna-i mai, —
Oftează Eva a pustiu,
Cînd povesteşte, mai tîrziu,
Copiilor ţinuţi în poală,
De cite ori ii culcă şi îi spală, —
Acolo anul ţine, fără greş,
De la caise pînă la cireşi,
De la cireşe pînă la caise,

345
De două luni e anul, pare-mi-se,
Ba, mi se pare, nici de-atit.
NuSj viscol, ger şi timp urît,
Doar poame bune, eu toptanul.
Cit e grădina şi cit (ine anul.

Un rîu de miere şi un rîu de lapte

Se-mpreunau în miazănoapte.
Şi am văzut şi altceva :
Bomboane-n flori şi gîrle de cafea.
Zahăr movili şi cornuri mari cu mac,
Stafide, nuci cu cozonac.

Puneai o chiflă şi ieşeau o mie,

Crescute cite cinci pe-o farfurie.
Cu frişcă şi-nmuiate în sirop,
Cu rom o picătură ori un strop.
Ziceai în gînd şi, tăvi, nu mai ţiu mint
Veneau pe fuga eu plăcinte,
Frigări cu pui intrau pe uşi,
Aduse de băieţi şi de păpuşi.

Peştii ieşeau, să întrebaţi pe tata,

Din iazuri, la dorinţă, copţi de-a gata,
Şi alegeai, pe sus, orice friptură,
Şi se prăjea, prin aer, pin’ la gură.
Orice ai vrut şi jinduit
Era de-ajuns să fi rîvnit.
Tata mişca numai sprinceana,
Şi vinul alerga cu damigeana.

Aşa era în Paradis. Păcat

Că l-am pierdut şi nu am ascultat !«•

346
 PO R U N CA

Prin Kai copiii-au dus-o foarte bine.

Cum ar fi dus-o orişicine,
Jucîndu-se cu gîzele şi iezii,
Care săreau pe mugurii livezii.

N ic i: «Culcă-te devreme !»• Nici : «Te scoală l»

Nu era cine ţine socoteală
Că întîrzii, Adame, de Ia şcoală,
Că lecţia s-o spui fără greşeală,
Că, Eva, încă nici te-ai pieptănat
Şi te găseşte prînzul tot în pat.

Nimic, nici taţi, nici mame, nici dădace.

Nici profesoară, rea ca o răgace,
Nici dascălul cu zgîrci în beregată,
Care să sîcîie băiatul şi pe fată.
Totul era de glumă şi de joacă
Şi aşteptai doar pomii să se coacă.

Dar ce-i veni-ntr-o zi lui Dumnezeu,

Că se-arătă încins în curcubeu
Şi dete-ntîile porunci,
Anume ce-i iertat şi nu e să mănînci.
— «Din pomul ăsta, Evo şi Adame,
Să nu v-atingeţi nicidecum de poame.
De unde nu, cunoaşteţi ce v-aşteaptă :
Pedeapsa mea cea crîncenă şi dreaptă. -
— «Ai auzit ?»
— «Am auzit !<*

3-1-7
 — «Ce fel,
Că se mînie Domnul, însuş el ?»
— «Mi-e tare poftă, dragul meu, să gust
Tocmai din pomul ăla, plin de must.»

PĂ CA TU L

Pomul pe care Domnul îl oprise

Făcea de toate, şi caise,
Smochine, chitre, pere moi şi prune.
Care de cari mai grase şi mai bune,
Castan cu fel de fel de crăci,
Cu flori, miresme şi murmure. Căci
In Paradis se îmbinau deodată
Tot bunătăţi din lumea toată.

Să nu te-ndemne gîndul : «Ia şi papă» ?

Să nu îţi lase gura apă
Şi să mai ţii porunca minte
A sfîntului şi bunului Părinte ?
înger să fii, şi tot ţi-ar fi dat brînci
Inima — vai ! — să rupi şi să mănînci,
Necum să fii băiat şi fată,
La pomul eare da şi ciocolată.

348
Ei se uitau la poame, iar pc
Copac se-ncolăcise ispititorul şarpe,
Şî ochii lui de miţă, aurii,
li împingeau să guste pe copii,
Care dădeau copacului tîrcoale,
Măcar din portocale ;
Că se cojesc, mai mare dragul,
Nejerpelite cu briceagul.

Ce-or îi mîncat, ce nu vor fi mîncat,

Destul că au căzut in greu păcat.
Ba de abia aluneca, mi se pare,
Li s-a deschis mai bine pofta de mîncare
Şi-au învăţat în Raiul din pădure
De-abia să sară legea şi să fure.

PED EA PSA

Credeau că Domnul c culcat

Şi a-o să ştie ce s-a întîmplat,
Că o-avea- doară fluturii iscoade
Ija fişteeare soi de roade.

Ea, cam neroadă, dînsul, cam netot,

Nu se-aşteptau că Domnul vede t o t :
Că ochiul lui deschis, intr-adevăr,
Şi depărtările le vede în răspăr.

349
Nici nu-nghiţiseră o-mbucătură,
C-au şi fost prinşi cu ea în gură,
Şi cel puţin nu apucase
Să puie poame-n sin, vreo cinci sau şase.

El, Dumnezeu, venind în rotogoale,

In supărarea Prea-Sfînţiei-Sale
l-a luat de scurt, poruncile ştiute
Cum le-au călcat aşa de iute.

Adam pe Eva lui o a pîrît,

Eva pe şarpe, care s-a tîrît.
Nici-unul n-a voit s-aleagă,
Să-şi ia asupră-şi vina lui întreagă.

De mişelie, nu atît de furt.

Răspunsul aspru fu şi scurt;
Că Dumnezeu loveşte-ntodeauna
Mai tare decît faptele minciuna.

Din Raiul dulce şl din tihna bună

Domnul i-a dat afară, în furtună.

[1963]

URECHELNIŢA

Unde fugi, nebună oarbă,

Cu picioarele de barbă ?
[1963]

35Ö
 VRĂBIILE

M-a strigat la gard un om

Că-mi fug perele din pom.
Dar avui şi eu noroc,
Erau cu coadă şi cioc.

[1963]

TUNĂ

Tună-n cer. Se surpă, poate,

Stive de lemne tăiate.
Că nu-ţi vine chiar a zice
Că joacă Domnul popice.
[1963]

PODOABE

In lumina lunii moale,-a

Unei nopţi de Betîecm,
Se deşiră, tot agale,
Noaptea-ntreagă, ca un ghem.

351
Ac, mosor, compas, gherghef,
Uaza bate-n loc şi coase
I’Iasa-ntinsă de sidef,
Desfăcindu-şi firu-n şase.

Iţe-n dungă, argintii.

Un păianjen ca o ghindă,
Strecurat prin broderii,
Cadc-n ele, să se prindă.

Uneori, oprit pe fire,

Şi-nnodind un vîrf de aţă,
Intîlncşte-n oglindire
Luna plină drept în faţă !

Vîntul, mai înalt ca teii,

Iute şi nebun, ca ţapul,
Horbotele areneii
Le sfîşic-n crăci cu capul.

Cînd nu bat nici vuit, nici ploaie,

Numai umbra-i grea, dc lene,
Casnica mea cucuvaie
Ia găteala-n fulgi şi pene.

[1963]

352
 VÎNTUL

Nu ştiu cine, pe furiş,

Mi-a zmuls toamna-n miez de noapte,
Din grădini, ca un afiş.

Cineva, vorbind în şoapte,

De pe-o scară de coşar,
A-nlocmit-o-n şase, şapte,

Şi-a vîrît-o-n buzunar.

Iloţ de frunze, cinc-1 ştie
Să ia seama : vine iar,

[1963]

TOAMNĂ

Cade frunza de pe nuci,

Tălpi croite, de papuci.

[1963]

353
 DE CRĂ CIUN

Cinc-ar fi crezut livada

Dintr-un ghc-m şi un mosor ?
Că s-a rupt ca un covor,
Destinai ă cu grămada.

Calcă lin ! Fuioarele

Şi urzelile îţi pot
Încurca picioarele
Şi pantofii mici detot.

Dacă mă gîndesc, te-apucă

larna-n ghemele de sfoară.
Ai să-nghcţi, pe ger, afară,
Şi nu-i cine să te-aducă.

însă, poate ai noroc,

Pentru tine să se facă
Iar livezile, la Ioc :
Din argint şi promoroacă.
[1063]

JOC DE CHICIURI

Cine s-a jucat aznoapte

Că nc-a uns pomii cu lapte
Şi-a vopsit cu tibişir
Coardele dc trandafir ?

354
Ba se poate că o mină
Le-a-nşirat c-im fie de lină
Şi-a tras crăci de corcoduşi
Prin degete de mînuşi..

Vinele dintre petunii

S-au făcut cit nişte funii,
Sîrma gardului de plasă
E de zece ori mai groasă
Şi-mprcsoară curtea mea
Cu zăplaz de catifea.

Sforile de telegraf
Leagănă cîte-un cearceaf.
Pe'o căpiţă de mei
Şed opt mii de porumbiei.:
Căci întregul Duhul Sfânt
S-a pogorît pe pămînt.
Iepuri albi cu blana groasă
S-au strâns pilcuri lingă casă.

Ţarina, ca dc hirtie,
E-nveîită cu dimie.
Peste casă, o broboadă
A căzut, ciucuri, grămadă.

Cerbii,-n turme şi cirezi,

Prinşi de coarne-s în livezi,
Şi-ncepînd coasta s-o urce;
Se zmucesc să se descurce.

355
 Ce lotos ! Din ramuri, iacă,
Nu mai pot să se desfacă,

Şi-n plopi sună clopote

Şubrede, de horbote.

1.1963 }

INSCRIPŢIE PE UN FLACON DE CRISTAL

E parcă un făcut ca. nimănui

Să nu-i miroasă murdăria lui,
Pe tind, pe vrute şi nevrute.
Parfumul altuia îi pute.

[19631

DOI COCOŞI

Cocoş aci, alăturea cocoş. Intre zăbrele

Cel alb pe cel cu varga, şi-acesia pe cellalt
II caută să-i rupă măcar un sfîrc de piele
Pia ereasta-n care bate vîrlos un singe cald.

356
E de prisos. Avîntul nu poate s-aibă alt
Sfârşit. Grădeaua piedici a pus atit de grele,
Că amîndoi cocoşii, cu ciocul în asfalt,
Se pomenesc şi-aiurea, cu oehii-n mii de stele.

Şi astă luptă proastă începe neneetat.

Sinii" n-o să oprească odată pe cocoş
De-a sc-ntdsta cu ghidul că n-ar fi încercat,
[1963]

MÎNGÎIERI

Luna toată a postit.

Lucru bine întocmit.
Că-i fiertură, că-i catrinţă
Cere cuget şi credinţă.

Numai că, Ia socoteală,

Stă eirligul ia-ndoială.
Pune-un ochi ce nu se cade,
Sau adaosul îl scade.

Un călcîi la un carîmb
A ieşit la urmă strîmb.
Otice faci, oricum ai drege,
Thnpu-i scurt, n-ai cum alege.

Lina, barem, asta are,

Se mai Iasă ia purtare.
[1963]

357
 DE A JU N

Darurile-o să le-aducă
Un unehiaş, ori o nălucă,
Vîrcoiacul, pasămite...
Cum îi voia cui trimite.

Prin vîrtcjc de zăpadă

Moş Crăehmii vin grămadă
ş i se dcspărţeSc intr-o
Scorbură, carc-neotro.

-«Să trăieşti !#■ îşi zice baba,

Că e gata toată treaba,
Vrînd să cmtc,-o-njunghie
Vremea într-o unghie.

Dar a cam uitat oe ştie

şi-o ia lin pe psaltichie.

[1963]

JUDECATA

Domnul a chemat odată

Arborii Ia judecată,
Ca să vadă ce rod are
Ke cu vară fiecare.
Că de cînd nu mai gustase
Uoadele, se-nstrăinase.

358
— «îţi e de-a mai mare drogul,
De frumos şi-nalt ce-i fagul.
Oriaşuie ce eşti,
Spune nouă ce doreşti.»

Cit e de fălos şi tare,

Fu jignit de întrebare
Şi, uimit că-i cercetat,
S-a gîndit, s-a căutat...
Scoase dintr-o hîrtioară
Un crîmpei de cuişoară.
— «Ce nimic la ce zăpian !...
O să mai aştept un an.
Şi de-o fi iar de pomană
Xe voi face buruiană.»

— «Dar stejarul ? Să-şi arate

Vîrt'urile-ncununate.
Ţine cerurile-n braţe,
Vrea de stele să se cate
Lumea-ntreagă s-o cuprindă.
Kodul tău ?»
— «Un sfîrc de ghindă.»

— «Mi se pare că gorunii

Sint cam neamuri cu păunii...
Numai umbră-n codrii mei
Şi nici ea nu dă din ei.
Umbra n-are rădăcină
Şi-i ţarină de lumină.
Se muncesc de-o veşnicie
Şi-au rodit o gămălie.»

359
— «Unde-i bradul, că nu vine
— «Auzi şi-i e ruşine,*
Bradul iese înainte
Drept, în sfintele-i veştminte,
— «Atit faci, sfinţia-ta,
JMînătărci de mucava ?*

— «Plopii-astupă zorile
Şi adună ciorile.
Nu ştiu salcimii ce vor
A păzi cu ghimpii lor.
Salcea, păcatele mele,
Face moţuri şi nuiele.
Barem dudul 1‘aee dude,
Ia, nişte burice ude,
Dar dă schitului un pic
De miere şi borangie.»

Folosind atunci prilejul,

Iată-1 că sosi şi vrej al.
Nechemat, cum a putut,
Şi, tîriş, a străbătut
Spinii, pirul, praful moale,
Cu dovleci de opt ocale.

— «Am adus nişte urcioare.

Luaţi-mi-le din spinare.
Dc cînd mi le-am aninat
De grumaz, m-au deşelat.
Nu sini, Doamne, prea puţine
Şi, cum vezi, îs ţoale pline.
Le-aduc, hăt ! din Sueeviţa
Şi n-am rupt nici cobiliţa.*
[1963]
 NATÜRÄ MOARTĂ

Sufrageria nu ştiu să fi vorbit vreodată

In stihuri ori în proză — şi cred că-n orice gen
Să le surprindă graiul, ar fi rămas mirată
însăşi urechea Domnului Jean de la Fontaine.

Tacîmurilor, linguri; furculiţe şi cuţite,

Lc-am auzit revolta pe şoptite
In spălătorul din bucătărie.
— «Noi nu slujim dccît cu farfurie
Şi stăm numai atît la masă
Cit se dumică felul dc mîncarc grasă,
Şi repetăm o singură figură ;
Din gură-n blid şi de la blid la gură.

în farfuria-nlinsă ori adincă

Ajuţi boierii-n timpul cit mănîncă.
Tot rostul nostru e să. stăm aproape
De mina celor ce-au să se îmioape.

Din strălucita mea tovărăşie

Trec în lighean, de-a dreptul în leşie.
Icre, stacoji, sos franţuzesc
Totuna mi-s, că tot mă murdăresc,
Şi, tot trccînd prin pipăiri şi guri,
Nu mai cunosc mîncarca de lături.
N-aş vrea să-mi fac păreri, dar cînd ne-au luat.
Spuneau : „Sînt de argint curat“.»

361
Dar adevăru-i numai pe cutie
Şi-n galantar, unde stă scris : -«Argintărie».
Nu te-ai întors în cîrpă niciodată,
Să-ţi vezi şi coada că ţi-a fost gravată ?

Lm 3 )

CERBUL. ŞI TÎNŢARII

E vorba de pădurea, din fabule, Cutare,

Inchisă-ntre hotare eu broaşte şi savoare,
Pornită dintre şesurl şi văile mărunte
Trecea şi-n altă ţară, vecină, peste munte,
De nu putea nici zborul de şoim să o cuprindă,
Cu valuri aşternute de jir, adinei, şi ghindă.

In clocotul pădurii, unde roiau şi fierb,

îi mimau ţânţarii şi muştele pe Cerb.
El îşi zamneea grumazul şi coarneîe-n zadar :
Te aperi greu cu capul de muscă şi ţinţar.
Cam de-i zăreşti, şi fug.
Au pentru treaba asta talent şi meşteşug.
Talentul ăsta-i harnic la cele două tepe,
Dar au şi alte daruri, pe lingă cei să-nţepe :
Se-nalţă-n rotegoale, se învîrtesc şi zboară,
Contrafăcînd arcuşul pe strune de vioară.
Numai că-11 ridicarea spre spaţii, cu elan,
S-au repezit de-a surda şi-ajung de-abia-n tavan,
în ce priveşte musca, un har i s-a trimis

362
Ca o chemare nouä, de sms, şi pentru scris,
în fata coaîei albe, mai proaspete, veline,
O ia cu ameţeală, aproape să leşine,
îşi .pune iera neagră, grăbindu-se, cu sete,
S-o facă tot rotundă, un punct, şi s--o repete,
De cum îi iese-n cale un petec de hîrtie,
Arzînd de nerăbdare se-apucă să-l şi scrie.
Cu cel fel de cerneală şi vîrf de care sculă,
Te miră, dar ea zburdă vioaie şi fudulă.
Ţânţarii se-mprumută la gsze mai de seamă
Cu feluri de spoială streine, fără teamă,
Şi naiba-i mai cunoaşte ee-au fost şi cum îî cheamă,
Cu semnele .schimbate şi măşti iintr-alte schäme.
Te pomeneşti eu alte gângănii, anonime.
De mii de ori pier droaie, le pierzi, ca nişte ace,
Şi se arată-ndată, din nou in stol. JLc place
Să-şi facă drum din spate, furiş, cîte-o grămadă.
Cu-o patimă ciudată şi rîvnă pentru coadă»
.O deghizare nouă, la om, e mai uşoară,
Să nu-şi mai poarte capul ştiut, de-odinloao,
Ciad şi atunci putuse să-l ducă şi să-nveţe
A fi cu cite două şi cu mai multe feţe.
Văii, treci ml de-a valma prin crezuri şi prin schisme,
Cunosc pe dinafară mai multe catehisme.
Schimbările la faţă, subit, le-au învăţat
Ta şcoala de principii a balului mascat.
Iar saltul acrobatic, la circ, .privind din -stal
Cum sare dansatorul şl cade iar pe cal,
Ţînţaru! n-are faţă, spinare şi făptură,
De pildă, ca un tain', eu cerbul pe măsură ;
Să ştii cu ce te lupţi
Şi ce se-alege, cornul M at sau gramajul ru p ţi;
Să-nfrunţi o fiară-nireagă, de-a dreptul, faţă-a faţă.’
Pe moarte şi pe viaţă ■—>

3 S5
(Te vezi intrmcl în luptă c-un păr sau cu o aţă) —
Din tloi să cadă unul, muşeînd învins pământul.
Te baţi cu fulgi de umbră, pe care-i duce vîntul.
Alunecarea mută, piezişe,-i mai uşoară
Becît să ieşi Ia trîntă făţişe, bunăoară.
Cui a iscat ţînţarii şi muştele în pripă,
Ce-i vine să-i lipească şi viermelui aripă ?
Mai înţelegi omida şi plodul din gogoşi,
Că dau, cu borangicul, şi fluturii frumoşi.

«Cum se-nvoiau mai-marii cu musca şi ţînţarii ?

Se pare, ca iscoade, cînd socoteau mai-marii»,
Se întrebase Cerbul, neştiutor de cele
Ce se petrec pe lume, subt pătura de stele.
Dar trebuia să-i facă şi Cerbului dreptate
Cel care-i hotărîse în codri-ntîietate.
Cînd a gemut şi Cerbul, de furie şi ură,
Simţea că pădurarul il ceartă şi-l înjură.
Şi vaietul şi glasul, chiar şoaptclc-s oprite,
Că turburi Elefantul stăpîn, din aţipite.
Puternic c stăpînul, dar doarme de-a-n picioare,
Şi slugile-i fac treaba de Domn temut şi mare,
Dar slugile şi Curtea, pe Cerb, sînt supărate
Că umblă-nalt cu fruntea, şi ele cocoşate.

«Poate că trece Vodă vreodată pe Ia mine, —

Se tot gîndise Cerbul o vreme şi mai bine. —*
Plimbîndu-se prin codru, proptit în cîte-o stîncă,
îşi scărpina şoriciul de stei, că-1 cam mănîncă.»
Dar aşteptînd Să treacă drăguţul de-mpărat,
De aşteptare lungă şi-n gol, s-a săturat.
«Pesemne,-şi zise Cerbul, — pe vremea asta rece
Sfă-n baie şi se lasă valeţii lu i’să-l frece.
Noiembrie-n pădure nu-i blind ca luna mai,

364
Şi,-nir-adevăr, se poate să ia şi-un gutural.
Ce trebuie să fie cînd nasul îi strănută,
Cu nouăzeci de goarne şi trîmbiţe o sută !«•
Se mai gîndi şi Cerbul din codrii lui să iasă
Şi să-l ajungă-ncaltea pe împărat acasă...
O casă cu clopotniţi şi stîlpi cu feţe drepte,
Avea cîteva sute de lespezi şi de trepte.
Frumos cum îi din fire şi uns, din voievozi,
Ca cap şi alta-n spate, el are două cozi.
Cea dindărăt şi-ascunde să nu-i vezi începutul.
Crezi că vorbeai cu capul şi-ţi răspundea şezutul.
Un cap. să-l iei în braţe cu drag, o buturugă,
Cu ochii ca măslina, şi-urccliea clăpăugă.

Bar pină să ajungă la Elefant, cinci rînduri

De elefanţi puiandri-1 cam puseră pe gînduri.
Mai mici înlii, şi apoi din ce în ce mai mari.
Şi mai bătrîni în ranguri, erau şi cărturari,
Purtând ghiozdan de piele, tichii şi ochelari.
De la portar, răspunsul era : — «Mai treci pe joi*.
Cerbul venea, şi seara o lua iar inapoi,
Şi iar venea-nlr-o joie, tot joia următoare,
Nevrednic de cinstirea să capete intrare.
Cinci Paşti trecură astfel, şi de cinci ori Crăciunul,
In aşteptarea joii, vorbind cu cite unul.
Stăpinu-o alesese ca zi de judecată.
Dar joia nu mai fuse o joie niciodată.
— «Mai bine vino vineri, ba miercuri." Ce folos !
Stăpinul lor ieşise pe uşa de din dos,
Chemat la o-ntîlnire de cei mai mari savanţi.
In cite toate doctori, aleşi din elefanţi.
Slcindu-se la poarta dinţii cinci călindare,
Se pregătea şi Cerbul de ultima plecare.

3C5
Dar, în sfîrşit, norocul
Făcu, din întâmplare, să cadă şi sorocul,
Şi, însoţit de-o turmă
De elefanţi, din urmă,
Răzbi pînă Ia tronul şi-al marelui Mamut.
Era şi el cornut,
Dar coarnele, întoarse şi puse ca din glumă,
li atârnau din gură cu un calip de gumă.
Nainte de intrare şi luîndu-i cu domolul,
îl învăţase-o doamnă cu trompă protocolul :
— «Să nu zici „Doamne“, .„Vodă“, de la-neeput, nlei „Sfinte
Te pleci niţel din spate, de trei ori, înainte...
Vorbeşte-i, că îi place, tot la persoana treia,
Ca şi cum nu-i de faţă şi, mai ales, de-aceca,
Poţi da cu „Slavă Ţie“, apoi, şi dă-i cu geniul,
Repetă-i că-1 contemplă vecia sau miieniui,
Zi-i, dacă vrei, şi „Papă“, In vorbe ticluite,
S-alunece uşoare, plăcute, că le-mghMe.
0 să se cam arate stângaci, dar vino-aeoace
Să-ţi spui la o ureche că mult şi lare-i place.
Pe urmă, că-ţi faci treaba, îţi baţi, de vrei, şi Joc,
Şi drept recunoştinţă îl faci şi dobitoc.
Să ştii mai-marii ăştia-nitr-asctms cum sc înjură,
Atuaci <de-abia-ţi dai seama de ee-î o-njurătura,
1 s-a deprins auzul Ia bune şi la rele,
Că uneori primeşte cuvinte şi .mai grele,
Şi le înghite lesne, şi tace, şi pe ele .;
Că nu-i stăpîn pe lume, cu barbă, ras ori spin,
Să n-aibă, ca noi ăştia, şi ei na alt stăpîn.
De nu te stăpineşte un sfînt din ceata;asta,
Ibovnica te ţine în hăţuri, sau nevasta.
Dar cînd se văd cumetrii, surîsul, fiecare
Şi-l face pe măsura cumătrului mai mare.
Admirator pe viaţă, supus şi prefăcut,

366
Ia bîrfa şi-uneltirea din nou, de la-nceput.
Dar ia aminte1bine şi ţine-o depărtare
între mata şi Şeful, şi nu vorbi prea tare,
Că Şeful e şi nu e, şi ce se vede vezi.
Ce nu vezi, datoria-i să-nchipui şi să crezi.
Puţinul ce se vede-i dogoare şi lumină,
Obirşie domnească şi de-mpăraţi, divină.
L-ai auzit ? Adesea el face dogme noi
Şi e mai mulţi, că zice întodeauna „Noi“.
„Noi“ este „El“, de toate, detot şi înzecit,
E ţară, lege, rege, prinţ şi mitropolit.
N-ai mai aflat că unu-i egal cu trei, şi treiui
Egal cu unu-niocmai, cum nu prea-i obiceiul ?
Greşeala-n socoteală unde era, mă rog ?
Că nu citeau şcolarii, Intîi, un teolog.
Cinci zicem no! „Mamutul“, pricepem „Unanimul*^
Şi pretutindeni unde nu-1 căutăm găsimu-I.
Ai înţeles ce-i vorba ? Aplcacă-te din coarne,
Că pragul de drasupra-ar putea să te răstoarne.
Noi, ceştilalţl, mai-micii şi cu ccrbicea scurtă
Şi fără coarne-a frunte, intrăm mai mult pe burtă.»

Dar cîmî să intre Cerbul de-a binelea, nitam-

Nîsam, îi taie drumul un domn Hipopotam',
Urmat de alţi' vreo zece, de-o hipopotănime.
Cu boturile late, şi ceafa de-o grosime,
Şi îndrumaţi- de unul mai gros, un Rinocer.
■«■Trebui’ să fie, după tipic, înaltul cler, —
Sşi zîse-n sine Cerbul, — Biiongii lui şi corcii,
Mă ierte Suveranul, cam seamănă cu porcii.
Numai că simt mai negri, umflaţi, şi-n loc de rit,
Au gisgeaimîte botul ca bărbi-, şi mai urît,
Nepoţi, cumnaţi şl cuscri şi gineri sumedenii.
Cum poate să mai rabde atîtea rubedenii ?

367
Parcă zăresc prin coifuri, zbanghii şi mititei.
Şi-o ceată nevăzută prin codru, de căţei,
iviţi prin făcătură, această samulatră
Te mîrîie din umbră, şi uneori te latră.
De obicei, în taină, lingînd le umblă gura.
S-or împăca, mai bine, cei mari cu stîrpilura ?
Ciudat e că gigantul,
Stăpânul, Elefantul,
Trăicşte-n bună voie cu musca şi ţintarul,
O pulbere, o pleavă, curatul cu murdarul.»

— «Ce-o mai fi vrînd şi ăsta ? — întreabă împăratul. —

N-are destule coarne a-tot-încornoratul ?
De ce venişi la mine ? Ce plîngeri ai, ce jalbă ?
N-ai iarbă, n-ai izvoare şi stânci de sare albă?
Nu eşti destul de sprinten, de ager şi de iute ?
N-ai un harem de ciute ?
Nu eşti frumos şi falnic ? N-ai glezne lungi şi iuţi ?
Bieţii de noi, greoii, n-avem decit virtuţi.
Sau ţi se pare, poate, că ţi-e prea scurt grumazul,
Cînd noi dăm de ţarină cu trupul şi cu nasul ?
Ştiu, ramurile talc prin crengi nu prea încap,
Dar ce sînt eu de vină eă-ţi cresc în sus, din cap ?
Ca să-mi aduci lămîie, nu cred c-ai fi venit.
Nu te-am zărit o dată, şi s-ar fi cuvenit
De două ori pe lună, cînd sînt sărbătorit.
Vin vulpile, vin şerpii, vin viperile toate,
Şi tu visezi în piscuri şi vrei singurătate.
Am întrebat de tine pe dascăli şi pe meşteri
Şî mi-au răspuns că Cerbul stă-n văgăuni şi peşteri.»

Copilăros răspunse : — «M-aş plînge de ţînţari,

De muscă şi de viespe, şi de muscoi mai mari.

368
Unii mi-ar cere stîrvul, şi ccialalţi mă ştiu
Că pot să Ie dau singe sălbatec şi de viu.
N-am ce Iovi prin norul cu care mă încaer,
De muşiţă zburată, văzduh şi numai aer.
Tu porunceşte, Doamne, să stea la ei acasă,
Să caute o piele de felul ei mai groasă...
încolo, ce pot spune ? m-aş zice mulţumit
Că-mi oglindeşte umbra un iaz, în asfinţit.»

— «N-am ce să-ţi fac, răspunse Măreţul. Te-nţelcg.

Credeai că sînt ca alţii, nesimţitor şi bleg.
Schimbîndu-ţi judecata, mîngîie-te măcar
Că fug, dacă tc-nţeapă, o muscă şi-un ţînţar.
Nu ţi se vîră-n carne şi-n cap, ca nişte ţinte,
Neîntrerupt să sugă din suflet şi din minte.
S-a înserat, şi pleacă, şi scapi de chinul tău.
Un singur lucru însă, de care-mi parc rău :
Că nu ţi-au pus la vreme adaosul, pe şale,
Cu care să-ţi mai aperi necazurile tale.
Credeai că noi, aceştia, mai-mari, stăpînii, nu
Ilăbdăm necazul ăsta, pe care-1 rabzi şi tu ?
Ia caută-mă colea, la subsuori şi coadă,
Şi ai să vezi păduchii ascunşi că stau grămadă.
Ai noştri nu au aripi, să ciupe şi să fugă,
Ci se înfig temeinic şi tare, să te sugă.
Pescmnc-aşa e viaţa, odată cu muncitul
Să se iveaseă-alăluri de el şi parazitul.
De cum se naşte plodul, ieşit din ou, de pui,
Se scarpină, că vine şi cu păduchii lui.
Crezi, şoimul alb, pe piscul de cremene cu muchi,
Că nu-i pişcat în creastă şi-n aripi de păduchi ?
Ei, îngrăşaţi cu viaţă, împiedică şi gîndul,
Şi duşmănesc şi zborul pe culmi, îngreuindu-1.
Tu nu-ţi lăsa.-n privinţa mea, gîndul să te fure :

369
Sint marc pe un petec, şi-atîta, tic pădure.
Ai auzit, băiete ? E tot ce-aveam de ais
Şi n-ai să mă mai pizma! că stau în Paradii'.

Flecînd acasă Cerbul cu cele ce-a-aţeleş,

Intra-ntre fagi şi paltini prin frunaurişul des.
l ’n iepure de ţară, din cîmpul de alături.
Se arătă-n potecă dintr-un pogon de mături.
— «Mă furişai pe scară şi-am auzit ce-a spus
Stăpînă-tu din casele de sus.
E înţelept, eu toate că-i mare şi temut,
Şi-i om întreg, săracul, ce-1 porecliţi „Mamut“' ?
Păduchii încă, omul, fricos, nu i-a răpus,
Şi-s mulţi, şi de tot neamul, trăzni-i-ar Cel-de-Sus.
N-ăi vrea să ţi-i mai număr pe nume ; mă asculţi ?
Tăunul, viespea, şvabul cu lustru ,şi-alţii mulţi.
Cu puricele negru sînt cel puţin vreo şase.
Unde mai pui atîlea jivini şi mai scârboase l
Pe lingă colcăirea de ploşniţe cu guşi,
La noi sînt cuibărite şi neamuri de eăpuşL
şi-au împărţit poporul şi ţărina-ntre ele
Şi sug de o potrivă din brazdă şi din piele.
Pin-o strivi-o neaoş, cu talpa, I'ât-Frumos,
Gingania spurcată a şi ajuns la os.*

Nemaiştiind nici Cerbul, cred, cine-i mai de jale.

