/

M SIN"
YC
V I R G I L I U ENE

J&J

Voi. I

ECU Cluj-Napoca

FILOL 1973 00749

EDITURA ALBATROS TVl

Z lOiHLA 4}fc
c l u j -
Coperta colecţiei d e
A N D R E I OLSUFIEV

B U C U R E Ş T I 1972
 CUPRINS

STUDIU INTRODUCTIV XIII

NOTA EDITORULUI XLVIII

FOLCLOR
Strigături 1
Cînteee satirice 3
Boierul şi Păcală 6
NICOLAUS OLAHUS (1493—1568) 8
împotriva unui bîrfitor 9
Casierului reginei 10
GRIGORE URECHE (cca. 1590—1647) 11
Letopiseţul Ţării Moldovei 12
DOSOFTEI (1624—1693) 13
Psalmul lui Da vid, 1 13
Psalmul lui David, 100 14
ANTIM -IVIREANUL (? 1650—1716) 15
Didahii 15
ION NECULCE (? 1672—1745) 17
Letopiseţul Ţării Moldovei 18
RADU POPESCU (jum. sec. XVII-1729) 20
Istoriile domnilor Ţării Rumâneşti 21
DIMITRIE CANTEMIR (1673—1723) 23
Istoria ieroglifică 24
MATEI MILU (1725—1801) 27
[Un om nalt şi deşarat] 27
[Pe aceasta îi gîci-o] 28

V
IENÂCHIŢÂ VACARESCU (? 1740—1797) 29
[Ce ai să-mi zici dă mîndrie ?] 29
[A socoti că poate] 30
IOAN CANTACUZINO (1757—1828) 31
Satiră Omul 32
ION BUDAI-DELEANU (? 1760—1820) 35
Ţiganiada 36
NAUM RIMNICEANU (1764—1838) 49
Blăstem asupra nelegiuirilor 49
IORDACHE GOLESCU (? 1768—1848) 52
Comedia ce se numeşte
Barbu Văcărescul, vînzătorul ţării 53
ALECU VACARESCU (? 1769—1799) 59
[Rabdă, inimă, cît poţi] 59
DIMITRIE ŢICHINDEAL (? 1775—1818) 61
Cerbul 62
Două broaşte 63
DINICU GOLESCU (1777—1830) 64
însemnare a călătoriei mele... 65
NICOLAE DIMACHI (1777—1836) 67
O adunare de trii cocoane 67
COSTACHE STAMATI (? 1786—1869) 70
Poetul şi musca 71
GHEORGHE ASACHI (1788—1869) 73
Soţia de modă 74
IANCU VACARESCU (1792—1863) 78
Glasul poporului subt despotism 79
La mincinosul 79
Bineînţeleşii 79
BARBU PARIS MUMULEANU (1794—1836) 81
Cei mari 82

VI
ANTON PA NN (1796—1854j 87
Culegere de proverburi sau Povestea
vorbii - 88
Despre leneşi 88
Despre beţie 90
Despre obrăznicie şi calicie 92
Despre viclenie 93
IONICA TAUTU (1798—1830) 94
Strigarea norodului Moldovei cătră
boierii pribegiţi şi cătră mitropolitul 94
Cuvînt al unui ţăran cătră boieri 95
GHEORGHE SAULESCU (1798—1860) 97
Momîţa 97
CONSTANTIN FACA (1800—1845) 100
Comodia vremii 100
COSTACHE BALACESCU (? 1800—1880) 107
Fă-mă, tată, să-ţi seamăn 108
I. ELIADE RADULESCU (1802—1872) 114
Coconu Drăgan 115
Domnul Sarsailă autorul 120
ALECU DONICI (1806—1866) 130
Greierul şi furnica 131
Poetul şi bogatul 131
COSTACHE NEGRUZZI (1808—1868) 133
Negru pe alb
Scrisoarea II (Reţetă) 134
Scrisoarea IX (Fiziologia provinţiahdui) 136
GRIGORE ALEXANDRESCU (1810—1885) 140
Satiră Duhului meu 141
Cîinele şi căţelul • 144
Lupul moralist 146
COSTACHE NEGRI (1812—1876) 148
Doină . 149

VII
CEZAR BOLLIAC (1813—1881) 151
Ciocoii în revoluţie 152
împământenirea principeului
de Hohenzollern 154
MATEI MILLO (1814—1896) 157
Un poet romantic 158
COSTACHE CARAGIALE (1815—1877) 166
O soare la mahala sau Amestec
de dorinţe 167
ANDREI MUREŞANU (1816—1863) 171
La muza mea 172
Lupul în doaga de moarte 173
ION GHICA (1816—1897) 176
Şcoala acum 50 de ani 177
C. A. ROSETTI (1816—1885) 180
Fracul meu 181
Tînguirea unui poet 182
DIMITRIE RALET (? 1816—1858) 184
Murmura publică 184
Sfatul domnesc la anul 1846 185
MIHAIL KOGĂLNICEANU (1817—1891) 188
Iluzii pierdute... (Un întăi amor) 189
Fiziologia provincialului în Iaşi 193
VASILE ALECSANDRI (1818—1890) 196
Sandu Napoilă ultra-retrogradul 197
Dicţionar grotesc 202
Plugul blăstemat 207
Unor critici 209
NICOLAE FILIMON (1819—1865) 211
Ciocoii vechi şi noi sau Ce naşte din
pisică şoarici mănîncă. Prolog 212

VIII
ALECU RUSSO (1819—1859) 217
Cugetări 218
DIMITRIE BOLINTINEANU (1819—1872) 222
Menadele :
Satire politice, sociale. 1870. Despre
clatine 223
Cei ce pradă 227
Către boierii români antinaţionali 230
GEORGE SION (1822—1892) 232
Cenzorul meu 233
C. D. ARICESCU (1823—1886) 235
Un privighetor în colivie 236
Părul lăudat 237
GH. T A U T O (1823—1885) 239
Ei ! Vă place cum vă cînt ? 239
D. DĂSCĂLESC!! (1827—1863) 243
Trădătorul 243
Strigoii 245
GEORGE BARONZI (1828—1896) 248
Intre Scila şi Haribda 248
Tiranul şi poporul 250
IOAN CATINA (1828—1851) 252
Marş revoluţionar 252
GEORGE CREŢEANU (1829—1887) 254
Iepurele cu coarne 255
N. T. OKÂŞANU (1833—1890) 256
Masca 257
Dicţionar politic :
Bita. Domnitor 263
A. I. ODOBESCU (1834—189.1) 265
Prînzul aqademic 266
Pseudo-cynegheticos 269

IX
ALEXANDRU DEPARAŢEANU (1834—1865) 271
Nihil novi sub sole 271
N. NICOLEANU (1835—1871) 276
Versuri scrie pe faţada Peşterii de la
Pîmbovicioara 276
Urăsc 277
ION CREANGA (1837—1889) 278
Amintiri din copilărie 280
Moş Ion Roată şi Cuza-Vodă 284
B. P. HASDEU (1838—1907) 290
O doină postumă 292
Odă la ciocoi 292
Muntele şi valea 297
Trei crai de la răsărit 298
lACOB NEGRUZZI (1843—1932) 303
Artistul dramatic 303
Satira IX. Făţarnicii 306
CALISTRAT HOGAŞ (1847—1917) 309
Amintiri :
La Pîngăraţi 310
IOAN SLAVICI (1848—1925) 315
Pesimismul lui Eminescu 316
Eminescu şi conservatorii 319
GHEORGHE PANU (1848—1910) 323
Omul periculos 324
DEM. C. OLLANESCU-ASCANIO (1849—1908) 326
Satira I 326
MIHAI EMINESCU (1850—1889) 328
Junii corupţi 329
Epigonii 332
Ai noştri tineri... 336
Criticilor mei 337
Scrisoarea II 338

X
 Scrisoarea III 341
Scrisoarea V 343
I. L. CARAGIALE (1852—1912) 348
O scrisoare pierdută 350
Un pedagog de şcoală nouă 368
1. Conferinţă 368
2. O inspecţiune 371
3. Ajunul examenelor 375
4. Examenul anual 377
Lanţul slăbiciunilor 379
Mare farsor, mari gogomani 384
Boul şi viţelul 386
 STUDIU INTRODUCTIV

„Hotărît lucru, literatura

română a început prin pamflet."
G. Călinescu

Indubitabil, satira, cu variatele ei forme

literare — de la strigăturile şi cîntecele populare satirice
pînă la parodie, fabulă, alegorie, imprecaţie, portret satiric.,
pamflet etc. — a constituit una dintre principalele forme
de protest şi de luptă ale poporidui împotriva inechităţilor
sociale, manifestate de-a lungul veacurilor, pentru triumful
dreptăţii, — setea de dreptate constituind năzuinţa perma-
nentă a maselor oprimate. Animat de această înaltă trăsă-
tură sufletească, poporul român nu a obosit să lupte
veacuri în şir împotriva tuturor nedreptăţilor. Şi pentru
curmarea lor a găsit nenumărate mijloace, de la zîmbetul
ironic, zeflemitor, din colţul gurii, pînă la critica aspră,,
biciuitoare şi îndemnul la acţiune, — de a lua parul şi a
lovi la mir pe asupritori. Astfel se şi explică abordarea
celor mai diferite genuri şi specii literare.
Uriaşa luptă este oglindită, încă din zorii literaturii
noastre, în numeroase scrieri satirice; cu vremea unele
dintre ele reuşesc să se înscrie printre capodoperele cidturii
naţionale şi universale ; dramaturgia lui I. L. Caragiale, în
primid rînd.
Această realitate ne îndreptăţeşte să subscriem aforis-
muhd călinescian — „literatura română a început prin
pamflet" — la care adăugăm menţiunea că satira ocupă, în
cadrul culturii noastre, un loc deosebit de important, ea
bucurîndu-se de o înaltă preţuire atît din partea făuritori-
lor operelor literare, cit şi in rîndul cititorilor. Afirmaţiile

XIII
de mai înainte se pot susţine cu numeroase argumente.
Unul dintre cele mai convingătoare constă în faptul că
scriitorii români — de la marii noştri clasici, pînă la
scriitorii valoroşi, dar care nu s-au putut înălţa prin opera
lor pînă la desăvîrşire — au abordat cu predilecţie acest
gen literar, care dădea glas unor aspiraţii populare. Ne
referim, îndeosebi, la acea trinitate, la acea Hecată a cul-
turii noastre — Dimitrie Cantemir, B. P. Hasdeu, Nicolae
Iorga — care a răspîndit, peste hotare, în epoci diferite,
faima spiritului românesc. Concomitent ni se profilează o
altă trinitate : aceea a marilor noştri clasici — Creangă,
Eminescu, I. L. Caragiale — precum şi marcantele perso-
valităţi din perioada interbelică şi postbelică, Tudor Ar-
ghezi situîndu-se în prim plan.
în elaborarea operelor, scriitorii noştri au sorbit cu sete
din izvorul popular, asimilînd atît cîntecele folclorice sati-
rice, cît şi celelalte variate specii ale creaţiei maselor. Să
ne amintim de unul dintre cele mai cunoscute personaje
ale folclorului nostru ; Păcală. Acest minunat erou popular
— înrudit cu Ivan al poporului rus, cu Till-Buhoglindă al
germanilorf cu Nastratin Hogea al ţărilor orientale etc. —
creaţie a imaginaţiei maselor, corespunde unei epoci so-
ciale bazată pe oprimare, în care năpăstuiţii găsesc diverse
forme pentru a-şi exprima ostilitatea faţă de asupritori.
Păcală îmnănunchiază trăsături caracteristice poporului. El
este ţăranul sărac şi cinstit, plin de inteligenţă, optimism şi
voie bună, care dispreţuieşte zgîrcenia, răutatea, trîndăvia,
setea de înavuţire ş.c.l. Aceste calităţi sînt folosite în inte-
resul celor apropiaţi lui şi îndreptate împotriva lacomilor
şi hapsînilor. Păcală, ca exponent al poporului năpăstuit,
nu se dă în lături de a distruge averea boierului — bogăţie
strînsă din munca ţăranilor jefuiţi — şi nici de a tăia nasul
popii, cel „hain la suflet cum nu s-a pomenitAceasta a
fost, într-un anumit moment istoric, una dintre formele de
protest pe care a găsit-o poporul, pentru a-şi răzbuna neca-
zurile pricinuite de asupritori. Şi dacă în povestirile care
îl au ca erou pe Păcală satira, deşi aspră, se face adesea pe
un ton ocolit, învăluit, disimulat, chemîndu-se în ajutor

XIV
hazul, naraţiunea plină de înţelesuri adinei, în cîntecele
satirice, strigături, poezii populare etc., critica unor stări
nedrepte sau rele deprinderi, metehne, este directă, fără
ocolişuri, făţişă. Iată cum este sfichiuită acea iarbă rea, pe
care poporul a botezat-o atit de izbutit ciocoi. Cităm meşte-
şugitele versuri ale creatorului anonim, din poezia cu
acelaşi titlu : „Frunză verde barăboi, / Mă-ntîlnii cu un
ciocoi : / — Bună cale, măi române, / — Mulţumim, ciocoi
de cine. / — Măi, mojice, tu eşti beat. / — Latră, ciocoi
gulerat, / Că eu astăzi n-am mîncat. / — Măi mojice, mojic
rău, / Las' că mi te-oi drege eu / C'ind a veni birul
greu. / — Alelei! pui de ciocoi / De te-aş prinde la ză-
voi, / Să-ţi dau măciuci, să te moi, / De piele să te des-
poi, / Ca să-mbrac din pielea ta / Pistoalele şi flinta" l...
Aceleaşi cuvinte foloseşte poporul şi atunci cînd îşi ex-
primă năduful ce-l are faţă de „prea marele" satului:
„Premaru nost' e om bun / Cînd îl cinsteşti cu vin bun ! i
Cînd vede ocaua plină, / Face judecată bună; / Cînd vede
ocaua rasă, / Face judecată-aleasă ! / Ca la noi premar la
nhne, / Judecă pe orişicine. / Cînd e vorba de ciocoi, / Din-
tr-un tigru-l vezi pisoi!" Nici „popa" — lacomul satului —
nu este uitat: „Cîtu-i lumea şi pămintu, / Nu-i ca popa de
flămîndu ! / El îngroapă doi-trei morţi / Şî-ţi ie doispre-
zece zloţi; / Şî ceteşte-o sfîntă carte / Şi-ţi ie vaca ce cu
lapte; / Şî-ţi ceieşte-un sărindar / Şî-ţi ie grîul. din
hambar !"
Satira populară se îndreaptă nu numai împotriva aces-
tui soi ele lipitori, ci şi contra năravurilor unor semeni:
„La mîndruţa jucăuşă / E gunoiul după uşă : / La min-
druţa-n joc bărbată / Curtea nu e măturată; / La mîn-
druţa-n joc voinică / Spală oala tu, pisică !" Sau : „Frunză
verde de dudău, / Harnicu-i bărbatul meu, / Se scoală de
dimineaţă, / Pin' la prînz de-abia se-ncalţă !"
Concomitent cu aceste izvoare, creatorii noştri culţi
— începînd cu primii scriitori români şi cei din întîia ju-
mătate a sec. XIX — au folosit şi filonul vechilor litera-,
1 Poezii, populare ale românilor, adunate şi întocmite de Vasile

Alecsandri, Buc., 1866, p. 250.

XV
 turi: grec şi cel latin. Şi este firesc acest lucru, dacă ne
gîndim că unii dintre cronicarii şi oamenii de cultură ro-
mâni aveau o formaţie umanistă, bazată pe studiul în limba
latină şi că educaţia multor scriitori de la începutul litera-
turii noastre s-a făcut sub îndrumarea dascălilor greci.
Astfel, concomitent cu studiul dramei — şi îndeosebi al
tragediei greceşti -—, al .poeziei epice şi lirice, primii noştri
scriitori au cunoscut şi poezia didactică, în care se disting
numeroase accente sociale. De exemplu, Hesiod din Ascra,
in poemul său Munci şi Zile, folosind alegoria, elogiază
munca cinstită, depusă de cei de jos, opusă jafului, înşelă-
ciunii, ticăloşiei celor înstăriţi. Creator al primei fabide
în limba greacă — fabulă care elogiază Dreptatea — He-
siod nu-şi pierde credinţa în izbînda binehd : „Ci dreptul
în cel din urmă / Biruie sila"...
Un loc aparte ocupă în cadrul literaturii satirice gre-
ceşti Arhiloh din Păros, cel care ridică iambii populari,
satirici, la rang de poezie cultă. Temperament vulcanic, de
o dîrzenie deosebită, Arhiloh nu se lasă doborît de vicisi-
tudinile vieţii, ci dimpotrivă, luptă cu credinţa că le va
doborî, denunţîndu-le totodată în versuri ironice, acide, ve-
ninoase. Viclenia, fanfaronada, mîndria, văicăreala deşartă,
lipsa de patriotism sînt teme ce revin des în versurile sar-
castice ale Ud Arhiloh. Pe drept cuvînt el a fost numit pă-
rintele satirei greceşti, scrierile sale bucur îndu-se de apre-
cieri în afara graniţelor ţării (Catul şi Horaţiu au transpus
în latineşte unele dintre motivele poetice arhilohiene), ele
influenţînd şi pe unii dintre scriitorii noştri.
O înrîurire midt mai puternică a avut-o, desigur, lite-
ratura latină, spre aceasta din urmă scriitorii români fiind
atraşi şi datorită comunităţilor de limbă şi de origine. Ope-
rele clasicilor latini — citite în original sau în diferite tra-
duceri, făcute de-a lungul anilor — au avut răsunet în SIL-
fietul confraţilor cărturari de pe meleagurile Daciei Felix,
Ne referim la scrierile ha Caius Lucilius — în care se sati-
rizau superstiţiile, avariţia, vicleniile unor senatori — la
unele pagini din De rerum natura (Poemul naturii) al lui
Liicratius, la satirele lui Petronius — Mizeria artei, Avarul,

XVI
Condiţia umană, Puterea banului, Decăderea Romei — la
unul dintre cei mai mari poeţi latini, Horatius, care, în
Satirele sale, de o desăvîrşită formă artistică, stigmatizează
vicii şi persoane din epoca imperială. (Vezi satirele : Muzei
Melpomene, Contra celor avuţi, Contra unui ponegritor,
Lui Maecenas, Despre invidie şi avariţie, Cicălitorul, Risi-
pitorul şi avarul etc.) Am lăsat intenţionat la urmă pe doi
dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai acestui gen în
literatura latină : Martialis şi Juvenalis. Satira lor se în-
dreaptă fără greş împotriva îngîmfaţilor, Contra unui in-
vidios, plagiatorilor, beţivilor, Contra unui stăpîn sălbatic,
avarilor, împotriva corupţiei şi desfrîului din palatele Ro-
mei. Să mai adăugăm la cele de mai sus discursurile lui
Cicero, care sînt adevărate pamflete.
Scriitorii români au gustat cu satisfacţie acel „Italuni
acetum" (oţet satiric roman) şi s-au făcut adepţii retorului
Quintilian, care afirma, în Tratatul de retorică, că scrierile
satirice, la Roma, nu au egal: „Satura tota nostra est!" Nu
putem omite nici influenţa operelor satirice slave asupra
unor poeţi şi prozatori români, şi îndeosebi înrîurirea lor
asupra acelor scriitori din răsăritul ţării. (Vezi unele versuri
şi pagini de proză semnate de Dimitrie Cantemir, Gh. Asa-
chi, Alecu Donici, C. Negruzzi ş.a.) Acestor influenţe se
adaugă, cu timpul, şi altele, ca rezidtat al lecturii celor mai
diverse opere aparţinînd satiricilor de circulaţie univer-
sală : Rabelais, Cervantes, La Bruyere, Swift, Voltaire
— dărimătorul de idoli, cel care „avea pe dracul într-în-
sul", cum se va exprima, mai tîrziu, Sainte-Beuve — Paul-
Louis Courier, Gogol şi France, Shaiv şi Cehov, Hasek şi
Mikszâth ş.c.l. „«Mojicii copilăreşti ale unei polemici poz-
naşe» — numeau iuncherii, papistaşii, juriştii şi adversarii
din orice altă breaslă polemicele caustice ale lui Voltaire,
Beaumarchais, Paul-Loids Courier, şi totuşi lucrul acesta
nu le-a împiedicat să fie considerate astăzi ca modele şi
capodopere" l, şi să influenţeze puternic confraţii de condei
şi totodată să se bucure de un imens public cititor. îndem-
1 K. Marx-Fr. Engels, Despre artă şi literatură, E.P.L., 1953,
p. 183.

XVII
2*
nul lui Paul-Louis Courier — (participant la revoluţia de
la 1789, asasinat de restauraţie): „Faceţi pamflete ca
Pasccd, ca Franklin, ca Cicero, ca Demostene, In toate tim-
purile pamfletele au schimbat faţa lumii" — a fost urmat
şi de către mulţi scriitori de la poalele Carpaţilor. Lecturile
operelor clasice satirice au influenţat numeroşi poeţi şi
prozatori români. Dezvoltarea satirei pe pămîntul patriei
noastre îşi are însă originea în dragostea de ţară a scriito-
rilor români, în dorinţa fierbinte de propăşire a ţării, şi
deci în lupta pentru îndreptarea, acolo unde este posibil, a
unor strîmbătăţi şi pentru dărimarea societăţii clădită pe
inegalitate, jaf şi ură.
Aruncînd o privire retrospectivă asupra secolelor apuse,
vom întîlni şi la noi cusururi, apucături rele aidoma celor
din antichitate sau din epocile care i-au urmat, metehne
cum ar fi: lenea, avariţia, desfrîul etc. Lor se vor adăuga
alte tare, specifice noilor societăţi, care se vor adinei pe
măsura trecerii anilor. Să ne rememorăm epocile stăpînile
de domni tirani, de apriga dominaţie otomană, cu întregul
ei cortegiu de nelegiuiri, de spolierea boierească multise-
culară, de exploatarea tot mai nemiloasă, în special de la
sfîrşitul secolului trecut şi prima jumătate a veacului
nostru.
Să întoarcem filele istoriei pînă în depărtata epocă
feudală. Iată, de pildă, cum glăsuieşte cărturarul luminat
Antim Ivireanul despre cei săraci şi obidiţi, dar vrednici
de toată cinstea :
„Nu să cuvine cinstea şi lauda numai oamenilor celor
mari şi bogaţi, ci sînt vrednici acestui dar şi cei mici şi
smeriţi. Că măcar că cei mari strălucesc cu hainele cele de
mult preţ şi cei mici n-au cu ce să-şi acopere trupul;
cei mari se odihnesc pe aşternuturi moi şi frumoase şi cei
mici să culcă pe pămîntul gol şi pe paie; aceia însoţiţi cu
mulţime de slugi, iar aceştia lipsiţi, pustii şi de ajutoriu şi
de priiateni; aceia între răsfăţări şi între bogăţii şi acestea
hdre primejdii şi între întristăciuni. Insă, cu toate aceştia
măriri despărţite, nu să cuvine celor mici mai puţinică
cinste şi dragoste decît aceia ce să cuvine celor mari şi

XVIII
 bogaţi, nici iasfe cu dreptate celor mari să li se închine
lumea şi pre cei mici să-i batjocorească1
Cronicarii, mai ales cei munteni — dintre ei remarcîn-
du-se Radu Popescu — sînt înzestraţi cu o deosebită vervă
polemică. Zeflemeaua, sarcasmul, imprecaţia, invectiva etc.
ocupă pagini întregi din cronicele noastre. Vorbind despre
serdarul Barbu Cornea, cronicarul Radu Popescu îl nu-
meşte „cap hoţilor şi al tîlharilor", exprimînd cu satisfacţie
faptul că „au crăpat şi s-au dus dracului". In Letopiseţul
Ţării Moldovei Ion Neculce scrie că domnitorul Duca-vodă,
urît de popor, în drumul său spre Ţara Leşească — unde s-a
şi sfîrşit — „auzea cu urechile" „ocări şi sudălmi". „Agiun-
gînd spre Suceava la un sat, au poftit puţintel lapte să mă-
nînce, iar femeia gazdă i-au răspuns : «N-avem lapte să-ţi
dăm, că au mîncat Duca-vodă vacile din ţară. De l-ar mînca
viermii iadului cei neadormiţi!»" Folcloristid Tudor Pam-
file, în colecţia sa Cîntece de ţară, reproduce stihuri popu-
lare referitoare la acelaşi Duca-vodă, în care mulţimea se
exprimă în termeni la fel de usturători : „Frunză verde foi
uscate, / In Moldova nu-i dreptate, / Foc şi pară-n lung
şi-n lat / Pentru-un cîne blestemat, / Pentru vodă cel
hain, / Duca vodă cel fioros, / Cu cei mari prietenos, / Cu
cei mititei cinos. / Doamne, du-l şi du-l departe, / S-aibă
dracul de el parte ; / Doamne, du-l şi-l du mereu, / Să pot
răsufla şi eu !"
Umanistul Dimitrie Cantemir, adînc mîhnit şi revoltat
de situaţia sa precară de la Istanbul, în a sa Istorie ierogli-
fică, la adăpostul basmului, alegoriei şi fabulei, dă la iveală
numeroase pagini de pamflet politico-social de o concen-
trată aciditate. In Istoria ieroglifică Cantemir nu cruţă ni-
mic şi pe nimeni: de la neprietenii cei mai inofensivi, pînă
la aprigii săi duşmani. Nu este iertat nici chiar Antioh
Cantemir, fratele său şi domnul Moldovei. Pamfletul ca-
pătă însă deosebită ascuţime atunci cînd este vorba de
starea Ţării Româneşti, ţară suptă de boieri şi de către

'Antim Ivireanul, Predici. î n v ă ţ ă t u r a l a n o i e m v r i e 8

Ed. critică, studiu introductiv şi glosar de G. Strempel, Ed. Acad.,
Buc., 1962.

XIX
2*
 turci. Aşadar Istoria ieroglifică este o operă eminamente
satirică, care nu poale fi ignorată atunci cînd vorbim de
acest gen literar.
Secolul XIX, puternic frămîntat de mari evenimente
politico-sociale, promovează o variată literatură satirică,
expresie a luptei pentru libertate şi dreptate. Concomitent
cu începutul acestui veac ne întimpină fabulele lui „ Ţ i -
chindeal, gura de aura — cum îl va caracteriza Bmi-
nescu —, Caracterurile lui Barbu Paris Mumuleanu, la
care se vor adăuga, cu timpul, alte versuri satirice, fabule,
aparţinînd lui Anton Pann, Alecu Donici, C. Bălăcescu şi
mai ales discursurile lui Ionică Tăutu, pamflete de o rară
violenţă la adresa boierimii asupritoare, ceea ce îl deter-
mină pe Alecu Russo să afirme că : „Ionică Tăutu e Româ-
nia reînviată, mişcată de toate patimile politice şi giucînd
tot acelaşi rol prin condei şi stăruinţi în politică, care îl
giuca Vladimirescu cu puşca plăieşească"...1 în Strigarea
norodului Moldovei cătră boierii pribegiţi şi cătră mitropo-
litul, Ionică Tăutu dă în vileag coruperea totală a boierimii
din vremea sa, demonstrind că „iubirea de argintaceastă
„maică de răutăţi" „au prifăcut ocîrmuirea în osîndă, sluj-
bile patriei în neguţătorii", astfel încît lanţul „jacurilor"
se întinde de la marele logofăt pînă la vornicel şi vătăman.
în Cuvînt al unui ţăran cătră boieri Ionică Tăutu întreabă
boierimea, în numele ţărănimii: pînă cînd „cu sudoarea
noastră să vă hrănim ? Să ne trudim, ca să strîngeţi voi,
mişeii ?" Şi răspunsul îl află Ionică Tăutu în fraze ame-
ninţătoare : „Destul pînă aici, răbdarea mai mult nu poate.
Ori ne faceţi dreptate, ori noi ne vom face !" Actul drep-
tăţii va fi identic cu cel „semnat" de strămoşi, despre care
bătrînii povestesc : „pînă n-am cruntai topoarele noastre în
sîngele lor, nu ne-am pus la cale".
Lupta lui Ionică Tăutu împotriva asupritorilor ţării,
„acel duh muşcător" al său îl determină, fără ezitare, pe
Alecu Russo să-l compare pe autorul Strigării norodului
' Acu Russo, Amintiri, în România literară, 1855.

XX
Moldovei cu marele său contemporan Paul-Louis Courier 1
(a cărui operă o cunoştea pamfletarul rojnân), cu cel care
dăduse o definiţie atît de clară acestei forme de manifestare
literară : „In tot ce se tipăreşte există otravă, mai midt sau
mai puţin diluată, mai mult sau mai puţin dăunătoare,
mortală, după cit e lucrarea de întinsă. Un bob de acetat
de morfină într-un hîrdău se pierde, nu se simte ; într-o
ceaşcă provoacă vărsături; într-o linguriţă ucide ! Iată
pamfletul!"
Discursurile lui Ionică Tăutu au o deosebită valoare
pentru literatura noastră, autorul lor fiind „un artist al
cuvîntului, dotat mai ales în arta elocinţei şi a pamfletului,
piresărat cu sarcasme şi apostrofe, în tradiţia cronica-
rilor" ... 2
In această perioadă se petrece în literatura română un
eveniment deosebit de important: Ion Budai-Deleanu, re-
prezentant de seamă al Şcolii ardelene, scrie cea mai de
seamă epopee din literatura română — Ţiganiada, „poema-
tion eroi-comico-satiric", în douăsprezece cînturi, „o po-
vestire de şagă", la prima vedere, dar care, în fond, este
„semănată cu oareşicari gînduri serioase de grea şi matură
socoteală" (subl. ns.). La adăpostid acestei modalităţi artis-
tice Ion Budai-Deleanu va desfăşura o largă şi profundă
1 Opera lui Courier s-a bucurat de o caldă apreciere în ţara

noastră atît în veacul trecut, precum şi în secolul X X . Astfel,

M. Sâdoveanu, într-un articol, publicat în Lumea, 1925, deci la
centenarul asasinării lui Courier, va caracteriza pertinent opera
acestui mare scriitor francez : „Firea lui semeaţă şi dură, inteli-
genţa rece ca o lamă concentrează în pagini de artă desăvîrşită
un venin fluid şi paralizant. Courier n-are invectiva tare ; nu iz-
beşte cu sunet şi larmă. înţepătura pe care o face e mortală, însă
e ascunsă sub zîmbete şi duhul blîndeţii. Vorbeşte limpede, li-
niştit şi-n pilde, ca un ţăran. Ideea e însă teribilă". „Paginile
acestui artist rar sînt giuvaere fin cizelate. Au agerime de stilet.
Scînteie de spirit. Sună ca o muzică în conciziunea lor clasică, în
rotunjimea lor de porţelan. Şi au, în acelaşi timp, ceva cu totul
distinct în marea literatură franceză prin înfăţişarea lor proas-
pătă, naivă şi rurală. Este în ele ceva al poporului de la ţară, nu
al Parisului ; al podgoriilor, al livezilor şi al lanurilor, al aerului
curat şi sănătos în care şi-a trăit viaţa acest mare meşter al
frazei".
2 Al. Piru, Literatura română premodernă. E.P.L., 1964, p. 232.