El însuş sau stă pinii mîndreţii dumisale,
Cu musca şi ţînţaruî se-mpacă şi,-n sfârşit.
Şi-a zis, la urma urmei, că iot e fericit.

El e "Mamut-, cum şi iu eşti, să nu te superi, «Cerb

Trăim o-nchipuire, o pildă şi-un proverb.

11963] ■

370
 CÎNTEC DE SOMN

Cine te-a tăcut să suferi,

Să le-ncrunţi şi să te superi ?
Ca să-l caut prin odaie
Şi să-l prind, să-i dau bătaie.
Mingea ţi-a fugit din pat,
Leul s-a cam deşirat,
Tigrul, cînd îl tragi de sfoară,
Limba n-o mai scoate-afară.

Ori veni şi tu, crocodile,

Şchiopătând pe trei rotile ?
Ori vreo perie, pe-aici,
Şi-a pus labe de ariei ?

Ori un urs
Cu nasul scurs,
Vreo girafă
Lungă-n ceafă ?

S-au pitit şi dau din cap,

Şi din gît, după duiap ?

Lighioane seîlciafe,
Descusute, deslînute,
Viezuri, lupi; păuni şi fiare
Cu cimpoi la-nghiţllaare,
Cu măsele şi cu ghiare
De arnici şi de bumbac !

V-aş da miez de cozonac,

Dar să vă jucaţi cu fata,
Cum v-a spus odată tata.

3,71
Unde nu, luaţi scama bine,
Că daţi iarăş ochi cu mine !
Pentru maimuţoiul cîrn
Am şi-adus un băţ de tîrn.

Ia veniţi în pat, încoace,

Şi-adormind să facem pace.

[1963]

CASA CU VRĂBII

Vrăbii, casnice, ştiute.

Am în streaşini, două sute,
Şi mai am, de nu mă-nşeală
Lista scrisă cu cerneală,

Socotite, numărate,
Două sute zece, toate.
Şi cu pui, cu tot, cu ouă,
Ar mai fi o sută, două.

Le-am trecut în catalog,

După litere, mă rog :
Vrăbioi! cu băieţii,
Şi scatiii cu sticlcţii.

372
Ca Ia piersici şi la sfecle,
Le-am dat nume şi porecle,
Şi poreclele urmează
După nume-n parentează...

Vrăbioi! au, mai toţi,

Nume tie tîlhari şi hoţi,
Căci, de bine să ne fie,
Noi stăm lingă puşcărie,
Şi, pe vrute, pe nevrut,
Luăm şi dăm cam cu-mprumut,
[1963]

CUIBUL

Uîndunicile, părcchc,
Şi-au prins cuib de casa veche.
Cit priveşte fulgii, lina,
Are grija lor bătrina.

Trage, clis-de-dimineaţă,
Din saltea ţigaic creaţă,
Şi din perina de puf
Scoate cite un zuluf.

In pridvor, în pălimar,
Le destramă, aşadar,
Şi, furiş, după perdea,
Vede care i Ie ia.
[1963]

373
 PO M U L

Aduse niscaiva om
Sau duh, noaptea-n toi, un pom.
Ca un policamdra nins,
E-ngheţat şî-I şi aprins.

O boccea cu licurici,
Siele, îngeri şi pitici.
Tolba ei, cinsti s-o desfacă.
Ochii babii-i rîd şişi joacă.

Ce mai scMii, ce căiţuni !

Adevărate minunii.
Dar mânuşile — aşteaptă !
Toate sînt pe mina dreaptă...

Maica-mare-î de părere
Că scăpase din vedere.

[ 1963]

FETELE M ELE

Au aflat fetele inele,

Ciad se uită prim perdele,
Cime vine şi le . pune,
în fereastră, boabe bune.

374
Arpacaş, mălai şi mei ;
Că se uită-n ochii mei,
Fără să se sperie.
Vin in stol puzderie,
Şi Ia geam, pe latură,
Mişunînd se satură.

Are grlje, fiţi pe pace,

Tata-mare să vă-mpace.
Că vă cumpără din piaţă,
Marţea, clis-de-cliniincaţă,
Tot seminţe dulci la gust,
De fir lung cu spic îngust,
De fir gros cu ciucure,
Numai să vă bucure.

însă, cum se vede treaba,

Darurile mi-s degeaba,
Că şi voi îi daţi să scrie,
Schimb şi plată, poezie.
F.1 vă stă mereu de pază,
Apărate să vă vază,
Vrăbioi şi vrăbii mici,
De om rău şi de pisici.

[1963]

37S
 CINCI CÎRLIGE

Miinile bătrînei mele

împletesc in cinci andrele,
Intr-ascuns, pentru Ajun,
Darurile de Crăciun.

Ziua-ntrcagă nu-i mai văd

Şchiopătarea prin omăt ;
Cui apucă de o-ntreabă,
Maica spune că-are treabă.

Dar copiii prin perdea

Prind în umbra ei ceva,
Iscodind taina mătuşii,
Seara, pe gaura uşii.

Ea. eu lina între deşte,

Stă din lucru şi zimbeşte.

[1 9 6 3 1

Ar i p i m ic i

Doicrii, cucoanele
Şi-au închis obloanele.
Şi-au zburat in gloată deasă
Către (ara de mătasă.

376
Intre florile străine
Veneticilor li-e bine.
Aici, viscol, frig şi ceaţă,
Grîu-i string şi iazu-ngheaţă.

Am rămas locului noi,

Vrăbii, corbi şi piţigoi,
Şi cu înţelegere
Trupul c-o să degere.
Vara, vor cînta-n sobor
Că se-ntorc în ţara lor,
[1963]

DARURILE

Două sciifii cu urechi

Şi tîrligi două părechi,
Mînicerc şi pieptare.
Mult de lucru nu mai are.

Ghemul cînd i-1 ia pisica,

Iar se supără bunica.
Tocmai pe subt un dulap
Fuge cite un ciorap.

— «Vin’ la mama să te pupe,

însă, vezi, nu mă-ntrerupe,
Că-mi rămîh nepoţii goi, —
Doagă maica pe pisoi, —

377
 Că vouă ce vă mai pasă
In flanela voastră groasă...»

[19631

Ţ A R A MEA.

E un palat cum altul nu-i.

Te simţi sfiios cînd treci prin dreptul lui.
Se uită luna-ncremenind la el
Clădit pe stîlpi înalţi, cu capitel
Împodobit cu zmalţuri şi chenare
Se-nvîrte-n aur, parcă după soare.
Şi-n frumuseţea Iui, pe veşnicie,
Parcă-i lăsat pe panglici din Tărie.
Visai să ai în el o încăpere
Şi-un pat dc-odihnă moale, la durere,
Un şir de cărţi pe masă şi-o lumină
Şi trei felii de pîinc pentru cină.
Cînd ai bătut în uşă, domnişorii
Strigau să se alunge cerşetorii
De dragoste, de duh şi sănătate.
Şi te-au gonit cu biciul din cetate.

[1963]

378
 V III ŞI M O RŢII

0 regulă tc-ndeamnă să nu scrii

Decît de bine despre vii,
Că lucrurile judecate
Trec pentru tine-ntre păcate»
Porunca e să rabzi din greu,
Că judecata-i a Iui Dumnezeu.

Tot regula te-ndeamnă să te porţi

St'iios, cuviincios şi cu cei morţi,
C-au apăsat, c-au prigonit
Siăpmii timpului, trăit
în plînsete şi suferinţă,
Tu întărcştc-tc-n credinţă
Şi rabdă aprig, semenule meu,
Că-i pedepseşte bunul Dumnezeu...

De altfel, dogma-nvaţă pe mişel

Că orice stăpînire-i de Ia El,
Că focul, sîngele şi fierul
1 le-a trimis spre pocăinţă cerul,
în numele săracului Hristos,
Şi că s-a-nvrednieit de ele cu prisos
îngenunchiat, bolnav şi mut,
E singurul tău merit cunoscut,
Şi pocăinţa ta îndătinată
E singura şi marea ta răsplată.

Deci, morţi şi vii s-au înţeles

Să ocolească orişice proces,
Şi unii pe ceilalţi îi spală

379
Cu un principiu mistic ele morală,
Şi adevărul, âstîel, îl înşeală,
Ca nu cumva să iasă la iveală.
Minciuna şi făţărnicia
Şi-asigură atotputernicia.
[1963]

VICLEIM

Iî-aşa ieftină la mine

Blana gingaşei hermine,
C-am înveştmîntat, cucoane,
Două sute de pogoane.

Dacă vrei şi dumitale,

Tot să-ţi dau vreo cinci mantale
Şi tc-ai şi putea alege
Cc-ai poftit, irod sau rege.

Eu, să-ţi spui adevărat,

Aş avea în arătură
Un loc slobod de-mpărat,
Tocmai bun şi pe măsură.

Mişti doar subsuorile,

Ca să sperii ciorile.

Insă rogu-te, grăbeşte.

Că hermina se topeşte.
[1963]

380
 B IL E T E DE P A P A G A L {II]

Frontul, slava mea enormă,

M-a-mbrăcat în uniformă.
Te rog, domnule croitor,
Să mă faci fermecător.
Biceps gras şi mădulare.
Vreau să defilez călare.

Cc-mi tot vorbeşti de geniu şi talent,

I>e capul prost, de cap inteligent ?
Escrocherii, zorzoane de prisos.
Eu te-aş ruga să fii cuviincios.

Eşti viteaz, te ştiu, şi-ai fost

Mai ales în adăpost.

Cind traduci, pare că scrii,

Şi cind scrii, parcă traduci.
Ai plecat şi parcă vii,
Ai sosit, parcă te duci.

381
Citul aii (ost, nici na erai,
Nici măcar şi nici niscai.
Ce destin fără de rost !
Azi, cînd vrei să fii, ai fost !

5W

Nu-s aşa de fioros?:

Pe cit ţip şi fac.urît,:
Căci mă-ntorc nnmaidecit ;
Şi ştiu să fac şi frumos.

Are-o fire minunată

Strălucitul meu amic,
Nu refuză-niciodată^.
Insă nici nu dă nimic...

Te-nvaţă toţi deştepţii, scriind, ce-i poezie,

Dar scapă din vedere să-nveţc-ntîi să scrie.

J1963]

382-
 SECETĂ

Vrăbiile-ml vin, ca dc-obicei,

Să ciugulească la fereastră mei.
De ani de zile vin, din neam în neam,
Şi nu greşesc a şti la care geam.

Numai că dc-astă dată vremea pleacă,

Lăsîndu-mi ţarina muncită seacă.
Meiul e sterp, grădina mi sc-ngînă
Cu arşiţa bolnavă dc ţarină.

Din patru-n patru ani o dată

Cîmpia noastră pare blestemată
Să dea pîrjol, tăciuni şi plumb,
în loc dc grîu şi de porumb.

Ce să vă dau cmd vă uitaţi la mine

Şi aşteptaţi sămînţa că nu vine ?
Puiandri de o vară, cine-o să vă crească ?...
Durerca-n ochii voştri-i omenească.

[1966]

3G3
f
II — Din periodica
 [ANTEARGHEZIENE]
11898— 1 8 9 8 ]

TATÄLUI MEU

E prea tîrziu să mă iubeşti,

Mai stai puţin să te gândeşti. —
Nu te-a mişcat, — sunt cîţiva ani,
Plînsoarea mea. — Setea de bani
Te-a cucerit şi te-a furat,
Şi pentru (linsa m-ai uitat. —
Mai stai puţin să te gîndeşti,
E prea iirziu să mă iubeşti.

Urmează-ţi iute drumul vechi.

Să-ţi ţipe plînsu-mi prin urechi. —
Ţi suinei amint e când, pe drum,
Te-am întilnit, cinci ani acum,
Mi-ai zis să fug. Eu am fugit
Şi după pîine-am pribegit. —
Să-ţi ţipe plînsu-mi prin urechi —•
Urmează-ţi iute drumul vechi

De-o fi senin sau înnorat,

Urmează-ţi drumul apucat. —•
E prea tîrziu să mă rechemi,
Eu sunt copil uitat de vremi.

387
 Oh, lasă-mă să mor, să pier...
Destule stele sunt pc cer.
Urmează-ţi drumul apucat,
De-o îi senin sau înnorat.

L-ga ortodoxă, an. I. nr. 9, 30 iulie 1896, p. 2.

PLÎNS...'

Prietenului Şi. Vilde

Ani plîns adesea printre cruel,

lasă pc cine, nu mai ştiu :
Am plîns pe-o cruce şi-un sicriu.

Şi stau ş-acuma şl tot plîng,

Bar nu mai plîng pe lingă cruci,
Acuma plîng în Tund de crîng.

Bar nlînsul meu în vis se schimbă,

Şi trist mi-e visul fără viaţă,
Strigoi în minte mi se plimbă.

Te văd privindu-m-aşa rece...

Privirea ta parcă mă-ngheaţă,
. Dar este vis... şi visul trece.

Liga ortodoxă, an. I, nr. 12, 2 august 1896, p. 2.

388
 IU B IT E I M ELE

Printre copacii morţi de vremi

Pe stratul frunzelor căzute
Peste cărările pierdute,
M-ai tot chemat şi mă tot chemi.
Par azi, cinci dorul mă usucă,
Simt osindit numai să plîng,
Nu pot la piept să te mai string...
Fiind iubirc-ai fost nălucă.

Liga ortodoxă, an. I, nr. 18, 10 august 1896, p. 2.

CLARA NOAPTE

Clara undă argintoaşă reflectează alba lună,

Lacul limpede se mişcă, nalta trestie răsună ;
Abia vînttd şerpuieşte printre crengi de sălcii verzi,
Răsfoirea lor e tristă şi în şoapta lor te pierzi
Adîncit în visul dulce al reflexelor tic lună.

Noaptea clară într-un hasmu de magie schimbă haita,

Oh, co aur curge-n trestii cc cad una peste alta ;
Peste tot plăceri nespuse bat din aripile lor,
Tainic cîntă-n ulmul falnic singuraticul cinflor ;
FI doineşte, şi în ochii-mi se răsfrânge, clară, balta.

Liga ortodoxă, an. I, nr. 25, 20 august 1898, p. 2.

80!)
 ÎN C IM IT IR

Era seară... şi subt stele ămîndoi stăm visători...

Cimitirul, all> subt lună, înmuiat era-n colori,
Se-ntindea spre îlealul verde, şi-n dumbrăvi privighetori
Modulau prin pomii negri o sublimă armonie.
Noi, trimiţi, visam în umbră, cugetând Ia veelnieie
Şi umpleam privirea noastră de ochi vii, seînteietori.
Erau vermiede stele, erau sfintele splendori..,
Subt dumbrava luminată de-ale razelor ninsori
Erau ochii ei albaştri, era cer şi erau sori...
Ea şedea înmărmurită de cadenţa sunătoare.
— -Cineva să nu ne-a udă», mi-a şoptit tremurătoare.
— -Nu, ne aflăm printre morminte, şi eşti bîrcă dacă mori...»

Liga ortodoxă, an. I, nr. 35, 31 august 1396, p. 2.

IN ZĂRI
D-rei Ii.- A.
în zări
Cintări,
Trezesc
Păduri,
Copaci
Şoptesc
Murmuri
Tu taci...

390
 Prin plop,
Potop
De dulci
Cîntări
In zări
Te culci
Pe crini
Suspini...

ga ortodoxă, an. I, nr. 50, 26 septem brie 1896, p. 2.

DE-O FI SÄ MOR...

De-o îi să mor, tlc-o fi să mor

Să mă lăsaţi în vechea haină,
Vor şti doar codrii a mea taină...
La groapa mea daţi zor, daţi zor.

Cină voi fi mort, în vreo trei scânduri

Să m-aşezaţi, n-oi şti dc ginduri,
Am fost şi gînd, dar am trecut,
Am suspinat, dar am tăcut...

I.a groapa mea daţi zor, daţi zor...

De-o fi să mor, dc-o fi să mor...

ga ortodoxă, an. I, nr. 51, 27 septem brie 1890, p. 2.

391
 FRUNZĂ GALBENA

Pe-această frunză ofilită

Ţ i- a m scris din in im ă ma vers
Şi zi c-aui to s i odată-n Ittxas
Şi eă d i n ca c e m u l t : e - s i î i şters

'■k:a ortodoxă, an . I, n r. 52, 28 s e p te m b rie 1800, p. 2.

EPIGRAMA

U n u i c o n tr a b a n d is t în lite r a tu r ă

L-a găsii în rasă mort,

Spînzurat c-un «fir c!e tort».
Căci voluir.clc-i «lin casă
Azvârlite pe snbt masă.
Erau tot cum începuse...
Numai şapte sa vinduse.

L ig a ortodoxă, an . I, n r. 54, 1 o c to m b rie 1896, p. 2.

302
 V A LEA SAU LEI

Ici şi ce!o rupte câmpeni ale puţurilor seci

Scot a jalci scîrţîirc pe oînd vin!ui sufiă-n ele
Şi ic mişcă şi le-apleacă, iar în aer romhuieie
Vii săgeţi spre cerul negru, in nebuna vijelie
De viat aprig sunt furate spre eterna uocînieic,
Şi cad moarte sau zdrobite, printre galbenele craci.
Valea Saulei mugeşte adineită printre dealuri

Şi öäntl vîntiil o-nfăşoară c-o stridentă simfonie,

Sau un freamăt cînd o face sa reverse armonie,
Sau cînd europenele strigă sau se văietă cu jale,
Ea opreşte pe oricine şi il farmecă în calc,
Mărmurit în contemplarea unor verzi şi sumbre maluri.

M-am uitat şi eu adesea 1-aeea vale vibratoare,

Am chitul, şi cu cu dinua armonia ce te pierde
Şi am plins şi eu cu dinsa lingă salcia e;;a verde.
Valea Saulei răsună nencc-tal în a mea minie,
Orideciteorj do (linsa printre trai nti-iulue aminte
Şi în inima mea ţipă ca o coardă care moare.

Liga ortodoxă — Supliment literar, an. I, nr. 1, 20 octombrie 1006,

p. 3.

133
 ZO RI DE A U R

O crcacă-naltă-n balta albă s-apleacă, saltă,

Şl vara,-n unda clară, scaldă pe vesela-nverzită ;
In vînt un eînt din sălcii zboară spre balta adormită.,.
Să fie ea, — iubita mea ? — Dar nu... Era o turturea
(lărgind în zori de zi dulceaţa ei pe baltă,
Şi verdea creacă-n vînt s-apleacă şi-n apă saltă.

Fiori timizi de roze zori, uşori şi creţi trec peste baltă,

Iar nenufari, potire-nvoalte, — mari, — se mişeă-ncoa şi-ncolo,
In vreme ce un tril sonor ia zbor rotind un magic solo...
Să fie ea, — iubita mea ? — Dar nu... Era privighetoarea.,.
In cer murea ultima stea şi se făcea lumină-naltă,
Iar mici fiori dc roze zori treceau uşori şi creţi pe baltă.

L ig a o r to d o x ă — S u p lim e n t lite ra r, an. I, nr. 2, 27 o cto m b rie 139®,

p. 3.

IN ROMA

Steaua lampcî, suflet palid, în odaia parfumată

Expira subi catifeaua dc-aur roşu fulgerată,
Draperia ondulmdu-şi crinii candizi sîngeraţi,
Şi-n penumbra rubinie, voluptate plutitoare.
Un polog, azur subţire, sc-nvolta, imensă floare
Peste corpurile goale, muşchi de spasme încordaţi.

394
 Lung vibrai! în cuibul magic sărutările romane...
ViiH ţcli arau grumajia palpitau plăceri profane...
Roma vechc-n Roma nouă renvia ca subt Cezar...
Voluptatea era vie ca o flacără cumplită...
Corpul, aprig, sfărîmase floarea stinsă de ispită,
Iar tablouri (lin perete îşi zîmbiseră bizar.

Nudul sacru frumuseţea cxaltîndu-şi-o subt lampă,

Ii făcea să pară două corpuri antici dinlr-o stampă
Re al cărei fund de umbră un mister se celebra,
Şi zîmbeau, şi erau tineri, — ca cu gene lungi şi creţe, —•
Şi erau ea două coarde, şi vibrau de tinereţe...
Roma vcche-n Roma nouă triumfală reintra.

L ig a o r to d o x ă — S u p lim e n t lite ra r, an. I, nr. 3, 3 n o iem b rie 1396,

Pi 2.

DO—RE—MI

DO

Do-mi-sol-fa-si — armonia anunţă ivirea regală...

Sol-mi-rc — arcuşul revarsă superbu-i tezaur ;
Si-re-nii-Ia-do — din orchestră triumfă un cîntcc de gală,
Perechea s-arată, muiată în fulgere (le-aur.

395
 I I lij

Re — vaîţuri vîrîeje, — mi-fa-sol-do-re — se urmează.,

în aer adie arome, — re-si-do — tic vară ;
Mi-si-ia-re-fa — dintre note, suavă, o notă oftează...
Fiori trec prin inimi... Vioara vibrează mai clară.

Ml

Mi : lampa ; Ee : pală se stinge ; fio-sol: mandolina se-neoarâă...

Un tremol sc-nal|ă. La, mistic, — colan de opale,
Surise bizare şi blinde s-alină pe fiece coardă...
Bol : Nu !... Dar zadarnic... Ning crinii petale.

Liga ortodoxă — Supliment literar, an. I, nr. 5, 17 noiembrie 1888;

p. 1.

AEGYPT

D -n ei H elen e L a za re sk o

Adiat de sicomorii parfumaţi de clefoor

Nilu-şi duce către Theba cade nţ ar ea-n solzi de aur,
Şi subt nori de libelule, îndoit ca un balaur,
Ogliadeştc-n umbra sumbră a lui fîapi magic zbor.

396
 Pc cîmpie se resfiră al naturii antic basm,
Iar papyrusele blonde îşi vorbesc tremurătoare.
Şi-n Gyzch, pe Sphinx, o umbră se lungeşte-nvictoare,
Iar pc vîri’ul plia sie raze se cutremură un spasm.

Pyramidclc zac moarte în nespusa depărtare,

Şi nisipurile roşii tiau reflexe viorii,
Pe cinti Theba corcnează feciorelnici thcorii
Cu flori mari de lotus candid pentru-a zeilor serbare.

Liga ortodoxă — S u p lim e n t lite ra r, an. I, nr. 7, 1 d ecem b rie 1898,

P- 2.

MATUL ROZ

Chitara vag trasare în zarea de azur.

Ning pe Iac
Eaze lungi
Blonde dungi...
Pitpalac.
Zdrang, zdring... O sărutare ş-al frunzelor murmur.
Trestii tac
Şi spre mal
Niei-un val, —
Pitpalac.
Chitara însă sună : Planc-pline-plune-planc-plunc-plac.
Pitpalac.
Liga ortodoxă — Supliment literar, an. I, nr. 8, 8 decembrie 1896.
p. 2.

397
 KALUGA

Cu a visului meu daltă, lucitor argint din astrc,

Din p o rfirii-K h ip u iffi scos-am vie o nălucă,
Muzicală-nsuîleţiiŞî ce cu braţe nu s-apucă,
Iar subt larga fruntc-aprins-am două largi pruncle-albastre.

Zveltul corp e eleganţă şi laclare opalină,

Cuibul zîmbeteior roze c corola de răsură,
Şi pc cînd un nimb palpită radiat dc-acea făptură,
Părul fin vibrează-n soare clarul [florii] de sulfină.

Din neant cînd sc-ntrupcază, al meu suflet o presimte,

Noua Venera răsare în a zorilor ispită,
Şi, — a dineu disperare ce mereu e rennoită, —
Mor prin ca, respir printr-însa, o posed, şi nu mă simte.

Liga ortodoxă, an. I, nr. [103], 17 decembrie 1090, p. 2.

IN REGIUNI BIZARE

Puternicului critic şi eruditului,

delicatul poet Alexandru Bogdan-PUeştt

Lombard bastard cu ochi de rouă,

Te plouă-n haina de velură,
Tuşeşti şi harpa ta murmură ;

393
 Golan divin, din vin absoarbe
Căci trilurile tale oarbe
Se sting pe coardcle-amîndouă.

Dar şezi şi seutură-ţi suspinul

Cu mandolina ta bizară.
Visează-ţi soarele de vară,
Şi din ţigare-ţi urcă fumul,
Priveştc-n pioaie cum e drumul
Şi dormi. Noroc ! Goleşte-ţi vinul.

Revista modernă, an. I, nr. 2—3, 1 septembrie 1097, p. 7.

NOAPTEA

E noapte. Şoapte trec pe baltă,

Tuşeşte clopotul în turn,
Vibrează lung : Saturn, Saturn,
O cucuvea pe turla-naltă.

Saturn, Saturn, vibrează-n vînt,

Dantele negre deşirate
Sc-ntind pe pietrele curate,
Pe turnu-nalt cu vîrîul frînt.

Niei-un cuvînt, c vînt, e vînt.

Din gang ies plete de-ntuneric.
E rîs, e plînsul ei himeric
E noapte, şoapte şi pămînt.

;99
 E noapte. Şoapte trec pe baltă,
Saturn, Saturn, vibrcază-n vînt,
Nici-un cuvînt, e vînt, c vînt.

Revista modernă, an. I, nr. 4—5, octombrie 1397, p. 12.

V ERSURI

E vînfuî care-mi bate-n geam

Ori mîinile iubitei mele,
Care-a zburat pe-un şir de stele
Să mă sărute cînd plingeam ?

Sunt sunetele harpei mele,

Sunt sufletele unor morţi
Ce bat în geamuri şi la porţi 7

Oh ! ploaia, ploaia-mi bate-n geam, —

Subt şirurile lungi de ploaie
Gindirea mea se încovoaie,
Suspinul meu e lung şi stins,
Şi imnul meu se-nalţă mort
Din coarda ruptă ce-am întins.

Viaţa nouă, an. I, nr. 7, 10 mai 1893, p. 58.

400
 CUCUVEAUA
[variantă la poezia Noaptea]

E noapte, şoapte trec pe baltă,

Tuşeşte clopotul în turn,
Vibrează lung... Saturn... Saturn...
O cucuvea pe boîta-naltă.

Saturn, Saturn, răsună-n vînt.

Dantele negre deşirato
Se-ntind pe pietrele curate
Pe turnul blond cu vîrful frînt.

Nici-un cuvînt, c vînt, c vînt.

Din gang ies plete dc-ntuncric.
E rîs, e plin sul ci himeric.

E noapte, şoapte trec pe baltă,

Saturn, Saturn, vibrează-n vînt.
Nici un cuvînt, e vînt, e vînt.

1896

('"jetul românesc, an. II, nr. 6—7, iunie-iulie 1923, p. 423.

401
 CUCUVEAUA
[variantă la poezia Noaptea]

E noapte, şoapte trec pc baltă,

Tuşeşte clopotul în turn,
Vibrează lung... Saturn... Saturn...
O cucuvea pe bolta-naltă.

Saturn, Saturn, răsună-n vînt.

Dantele negre deşirate
Se-ntiml pe pietrele curate,
Pe turnul alb eu vîrful irint.

Niei-un cuvint, e vint, e vînt.

Din gang ies plete dc-ntunerie,
E rîs, e plînsul ci himeric.

E noapte, şoapte trec pe baltă,

Saturn, Saturn vibrează-n vint.
Nici-n cuvint, nici-un cuvint.

1S06

Versuri, 1959, p. 700.

402
 Prin cerul spart
Vii stele-mpart
Armonii transcendentale,
Peste veştede petale.

In surdine,
Coarde fine
Tremurarea cadenţează,
Şi-n refrene vagi vibrează.

Ochi dc rouă
Lacrimi plouă
Şi-ntr-un tril de clape clare
Joacă vinul în pahare.

18961

1 Apuci : Ş e rb a n C loculescu, C ă i t a v o l u m u l t o t a l a l l i r i c i i « r g h * -
I. în P o e ţ i r o m â n i , B ucureşti, E d itu ra E m inescu, i9 3 ^
z 'e n e ,
ii. 295—208.
 Din
AGATE NEGRE
[1901— ie ş i]

Sărmanul meu suflet strivit,

în care ţintesc gânditorii,
Pe care pc rînd tc-au sluţit —
Indreaptă-te tot liniştit
Spre unde sc-ndreaptă cocorii,

Gîndirea în care să-ţi treci

Ecoul profundelor coruri,
E golul cu aburi-i reci,
Deschis peste veci,
Deasupra atîtora goluri.

Privirile calde şi limpezi

Şi frunzele pline
De şoapte timide de cintezi,
Eămasu-ne-au iarăş streine,
Şi-n ocna durerilor noastre-i mai bine.

404
 O clipă, şi trecem apoi
Acssio fie unde ne-am rupt, —
Cu norii-;î convoi,
Cu lumea dormind dedesubt.

Căci lumea pe unde alesul

Ţi—I cauţi prin ceaţa tomnală
Să-ţi prindă-nţclcsul,
E-o biată secundă banală
Din Viaţa totală.
*■'"I" dreaptă, an. I, nr. 1, 15 aprilie 1904, p. 3.

oo

LITANII

In depărtarea noastră, Lio,

Inii zboară ghidul ca un corb
în ploaia unei toamne sure,
Prin solitudini de pădure
Pe unde sufletul e orb
şi vîntul : un amar adio.

...Un biet buchet pe carc-n rînd

Painjenii ţesut-au cort
In chipul unui baldachin ;
E-atîta plîngpte şi chin
Să văd că-r.tr-însul c un mort !

405
Accasta-i masa, scumpă Lie,
La care tu odinioară
Visai crepuscule ele tuci
Peste alee lungi de nuci
Pe unde vîntui înfioară
Ca un sfirşit de reverie.

Sint singur. Ah ! şi cit de rău

Şi plin de moarte e văzduhul,
Şi ploaia, haltă de otravă !
Aş vrea ca gura ta suavă
Pe-aceste vrafuri să-şi dea duhul,
Să ani pe masă capul tău.

Pe-această masă arsă-n vise

Yoiesc să doarmă fruntea ta
Cu pleoape închise pentru veci,
Mai bine două buze reci
Cari nu mai ştiu a săruta,
l>e-a pururi vinete şi-nchisc.

Atunci ai fi a mea, — Iubită ! —

Ai li o glastră funerară,
Cu părul, plantă de Infern ;
Atunci ai fi a mea, etern !
Şi-n fiecare-amurg şi seară
)>c fruntea ta încremenită

Aş alipi şi fruntea mea

Ţinîndu-ţi tîmplele-ntre mîiii ;
Şi-aş cugeta Ia «altădată»-,
La-sitîia sărutare dată,
La-ntoiul «ieri», Ia primul «mini»,
La primul glas de cucuvea.
 Ţi-aş ridica în degit pleoapa
Şi ţi-aş privi privirea stinsă
Cum aş privi într-un abis
Carc-ar vorbi de morţi, de vis,
De lumea ceea larg înI.insă
I*c care n-o înghite groapa.

Şi părul, ca un crep de doliu,

I.-oi săruta nebun de jale,
De fericire, de extaz ;
îl voi lăsa peste obraz
Să-ini curgă ca un rîu de jale.
Iii va ii ultimul linţoliu

Al celui care te iubi.

Iar cind durerea va izbi
Cu barda cea din urmă-n mine,
Cu lovitura cea mai grea —
A tunci, pe masă, lingă tine,
Va-ngălbeni şi fruntea mea.

I a:ui dreaptă, an. I, nr. 3, 15 mai 1904, p. 34—33.

— 31 —

Morţi în crucea noptei ? — nu cred 3

'J'oluş clopote ca-n bură
Gîng'ăvesc ;
Clopote de lemn, cu putred

407
Glas, jeîesc,
Şi gsndirea-i arătură
Tesle care boi de zgură
FiugăresH

Trăgătorii şi groparii
lângă morţii viitori
Dorm — gândesc, —
Totuş jalnic lăutarii
Izbucnesc,
Şi din guri de căutători
Vorbe : «slabi şi trecători»
Se-nnădesc.