XXI
critică socială la adresa societăţii contemporane. Un întins
spaţiu rezervă satirizării clerului făţarnic şi monarhiei, opi-
nînd deschis pentru înlocuirea acestei forme de guvernă-
mînt cu republica. De altfel, instituţia monarhică, urîtă de
popor, va forma ţinta necruţătoare a multor scriitori, care
îşi vor desfăşura activitatea în deceniile următoare ale
veacului XIX şi. în prima jumătate a secolului XX. Printre
ei se află şi tordache Golescu, care, în finalul descrierii
Stării Ţării Româneşti, se exprimă în termeni duri la
adresa domnitorului Ioan Caragea, imprecaţie din care
cităm: ...„Păduchii să-l mănînce ca bubele pe Iov ! Sînge
şi otravă să se c... Praful şi ţărîna să se aleagă de casa lui".
Şi dacă lupta eroică a poporului nostru pentru năruirea
nedreptăţii se cunoaşte, este interesant de urmărit cum
satira se dezvoltă şi capătă o deosebită înflorire în special
în preajma marilor evenimente istorico-sociale. Este sufi-
cient să ne rememorăm semnificaţia anilor 1821, 1848,
memorabilul 1907, pentru a cita doar cîteva dintre ele.
Oprindu-ne la anul 1848, ne apar în minte tumultuoasele
evenimente politico-sociale, oglindite îndeosebi în operele
semnate de Gr. Alexandrescu (Satiră. Duhului meu, fabu-
lele în care critică cele mai diverse aspecte ale societăţii
contemporane poetului), M. Kogălnieeanu (Tainele inimei,
Iluzii pierdute), Cezar Bolliac (Ciocoii în revoluţie, împă-
mântenirea prinţului de Hohenzollern). Un loc aparte
ocupă, în această epocă, scrierile aparţinînd lid Vasile Alec-
sandri şi cele ale lui Ion Eliade Rădulescu, remarcabilul
animator cultural al secolului trecut şi ctitorul pamfletului
nostru literar. G. Calinescu, în monumentala sa Istorie a
literaturii române, făcea remarca : „Eliade este un proza-
tor excepţional, un pamfletar ignorat sub această latură.
Răutatea inventivă în vorbe e în linia lui Radu Popescu, la
care se adaugă o veselie naturală, sîngeros violentă, susţi-
nută de o retorică savantă şi de o incurabilă observaţie
ideologică".1 Desigur, distinsul nostru critic se referea în
1 O. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă
în prezent, Buc., Ed. Fundaţia pentru literatură şi artă, 1941,
p. 144.

XXII
 primul rînd la pamfletul intitulat Domnul Sarsailă autorul,
in care se satirizează, aşa cum uşor se poate observa şi din
titlu, autorlîcul. Zugrăvirea chipului falsulid artist consti-
tuia o temă nouă în literatura română a secolului XIX,
abordată, în acest gen, pentru prima dată de Eliade Rădu-
lescu. îndemnul eliadist, plin de patos şi extrem de necesar
pentru acea vreme : „Scriţi, băieţi, numai scriţi", fusese
înţeles greşit de unii tineri neînzestraţi de muze, dar care
se voiau scriitori.1 La acest „soi ciudat de barzi" se referă
Eliade în pagini antologice : „Domnului Sarsailă i-a intrat
în cap să-şi facă numele nemuritor, cum am zice să zboare
la nemurire. Ce-i mai trebuie acum decît să se numească
autor, şi apoi să se facă privigătoare ? dumnealui aşa zice,
dar hronica scandaloasă vorbeşte altele. Stă acum şi se
gîndeşte, se gîndeşte şi iar se mai gîndeşte. Apoi zice : «Ca
să mă fac autor, trebuie să dau cărţi la lumină, şi fiindcă
autor nu e fitecine, eu dară trebuie să fiu deosebit din cei-
lalţi pe cari în alţi timpi dascălii mei îi numea hidei, dar
confraţii mei de autori îi numesc viulgheri. Aşa, mai întîi
de toate trebuie să fiu fără căpătîi, ca să zică că sînt slo-
bod : în casa în care voi lăcui trebuie să am cîteva cărţi, cît
se va putea în limbi mai streine ; în cămara (camera —
n.n.) mea cu cît va fi mai nemăturat, cu atîta o să dau un
ton că prea puţin mă gîndesc la lucrurile acestea trecătoare
ce n-au a face cu nemurirea; daca am mustăţi, trebuie să
le raz; daca nu am, trebuie să le las să crească dimpreună
cu bărbioara»".
„Să nu gîndiţi, copii, că eu cu d. Sarsailă sau Zgîndă-
rilă voi să înţeleg pe cineva anume, ferească Dumnezeu !
Adun însă, după cum am zis şi altă dată, adun toate rîsu-
rile şi săcăturele (defectele — n.n.) vătămătoare ce le văz
la unul, la altul şi însuşi în mine (pentru că fiecine îşi are
pe ale sale), şi le personific, după cum se împeliţează (în-
truchipează — n.n.) toate în domnul Sarsailă."
In acest pamflet Eliade vizează şi pe unii dintre scri-
itorii români — BoUiac şi Gr. Alexandrescu — care erau
1 Ion Heliade Rădulescu şi tineretul, în voi. Ethos si cultură,
de Ion Dodu Bălan, Editura Albatros, 1972, p. 244—248.

XXIII
în animozitate cu autorul Zburătorului. Important pentru
literatura noastră este însă faptul că această caracterizare
tipologică va fi urmată, cu mijloace literare diferite, de
alţi scriitori ai secolului XIX, precum şi de unii din se-
colul XX. (Vezi Un poet romantic de Matei Millo, Artistul
dramatic de Iacob Negruzzi, schiţa satirică intitulată Fără
plete a lui I. A. Bassarabescu, precum şi alte scrieri în care
„eroii" găsesc că „în vers e mintuirea, cînd n-ai nimic de
spus".)
Creator remarcabil de tipuri satirice se dovedeşte a fi
şi Alecsandri în piesele Sandu Napoilă ultra-retrogradul,
Clevetici ultra-demagogul, Coana Chiriţa... Tipul lui Tache
Lunătescu, şatrarul Săbiuţă din piesa Iaşii în carnaval,
Leonil şi Tribunescu vor da naştere, în literatura decenii-
lor următoare, altor tipuri de demagogi, parveniţi etc. —
Farfuridi, Caţavencu, Rică Venturiano, Pristanda ş.a.
Literatura din jurul anului 1848 consemnează nume-
roase scrieri satirice, care, deşi nu pot egala pe cele ale
clasicilor, merită a fi amintite. Dintre semnatarii lor re-
marcăm pe George Sion, D. Dăscălescu, G. Barzoni, N. T.
Orăşanu, N. Nicoleanu „liră plină de sarcasm" — cum
spunea G. Călinescu — precum şi pe: C. A. Rosetti,
C. D. Aricescu, Gh. Tăutu, George Creţeanu ş.c.l. Litera-
tura satirică ocupă un întins spaţiu în opera lui Bolinti-
neanu.1 Un nume se impune pregnant: B. P. Hasdeu, cel
care a scris, după cum va mărturisi în prefaţa la volumul
Poesie (1873), „o poezie dură, o poezie de granit", „mişcată
de teroare şi palpitind de ură" la adresa unor domnitori ti-
rani, împotriva ciocoilor şi celor asemeni lor. Numeroase
sînt exemplele ce se pot da din variata sa operă beletris-
tică, sau din paginile revistelor satirice pe care le scoate
— Aghiuţă, Satyrul — în care duce adevărate campanii
polemice pentru vestejirea unor moravuri şi instituţii din
timpul său. Să cităm citeva versuri, din drama istorică
Răzvan şi Vidra : „Frunză verde de negară U Decît un
domn de ocară,! Iar boieri mişei şi hoţi,/ Mai bine la dracu
1 Vezi monografia Bolintineanu de D. Păcurariu, Ed. tinere-
lului, 1969.

XXIV
toţi!" Acelaşi ton aspru intîlnim şi în poezia Complotul
bubei şi în ampla poemă, intitulată peiorativ, Odă la ciocoi,
în care sarcasmul poetului este vizibil încă din prima
strofă : „Ca lacoma omidă, ce-şi caută o pradă/ Pe fragede
mlădiţej Ca neagra lipitoare pe sînul de zăpadă! Al dulcii
copiliţe,/ Ciocoiule ! un secol, un secol şi mai bine,! Setos
de duşmănie,/ Sugeai în frunză sucul şi sîngele din vine!
In blinda Românie !" Hasdeu, în finalul poeziei, cheamă
la luptă, pentru distrugerea acestui duşman al ţării: „La
luptă dar / La luptă ! Să ne vedem d-aproape !.../ Lăcus-
tele-ngropate/ De n-aţi strivit chiar oul, din fundul negrei
groape/ învie mai turbate !/ Nu mai greşi de-acuma ! Tre-
cutul să te-nveţe .'/ La vînătoare, frate !"
Deşi va fi întrecut de I. L. Caragiale, nu putem să nu
repetăm afirmaţia că Hasdeu, prin comedia satirică Ortho-
nerozia (1871—1872), este un precursor al autorului piesei
O noapte furtunoasă.
Fie şi din cele enumerate mai înainte se poate ajunge la
concluzia că în perioada 1848 (ne referim şi la anii urmă-
tori revoluţiei), efervescenţa literară a fost deosebită, cre-
înd condiţii prielnice pentru dezvoltarea epocii de aur a
literaturii române, care culminează cu proza inegalabilă,
plină de seim robustă a umorului popular, a lui Ion
Creangă, cu geniala lirică a lui Mihai Eminescu şi cu tea-
trul satiric al lui I. L. Caragiale.
în cadrul liricii eminesciene satira ocupă un loc dis-
tinct. Este şi firesc acest lucru, deoarece geniul lui Emi-
nescu nu putea concorda, nu era posibil să rimeze cu
societatea coruptă din acel timp, orînduire în care onesti-
tatea, cinstea, virtutea erau înlocuite cu demagogia, cupidi-
tatea, viciul. Aceste stări maladive, maligne, l-au „mîhnit
peste măsură" pe Eminescu, chiar din adolescenţă, mîh-
nirea transformîndu-se în revoltă, din ce în ce mai pro-
fundă, odată cu trecerea anilor, care aduc cu ei neîmpli-
nirea înaltelor idealuri ale poetului. Să ne oprim, mai
întîi, la prima sa poezie satirică, Junii corupţi — publU

tXXV
cată în Familia, în 1869, dar• compusă pe cînd Eminescu
avea 16 ani — în care tînărul poet aruncă blestemul asu-
pra odraslelor claselor stăpînitoare, istovite de orgii :

„La voi cobor acuma, voi suflete-iamăgite,

Şi ca să vă ard fierea, o, spirite-ameţite,
Blestemul îl invoc ;
Blestemul mizantropic cu vînăta lui gheară,
Ca să vă scriu pe frunte, ca vita ce se-n fiară
Cu fierul ars în foc."

La numai un an de la publicarea acestei poezii, Emi-

nescu va scrie o nouă satiră — cu un titlu la fel de sem-
nificativ ca şi prima — intitulată Epigonii. Aceasta, su-
perioară din punct de vedere artistic celei dintîi, este
îndreptată împotriva poeţilor contemporani lipsiţi de ori-
zont, sceptici, pesimişti, poeţi care sînt puşi în cumpănă
cu vizionarii „zilelor de-aur a scripturilor române". „Com-
paraţiunea din poezia mea — mărturiseşte Eminescu —
cade în defavorul generaţiunei noi şi — cred — pe drept".1
Vrednicii înaintaşi ai literaturii noastre : Dîmitrie Cante-
mir, Văcărescu, Eliade, Negruzzi, Alecsandri etc., perso-
nalităţi însufleţite de înalte idealuri, sînt invocate pentru
a da pildă prezentului, pentru a zdrobi epigonii acelei pe-
rioade, „simţiri reci", „mici de zile, mari de patimi" :

„Iară noi ? noi, epigonii ?... Simţiri reci, harfe zdrobite,

Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrîne, urîte,
Măşti rîzînde, puse bine pe-un caracter inimic ;
Dumnezeul nostru : umbră, patria noastră — o frază ;
în noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază ;
Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic !"

La începutul ultimului deceniu al scurtei sale vieţi,

mai exact între 1 februarie şi 1 septembrie 1881, Emi-
nescu publică patru dintre cele cinci Scrisori (ultima apă-
1 v. I. E. Torouţiu şi Gh. Cardaş, Studii şi documente literare,
I, 1931, p. 311—313.

XXVI
rină, fragmentar, în anul 1886). Satirele — cum le va numi
T. Maior eseu — deşi au fost publicate într-un interval
atît de scurt, sînt rodul unei îndelungate meditaţii.1

Scrisorile cuprind o vastă arie de investigaţie critică

asupra societăţii contemporane poetului, orînduire pe care
o blamează folosind variate mijloace artistice. Condiţia tra-
gică a geniului, într-o^Societate clădită pe nedreptate, este
dată la iveală încă din Scrisoarea I :

„Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormîntare,

Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare...
Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,
iNu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el"...

Scrisoarea II va relua soarta geniului „într-un secol

de nimic":

„De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu ?

Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu ?
Azi, cînd patimilor proprii muritorii toţi sunt robi,
Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi
Molului lor închină, numind mare pe-un pitic
Ce-o băşică e de spumă, într-un secol de nimic."

şi va extinde aria satirică şi asupra altor vicii:

„Incorda-voi a mea liră să cînt dragostea ? Un lanţ

Ce se-mparte eu frăţie între doi şi trei amanţi."
„Azi adeseori femeia, ca şi lumea, e o şcoală,
Unde-nveţi numai durere, înjosire şi spoială."

Această ultimă ternă va fi amplu dezbătută îndeosebi

în Scrisoarea V.
1 v. Perpessicius, ediţia critică, M. Eminescu, Opere, I-VI,
Buc., 1939—1963.

XXVII
 în anii de studii la Viena şi Berlin, Eminescu con-
cepe o satiră, deosebit de violentă, îndreptată împotriva
falsului patriotism, a demagogiei politicianului burghez.
Folosind antiteza, poetul compară în Scrisoarea III — care,
într-o variantă din 1880, se subintitula Patria şi patrioţii —
trecutul glorios, vremurile de vitejie ale ţării — figura
domnitorului Mircea apărînd în prim plan — cu veacul
saltimbancilor şi al Irozilor :

„De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii;

Veacul nostru ni-1 umplură saltimbancii şi irozii"...
„O, eroi ! care-n trecutul de măriri vă adumbriseţi,
Aţi ajuns acum la modă de vă scot din letopiseţi,
Şi cu voi drapîndu-şi nula, vă citează toţi nerozii,
Mestecind veacul de aur în noroiul greu al prozii."

„Nerozii" la care se referă poetul sînt în primul rînd

liberalii. Invectivele la adresa lor sînt risipite cu dărnicie:

„Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,

De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul ?
Nici visezi că înainte-ţi stă un stlip de cafenele,
Ce îşi rîde de-aste vorbe îngîmîndu-le pe ele.
Vezi colo pe urîciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,
La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri"...
„Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii !
Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
In cămeşi cu mîneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie".

Spre finalul satirei poetul arată cu limpezime ce sînt

în realitate aceştia : „nişte mişei" :

„Prea v-aţi arătat arama, sfîşiind această ţară,

Preia Tăcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi — nişte mişei !"

XXVIII
 Ultimele versuri ale Scrisorii III îl invocă pe Ţepeş
vodă, vestit prin actele sale severe dar drepte :
„Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punînd mîna pe ei,
Să-i împărţi în două cete : în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la oasa de nebuni !"