Se-nnionnînlă noaptea parcă,

linii morţi ieşiţi din legi...
E târziu !
Uh, ciur. sufletul se-mbarcă
In sicriu,
Şi vî.sleşte spre pribegi,
Şi te scliin'.bă să-nţeiegi
Cenuşiu.

Bezna-ncaeă toamna ; singuri

De vom fi câţiva Urzii
Pedepsiţi
Să ne bem amaru-n linguri,
Gârboviţi
Feste vrafuri de liîrtii
Cu văpăi sulemeniţi,
De făclii.

403
 Ea sunt mortul ! eu groparii,
Cimitirul şi loviţii!!
Eu jelesc !
"Vânturi treieră s i e j a r i i
ţ i - i zmucese,
Ploaia piîrţiJC rătăciţii. —
CS) ’ şi-n mine chiar iubiţii
MUCCÂCSO.

“iu dreaptă, an. I, nr. 3, 15 mul 1904, p. 33—36.

— 21 —

Trecutul revenind pe-alocuri,

Trimfle-n inimă parfume
Părind zvîrUte peste fururi
Dintr-alîc vieţi, dintr-a!lă lume
Miresme scumpe, fără nume,
Sunt sufleteîe-atitor locuri !
Şi ca- pe foile dc-albmne
Lo-nlorei în vinetele blocuri
Din raftul vieţilor postume...

Esenţă lină şi subtilă

în care lotul pare şters,
Dar care roade ca o pilă
Plămânii făurit invers,
în nesfârşitul univers. —

409
 întoarce fiiä după filă
Şi vers înşiră după vers
Căci amintirea i o cămilă
Brăzdînd nisipurile-n mers. —

Ne-am intîlnit în bălării

Cu amintirile, deodată :
Cucute pînă-n pălării ;
Bolnavă, luna sta culcată
Pcstc-un pachet zdrenţos, dc vată,
într-un ungher printre Tăvii. —
Trcculu-i spada desfiinţată.
Ce taie inima-n folii
De bronz, de aur şi dc- agată. —

Ţiganii, visătorii, fanţii

Trăiesc murind în amintiri ;
în jeţuri cugetă savanţii
Tăind pămîntu-n două firi —
Închişi, ea umbra -n monastiri ;
Şi iot'jiş doruri şi iubiri
Apar pe zid ca elefanţii, —
Citul pun formule şi zidiri
In tiri/iile batanţii
Deasupra bietei omeniri î

Linia dreaptă, an. I, nr. 4, 1 iunie 1901, p. 56—57.

410
 — 4 —

Dar unde merg' ? Prin ce cras

Azvirlă paşii mei ecouri
Ce hohotesc tie mă-nspăimînt ?
Oraşul doarme în mormhit ;
Ai zicc-u ţară de cavouri
Zidiiă de un uriaş.

Şi fiecare dală, şarpe

Care se mişcă subt călcsie
Cînd prind pe (Unsele să caic.
Oraşu-nlrog : un catafalc.
Şi norii : văluri de tămâie.
Crispaţi în chipul unor harpe.

Dar nici parfum, nici armonie ;

Nimic din cite zbnară-n tine ;
Nici ochi de. vis, nici buze pale,
Nici mini uitate-ntr-ale tale,
Pc veci candide şi divine
Subt gene de melancolic :

Aici e numai moartc-ntinsă :

Mirosul oărnilor albastre,
lin tini din cari ţâşneşte chin ;
Drept melodic un suspin
Care tronează pe dezastre
Ca o enormă l'aclă-aprinsă.

Şi cînd găseşti un braţ să siringă

Dezesperarea-ţi seculară .

411
 înh’-un mănunchi de fire albe,
Kămînc-itgiieţ în Ioc tie nalbe,
Pe suflet piatra tumulară
Pentru vecie să ţi-1 îrîngă.

Din brat rămîne-un braţ de lemn,

Din plctc-un ghem scăpat pe scânduri
Şi din extaz un rîs livid ;
Din rcVcric-un hoit stupid
C'e- ji arde inima în gînduri
Şi-ntr-un cuţit înfipt ca semn.

— Gemură, groază şi orgoliu !

Trecui pe tine-niius pe liră
Şi morţii tăi rînjiră-n cor ;
Găsii în tine un decor
Pe care tlemomi-1 zidiră
Pentru-a-mi lăsa pe frunte doliu.

... — Iar tu, acea de altădată,

Carc-ai întins în mine ceaţă,
Itevino doar o clipă-n viaţă,
Căci eşti în mine neuitată ;
Apari clin lumea ta, te chem !
Apari subt negrul meu tavan,
Căci voi : cu glas de uragan
Să te blestem.

dnia dreaptă, an. I, nr. 5, 15 iunie 1904, p. 77—78.

412
 — 41 —

Astăzi, soarele, prin ceaţă

S-a născut din haos, mort,
Pe-nserata dimineaţă
Cenuşie ea un mort.

Pc tind suflctu-mi coboară

Melancolic pe-avu iritiii —
Ca o pulbere uşoară
Cu bolnave licăriri,
Peste mobile din care
Se deşteaptă muşc trezit,
De pe foi ce-au putrezit,
Prin unghierc de sertare ;

Orologiul, ploaia-n urmă,

Şi eu inima-ntr-uu ritm
Bat secundele ce-n turmă
Nencctat au tot murit.
Şi ce liuişte sc-aşterne !
Şi cum sufletul se-aude
Scuturînd din aripi ude
Peste brumele eterne !

Dintr-a mea singurătate

Las în voie vremea vie,
Şi cum nimeni nu mă ştie
Printre veacuri sfărîmate
Pribegesc ca o stafie.

Linia dreaptă, an. I, nr. 5, 15 iunie 1904, p. 78.

413
 RUGA DE SEARA
Ivariantă]

Infinit ! Infinit !
Ailună-ti bolţile deodată,
In şuier prelungit —
Şi-n fruntea mea secată
Şi-n pieptu-mi aiurit
Te-nfige drept ca o săgeată.

Simbolic Infinit !
Te strînge-n chip de fulg,
Şi-n mine, lămurit
Te răspîndeşte — să mă smulg,
Să cad ca un aerolit
Scăpat lU'lind, din circuit.

Demonic Infinit !
Descinde-n mine cum descind
Tenebrelc-nlr-un schit
în care sunete se-ntind
Dintr-o cupolă spre zenit,
Stropită-h creştet cu argint.’

Cu tine clorul am
Să fiu răsplămădit şi şters,
în slava mea de miligram
De praf, suflat în univers ;
Şi dă-mi virtutea unui bram,
Rămîntu-n vrăji să ţi-1 destram.

414
 Şl curgi prin ochii mei,
Prin fruntea mea, prin aste mini,
Să-neci cohortele de zei
Din ritul bieţilor pagini.

Cuvîntul meu să ardă,

Gîndirea mea s-arunce foc
In sinagoga lor bastardă
Şi eiuma-n formă de cocardă
Să eadă-n pieptul lor de foc
Căscat de-a pururi spre Noroc.

Să-mi fie verbul limbă

De flăcări vaste ce distrug
Trccînd ca şerpii cîiul se plimbă ;
Cuvîntul meu să fie plug
Ce faţa solului o schimbă,
Uăsînd în urma lui belşug.

O ! dă-mi puterea să scufund

O lume vagă, lîncezîndă,
Şi să ţîşnească-apoi din fund
O alta, limpede şi blîndă,

Şi-apoi mă-nghite-ntreg în haos,

Umil, senin şi mulţumit
Că las în urma mea repaos,
Şi-o foaie nouă de adaos
Ua Cartea veşnicului mit
In care visul mi-e strivit
Ca un vlăstar de mărgărit.

Vtcfa socială, an. I, nr. 1, februarie 1910, p. 1.

415
[UN VEAC S-A SCURS, ŞI ÎMPREUNĂ]

Un veac s-a scurs, şi împreună,

Lungiţi subi un capac tic piatră
Ne crede morţi întreg pămîntuî.
Ah, de-aş putea să-mi las mormînîuî.
Şi Uimei care veşnic latră
Să-i strig că totul e minciună !

Un veac, Iubita mea, tie chid

Am adormit culcaţi alături !
Lu dulce cupa cu venin !
Nc-a-nchis destinul în sicriu
Ca două parhii puso-aîături
Subt o pruncia Iăcrămînd.

Simţirăm cărnuri, oase, scoase,

Caz it'd în jurul nostru rupte.
Acum, trîntită lingă tine,
Cupola multor clipe line,
In imn-atîior vane lupte,
Zimbeştc lanţului do oase.

Suris amar şi fără preget

încremenit pe-un lanţ de dinţi,
Inii dai fiorul unor zimţi
Ce-mi trec pe frunte ca un deget...
Şi cit aş da să văd că minţi
Chiar azi, cînd ştiu că nu mai simţi J

410
 Enigmă searbădă şi rece,
Din tine nu-n(eieg nimic.
Să văd în tine nemurire ?
Un rîs ironic care trece
Şi el, ca toate, spre nimic,
Ori un simbol de fericire ?
Ah ! ştiu, Iubită : lumea-ntreagă
Aeelaş trist sfîrşit îl are,
Sintern şi noi la fel cu ea ?
Mai c vreun fir care ne leagă, »
Sau peste toate-o luminare
S-a stins, şi-un glas de cucuvea ?

Ghicesc că buzele-ţl sint rupte

D e -a tîte a horde blestemate,
Că nervii tăi sînt roşi de viermi.
Eidică-ţi paşii, largi şi fermi,
Arată-mi stelele curate
Din negru-abisurilor supte.

Oh, de-ai rămas aceeaş Lie,

Inalţă-ţi fruntea, palid vals...

■
— Dar dacă visul meu e fals
Dar dacă totu-i nebunie ?

Viola socială, an. I, nr. 2, martie 1910, p. 118—119.

417
 — 42 3 - ,

TĂCERE

Cum e-n mijlocul tâcerei

Ailîncită-n văgăuna
Nopţei palide ca luna
Licărind în bruma serei;

Şi cum sufletul se pierde

Intr-un vag paianjeniş
Ce se leagănă pieziş
Să-l desmierde ;

Cum din foile citite

Fluturi albi, cu ochi ele aur,
Pe buchete de ţintaur
Mişcă aripi prăfuite

Cu susure dc mătuşă
înceată de dantele —
Pe la geamurile mele
Trece vîntul ca o plasă
Constelată cu mărgele.

Turburat în amintire
S-a întors parfum de vis
De la sîmi-abia deschis
Peste carc-un braţ subţire
Adormea ca un iris.

413
 Ochii strînşi în coji de fier
Scurg o boabă tremurată
Pentru ochii de-altădată ;
Şi copacii-ntorşi spre cer,
Par corăbii negre, iată,
încărcate eu mister.

Viaţa sociaTă, an. I, nr. 2, martie 1910, p. 119—120.

DEDICAŢIE

Femei, potire cu venin,

Mirul de îin stropit cu soare,
I.ăsaţi-mi jalea să-mi închin
Intr-astă toamnă-ntristătoare 1

Parfumul vostru vrăjitor

îmi prinde îruntea-n nebunie
Ca un stilet omorîtor
Şi-azvîrle sînge-n reverie.

Aspir o dragoste-alburie
In care numai nemurire
Şi nori uşori să sc-nmlădie
Ca Vîntnl printre corzi de lire.

419
Visez o dragoste suavă,
O sărutare lină, rece,
Cum simt molifţii din dumbravă
Cînd peste dinşîi luna trece ;
Cum sînt în umbră lielcştaic
In cari tresar lumini de candclî,
Cînd vîntul serilor le taie
Cu aripi fragede de-arliangheli.

O sărutare fără spasme,

O-mbrăţişare solitară
Şi corpuri limpezi de fantasme
L'in care setea-mi seculară

Să verse vinul sideral

In arşiţatcie caverne
Din stînca mea de mineral
înmormîntată printre perne,

— Senar, nefericit azil

Ai cugetărilor amare,
Tc-a prins al morţii fad cadril
In sclcnara-i dcsfrînarc,

înţelepciune, veşnicie,
Şi tot ce ciuţi în înserare
C-o palidă zădărnicie
Ce-ţi toacă trist în cugetare.

Te du pleşuv prin omenire,

Spuzit în suflet şi livid ;
De-i fi-nţelept, de-i fi stupid
Aceeaş surdă neclintire
îngheaţă suflctole-n vid.

420
 De-i îi bandit sau visător,
Despot cu sîngeie pe lim bă;
Acecaş negură te nimbă,
Şi pentru pasu-ţi călător
Cărarea vrernei nu se schimbă.

Iubiri visate sau trecute

Cu smirna sînuriîor calde,
Sau bolii stropite cu smaralde
Se duc, stîrpite şi căzute,
Aceleaşi valuri să le scalde.

îa şuier vânăt urcă ura,

Lugubra lumelor cămaşc
Şi-o prinde-n unghii ca-nlr-o laşe,
Lăsîndu-i hoit ciuntit figura.
Bcizeb şi Christ se duc de-a dura 1
Nădejdea, visul se confundă
Cu limba faclei, muribundă,
Cu silueta cui ? Cu dorul,
C-un crep ce-astupă viitorul,
Cu amintirea, cu zefirii,
Bătind văzduhul ca vampirii —
Şi-ntind sfîrşitului, covorul...

— Poeme, fraze şi sisteme

Ce tind să stingă meteorii 1
O vijeiie dc blesteme
Pe carc-o-nalţă muritorii ;
O vorbă zisă şi răszisă !
Azi, cartea lor îmi este-ncMsă ;
Şi, dacă nu,
închidc-o tu !
Viaţa socială, an. I, nr, 4, mai 1910, p. 276—278.

421
 A DOLESCENŢĂ

II

Obrajii (ăi mi-s dragi

Căci sînt curaţi ca Iacul
Prin care pînă-n fund
Se vede-ntreg copacul

Surîsui tău mi-i drag

Căci c ca piatra-n fund
Spre carc-noată albi
Peşti lungi cu ochi rotund.

Şi capiii tău mi-i drag,

Căci e ca malu-n stuf,
Unde păiajeni dorm
Pe zori făcute puf.

Şi trupul tău mi-i drag,

Lemn sfînt trandafiriu.
Şi trupul tău mi-i drag,
Şi pentru ce, nu ştiu.

yiaia socială, an. I. nr. 5—6, iunie-iulie 1910, p. 337,

422
 A DOLESCENŢA

III

Vino joc de vorbe goale.

Sîntem singuri. Ce să-i spun ?
Numai gura dumisalc
Se aude de subt prun.

P lou cren gile cu rouă.

Cade eîle-o picătură,
Cînd în păr, găteală nouă,
C'înd bomboană rcce-n gură.

Şi mergînd prin iarbă, toată,

Subt dantela albei rochi,
Spre genunchi ridicată,
Plină-i de pîndiri de ochi.

Aerul o strînge. Cerul

O dogoare şi-o sărută.
Undo trecc-n eîmp, ca fierul,
Ţara caldă face-o cută.

Şi din toate singur eu

Nu-ndrăzncsc s-o prind de mină
Şi c-un şold de pieptul meu
Să o sprijin la fîntînă.

Viata socială, an. I, nr. 5—6, iunie-iulie 1910, p. 338,

4:»:i
 SINTAXĂ RITMICĂ

Norii se duc ;
Escortă funebră: duc toamna-n mormint,
Grămezi de Iintolii destrnmă-se-n vint
Şi corbii inedită pe braţe de nuc. —
Sosesc în cohorte, se duc în cirezi,
Cînd negre ca bezna, cînd rare, — jucînd
In muzica morţei, mai mulţi îafr-im rînd —
Şi doliul absoarbe grădini şl livezi.

Din negură facle răsar ;

Le-astupă vreun munte ce trece masiv,
întreg firmamentul e-un vis de beţiv,
Pe culmi zboară spume şi dîrc de var ;
Cu monştri de mină aleargă amintit,
Nebune, sluţite de biciul barbar
Ce şerpuie-n haos dinspre Răsărit
Minat dc-un gigantic Satan solitar.

O ţeastă se-n/.vîrlă din umeri titani,

De ştreanguri atîrnă martiri de bitum,
Statui se răstoarnă in grupe de fum,
Se clatină cerul subt paşi suverani,
Prin ceţe compacte se spintecă drum ;
Şi frigul străpunge plămînii golani
Şi bîntîiifi ploaia-n castani
Şi-n suflet remiişcă trecutul postum.

Şi totul sc-sr.bină şi-n vid se prăvale ;

Aeiilo-s Ia pîndă satirii, ciclopii,
Pc-aici se combină durerea cu plopii,
Pc-aiurea e geamăt şi jale...

424
 Oh ! piingeţi, de-acuma, pc lespedea gropii
Acelor suave şopti ii vesperale
Din Vremea eînd luna,' cărări ideale
Brodase cu degete pale,
Spre frunţile voastre, vecine cu znopii.

Viaţa socială, an. T, nr. 10, noiembrie 1010, p. 193

ABSOLUTIO

— Dormiţi, dormiţi !
H ipnoza Rispţei su flă bo are
I e m uşchii v o ştri veştejiţi,
Şi rniine veţi avea izvoare
Din spor, pămintul să-l stropiţi
Cu bale călătoare.

— Dormiţi, dormiţi,
Căci legea o citeşte carul
Cînd voi sînieţi încremeniţi,
Şi-n ţeasta voastră-şi zvîrîă zarul
Satan, ea ochii buimăciţi.
Norpc ! fiţi fericiţi !

— Bieţi rătăciţi,
Găsiţi in nliţi felinarul
Pe care ştreangul să-l suiţi,

425
 Şi-ncolăciţi-vă amarul
Cînd c-n zadar să năzuiţi
Călcîndu-vă Calvarul.

Dormiţi, dormiţi,
In monarhia minerală,
Cu-obrajii storşi şi gălbejiţi.
Lipiţi de carnea triumfală
Pe care lumile zidiţi
Şi pofia-vă banală.

Cei umiliţi,
Cei gânditori şi eei sihaşlri —
De raza lungi dogoriţi,
Şi-avîntă şoimii-n cimpi albaştri;
Dormiţi, dormiţi !

Şi însumi binc-vă-cuvînt,
Căci c nevoie pe pămînt
Să vă-nmulţiţi,
Gindirl să-nlânţuiţi,
Şi veacuri oarbe să clădiţi.
Dormiţi, dormiţi !...

Viaţa socială, an. II, nr. 1, ianuarie 1911, p. 1,

426
 — 46 —

TÎRZIU DE TOAMNĂ

Prin singurătatea Iui brumar

Se risipeşte parcul cit cuprinzi,
învăluit in somnul funerar
AI fumegoasclur oglinzi.

Căci prin mijloc, bolnav de mii de ani,

întunecat în adîncimi, un Iac e-ntins,
Şi sîngele din vii şi din castani
Fe fata ruginie a undelor s-a prins.

Tristeţea mea străvede printre arbori zarea,

Ca-nfr-un tablou, în care nu-nţclcgi :
Boschet sau aşteptare opreşte-n fund cărarea.
Şi iiniştea-i ecoul buchetelor pribegi.

Spital de întristare, de căinţă,

In eare-ţi plîngi iubirea nenlîmplata,
Şi-ţi aminteşti cu dor, cu-o suferinţă
Făptura neniîlnită niciodată.

Cîjiva molifţi s-au întîlnit departe,

Fe ciad în jur, prin murmurul ee roagă,
Se-ncliide înserarea ca o carte,
Şi sufletul în foi, ca o zăloagă.

ciali, an. II, nr. 2, februarie 1911, p. 31.

427
 40 —

DOLIU

Mai mult tu nu vei mai vedea

Nimic, nici cer, nici flori.
S-au prăfuit din zarea ta,
Ca nişte nori.
Nici zare nu vei mai avea,
Nici mini pe cari să le strecori
Prin crini, spre fruntea mea.

De-acum străină mina ta

Iţi va şedea deoparte,
Ca un condei, pe undeva,
Alăturea dc-o carte.
Şi ochii tăi, de gura ta,
Mai muit vor fi departe
Decît un nufăr c de-o stea.

Or!)it-a viaţa şi, cu ca,

Şi cîntccul şi luna,
Şi unda-n care strălucea
S-a stins pe todeauna.

O ! pentru veci tu n~ei mai fi,

Şi-ai fost, mă-ntreb, vreodată ?
Atit pustia mă-nvălui,
Csnd subt un plop mi se trezi
Tot dorul dc-altădată !

428
 Gîndirca mea se pierde-n fum,
Toi căutînd un vreasc de rost
Snir-aste 0 rumuri fără drum,
în care toate doar au fost,
Şi nu mai sint acum.

Viaţa românească, an. VI, nr. 12, decembrie 1911, p. 348—347.

— 39 —

CENUŞA VISĂRILOR NOASTRĂ

Cenuşa visărilor noastre

Se cerne grămezi peste noi,
Precum se coboară pe glastre,
Atinse, petalelc-albaslre,
Be-un singur păianjen căzut printre foi.

Se scutură viatul şi geme,

PSmîta'tul e una cu cerul,
Oraşele-s bulgări şi gheme,
Ghitare adinei de blesteme
Şi aerul vece ca fierul.

Pămîntu! e-o moară deşartă

Cu larve cerind adăpost,
Mişcîndu-se-n pulberea moartă
Ce-n haos mereu se deşartă —
Ţarina visării ce-a fost.
Viata românească, an. VI, nr. 12, decembrie 1911, p. 347

429
 PE PLOAIE

Ce demon am, ce sorţi, ce ţară ?

Şi pentru ce pămîntu-ntreg
Mai strimt
Dceît boltita mea cămară ?
Azi am un sceptru, mîinc-1 neg : —
S-a frînt ?
IMi-c frig clin creştet la călcîie,
E umed fiecare gînd
Şi orb !
Ah ! sufle(u-i bolnav de rîie
Şi pîn'la singe se mîngîie
Cu ghiarele-i de corb.
Mai sus, mai sus dc nori şi aştrii
E frig, pustiu, şi e-n zadar
Să pleci,
Minţii dc-atiţi satiri albaştri, —
Spre stăvilarul secular
Înfipt în haos cu pilaştrii —
Căci nu-i făcut să treci.

Mai sus, mai sus ! Spre ce ? Spre unde f

în loc dc-a merge poate-n sus,
Spre ideal,
Te-mping spre beznele profunde,
Greoaie, ca un şal
De bronz, subt care doarme dus
Alt Nepătruns, alt Presupus. —
1900

Cugetul Tomimsc, an. II, nr. 8—9, august-septemblrie] 1923, p. 553

430
 — 21 —

[variantă]

Trecutul, revenind pc-alocuri, —

Trimite-n inimă parfume
1'ărtnd zvirlitc peste focuri
I)intr-altc vieţi, dintr-altă lume ;
Miresme scumpe, fără nume,
Sînt suflelele-atîtor locuri !
Şi, ea pe foile dc-albume,
î.e-nîorci în 'rindele blocuri
Din raftul vieţilor postume...

Esenţă lină şi subtilă

în care totul pare şters
De buruiană şi argilă
în ncsfîrşitul univers,
întoarce filă după filă
Şi vers adună după vers
în călimară, la feştilă.
Cu amintirilc-ntr-un ghiers.

Ne-am întîlnit în bălării

Cu toate amintirile, deodată :
Bolnavă, luna sta culcată
Fe un pachet zdrenţos, de vată,
Intr-un ungher printre Tării.
Treeutu-i spada descântată.
Ea taie inima-n felii
Be bronz, de aur şi agată.
1904 (manuscris)
Versuri, 1939, p. 699

431
 — 37 - -

Prin apele holdei doi palizi fugari au trecut,

Cînd luna cu crepuri suite pe creştet, uşor
Intra ca un spectru de singe, sculat din trecut,
Şi-a urmă rămase ecoul gîndirilcr ior :

~ Visez un imperiu de beznă şi lut,

Cetăţi peste care cucătă şi laur
Să tremure rece înspre Absolut,
Şi vîntul să zacă pe ferind de balaur,
Şi gînciul să-ncrunte cu soirbă — au fost şi-au trecut,

O singură rază fugară să spînzure-n gol

Albastră, cu-o stmcă de-argint de reflex,
Şi vecinie să-mforace cu nimb circonflex
Tăcerea prin care va curge domol
Visarea cetăţilor arse, culcate.

Visez un imperiu de neguri, de vaste caverne ;

Citarea să-i fie măsura de timp,
Să şuiere bulgări de grindină ncagră-n Olimp,
Şt rîpele pline de valuri, ca nişte eiterne,
Să poarte cadavrul iui Joe lungit între perne,
Cadavru-i fie smirnă, de cîntec, de vaiet şi doruri eterne.

E soarta solemnă-a sublimei Cartagini,

Ca-n valuri de flăcări s-adoarmă pe veei ;
Pe buze să-i crească bureţi şi pătlageni —
şi rimele umezi, sinistre şi reci —
Să-i gîdîle stârvul...
— Din care rămîne-vor cîteva pagini.

432
 — în ele vor naşte sobolii şi-or trece pribegi,
I’rin rafturi de fildeş vopsite cu flori...
— Şi fluturii negri vor sta pe viori,
I n care suspină iubirea atîiora regi.
Iubirea divină, iubirea trecută pe care tu nu o-nţelegl
— Dia care doar pulberi dacă mai poţi să culegi.

1904 (manuscris)
Versuri, 1959, p. 700—701

— 15 — 1

Dimineaţa, scara, triste.

Tristc-s oare-atr-adevăr ?
Umbre-atirnă de batiste
Şi de fire lungi de păr.

De vor fi sau nu, precum

Ochiul de ciclop le vede,
Zugrăvite-n vînt cu fum,
N-au conture, nici parfum
Ramurile din livede.

Printre prunii din amurg

Se şoptesc în puis zglobiu
Vocative care curg
Dintr-un gît de dramaturg,
Mizerabil şi pustiu.
1 Apuci : Şerban Cioculescu, Poeţi români, Bucureşti, Editura
Eml necum, 19112, p. 303.

433
 Veselie ! Nebunie !
Ca bolnavii rid eu toţii
Sunt nebuni ? Melancolie
Se lungeşte pe cîmpie.

Sunt o cameră pustie

Şi-ii fereastră bat Hoţii!

— 10 - - 1
între zenitul presupus
în mifinit, '
şi-nire pămîntul pas pe fus
şi prihSnit,
valsează calcule şi legi
aviiul, se pare, rost ;
iar clacă tu nu lc-nţclegi,
fatal, eşti prost 1

între zenitul secular

ascuns în înserări,
Şi ochii tăi de lăutar
sunt multe m ii de zări ;
T>ar turme Ihicecle de bestii
S-au zămislit ;
sărută nuferii-ntre trestii
şi eşti zmintit !1
1 A pud : Şerban Cioeuiescu, Poeţi români, Bucureşti, Editura
Emineseu, 1982, p.,302.

431
 [ALTE STIHURI]
[1 9 1 1 — 1 9 4 3 ]

PROLOG DE DESCHIDERE A NOULUI TEATRU

«COMOEDIA»

fit s-aräiäm, să zicem, că sintern acuma la-nceput.

Permiteţi, domni şi doamne, întii să vă salut.

(Scoale chivără.)

lî-n obicei, atuncea cînd legi o prietenie,

Să-fi fie la-ndemînă şi-un fund de pălărie.
Po-al meu îl scot cu cinste, zicîndu-vă : Bonsoir !
Cuvîntul nu-i prea neaoş şi ţin să o declar,
Ca mulţumiţi o clipă, măcar, să fiţi cu toţii.
Şi ca să-mpac şi capra — scuzaţi ! — şi patrioţii, (
IVumaidecit salutu-1 voi repeta pe şleau,
Căci salutată sala să fic-ntreagă vreau,
Pierrot va zice dară, şi este măgulit
S i Vă salute iarăş cu : Bine aţi venit !

(Sutîs răsfăţat şi reverenţă prea mare.)

Cred c-am surîs cu artă şi n-am greşit mişcarea,

lăt ioate că m-ajută destul de rău spinarea.
Acum, că pălăria-mi lipseşte, n-am ce face :
Pierrot mai niciodată nu ştie să sc-mbrace,
Şi bănuiţi că fracul şi clacul de rigoare
Preferă să le poarte mai mult la-nmormîntare.
Aci vom fi mai veseli, şi vă urez ca mine

435
ßa faceţi, dacă toate voiţi să iasă bine.
Vedeţi, de la ticbic şi pînă la picioare
Sînt alb dc-aţi crede poate că sînt vreun pui die floarei
Sînt alb cum e zăpada de mai, din liliac.
Ce trist aş sta pe scenă subt un joben, cu frac S

O lămnrire-n treacăt va fi de datorie

Despre Pierrot, de vreme cc-aşa îmi zice mie,
Ca să vorbesc în fraze mai universitare,
Am rugămintea totuş să dobîmlesc iertare.
Pierrot e personagiu, un fel de fost student,
Şi-n româneşte n-are cuvînt echivalent.
Am consultat hrisoave şi dascăli în zadar.
Despre Pierrot nici urmă nu s-a găsit măcar.
Cu toate c-o slujeşte Pierrot destul de des,
Filologia noastră l-a şters, bine-nţeles.
Pierrot! şi totuş bietul vi-i cunoscut prea bine.
Cîţi n-aţi văzut în carne şi oase pin’ la mine S
Bc-ascundc pe cit poate, e drept, şi rar in drum
Te-nerucişezi cu dinsul purtând aşa costum,

(II arată.)

Şi mai cu seamă noaptea spre zori, prin Curma«'»,î,

In cîte-o birjă strimtă îl scoate de la bal.
Fui dedesubt, din suflet, i se cunoaşte firea j
Cu cîntccul e una, şi una eu iubirea.
E vechi în lumea noastră. Surprins întodeauna
A fost ţinînd cu snoave, pe cîte-o bancă, luna-.
Şi sărutîndu-i oebii, obrazul Iui oval
A luat reflexul lunii-nghcţat, ca de metal*
Şi depărtarea bolţii de-azur în ochii Iui,
Pierduţi în reverie, ca ochii de statui.
[Visează, numai visul îl ţine... Fruneii toţi.

438
Nobile do-a fi oameni ca noi, n-au fost Pier roţi V
Pierrot este copilul întîrziat copil,
I! cam ce-ar fi noiembre trezimlu-se-n april.
Pribeagul care trece mereu din ţară-n ţară
<'u-o alăută-n spate, cu-o carte subsuoară,
In căutarea unui zadarnic Canaan,
Ca fluturii de vesel, ca dînşii de golan,
Păzit de-o Providenţă ce-i mută paşli-ntruna
Şi-uclrăgoslit de multe şi toale-ntodcauna,
Pierrot străbate lumea c-un vis de lume nouă,
Anume cum să fie, din rouă — sau nerouă,
Cu lacuri — fără lacuri, cu flori — sau fără fieri,
Mă aibă noaptea stele şi-11 crengi privighetori.
Prea bine nici nu ştie. Dc-ujuns e că doreşte
Ue-accastă ţară nouă cc-1 fuge printre deşte.
Dar cred că,-ntii de toate, ţărina-I cam dezgustă,
Că-i zvîriă praf pe haina cusută ca o fustă
şi-i mizgaleştc-utlazul, pe ploaia ca noroi,
Prin carc-noală luciul pantofilor lui noi.

Ar mai dori, fireşte, cîrhpii de porţelan,

Şosele zmilţuitc, nori albi in filigran,
Cărări de majolică, bazinari de cleştar,
Cu broaşte japoneze, la fund, de chihlimbar ;
Printre copaci de Saxa, jecind cîte-o Tanagră,
Şi mimai umbrei dreptul i-ar da să fie neagră.
Un univers de aţă, mătase şi covoare,
Căldură nu prea multă, prea multă nici răcoare,
Ceva.-ii sfîrşit, asemeni eu tot ec n-a mai fost.
Pierrot se poate zice că n-are gust prea prost.
Kas peste tot, cu barbă sau numai cu mustaţă,
Pierrot să fie-ocîaiă om nu se mai învaţă.
So mai întâmplă şi-asta, tot încercând himera,
Să-şi strice câteodată Pierrot şi cariera,

437
 (Un gest social.)

6>-n Ioc să bată cîmpii pe jos, sc suie sus...

A ! citc-ur fi aicea de descusut şi spus !...
Mar să tăcem mai bine, să fim poiilicoşi...
Şi să vorbim uşure şi-noct, ca din galoşi.
K hotărît un lucru : Pierrot e masculin,
Oricât ar fi Ia gleznă piciorul Iui de fin.

(Scoate discret piciorul.)

Deci cum c pretutindeni, dc te loveşti de el,

Acasă, pe trotuare, la teatru, Ia hotel,
ha birt, în cafenele şi chiar — mă rog ! — în sală,
Persoană câteodată chiar guverna mentală,
Cum câteodată umblă şi-n sufletele noastre,
Cercând să le descuie cu cheile albastre ;
Cum li atingi ghitara, fără să ştii, şi sună
Cind îţi incape-n suflet un răsărit de lună.
Mi-am zis să-i facem, haide, un nume şi Ia noi.
Şi-l luai din franţuzeşte, cum l-am găsit...
Şi-apol
De este supărare,-1 dăm Franţei înapoi.
*•

Eu, ea Pierrot, in versuri, mărturisesc, mi-c dragă

Visarea, şi o caut să l'ie-a mea întreagă.
Ce frate hun e visul ! Ce Hnă-mbrătişare
Nu ştie să nc-aducă o singură visare !
Ca să visez mai bine am dat cu pudră fină,
Muindu-mi pămătufu-n argint şi în lumină,
Căci vreau să-mi par un altul, decît mă simt, chiar mie..

438
 (Surprins şi dezmeticit.)
Dar ce tăcere marc-n parter şi-n galerie i
Cum vă uitaţi la mine ! Şi nu ştiţi ce sfiială
Mă prinde să nu-mi scape din buze vreo greşeală !
Pierrot din cule-afară-i de prost şi de fricos,
Şi-ndată-şi lasă ochii, confuz şi trist, în jos...
N-a fost atît de lesne s-ajungă-ntreg pe scenă.
C'e vremuri ! Ce-ntuneric ! C'c chinuri ! Ce ghehenă î
Abia-şi ridică fruntea şi el de la pămînt.
Ieri îl vedeaţi cum trece desculţ şi gol prin vînt,
Tuşind, în bluză albă, pribeag pe subt balcoane.
Pe tind ţîşnea o rază de lampă prin obloane.
Se înnopta, cetatea tăcea, — şi el, afară !
Cel mai gingaş, săracul, şi cel mai de ocară,
Străin în toată noaptea boltită sus senină.
Şi roiuri depărtate de palidă lumină.
O noapte mai nainlc de petrecut subt cer
Şi urmărit eu stele de viscol şi de ger.
Aci-ncăperea-i caldă, duioasă fericire.
In faţa easii-nchise... treeea-mbrăcal subţire,
Cu capul stup dc cîntec, cu pîntccele gol,
Dind caselor bogate, cu cobza lui, ocol,
Citind cite o dată dc foame, frig şi ceaţă,
Alunecă prin crivăţ tîrîş din gheaţă-n gheaţă.
Câta să se ascundă, dormea pc cîtc-o scară,
Sau sirîns, cu cobza-n braţe, pc cîte-o ulicioară,
Cu lacrima-ngheţală pe gene şi sprîncenc,
«Nu-i place să muncească, I-i greu şi-i c a lene.
Cine-i irindăvul ăsta ?...» (pianul : Do... mi... i'a...
re... Ia...
Şi singură fetiţa şoptea cintind : «Pierrot,..»
Prinţii spuneau : «Sfrijitul, nu-i bun nici să se bată»,
Ţăranii : «Nedestoinic la plug şi la lopată».

439
TVîîsjţii : «Nu c-n stare măcar dc misitic».
Profesorii : «E leneş ! E loc la puşcărie»-.
Fierarii : «Osteneşte de cum ii dai ciocanul».
Şi-aşa zicea şi popa, şi tot aşa băcanul,
în meşteşuguri multe Pierrot a încăput,
Dar pentru fiecare a fost nepriceput,
Căci numai să tot cinic şi să tot joace ştie...
Dar poţi să faci dintr-asica, mă rog, o meserie ?

«Puşine ! Ce ruşine ! Domnule director,

Mieiuş-al meu dă semne că vrea să fie-aclor.»
«Văzuşi, spuneam eu bine, cucoană jupînîţă,
Că Marioara noastră ajunge-n tîrg actriţă.»
«Frumos talent mai are băiatul dumitale ’»
«Mai îasă-1 eu talentul. Mă rog, ceva parale...»
Pare c-aiul şi astăzi pe tata, fost copist,
Plingîndu-se că fi-su, Pierrot, se face-artist.
Nefericitul tată ! cit nu aş da să-nvie,
Să vadă-acum ce curge din cobză şi tichie !
Căci azi Pierrot stă binc,-n sfîrşit, şi~i proprietar.
Pierrot e personagiu, un om cotat şi rar.
De i;ŞÎ!e~l luau la goană, azi e poftit ia masă,
Şi automobilul I-aşteaptă jos, să iasă.
Acuma perla fină din îacrima-nglieţată,
I-a lunecat din gene pe acul din cravată.
Pierrot voia s-ajungă-nir-o zi şi deputat,
At it c-acum de marc, şi sfînt şi căutat!
Vai, unde-i tata ? undc-s mătuşa şi bădia ?
Cind se deschide astăzi şi Teatrul Comoedia.
Dar să iertaţi că, fără să prind la timp de veste,
Mă depărtai, bag seama, de şirul de poveste.
Unde-ajunsesem ?...

(Aruncă ochii speriaţi la sv.jlenr... E neliniştit.)

440
 Nu ştiu !... Ba parcă rai se pare...

(Se gindcşte.)
A, da !... Ba nu ! Ce-i asta ? Pierrot nu este-n stare
Kă-şi mai adueă-aminte de unde a uitat,
yăzurăţi ee-i visarea ?... Sint toarte ruşinat...

(Indignat.)

Cc-o ti făeind suflenrul de sutl-aşa de-ncet ?

(Pare că îl caută pa Swfleür. Apoi, spre loja teatrului :)

Rog luaţi măsuri severe, colegi din comitet,

ăl-aş prinde că în vreme ce să niă-ncure mă Iasă,
S-a dus să-şi sugă halba de here la Terasă.
Cum s-a stricat, vai ! lumea, cucoane şi boieri !
Cu neputinţă astăzi să mai găsiţi sufleci.

Dar cum vă place teatrul ? Aşa e că vă place ?

Nu e drăguţ?... Nu-i gingaş?... Nu-i drăgălaş?... Nu tace?

(Pauză.)

Ce-o fi voind să zică şi publicul, dc tace ?

(Pauză mai mică.)

Pe domni să-i mai pricepem. Dar dumneavoastră, doamne ?

(Grav.)

Tăcerea generală mă face iar timid.

Cirsd vin cu-atîta poftă cortina s-o deschid ! !

441
 (Şiret.)
Foate-nţelcg.« Desigur, şi publicu-a-nţeles ;

(Silabisind.)
Aşa-i făcut prologul, cu-această întrebare,
Dc-aţi fi răspuns din staluri, poale l-aş mai îi dres,
Cum pregătit cu versuri sînl de-orişiee-ntîmplare...
Dar teatrul mie-mi place, nu pot să v-o ascund,
Vedeţi că arhitectul, croindu-1 cam rotund,
l-a dat sonoritate şi-un aer de aliar.
Răsună ca vioara. E mic cit un pahar.
Vom căuta ca-ntr-însul să nu cumva să-ncapă
Aceeaş băutură ca-n cele mari, cu apă.,.
I ilaţi-vă la teatru şi spâneţi-mi, vă rog,
De iu i este întocmai cum zice la prolog,
i*ăreţii-şi ţin auzul aproape de cortină —
Şi cine oare ave urcchc-atît de fină ?
Din loji, apropiate cu-o şchioapă de parter,
Privirea nu mai cade pe staluri ca din cer
Domniţa de şi-o pierde batista, pot să sară
Curtenii toţi din staluri s-o prindă tind scoboară
Şi să i-o-ntoarcă-n lojă cu gestul legiuit.
«Vă mulţumesc» : Domniţa. Curteanul : «Fericit».

Loji miei şi mici fotolii şi piese mici. Nimic

N'u-I mai înalt de-atîta.

(Cest : o şchioapă. — Cu tristeţe :)

Chiar cu aşa-s dc mic S

Şi dacă iu i mă credeţi, uiţaţi-vă acuşi,
Că sala noastră-i plină de flori şi de păpuşi,

(A fixat o femeie mai frumoasă din sală.)

412
D a, t e a t r u - i m ic şi in tim , şi p a r e ca o c a să
C u o s tă p în ă d u lc e ,-n fo to liu l ei, fru m o a s ă ,
Z â m b in d în c v a n ta lii d e fu lg i m ă r g ă r i ta r e
g i- n f ie c a r e ş o a p tă , d is c re t, o s ă ru ta r e .
U n a m ă n u n t îm i v in e ia r in d u l lu i de s p u s .S H

(R idică mina. şi ochii.)

C i ta ţ i- v » o c lip ă , v ă ro g , cu m in e - n su s.
H a v a n u l p lin d e sie le , c u m îl v e d e ţi c ă e ste ,
S e ia d in loc, se m u tă d in tue, c a - n lr - o p o v e ste ,
îm i p a r e r ă u c ă n u e e u -o to a m n ă m a i p u ţin ,
C a s ă -n n o ie s c m in u n e a eu lin g e a N a s tra tin ,
C ăci la u n s e m n c c -a ş fa c e , e u m in a , d o a r o le a c ă ,
H a v a n u l în ţe le g e d e s e m n u l u h u şi p le a c ă .
L a v a r ă , — n -o să fie p re a m u lt p în ă la v a r ă , —
N oi vom a v e a iu te a t r u şi s te le le d e -a fa ră ...
Ş i-o r s ă r ă s u n e p în ă în « firile a lb a s tre ,
C a n iş te s u r le v a ste , a p la u z e le n o a s tre .
I K '- a ltm in ire li, să s e ş tie : a c n s tic a - i v r ă jită .
S ă fie -o p r o te s ta r e o ricâ t d e p o tr iv ită
Ş i o ric e zg o m o t f ie ,-n a p la u z e se sc h im b ă ,
A ci n u se v o rb e ş te d c c ît a c e a s tă lim b ă .
N oi în ţe le g e m lim b a v o r b ită - o P a r la m e n t,
A colo u n d e - a ta c u l, şi cel m a i e lo c v e n t,
Ke s c h im b ă in o v a ţii ş i- u r a le n e sfâ rşite .
D a r ele p riso s a c e s te m ă s u ri n e p r e ţu ite .

D i r c a b a r e tu l n o s tru ? O, p e n tr u c a b a r e t
G ă s e ş te a l te v e r s u r i, m a i n a i, d o m n u l p o e t.
î n cab aretu l: n o s tru ... E u n - a m să sp u i n im ic,
Ii a m in e p c - a ltă d a tă ce m ă g ân d eam să zic...

[decembrie, 791JJ
Ucatru, 1903, p. -187—493

443
 PROLOG DE DESCHIDERE A NOULUI TEATRU
«COMOEDIA»

[variantă]

Ca s-arătăm că sintcm acuma la-nceput

Vă rog îngăduiţi-mi întîi să vă salut

(Scoate chivără.)

E-n obicei, aluneca, cîrnl legi o prietenie

Să-ţi i'ic Ia-ndemină şi-un fund de pălărie.
Pe-al meu îl scot cu cinste ziclndu-vă : Bonsoir !
Cuvîntul nu-i prea neaoş şi ţin ca s-o declar
Ca mnUumifi o 'clipă măcar să fiţi cu toţii ;
Şi ca să-mpac şi capra — scuzaţi ! — şt patrioţii,
Nuniaideeît sahUu-i* voi repeta pe şleau
Căci salutată sala, să fie-ntreagă vreau.
Vedeţi, de Ia Uchic şi piuă ia picioare
Sini a!b dc-aţi crede poate că sîrst vreun pui de floare.
Sint all) cum c zăpada de mai, din liliac.
Ce trist aş sta pc scenă subt un joben, cu frac !

O lămarire-n treacăt va fi de datorie

Despre Pierrot, de vreme ce-aşa îmi zice mie.
Pierrot e-ua personagiu, un fel de fost student,
Cc-n româneşte n-are cuvânt echivalent.
Am consultat hrisoave şi dascăli în zadar
Despre Pierrot, nici urină nu s-a găsit măcar.
* In textul de bază, greşeală, ăe tipar : salutul.

441
I ii , ca Pierrot ce sînt, vă mărturisesc, mi-e dragă
Visarea, şi o caut să tic-a mea întreagă,
I o frate bun c visul ! Ce lină-mbrăţişare
Nu ştie să nc-aducă o singură visare !
Ca să visez mai bine am dat cu pudră i'ină
lUuindti-mi pămătufu-n argint şi în lumină
I aci vreau să-mi par un altul deeît mă simt, chiar mie*,'
Dar ce tăcerc-adineă-n parter şi-n galerie !
Cum vă uitaţi la mine ! ! Şi nu ştiţi ce sfiială
!Mă prinde, să nu-mi scape din buze vreo greşală !
Pierrot din calc-afară-i de prost şi de fricos
şl ndată-şi lasă ochii, confuz şi trist, in jos.

...N-a fost atît de lesne s-ajungă-nlrejf pe scenă.

Ce vremuri ! Ce-n(unerie ! Ce chinuri ! Ce gheenă !
Abia-şi ridică fruntea şi el de Ia pămînl ;
Ieri îl vedeaţi cum trece desculţ prin sloi şi vînt,
Tuşind în bluza-i albă, pribeag pe subt balcoane
Din cari ţîşnea o rază de lampă prin obloane.
Se înnopta, cetatea tăcea, — şi el, afară ’
Cel mai drăguţ, săracul, şi cel mai de ocară,
Străin în toată noaptea ca se boltea senină
Cu roiuri depărtate de palidă lumină.
Sus... încăpere caldă, duioasă fericire.
In faţa casii-nchise... trecea-mbrăcal subţire,
Cu capul stup de cîntcc, eu pînteccle gol
Dînd caselor bogate cu cobza lui ocol.
Citind cîte o clipă de foame, frig şi ceaţă
Intr-un picior, cu vîntul, se da pc-un lat de gheaţă,
Cătă să se ascundă, dormea pe eîte-o scară,
Bau strîns, cu ccbza-n braţe, prin eîte-o ulicioară,
Cu lacrima-nghcţată, mărgăritar pe gene.

445
Nu-i place să muncească. Stricatu-i numai lene.
Căci numai ca să cintc şi ca să joace ştie...
Dar poţi să faci dintr-astea, mă rog, o meserie ?
Pare c-aud şi astăzi pe tata, fost copist,
Plîngîndu-se că fi-su, Pierrot, sc face-artist.
Nefericitul tată ! Cit nu aş da să-nvic
Să vadă-acum ce curge din cobză şi tichie !
Oh, undc-i tata, unde-s mătuşa şi bădia
Cind se deschide, iată, şi Teatrul Comoedia ?

Dar cum vă place teatrul ? Aşa e că vă place ?

Nu-i reuşit ?... Nu-i gingaş ?... Nu-i drăgălaş ?... Nu-i

(Pauză.)
Doamne 1
Ce-o fi voind să zică şi publicul de tace ?...

(Pauză mai mică.)

Pe domni să-i mai pricepem. Dar d-voastră, doamne T«î

Dar teatrul mic-mi place, nu pol să v-o ascund.
Vedeţi că arhileelul, croindu-1 cam rotund,
l-a dat sonoritate şi-un aer de altar,
âlăsună ca vioara. E mic cit un pahar.
Vom căuta ca-ntr-însul să nu cumva să-ncapă
Aceeaş băutură ca-n cele mari, de apă...
Uitaţi-vă la teatru şi spimeţi-mi, vă rog,
De nu este întocmai cum zice la prolog.
Din loji, apropiate de-o şchioapă de parter
Privirea nu mai cade pe staluri ca din cer.
Domniţa de şi-o pierde batista, pot să sară
Curtenii toţi din staluri, s-o prindă clnd scoboară,
Şi să i-o-ntoarcă-n lojă cu gestul legiuit.

446
-Vă mulţumesc» : Domniţa. Curteanul: «Fericit !...»
1,0ji iniei şi mici fotolii şi piese mici. Nimic
Nu-i mal înalt de-atîta.

(Cest.)

Chiar cu aşa-s de mic 1

Şi dacă nu mă credeţi uitaţi-vă acuşi,
Că sala noastră-i plină de geme, de păpuşi,

(A fixat o femeie mai frumoasă.)

t n amărunt ce vine Ia rîndul Iui de spus...

(Ridică mina şi ochii.)

Citaţi-vă, o clipă, vă rog, cu mine-n sus.

Tavanul, plin de stele, cum îl vedeţi că este
Ke ia din loc, se mută din Ioc, ca-ntr-o poveste,
lini pare rău că r*u e cu-o toamnă mai puţin
Ca să-nnoiesc minunea lui Hogea Nastralin.
< aci Ia un semn cc-aş face, cu misa, doar oleacă,
Tavanul înţelege de semnul meu şi pleacă.
I.a vară — n-o să fie prea mult piuă la vară —
Noi vom avea în teatru şi stelele dc-afară...
IŞI-or să răsune pînă-n Tăriile albastre
Ca nişte surle vaste aplauzele noastre.
Har cabaretul nostru?... O, pentru cabaret
căleşte alte versuri mai noi, domnul poet.
In cabaretul nostru... Nu, n-am să spun nimic.
Vă rog s-aveţi răbdare şi dumneavoastră-un pic.

•447
 Şi iată că prologul se-nelieic... Aţi ghicit.»
Cortina sc va strîngc şi dînsa, în sfîrşit.
Vă mulţumesc... Şi fiindcă nu am ca să închin
In sănătatea sălii o cupă-n mini cu vin,
Vă-nchin avintul nostru şi zorii cc-1 străbat.
Şî-n sănătatea voastră iau pahneie şi bat.

[decembrie, 1911]

CONFESIUNILE D-LUI STELIAN POPESCU

Eu mă numesc Popescu Stelian.

Am fost ministru unsprezece ore !
Şi sînt la Universul «ircctore
Prin moştenirea unuia, Cazzavillan*2.

Un fericit eveniment a vrut

(L-am cam uitat, nu-mi cereţi "amănunte)
Să mă trezesc deodată, aşa, subt frunte
C-un creier ce-mi lipsise la-nceput.

! S te lia n Popescu (n. 19 f e b r u a r ie 187-1) a fo st m in is tr u de

J u s tiţie , în c a b in e tu l T a k e Io n e sc u , î n tr e 17 d e c e m b rie 1921 şi
19 ia n u a r ie 1922.
2 L u ig i Cazzavillan (1852— 1902) — z ia r is t r o m â n d e o rig in a
Ita lia n ă , fo n d a to r u l z ia r u lu i U n iv e rs u l (1884).

448
 Gîndii, scrisei, semnai — şi trist
De starea lucrurilor de la noi
Am discutat şi-am dat soluţii noi,
De parcă mă născusem jurnalist.

Acum atac şi cenzurez din plin,

Biruitor în contra tuturora,
De virgule şi puncte ve«le Mora
Şi stilu-i cizelat de Lcontin3.

Problemele interne şi externe

Mi-au devenit detot familiare,
Ca giuvaerele cu boaba mare
Din moştenirea văduvei materne4.

Părerea mea, ca om de Stat,

E eă Ioropa nu mai ştie
Să procedeze nici cu energie,
Nici să asculte cîte-un sfat.

3 Lcontin Iliescu (n. 18 iunie 1080), publicist, a debutat ca poet

Iu Adevărul de joi, a colaborat la numeroase ziare şi reviste (Forţa
morală, llevisla literară, Noua revistă română, Revista noastră,
( ’arman, Pagini literare, Arhivele Olteniei, Universul literar ş.a.)
şi a editat ziarul de stingă Poarta de Fier. A fost, mulţi ani, se­
cări.ar de redacţie la Universul.
'• Aluzie la Theodora Dumitrescu-Cîmpina, văduva lui Luigi
t ’u/.zavillan, şi la un mare scandal, cu ecou în presă, iscat în urma
arendării ziarului Universul, în 1014, de către Virgil Dărăscu şi
Stellan Popescu, scandal la care face aluzie Tudor Arghezi în-
tr nn articol apărut în Cronica din 1915 (Universul subt Dumi-
tre.fti), articol republicat în Scrieri, voi. 24, Proze. Semne cu cre­
ionul — II —, 1015—1927, [Bucureşti], Editura Minerva, [1074],
p. 188— 141,

449 5
 Căci Poincare prea moale e ia liuhr 5
Anglia-i fără autoritate,
în locul lor, pe mine, de-astea toate
Şi celelalte m -ar durea în... spate.

îmbobocind tîrziu în mine crinii

Unei morale pure, diafane,
Cu ajutorul tău, Cazzaviîlane,
Am devenit un fel dc Mussolini.

Naţiunea, an. XI. nr. 2 671, 22 aprilie 1923, p. 1

STRATEGIE POLITICA

Poetul partidului celor una sută cîntă

(în dialect de Bucureşti) *1

Vreau s-ameţesc, să mă usuc

De nu am inventat un truc
Care dă gata
Pe orice fel de adversar
Care te-a prins cu mina-n buzunar
Şi-ţi strînge beregata.

5 Raymond Poincare, pr,_. 'dintele Consiliului de Miniştri al

Franţei, hotărîse, la începutul anului 1923, ocuparea regiunii mi­
niere Ruhr, în urma votului Comisiunii Reparaţiunilor de război,
care constatase că Germania nu-şi îndeplinise obligaţiile cu pri­
vire la livrarea de combustibil; obligaţii stabilite prin Tratatul de
la Versailles.
1 Acest pamflet liric vizează agitaţiile de stradă organizate de
Partidul Ţărănist împotriva votării Constituţiei liberale din 1923.

450
 Trucul proccde prin eliminare
Şi e menit să facă dezbinare
Intre guvern şi rege,
Intre guvern şi autorităţi —
Şi vi-1 descriu aicea pînă mă-ţi
Cu toţii înţelege.

Ieşind în drum, începeţi gălăgia,

Apoi daţi pieptul cu jandarmeria.
Cu boxul în mină
Vă faceţi loc lovind, însă strigînd :
«Trăiască armata română !“

Un medic de curînd asasinat.

Ce credeţi că s-a întâmplat
Că nu a dat de gol
Pe ucigaşul scelerat ?
Acesta, împuşcîndu-1, i-a strigat :
«Trăiască doctor Carniol !» 3

Cilîd veţi fi duşi, colegi, la judecată

Strigaţi, intrînd, cu toţii de o dată,
Cît vă va ţine gura,
Cu voce guturală dar fierbinte,
«Trăiască domnul preşedinte
Şi magistratura !»

3 Asasinarea doctorului Carniol, refuzul acestuia de a dez­

vălui, în ultimele lui clipe, identitatea ucigaşului, precum şi cer­
cetările poliţieneşti pentru identificarea asasinului au «pasionat“,
»unită vreme, în prim ăvara anului 1923, «opinia publică“ a rubrici­
lor'do senzaţie din ziarele bucureştene.

4SI
 Şi veţi vedea e-a regelui, mişcate
De-atHa spirit de legalitate,
Sentimente,
Ne vor chema s-avem întrevederea
Şi ne va tla-n sîirşit puterea,
Certamente.

Naţiunea, an. XI, nr. 2 671, 22 aprilie 1923, p. 4

[MODELE PENTRU JOACA DE-A VORBELE]

1. OMUL ŞI VRABIA

,Pe buturugă subt pom

îmbuca pîine un om,
Şi din pom un titirez
Cerea fărime de miez.
Acum, după-nvăţătură,
Vine şi le ia din gură.2

2. VRABIA LA SPĂLĂTORIE

Titirez ori vrabie

Vine pîn’la albie
Unde maica spală rufe.
Ar avea şi el o scufe
Şi ciorapii de clătit,
Care s-au cam terfelit.

452
 3. C H IR IA Ş U L D E P R IP A S

Vrăbioiulc, vecine,
Te rog să ireci pe Ia mine,
Stai dc-un an la noi pe casă
Şi de chirie nu-ţi pasa?
Mă tot ţii într-o minciună
Şi n-ai dat măcar arvună.

i. V R A B IA N -A R E P A R A L E

Vrabia cum să plătească

La casă gospodărească ?
N-arc ban în buzunar
Şi nici buzunar măcar.
Toată lumea doar o .ştie
Că nu plăteşte chirie
Şi stă-n pod pe datorie.

5. B IA T A B A B A -

Dar nici maica nu-i bogată

Ca s-o ţie fără plată.
Vrabia nu se gîndeşte
Că şi baba se hrăneşte,
Ca să-i aducă în cioc,
Şi ei, cîte-un glomotoc ?

6. N -A R E C A I- A R D A

Vrabia ar vrea, săraca,

Să îi dea lapte ca vaca,
Şi frumos, curat şi nou,

453
 Ca găina, cîte-un ou.
Lapte V Ia-1 de unde nu-i.
Ouă ? Face miei, cu pui.

7. V ÎN A T U R IL E

Ea se pricepe să-mpuşte
Gărgăuni, omizi şi muşte
însă din aşa vînat
Baba încă n-a mineat.

8. V R A B IA L A J U D E C Ă T O R IE

Vezi că odată şi-odată

O să iasă judecată.
Şi-o să vie la proces
Vrabia cu titirez.
Şi o să fie silită
Prin hotărîre citită,
După toate spusele,
Să-şi ia catrafusele.

Bilete de papagal, nr. 8 (455), [1337], p. 148.

ACI LA NOI

Aci, la noi, ne-ai dat vecine

O-nvălmăşeală de maimuţe şi jivine
Cu graiul năbuşit şi-ntărîtat,
De se mîngîie, pare că se bat

454
 Te demîneare şi simbrie
Şi ocărăsc răstit cînd se imbie.
Strîmbi şi la sind şi la căutătură,
Nasul turtit le stă lipit de gură
Şi nările sleite pe măsele
Arată neamul bun, ca la căţele,
Peltică-n buze, limba lor trîndavă
Frămîntă vorba grea, ca o potcoavă.
Gingia, rozătoare din părinţi,
Rînjeşte şi surîde furiş, cu patru dinţi.
Saşie mintea şi-n deşert şireată
Te linge şi-mbălează totodată.
Mărite Doamne, un duşman
Nc-nfruntă-n fiecare an
Şi n-ain avut, din leat în leat,
Nici-un cules netulburat,
Mînjind mereu cu săbiile scoase
Hotarul şi porumbul de mătase.
Suntem, e drept, viteji din vrej
Dar nentrerupt să fim viteji
Findcă pofteşte fiara la bucate
Din toate părţile nesemănate ?
Revista Fundaţiilor Regale, an. VIII, nr. 10, 1 octombrie 1941, p. 52.

LETOPISEŢI1

Te amăgeşti că arme grele

Nu-mi spîuzură de umeri şi curele.
1 Apud r Şerban Ciocul eseu, Poeţi români Bucureşti, Editura
Fmlneseu, 1982, p. 311.

455
 Ce va să fie, ştiu mai dinainte,
îmi văd de brazde şi morminte
Şi rabd să treci şi să te cerni
Şî-o sută de arşiţe şi de ierni.
I otră cum vrei, cu talpa sau călare,
Riăvala ţi-este a pierzare.
Poruncă dă, grădina să-mi răstoarne
Bivolii tăi cu şapte coarne.
Ha gardurile, mută-le din loc,
Mai am porumb un sac şi un cojoc.2
Mai am doi rupi de in şi eînepă un cot.
Ha ouăle cu cloşcă şi cu cuib cu tot.
Ha tot ce 1)0 ti şi lasă-mi vatra goală
ş i satul opărcştc-mi-1 cu smoală.
Voinicii tăi, atîta vitejie
Au învăţat din sfînta liturghie.
Nu mă mai iau cu ei de piept.
8mi scot din bete trişca şi aştept.
Vă spulberă3 oştirile m ereu:
Răbdarea, fluierul şi graiul meu.

A r d e a l u l ari, III, nr. 42, 30 o ctom b rie 1043

2 «V ers să r it* (notă Ş erb a n C ioeu lescu , I b i d e m ) .

8 «V ariantă ; V - a u s p u l b e r a t » (Idem , i b i d e m ) .
B — Postume
I — Din volume
 Din
FRUNZELE TALE
[1 9 6 8 ]

FRUNZELE TALE

Ca tine, pom cu-atît belşug de frunză,

Aştept un fir de vînt să mă pătrunză.
Frunzele tale sînt simţirea mea
Fremătătoare, ca şi ea,
Un simţămint, o frunză legănată,
Mişcîndu-se tot pomul dintrodată.
Tu cită frunză ai şl cite crăci
Eu tot atitca am, însă ascunse,
Atîtea crăci, atîtea frunze.
Cînd mă frămîntă îndoiala sînt
Înfiorat, din vîrfuri pînă la pămînt,
De unde alte ramuri se-mpăreche
Şi caută o lume să iasă-ntr-însa, veche.
Iunie 1967

INSCRIPŢIE

Gîndul meu mîhnit mă-ntreabă :

încă nu te-ai dumirit
De-ntîrzii şi-ai rătăcit
Din silabă în silabă ?

459
 Ploile m-au tot bătut.
IV-au sfîrşit, nici început.

PSALM

Doamne, tu singur văd că mi-ai rămas...

Dar şi tu văd că-ncepi glumi cu mine.
Nu mai am suflet, nici inimă, nici glas.
îs buruiană. Sînt un mărăcine.
Tu rabzi să m-asuprcască greu duşmănit.
Aştept eu ceasul şi tu rabzi cu anii.
Mă ocolesc, privind încoace toţi,
Parcă-aş fi fost o gazdă de derbedei şi1 feciji,

SUFLETELE MELE-S DOUĂ

Sufletul mi-c un jucător pe sfoară.

Dar sufletele mcîe-s două.
Unul întinde sfoara şi o desfăşoară
Necontenit, tăioasă, vie, nouă,
Şi celuilalt «ridică-te şi du«te»-î spune.
Şi celălalt, rînjind i se supune.
Ochii acestuia de fiară sînt
Şi-l găuresc uitîndu-sc-n pămînt
Şi seacă apa şi-ard pe sus
Şoimii dc vii, în zborul din apus.

4(50
Monstrul din aer poate să se lase
Purtai in bici pe firul ele mătase,
Cu talpa lui de piatră şi pămînt,
Parcă purtat şi legănat de vînt.
Scrîşneştc. S-a oprit. Nu-i dau răgaz.
Biciul meu greu îi cade pe grumaz,
Pe umere, pe pulpe, pe picioare.
Răcneşte, urlă, vrea să se scoboare.

Nu-i nici-o clipă de repaos.

Aruncă-tc şi cazi în liaos,
Şi ameţit, precipitat în el,
Sfărîmă-neuieloarea de oţel.

BĂIET ANUL

Băielamil din pupitru

Iifeciorul lui Dumitru,
Neam de neamul lui cioban,
E un zdravăn băictan.
Are, pe nemăsurate.
Cam un cot şi jumătate
Din căciulă la opinci,
Insă minte cit vreo cinci.
Cu iţari şi cu suman,
El c-ntreg om şi ţăran
Dar, încins cu brîu şi bete,
E tot mic şi tot juvete.

461
Tudor, cum îl cheamă, este
Bun de faimă şi poveste.
Vara umblă după vite,
Iarna-L numai pe citite.
Cind se culcă sau se scoală,
Gîndul iui e dus la şcoală.
Şapte zile-n săptămîuă
Cartea n-o lăsa din mină,
Zile rele, zile bune,
Chiar în cîmp şi la păşune,
îl găseau cu ochii-n carte,
Că de cărţi nu se desparte.
Şi le pune îu dăsagă
Şi străbate Iunea-nireagă.
Atîrnată-n grajd, în cui,
Stă biblioteca lui.