Şi dacă poezia satirică atinge cele mai înalte piscuri

prin pana autorului poemei împărat şi proletar, proza şi
teatrul satiric se vor ridica la aceeaşi înălţime prin Ca-
ragiale. Teatrul (remarcîndu-se O noapte furtunoasă şi mai
cu seamă O scrisoare pierdută), schiţele, momentele, „mo-
numentele" literare ale lui I. L. Caragiale nu sînt ale
zeflemistului înnăscut, ci ale scriitorului cuprins de in-
dignare, de revoltă în faţa ipocriziei şi a fărădelegilor
din vremea sa. „Victimile" scriitorului sînt întotdeauna
alese cu discernămînt. El nu ironizează, nu satirizează
cu scopul de a amuza pe cei din jur, ci pentru a ajuta
la năruirea nedreptăţilor societăţii contemporane autoru-
lui. Satira caustică a lui I. L. Caragiale, îndreptată îm-
potriva corupţiilor, va determina anumite „molii intelec-
tiuile" — cum vor fi numite, de către un contemporan,
„personalităţile" academice detractoare ale marelui cri-
tic — să-l respingă de la premiile Academiei, pe motiv
că autorul ar privi deformat societatea, ar zeflemisi-o
pe nedrept, această atitudine pornind, chipurile, dintr-un
sentiment antipatriotic. Dar acest cuvînt „defăimează" se
traduce prin „a da în vileag" inechităţi flagrante. Se cere
a fi subliniată, deci, şi la autorul Scrisorii pierdute, pre-
cum şi la mulţi alţi scriitori ai ţării noastre, atitudinea
civică, profund patriotică. Dind glas acestui sentiment
I. L. Caragiale va satiriza cu vervă scăpărătoare princi-
palele instituţii şi racile ale timpului său, uzitînd o în-
treagă gamă de mijloace literare. Astfel, imoralitatea fa-
miliei burgheze, corupţia care se intindea ca o pecingine
asupra instituţiilor din acea vreme, arivismul social,
falsul patriotism, „lanţul slăbiciunilor", clasele stăpîni-
toare — spoliatoare ale ţăranilor, care se vor răscula

XXIX
în neuitatul an 1907, eveniment social de maximă impor-
tanţă pentru istoria ţării noastre, asupra căruia I. L. Cara-
giale se va apleca cu profundă condescendenţă şi revoltă,
publicînd pamfletul 1907, din primăvară pînă-n toam-
n ă 1 — politicianismul fanfaronard, strîmbătatea justiţiei
burgheze, naţionalismul etc., etc., etc., n-au scăpat de focul
concentric al satirei lui Caragiale. Exemplele pot fi extrem
de numeroase şi ele stau la îndemîna oricui. Acest tezaur
deosebit al literaturii noastre satirice ne-a creat nu mici
dificultăţi în selectarea operelor care urmau să le intro-
ducem în prezenta antologie, ţinînd seama de spaţiul acor-
dat ediţiei.
I. L. Caragiale este şi un neîntrecut creator de tipuri.
Cine nu-i are prezenţi în faţa ochilor minţii pe „distinsul
pedagog" Mariu Chicoş Rostogan, pe Dl. Goe..., pe Costă-
chel Gudurău din Telegrame şi mulţi alţii ? I. L. Caragiale
va excela însă în dramaturgie. Rămîn inegalate personaje
ca Nae Girimea, „Crăcănel" şi Miţa Baston din piesa
D-ale carnavalului, Conu Leonida din piesa Conu Leo-
nida faţă cu reacţiunea, Jupîn Dumitrache, Chiriac, Vela
şi Rică Venturiano din O noapte furtunoasă şi mai cu
seamă personajele din O scrisoare pierdută : Ştefan Tipă-
tescu, prefectul judeţului, Zaharia Trahanache, Nae Caţa-
vencu, Farfuridi şi Brînzovenescu, la care se alătură Zoe,
Agamemnon Dandanache, străjuiţi de poliţaiul oraşului.
Ghiţă Pristanda. Am lăsat intenţionat la urmă citarea per-
sonajului „anonim" — Un cetăţean turmentat.
Autorul acestei galerii de tipuri unice în plăsmuirec
lor a ştiut să surprindă în modul cel mai fericit cu putinţe
portretul fizic şi cel moral al personajului, divulgînd, pu-
nînd în lumină contrastul dintre esenţă şi aparenţă, din-
tre fiinţă şi mască, acest caracter dublu fiind odios îr
esenţă şi ridicol în aparenţă. în mod conştient I. L. Cara
; riale va îngroşa anumite defecte ale personajului, prezen
1 Răscoala de la 1907 va fi amplu şi în repetate rînduri oglin

:lită de către mulţi dintre scriitorii apropiaţi de suferinţele po

porului : Vlahuţă, Coşbuc, D. Anghel, St. O. Iosif, Panait Cerni'
Octavian Goga, M. Sadoveanu, Iorga, Rebreanu, Cezar Petresci
Arghezi, N. D. Cocea, Zaharia Stancu ş.a.

XXX
tîndu-ni-l caricatural, cu scopul de a ni-l scoate mai bine
în evidenţă, declanşînd rîsul sănătos al cititorului sau
spectatorului, rîsul constituind — după cum îl defineşte
Karl Marx — un factor important în „conducerea unei
vechi forme sociale spre mormînt".
O satiră corosivă întîlnim şi în creaţiile contemporanu-
lui marelui dramaturg — Al. Macedonski, poet de o pro-
fundă sensibilitate artistică, poet, cum singur se definea,
cu un „suflet revoltat" împotriva celor

„Graşi, pedanţi, burdufi de carte şi de-nvăţătură goi —

Bogătaşi ce cu piciorul daţi la inimi în gunoi,
Parveniţi fără ruşine, mizerabili ce la cîrmă
Faceţi salturi de păiaţe pe frânghie sau pe sîrmă,
N-am cu voi nici un amestec, oăci în lume de-aţi trăit,
Este o satiră-ntreagă faptul că v-aţi zămislit."

Autorul acestei poeme — Noaptea de ianuarie, 1882 —

îşi începuse activitatea, identic cu aceea a lui Hasdeu, pre-
cum şi a altor scriitori, prin atacuri sarcastice în versuri
la adresa monarhiei, pe care le va publica în presa vremii
sau în publicaţiile scoase de el, îndeosebi în Oltul şi Tarara,
reviste de fervoare polemică. Dintre aceste sentenţioase
•poezii — satira fiind vizibilă, şi aici, chiar din titlu — se
remarcă : Gîngavul politic („Jos streinul ce domneşte, / Le-
gile dispreţuieşte, / Vrea pe bete să ne dea, / Vodă Car... /
Vodă Car... / Trădătorul... Caragea !"), Al II-lea gîngav po-
litic („Cine-i prinţul care fură, / Şi cinstit că e se jură, /
Roade aur, papă-tot ?... / Este Ho... / Este Ho... / Este prin-
ţul Ho... tentot!") şi îndeosebi Cetăţeanul şi toboşarul, cu
lapidaru-i şi sugestivu-i refren, care sintetizează ideea poe-
ziei : „La palat, / La palat, / S-a scos ţara la mezat!"
Al. Macedonski, teoretician al simbolismului, cel mai
de seamă poet al acestui curent din ţara noastră, este con-
comitent şi un promotor al poezei sociale. Inspirîndu-se
din poeziile lui Alfred de Musset — Nopţile — Al. Mace-
donski va compune şi el un ciclu de nopţi, care însă, reflec-
tînd răscolitoarele stări sufleteşti ale poetului nostru şi

XXXI
realităţile timpului său, într-o mistuitoare elevaţie artis-
tică, aceste poeme vor constitui, împreună cu rondelurile
sale, cuhni ale literaturii române. Ideatica Nopţilor va fi
diversă, de la frămîntări intime, erotice, la reflecţii în faţa
naturii sau procesului de creaţie artistică, şi pînă la exalta-
rea vieţii, in a cărei perenitate crede cu stoicism: „Aide,
soartă ne-mpacată, scoală-te din nou la luptă..." Va pre-
domina însă, ca şi la Eminescu (este interesant că Mace-
donski publică 'unele dintre cele mai izbutite poeme din
ciclul Nopţilor în anul 1882, deci la numai un an de la
apariţia celor patru Scrisori eminesciene), revolta împo-
triva unei societăţi ostilă poetului, o societate filistină şi
putredă în moravuri. In acest sens se detaşează satira dra-
matizată Noapte de noiembrie, apărută în Literatorul, în
martie 1882. Tema este, ca în multe alte poeme, cotidiană.:
închipuindu-şi că a murit — „Dăunăzi către ziuă visasem
că murisem..." — poetul foloseşte acest pretext pentru a
înfăţişa numeroase tablouri contrastante ale societăţii, în-
tr-o izbutită suită de personificări şi antiteze. Parcurgînd
străzile, cortegiul mortuar lasă în urmă un Bucureşti

„Cu turnuri de biserici, cu teatre şi palate,

Cu-ntreaga lui satiră de lux şi de păcate,
Cu oameni ce declamă strigînd : Patriotism,
împinşi de-aceleaşi patimi ş-acelaşi egoism,
Cu corpuri fără inimi şi ţeste fără creieri,
Suib rare eîntă-atîţia stigleţi, ş-atîţia greieri;
Oraş în oare zilnic, Dreptatea, în genunchi,
De corbii sugrumării e roasă la rărunchi ;
Prăpastie în care virtutea este-o crimă,
Si crima cea mai neagră, virtute mai sublimă"...,

oraş tolănit în nepăsare, oraş în care este „Trufia în tră-

sură, Mizeria pe jos", oraş care apasă pe cei oneşti prin
forţa Banului. Finalul poeziei ni-l prezintă pe autor deş-
teptat din acest sumbru vis, dar privind către fereastră
vede o zi înnorată... „Părea că e-n zăbranic natura îmbră-
cată,/ Şi frunzele la vînturi gemînd, se scuturau" — o zi
mohorîtă ca Şi soarta poetului în societatea burgheză.

XXXII
 Satira abundă şi în această perioadă, nu numai în opera
clasicilor citaţi mai sus, ci şi în scrierile altor valoroşi
scriitori ai literaturii noastre. Procedeele literare abordate
vor ji, ele asemenea, dintre cele mai diverse, avînd însă
drept scop biciuirea celor care au trădat revoluţia şi au
pactizat ruşinos cu foştii adversari, satirizarea aspră a de-
magogiei, arivismului, liberalismului de paradă, snobismu-
lui, spiritului mic-burghez, făţărniciei moralei decăzute,
parlamentarismului, cosmopolitismului, naţionalismului
etc., etc., etc.
Spre finele veacului trecut, ca rezultat al influenţei
ideologice a proletariatului şi în această direcţie, satira
îşi clarifică şi mai bine atitudinea. „E o noutate de ton
în polemicile pe care le porneşte din primul său an de
apariţie Contemporanul, în severitatea cu care e dezvăluită
impostura ştiinţifică. Treptat cîteva dintre principalele
obiective critice ale socialiştilor devin şi cele ale literaturii
satirice. Militarismul, şovinismul, şcoala intervenţiilor şi a
rutinei tîmpe, parazitismul social sînt ţinta articolelor şi
conferinţelor, temele principale ale schiţelor lui Caragiale,
ale instantaneelor lui Vlahuţă. E unul din aspectele ce
verifică puterea de înrîurire pe care a avut-o, la sfîrşitid
secolului, ideologia muncitorească asupra cîtorva dintre
marii realişti critici. Alături de ei se formează în sînul
mişcării socialiste scriitori ca Miile1 sau Anton Bacal-
başa". 2 A. Bacalbaşa face o critică sistematică societăţii
burghezo-moşiereşti, scriind articole satirice de o mare im-
portanţă pentru mişcarea socialistă din România. Anul
1893 este deosebit de fecund pentru el : scoate de sub
tipar — împreună cu I. L. Caragiale — Moftul român,
revistă satirică, în care va publica o bună parte dintre
1 Relatînd o convorbire cu Eminescu, autorul poeziei 1907
— Vlahuţă — destăinuie impresia excelentă pe care i-a lăsat-o
genialului poet lectura versurilor clin Caietul roşu ; „Uite, dintre
tinerii de azi, ştii cine dă semne c-are să fie poet mare la noi ?
— Cine? — Miile. Da, da, nu te uita, Miile e poet... In Caietul
roşu al lui am găsit lucruri minunate, minunate !"
2 Silvian Iosifescu, Prefaţă, la Proză umoristică română, I,
E.P.L., Buc., 1965, p. XI.

XXXIII
3 — Satira în literatura română, voi. I
schiţele şi pamfletele sale, mai ales cele referitoare la
armată. O publicistică activă va desfăşura în coloanele
ziarului Adevărul şi revistei satirice Moş Teacă. El va de-
masca cruzimile săvîrşite în incinta cazărmilor (Copil de
trupă, Medic de regiment), va înfiera monarhia (Darul nos-
tru regelui, Mesajul regal), conchizînd că „în inima ţării
dragostea de dinastie nu are loc", va pune la stîlpid infa-
miei numeroşi r&pre&entanţi ai burghezo-moşierimii, va lua
apărarea scriitorilor autentici (Bene-Merenti 1 şi Ce face
Caragiale 2 ), va acuza societatea burgheză, care încuraja
pe pseudoliteraţi, docili însă acesteia. A. Bacalbaşa se re-
marcă nu numai datorită activităţii sale de pasionat gaze-
tar, de lucid apărător al drepturilor mulţimii, al artei şi
criticii literare realiste. El este făuritorul celebridui perso-
naj Moş Teacă. Critica şi satira la adresa armatei burgheze
nu avea un caracter izolat; ea se înscria în programul de
luptă al socialiştilor români. Presa socialistă, în general,
dar mai ales Contemporanul publicase numeroase articole,
pamflete, versuri etc. îndreptate împotriva acestei armate.
Ion Păun-Pincio, D. Th. Neculuţă ş.a. îşi spuseseră cuvîntul
în această privinţă. Moş Teacă personifică tipul cazonului
de tristă amintire, din vremea lui Bacalbaşa, care însă nu
trebuie limitat numai la armată. „Ar fi nedrept să afirmăm
că Moş Teacă este numai militar. Lărgindu-i cercul de ac-
tivitate, studiindu-l de aproape, el poate fi cu aceeaşi uşu-
rinţă prefect, profesor de universitate, medic, comisar co-
munal, arhimandrit, gardist, avocat, senator, comerciant
de coloniale, orice — pentru că în toate breslele acestea
întîlnim însuşirile de mai sus, în unele mai mult, în altele
mai puţin." s Nu întîmplător în unele schiţe din volumul
Moş Teacă din cazarmă satira se îndreaptă, cu umor, îm-
potriva marasmului moralei burgheze (Moş Teacă spiritist),
contra presei subjugate politicienilor reacţionari ai vremii,
şi chiar împotriva monarhiei (Moş Teacă la 10 mai), zi în

1 Adevărul, an. VI (1893), nr. 1630 (6 sept.), p.l. (semnat înot).

2 Adevărul, an. VII (1894), nr. 2013 (24 oct.), p. 1.
3 Primul atac, în rev. Mos Teacă, an. I (1895), nr. 1 (26 martie),
p. 1.

XXXIV
 care, după expresia lui Moş Teacă, „soldatu trebuie să fie
vesel. Ai înţeles ? Fii vesel, mă, că-ţi scot măselele l"
Operele satirice ale marilor clasici, şcoala critică a Con-
temporanului, ca expresie a mişcării socialiste în această
direcţie, vor influenţa puternic şi pe alţi creatori. Un
exemplu îl constituie şi A. Vlahuţă. Nedreptăţile l-au im-
presionat profund, inspirînclu-i pagini semnificative pen-
tru atitudinea protestatară a scriitorului. Ele constituie în
egală măsură şi un document literar asupra epocii, cu ale
cărei clase dominante Vlahuţă este în dezacord.
Vlahuţă desfăşoară o bogată activitate în paginile re-
vistelor şi ziarelor, criticînd şi satirizînd atît în articole, cit
şi în schiţe, nuvele sau pamflete, instituţii ale epocii:
şcoala, armata, justiţia, monarhia, precum şi morala bur-
gheză, politicianismul, afacerismid, obtuzitatea, familia
bazată doar pe meschine interese materiale ş.a. El con-
tinuă, aşadar, tradiţiile progresiste ale literaturii noastre,
şi sirii influenţa ideilor înaintate, Vlahuţă a dat la lumină
scrieri interesante, cum ar fi: Unde ne sînt visătorii ?...
Ananghie, La arie, Ion, Socoteala, 1907, conferinţa Curen-
tul Emineseu. Surprinzînd tipuri şi situaţii caracteristice
pentru acele timpuri dramatice, el ne-a lăsat în creaţia sa
mărturii despre condiţia de viaţă inumană a celor săraci,
denunţînd în acelaşi timp parazitismid claselor dominante.
Glasid lui, plin ele indignare şi revoltă, izbucneşte cu o
tărie neîntîlnită pînă acum în scrisul său în anid 1907.
El se uneşte, în primul rînd, cu glasid bunului său prieten
1. L. Caragiale. Ca şi 1907, din primăvară pînă-n toamnă,
poezia 1907 a lui Vlahuţă constituie un manifest care stig-
matizează statul burghezo-moşieresc şi, în primul rînd,
principalul ei vîrf: monarhia, pe care scriitorul o mai
atacase, cu mult înainte, în pamfletul alegoric, de o rară
vehemenţă, Auri sacra fames (Blestemata foame de aur),
aluzie vizibilă la lăcomia regelui prusac. Poezia 1907 a
apărut numai la două luni după înecarea în sînge a răs-
coalelor ţărăneşti, cînd era în mintea oricui încă viu ma-
sacrul ordonat de rege împotriva răsculaţilor fluininzi,

XXXV
3*
 Pentru a putea publica această poezie Vlahuţă recurge la
alegorie.
împreună cu I. L. Caragiale, Delavrancea, Coşbuc, au-
torul poeziei 1907 cluce o campanie susţinută pentru
denunţarea orînduirit nedrepte. Creionind chipul unor Pa-
raziţi, Vlahuţă se dovedeşte a fi un fin portretist, un pă-
trunzător moralist, amintind de „fiziologiile" lui C. Ne-
gruzzi sau M. Kogălniceanu.
Influenţa ideologică a proletariatului se face tot mai
simţită în primele decenii ale secolului XX. Această în-
rîurire va fi prezentă şi în unele articole-pamflet, mai
puţin cunoscute, ale lui Panait Istrati, publicate, îndeosebi,
în România muncitoare din perioada Congresului de con-
stituire a Partidului Social-Democrat din România (1910),
la care Pornit Istrati participă activ, ca delegat al munci-
torilor brăileni. Lectura articolelor scoate în lumină un
aspru acuzator al societăţii contemporane, un pamfletar
dur, sau mai exact, aşa cum îl va defini mai tîrziu Facla,
un „polemist-proletar, care azvîrle cuvîntul ca pe o gra-
nată, fără eleganţă de arenă, fără poză, fără stil. Ci, astfel
cum se aruncă granata în luptă : la ţintă, şi nimic mai
mult".1 în această categorie intră şi pamfletul intitulat
Laş 2 : „Da, laşi de la cel din urină spion poliţienesc pînă
la cel mai de sus dregător... căci cum poţi numi altfel pe
nişte smintiţi, care vin la miezul nopţii şi-ţi crapă capul
cu tesacele fără ca tu să fi făcut vreo ilegalitate ? Cum
poţi numi altfel pe nişte funcţionari ai ordinei publice,
care te umplu de vînătăi în celulele întunecoase şi cînd tu
eşti absolut neputincios ? Şi, mai presus de toate, ce epitet
mai expresiv merită un alt dregător, care-ţi calcă casa şi
cuvîntul de onoare, te ridică pe sus, te dă pe mîna călăilor
săi şi apoi tot el te aduce în faţa sa pentru a te judeca 7
Laş."
Într-un alt articol Panait Istrati ridică false osanale
Premierului care a creat Jandarmeria rurală :
1 Facla, an. VII (1925), nr. 126 (22 septembrie), p. 1.
* România muncitoare, an. V (1909), seria a Il-a, 5 noiembrie.