încă de la şase ani,

între vaci şi-ntre plăvani,
Era singur ascultat,
El, de taurul din sat.
Printre troscot şi scaieţi
îl urinau şi alţi băieţi.
Cu viţele,
Cu purcele,
Care zburdă, sar şi pase
Şi vorbesc de cum se nasc ;
Că, mai răsăriţi, mai pui,
Erau toţi prietenii Iui,
Şi-n izlazul de la baltă
Se-adunau toţi laolaltă,
Ascult înd ce zice el
Şi strigîmln-1r Tudorel.

4(52
Ia cătun şi pe imaş,
Tudor lc era fruntaş.

Uriaşul dintre vite,

Aic căruia copite,
La necaz, scobeau o groapă,
Intr-o clipă, cît o apă,
De cum da ochii cu el
Se-mblînzea ca un căţel
Şi venea încovoiat,
Ca pisica, la băiat,
Că, de mare era mare,
Nalt şi lung : o arătare !
Cînd ieşea din bătătură,
Pas cu pas, în călcătură,
Fiara turmei, fioroasă,
Nu mai isprăvea să iasă.
Nicăieri, de căutai,
Nu aiiai aşa buhai,
Ca un zimbru, lat în frunte
Cit pe Jijia o punte,
Şi din frunte, ridicată,
Moţ, o horbotă bogată.
Tudor îi zicea : — «Vlăjare,
Hai cu taica la plimbare».
Şi, blajin blind şi supus,
El o lua pe drum, în sus.

Tudor sta pe el călare

Sau dormindu-i pe spinare,
Tauru-1 păzea din coarne,
îngrijit să nu-1 răstoarne
Şi-aseultîinl, ca-ntr-o visare,
Cînd citea cu glasul tare,

463
Ca şi ciurda să-I audă
Rumegi#«! păşunea crudă —
Fără să se mai oprească,
Ghiers şi limbă românească.

Tudor, trebuie să .spui,

îşi iubea mult limba Iui,
Graiul ţarinii, rostit
Ea săpat şi ia plivit ;
Că din muncă şi unelte,
Braţe tari şi trupuri zvelte,
Din murmisrul care erată
Boin» omului, in trintă
Cu pămîntui ; din rindele,
Bin ciocane, mari şi grele,
Bin cuptoare, fierăstraie,
Mari de fier, din gîivătaie
Şi din staulul dc-acasă
Vine limba mai frumoasă —
Din cireada, de la boi,
Be la capre, iezi şi oi,
Cu miros
Mai sănătos
Be fin nou şi bălegar,
între bîrne de stejar.
Şi sudoarea de la vatră
Are iz de pom şi piatră,
E cinstită şi curăţă,
Că-i pe brazdă semănată,
întri-n ştiu pină la brîu
Şi-n fraged miros de rîu.

Cînd îşi puse traista-n băţ,

Zise : — «Eu mă duc să-nvăţ,

464
Ca să ştiu ce n-au ştiut
Oamenii dc prin ţinut,
Carte multă, carte mare,
Să mă simt şi eu în stare
Să dan minte şi poveţe
Cui la mine-ar vrea să-nveţe.
l’une, maică, să se frigă
Cîţiva. bozi de mămăligă
Şi-n dăsagi .şi-un colţ de caş ;
Să ajung pin’ la oraş,
Că acolo mă descurc,
Şi dc-o fi să urc, mă urc.
Drunui-i greu, pe jos, şi lung,
Dar odată tot ajung.
Cnut o li şi m-ol întoarce
între viţe şi mioarec,
învăţat in grai străbun,
Să Io ciut şi-n grai mai bun,
Mai sfătos,
Mai de folos ;
Fără carte, cum a, fost,
Omul e sărac şi prost ;
Să fac stihuri şi poveşti
Din cuvinte strămoşeşti.
Să fac limba românească
Şi mai bine să grăiască.»-
Din cătun, cu Tudor, iacă,
Şi-alţi flăcăi mărunţi că pleacă.
In iţari şi hi opinci,
Sînt vreo douăzeci şi cinci.
Azi, feciorul lui Dumitru
Stă euminte in pupitru.
J3»3
4G 5
 P E COBZA

Vi-i necaz că nu aveţi

Şi voi, două tinereţi.
Zgîndărind aiurea struna.
Nu ştiţi ce face cu una.

1967

v r ă b i i l e m a m ii

Plouă pe voi, în arbori adunate...

V-aş apăra şi nu ştiu cum se poate.
Strigaţi cu toate către cer să stea
Că nu puteţi zbura,
Şi vă e frig şi foame,
Căci în april nu sînt ţînţari, nici poame.
Undc-aş găsi, vai mic, vai de ele,
O mie de mantale de-o palmă şi umbrele ?
Cînd le-a făcut cin’ ic-a făcut
S-a dovedit croitor nepriceput.
Uituc de timpuri, fără de-ndoială,
Le-a pus să zboare aproape-n pielea goală.

Mai 1967

466
 O CEATĂ CU FIRETURI LA CAP1

Intrară după-aceea călări pa armăsari

O ceată cu fireturi Ia cap, de ghinărari,
Spumînd zăbala strînsă, scurtată din căpestre,
In urma lor trecură şi iepeie buiestre,
Şi mînjii albi şi caii fugari cu caama-n vînt,
Tîrînd pe roate tunuri pitite la pămînt.
— «Aceştia, — zise glasul, — vă sînt învăţătură,
Puteţi voi cere pace, mă rog, şi da din gură.
Poporul are dreptul să strige în neştire,
De-aci-nainte însă vă duceţi Ia oştire.
Dc-acum c-o datorie, o poruncesc şi-o scriu,
Bă puneţi cizme, pinteni, curele şi chipiu.
Şi cerşetori de pîine, s-ajungeţi ca şi noi,
Rinduitorii lumii îndureraţi, eroi.»-

PE O CARTE

Cînd gunoi şi cînd ţarină,

Tinereţea ţi-e bătrînă.

1967

SERENADA

Simţisem că aveai undeva

Un fluture negru, de catifea

467
 Sau o viespe, nu mai ştiu
Acum ciad o scriu.
Intr-o zi, adormind,
Am încercat să-l prind.
Şi l-am prius,
Căutat într-adins
Prin dantelele de mătase
Impalpapile şi sîiioase.
Ce să fac ? Doară nu-i păcat
Că l-am sărutat.
Să-mi fie cu iertăciune,
Gindcşle-te, tremură şi nu spune.
Să ştim numai noi
Amândoi.

NOAPTE-BUNĂ

Să te sărut de noapte-bună
Că poate miine n-om mai fi-mpreună.
Noaptea aduce cîteodată moarte
Şi pe furiş ucide şi desparte.

Oricum pe întuneric se răzbună.

Şi pentru somn de veci, tot noapte-bună.

15 m ai 11167

468
 DOI FR A Ţ I

O zi din celelalte-« săptămînă,

Scot ciutura mea plină din Cintină
I’c cumpăna grădinii. Mereu ea-ntîia oară,
Ea se înalţă şi scohoară.
Mă uit în undă chipul să-mi cuprindă.
Că n-am, în eîmp, Ia sapă, o altfel de oglindă,
tlîar ieri venind şi boul, dintr-insa să se-adape
Ne-am oglindit alături în tremurul de ape.
JEoian mi-e frate galeş, iubit, în arătură,
în ciutură sc vede-ndoita sorbitură.

76 m a i UIÜ7

GLASUL PUSTIEI

Pe seară ascultasem o vioară

Şi parc-o auzeam india oară.
Deodată invia o coardă,
Cri o vibrare pin-atuncea moartă.
Un sunet ea un fulger de departe
Din strunele părute sparte
Parcă ghiceau, intr-insa, de-ar fi vrut să fie
Glasul veciei din pustie.
Se deşteptară parcă de odată
Basmele toate şi reveria toată.
Cum poate un oftat, de numai o vioară,
Să zbuciume suspinul de-aeum şi-odinioară ?

469
Din mărăcini, din spini şi din scaieţi,
Zădărnicea o mie de poeţi.

21 mai 1967

TREBUIE

Ilealizează-te deplin.
Posteritatea-i buna amintire
Ce-o laşi în lume după tine.
E-o nouă vieţuire şi o reîntinerire.
Fă, omule, în viaţă numai bine.
Şi semenului, dacă-ti cată rău,
Dă-i binele în schimb şi bunul gindul tău.

Iunie 1967

PATRU VERSURI

Suferi şi înduri şi gemi.

Fii cinstită cînd blestemi.
F.lestemul, ia scama bine,
Că te-ajunge, stflmb, pe tine.

470
 RĂSCOALA s u f l e t u l u i

Nu te juca de-a blestemul, părinte,

Că este foc blestemul şi nu minte.
Nedrept, te fulgeră pe tine
Şi nu-nţelegi de unde focul vine.

Cîţi mi-au făcut rău, au căzut

Loviţi de Nevăzut,
Ardeau cu vite, staule, pătule
Şi flăcările nesătule
îi mistuiau pe toţi,
Nedrepţi, tilhari şi hoţi.
Era destul să mă mîhncsc şi să mă-ncrunt,
Că-i scufunda o piatră în mormînt.
I-aş blestema şi-acuşa,
Dar se alege praful şi cenuşa.
Nu mai blestem.
Mă tem.

Iunie 1967

UŞA CARE SCÎRŢÎIE

Ca şi tine, găunoasă,
Merg în frunte şi nu-mi pasă.
Ca şi tine, vreau să zic,
Fac mult zgomot cu nimic.
 O FABULĂ

— «Testamcntu-i fals, se ştie,

Este vorba de-o moşie.

însă ain o clamă

Pentru orice cauză.

Ca să iasă bine,
O-mpărţeşti cu mine.-*

— «Domnule, eşti un escroc,

Dar cu mine ai noroc.»

— «Testamentul dusnilale
Nu face două parale,
Dar cîştigi de pe acuma
Dacă-n poliţe dai suina.

Am sistem asigurat :
Todeaun-am eîştigal.»

VERSURI DE ABECEDAR

Aşteptăm pe îndelctcle
Să ne vie fetele.
A venit .şi-o coţofană
Să ia parte la pomană.
Cit de mare-i, ele-s iniei,

472
 Ca un şoim între furnici.
Toatc-n curte se adună
Să munîncc împreună.
Cele mari, pe mici le-aşteaptă
Să-şi ia-n ciocuri partea dreaptă.
N-am văzut, cred, niciodată,
Puii noştri să sc bată.
Vrăbiile sînt făptură
Fără pizmă, fără ură.
Numai oamenii sc-njură
Şi ucid pentru friptură.
*

V-a pus mama pe balcon

Apă proaspătă-n castron
Dumicaţi de cozonac
Cu stafide şi cu mac,
Ciuguliţi-le-mpreună,
Că mîncarca-i foarte bună...
Ce vă speriaţi de noi,
Că scrim versuri pentru voi,
Stînd Ia masă amîndoi ?
Vă păstrăm in amintire
Pentru Cartea de Citire.
Iunie 1967

SĂGEATA

Oştenii tăi şi zidurile talc

Tc-au apărat de tot ce-i rău

473
 Şi-ntrucîtva de blesteme şi boale,
Întârziind mormântul tău.
Dar împotriva mea, Mărite Mare,
Cu neputinţă-i orice apărare.
Săgeata ce-o aruncă înţeleptul
în suflete, îşi face drum de-a dreptul
Ca o pedeapsă şi o răzbunare
Pentru păcatul nu ştiu care.
Prinde-o din zbor, ochită către noi,
Şi-aruncă-i-o, pe fulger, săgeata înapoi.

Iulie 1967

LITANII

Mă chemi din depărtare şi te-ascult,

N-am să te fac, pierduto, să mă aştepţi prea mult.

ţ2 iulie 1967
 Din
CRENGI
[1970]

VERSURI DESCĂLŢATE

i p »Iul, omule, în ruinele acestea singuratice şi plîngi ?

• linii berzele zilelor ce trec cu-o ârijjă neagră, cu-o aripă albă.
i Him /ilele care trec moarte.
i iiiin copiii fără părinţi,
î Hun fiinţele flămînde în pădurile nopţii, fiarele, şerpii, vietăţii«
crude şi blinda.

mim femeile înşelate, plîng bărbaţii minţiţi.

i Muu oamenii supuşi
■i oh oamenii fără speranţă.
ning pasările şi vitele ucise, ca să fie mîncate.
ăi oi| pltjog toate multele Subtimpuri pierdute.
plîng păcatele. Piîng că timpurile nu se mai întorc,
ning că omul se duce şi se inioaree uitindu-se numai in pămîni,
* a şl rum îşi caută mormîntul.
'M plîng pe mine, cel cîntat de tine.

uimi

475
 INSCRIPŢIE

Al trăit destul, maestre,

Scriind măgării dc-acestc
Cum citesc şi se îngînă
In fitcce săptămînă —
Ba le crezi şi geniale
De prosteşti şi de baualc.
Nu-ţi rămâi zile prea multe
Tălpile să mai te-ascultc.
Casă versurile baltă
Pînă-n lumea ceealaltă.

Că acolo nu-i măcar

Nici-o urmă de tipar.

Lagărul Tîrgu-Jiu, 1943

ÎM P Ă R A T U L

Un zgrîpţore arată pe-mpărat

Cu două pliscuri mari şi ghiare,
Pe steaguri, pe hotare, ridicat
A încruntare şi ameninţare.

476
 On plisc în răsărit şi altul în apus
Vor să-nseinneze, bine să se vadă,
Că două pliscuri nă/uicsc mai sus
Dccit un cioc de pasăre de pradă,

Şi mai departe, eît pămîntul tot.

Dar de se-nalţă-n cer adine, leşină,
Căci âripile-a-1 duce limit nu pot,
Şi se întoarce la coteţ, găină.

1947

CIORBA

— «Cind îmi cade-o muscă-n ciorbă,

Arunc ciorba, fără vorbă-',
Spune unul. — "Eli, — răspunde
Altul. — nu mă pot ascunde,
Am alt soi de meşteşug.
Eu scot musca şi o sug
Şi-o arunc pe ea, nu ciorba.
Asta tindea vine vorba.*-

1917

477
 CREION

E-o burtă fiecare, îmbrăcată,

Şi burta-ncepe de la beregată,
Subt altă burtă-ntre urechi,
Osînză nouă pe slănini mai vechi.
A treia burtă şi a patra burtă
Făptura lor mai lată decît scurtă
Se poartă în nădragii de la spate
Ca doi dăsagi de mare sănătate.
Sătui şi graşi între flămînzi,
Din ce în ce mai plini şi mai rotunzi.
Cînd toată lumea-i pielea de pe oase
Lor li se fac şi buzele mai groase
Şi pleoapele şi nasul, şi ochii blegi agale,
Intră-n desenul altor animale,
Căci şi surîsul pripăşit pe gură
Nu se mai ţine de figură
Şi parcă rătăceşte nevăzut
Pe zâmbetul mai strîns, de la şezut.

1947

ORA CONFUZĂ

Nu aş voi nici să mă plîng şi nici să gem,

N-aş mai voi acum nici să blestem,
Nici duşmănia făr-asemănare
Nu mă mai turbură şi doare.

478
Nu mi-e minie, nu mi-c deznădejde.
Cu aîie umbre ceasul se-nnădeştc,
Nelămurit ; şoptit a rugăciune,
Şi nu pot şti nimic din ce-am a spune
Şi nu am cui, căci nu-nţelege nime •
Cum nici eu nu-nţeleg ce e cu mine.
Te iau duhovnic, suflete,-n tăcere
Eşti tu măcar, sau sufăr dc-o părere ?
Ca să te am eu, bobule de rouă,
M-am împărţit ca ziua, pe din două,
Şi m-am gîndit că partea pămîntească
Celeialaîte poate să se spovedească.
Dar ce să-ţi spui ? Că n-am nimic de spus.
O ceaţă mă pătrunde, parc că de sus,
Şi alta vine nu ştiu de unde a venit,
Parc-aş trăi şi parcă-aş fi murit,
Parcă aş fi şi parcă aş fi fost,
Parcă-s pribeag şi fără adăpost,
Un pai, o pleavă, un scaiete,
O uşe fără de părete
Sau o fereastră-n gol.
Nu pot nici să mă culc, nici să mă scol
Şi mă trezesc cu cineva umblînd, —
Şi zic că poate-ar fi un gînd,
Dar ghidul mi-e şi el nedesluşit,
De cine a intrat, de cine a ieşit
Din camerile meie, călcate pe furiş
Fără păreţi şi-acoperiş.
Mi-e frică de ceva. Pe-aci, pe undeva,
Se tot petrece, tot cite ceva,
Taine ursuze, chipuri de secunde.
Nimicul se-mpleteşte şi se-ascunde.
De cînd mă ştiu şi m-am simţit mă-mbie

479
O viaţă petrecută-n agonie
lîtt început fără sfîrşit ştiut
Şi un sl'îrşit mereu fără-nceput.

2950—1953

UN OM

Cîlu-i de mare el şi ea de mică

Pe om îl du ce-n gură o furnică,
131 c spătos şi îndrăzneţ pe faţă,
Dar tremură ca un crîmpei de aţă,
Şi e făţarnic şi mişel,
Citul sfinx, cînd taur, ciad căţel,
în viaţă,-n stihuri şi în piază
Şi-ii ncntrerupla lui metamorfoză.
Şi arc, şi nu are nume,
Dar are-o mie de costume
în siiflelu-i ca un dulap
Pentru un singur şi acelaş cap.
Eingău, obraznic, mistic sau păgîn,
E şi strein şi-i şi român.
Dc cîtc ori poruncă-i este dată
Te spurcă, te mînjeşte, te arată.
Fiinţa Iui în carne şi postumă
S-a înclcit din baie, zgârci şi gumă.
După stăpîni şi-mprejurare,
Se face minuscul şi mare
Şi-ncepe să sc-ntindă
Că-i dau urechile de grindă.

430
 Dar de odată iar îţi vine
re brinci, pe burtă sau pe vine,
Frecindu-se şi imngîindu-sc de tine.
Ieri nu erai nimica,
Azi îl apucă frica
Să nu învii, din vatră, dnpă uşe,
Din pulbere şi din cenuşe,
Şi să nu-nceapă pajura crăiască
Din cer senin, hulit, să te-ndrăgeaseă.
Aluneca, groaza, pe de-a-ndoasc
Ii intră şi ii clănţăne în oase.

€c poţi să faci cit-ascmenea potaie ?

Duminica o sfintă de bătaie.

1950— 1953

DA, EŞTI TU

Adesea, nu ştiu care Orişicine

Jigneşte cîiul un zbor, cînd o nuanţă
Şi se trudeşte dintre el şi tine
A micşora legitima distanţă.

Nu-! prost detOt şi nici detot deştept

Dar, totuş, reprezintă un total
Oare-1 opreşte, crede, pe nedrept,
Kă-ţi fie-n gioată cel puţin egal.
E-ncredinţat! că-n rfvnă şi so'ie
Eşti pezcvenchi şi tu cite niţel,
Că învârteşti şi tu o şmecherie
Şi că-n principiu eşti meschin ca el.

Ar fi putut ieşi mai bun ca tine,

De n-ar avea şi altă meserie,
Şi-ar potrivi silabele mai bine,
Căci Orişicine Intr-ascuns şi scrie.

Ii pare rău că n-a zvîcnit la vreme

Ţinut în loc, de-o slujbă, de un socru,
Şi bietul sterp surîdc însă geme
De a se şti ajuns, dar mediocru.

înfricoşat că eşti şi că el nu-i

Te-aşieaîstă, ca păianjenul, pitit,
Şi-avînd nevoie de micimea lui
Xe face să pricepi mai desluşit.

Corci lepădaţi de. steaua călătoare

Mi-aţi amărit o viaţă de zi.
Eraţi cu toţii puşi pe îngrăşare
Convinşi că vlaga nu va putrezi.

Am ostenit de-a lungul şi de-a latul

Purtlnd povara geamănă a crucii.
V-am înghiţit în piine şi scuipatul
Şi-n fundul ceştii v-am gustat şi mucii.

Cel care vede umbra prin părete

E răzbunat că tace-n el şi scrie.
De n-am puteri, am cel puţin caiete
Şi petice tăcute de hîrtie.

482
Te recunoşti pe ici, pe colo, ins,
De ţi se taie pofta şi dezmăţul ?
Atît voiam şi-am vrut-o într-adins,
Nu să te-arăt în iarmaroc cu băţul,
Ci să-ţi restitui, iartă de zăbavă,
Un strop dintr-o căldare de otravă,

1950— 1953

LENEŞU L

Deşi-1 cheamă Pcncş,

Era mic şi leneş.
Nu s-ar fi dat,
De somn, jos din pat.

Seara cum venea,

Căsca, moţăia,
Şi dc-atît căscat
S-a mai şl-ngrăşat.

Cînd cînta cocoşul

Sta de-a cocoloşul.
Nici nu se trezea
Că iar adormea.

Tata, mama, baba,

îl strigau degeaba :
«Haide, maică, scoală,
C-a sunat la şcoală».

483
Pin;! ce-ntr-o zi,
UiU- cc-1 trezi :
Un ţînţnr ea glas
D-a ciupit de nas.

Şi-a sărit, vezi bine,

Din pat, (Ic ruşine,
Că-1 rid ea, sărmanul,
Piuă şi curcaiuil.

Şi-şi trase iţarii,

Daeă şt (întării
S-an sculat la treabă.
Haide ! şi degrabă.

Şi de-atmieea, Peneş
Nu mai este leneş.
Şi cred e-o să iasă
Cel dinţii din clasă.

Sprinitha mitilel,
Rîrte-acumu el,
Dacă somnoroşii
NU ăş'd cocoşii.

1953

484
 ŞCOALĂ NOUĂ

Fabulă

în vreo două-trci judeţe,

Mama Ţinea,-n tinereţe,
Ştiu c-a fost învăţătoare
Pe la şcolile primare.
La vreo şaptezeci de ani,
S-a mutat lingă Focşani
Fosta veche profesoară,
într-un sat, pensionară.
Şi acolo s-a silit
Visul ci neîmplinit
Şi stingher, de-o viaţă-ntreagă.
Satul să i-1 înţeleagă
Şi să-i vie-ntr-ajutors
Bun şi binevoitor,
Cu şcolari de altă teapă,
Alte clase să înceapă —
Şcoala ci de mult visată,
Neu.eereată niciodată.
Baba,-n viaţa trecătoare,
Vrea s-aducă o schimbare.
Să pornească de la mare
Maica Ţinea nu-i în stare
Şi n-ar duce la nimic.
A pornit-o de Ia mic.
«Oamenii de nu vor pace,
Vrînd dc-a puşca să se joace,
Fi ii cică pacea nu I e place,
Să-ncercăm pe dobitoace«-,

435
Zisc-n sine şi-ntr-o cioară
Noua veche profesoară.

Orătăniile-n curte
Zile au destul de scurte.
Pentru ce, pe o bucată
De mălai să se mai bată ?
Cînd cocoşul, prin zăbrele,
Jerpelit phiă la piele,
Se întoarce plin de singe,
Ea oftează greu şi .pîhîge.
Ce fel ? Viaţa e făcută
Ca să fie toi bătută V
De ce tremură de frică
Şoarecele de pisică ?
Este drept 2 Nu este drept.
Inuna-i se zbate-n piept,
De să-l spargă
Cînd zătindu-l îl aleargă.
Dar motanul şi Gri vei 2
E-o dibonic-ntre ci,
Zi de zi mai aţiţată :
N-o să piară niciodată 2
Să mai căutăm apoi,
Să-rnpăcăm pe lupi şi oi.
Oile, eu firea moale,
Nu ştiu ce-i să se răscoale,
Şi sfiioase, din păcate,
S-ar lăsa pe veci mîncate.
Ticălosul obicei
Să mănîncc lupii miei
Trebuie Înlăturat
Din păduri, neapărat.
Nu e iarbă dindestul

486
Pentru cine nu-i sătul ?
Mielul alb de la otavă
E al nostru, copt la tavă.
Mai tîrziu, or să se-mpaee
Dobitoci şi dobitoace,
împăcarea lor se-amînă
Cu ce-avem mai la-ndcmînă.
Leacul care scade ura
Crede că-i învăţătura.

Maica Ţinea, amantă,

Este bine botărîtă
Să-şi deschidă şcoala nouă
La coteţele de ouă,
Unde sti’înîîe, de subt cloşti,
Puii aurii şi proşti,
Să-i înveţe să trăiască
Fericirea omenească,
A dat zvon şi adunat
Toate gîştele din sat
Şi gabiile la sfat,
Impărţindu-le, in dar,
Cite un abecedar.
Itînduri de boboci şi raţe,
Calcă rar, ca nişte ţaţe.
Bibilicile moţate,
Toate bine pieptănate,
Şi-au ales, după model,
Uniformele la fel,
Ajustate şi pestriţe,
Tocmai ca de şcolăriţe.
Vor avea şi ele parte
De cerneală şi de carte,
Să citească şi să scrie,

48.7
învăţând şi-o poezie.
Sînt vreo douăzeci şi şase
Forumbicii dc mătase
Licărită, feţe, feţe.
Cc-or mai vrea şi ci să-nvete ?
Nu ştiu ci de toate, oare,
Dac-au mVăţat' să zboare ?
Au venit şi-alte perechi,
De prin fabulele vechi,
Iar curcanul, soţul curcii,
Cu turban şi fes, ca turcii,
Fu ales, rotit in coadă,
Toboşarul de paradă.
Vom vedea noi, mai tîrziu,
Cum silabisesc şi scriu
Şi ce ştiu pe dinafară —
La examenul de vară.
Fiecare cîrd, mă rog,
E strigat din catalog,
Şi-i examen cu serbare
Şi-o să facă vîlvă mare,
Şi-o să ciute caterinca.
Numai dacă mama Ţinea,
Ajungînd pînă atunci,
Dup-atît amar de munci
Cu programul şi şcolarii,
Nu şi-ar pierde ochelarii.

1954

488
 M Ă RĂ CIN E

Te-ai chinuit atîta, mărăcine,

Să scoţi o floare şi din line.
Te-am aşteptat un an, doi ani, cinci ani..
Şi te-am ferit de sapă şi cazma
Intru-nîlorirea ta.
Toţi oamenii spuneau : «Să-l dăm afară».
Şi-am lăsat vară după vară.
M-ai răsplătit de lunga aşteptare, *
Bîndu-mi cea mai frumoasă floare.

5 martie 1953

TABLETE PESTRIŢE

[PIIEFAŢA]

Bacă niscai cititor

Ţanţoş ori bănuitor
S-ar simţi, mă rog frumos,
$n vreo slovă de mai jos.
Trebui’ spus de la-nceput
Cunoscut, necunoscut.
Intr-un fel sau intr-alt fel,
Că nu-1 vorba despre el,
Cum nu-i nici de cozi de mături,
Ci de altul de alături.

489
 [ 1]
Cutare, zici, că-odală, dimineaţa,
A scris ceva, de şi-a jucat şi viaţa,
îm i ceri acum, la bine, un răspuns.
Aveam şi eu un manuscris ascuns.

[ 2]

Viteaz în timpurile bune

A scos şi surlele să-l sune.
La vreme rea, se trage în găoace,
Gmdeşte-adînc, înflăcărat, şi tace.

[3]
— «l!c ce nu te-ai rostit la tim p şi mai curînd «•
— «E că slujisem viitoru-n gînd.»-

[4]
Ai tradus ? Ai scris ? Depinde !
Lăbărţează şi întinde.

[5]
Decît grai de vorbe goale
Şi un Ifos vehement,
O fărîmă de sfiială
Şi-un crîmpei şi de talent.
 [6]

Orişicît ar da din gură

Şi-ar zbiera fără ruşine.
Singura iscălitură
Literară-i iese bine.

m
Tinereţea, din grămadă
Nu ajunge, frăţioare,
Să-şi arate, drept dovadă,
Numai actul de născare.

[ 8]

După cum tc-ai învăţat

Linge unde ai scuipat,
Apoi, cind te-ai mai cuprins.
Scuipă iar unde-ai mai lins.
Nu degeaba ţara cere
Mai cu seamă caractere.

[9]
Vino, taica să te-nveţe
Cum să aibi şi două feţe,
Cna-ncoace, alta-n spate,
Jumătăţi şi jumătate.
Cugetul de-o vrea s-asculte,
O să-ţi facă şi mai multe.

1962

491
 M ÎN DR A

La pridvorul d in tre D anubiu şi C arpaţi

îi ciută pe ghitare flăcăii adunaţi ;
Flăcăi de vîrsle m ulte, dc-o m am ă şl dor taţi,
Cind m ai bălani la piele, cînd alţii m ai băiţaţi.
Cei m ai bătrini dintr-înşii, nu ştiu eusn să-i mai chem,
Vor M îndra de pe m unte s-o aibă în harem ,
Şi p entru că-i frum oasă, dar m ai ales bogată,
Poftind să-i fie zestrea, m uncită greu, cărată.
Arc grăm ezi de salbe, iar cele peţitoare
A r vrea dc fişlccarc m ăcar citc-o căldare.
A bucium at Ceahlăul, s-audă lum ea bine :
Nu-şi m ai nunteşte M îndra nici el cu orişicine,

20 m a i 1864

CEAH LĂUL

Aflîîîd şi ei odată dc om şi dc poet

Se-nghcsuie cu dalta să-i facă un portret.
V edeii-vă de treabă, n u-i dreptul nim ănuiaj
Că i-a cioplit Ceahălul portretul şî statuia.

Iu n ie 1964.

4!>2
 ST IH U R I

Mitzurii

In tr-o zi, copila m ea,

Să m i scol n-oi m ai putea.
S ărutarea clin ajun
De pe fru n te,-n ceasul bun,
T a zbura n ain tea m ea
Să se culce în tr-o stea.

11 s e p t e m b r i e 1065

ZLĂTARII

Pe drum ul lung la-ntors din iirg in saî

C ăruţele in şir s-au adunai.
şa p te la n um ăr veneau acasă goale
Vîm luseră ciuberc, doniţe şi oaie
ş i se-ntoveeau la pas
Din cină în cinci cu cite un popas.
De Ia îîijp n a dc-adăparc,
Din âj-şiţu fierbinte, treceau ca prin cuptoare*
Cai şi Inşi
Osteniţi şî aprinşi.
însă pe unde se-nclesau stejarii
Li s-au ivit în pindă, la-nioarcere, zlătarii.
Ţigani înalţi, eu plete,
Porniţi la jafu ri cu m uieri şî fete.

493
Că îi ştiau că vin cu punga plină.
Sc desfăcuse ziua de lumină.

Căruţele mergeau de-acum răzleţe

Se destrămase rîndul
Şi caii-naintau mai mult cu gîndul,
Şi ei speriaţi că nu c cin’ să-i mine
Mergeau tîrîş cu hamuri şi cu frînc
Şi zăpăciţi cu toţii, dragă,
Simţeau că n-au ce să mai tragă.
Cătînd anapoda să înţeleagă
Insă deştepţi îşi aduceau aminte
Cum că şoseaua merge înainte.
Dar ce să vezi, intrînd convoiu-n sat,
Toţi negustorii-aveau gîtlejul retezat.
Şi singe în căruţe, numai singe
C-aveau găleţi a strînge.

Făptaşii prinşi sc văietă la închisoare

Că le-a bătut ciolanele cu fiare.
Şi cite unul şchiopălînd nebun
Cere foiţă şl tutun.
De la ciocan seînteia i-a găruit vederea,
Tutunul şi foiţa le-aduce joi muierea,
Şi-un pumn de Iei bacşiş
De dat pe furiş.
Căci privitor la cite un judecător
Zlătarii-au pus de-o parte tacîmuri şi covoare
Furate ziua Ia nămiaza-mare.
Şi la mai-mari, cu voia dumitale,
Napoleoni şi giuvaericale.
Că magistratul uns mai înţelege,
Că mai închide ochii peste fapt şi lege.
Că omul, de ! în temniţă nu-I vită,

494
Şi viaţa lui se cade îndulcită.
Tîlliarul ţine să se ştie
Că el e om de omenie.