XXXVI
 „Salve, Excelenţă !
Suflete nobil! Omule ilustru ! Operă nepieritoare ai
dat patriei tale... Românii, recunoscători, te vor proslăvi
în vecii vecilor, şi măreaţa ta figură, zeificată, va fi pentru
posteritate icoana şi oglinda timpurilor actuale, timpuri de
înalte aduceri-aminte, în care un mare bărbat de stat, un
mare patriot, un suflet sublim, calităţi divine şi inimă de
aur, un om genial — Justiţia şi Umanitatea personifi-
cată — a dat ţării şi neamului său cea mai mare capo-
doperă ce poate da un iubitor al naţiunii sale, Jandarmeria
rurală." 1
Finalul pamfletului este în stilul caracteristic, din
această perioadă, al lui Panait Istrati: „Destul! Ai voit
să arăţi lumii civilizate — care din nenorocire nu-ţi cu-
noaşte opera — care sînt mijloacele prin care un popor se
poate îmblînzi, civiliza şi cum i se poate forma caracte-
rele... Ai voit, în sfîrşit, să dovedeşti originalitatea unui
ministru, care ştie a uza de toate mijloacele şi a întîmpina
toate inconvenientele pentru a mulţumi pe nişte nemulţu-
miţi pretenţioşi.
Ai reuşit!"
Al. Oprea, în prestigioasa sa monografie dedicată auto-
rului Chirei Chiralina, analizînd activitatea literară de în-
ceput a lui Panait Istrati, ajunge la exacta concluzie că :
„Articolele-pamflet ale lui Panait Istrati se încadrează
în jurnalistica de atitudine, pe care o stimula şi o promova,
în acei ani, presa socialistă. Oare N. D. Cocea nu-şi verifi-
case talentul remarcabil de pamfletar mai întîi în paginile
României muncitoare, sub pseudonimul, deseori întîlnit:
Nicoară al lumii ?" 2
N. D. Cocea, vigurosul pamfletar, va afirma, după o
experienţă îndelungată în acest gen literar, într-un inter-
viu 3, că pamfletul în literatura română începe cu N. Fi-
limon, în romanul Ciocoii vechi şi noi, trece la Gh. Panu,
ce se face remarcat prin portretele sale, şi poposeşte la
1 România muncitoare, an. V (1909), seria a Il-a, 13 august.
2 Al. Oprea. Panait Istrati, E.P.L., 1964, p. 40.
3 G. Preda, De vorbă cu N. D. Cocea, în Viaţa literară, an.
VIII (1933), nr. 146 (1 iulie-—30 august), p. 1—2.

XXXVII
Facla, în jurul căreia s-au adunat distinşi pamfletari, în
articolul scris cu prilejul împlinirii a şase luni de la în-
fiinţarea Faclei se spunea : „Ca şi pînă acum nu vom cruţa
nimic şi nu vom ierta pe nimeni, de la cel din urmă jan-
darm rural ascunzîndu-şi nedreptăţile şi teroarea în de-
părtarea satelor, şi pînă la jandarmul rural din fruntea
guvernului şi-.de* la picioarele tronului; nu vom uita nici
unid din cei 'care trăiesc din mizeria mulţimii şi din mias-
mele reacţiunii •politice".1 în Facla — dar şi în alte ziare
şi reviste de sub influenţa ideologiei clasei muncitoare —
apar articole, schiţe satirice, pamflete vitriolante, la adresa
claselor exploatatoare, contra Parlamentului neputinţei,
justiţiei corupte, misticismului, guvernelor sugrumătoare
de libertăţi şi bestiale în ura lor faţă de proletariat, îm-
potriva pseudoliteraţilor, plagiatorilor, şovinismului. N. D.
Cocea nu va osteni să ardă, cu o lăudabilă răbdare şi perse-
verenţă diabolică, îndeosebi plaga socială numită monar-
hie, în ciuda tuturor restricţiilor. Se poate afirma, fără
riscul ele a greşi, că cele mai izbutite pagini ale lui N. D.
Cocea sînt pamfletele scrise împotriva monarhiei: „Regele
ţărănimii !", Urechile regale, Urecheatul, La pensie, maies-
tate !, 10 mai, zi de ruşine, Regele — complice al asasini-
lor, palatul, gazdă de hoţi etc. Campania celor grupaţi în
jurul Faclei împotriva nedreptăţilor de orice fel va aduce
opresiuni nenumărate asupra revistei şi colaboratorilor sui.
In anul 1912, în urma unor articole de o unică violenţă,
regele dă poruncă să se intenteze Faclei proces de lezma-
jestate. Curînd însă, laşitatea, teama de opinia publică, şi
aşa defavorabilă monarhiei, l-au determinat să renunţe, la
proces. Peste un deceniu va avea loc Procesul Cocea — Re-
gele Ferdinand (ca urmare a publicării pamfletidui Răs-
punzătorul ! „Regele Ferdinand al României nu poate avea
prezumţia deşartă să creadă că va avea mai multe baioneta
decît au avut predecesorii lui pe căile opresiunii şi ale
ghilotinei") şi monarhul, trăgînd de talerul „dreptăţii", îl
va condamna pe N. D. Cocea la închisoare pe termen de
un an şi jumătate.
i Activitatea noastră, în Facla., an. I (1910), nr. 26 (4 septem-
brie), p. 405—406.

XXXVIII
 Curajoasa luptă a Faclei — şi desigur şi a celorlalte
reviste cu orientare similară — împotriva regimurilor de
teroare, care arestau şi condamnau pe conducătorii miş-
cării muncitoreşti, confiscau gazetele democratice, inter-
ziceau întrunirile publice, îşi avea rădăcina — după cum
mărturiseşte N. D. Cocea în articolul citat — în faptul că
revista era „a clasei muncitoare şi a acelora care i-au îm-
brăţişat năzuinţele". Şi unul dintre cei care i-au îmbrăţişat
năzuinţele se numea Tudor Arghezi, despre care iniţiatorul
Faclei scrisese în 1908, cu excepţională intuiţie în apre-
cierea valorilor literare, într-o scrisoare (v. Biblioteca Aca-
demiei) către Toma Dragu, aflat la Paris : „Avem vreo
treizeci de poezii ale celui mai mare poet al nostru, Tudor
Arghezi. Numele şi versurile lui vor face o revelaţie". O
poezie dintre acestea va fi publicată în 1910 (pe cînd Ar-
ghezi se afla în Elveţia şi Franţa) în fruntea primului
număr al noii reviste, scoasă de N. D. Cocea, Viaţa so-
cială, poezie luată din caietul manuscris, încredinţat, la
plecare, de către autorul „agatelor" amicului său; poezia
este intitulată Rugă de seară, şi reprezintă un adevărat
manifest de poetică militantă, premergător Testamentului :
„Să-mi fie verbul limbă
De flăcări ce distrug,
Trecînd ca şerpii cînd se plimbă,
Cuvîntul meu să fie plug.
Tu, faţa solului o schimbă,
Lăsînd în urma lui belşug".
Adresîndu-se „Infinitului" încă de la primele versuri:
„Infinit! Infinit! / Adună-ţi bolţile deodată / In vuiet pre-
lungit", poetul îi cere, spre finalul poeziei, să-i dea, o pu-
tere cu ajutorul căreia să scufunde o lume lîncezîndă, pen-
tru ca din străfunduri să iasă o nouă lume : „limpede şi
blîndă" :
„O ! dă-mi puterea să scufund
O lume vagă, lîncezîndă.
Şi să ţîşnească-apoi, din fund,
O alta, limpede şi blîndă."

KXXIX '
 La împlinirea unui an de existenţă a Vieţii sociale, în
decembrie 1910, articolul program, Către cititori, semnat
cu iniţialele revistei, V.S., referindu-se la scrierile apărute
în paginile ei — care purtau semnăturile unor valoroşi li-
teraţi şi oameni de ştiinţă (C. Dobrogeanu-Gherea, D. An-
gliei, Gala Gdlaction, Const. Miile, G. Topîrceanu, Ion Mi-
nulescu, Paul Bujor, Traian Vuia, Aurel Vlaicu etc.) —
conchidea că revista a încercat „ o colaborare liberă între
artă şi socialism" şi a pus idealul său social „sub auspi-
ciile poetului celui mai revoluţionar al vremii noastre :
Tudor Arghezi".
Această activitate literară excepţională, ca ideatică şi
ca măiestrie artistică, o va continua Tudor Arghezi la alte
numeroase ziare şi reviste în anii care vor urma (Rampa,
Seara, Cronica, Naţiunea, Viaţa românească, Adevărul lite-
rar, Kalende, Bilete de papagal etc.), sau o va aduna în
volume, care vor începe să apară după ce scriitorul împli-
nise vîrsta de 47 ani!
In scrisul lui Arghezi „zace mînia bunilor" săi împotriva
nedreptăţilor îndurate, iar prin versul lui „Biciul răbdat
se-ntoarce în cuvinte / Şi izbăveşte-ncet pedepsitor
Odrasla vie-a crimei tuturorO modalitate artistică este
şi pamfletul. Numai că la Arghezi noţiunea de pamflet are
cu totul alte sensuri. Pamfletele sale — pe care le intitu-
lează „bilete" sau „tablete" — sînt „sinteze", care pot „să ia
accente de la vers, clarităţi de la satiră, arome şi culori de
la poezie". Mărturisirea poetului este transpusă uimitor
de exact în numeroase „pamflete", ceea ce l-a determinat
pe G. Călinescu să conchidă că pamfletele argheziene sînt
„curată poezie a mişcării de invectivă".
Tudor Arghezi face un amplu rechizitoriu vechei socie-
tăţi. Campaniile sale sînt îndreptate atît împotriva corupţiei
vieţii politice, parlamentului, guvernelor criminale — asa-
sine şi ale ţăranilor răsculaţi la 1907 — familiei burgheze,
presei, şcolii, bisericii etc., cît şi contra unor figuri pro-
eminente ale timpului: „ploşniţa regală„spionul pru-
sac" (Omul cu ochi vineţi), şeful statului hitlerist (Fel de
poveste), sau baronul von Killinger, ambasador al Ger-

XK
maniei fasciste la Bucureşti (Baroane), acest din urmă
pamflet fiind considerat ca un model al genului.
Nenumăratele sale pamflete (parte dintre ele adunate
în diferite volume în ultimele două decenii), scrise de
geniala-i pană în timpul unei vitrege societăţi, ne duc la
concluzia că Tudor Arghezi este cel mai distins pamfletar
al ţării noastre.
Lupta proletariatului pentru cucerirea unei vieţi mai
bune intră într-o nouă etapă, calitativ superioară, înce-
pînd cu cel de al treilea deceniu al secolului nostru, mai
exact după înfiinţarea Partidului Comunist din România.
Pe plan ideologic ea capătă forme deosebit de ascuţite.
Partidul Comunist din România, în special după Con-
gresul al V-lea, din 1931, desfăşoară o largă activitate
pentru răspîndirea ideologiei sale revoluţionare şi pentru
demascarea tuturor formelor ideologiei claselor exploata-
toare. Printre alte hotărîri importante, Congresul al V-lea
al P.C.R. trasase şi sarcina de „a combina cu pricepere
metodele şi formele de luptă ilegale, semilegale şi
legale".1
Urmînd această indicaţie, în jurul unor ziare şi reviste
editate de P.C.R., sau cu o orientare democratică, se vor
forma nuclee importante, care vor lupta curajos împotriva
ideologiei oficiale, ce se făcea simţită şi prin diverse cu-
rente reacţionare, care se pretindeau inovatoare. Un an
mai tîrziu după Congresul al V-lea, într-o rezoluţie, din
aprilie 1932, adoptată de C.C. al P.C.R., se arată că: „o
manifestare caracteristică perioadei de după congres o
constituie mişcarea mai vijelioasă şi mai largă printre inte-
lectualitatea muncitoare".2
Această mişcare vijelioasă era privită cu îngrijorare de
Siguranţa statidui burghez, care într-un raport către Mi-
nisterul de Interne, menţiona: „în mod direct, partidul
comunist editează şi publică o importantă presă legală şi
1 Documente din Istoria Partidului Comunist din România,
Editura pentru literatură politică. Buc., 1953, ed. a Il-a, p. 117.
2 Documente din Istoria P.C.R. 1929—1933, voi. IU, E.S.P.L.P.,
Buc., 1956, p. 435.
«
XLI
ilegală. îndeosebi cea legală izbuteşte s-o strecoare cu
dibăcie prin cenzură". în raportul citat se mai făceau apre-
cieri şi asupra periodicităţii şi condiţiilor tehnice ale ziare-
lor : „apar destul de regulat, in condiţii tehnice prezenta-
bile. Progresul este evident în această direcţie".1
Printre cele mai importante reviste care apar în această
perioadă trebuii să amintim hebdomadarul social-cultural
de stînga Reporter (apropiat ca factură de Bluze albastre),
care îşi începuse apariţia în 1933 — şi reuşise să formeze
un puternic nucleu al scriitorilor comunişti sau literaţi ani-
maţi de idei umanitare — şi care, de la 7 noiembrie 1937 —
şi nu întîmplător este aleasă această dată de 7. noiem-
brie — devine o publicaţie politică, socială şi literară a
P.C.R. în editorialul revistei, intitulat Către cititori, se
deschide focul împotriva cenzurii şi se promite cititorilor
că se vor strecura „severe aşchii de adevăr, scăpărări vii
de lumină..." în privinţa regimurilor de teroare se afirmă
că : „oricît de masivă ar fi stupiditatea stăpînirilor dicta-
toriale, inteligenţa omului, cinstea convingerilor, însufle-
ţirea mulţimilor le răpun în cele din urmă. Nimic nu e mai
efemer pe lume ca durata tiraniilor. Nici rugurile, nici
temniţele, nici surghiunul nu le-au putut asigura trăinicia.
Toate s-au dus cu vremea.
Satrapi cupizi, aventurieri de răspîntie s-au dus de-a
berbeleacul, unii peste alţii".
în paginile Reporterului vor apare numeroase articole
care pledează pentru o literatură nouă, în care să vibreze
aspiraţiile proletariatului revoluţionar. Totodată sînt cri-
ticate, satirizate concepţiile greşite care susţineau activi-
tatea „pur spirituală" a intelectualului, ruptă de înaltele
aspiraţii ale clasei muncitoare. De asemenea Reporterul va
lupta cu consecvenţă împotriva pericolului fascist. Printre
colaboratori se numărau: N. D. Cocea, M. R. Paraschi-
1 Arhiva centrala a Institutului de istorie a partidului de pe

lingă C.C. al P.C.R., dosar nr. 4150, fond 24. fila 00147. Apuci :
Ileana Vrancea. Studiu în voi. Tradiţii ale criticii literare marx-
iste din România — 1930—1940, Editura politică, 1962, p. 8,

XLII
•vescu, Demosiene Botez, Ion Călugării, Al. Şahighian,
A. Baranga ş.a.
O altă publicaţie, sub directa îndrumare a P.C.R., este
revista Era nouă, apărută în amd 1936. Prin analiza marx-
istă făcută societăţii acelor vremi, prin principiile şi ţelu-
rile anunţate încă din Cuvîntul înainte al primului număr,
din 1 februarie, avea să înspăimînte oficialitatea
burgheză. Era nouă — revistă axată pe studii teoretice,
dintre care se remarcă cele referitoare la literatură (Repor-
terul era în primul rînd o revistă politică, socială şi lite-
rară), prezentate într-o înaltă ţinută ştiinţifică, dar în ace-
laşi timp într-o limbă clară, accesibilă tuturor, revistă care
duce o luptă tenace împotriva bazei filozofice a gîndiri-
smului şi cultivă critica literară marxistă — va fi suspen-
dată, de cenzură, numai după trei numere.
în pofida represiunilor guvernamentale, a suprimării
de către cenzură a ziarelor şi revistelor conduse sau îndru-
mate de P.C.R., mulţi dintre scriitorii din ţara noastră,
indiferent de naţionalitate, îşi strîng rîndurile în jurul
unor periodice influenţate de partidul clasei muncitoare,
sau alăturate cauzei socialismului, dezaprobînd, criticând,
satirizînd şi condamnînd, pe măsura convingerilor politice,
curajului şi talentului stările nefireşti de lucruri, abuzu-
rile, teroarea, actele criminale ale conducătorilor de atunci.
Dintre aceste periodice cităm: laşul socialist (1919—1935),
Tînăra generaţie (1935), Cadran (1939), Şantier (scoasă de
Ion Pas între' 1933—1937), Manifest (de George Ivaşcu,
1934—1935), Ţara nouă (editată de M. Beniuc), precum şi
revistele în limba naţionalităţilor conlocuitoare Korunk şi
Welt. Un loc aparte ocupă revista Cuvântul liber (1933—
1936), de sub îndrumarea lui Tudor Teodorescu-Branişte,
care polarizează poeţi, nuvelişti, romancieri, reporteri,
artişti plastici, critici literari etc., unii dintre ei care
cinstesc, cu numele lor şi literatura zilelor noastre. Dintre
cei care au semnat în paginile acestei reviste amintim pe :
Al. Sahia, M. R. Paraschivescu, G. Bacovia, Ion Minulescu,
Anton Holban, G. M. Zamfirescu, Victor Ion Popa, Per-
pessicius, Demostene Botez, Victor Eftimiu, George Lesnea,

XLIII
 D. I. Suchianu, Athanase Joja, Al. Philippide, Geo Bogza,
Eugen Jebcleanu, George Macovescu.
Este firesc ca în această epocă, de adinei zguduiri so-
ciale, scriitorii, orientîndu-se după ideile înaintate, să dea
la iveală opere de adîncă critică şi satiră socială, opere pă-
trunse de un înalt umanism. In sensul amintit merită să
cităm articolele şi schiţele scriitorului, mort atît de tim-
puriu, Alexandru Sahia, Anii împotrivirii ai lui Geo Bogza,
pamfletele, campaniile din presă de pe poziţii democratice
ale lui Zaharia Stâncii, precum şi poezia stenică din această
perioadă — să cităm, de pildă, pe Mihai Beniuc: „Prin
ţărmul nostru-nţelenit de ură / Tot am să-mi tai cu cîn-
tecele vad!" (E slobod să mai cînt ?, 1941) — sau opere
de mare anvergură, romanele fluviu, fresce sociale, Răs-
coala, de Liviu Rebreanu, Întunecare de Cezar Pe-
trescu, Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de
război de Camil Petrescu ş.a. Critica societăţii, satira
moravurilor se face adesea în perioada interbelică, fo-
losindu-se bogata gamă a genului: zîmbetul plin de în-
ţelepciune potolită, ironia disimulată, comicul burlesc, rîsul
umilitor, —^ mergîndu-se pînă la rîsul amar, indignat,
viguros şi lava ridicolului. Unele dintre aceste elemente
sînt prezente în schiţele lui Gh. Brăescu referitoare la
armată (Vine doamna şi domnul gheneral), în comediile lui
Tudor Muşatescu (Titanic-Vals, ...Eseu), în cărţile lui
Damian Stănoiu, în care ni se prezintă desfrîul şi ipocrizia
monahală (Alegere de stareţă), în volumul Migdale amare
de G. Topîrceanu, dar mai ales în romanul neterminat,
publicat fragmentar, Minunile Sfîntului Sisoe, în care
autorul Parodiilor originale îşi propunea „De satirizat în
«Sisoe» : Instituţii, moravuri, credinţe... războiul, clerul,
justiţia, şcoala, superstiţiile, parlamentarismul, alegerile,
politica, poliţia" etc. Această efervescenţă literară demons-
trează din plin că în perioada amintită satira s-a ridicat
pe o nouă treaptă, calitativ superioară, ea răspunzînd
cerinţelor publicului cititor.
Actul istoric de la 23 August 1944 eliberează şi multe
„condeie ţinute în lanţuri". Noul umanism se afirmă puter-

XLIV
 nic pe toate planurile, făurindu-se o literatură militantă,
elaborată în viitoarea evenimentelor social-politice, ini-
ţiate şi conduse de P.C.R., o literatură creată la o înaltă
temperatură şi manifestată în diverse forme artistice, de
la poezie la roman, de la schiţă, nuvelă şi reportaj la piesă
de teatru etc. Cum este şi firesc legătura dintre litera-
tura valoroasă din trecutul apropiat şi prezentul clocoti-
tor, tumultuos, o face generaţia scriitorilor români maturi,
în acei ani: Tudor Arghezi, M. Sadoveanu, George Căli-
nescu, Tudor Muşatescu, Miron Radu Paraschivescu, Za-
haria Stancu, Mihai Beniuc, Geo Bogza, Eugen Jebeleanu
ş.a., precum şi de către generaţia scriitorilor naţionalităţi-
lor conlociutoare : Nagy Istvăn, Asztalos Istvăn, Meliusz
Jozsef, Oscar Walter Cisek, Alfred Mărgul-Sperber etc.
îndemnul marelui nostru scriitor M. Sadoveanu — „Crea-
tori de pretutindeni din această ţară, uniţi-vă ! Puneţi-vă
în slujba poporului! (...) Mă adresez tuturor acelora care
socot că-şi iubesc neamul, tuturor celor care s-au socotit
şi se socotesc democraţi" — găseşte un ecou puternic nu
numai în sufletele confraţilor generaţiei sale, ci şi în cele
ale tinerilor scriitori. Vor fi continuate şi dezvoltate toate
genurile de manifestare literară, creîndu-se opere care vor
dăinui în timp, unele dintre ele intrînd în patrimoniul
literaturii naţionale şi universale; să cităm doar versurile
lui Arghezi şi romanul Desculţ de Zaharia Stancu. Lite-
ratura cu caracter satiric capătă şi ea, în această perioadă,
un nou avînt. Temele sînt multiple şi cu nuanţe variate,
de la stigmatizarea vechilor clase sociale exploatatoare,
care se cramponau în retrogradele lor concepţii, pînă la
satirizarea unor vicii ivite în comportarea anumitor oa-
meni. Acest filon tonic al literaturii va fi preluat şi de
generaţia tinerilor scriitori din ţara noastră. Să amintim,
mai întîi, pe mult regretatul Nicolae Labiş, apoi versurile,
de după Eliberare ale Măriei Banuş şi ale mai tinerilor poeţi
Geo Dumitrescu, Şt. Augustin Doinaş, ca să ajungem la
poezia lui Marin Sorescu. Proza, îndeosebi romanul, ca-

XLV
 păta noi contururi. (Vezi romanele Străinul (1955), Setea
(1958) de Titus Popovici, Moromeţii (voi. I, 1955, voi. II,
1967) de Marin Preda, Şoseaua nordului (1958) de Eugen
Barbu etc., etc.) înfruntarea între nou şi vechi, în toate
sferele de manifestare, este reprezentată şi în numeroase
piese de teatru. Ironia, satira, sarcasmul împotriva perima-
telor concepţii de viaţă, sau contra unor stări de spirit
neconforme cu realităţile sănătoase ale societăţii socialiste
sînt prezente în piesele de teatru semnate de Horia Lovi-
nescu, Mihai Davidoglu, Lucia Demetrius, Aurel Baranga,
Paul Everac, Al. Mirodan, Dor el Dorian, Teodor Mazilu.
Conchidem prin a afirma cu certitudine că în ultimul
sfert de veac satira românească a adus noi valenţe în
peisajul literaturii noastre. Acest fenomen a fost posibil
datorită talentului incontestabil al scriitorilor noştri con-
temporani, stimulaţi de înaltele idealuri ale societăţii so-
cialiste. Ajungem astfel la constatarea că scriitorii gene-
raţiei noastre au respectat severele precepte ale satirei,
expuse acum o jumătate de secol de Tudor Arghezi,
în articolul intitidat Pamfletul şi publicat în Lumea din
18 ianuarie 1925 : „Ca să-şi atingă scopul, pamfletul tre-
buie neapărat să concretizeze vizual şi să corespundă egal
cu obiectul, el se lucrează în adîncime cu intuiţia şi cu
imaginea. Pamfletul se învîrteşte în jurul obiectului cu
oarecare frumuseţe de corb ; între două zboruri circulare
ciupeşte, zgîrie, înţeapă, rupe. Pamfletul se lucrează cu
andreaua, cu peria de sîrmă, cu răzătoarea sau cu fierăs-
trăul bijutierului, şi uneori, în clipele supreme, cu unelte
de măcelărie.
Un pamflet îşi atinge scopul cînd izbuteşte să strecoare
otrava îndoielii în insul însuşi al celui pamfletizat. Şi
această victorie, eminamente morală, o cîştigă orice pam-
flet bine echilibrat şi scris cu văz.
în pamflet, ca şi în comedie, şi ca în toată satira, rezidă
2)Uterea imbatabilă a surîsului. Scriitorul îşi domină subiec-

XLVI
tul. Pamfletul e tifla — şi acestui gen i se cuvine o mină
curată, elegantă, şi chiar o bijuterie pe degetul mic. Pam-
fletul frumos (şi desigur, lărgind sfera, ne putem referi
la satiră, în general — n.n.j, animat şi stropit cu lumină,
reuneşte toate însuşirile care fac preţul lucrărilor de artă
şi-i lectura cea mai plăcută"...
Să dăm crezare acestui părinte al literaturii române,
citind şi textele inserate în aceste volume.

VIRGILIU ENE
 NOTA EDITORULUI

Pentru prima oară în literatura română se pu-

blică o antologie a satirei noastre, de la începuturile ei — deci
de la creaţia populară şi cronicari — pînă în prezent. întocmirea
unei astfel de lucrări a ridicat probleme dificile, ţinînd seama de
ponderea deosebită pe care o are satira în literatura română, de
vasta ei arie de răspîndire, de diversitatea formelor de mani-
festare, de la zeflemea, luare în rîs, pînă la sarcasm. Astfel se
şi explică includerea în ediţia noastră a unor pagini de critică
şi satiră disimulată, făcută la adăpostul alegoriei, alături de
pamfletul acid al lui Arghezi. Deşi sferele acestei specii literare
se întrepătrund, am selectat mai puţine scrieri dintre cele care
au constituit deja obiectul precis al altor volume (antologii de
fabule, de umor ş.a.), neignorînd, totuşi, specificul artei unor
scriitori. Un singur exemplu : din opera lui Grigore Alexandrescu
am selectat în primul rînd Satiră. Duhului meu, dar şi unele fa-
bule, — această formă de manifestare literară fiind caracteristică
autorului.
In ciuda faptului că în sumarul antologiei au fost incluşi 131
scriitori (unii dintre ei puţin cunoscuţi, mai ales tinerei gene-
raţii), ediţia prezentă nu este exhaustivă. Încadrarea în spaţiul
— deşi nu sagace, totuşi limitat — care s-a pus la dispoziţia acestei
ediţii ne-a determinat să renunţăm la nume ca : Anastasie Panu,
C. V. Carp, Alceu Urechiă, G. Scorţescu, şi chiar la N. Gane ş.a.,
în ale căror scrieri, deşi se află pagini satirice, totuşi, în ansam-
blu, ele nu se înscriu în genul amintit. Chiar în cadrul scriitori-
lor selectaţi a trebuit — din aceeaşi lipsă de spaţiu — să

XLVIII
 renunţăm la multe dintre scrierile lor valoroase. De pildă, am omis
Aeropagiul bestiilor, Coconiţa Drăgana (I. Eliade Rădulescu), Ne-
norocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala (N. Filimon),
Banul Flenderiţă şi Nemesis (D. Bolintineanu), Complotul bubei
(Hasdeu), Bal la palat (Macedonski), Auri sacra fames (Vlahuţă),
la care se adaugă numeroase „momente" şi schiţe caragialene
— chiar şi 1907, din primăvară pînă-n toamnă, această omitere
motivînd-o şi prin faptul că evenimentele din 1907 se oglindesc
şi în operele altor scriitori prezenţi în antologia noastră — unele
„scrisori" semnate de Mihai Eminescu, pamflete şi „blesteme" ale
lui Arghezi etc., etc., etc.
Atunci cînd anumite scrieri satirice (ne referim mai ales la
cele în proză sau la piese de teatru) se extindeau pe un număr
mare de pagini (v. Istoria ieroglifică, Ţiganiada, Ciocoii vechi şi
noi etc.), am selectat fragmentele cele mai semnificative — citi-
torul fiind avizat prin croşete [...] de nepubliearea integrală a
operei. In alte cazuri fragmentele selectate glăsuiesc de la sine,
şi ca atare nu mai au croşete ; de pildă : O scrisoare pierdută,
Actul III.
Pentru a putea urmări dezvoltarea satirei în decursul
veacurilor, am orînduit autorii cronologic, după anul naşterii, iar
operele — atunci cînd au fost selectate mai multe scrieri din
acelaşi autor — în ordinea publicării lor. In cazul cînd datele
biografice asupra unui scriitor sînt controversate, am opinat
asupra celor pe care le indică ultimele istorii ale literaturii române
sau manuale şcolare. La unii scriitori, pe baza unor investigaţii
personale, am indicat alte date biobibliografice faţă de cele „con-
sacrate" în timp şi reproduse chiar şi în antologii sau studii recent
tipărite.
Opera fiecărui scriitor este precedată de un medalion literar,
în care se inserează date esenţiale biobibliografice, şi se fac,
în unele cazuri, succinte aprecieri asupra scrierilor satirice.
Aceste medalioane — în ciuda faptului că repetă, inerent, unele
date, formulări, cuvinte etc., neputîndu-se găsi întotdeauna sino-
nimele necesare activităţilor marelui număr de scriitori anto-
logaţi — Ic-am considerat necesare, avînd în vedere că ediţia
se adresează în primul rînd tineretului studios. Medalioanele
sînt coroborate cu datele extrase din studii, istorii ale litera-

XLIX
4*
turii române etc. tipărite recent, precum şi cu alte medalioane,
publicate în diverse volume antologice.
Textele au fost reproduse după ultimele ediţii apărute în
timpul vieţii autorilor, iar în cazul cînd ele lipsesc, după ediţii
postume, din periodicele în care au apărut, sau după manuscrise
aflate la Biblioteca Academiei, respectîndu-se formele de limbă şi
modernizîndu-se numai ortografia, conform normelor actuale. De
pildă,, Scrisoarea V de Eminescu reproduce Mss. 5186, Biblioteca
Academiei, comunicat de Al. Piru, reprezentînd ultima variantă
a acestei satire. Ea finele scrierilor selectate am indicat date ca-
lendaristice asupra conceperii, elaborării operelor respective, pe-
riodicul sau volumul unde au fost publicate prima oară.
în subsolul paginilor au fost întocmite note asupra unor pro-
bleme legate de text, s-au explicat cuvintele arhaice, cu cir-
culaţie mai restrînsă ş.a. Notele editorului au menţiunea (n.ed.), iar
cele ale autorilor nu au nici un fel de specificaţie. Ediţia se
termină cu un Indice de autori.
In încheiere mulţumim şi pe această cale prof. univ. dr. doc.
D. Păcurariu şi Al. Piru, referenţi ştiinţifici ai lucrării, pentru
îndrumările preţioase date pe parcursul elaborării ediţiei prezente.