Din Flori de mucigai

1 965— 1906

INSCIIIPŢIE PE GHIOZDAN

Zeci şi sute de dosare

Mi-au trecut prin buzunare,
Sînt uml'lat şi plin destul
Şi ca maestrul de nul.

1965

VEZI ?

Vezi?
Inima-i greu să ţi-o păstrezi
Şi fiecare lucru aşteptat
Iţi lasă fără ştire un oftat.
Cit ai căta să nu mai simţi
Sufletul nu poţi să ţi-1 minţi.

495
 T răind m ereu in clipe şi în treacăt
Nn poţi răm înc rcee ea un lacăt.

1SG5

P A S A R E A NECTJM OSCUTÄ

Frum oasa pasăre pribeagă.

Mi s-a oprit pe-o cracă neagră
Ea j'ta m , acoperită ca zăpadă,
V ciugulea prin ram uri, în livadă.

E ra tran d afirie şi vioaie.

Aş 0 pol’tit-o în odaie
La cald, să o feresc de ger,
M uşcată din pătninl şi cer.

Cum te-a chem at ? De unde al venit ?

ţ'f-e cuibul undeva, p rin asfinţit,
T u,S inguratecă, gingaşă şi streină,
Noaptea pe frig şi ziua pe lu m in ă ?

T e-aştept să te iveşti din nou zglobie,

NefcămuUfl sol al meu de bucurie,
S ă jo ci p e c ra c a p o m u lu i u sc a t.

Ai fost; şi tu odată şi-as plecat.

Geneva, 1065

406
 M I-E DOR D7C TIN E

Paraschivci
Mi-c clor tic (inc, zvcltu mea l'cmeie,
De gura (a tic orhidee,
De sinul tău cu bum bi Be dude,
De fouzele-ţi cărnoase, dulci şi ude,
Mi-c dor de toi ce sc ascunde,
De. şoldurile (ale tari, rotunde,
De genunchii tăi m i-e dor,
Să-mi siringă capul în lău n tru l lor.
Dă-mi pe lim bă să ie bea
Dalele tale calde, m ult iubita mea,
fe m e ia mea, durerea mea şi viaţa mea.

Tu nu ştii, că la rău şi bine,

Inim a, ghidul meu, lipite sînt de tine,
Ca iedera te înfăşoară
Sufletul meu, cu frunza lui uşoară.
Tulpina ta sc-naiţă pin' la stele
Strînsă tie vrejul gsm îurilor mele.
Tu nu ştii e i eşti totul pentru mine,
Lum ina mea şi zări ie senine.
Văzduhul nalt şi apa ce o sorb,
Sufletul meu iaca. ţie line-i orb,
M ina tînjcşfe, m intea se-neovoaie
Ca spicul de săeară fără ploaie.
Părointui m eu te cere, cerul meu,
în eare-aud şoptind pe Dumnezeu.
G rădina mea cu poam e delicate,
i-’iiitina mea. cu ape ridicate
Ţişnind în sus jur» soare
Şi-aducătoare de răcoare.

4 »
Vino, femeia mea, să te mingii
Dc-a lungul pînă la călcii
Cu buzele, cu ochii, cu visarea.
Mă uit la tine, te frămânţi ca marea,
Din spume de dantele, din talaze,
Cu peruzele, cu zmaralde şi topaze.
Strecoară-te subt luntrea mea şi lină
Du-mi-o-n adine şi în lumină.

Te cînt ca un copil bătrîn,

Lasă-mă să mi te-adorm pe sin,
Lasă-te-ntreagă să îţi leagăn moale
în luntre farmecele tale
Şi frumuseţile tăcute.
Bijuteria mea cu pietre neştiute
Decît de robul tău care tc ciută,
Vino încet şi' mă-nveştmîntă
Cu sufletul, cu carnea ta,
Fe care nu o pot uita.
Tu eşti iubita mea,
Stăpîna mea.
Durerea mea şi bucuria mea.
Noi sintern unul amîndoi
Ca un altoi lingă un aii altoi
Şi-n lumea toată sintern numai noi,
Ca două cărţi legate într-o carte,
De-a pururi, zi eu zi, pînă la moarte.
Să nu mai ştiu de nimeni, de nimic,
Puiule mic,
Nufărul meu deschis
Plin de parfume rare şi de vis.

498
Vino grăilino,
Vino senino.
Vino încet ea zborul tiptil de rîmhtnca
Iubita mea, femeia mea.
(După Petrarca)

LITANII

Paraschivei

Mi c dor amar de (ine,

Să cred ea ai murit nu-mi vine.
Cum ai .ştiut să fii atita timp eu mine
Si ia noroc şi nenoroc,
Şi-acum să nu mai fii deloc ?
Te adormeam pe braţul meu
Şi-aeuma dormi Ia Dumnezeu.
Desigur, lingă el te simţi mai bine
Dceît fuseseşi lingă mine.
El e-mpărat, şi graţia ţi-o porţi
Sus, în haremul lui cu morţi.
1967

2
Ne căutam destinul în trifoi
Şi-l căutam în cite patru foi.
Dar tet ghicind în frunza adunată
Mi s-a uscat buchetul dintrodată.
1967 '
 3

Läsmdu-mi ochii-n tine să te calce

Te-am poreclit din toate cca mai dulce.

1967

Te sărutai culcată, dar buzele ţî-s re ci:

O sărutare fără de răspuns în veci de veci,

1967

Cînd am făcut logodna la bine şi la rău

Eu mă gîndeam la tine, nu la mormîntul tău,

1967

ÎNTU-O ZI

Blestemul fuse-nceput,
Că şi-alte ziduri au căzut,
Printre luni şi săpt-ămîni
Eîdicate de stăpîni

500
>Ju pe graniţi, dar din ţară,
Că boierii Ie-năl(ară
între domni şi-ntrc popor
Pentru buna tihna lor.

într-o zi, pe negîndite,

Fură toate prăvălite.
Că intră şi soarele
gjiuninînd ogoarele,
Sufletele, minţile
înmiind credinţele.
V-aţi rugat pe neştiute
Pentru vremile-neepute,
Şi eu ele s-a ivit
Visul vostru Împlinit.

Fată, cinci te-nm luat de mină

încă nu erai stăpînă.
Haide, ochii-n ţara mare
Bat verzui în sărbătoare
Şi din fiecare om
A ieşit bogat un pom.
Sînt al tău şi eşti a mea,
Două flăcări într-o stea.
 Din
X C
[1 9 7 0 ]

IA AMINTE

Dansează stihul ritmul şi pas cu pas îl sună.

O rimă-i mai scîicie, o rimă e mai bunat
Dar trebuie o rimă şi-o pauză la vers,
Cum e şi căieătura la horă şi la mers.
Căci de se fringe stihul sirîmbat şi dă în gropi
Şi jocul pare-o horă ca de ologi şi şchiopi.
Să crezi că vor răspunde mai bine la ureche
Cînd rimeîe-s mai strînse, păreche cu păreche.
Ce fel de d anţ e-aceîa ? de surzi ? de m uţi ? de orbi ?
De cucuvăi ? de stoluri de bufniţe ? de corbi ?
In care joacă strîmbc picioarele de lemn
Şi ghebele din circă, fără opriri la semn ?
Oricît ar li şi mirii şi oaspeţii de dirji,
S~ar auzi un tropot de piedici şi de cîrji.
Gătit de sărbătoare cu fir, să luăm aminte
Că stihul e o nuntă de graiuri şi cuvinte.

E BINE A TRĂI

E bine a trăi şi la-ndemînă

Oricărui ins măreţ, deştept ori prost,

502
 Fie că are umbra lui un rost
Fie eă trece ca un fulg de lină.

Dar a fugi călind alt adăpost,

l>e ţară, de obîrşii, de ţărînă,
E că, mai tînără sau mai bătrină,
Mai scumpă rînza decît ele-a fost.

Cînd în oglinzi te uiţi ce eşti, la tine,

Nu te apucă, patriote, greaţa ?
Şi nu-ţi roşesc obrajii de ruşine ?

Cela ce vrea domnie peste ţară,

Nu e de-ajuns să-i caute dulceaţa.
EI trebuie să .ştie să şi moară.

VOCE DIN PÄM1NT

Lumină pe catarge şi dedesubt lumină,

Corabia plutise-ndelung pe marea lină.
l’urta cu ea nădejdea şi visurile voastre,
Alunccînd uşoară pe-oglinzilc albastre.

Pornind curată, nouă, spre zări, printre meleaguri,

( u vulturi pe catarge, trei pînze lungi, trei steaguri,
Se desfăcuse albă din negură şi veacuri,
Să caute avînturi şi noi nădejdi şi lcacurL

Dar obosiţi de spaţii, de ţintă şi de zare,

Filaseră cîrmacii de cîrmă şi chemare,

503
Şt beţi de băutură, corabia bogată
Umbla şi ea pe mare anapoda şi beată.

Iscîndu-se furtuna, bătută şl pribeagă,

Cârmacii mi ştiură primejdia s-o treacă.
Ei au fugit in luntre, vâslind spre alte ape,
Corabia să piară-n adine, doar ei să scape.

O 2 dacă vre odată furtuna se va sparge.

Să spiuzuraţi fugarii de steaguri şi catarge !

OSPĂŢ

Limba iui Vodă spînzură moartă,

Grea de mocirla marelui chei.
Cupa de fildeş c spartă
în cioburi punctate cu-argint şi sidef.
Urcioarelc sparte-s ca nişte dovlcci,
Boicm-n sofale şl-n perini dorm ţepeni
Ca-a cimp o grădină de pepeni,
l'n ciucure acru, de vărsătură
Le-atîrnă din gură.
Cinstitele bărbi şi musteţî
Au drojdii de vechi castraveţi.
Şi-a tronului sală
Miroase a borşuri şi-a var de spoială.
Tunica de aur eu stele şi cruci
O-mproaşcă strănutul cu bale şi muci

5 te
 Şi pînă la zori ciad se uscă
Se zbate gustate de muscă.

PUŢOIUL

Holcşniţa se-ntindc mereu, din fara-n ţară.

Au căpiat stăpînii, se prind şi se omoară,
SYliuţindu-sc-ntrc dînşii în ginduri şi cuvinte,
1 veacul împlinirii al celor slabi de minte,

Proorocind in timpuri, ICclcziastul spune

Că viaţa strălucirii c tot deşertăciune,
ilar în cuprinsul vremii şi al deşertăciunii
CI a uitat să puie jicniţii şi nebunii.

Stricaţi de la născare, din mîzgă, toţi nerozii

l ac pe cuceritorii, Cezarii şi Irozii,
Daţ tu, popor cuminte, cum nu ştii să-i împiedici
Şi. să-i trimiţi să fie cătaţi la cai) de medici ?

Tn loc de tron şi sceptru, măcar de cauciuc,

Inchidc-i între regii-n halat, din balamuc.
Cn prost, un bleg şi-un gîngav păstraţi pe tron, şi voi
Şi ţara vi-i purtată de nas de un puţ oi.

505
 TATĂ

Eşti lată în sfîrşit şi tu, şi poţi,

Jucîiulu-tc în pat cu-o dinastic,
Răspunzător dc marea nebunie,
Să calei copiii altora subt roţi.

Stropit cu sînge fraged, de iloţi,

Iţi vei aduee-aminte ? Cine ştie !
C-au lins-o cîimi. proaspăta piftie,
Lăsată- n drum, ca de tîlhari şi hoţi ?

Pe morţii din război îi uiţi şi tu.

Te lepezi şi de taieă-tu pe moarte.
Ţi-e lista nesimţirii lungă. Nu ?

Săltîndu-ţi pruncii, fost şi nefost rege,

Te poţi girai i că şi ei mai departe,
Vor fi îndreptăţiţi să te renege.

BALADĂ

La-nceput de primăvară
Aţi lăsat să intre-n ţară
Slobodă cumplita fiară.
Sau prin grîu sau prin pădure
Pe-nnoptate să ne fure,
într-un ceas, dc timp, nebun,
Dintre noi pe cei mai bun.

506
Staţi pe graniţi tie priveghi
De prin veacurile vechi
Aiungindu-ne duşmanii
Şi uneltele Satanii,
Voi, oşteni cu căpitanii
Şi cu furcile, ţăranii.
Biruinţele trecute
Cîştigate pe tăcute
Iureş, umăr lingă umăr,
N-aş putea să le mai număr.
Dc-astădată-n fel şi chip
Vă soriţi slava pe nisip.
Printre litere silite
Labelc-s întipărite
Ca de haită prin ogradă
Ui mele — tie pe zăpadă.
Dar, siliţi de pază lungă,
I'ulea somnul să v-ajungă.
Pe cirul na furase Domnul
Vă fura şi pe voi somnul.
Spuneţi-mi ce s-a-ntîmplat
De-aţi dormit, şi ce-aţi visat ?
Că nu mai aveaţi ce face
Credincioşi în sfînta pace ?
Fiara morţii ne-a răpit
Ce-i curat şi mai cinstit
Şi l-a dus prin rîpi deşarte
Peste cerurile sparte,
Peste plînsetul de jale,
Cale neagră, moartă cale.
Fiecare, să şi-o ştie,
Are-o nouă datorie.
Trebuie intr-adevăr
Luată ţara în răspărt

507
Căutaţi-o,-i încă vie,
Stă ascunsă prin pustie,
Prin pustiul de pe munţi
Fiara cu mai multe frunţi,
Chibzuind prin găuri sure
Ce şi cum să ne mai fure.
Princleţi-o printre ponoare.
Ptmeţi-o-n spînzurătoare,
Ştreangul trageţi-i pe gît
Că prea greu ne-a amărît.
Să se afle pin’ departe
Că şi Moartea are-o moarte.

OBlRŞIE

Faci cu mine tot ce poţi

Că mă ştii că-s neam de hoţi.
Neamul meu, unde le duci,
!>ă o droaie de haiduci.
Tot pe stinei şi-au ascuţit
Vadurile de cuţit.
I'entr-o baniţă de gr iu
îl şi scot vioi din brîu,
Şi pentru cîtc o fată
Re la horă, înşelată.

S 08
 OM ULE, TU

Tot cătîndu-i vieţii-n coarne

A-nceput să ţi-o răstoarne.
Cşti fricos că te-abătu
l.cnoa să ţi-o răstorni tu.
Omule, fricos bătrîn,
Nu te-nduri să n-ai stăpîn.
Ţi-e mai bine să fii slugă
Măduva să ţi se sugă.
la-ţi uneltele de muncă
Le ridică şi tc-aruncă.

NU ŞTIA

Cbirilă mutul nu ştiu cc-a făcut

Că noaptea fiu mai este mut.
I)e cum adoarme lingă noi
Vorbeşte cu nişte strigoi
O limbă nemaiauzită, nemaiscrisă,
Cu nişte morţi de demult,
II tot întreb, îl tot ascult.
Cliirilă c şi surii şi mut
Şi încă mi a priceput
De ce l-au luat de-acasă între puşti şi tins.
De ce i-au judecai boierii mari, dc sus,
De cc s-a şi lăsat pe mina lor.
I. a întrebat trei luni un domnişor
Care vorbea şi auzea uşor.
întors pe toate părţile şi tuns
Cliirilă nu a dat nici-un răspuns.

509
Chlrilă, intr-o zi din Postul Mare
A lost băgat Ia închisoare ;
Legat şi pus în lanţuri cu eătuşi.
Şi-a tot trecut din uşi în uşi,
Din tribunale-n tribunale, din procurori în proci
Un an întreg, de vrc o zece ori.
Ura-ntrebat şi n-auzea nimic
Şi drept răspuns tăcea chitic.
Jigniţi judecătorii că tace întrebat,
Tîlhar neruşinat,
l-au îndoit osînda fiecare.
Tot eu alţi ani mereu de închisoare.
El da din cap, se ploconea
ş i nu ştia eă-i osindit pe viaţă,
Cum nu ştia că are
Ea grefă cîtcva dosare
Şi eă-i tîlhar de drumul mare —
Asasinate, jafuri, cile şi mai cite
Numai isprăvi din cele mai urîte.
fiind se eitea pedeapsa, zîmbind a mulţumire,
Părea că i se parc
Că trebuia pedeapsa să-i fie şi mai mare.
Spunea un preşedinte cînd se sfîrşea şedinţa :
<— -«El ştie mult mai bine şi-l mustră conştiinţa».

Din F l o r i d e m i t r i a a i

51.0
 FA B U LA M Ä G Ä D Ä U LU I

Intr-o răspînte, într-adins aleasă,

Sc-nghcsuia mulţime deasă,
Ca Ia gîleea%Tă şi bătaie,
Să vadă ce se-ntimplă în forfota greoaie.
Răcnind cite o dată
In gălăgia zvăpăiată,
O namilă păroasă de jivină
duca sărind pe tălpi, la tamburină,
Dusă de-o javră de ţîngău cu lanţul. —
Şi bucura mulţimea şi namila şi danţul,
Şi ce spunea ţîngăul pornit şi pe discurs.
Era, cum se-nţelege, un măgădău de urs,
împins şi aţîiat şi tras
Şi dus prin tirr,'uri eu belciug de nas.
— "Ce vă miraţi atîta ? — zic nişte tirgoveţi. —
Noi cunoşteam pe vremuri sus-puşii mai măreţi,
Jucaţi cu tamburina, cu ghiersuri şi palavre
Şi duşi de nas, ca ursul, tot de ţîngăi şi javre.»

MĂSEAUA MINŢII

I,a pragul încăperii mele

S-a măturat o ladă de dinţi şi de măsele.
Gunoiu-n putregaiuri părea să mai păstreze
l'rintrc carii şi-abcese şi cîteva proteze.
Alunceînd pe-o faleă sleită cu piciorul,
— «Sinlcţ-i dentist?» mă-ntrebă uimit măturătorul,
ştiam de prin ziare de un dentist complet

511
Adăugind la plombe vocaţii de estet.
— «L-admir, făr-a-I cunoaşte mai mult decît în scris,
Dar îl citesc, şi proza lui mintea mi-a deschis,
Işi leagănă gândirea între „să vezi'1 şi „dacă“.
Şi cugetând artistic mai pune cîte-o placă.
Cum vrei să nu îmi placă ?»
•— -«Credeam că locuieşte aci, te rog mă iartă.
E-a dumnealui, crezusem, măseaua asta spartă.
De uiulc-atitea oase, atunci, aci grămadă
De am umplut cu ele goşgogeamitc ladă ?»
— «Să vezi, vcnisc-odată-ntr- un stol adine de muşte
O ceată să mă spurce, speriată, să mă muşte.
Mi-a dat ocol o vreme, nerăbdători s-aştepte
Şi repeziţi, eroii au dat cu gura-n trepte.
Crezînd să-mbuce carne, au dat de ceasul morţii
Zdrobindu-şi căscătura de cremene, cu colţii,
Şi fără să mai poată, eăzînd, să se mai scoale
Cu gurile căscate şi cu gingia moaie.
Tu dă-lc de pomană, le fie cu noroc,
Să-şi spele şi să-şi puie măselele Ia Ioc.
Dar ţinc-ţi-1 făraşul cu niălurilc-alături
Că poalc-o fi nevoie, zic şi cu, să mai mături.»

DEDICAŢIE

Pizmaşul scuipă-n lacrimile melc,

Usca-i-s-ar gingia cu măsele,
Batjocorind oflalu-meu cinstit,
De cum a tremurat şi s-a ivit.
Intra-i-ar mucegaiurilc-n oase,

512
fini pizmuia şi florile frumoase.
Kăminc-i-ar şi liinba-n gît,
lie ee, intodeauna făţarnic, in-a urit ?
l'entru că mie-mi plouă pc grădină ?
Că mi-e spălată casa cu lumină ?
ICI suferă bolind şi-l doare
Că dau şliuleţii mei mărgăritare
şi griul spic mai gros şi bobul mare ?
Că plugul mi-e tot nou şi tot curat,
In dimineaţa sură, la arat ?
Vcdca-l-aş spînzurat.
Că-mi sini mal iuţi şi mai deştepţi plăvanii
Şi minjii plini in şolduri, ea bostanii ?
Că mi-c nevasta sprintenă şi ciută?
Cu-i harnică şi pricepută ?
Că-mi sini copiii zdraveni şi cuminţi?
l’izniaşule. te cred şi cînd mă minţi.
Ne-ai aruncat otravă şi-n izvor,
Spureîndu-ne şi plinea lor.
Dar nu m-am plîns şi-am îndurat,
Că ştiu să rabd ncmîngîiat,
Şi murdării şi nedreptăţi.
ICu mi le-ascund şi tu m-arăţi.
Ce-s vinovat, dacă-n tot locul
Mă-ntîmpină belşugul şi norocul ?
Tc-am blestemat, pizmaşule Cutare,
Să putrezeşti de viu şi pe picioare.

1012

513
 FABULĂ

— «Pe profeţi, ca pe omizi,

li pîndeşii şi îi ucizi.»

— «N-am nevoie tie prafeţi,

Ci de oameni mălăieţi.»
— «Vreau ca omul să ia foc,
Nu-1 vreau stins şi dobitoc.»

M ITITEII

Ia r deasupra tuturora
Va vorbi v run mititel,
Nu slăvindu-te pe tine,
L ustruindu-se pe el.

Dacă stai să-i mai asculţi

Militeii-s mult prea mulţi.
Rostuiţi adeseori
Ţi-au ajuns şi autori.

PURICILE

Purice afurisit,
M-ai întors mereu în pat.

514
Două nopţi m-ai zgîndărit,
M-ai lucrat şi m-ai mîncat.

Purice nelegiuit,
Cu un cleşti muiat în gură,
Pe cearşaf te-am urmărit,
Să te prind din săritură.

Şi-ai sărit şi resărit.

Uite-1 vine, uite-1 suie.
Te-am pierdut, iar te-am zărit.
Uitc-1 iarăş, iarăş nu e.

Dc-ai putea sări ca el,

Ţi-ar ajunge, ca-n poveşti,
Cinci minute şi niţel
l)in Predeal la Bucureşti.

MUSAFIRUL

Un păianjen mi se Iasă
Din tavan, pe fir, pe masă.
Şi se-ntoarce iar pe fir.
— -«O să ai un musafir»,
Mi-a prezis bucătăreasa.
Pe cinci el îşi ţese plasa,
Suind de-a-ndarateie,
S-au adus bucatele.
Musafirul e de faţă,
Că jucînd mereu pe aţă,
Se desprinde, se agaţă
Şi-nnodind să nu şi-o rupă,
Ţi-a căzui de sus in supă.

CUCUL

An de an, în primăvară,
Noi spoiam pe dinafară
Şi-n odăi, casa cu var
Şi-o făceam mărgăritar.

Dinlr-o salcie şi-un nuc

Ne cînia un gias de cuc,
Şi, venind ca din strămoşi,
L-ascultam muncind, voioşi,

Cucul cel obişnuit

Anul ăsta ne-a lipsit.
Salcia iar s-a-nflorit,
Nucul iariiş a-nverelt,
Cucul nostru a murit

5 LG
 DOAM NĂ M OARTE

Mă ispiteşti de-o viajă-ntreagă

Să-mi cazi prin l'armceclc-ti dragă
în mantii şi dantele şi belşug.
Si m - a m trezit dormind cu tine-ntr-un coşciug.

DISTIHURI

TKATKU

Tot jucînd lachei şi regi

Nu mai ştii cu ce te-alegi.

Sus te-aşteaptă-n lume slava.

Tu, pindeşte-i jos otrava.

Pe Ia clopotul chindii!
Itoma-şi sirigă-n vînt copiii.
 Din
CĂLĂTORIE IN VIS
[1 9 7 3 ]

S-A SPULBERAT

Treeutu-1 ştim atît cit l-am aflat

C-a fost trăit şi că s-a spulberat.
Acumul se trăieşte tot la fel.
Se spulberă-n tăcere şi nevăzut şi el.
Nu-1 înţeleg de noi cum sa desparte,
Trăind cu noi şi totuş mult departe.
Că viaţa-şi pierde şi văzută drumul,
Ca umbra şi ca fumul.
Au fost frumoase şi trăite toate.
Fireşte, zice gîndul, şi se poate.

Trăieşte-ntr-adcvăr tot ce se vede ?

1966

NU ŞTIU

Mi-e frică.
Nu ştiu de ce mi-e, mamă, frică.
Mi-e frică de umbră şi de soare,

518
Mi-c noaptea prea lungă şi ziua prea mare.
Orele trec îneîlcite şi-ncete
Parcă bolnave şi parcă bete
îşi se opresc toate la mine,
Se uită zgîite ca nişte măşti şi chipuri străine.
Mă cercetează, mă întreabă, fără chemare, fără cuvinte.
Sînt ca un om care ascunde şi minte
îşi nici eu şi nici ele, nici-ima,
Nu ştiu care-mi este minciuna.
Am minţit
Că m-am născut, că am trăit ?
îşi eu m-am născut ? Şi eu am trăit ?
Nu-i dovedit.
Mai mult m-am iscat,
Ca pirul uscat.
Ca un coşar, plecat să măture azurul.
Dar am trăit suind mereu o scară
Care iese din lume afară
Îngreuiat mereu de o povară
Simţită însă nevăzută.
Am numărat treptele, o sută,
0 mie, mii multe şi număr şi-acum
<'ă nu mă pot opri din drum,
Că dacă ra-aş opri, ca ins ce sînt, de sînge,
Scara c şubredă, se-ncovoaic şi s-ar fringe
Şi mi-e frică şi să iui: cad
Iu cine ştie ce lume de Iad.
Şi orele, măştile m-aşteaptă
Ca fiecare treaptă,
1 nimoase' sau schimonosite,
Presimt că-mi caută o vină
De pe eind nu eram în lumină

519
Să mă acuze, să mă judece
l>c pe fiind eram încă în scutece.

1953

SOROC

Cind îmi face noduri aia

Să te joci mă-neepi de-a viaţa.
C-înd îmi scapă din mîinf cartea
Pari să mi te joci cu moartea,
învaţa.şi atît să poci
în vecie, să te joci ?

G UAVURĂ-N LEMN

Pa mintal arde negrit, brazda grasă

Şi-aşteaptă încolţirile să iasă.
Cîmpia pregălită pentru rod,
A fost lucrală-n dungi, ca un năvod.
Şi măgurile vinete din zări
Duc scoarţe şi plocatc pe spinări.
Pogoanelor urzite cu-mpletituri de plasă
Le ratai lipsesc mătasea de ţesătură deasă

520
 Şi Ciorile uşoare, pe care cu un ac
Wc sticla luna, noaptea, le-anină de-un arac.
Nu trece nici-o lună şi cucul o să vadă
în sălcii, spînzurată de crăci, cîte-o broboadă,
l*e mostiştea de mîluri, zăcută de zăduf
Sc va întinde lunca de lănci şi păinătuf.
Vn şir de plopi purcede : un clopot poalc-i eheam
Călugări lungi, cu părul vilvoi şi în dulaină.
Amurgul îe încearcă jurîmprejur, în schimb,
Odăjdii şi stihare şi chivăre tîe nimb.
t jî şarpe se strecoară prin lintiţile crude
Şi nici nu se aude.

1943

LA UN CONAC

Vorbeam cu un confrate, poet şi vînător.

Trecuse peste noi o mierlă-n zbor.
în loc să prindă, cum era mai bine, muşte,
Rra m ilu iţi că n-a putut s-o-mpnşte.
Că îşi uitase puşca s-o ia din cui, de-acasă.
Se frămînta ca miţa nervoasă pe picioare
Că nu putuse mierla s-o doboare.
C'ă s-ar fi bucurat de fericire
Să-i prăbuşească zborul în plutire.

(hun le-ascultam cîntind odinioară

Simţii că amintirea suavă mă-niăşoară.

521
Şi îi spuse* că mierlele îmi plac.
Stăteam pe prispa unui vechi conac.
Ei mi-a răspuns, lumina se-nserase,
— «Da, e ştiut că toamna sînt mai grase».

1965

NĂLUCA

îngliite, omule, înghite,

Toate paharele-otrăvite
Pe care (i le-aduce fiecare
Şi toată ziua cîteva pahare,
Că vremea trece numai pe-nibătate,
Pe fund, întreg sau gol pe jumătate,
De aur, de argint ori de cleştar,
Paharul e frumos, dar c amar.
Şi cine ţi-1 aduce pus pe tavă
Ştia sau nu ştiuse că-i fiere şi otravă.
Dar a surîs şi le-a-mbiat atît
Că trebui’ sărutat să-l dai pe gît.
Veninu-i dulce, moale şi frumos,
Cînd mai subţire, cînd ceva mai gros
Şi nu ţi-c dat întreg şi dintrodată :
O picătură zilnic strecurată
La sete, osteneală şi sudoare,
Şi de te bucuri sau ceva te doare,
îţi arde capul sau ţi-e rece,
Mai ia o gură, poate că-ţi mai trece.

522
Lucrează nesimţită doctoria
Ca mulţumirea şi ca bucuria.
Paharul zboară tot din mînă-n mină
Şi-o zi pe alia numai se amină.
Se-ntoarce cupa fermecată.
Să mai încerci şi să mai bei o dată.
Veninul, lin, dospeşte-n toate
Şi-n cele necurate şi curate
Şi-n ură şi-n înţelepciune.
Frimeşte-1 ncntrcrr.pt şi te supune.
El nu lipseşte vîrstelor nici-una,
Ca din oricare adevăr minciuna.
Te minţi şi tu şi vremea ta te minte
Cu năluciri, icoane şi cuvinte.
Mă doare, dar otrava se duce înainte,
îţi scapără privirea şi gura ţi-c bolnavă,
Ai mai băut o spumă de otravă.
Că-o ici fierbinte sau ţinulă-n ghiaţă
Otrava din pahare se cheamă-n carte viaţă.

9 noiembrie 1954

PENTRU ASEMENEA SMINTEALĂ

Ce ţi-e frate, ce ţi-e vere,

Mut şi fără de putere ?
Cînd eşti galben, cînd eşti verde.
Ce te-apasă ? Ce te pierde ?
Aş vrea mult să-ţi dai de leac.

523
Dar nu ştiu ce să-ţi mai fac.
Aş vrca-niîi să înţeleg
De nu pot să te dezleg,
Doar descîntecul de poate
Să-ţi aducă sănătate.

Să-ţi fac poate vreo fiertură,

Să-ţi dezleg vreo făcătură.
Că-i la gît ori subsuoară,
Boala nu ţi-e prea uşoară.
Insă parcă mi se pare
Că-nlr-alt loc ascuns le doare.
Un cîrcel încolăcit
făcut nod în el, cu zgîrci
Ca la şerpi, ca la năpîrci.
l’cntru asemenea sminteală
Leacul nu-i nici in cerneală.

Am un petec de grădină
Cu fărîme de lumină.
De cum dă din ca o floare
Tremuri ca de gălbinare.
Sitleri greu şi te usuci.
Te-nfiori şi ai năluci.

Intr-o zi de sărbătoare
Cînd vcnise-ntrogul soare
Să înă-ndemne, să mă vadă
In grădină şi ogradă,
Sufletul ţi-a leşinat
De un rău necăutat.
Buba sufletului, frate,
'Ţi-a crăpat pe jumătate.

524
îmi e milă, frăţioare,
Buba să nu te omoare.

IN S C R IP Ţ IE

Nu-i nimic de pus în loc,

Ori îl ai, ori n-ai noroc.
Am trecut ades prin toc
Ca un vini. Aveam noroc.
Nici talentul, arză-1 focul
Nu te ţine cit norocul.
O fi prost
Cum e şi-a fost
In ce face, dobitoc,
Dar a-nvins. Avea noroc.
Du-tc-n neguri şi furtună
Ai noroc : ţi-e vremea bună.
Şi te-ntoarcc sănătos.
Ai noroc. Eşti norocos.

Din Caietul albastru

525
 TNSCRIPŢIE

Dintre sutele de prieteni

îngropaţi, tu nici te cletini.
Mînclru că urcai prea iute
Ai căzut pe nevăzute.

Nu te-ai grozăvit destui

Să îmbătrîneşti fudul ?
Să-i răspund ceva nu pot.
Poate totul, ştie tot.

Din Caietul albastru

CELA CE ZIDI STATUIA

Pc o bancă se gîndeştc un bunic spoit de soare,

Cu copacii daţi in leagăn de un vint duios şi lin.
Dimineaţă preacurată dulce ca o sărbătoare
Şi-ntristată nu se ştie pentru ce cite puţin.

Ager între noi pe soclu-i un fecior de bronz priveşte

Beat, cu mina ridicată, cerul ca un ochi de mare.
şi pe şoldu-i gol şi fraged ochiul ni se odihneşte
Lingă cite o insectă sau omidă zburătoare.

Cela ce zidi statuia a slăbit plecat pe daltă.

Tinăr şi vioi şi dornic ca izvorul ce se naşte

520
I -a dat viaţa lui întreagă scursă caldă prin unealtă
Şi-a murit cu dînsa-n braţe făr-a se putea cunoaşte.

Cel ce-a zămislit moşneagul, i-a dat viaţa cu măsură

Şi vecia pentru slne-şi s-o păstreze a ştiut.
El a fost iutii şi fi-va cel din urmă din natură.
Oh, de cite ori. Părinte, trecătorul te-a-ntrecut !

CHILIA

Scrisă pe albumul actorului

din «Seringa», Ion Isaia

Mai nainie cic lumină

Clopotarul s-a sculat.
Luna-i încă prin grădină
Cinci s-a dat cl jos din pat,
îîîjblind ca o albină.

în chilie lampa lui

Răsări prin geam în cui.
Clopotaru-i cocoşat.
Mai visează lingă pipă.
Casa-i stă-ntr-un climb surpat.
Ca un corb intr-o aripă.

Turla se ridică-naltă
Pînă-n lumea ceeaîaltă.
EI se pleacă, se îndreaptă.
Suie scara ca burghiul,

527
 Cu cocoaşa, treaptă-n treaptă,
Parcă-şi duce-11 sus sicriu!.

Cînd va fi acolo, sus,

Stelele se vor fi dus.
Peste dînsul o să cadă
Raza proaspătă de soare.
Raza însă n-o să-l vadă
C-a tocat de sărbătoare.
Deşi limpede şi albă,
Frale-meu, lumina-i oarbă.
25 februarie 1950

PACTUL ATLANTIC

Vaporul ancorat în marea marc

De două zile-n larg, e-n aşteptare.
S-a hotărît, na in te de-a mai scădea elanul,
Să fie mărturie, în spaţiu, şi oceanul.

Se iscăleşte astăzi jurăimntul

De înfrăţirc-a păcii cu pămîntui
Şi se-ntîlnesc pe bord, nitam-nisam,
Doi negustori, John Bull şi Onk.eţ Sam.

Asociaţi în duh să se afirme,

Li reprezintă, totuşi, două firme
Şi două contabilităţi,
Scrîşnind din dinţi subt rasele mustăţi.

528
< A nu s-a rupt gingia-n strîns engleză
l' ea măselele din falei sini de proteză
Ş!. eă şi Sam. vioi sau pesimist,
li cunoscut ca un dibaci dentist.
I.a bridge, după gustare, lăsiiulu-se cortina,
Molarul se va bate la singe cu sterlina.

I>ar ceasul e solemn, şi-ncctişor

< ei doi cumetri urcă pe vapor ;
Vulpoi bătrîisi, aproape nişte babe,
Iii mestecă în ehewing-gum silabe.

Unul şi altul vin pe puntc-agale

l>in două părţi, eu călcătura moale,
Ui tind în cîlc-o carte, în Iîiblie, ce spune
Mn psalm de-nsufleţire.-o rugăciune.

li vorba să se afle în lume şi să-nveţi

< ă Biblia mai are doi sfinţi şi doi profeţi.

DISTIHURI

1
Zise, după ce i-ai dat,
Ei că te-ar fi-mprumutat.

2
Cind ii dai un cap de aţă,
L-ar dori fără povaţă.
 3
Te ispitise gîndul şi pofta visătoare.
Dar nu intra în jocul contraste!:>r vulgare.

4
Vreai să fi stăpîn şi Domn,
Trage-ntîi un pui de somn.

5
Neputînd să te sărut
îţi fac versuri de urît.

6
Cit mai sînt pe lume viu,
Nu trăiesc decît cînd scriu.

7
Măcar în ziua ultimei mişcări
Sculiţi-mă de ti ic uri şi-ntrebări.

PLAJA

într-o vară, astă-vară,

Mii, cu zecile de mii,

530
 Tăbărîseră pe ţară
Sumedenii de copii.

Pe cîmpia de nisip,
Dintre Dunăre şi Mare,
Nicăieri nu era chip
Să mai dai de omul mare.

Parcă mamele şi taţii,

Sfătuiţi de un bunic,
Se vorbiseră, ca fraţii,
Să dea loc omului mic.

Incit ţara se umpluse

De puştani întinşi pe brîncl,
De bălţate catrafuse
Şi de pici zglobii şi ţînci.

Ni se pare, spuneau unii,

Cocostîrcii şi lăstunii,
Că, trecînd pe ghiol un tren,
S-a-ntimplat un fenomen.

Oamenii de pîn-atunci,
Intr-un ceas, pe ne-aşteptate,
Au scăzut, din mari şi lungi,
, La mai mult de jumătate.

Şi pitcocii, aşadară,
In dogorile nămiezii,
Se-nvăţau numai să sară,
Ca lăcustele şi iezii.

531
Plaja-nti n«ă, mişunată
De scântei, ca de beteală,
Ajunsese HintAflam
furnicar şi tăvăleală.

Vrăbii, rîndunici şi peşti

Bănuiau că-i o năvală,
Pogorîţi ca din poveşti,
De puici in pielea goală.

Forfotele ele ştrengari,

Ba Mamaia şi Constant»,
Nu ştiau eă-s de şcolari
Şi că se-ncepea vacanţa.

Vasile Roaită, 1!)53

ŞCOAJ.A

Ei pleeaseră-ntr-o seară,
Mai bondoci şi mai lungani,
Şi porniseră din gară
Cind mai sinezi, cind mai bălani.

Dar pîrîiji a turta dulce,

S-au întors de ciocolată,
Eăsmc! marea să se culce,
C-ajunsese zvăpăiată.

532
S-au întors băicţii-aeasă,
Ca să intrc-ntr-aliă clasă.

l>in talaze răscolite,

Cer în ele, ele-n cer,
Ei aduc, pe-tisufleţitc,
Muşchi de bronz şi tălpi de fier.

Că strădania le cere
Cerbicie şi putere.

Sc-mbulzesc la şcoli grămadă,

Mîndri, sprinteni şi vioi,
Iţind x>e rînd, ca la paradă,
Cite patru, cite doi,
Vrînd să intre toţi mai iute.
Sînt la poartă vreo cinei sute.

Ile-a broscoiul şi de-a racul,

Capra, leapşa s-au trecui,
Cu căderi de-a berbeleacul
Şi nădragul descusut,
Viate ceasul să le placă
Altă tarată şi-altă joacă.

Eupta-i numai întreruptă.

Mai frumoasă pentru ei,
Se încinge altă luptă,
între carte şi condei ;
între minte mai ales
Şi-nţelesul de-nţeles.

Căei Ia trupul sănătos

Va răspunde, mulţumită

533
Că-i de bine şi folos,
Mintea nouă şi-aseuţită.
Ziua şcoalei : sărbătoare.
O-nsemnăm în călindare.
septembrie 1953

PICIU SE ÎNSOARĂ

Piciu are patru ani

Şi a slrîns optzeci de bani.
Are şi el capital.
Vrea să cumpere un cal
Ca să umble-n tîrg călare.
Iar cu restul să se-nsoare.
După sfatul şi-al pisicii,
l-a propus s-o ia, bunicii,
Dar bunica-a refuzat
Să mai creadă la bărbat,
După soţul decedat.

Piciu-alunci s-a supărat,

însă, peste un minut,
Supărarea i-a trecut.
Şi şi-a zis cu nepăsare :
«Dacă nu vrea mama mare,
Asta-nseamnă că-i o proastă
Iau pe mama de nevastă».
Maică-sa răspunse-nclată,
Curios, că-i măritată.

534
A-nccrcat la tinere
Dacă-1 vor tic ginere.
Domnişoarele peţite
Au răspuns eă-s logodite,
Şi-n cele mai multe cazuri
Se-ngîmfau, făcind şi nazuri.
Şi, ea mama, nici-o rudă
Nu voia măcar s-audă,
Fierbind laptele cu griş,
De bărbat şi măritiş.
Bombănea în urma lor :
— -«Dacă nu vreţi să mă-nsor
Şi nici-una n-aţi primit,
Nu mă-nsor, dar mă mărit«-.

După toate ce-a păţit,

Das in braţe la peţit,
Bietul Piciu a rămas
Tot flăcău şi de pripas.
Şi-n ajun de sărbători
Văduv de vreo şase ori.

Dar şi-a luat şi el răsplata

Şi s-a însurat cu tata.
1952

535
O A RECELE D EZM OŞTENIT

Unui copil

S-a ivit un şoricel.

Nu te sujjăra pe ei.
N u c nici el vinovat
C-a intrai la tine-n pat.

Fără blană, vai de el !

N-are cel puţin flanel,
N-are cel puţin o bască
Şi-a venit să se-ncălzească.
Şi apoi, din moşi strămoşi,
Umblă tot fără galoşi.

Dătătorul de cojoace
A uitat să-l mai îmbrace.
Iarna, vara, an de an,
E desculţ şi-i tot golan.
Barem s-ar fi dat la şoareci
Un iţar sau nişte cioareci,
Ori s-ar fi-mpletil de mină
Niscaiva ciorapi de lină.
Pe nlsoare şi pe ploaie,
Dinlr-tj slaţie-n odaie,
Eu le-aş fi făcut, odată,
O cale mică ferată
Pentru trenuri şi-un tramvai,
Ca să nu ia guturai.

TJite-1, mişcă din mustaţă.

Ia-1 în palmă şi-l răsfaţă,
Că atit aşteaptă bietul.

536
E gingaş, Ia-1 cu încetul
Şi-nveleşte-l binişor.
Să nu-î frîngi vre un picior.
Intre peri ni, lingă tine,
El se simte tare bine.
Cugetă, clin cînd in cirul,
Că-i copil şi că-i flămind
şi apvopie.-î de gură
Cite o firimitură
De salam sau prăjitură.

Insă. vezi, să nu ia scama

Nici bunica şi nici mama
Sau mătuşa,
Cînd or să-ţi deschidă uşa.
Că îngălbenesc de frică
Spăimintatc, va să zică
Şi, ca de un beteşug,
■Ţipă, tremură şi fug.

o cto m b rie 1952

MELCU.LE

Melcule melc
Cotlobelc,
Scoate coarne boiereşti
Dar de ghimpi să te fereşti.

537
Du-mi-te Ia baltă,
Unde-i apa caldă.
Vezi pe unde trece
Unda cea mai rece,
Creaţă şi-mp! otită
Cu sfori de răchită
Şi ciad şi tu treci
Vezi să nu te-neci.

Nu te du la Dunăre
Că-i c apa turbure
Şi numai la faţă
Bîde şi răsfaţă.
Şi-n adîncu-i toată
Apa e şireaiă
Sforile-i se-aseund-
Şi te dau la fund.

Nu ştiu cum te cheamă,

Codobelca mamă.
Insă ce-o să zică
Dc-o băga de scamă
Ică sau Ionică,
Discară, la masă,
Ncînlors acasă,
In bordeiul ei,
l)ac-ar fi să piei ?
 D IN
DESLU ŞIR I
[ 1980]

ÎNDOIALA

O zburătoare mică a făcut popas

La cărturarul nostru, pc compas,
Pornită-ncoa din cine ştie
Care stihie de hîrtie.
Îndrăgostită de cristale
Şi pngorînd pe masă în spirale,
Gingania, de patru ori la fund,
Şi-a tăvălit mitul rotund,
De patru ori, cu aripa murdară,
Fu scoasă teafără din călimară,
Şi, cărturarul dacă nu veghea,
Ar fi murit în ceaşca de cafea.
El o scrutează cu nedumerire
Zburând între garoafe şi psaltire
Şi întocmită ca un giuvaer,
O platoşă de smoală şi de fier,
încondeiată cu cinabru, sirlnge
Felul de minte, felul ei de singe,
Chirilică, duhovnică, străbună
Ca o-ntreită consună
Din «Tatăl nostru carele»
A tras de-a pururea zăvoarele

539
Infinitului bizantin
Şi-n vecii vecilor. Amin.
închide lampa, dragă cărfurare,
Şi cărţile cu proze literare
Şi pune-ţi perini capului, pe pat
Gîmîacul minuscul le-a tulburat.

11925]

[CINE TE-A FĂCUT, CIOCANE]

Cine tc-a făcut, ciocane,

Ca să baţi pe nîcova
Necurmat cite ceva.
Lanţuri, lacăte, piroane,

Săbii, suliţi şi topoare ?

Orice om a fost menit
S-aibă cheie şi cuţit
Negreşit, în cingătoare.

Furnici fierul din izvor

îţi fusese însă scris
He hoţit şi dc ucis,
Să te faci uneltitor ?
 Insului cil braţe goale
îi faci vîrfuri şi tăiş
Să Ic-mplînte pe furiş
Mina, d u lc-n carnea moale.

1935

CE-A MAT R Ă M A S

Muşiţa, musca, viermele limbut

L-au murdărit cu cit sînge-au băut,
Fălindu-se cu gliiersul şi scriptura.
Unde vi-i slava, unde vă c gura ?

Mai ştie cineva eă-n neamul lor

Limbricul cu hrisoave era nemuritor ?
Şi că din fugă, clipa, seminţia
Şi-au luat tovarăş toată veciuicia ?

Stăpîne prea slăvit, isteţ ori prost.

Ce-a mai rămas din cit ai fost,
Şi-n care drojdii siderale
Zac semnele puterniciei tale ?

1944

541
 MASCA L U I

Schimbă mască după mască,

Mai uşor să se tîrască.
Spune după care mască
Ai vrea faţa să-ţi cunoască ?

1945 :

[BUJORII RÎND PE RÎND SE RĂSFIRARĂ]

Bujorii rînd pe rînd se răsfirară

Căzînd pe masă-n luciul ei oval,
Neştiutori c-au început să moară
In blidul lor albastru, de cristal.

S-ar fi părut că flecare clipă

îi risipeşte, foaie după foaie.
Trecînd prin flori, a timpului alică
Le tremură, le scutură, le taie.

Vom mai putea, destine vegetale,

Privi-mprejur că viaţa ni se lasă
De pe tulpină, moale şi frumoasă,
în palide conturc de petale ?

1950

542
 LASÄ-MÄ, NOAPTE...

O copie pentru camaradul

Eliezar Frenkel

Lasă-mă, noapte, ţie să mă-nehin.

Cînd ochii toţi ai lumii-au adormit
Şi-auzul ei a fost pecetluit —
Ziua pribeag, bezmetic şi strein.

înviorat în aripile grele

Iţi turbur leacurile de pe unde.
Iată-1 că întră-11 ape Ceî-ce-se-ascunde
Scrutărilor şi gîndurilor mele.

Durerea mea e mult nemăsurată

Şi toţi balnăvii-n pilcuri, din Scripturi,
N-ar suferi cit rîpa de vulturi
Trezită-n mine ale odată,

Cînd toţi betegii, frînţii şi aiurii

S-ar învoi să plîngă laolaltă,
Din lumea ceasta şi din ceealaîtă,
In seceta livezii şi-a pădurii.

Noapte de fier, cu săbiile noi,

Vameş luntraş al apelor stinghere,
îmbracă-mă cu zale de putere
Şi dă.-mi odăjdii grele, de război.

Mărţişor, 12 octombrie 194S

543
 E FRIG !
ß
Cade alba ei funiuge,
Minge, de o lună ninge
Friii zăpadă ori omăt
Te dă vîntul îndărăt.
Zi-i omăt ori zi-i zăpadă
Cresc nămeţii ci grămadă.

ăl ai că-ta nu te mai scoală

Să. te duci im ger la şcoală
Să-ţi îngheţe zece deşte
In miinişi — Doamne fereşte
Şi să degeri, aşadar,
IVntru un abeeclar
Şi pentru o petică
De niştc-aritmetieă.

Ţi-aş da şi eu o povaţă
Care-n şcoală nu se-nvaţă :
lîă-mi-tc mai des pe gheaţă,
iVIai scrinleşte-ţi eite-o mină
Şi-un pieior pe săplămînă.
Vezi că sini betele nu se
Duce nimeni cu o tuse,
Iar dutniniea,-n sîîrşit,
Scoală-te înzdrăvenit.
Lunea, cînd îţi tragi ciorapul,
la durerile de-a capul.

544
 Cea mai Imnă-nvăţălură
Lingă vatră, la căldură,
Potrivită pe nevoi
O dă dascălul pisoi.

1948

[CINE VINE LA RĂSCRUCE ?]

Cine vine la răscruce ?

Cine vine şi se duce,
Cin'sc duce, cine vine ?
Doniţi goale, doniţă pline ?

Azi c plină, azi îi seacă,

şi fîntina vine, pleacă,
Vrea să plece, vrea să treacă.

1950

[ADESEORI, DE-MI TRECE PRIN AUZ]

Adeseori, de-mi trece prin auz

Cîntecui cui, nu ştiu, din depărtare,

545
 Sufletul meu din somnul lui trasare
Şi se ridică parc că-n picioare
Şi cercetează zarea pînă sus.

în ochii sufletului de odată

Arde Tăria strînsă-n fundul lor,
Şi ochii sufletului meu mă dor.
Rănile vechi sînt vii şi vor
Să le rămiie urna -11 veci nevindecată.

1950

BUCOLICĂ

— Poţi începe !...

Frunza vocea şi-o ridică peste munte.
Zece mii de catedrale au pornit cu glasul lor,
Şi pădurile-n picioare, dedesubtul zării crunte,
Iau, din piscuri şi adincuri, parte geamănă ia cor.
Ca să fie dulce insă axionul ile-neereare
Pasările bat în cobze, în eimhale şi viori.
Ca pe-o catifea conturul albelor mărgăritare,
Le rămîne-n murmur ghiersul singuratec uneori.

Cîntăreţul semn pădurii cu o pană neagră face

Şi pe cînd el scrie-n carie, frunza,-nţelegîndu-1, tace.

— Vîntul !...
îşi croieşte drumul cu săgeţi şi lănci de ploaie,

546
Cu copitele amurgul armăsarii lui l-au rupt,
Şi năvala risipeşte rândurile de cimpoaie
Sparte-n baosul molatec şi cu somnul întrerupt.
Trîmbiţi, clopote, lăute, tobe, flaute, tipsii,
Laolaltă-ntărîtate, răscolesc pământul mut.
Noaptea s-a tîrît prin ceaţă, printre hăuri şi vecii,
Prăbuşită pe o râpă; ca un giulgiu desfăcut.

Iar un semn şi iar o slovă, pe genunchi, într-un caiet,'

Şi se potoli furtuna vuitului, încet, încet.

După vânt şi după frunză, s-a-ntrecut şi el să einte,

Cântăreţul, între turme, pe im aşi?rile fripte.

1050

NICIODATĂ

Nesimţitor rămâne şi sufletul in ploaie

Ca vârful de scânteie ai suliţii de casă,
Din care se va şterge sticlirea luminoasă
Atunci când se va stinge şi-ascunsa lui văpaie.

Şi azi, neclătinată pe umărul strivit,

Povara te-neovoaie, a orei, din grumaz i
O amforă zidită (Ia gură), de granit,
în care-nchîs munceşte lăuntricul talaz.

547
Iter între steaua sfiniă şi cremenea călcata
Nici pîlpiirea tainei nu trebuie uitată
Ni ci-una răsturnată din loc, nici aplecată.

Ia seama, om de pleavă, m-auzi tu ? Niciodată

1959

TATA

Nici nu ştii ce dascăl bun

Cu lulea şi cu tutun
Este tatăl meu, săracul.
El dă cărţile la dracul.

Cu-o ţoală dc pătură,

Atîrnată-n mătură,
Iarna, face în ogradă
Oameni (călea) de zăpadă.

Un ardei la nas le pune.

Pune ochii de cărbune,
Răsuceşte un trabuc
Din trei, patru foi dc nuc
Şi le vîră-n colţ, în gură.

Tata e burduf de carie.

Trage fum şi stă de-o parte.

548
Sorcova lot cl o tace :
Taie tiorilc şi tace.
Le anină şi-ncîriigă
Cu pap, ca o mămăligă.
De-aia tată-meu îmi place,
Că pricepe să se joace
Şi nu-ncruntă din sprintene
Alţii zbiară, lui i-e lene.

Pe la Paşte, cu cocoşii,
Ne aduce ouă roşii.
Ne tace şi smeiele
Tot el, cu condeiele.

Să-l auzi, făcînd, băiete,

Pe-nserat ca un sticletc.
Să-l auzi, ca la Floreasca,
Făcînd cu gura ea broasca.
Şi pe lingă mama Chiva
Făchul ca locomotiva !

Cu-aşa lată cine cască ?

Poate să ţi se urască ?
Şi să-l vezi sărind prin casă !
Cu-aşa iată ce-mi mai pasă ?
1953

549
 LENEŞU L

Au sunat şi clopotele,
Au trecut şi ropotele
De potcoave, pe şosea,
Şi el nu se mai scula.

Ceasurile au bătut
Ceas cu ceas, şi au tăcut.
Prînzu! zilei începea
Şi cl tot nu se scula.

Bătînd toaca-nir-o căldare

Nu-1 văzui nici că tresare.
Şi s-a-ntcrs ca broasca-n baltă
Doar pe partea ceealaltă.
Şi în vis, zîmbea, rîdea.
Şi el nu se mai scula.

Pe la ceasurile zece
L-am trezit cu apă rece.
Dar sculat de pe saltea
El umbla şi mai dormea.

1953

550
 dezhäd Ac in a r e

Din depărtări de zări, diiitr-o setate,

Ne-aţi lins cti vorbe dulci şi ne cruţaţi,
C-arn fost tot «na şi că sintern fraţi
Şi ne-nşiraţi Ia verzi şi la uscate.

Tînjiţi tic dorul ţării lepădate

Şi-ai mulsului ei darnic, din Carpaţi ?
Ne daţi şi sfaturi, bravi neruşinaţi,
După o viaţă neagră de păcate.

Cîţi n-aţi lungit cu meşteşug silaba,

Ca să păreţi de-oblrşie valacă,
Intortochind finalele degeaba !

De dedesubt filtrează, cald şi fin,

Mirosul de plăcintă, ca să placă,
Amestecat eu jegul levantin.
1955

STIHURI

Totul se petrece acolo sus

Viat, stele, răsărit şi apus.
Departe, peste oameni, peste sate.
In ceruri de cocori şi şoimi umblate.
1956

551
 ŞI NU ŞTIU...

Pasăre nvică,-n pomi pierdută,

Tu cînţi cîe-acolo nevăzută.
Rin graiul tău eu vocea mică
îmi pari apvoapc-a fi cil o furnică.
Ai fost lăsată singură în toată
Această nesîîrşire depărtată,
Plăpîndă, trecătoare şi amară,
Şi nu ştiu de trăieşti piuă discară.

14 august 1957, G e n e v a

VRĂBIILE

Mă cheamă vrăbiile la fereastră

Să Ie împart mulai şi mei
Că am uitat să le mal pui
Ca de-obicci.
Mă simt dator să mă-ngrijesc de ele
Că sînt prietenele mele.
lîăbdind cu noi şi ger şi ceaţă,
Că ducem împreună negură şi viaţă,
Nedespărţite nici de om şi nici de casă
Şi împărţind cu noi firimituri la masă.
i
mo

552
 H O RĂ DE PO EŢI

Blestemată călim a vă,

Citi în tine se-neeară !
Şi cîţi cred că nu se-neacă
Şi în călimară seacă !

Aruncaţi colac rotund

Să nu cadă toţi la lumi.

1963

'[RANPUNS FÄR.Ä-NTREB ARE]

Răspuns fără-ntrebarc :
Nimeni mi-i
Om însemnat şi mare
Pentru caietul lui.

(Da Bruyere)
196 3

553
 [TA N TI,-N DOUĂ GEAM ANTANE]

Tanti,~n două geamantane,

Are citeva romane,
Şi mai are-ntr-alte patru
Cîteva piese de teatru.

Nimenea nu mai lucrează

Că de-o vreme toţi creează
Şi să Vezi, Doamne mă iartă,
Fac şi cîtc-o altă artă.
1963

[M Ä -N T R E B I DE CE P L ÎN G ?]

Mă-ntrebi de ce plîng ?
Am ascultat un poem.
Mă-ntrebi de ce plîng ?
Am auzit un cântec.
Mă-ntrebi de ce plîng ?
Mi-a povestit un nevoiaş suferinţa lui.
De ce am plîns ?
Toate au atins răspântiile vremii cu tîlmăcirea frumoasă în cuv
vioară şi suspin, a durerii de a s
de a nu şti şi de a te întrista.
Am plîns de frumuseţe.
G e n e v a , 1963

554
IN SC R IPŢ IE P E O CARTE DE B IB L IO F IL (AVUT);

In biblioteca lor
De cristal cu broaşte grele
Stai bogat legată-n piele.
Ai fi carte. Eşti cotor.

1964

DEDICAŢIE DE MECENAT

Pe foaia cărţii, pare-mi-se,

Mai vreai şi versuri manuscrise.
Nu m-aşteptam, Ia darul ce-1 primişi,
Să mai aştepţi dobîndă la bacşiş.

1964

CE-AI FĂCUT ?

Unde vîntul mă aruncă

Cautu-mi odihna-n muncă.

555
— «Xu ce faci ?» — l-am întrebat,
Mi-a răspuns că stă in pat.
— «Eşti bolnav, m ţ ros frumos ?»■
— «Nicitlecum, sînt sănătos.»
— «Sănătatea să te ţie
Teafăr pînă-n agonic,
Că pe urmă, ca în vis,
Ai un post in Paradis.»

1904

SIXTINE

I
I-a fost scris să nu rămîie
Nici-o boabă fle tămîie
Din strădania măreaţă
Fără nici-o dimineaţă»

Doamne, nu-i Însăşi nimica,

Măcar ce-a păstrat furnica.

1964

11

Cîtc-o vorbă roade-ncei

Visu-i să fie «poet»,
Ce-i şi artă nu prea ştie
De poeţi şi poezie.

556
 Ii poet oare, ori nu-i ?
Om uls are titlul lui.
t
19G4

MÎNGÎIERE

Dacă din întâmplare

Cîăseşli asemănare
Şi vre un stih te doare
Mingîic-te cu ghidul că vorba nu-i de ti;«e,
Şi-o să te simţi mai bine.

1965

S IN G E LE ŞI A URUL

Ii foartc-adcvărat că le-aş fi frămîntat

IMn tină ruşinoasă şi scuipat.
Kşti supărat desigur de bale şi ţarină,
Dar n-aveam alte cleiuri şi prafuri la-ndeniînă.
Ţi-am dat în schimb prea sfînta şi singura comoară
De singe, pus în viaţă atunci întîia oară.

557
 Şi sîngelc fierbinte şi aurul cel rece
S-au zămislit o dată, pe veci, şi-a doua oară
Nu-i cine să mai facă asemenea comoară.
Ţi-am dat-o spre păstrare. Ce ai făcut cu ea ?
Că i-ai uitat şi preţul, cit şi porunca mea.
Tu preacuratul singe l-ai cheltuit vărsîndu-I
Cu sabia, cu focul, batjocorit cu gîndul.
Cînd ţi se nasc alături, pe fraţi, ca pe omizi,
Nerăbdător îi cauţi, îi prinzi şi ţi-i ucizi.
Pămîntul dat de zestre e plin de cimitire
Şi de prăjini înfipte în capete : izbînzi.
Cei răi fără-de-lege sl'işie pe cei hlînzi.
Cînd mai răsai, lumină, de dincolo de nori
Dai peste zeci de graniţi de noi spânzurători.

februarie 1965

Din poemul S'ingele

MI-E MILĂ

Nu mi-e de ajuns să iubesc viaţa făpturilor tale, pe care le-ai făcut

ca să Ie uet#i
Mi-e milă, omule, de tine.
Mi-c milă de copiii tăi plăpînzi.
Mi-e milă că te istoveşti muncind.
Mi-e milă de caii care cad subt povară.
Mi-e milă dc cîinele pribeag.

55S
'îi i> milă de pasările care pîîng iarna in codrii îngheţaţi. '
ii t» milă de cerbi, căprioare şi iepuri ucişi de omul de care mi-e
milă.
*i <■ milă de vita blinda, faţă-n faţă cu ucigaşul topor,
ti e milă de stejarul doborît din rădăcina lui.
'îi 1- milă de toată carnea, de toată vlaga, de toată slăbiciunea.
<îi «' milă şi de tine, canalie perfidă — javră cu inima seacă şi cu
creierul murdar.
t r milă şi de tine, înfumurat şi prost.

INSCRIPŢIE

Nici tîrziu, nici la-nceput

Silele nu le-am pierdut.
Be-am făcut în grai o schismă
Nu mi-a fost necaz şi pismă.

Intr-ascuns, smerit şi mut,

Am făcut ce am putut.

1965

559
 P IT P A L A C U L ÎN GRÎU

Peste tot îmi plimb copacul,

Undc-i placul şi neplacul,
Plin de cuiburi şi de pui
Cu toată podoaba Iui.
Insă frunzJHc-i tot cad
De pribeag şi de nomad.
Kădăcina-i îngropată
în ţarină depărtată.
Şi-ar dori din nou copacul
Să asculte pitpalacul
C'întînd în amurg prin gr iu
Lung în spice peste briu...

1965

D ISTIHURI

[1]
Din nimicuri
Faci distihuri.

[3J
Noi suflăm pe-acelaş flaut
Laudă-mă să te laud.

560
 [31
13 seriilor ştiut, rte meserie,
Dar trebuia sä-nvcjc şi să scrie.

m
Binişor ia-1 şi îneci :
Tot ce vrea'-i că e poet.

[3]
Te aiul în grai şi şoapie
Şi le-aştept prea mult la fapte.

[<i]
Un crîmpci şi-alit, ele vlagă,
Să urăşti o viaţă-nlreagă.

[*]
Tot căzând ilin pizmă-n ură
Ai ajuns o căzătură.

[8]
Ai căzut : te uită bine.
Ai căzut ca-n groapă-n line.

301
 [:>]
\ rierte-n toate ciorbele,
I Ţi-au rămas doar vorbele.

[10]
Hai, bîrfeşte-mă la toţi
Că ea pot ce tu nu poţi.

[11]
Jubilaţi în grai şi port
Pe cînd stăm ascuns şi mort.

[12]
Numără-ţi păcatele
Acum dc-anclăratela.
196 5

[FII DULCE ŞI BLAJINA...]

i
/>
' \
Fii dulce şi blajină in tot ce vrei să faci.
De cînd începe ziua şi pînă tc dezbraci.
O mîngîiere fie-ţi cuvîntul şi necazul
Şi să-ţi surîdă ochii, şi gura, şi obrazul.

1965

562
 [UN EL O G IU SÄ -I ADUC 7]

Un elogiu să-i aduc ?

Om de treabă, dar uituc.
Vrea ceva, dar gîndu-1 fură
De la mină pin’ Ia gură.

Din atîta bun, te las

Să-mi răspunzi ce-a mai rămaşi

1966

[ŞI-NTR-O ZI, CA DIN GREŞEALA}

Şi-ntr-o zi, ca din greşeală,

Uitînd buna-i socoteală,
Călca singur în capcană
Şi-şi zdrobi, ca de pomană,
Mi-e şi milă să mai spui,
Biete picioarele lui.

1966

563
 PE O PAGINĂ ALBĂ
[variantă la poezia Peste lumi]

Dezlegată iaiy aripa vrea să fie călătoare.

Stea de sus, te-am prins în m ine şi te duc eu m ine-u zare.

V in tu l care-a stat o vară şi-a lu a t aspra lu i prigoană,

la-ină , du-mă, zmuls zăbranic de pe sfînta din icoană.

îm p re ju ru l mea u rî iţii zace ca -n tr-u n schit închis.