VIRGILIU ENE
 FOLCLOR

STRIGĂTURI

I
Astă-noapte am visat
C-o tunat 1 trei draci în sat
Şi pe birău 2 I-o legat...
Şi la noapte oi visa
C-o dus şi birăiţa !

II

Cîtu-i lumea şi pămîntu,

Nu-i ca popa de flămîndu !
El îngroapă doi-trii morţi
Şî-ţi ie doisprezece zloţi ;
Şî ceteşte-o sfîntă carte
Şî-ţi ie vaca ce cu lapte ;
Şî-ţi ceteşte-un sărindar
Şî-ţi ie griul din hambar ! '

III
Cîrciumar cu dinţii rari,
Noaptea fură, ziua jură,
C-un picior de gîscă-n gură !
1 A tuna — a intra. (n. ed.)
2 Birău — primar, (n. ed.)

1
4
 IV
Floricică, floricea,
Mîndră, mîndruleana mea,
De frumoasă, eşti frumoasă
Ş-ai fi bună de mireasă,
Dar te strică guriţa,
Că-ţi umblă ca meliţa !

V
Omu-n lume multe vede ;
La o casă şapte fete
Şi fîntîna la părete,
Ciinele moare de sete !

VI
Uiu-iu, mîndruţa mea,
Auzi ce zice lumea :
Că te culci seara cu soare
Şi te scoli în prînzu mare,
Cînd îi ciurda 1 -n zăcătoare
Şi soarele pe răzoare.
Dragă, schimbă-ţi purtarea,
Dacă vrei să fii a mea !

VII
— O ! ha, ho, fată bălaşe,
Că n-ai mîneci la cămaşe !
— Ba le am, dar nu le-am pus,
Că sînt la mama pe fus !

VIII
Frunză verde de dudău,
Harnicu-i bărbatul meu,
Se scoală de dimineaţă,
Pîn' la prînz de-abia se-ncalţă :
1 Ciurdă — cireadă, turmă. (n. ed.)

2
 IV

La mîndruţa jucăuşă
E gunoiul după uşă ;
La mîndruţa-n joc bărbată
Curtea nu e măturată ;
La mîndruţa-n joc voinică,
Spală oala tu, pisică !

Trece lelea pe colnic

Răsucind la borangic ;
Răsuceşte de trei zile
Şi pe fus nu sînt trei fire !

XI

La horă mă-ndes, mă-ndes,

La război nu ştiu să ţes.
De-aş şti ţese şi urzi
Cum mă ştiu sulemeni !

CÎNTECE SATIRICE

XII
Crişcă 1 iadul şi îmi cere
Să dau pe mîndra de-a mere.
Taci, iadule, nu crişca,
Eu pe tine te-oi umplea
De preoţi cu preotese,
De jupîni cu jupînese,
' A crişca — a scrîşni. (n. ed.)

3
De dascăli cu dăscăliţe,
De morari cu morăriţe,
De birăi cu birăiţe,
Notari cu notăriţe !

' ' XIII

Premaru nost' e om bun
Cînd îl cinsteşti cu vin bun !
Cînd vede ocaua plină,
Face judecată bună ;
Cînd vede ocaua rasă,
Face judecată-aleasă !
Ca la noi premar la nime,
Judecă pe orişicine.
Cînd e vorba de ciocoi,
Dintr-un tigru-1 vezi pisoi !

XIV
Foaie verde trei smicele
Mă-nsurai, luai muiere,
Mă lăcomii la avere,
Valeo, păcatele mele !
La avere, la argint,
La un bou de priponit.
Argintul s-o cheltuit,
Boul s-o despriponit,
Nevasta o-mbătrînit,
Valeo, mamă, ce-am făcut !
Nevasta iesă pe uşă
Cu capu plin de cenuşă,
Boul rupse şi se duse.
Boul ici, boul colea,
Boul trece Dunărea,
Valeo de viaţa mea,
C-am rămas numai cu ea !

4
 IV
Mărita-m-aş, mărita,
Cu suveica nu ştiu da,
Pita n-o ştiu frămînta.
Da' de pită n-ar fi bai,
Da' nu ştiu face mălai ;
De mălai nu ar fi hibă \
Nu ştiu face mămăligă.

XVI
La părîu cu tufele,
Spală lelea rufele
Şi le-ntinde pe surcele,
Oînii hîrîie la ele.
Strînge-ţi, lele, rufele
Că-mi turbează cinele
Şi apucă văile
Şi-mi prăpădesc oile.

XVII
Frunză verde de lemn dulce,
Am o mîndră ca o cruce
Şi la lucru n-o pot duce ;
Dimineaţa-i rouă rece
Şi se udă cînd o trece,
Dup-amiază, pe la ojină 3
O pişcă ţinţari de mînă.
Mai bine-i să şad-acasă
Că gunoiu-i pînă-n masă.
Ea se culcă la oglindă
Şi gunoiu-i pînă-n grindă,

1 Hibă — cusur. (n. eu.)

2 Ojină — moment al zilei situat la jumătatea timpu-
lui dintre amiază şi asfinţit, (n. ed.)

5
 Prinde boii la tînjeală
Să scoată gunoiu-afară ;
Boii trag de nu mai pot
Să scoată gunoiul tot...
Şi tot a rămas de-un cot.

(Textele au fost reproduse după următoarele co-

lecţii de folclor : I = I. Birlaa, Cîntece poporane din
Maramureş, voi. II, 1924, p. 310. II = Antologie de life
populară, 1953, p. 193. III, XVI => T. Pamfile, Cîntece
ele tară, 1913, p. 335, 334. IV, IX = I. Urban Jarntk
şi A. Bîrseanu, Doine şi strigături din Ardeal, 1895,
p. 352, 346. V, VI = T. Bălăşel, Versuri populare ro-
mâne, voi. II, cărticica II, f.a., p. 95 şi 24. VII = N.
Nicolăescu-Săideşti, Strigături la joc, 1934, p. 6. VIII,
XV, XVII = H. Teculescu, Pe Murăş şi pe Tîrnave,
1929, p. 195, 168, 161. X = Izvoraşul, rev. de folclor,
1938, nr. 5. XI = Arhiva Institutului de folclor clin
Buc., ms, XII — Ov. Densusianu, Flori alese din cîn-
tecele poporului, 1920, p. 76. XIII = Şezătoarea, rev.
ele folclor, 1912, p. 34. XIV = I. Creangă, rev. de fol-
clor, 1912, nr. 9.)

BOIERUL ŞI PĂCALĂ

Odată Păcală stătea la marginea unei pă-

duri şi se gîndea ce să mai facă. Şi cînd se uită pe drum,
vecie o trăsură venind spre el. Repede se scoală, ia un
trunchi mare de copac şi-1 ridică drept în sus. în trăsură
era boierul, cucoana şi vizitiul, care mina caii. Boierul,
văzîncl pe Păcală, spuse vizitiului să oprcască trăsura şi
zice :
— Bună ziua !
Păcală răspunse :
— Mulţămim !
•— Dar ce faci aici ?

6
 — D-apoi, cucoane, ia, am pus şi eu lemnul ista să
se hodinească olecuţă, că apoi îl duc acasă. Da' dumnea-
voastră unde vă duceţi ?
— Eu am auzit de unul Păcală, care păcăleşte oamenii,
si mă duc să-1 găsesc, să mă păcălească şi pe mine.
Păcală zice boierului :
— Nu te mai duce, cucoane, mai departe, că eu-s
Păcală ! Dar acum nu pot să vă păcălesc, că am uitat
păcălitorul acasă. Dacă însă voiţi să vă păcălesc, mă duc
pînă ici în sat, acasă, să-mi aduc păcălitorul, şi apoi am
să vă păcălesc. Şi ca să vin mai degrabă, daţi-vă jos din
trăsură şi cucoana şi vizitiul ! Dumneavoastră, cucoane,
ţineţi lemnul ista bine, să nu se clatine nici într-o parte,
că eu vin îndată.
Se dă jos cucoana şi vizitiul, şi boierul ţinea cît putea
trunchiul să nu se clatine. Păcală s-a suit în trăsură, şi
pe ici ţi-i drumul ! Se face noapte. Păcală nu mai vine.
Stau aşa toată noaptea şi a doua zi pînă după-arniază.
Numai ce trece un om pe acolo.
— Bună ziua ! zice omul.
— Bună ziua ! îi răspunde boierul.
— Dar ce staţi dumneavoastră acolea ?
Atunci boierul spune omului că ţine copacul în sus,
„pînă ce-a veni Păcală de-acasă cu păcălitorul să ne păcă-
lească. Mi-a spus că vine degrabă cu trăsura, şi nu mai
vine."
Atunci omul spune boierului :
— D-apoi, cucoane, nu-i destulă păcăleală asta, că s-a
dus cu trăsură şi cu cai cu tot ?
(T. Pamfile, Cartea povestirilor hazlii,
Craiova, (f.d.), p. 115.)
 NlCOLAUS OLAHUS
(1493-1568)

Olahus este primul umanist ele origine

română. Prin bunicul său — Minzilă de la Argeş —
şi tatăl său — Stoian (sau Ştefan) — se înrudea cu
Vlad Ţepeş, Iancu de Hunedoara şi Matei Corvin. Ni-
colae Valahul, Românul, s-a născut la Sibiu. învaţă
la Oradea, iar în 1526 este secretar al regelui Ludovic
al II-lea. Călătoreşte mult prin Europa, îşi formează
o temeinică cultură şi se apropie tot mai mult de
oameni cu o pregătire similară — umanişti ca Eras-
mus. în 1542 se înapoiază din Apus şi este numit
secretar şi consilier al regelui Ferdinand, apoi episcop,
arhiepiscop, primat al Ungariei, iar în 1562 devine
regent al Ungariei. Se stinge la 17 ianuarie 1568, la
Bratislava, lăsînd moştenire o operă profundă în idei,
scrisă în limba latină, în care dragostea pentru
poporul român este destăinuită în repetate rînduri.
Olahus este totodată primul scriitor român care
afirmă că : „Moldovenii au aceeaşi limbă, obiceiuri
şi religie ca şi muntenii. Limba lor şi a celorlalţi
români a fost cîndva romană, ca unii ce sînt colonii
de romani
Dintre lucrările sale cităm : Hningaria... (1536) —
în care se găsesc numeroase pagini referitoare la
românii din toate provinciile — Aitila... (1536), Episto-
l e , 1527—1538, Carmina, Ephemerides.

8
 în româneşte, o excelentă traducere a operei lui
Olahus ne-a dat Şt. Bezdechi: Nicolaus Olahus, pri-
mul umanist de origine română (1939).

ÎMPOTRIVA UNUI BÎRFITOR

Ce flecăreşti, o, haine, ce-ai ajuns o poveste-a cetăţii ?

Toate isprăvile-ţi sînt date acum în vileag.
Poa-te să fie ceva mai spurcat ca a ta stricăciune
Sau ca murdarul tău trai ori caracteru-ţi infam ?
Tu nici o fată de treabă nu laşi să pătrundă în stricata-ti
Casă, 'n al tău adăpost, fără ca tu s-o sileşti
Să se supună în chip ruşinos silniciei lui Venus
Şi să îşi piardă astfel al fecioriei odor.
Tu îţi petreci cu stricate femei o mulţime de vreme
Şi te desfată -grozav al curtezanelor joc.
Iată de unde provine .şi boala ce trupul îţi paşte,
Iată, perfide, de ce pute puhavul tău hoit.
Nu este deci de mirare că tainele ce-ncredinţate-ţi
Fură, le dai în vileag şi credinţa ţi-o calci,-
Căci mădularele-ţi s-au încins de licoarea lui Bacchus,
Iară de minte al tău cuget cu totu-i lipsit.
Mai schimbător ca zefirul tu eşti sau ca boarea lui Eurus,
Ca Băltăreţul din Sud, prevestitorul de ploi.
Des, cînd eşti beat, ţi se pare că ceru-i deschis şi de-aceea
Zvon răspîndeşti că război crunt va veni peste noi.
Deci, cînd viaţa-ţi pătată-i de viţii atîta de multe,
Iar al tău trai e-ntinat de un păcat ruşinos,
Spune-mi de ce tot bîrfeşti al statornicului prieten renume,
De-orişice om cu-a ta gură turbată te legi ?
Mare virtute-i să ştii a-ţi cunoaşte a ta proprie viaţă !

9
 Limba flecară ades a vătămat pe cei răi.
Asta-i credinţa cu care-ţi plăcea să te lauzi atîta,
De ai putut divulga tot ce ţi s-a-ncredinţat ?
Din fericire, nebune, nu-ţi destăinuii orice taină,
Căci tu pe faţă, cum ştii, grabnic arama ţi-ai dat.
Oameni cuminţi mai păstrează atîtea secrete de-a tale,
Care-ţi-vor face cîndva, crede-mă, mult sînge rău.
Nu vezi că toţi te arată cu degetul şi c-ale tale
Nelegiuiri au ajuns fabula-ntregului tîrg ?
Insă te şi semeţeşti, cînd eşti mai sărac decît Irus, 1
Tu, ce te tragi dintr-un neam josnic, din tată sărman,
Şi, după ce eşti deprins să duci o viaţă stricată,
Ai şi curajul pe toţi încă să-i batjocoreşti ?
Nelegiuitule, pedeapsă-ţi vei lua după a ta făr'delege,
Dacă în ceruri mai sînt dreptele divinităţi.
Are să vină o vreme cînd tu, cu dobîndă destulă,
Seamă-ţi vei da şi pedeapsa ce-ai meritat o să iei.

CASIERULUI REGINEI

Şchioapătă şi-i amărît cînd e să plătească parale ;

Cînd însă-i vorba să ia, nu şchiopătează deloc.
Domnul să dea ca să meargă mereu cu picioarele strîmb?
Şi să se-ndrepte atunci cînd va fi crucificat.

(Trad. de Şt. Bezdechi, 1939.)

1 Irus — ccrşetor din casa lui Odysseus. (n. ed.)

 GRIGORE URECHE
(cea. 1590—1647)

Fiul lui Nestor Ureche studiază la colegiul

din Lvov. Ştia latina, polona şi slavona. Cu vremea
ocupă demnităţile de logofăt al treilea, spătar, mare
spătar şi mare vornic al Ţării de jos. Este autorul
celei mai vechi cronici în limba română, înfăţişînd
istoria Moldovei din perioada 1359—1595, epoca lui
Ştefan cel Mare şi lupta împotriva otomanilor cotro-
pitori avind o mare pondere. In Letopiseţ Grigore
Ureche afirmă că „de la Râm (Roma) ne tragem"
susţinînd ideea unităţii românilor din cele trei pro-
vincii. Relevante sînt paginile narative şi descriptive
din Letopiseţ, precum şi arta lui Ureche de a creiona
portrete, cronica sa constituind izvor de inspiraţie
pentru C. Negruzzi, Alecsandri; Delavrancea, Sado-
veanu.