Kacla moaştelor topite m ai cuprim te-un fu lg de râs 2

Ia -I şi du-! să joace-n golul scăpărat în m ii dc colţi,

B ă lăcit în tre beteala pomului albastrei bolţi.

Ianuarie 1.9:77

[AM SPUS O VIAŢĂ...1

Am spus o viaţă «Ţara mea»-

Cină ea a altora era.
Acum, cînd mă despart de ca,
In tr-a d e vă r o Simt că c a mea.

Şi sim t că n n -i a orişicui.
Că n u -i dau dreptul ăsta nim ănui.

196T

564
 ŢIE

C it inim a ţi-c bună. şi dulce a m in tirii l

îm i suie am intirea ca iedera pe f.-iuJuri,
Rămase prăbuşite io poarta m în ăstirii.

A tin g un fir dc iarbă. încrezător sc Iasă

în m ina cerşetoare subt cerul ura mise.
Făptura,'c tăcută şi-n pace, ca o casă.
în tro n u -i de izvoare visează Dom nul Pişe.

Pe rip iie de piatră stau şi eu ea o casă

Cu candelă-n fereastră de-a Mar de paraclis,
în tîm plă, eu icoana de-argint eea m ai frumoasă,
P rin sm irna n cu ită ril tu ochii ţi-afi deschis.

De-am număra-m preună v u itu riî-n rtfiogoale,

M i-a r f i de bucurie a lă tu ri să te ţin , .
Cu gândurile mele şi g îm îurile tale.
De-am strânge laolaltă p uţin cite puţin.

Dar singur, depărtarea te-m bracă-n am intire

Şi vieţuieşli i n mine, eu farm.ee îndoit,
H ră nită cu puterea a tot ce-a fost gîndiîre,
G ătită cu-ntristarea de-a tot ce a m urit.

Din Antepostume

5C5
 MONOTONIE PE VIOARĂ
[variantă]
întristat de ce să fiu ?
E devreme, e tîrziu ?

întristările ţi-s multe ?

Cine să ţi le asculte ?
Cine ţi le înţelege
întristările pribege ?

Te-ntristează cînd şi dacă

Alţii cîntă, rîd şi joacă ?

NOAPTE DE AN

Horbota de promoroace
E-mpletită ca pe ace,
Firul gros şi-un fir subţire,
Două iţe, patru fire.

Sărăciseră detot
Pomii negri, ciot cu ciot
Şi cerşeau în vîntul mare
îmblînzire şi-ndurare.

Vîntul mare, surd şi orb,

îi zvîrlea în crăci un corb,
Altă goală cerşetoare
Degerată la picioare.

566
 Din alloaie, eracă-n cracă
lată-i ţese şi-i îmbracă
In odăjdii preacurate
Ghemul linii deslînate.

I)e Crăeiun şi de colind

Lumea-ntrcagă-i de argint.

CÎNTEC DE PUTERE

Nu mă voi plînge, nu voi suspina.

Ce-i suferinţa, ce e întristarea ?
Ştie de ele stînca ? Ştie marca ?
Ascute-ţi lancea-n ceruri, steaua mea î
Drumului meu poruncă-i dau : Nainte i
Calcă de-a valma ţara şi-o stim m e.
Braţul de bronz şi mina ca un cleşte
Dibtiie-n beznă dură, ca să intre.'"
Făcut şi cetluit e jurământul.
Grumazul meu l-apleacă Dumnezeu.
Să scoatem din potmoluri plugul meu.
Străbate piatra,-njungbie pămîntul!

567
 [V O I M -A T I A S C U N S ...]

Voi m-aîi ascuns in beznă şi tăcere,

Mai mult nici duşmănia nu vă cerc.
V-.au întrebat streinii cine sînt
Şi aţi răspuns că am ajuns mormint.
Cei mai limbut din voi şi prost
A spus ca nu mai sînt şi-am îost.
Insă, vedeţi, condeiul sc răzbună
Că l-aţi ibîrîii cu toţii împreună.
Şi-aîtşî de pe catedre şi din academii,
Vă-ngrop acum de vii.
Na-i nevoie de preoţi şi convoaie
Pcntru-nşroparea «nor stricate măruntaie,
C i cimitirul vostru-i maidanul de gunoaie.
Haideţi încoace, mal curînd.
Să vă îngrop la ritul.
Lidiele şi caiafe, cu-ncepere de mîine,
Cind cracai şi-l ridica pe groapă cHc-un ciine,
Vă va cunoaşte istoriograful
Citindu-vă în parte epitaful.

A îost în viaţă, tui-l numesc de silă,

O caricatură de reptila.
Dă~i un ocol şi clu-te
Ca-Î putred din născare şt de atunci tot pute.
 H O D LEft

— GRAVURI —

Nu pot să-ţi uit tabloul mic pătrat

SJc la Muzeul Rath.
Cit a trecut de-atubţi ? O viaţă.
Veneam din Alpi, unde fusese ceaţă,
Negură oarbă-n ceas de dimineaţă,
O beznă-ntîrziaiă pe piscul de gheţari,
Urcat pe dibuite peste prăpăstii mari.
Din fundul lor se auzea troznind din maxilare.
Cadavrul cite unui căzut mincat de fiare.
Alunecat în vasta de piatră-nghijitoarc.
Jurimprejurul rîpei, ajuns un cimitir,
Puteam eiti-n pereţii rotunzi, vopsiţi cu roşu.
Citi urcători, pe nume, îi înghiţise hornul
Precipitaţi de colţi, dc creste, cu brînciul şi cu cornul.
Voind să biruiască din munţi pe mai înalţii,
Walfang, Francois, Edmond, Jean-Jacques şi alţii.

CAMELEONA

Sufletul tău c-un amazon

Ce-şi pune pălării cu fulgi de struţ,
Cizme dc lac, mînuşă, pantalon
Şi-ncalecă pe-o cumpănă de puţ.

509
Sufletul tău e-o miţă aurie
Ce ce mîndreşto-n mers ca o panteră
Ca să vîneze şoareci de hîrtie
Şi, zugrăviri, viţei de dromaderă...

Sufletul tău c-un astru în exil

Ce ca să dea o veşnică lumină
Are nevoie, zilnic, de fitil
Şi de aleol, petroliu sau benzină.

Sufletul tău e un florinte

Ce sare prin copaci cu bucurie
Şi vrînd să einte nu-şi aduce-aminte
Cum îi începe vechea melodie.

Sufletul tău c-un iepure rănit,

întors acasă noaptea din cărare,
Se crede cm şi caută, uimit
De lipsa cheilor din buzunare.

Sufletul tău o e madonă

Care lăptează rumen, plin, la ţîţe
Tin Christ strein de Biblia slavonă
Cu mini de ghips, eu carne de tărîţe.

Sufletul tău e-un parc cu o intrare

Unde mereu se-ascunseră subt brazi
îndrăgostiţii toţi şi-n care
Se mai preumblă-mbrăţişaţi şi azi.

570
 [ŞI ACUM MA-NTORC SPRE LOCUL...] ^

HI acum mă-ntoro spre locul primei noastre intîlnirî ]

Alintând cu-o mină floarea şi cu alta amintiri.

Ilona arde-n spinii negri de pe drumul înapoi;

Turcă Feţi-Frmîioşii lumii cu pieptar de diamante
Horm. De-a pururi cite doi,
Trivind zarea ccvirşită — printre plante.
It oua străhiceşte-n ierburi pînă-n marginea Tăriei
Kî, suind-o,* se întoarce peste faţa veşniciei.
I'c-un bordei ce-mi iese-n cale învelit cu pietre scumpo
Hulcia e pieptănată de un vînt cu aripi multe,
în pîrîu ce-abia-şi rosteşte numele cui vrea s-asculte
Itolla cu-avuţia-i vastă se lărgeşte şi se rumpe.
Crini gătiţi cu pene albe duo un lan cit o potecă
IVnlru voievozii fluturi ce se-arată în scurteică ;
1 itc patru-cinci grămadă, beţi de vis, se-ncurcă-n zbor
l a o mină plutitoare ce se-nchide şi deschide. /
Un mierlei şi-arată capul dintr-un stuf de aguride
şi nu-i vine ca să strice jocul fericîreî lor.
I Vrui risijseşte-atîtea bogăţii din vastu-i şal
c ă sobolul se uimeşte să se simtă de cristal;
Nfiicios şi-ar duce paşii pin’ la undă ca să vază
D.tcă tocmai lui din creştet îi răsare-acum o rază.

(vechi manuscrise)

F 571 '
 DESPRE CLOŞTI

Duşi pe drumuri într-o droşcă

Veni vorba despre cloşcă.

Vizitiul nc-aşezase,-n
Două locuri strimte, şase.
Era singura trăsură-n
Gara mică, pe căldură. v
Şi, ca în călătorie, \
Spune omul tot ce ştie,
Şi din vorbă-n vorbă goală
Se deşartă ca o oală.
O dederăm şi prin cleşti
Ca să nu stăm blegi şi proşti.
Şi-un oltean văzui eă-i spune
Cloştii cloţă, şi le pune,
Ein’că are multe ouă,
Cloţe-n paie, cite două.
Şi clocesc trei săptămini,
Cum ştiu ele din bălrîni,
Niei-o zi sau ceas mai mult.
Mă striveşte dar l-ascult.
Cloştile împăreehiate
Ii dau pui pe săturate.
Omul eu cojoc de mieî
S-a viril în tîrg şi el,
Şi răspunde că ţăranii
Pun pe ouă şi curcanii,
Şi în loc de zece pui
Scot o «ită, vorba lui.

572
— «.Un curcan, e-ailevărat,
Cam cloceşte Supărat;
Dar, vezi, capeţi (lin®data
Suta-ntreagă numărată, —
Zise moşul vizitiu. —
De îi dai şi un rachiu
Şi curcanul se îmbată.
A uitat, dintr-un ciocan
De rachiu, că e curcan,
Şi la cap cum i se urcă
Crede şi el că c curcă.»
I-a răspuns cel preot gras
Cu un £ir de păr Suhl nas
Şi cu moţul pe bărbie,
Jumătate ţăcălie,
Cum se poartă dc-astădată
Preoţimea cultivată :
— «Parcă-aş mai fi auzit
De curcani puşi la clocit.
Strins curcanul cocoloş
îi mai pui şi-n cap un coş.
N-aş lăsa pc preoteasă
Cu-aşa eioşti la mine-n casă.
Căci sinodul de aceea
Nu face preot femeia
Nici pc preot preoteasă
Dogma este serioasă.
Te gîndeşti Ia un bărbat
Că s-ar pune pe ouat
Şi i-ar strings ca o miţă,
Pe mu coş ii Iui la ţîţă.»

573
 N IN G E

Darurile albe, darurile pline

Vin de sus, de unde şi lumina vine.
Primăvara, toamna, dînd p'ămîntul flori
Le-adunase vîntul nopţilor comori.
Sus în cer, de unde, aninate-n stele,
Cad împărcchiatc îndărăt cu ele.
Tot ce-i luase cerul £loarea-i dă-ndărăt
Prefăcută floarea-n mantie dc-omăt.

[DACĂ M -A Ş GÎNDI...]

Dacă m-aş gîndi mai b>ne,

Scormonind adine în mine,
N-am un suflet, ci mai multe
Cine poate să le-asculte.
Pentru toate eite dar,
Ţi le string în mărţişor.

Fată zveltă, fată albă

Tata vrea să-ţi facă salbă
Dintr-un şir de mărţişoare
Să nu simţi nimic ce doare.

574
N-am avat mărgăritare
Pentru-atîtea mărţişoare.
Cată şi le ţine minte,
înşirate din cuvinte.

De grumazul gălbior
Iţi atîrn un mărţişor.

A venit şi un balaur
Să-ţi dea oclîii lui de aur.

Iată, şirul de coeoare

îţi aduce mărţişoare.

Dintre stele-ţi cadc-n zbor

Un luceafăr mărţişor,
Să nu poată, fata mea,
Nici un ochi te dcochea.

OTI LI EI CAZIMIR

îţi urez de an, crăiasă,

Tot isteaţă şi frumoasă
Să rămîi, ca la-iiceput,
De cînd nu te-am mai văzut
Că de-i vorba de chemare
Ai avut-o, mi se pare,
Domnişoară, din belşug
Şi condei cu meşteşug.
II Din periodice
 [M A IC Ă D R A G A , D R A G Ă Ţ A R Ă ]

Maică dragă, dragă ţară,

Veac de veac eşti mai fecioară,
Mai copilă, mai frumoasă
Păzind stupii lingă casă,
îniioridu-ţi trandafîrii-n
Adierile iubirii.

Intre timpuri mirii mulţi,

Cîiid cu cizme, cînd desculţi.
Au poftit, cîţi am uitat,
Te cereau pentru-mpărat.
Erau mîndri, lungi In piele
Şi îţi aduceau mărgele.

Tu le-ai pus cîte-o-ntrebare i

— -«Ce-mi cătaţi peste hotare ?»
Tînşii, clăfătind din gură,
Au crezut că te şi fură.

— -«II aleg pe cel mai teafăr

Dar să vie din luceafăr.»

Mamă dragă, dragă ţară,

Iţi făcui şi eu brăţară,
Zece spice împletite,
Cu flori nemaiveştejite.*

* 1'itrla, un. XLTX, nr. 11 740. 21 mai 1080, p. 1

579
 MONOTONII

In groapa singurătăţii arde-a sufletului vatră

Aseuilind în jar pădurea înviată, inoartă-n aur
Simţi şi vîntul ascuţindu-şi âripile-n stîncî dc piatră,
Auzi noaptea dînd tîrcoale vetrii tale vechi dc faur.
Şi în hornul ci răsună tropotul făpturîi-ntrcgi.
Poţi deosebi-ncolţirea diamantelor mărunte
Şi convoaidc-n mişcare-ale molifţilor pribegi
îndreptate spre luceferi între rîpă şi-ntre munte.
Dezlipirea unei frunze o cunoşti în clătinarea
Rădăcinilor Tăriei cc-o scobesc şi o pătrund
Şi primeşti robit ţarinii, neclintirii, închinarea
De lumină-a stelelor şi celor mai din afund.
Viscoleşte jarul mare şi visează să te soarbă
Cînd prin suflet amintirea trece ea o fată oarbă,
Căutînd cu mîna-nlinsă mută ca-ntr-o rugăciune
Clape dc pian şi orgă pe părete să răsune.

Luceafărul, nr. 21 (042), 21 mai 1980, p. 3.

NOAPTE-BUNÄ.

lată, soarele c sus

Şi flăcăul doarme dus,
E flăcău de şase ani
Cu obrajii dolofani.

580
 Be-cu-seară, maica-n poală
Legănat în pielea goală,
După ce l-a legănat,
L-a culcat întins în pat.

Pe subt cap cu braţul drept,

Şi cu ursul lui pe piept,'
Dn picior niţel sucit,
Celălalt încolăcit,

A uitat de bună seamă

Cinc-i el şi cum îi cheamă.
Intr-o horă-i joacă- 11 vis
îngerii clin Paradis

Şi-un descântec mototol

Şi şoptit îi dă ocol :
-Dormi şi nu te deştepta
Cit o sta-n perdeaua la
Stcaua-n cer cu vîrf de spic.
Dormi ca să te faci voinic.»

Bin văzduhuri, o 'putere

Cu o pensulă cu miere
A venit şi-n somn l-a uns
Subt veiînţă, intr-ascuns
Peste pleoape, peste gene,
Sîi se pare Sfîn a Lene.

1 uepafărut, n r . 21 (943), 24 mai 1980, p. 3.

581
[PR IN S COCÖ DE-O NOSTALGIE}

Prins Coco de-o nostalgie,

Nepufînd să le mai scrie
Cam făcea, pc îndelete,
Cînd vindea prin tîrg bilete,
Precum ştiţi, de altădată, —
Poate-abia să Ie mai scoată,
Din cutia lăbărţată.
Deşi mai îmbătrînit,
Şi-a dat ciocul învîrtit
La tocilă şi la strung.
N-a ieşit cum vreau, mai lung,
Rămînînd mai mult pe zgîrci.
Vino vinerea la bilei.
Haideţi şerpi, veniţi năpîrei,
Babe (tinere) chiluge,
Po-ticioase şi-n coşciuge,
Şi moşnegi cuprinşi de toane
Cu magiun şi eu bomboane,
Muşicrii de-odinioară,
Ţineţi rindul ca Ia moară.
Flaşnetarul cuvenit
Vinde-aproapc gratuit,
Dă biletul pe-o firavă
Scmuire de otravă.
Şi pe stropul de venin,
Nu vi-1 stoarceţi chiar dsiilin,
Prost venin, dar n-ai ce-i face,
Că vă-ntunecă şi coace.
Schimbînd dulcele-n amar,
Să-I treziţi pe flaşnetar,

582
 Că secaţi ca o iămiie
N-aveţi zer să mai rămîie.
Trebuinţă-i de voi toti,
Prefăcuţi, lingăi şi hoţi,
Cei de-un cot şi de doi coţi.
Ursitori tăcuţi, mişei,
Să daţi pricini de condei.

Luceafărul, nr. 21 (943), 24 mai 198Ö, p. 3.

[COCOŞULE, TE-ASCULT CÎNTlND]

Cocoşule, te-ascult chitind

De-a lungul nopţilor, din cînd în cînd,
Şi la soroace-alese ca-ntr-adins,
Pămintul doarme, vetrele s-au stins.
Pe întuneric glasul tău trasare
Cu-al tuturor cocoşilor din zare.
Din haosul de drumuri şi cărări
AI sutelor şi miilor de ţări.
Tu cînţi aci, dintr-un coteţ închis,
Şi-ţi şi răspund cocoşii din Paris.
O făcătură parc că vă leagă
Să fiţi tot unul, toţi, din lumea-ntreagă.
Cu-acelaş cîntec, în acecaş limbă,
Doar sunetul subţire sau gros vi se mai schimbă.
Glasul voios cu glasul mai adine
Şi niciodată vocile nu plîng,

583
 Ci trâmbiţează vesele în sus
Din Răsărit pînă-n Apus,
Din Miazănoapte pînă-n Miazăzi,
Chemînd la ridicare popoarele-ntristate
Şi vieţile scăzute la vlaga jumătate.

Albina, an. 83, nr. 5 (1 447), snai 1980, p. 6.

LOGODNA

N-ani nimic decjt inima;

Ţi-o dau.
Am un bordei în pădure, cu căprioare :
Te primesc în el.
Am un pat de frunze :
Te învelesc în el.
fti-am bijuterii de purtat la gît şi sini,
Dar îţi dau toate stelele cerului, că sini ale mele.
Te voi purta în Carul Mic prin pădure şi in Carul Mare in toată
lumea.
îţi voi da şiragurile de briliant şi brăţări de luceferi.
Mai am pentru tine, departe, departe, o salbă de luni : pentru
ziua nunţii.
Şi mai am ceva pentru tine : inima.
î-axni-o şi poart-o pe sini, să joace pe ţîţa pruncilor noştri, care vor
veni din umbră şi lumină,

Manuscriptum, an. XI, nr. 2 (39), 1930, p. 9.

534
 C A IS E L E

Pomii din grădina mea

Dau gogoşi de catifea,
Gheme, vată, mingi de aţă,
Borangieuri de dulceaţă.

f i i ’i>i:>sriptum. an. X I, n r. 2 (39), 1900, p. 10.

C IR E Ş IL E

Cite două, trei

Părcchi de cercei.
Mărgăritare
De coacăză mare.
Paşi călare
La urechea ei,

î.f.in iis zT ip ţu m , a n .. X I, n r. 2 (39), 1980, p, 10.

585
 CITITORULE

Bă mi so mire ochii tăi să vadă

Că-n cartea asta totul e tăgada
Şi infruntare şi vinovăţie.
Aşa cum e ţi-e hotărîtă ţie,
Dar de durere, grije şi frăţie,
Celui flămînd, înspăimântat şi rob,
Scrisă eu singe, bob cu bob,
Şi eiteodată-amestecat
Cu stropul de mocirlă şi scuipat.
De-aşijderi, hărăzită ţi-e şi ţie
Celui pizmaş, bolnav de lăcomie.
Cerneala uneori otrăvitoare
Coate că ustură şi doare
Insă din scîrbă ari din deznădejde
Mustrarea cugetului creşte.

Am Injghebat-o-n stihuri, la-ntîmplare,

Cum a ieşit, pripită, alături de tipare,
Ca să o string în scurt
Şi să o simţi mai bine şi s-o auzi şi surd.
O poţi începe dc-orişiunde
Că paginile sînt rotunde,
Ca nişte ouă, nclegate între cic,
Debit cu umbra, cum ar fi Ia stele.
Vîrîţi pînă la gură în lătură
Bă ne mai pese de literatură ?
Ne pasă
De laba neagră care ne apasă,
De timpul negru de-asiăzi şi de mîine.
De inima care zvîeneşte-n pîine,

588
De sufletele «lin pănalnt.
în fiecare casă-i un mormînt
Şi un coşciug subt fiece saltea.
E suferinţa ta şi-a mea
Şi-a tuturora celor pe care-i prinde Hiena
Şi-i tăvăleşte-n singe prin Ghchcna.
Martor tăcut al vremii de solie,
De lepădare şi de silnicie,
Ca tine, cititorule şi-ai tăi,
Trezit între lingăi şi-nire călăi,
Apropiatul meu cit şi streinul
în»! caută tristeţea şi suspinul.
Tovarăşi împreună de iscoadă.
S-audă ghidul şi să-l dea dovadă,
Dar, pe furiş, de-a nu simţi nici vuitul,
Mi-am îngăimat, cum asn putut, cuvin tu L
Parcă şi vîniul e spion,
Că trage cu urechea la geam şi la oblon.
Şi-şi tino suflul să asculte cine
Vorbeşte, sufletul sau îngerul, cu tine ?
Semenul tău, strivit şi el,
Ia parte la prigoană şi măcel.
Simbria-1 face gîde şi duşman,
Ca-i orăşan, că e ţăran,
Şi vînător do oameni.
El te-a vînat
Pe uliţi, In biserică şi-n pat.
Cînsl luna-mbracă ţara în horbotc-argintil{
Vine o haită de stafii,
Te fură şi te leagă pe tăcute.
Un dric te ia şi duce-n potecile pierduta
Şi nu mai ştie nimeni de tine niciodată.
Surghiunul tău se-ntinde ca o pată

58T
Mînjindu-ţi casa-ntreagă
Gonită de Ia vatră şi pribeagă.
Ş-alt rind do cerşetori şi cerşetoare
.Sporeşte gloata celor care
Bătrini, copii, femei,
Cerşesc pe Ia răspîntii de la săraci ca ei,
Win om în om, din casă-n casă
Poliţia c-ntinsă ca o plasă
Urzită din frînghie sau moale, de mătasă.
Păianjenul aşteaptă să te muşte
Şi spînzură pe semeni de fire, ca pe muşte.
Umflat, flocos, cu ochii înflăcăraţi, de pradă
Şi lacom să apuee-n reţele lumea toată,
în fiecare clipă de timp, norod şi ţară
Trăiesc în jungla neagră din vîrsta terţiară.
Păduche de gorilă, păianjenul şi-a-ntins
Pînă Ia cer urzeala, erezînd că I-a cuprins,
pupă ee spurcăciunea, suind pe cruce, sus,
Prin rănile deschise a supt şi din lisus.

Prietenii stau prin preajma ta Ia pîndă

Cura' ar putea mai bine să te vîndă,
Căci pîra li-i plătită cu dobîndă.
Ţi-e teamă şi de frate
Să 'nu te dea cu mâinile legate.
Şi noaptea, chiar în noaptea învierii,
Se-opresc la poartă duba şi hingherii.
|n toată noaptea cîte-o turmă
l>e-ai noştri pier în gol şi fără urmă.
Din patru trei zăceau în puşcării,
Win zece opt nu mai sînt vii.
Ne-a mai rămas în ţară credincios
Cîinele singur, teafăr la miros.

588
 131 sîmte-n ceaţă prietenul şi ruda,
Călcând tiptil cu pasul şi şoaptele lui iuda.

[aproximativ 1943]
f tunuscriptum, an. XI, nr. 2 (39), 1980, p. 11— 13.

CATRENE ŞI DISTIHURI

[1]
Orieare-i timpul şi felul de doctrină,
Se-mparte lumea-n două, în multă şi puţină.

[2]
Trimfoiţi, clopote, lăute, tobe, flaute, tipsii —
Noaptea s-a tîrît prin ceaţă, printre hăuri şi vecii.

[3]
Şi azi aceleaşi ceasuri mereu, fără sfîrşit,
Ca nişte amfori negre, pe umeri, de granit.

HI
Din viaţa voastră goală făceaţi Intîiclate
Că fiecare ţine să aibă el dreptate.
Dreptatea mea-i supusă dreptăţii talc ş-între
Dreptăţile-ntristate domnesc doar cclo mîndre.

589
 [5]

E oltean. însă, din fire,

Nu-i la minte prea subţire.
Şi desigur a minţit
Ca să crezi că nu-i corcit.

[ 6]

Pe cît creşti şi eşti mai mare

I e obrăzniceşti mai tare.

[7]

După cazne de un an
Poţi să scrii şi un roman.

[8]
Nu aiizi nimic, măcar
Ia urechi dc la măgar.

19]

De vorbeşte
Te .stropeşte,
Dacă tace
Nici atît nu poate face.

Manu&ctlptwn, an. XI, nr. 2 (39), 1980, p. 14.

590
 [PĂ CA LĂ II

Păcală ştie poveşti

De citeşti şi-ncremeneştl.
Cu snoave şi cu minciuni
Păcală face minuni.
Şi te scoală de pe boală
Cu vorbele lui, Păcală.

Veste bună, dragii mei,

Păcală are condei !
Păcală scoate şi el
O revistă intr-un fel.
Foaia lui săptăminală
Se va chema tot Păcală i

Dc-acü jale-ntre reviste,

Doliu, lacrimi şi batiste.
N eb iru itu l Păcală
Vine, — a venit !... Sfiiaiă,
întristare generală,
Dispariţie totală...

Cei ee n-au cueuîe-n frunte

Să poftească să-l înfrunte.
Cei ce nu sînt strimbi de şale
Să se frece de-ale sale.
Că Păcală unde trage
Lasă vite boşoroage.

591
 Pin' la 20 aprile
Mai sint doar cîieva zile.
Iese-n fiecare joi
Şi preţul e de lei doi.
192S
Manuscriptum, an. XI, nr. 2 (39), 1980, p. 15.

[PÄCALA II]

Fele mici şi fete mari,

Şi ştrengari şi ncştrengarl,
Unchi, nepoţi, mătuşi, părinţi,
Cei cu dinţi şi fără dinţi,
Voi, surori, cumătri, fraţi,
Veniţi toţi şi ascultaţi !

E poruncă literară
Să dăm sfoară azi în ţară,
Cînd apar sute şi mii
De prostii şi nerozii,
Ilustrate, colorate,
Să le aruncaţi pe toate !
Ironii săptămînale
Fără duh de cinci parale,
Tiraje şi-abonamente
Fără haz, fără talente,
înapoi Ia tidva goală !
Ca să-şi facă loc Păcală-

592
 De prisos să vi-1 prezint:
O să-l auziţi grăind.
Neaoşul nostru Păcală
O să dea şi pe ia şcoală,
Şi pe-acasă, şi pe stradă ;
O să daţi de el hui-hai,
La Senat şi în tramvai.
Nu cred c-o să se mai nască
Aşa soi de gură-cască.
1928
Manuscriptum, an. XI, nr. 2 (3!)), 1980, p. 15.

PĂCALĂ IN CIŞMIGIU

Şoseaua, şi Grădina Icoanifj Filaretul,

Ţi-au imitat zadarnic, o, Cişmigiu ! portretul.
Un singur Monte-Carlo există-n Bucureşti,
Tu eşti şi Monte-Carlo şi Cişmigiu tu eşti.

Benoni latră-n apă şi frunzele-1 îngînă

Ştiind că lingă tine e Opera Română,
Minunea ta-i păzită de două ministere
Adinei ca două sfinte sălaşuri de mistere.

Aleea Carmen-Sjlva, Liceul Lazăr, Schitul

Lui Măgureanu veghează grădina şi stropitul,
Şi şaptc-alei eu sălcii şi cu pietriş pe lut
Duc la movila rece cu laptele bătut.

593
 Miss Weliebeck de vorbă eu Fräulein Klara Roth
Şterg pe Bebe şi Pufy minjiţi de fragi pe bot,
Şi ei printre grimase de guri posomorite
Le văd solemne, grave, bătrîne şi urîte.

Manuscriptum, an. XI, nr. 2 (39), 1980, p. 15—18

[PROGNÄTÄ, DOAMNA DQCTQR.J

Prognaiă, doamna doctor, gustînd un colţ de price.

Avea un zîrrsbet parcă şi-un rinjet ca de crin®.
Şi-i sta frumos şi bine
Cirul îşi punea urechea, s-asculte-n piept, pe mîrae.
Dar stând întins pe masă alături de halat,
Cădeam fără de voie eu gîndul în păcat,

Manuscriptum, an. XI, nr. 2 (39), 1930, p. 1(1.

AGRICULTURA

Caută~ţi găina şi curca de cuă

Şi-n cuibar de paie pune-le-amîndouă.
Dar bagă de seamă,
Nu ştiu cum ie cheamă :
Uneori cu creasta şi cu coada bearcă
Şi cocoşul, dragă, să ouă se-neearcă.

594
 Ara văzut odată chiar un biet clapon
Stînel să facă ouă măcar ele carton.
— «Dacă nu-mi lipseşte — zice — nici un maţ J»
Oul lui se cheamă însă găinaţ.

Uanuscripturn, an. XI, nr. 2 (39), 1930, p. 16

[ŞTIE TOT]

Ştie tot şi ar face tot

Are mintea în compot.
Dar de-1 rogi
Nu c-n stare de nimic
Priceput intr-altceva :
Critică la cafenea.

Şi-a pierdut tot timpul bun

Cu baloane de săpun.

4îanuscriptum, an. XI, nr. 2 (39), 1980, p. 16

595
i
 [E TOT CE VREAM SÄ ZICI

E tot ce vream să z i c .
Nu niă-nlrcba nimic,
Că n-am răspuns în stare
Să împlinească orice întrebare.

Manuscriptum, an. XI, nr. 2 (39), 1980, p. Ifi

[CATREN OCAZIONAL] 1

N-a-nţeles poetul cînd admiri şi spui

Că n-ar fi de stingă versurile lai.
Domnule ministru, respectîndu-ţi treapta,
Te întreb de n-o fi că le-a scris cu dreapta.

[1946]

Manuscriptum, an. XII, nr. 1 (42), 1981, p. 17

1 Reproducînd acest catren, Mitzura Arghezi menţionează că

el este însoţit în manuscris de următoarea însemnare a lui Tudor
Arghezi : «Era să fie citit cuatrenul de mai jos la banchetul oferi*
de ministrul de atunci, M. Ralca, în „ziua premiului naţional da
poezie“»-.

596
BILETE DE PAPAGAL [III]

[1]

Haarc-n fiecare zi
Ba tie cap, l>a de stomac
Şi iată-1 că ne trăi
Fără patru ani un veac.
Şi-acum pune un picior
Şi în veacul următor.

[21

Şapte ceasuri nu-ţi ajung,

1 ă-ţi discursul cit mai lung,
Dă cit vrei din miini şi gură.
Prostul nu are cenzură.

[3]

Ce tube v-aţi mai înţeles

Ginii mi-ăţi dat actul dc dcccs
Şi singur cînd rn-am dezgropat
CB viu m-aţi felicitat.

[4 ]

Ce-i o ţară, azi, vitează ?

Sensurile variază.

597
 [5]

In ce fel de zodie
Xe-ai născut, jigodie?

[6]

N erou moft, şi moft Irod.

Tu trecuţi un şanţ şi-un jsod
Şi îa ceasul liturişl-iil
Ucizi mama şi copiii.

[10401

Manuscrlptum, an. XIV, nr. 3 (52), 1983, p.

V o i . I — II L e i 6 4