11
 LETOPISEŢUL ŢÂRII MOLDOVEI
NECAZANIE ADECĂ ÎNVĂŢĂTURĂ DE CER-
TARE 2 CELOR MARI ŞI PUTERNICI

, Pe Moldova iaste acest obiceiu de pier făr

de număr, făr de judecată, făr de leac de vină, însăş
părăşte, însăşi umple 3 legea şi de acesta noroc Moldova
nu scapă că mai mulţi sîntu de le iaste drag a vărsa sînge
nevinovat. Apoi zicu şi dau vina lăcuitorilor că sîntu
vicleni. Dară cui nu iaste urît a muri, cine n-ar pofti
să vieţuiască ? Place-le lor viaţa, alţii încă nu ar lepăda ;
crezu, mai bine pentru dragoste deeît de frică să-i slu-
jească. Iani, de s-ar învăţa cei mari de pre nişte muşte
fără minte, eumu-ş ţin domniia, cum iaste albina, că
toate-şi apără căscioara şi hrana lor cu acile şi ou veninul
său. Iară domnul lor, ce se chiamă matca, pre nimenea
nu vatămă, ci toate de învăţătura ei ascultă. Mai bine
ar fi pentru blîndeţe să-1 asculte şi să-1 iubească şi cu
dragoste să-1 slujască decît de frică şi de groază să i se
plece. Că cel ce-i iaste voia să să teamă atîta norod di
un om, trebuieşte şi el să se teamă de toţi, că tot vărsă-
toriu de sînge de frică face, să-i ia spaima şi să să teamă
toţi de dinsul, ci ar putea face cu blîndeţe. Ci de acestea
destulu-i.

(Letopiseţul a fost scris în prima jumătate a sec. XVII.

M. Kogălniceanu va tipări la Iasi Letopiseţele Tării
Moldovei, I-III, 1845, 1846, 1852.)

1 Necazanie — pedeapsă, (n. ed.)

2 Certare — mustrare, (n. ed.)
3 împlineşte, execută, (n. ed.)

12
 DOSOFTEI
(1624-1693)

Dosoftei „era neam de mazîl; prea învăţat,

midte limbi ştia : elineşte, latineşte, slavoneşte şi altă
aăîneă carte ş-învăţătură... In ţara noastră pe-aceasta
vreme nu este om ca acela" (Ion Neculce). Mitropo-
litul Moldovei Dosoftei, harnic traducător al cărţilor
religioase, are şi meritul de a fi impus limba română
în biserică. De o importanţă unică este traducerea
din slavonă şi prelucrarea în româneşte a Psaltirii în
versuri, Uniev, 1673, operă în care Dosoftei se dove-
deşte un temeinic cunoscător al limbii şi creaţiei
populare, îngăduindu-şi în acelaşi timp îndepărtări
de la textul biblic, introducînd localizări şi lăsînd
slobode sentimentele sale antiotomane. Prin lărgirea
vocabularului nostru cu împrumuturi necesare din
alte limbi, prin crearea unor noi termeni lexicali, prin
originalitatea imaginilor, Dosoftei poate fi considerat
primul poet român cult.

PSALMUL LUI DA VID, 1

Ferice de omul ce n-a miarge

In sfatul celor fără de liage,
Şi cu răii nu va sta-n cărare,
Nice a şedia-n scaun de pierzare. [...]

13
 Iară voi necuraţi ca pleava
De sîrg veţi cunoaşte-va isprava.
Cînd s-a vîntura dintr-are pravul,
Vă veţi duce cum să duce spravul,
Şi cu grîul nu-ţi cădia-n făţare
Ce veţ l'i suflaţi cu spulbărare.
Şi la g'iudeţ nu vă s-afla locul
' Să vă sculaţi, ce-ţi peri cu totul.
Nic păcătoşii din direapta
• Vor fi cu direpţii să-şi ia plata
Că celor direpţi Domnul le viade
Toată calia din scaun ce şiade
Şi calia păgînilor cea strâmbă
Va peri şi vor cădia-n gria scîrbă.

PSALMUL LUI DA VID, 100

N-am suferit strămbătate

Să văz nice de departe.
Ceia ce-ş es din tocmeală
I-am urît ca o smiteală ;
Nu s-au dat cu mine-n viaţă
Cel cu inemă sămaţă
Şi cu cel fără credinţă
Nu mi-am făcut cunoştinţă
Şi l-am scosu-1 cu ocară
Pre clevetnicul afară.
Cel cu căutătura mîndră
Nu l-am avutu-1 în sămbră ;
Nice-am suferit în casă
Lacomul să-1 pui la masă,
Ce-am căutat cu faţă lină
Cătră cel fără de vină.
De l-am chematu-1 în casă
Să-1 văz cu mine la masă [...]
(Psaltirea în versuri, Uniev, 1613.,

14
 ANTIM IVIREANUL
( ? 1650-1716)

In Didahii — capodopera elocinţei naţio-

nale din acele vremi — Antim Ivireanul, cărturar
luminat, ajuns mitropolit al Ţării Româneşti (1708)
în timpul domniei lui Constantin Brîncoveanu,
supune nedreptăţile şi viciile sociale unei aspre
critici. Antim Ivireanul, împărtăşind o politică anti-
otomană, are acelaşi sfîrşit tragic ca şi domnitorul.
Prima ediţie a predicilor apare în Bucureşti, în
1886, sub îngrijirea lui I. Bianu.

DIDAHII

ÎNVĂŢĂTURĂ L A NOEMVRIE 8

„Socotiţi să nu obidiţi pre vreunul dintru

aceşti mici." Mathei 18.
Nu să cuvine cinstea şi lauda numai oamenilor celor
mari şi bogaţi, ci sînt vrednici acestui dar şi cei mici şi
smeriţi. Că măcar că cei mari strălucesc cu hainele cele
de mult preţ şi cei mici n-au cu ce să-şi acopere trupul;

15
5 — Satira în literatura română, voi. X
 cei mari să odihnesc pe aşternuturi moi şi frumoase şi
cei mici să culcă pe pămîntul gol şi pe paie ; aceia însoţiţi
cu mulţime de slugi, iar aceştia lipsiţi, pustii, şi de aju-
torul şi de priiateni ; aceia între răsfăţări şi între bogăţii
şi acestea între primejdii şi între întristăciuni. Insă, cu
toate aceştia, măriri despărţite, nu să cuvine celor mici
mai puţini că cinste şi dr agoste deţii aceia ce să cuvine
celor mari si bogaţi, nici iaste cu dreptate celor mari să
li se închine lumea şi pre cei mici să-i batjocorească.

(Predicile au fost ţinute

la începutul sec. XVIII.)
 ION NECULCE
( ? 1672-1745)

Părintele spiritual al unora dintre cei mai

de seamă scriitori români — V. Alecsandri, C. Ne-
gruzzi şi desigur M. Sadoveanu — îşi împlineşte opera
spre apusul unei vieţi nu lipsită de zbucium, cu toate
că încă din pragul tinereţii începe să urce în ierarhia
vremii, ajungîncl, sub domnia lui D. Cantemir, hatman
al Moldovei (1711).
Letopiseţul lui Necidce — precedat de cele 42 de
legende istorice (O samă de cuvinte), cu adînc carac-
ter popular — înfăţişează fapte şi evenimente petre-
cute, în mare parte (o jumătate de secol), în timpul
vieţii sale, precădere avînd-o epoca cantemireană.
Letopiseţul — operă a unui mare povestitor şi memo-
rialist, în care întîlnim presărate izbutite epitete,
comparaţii, portrete etc., operă care se înalţă printre
primele în literatura noastră la nivelul naraţiunii ar-
tistice — are un profund caracter social şi patriotic.
In acest sens sînt semnificative paginile în care se
arată latinitatea poporului nostru, sau în care se dau
în vileag nedreptăţi sociale şi moravuri corupte.

17
 LETOPISEŢUL ŢĂRII MOLDOVEI

CAP. X

DOMNIA A DOA A LUI DUMITRAŞCO-VODĂ

CANTACUZINO LA VELET 7192

Dumitraşco-vodă era un om bătrîn, grec

ţărigrădean de neamul lui, de Cantacozoneşti. Şi mai-nainte
vreme fusesă visternic mare şi-n Ţara Muntenească, la
Gligori-vodă. Şi era om nestătător la voroavi, tălpiz 1 ,
amăgitor, geambaş 2 şi cei de la Fener din Ţarigrad. Şi
dup-aceste, după toate, era bătrîn şi curvar. Doamna lui
era' la Ţarigrad, iar el «aice îşi luasă o fată a unei rachie-
riţe 3 de pe Podul Vechiu, anume Arhipoaie, care o chema
Aniţa, ţiitoare, de o purta în vedeai! între toată boieri-
mea, de-o ţine în braţi, de-o săruta şi o purta cu sălbi
de galbeni şi cu haine de şahmarand 4 , cu şlic 5 de sobol
şi cu multe odoară împodobită. Şi era tînără şi frumoasă
şi plină de suleiman, ca o fată de rachieriţă. Şi o triimite
cu carata domnească, eu siimeni 6 şi cu vornici 7 şi cu
comişi 8 dzuoa amidzidze mari, pe uliţi, la feridiu 9 şi pe
la mănăstiri şi pe la vii, în primblări. Şi făce şi pe boieri
de-ş triimite giupînesăle cu dinsa. Şi după ce vinie de la

1 Tălpiz — viclean, (n. ed.)

2 Geambaş — înşelător, (n. ed.)
3 Racheriţâ — fabricantă sau negustoriţă de rachiu, (n. ed.)
4 Şahmarand — stofă ţesută cu aur şi argint, (n. ed.)
s ş i i c — căciulă de blană de samur, purtată de domn şi de
soţia lui, iar mai tîrziu şi de boieri, (n. ed.)
B Siimeni, seimeni — corp de ostaşi mercenari care alcătuiau

garda curţii domneşti, (n. ed.)

7 Vornic — boier de rangul întîi, însărcinat cu supravegherea

curţii, cu conducerea treburilor interne, avînd şi atribuţii judecă-

toreşti. (n. ed.)
s Comis — boier avînd funcţia de supraveghere a grajdurilor

domneşti, (n. ed.)

9 Fex-idiu — baie. (n. ecl.)

18
primblări, trimite giupînesilor daruri, canaveţe 1 , bilacose 2 ,
căce i-au făcut cinstea de-au mărsu cu dînsa în primblare.
Şi după ce s-au măzilit, au luat-o cu dînsul ş-au dus-o în
Ţarigrad cu dînsul ş-au măritat-o dup-o slugă a lui, după
un grec. Căutaţi, fraţi iubiţi cetitori, de videţi ce este ome-
nia şi cur via grecească ! Că el, de bătrîn, dinţi în gură
n-ave. Dimineaţa îi înclie de-i pune în gură, iar sara îi
desclie cu încrop 3 şi-i pune pe masă. [...]

(Letopiseţul s-a păstrat într-un număr de 14 copii ma-

nuscrise. Cel mai vechi — avînd intervenţii ala au-
torului — nedatat, este ms. 253 B.A.R., folosit şi de
M. Kogălniceanv la tipărirea ed. Letopiseţele Ţării
Moldovei, 1845, ed. continuată în 1846 şi 1852.)

1 Cunavaţă, cănăvăţ — un fel de pînză groasă şi rară din care

se făceau anterie. (n. ed.)
Bilacoasă — mătase scumpă, (n. ed.)
a încrop — apă fierbinte, (n. ed.)
 RADU POPESCU
(jum. sec. XVII—1729)

S-a născut la începutul celei de-a doua ju-

mătăţi a sec. XVII. Ocupă şi el funcţii în ierarhia
vremii, ajungînd mare ban şi apoi vornic mare, din
1719 pînă in 1723, cînd, „viind la vreme de bătrî-
neţe şi de slăbiciune" (avea aproximativ 70 de ani),
„din bunăvoie am mers şi m-am călugărit". Se pare
că s-a stins din viaţă în anul 1729.
Radu Popescu a scris un letopiseţ — semnat Ra-
fail Monahul — asupra evenimentelor desfăşurate în
Ţara Românească, între anii 1699—1728. Cronica sa,
care se caracterizează printr-un deosebit spirit pole-
mic, o avem numai în complicaţiile din a doua dom-
nie a lui Nicolae Mavrocordat.
Cronica Ţării Româneşti s-a publicat întîi în Ma-
gazin istoric pentru Dacia, IV, (1874), p. 21—62 şi
93—178 (ed. Laurian-Bălcescu).

20
 ISTORIILE DOMNILOR ŢÂRÎI
RUMÂNEŞTI

DOMNIA A DOAOA a MARIII-SALE LUI

N1COLAE VOIEVOD, LEAT 7227

Iară într-acest an boiarii du peste Olt,

turburătorii şi stricătorii ţării, avînd trimişi dintre ei pă
Radu spătarul Golescul şi pă Ilie vistierul Ştirbei la curtea
chesariului, au venit de acolo, aducând dicret după pofta
lor, dupre cum zicea ei, la Ştainvil ghinărariu, care ghină-
ral văzîndu-i pre ei şi dicretul, au luat dicretu şi lor nu
le-au dat nici un răspunsu, şi aşa s-au dus ruşinaţi de la
dînsul şi aşteptînd din zi în zi să vie ghinărariu să citească
dicretu şi să aibă vreun răspunsu, iată şi Ştainvil ghinărar
vine, şi necitindu încă dicretu, au rînduit pă Gheorghie
beizadea să să chiiame ban Craiovei, iar nu domnu sau gu-
bernator, din cal l-au făcut măgari şi au rînduit şi 4 con-
siliiari din boiarii cei mai de jos, să fie lîngă banul Gheor-
ghie, iar cei ce avea nădejde să fie ei mai mari i-au lăsat
în deşărt, de s-au ruşinat ca nişte oameni proşti, că au
cercat cămila să-şi puie cercei la ureichi apoi şi ureichile
le-au tăiat. Acest feli de bine ş-au dobîndit cu mintea lor
de la nemţi. [...]
Prin mijlocul acestor vremi, au venit veste du peste
Olt că Barbul sărdarul, începătorul turburărilor şi al stri-
căciunii ţărîi şi cap hoţilor şi al tîlharilor, au crăpat şi s-au
dus dracului, iar eu moarte rea şi groaznică, precum de la
cei ce au fost faţă acolo am auzit. încă în 10 zile ce au bolit
s-au umflat şi au negrit tot trupu, şi încă viu fiind ochii
amîndoi i-au sărit din cap ; iar după ce au murit şi au
trecut 3 zile, au fost ieşit viermi din mormînt şi putoare
mare, cît s-au umplut beserica, oare minune s-au auzit

21
pătutindenea 1 şi au trimis boiarii cei de la Craiova, de
le-au adus viermi, pentru credinţă, de au văzut. Au fost
viermi mari albi cu capetele negre. Cu aceasta au arătat
Dumnezău, dreptul judecători tuturor oamenilor, viermi
neadormiţi făcînd şi alte multe rele fapte, că pă stăpînă-
său Nicolae-vodă l-au viclenit şi l-au robit împreună cu
catanele. Ţara încă s-au robit peste Olt şi dincoace de
Olt, încă mai mult decît 78 000 de suflete. Mănăstirile
cele du păste Olt s-au arsu cele mai multe, şi case boie-
reşti şi ale săracilor s-au pustiit. Şi ca acestea multe rele
s-au făcut, din răutatea lui şi a soţiilor lui. Şi când îl ră-
dica să-1 ducă să-1 îngroape, ţară era multă, fiind strînsă
acolo. Blestema toţi. [...]

(Cronica a fost scrisă

la începutul sec. XVIII.)

1 Pătutindenea — pretutindeni, (n. ed.)

 DIMITRIE CANTEMIR
(1673-1723)

Istoric, filozof, literat de renume european,

scriindu-şi operele în mai multe limbi străine — la-
tină, turcă, rusă — D. Cantemir, fiul lui C. Cantemir,
a trăit, ca ostatec, mulţi ani la Istanbul. In 1710 este
ales domn al Moldovei. Năzuieşte la eliberarea Ţări-
lor Româneşti de sub turci, cu ajutorul Rusiei lui
Petru cel Mare. După înfrîngerea de la Stănileşti
(1711) se refugiază în Rusia, unde se va sfîrşi.
Dintre operele sale amintim: Divanul sau Gîl-
ceava înţeleptului eu lumea sau Giudeţul sufletului
cu trupul (1698), Incrementa atque decrementa aulae
othomanicae (1714—1716), Descriptio Moldaviae
(1716), Hronicul veehimei a romano-moldo-vlahilor
(1718) şi Istoria ieroglifică (1705) — povestire alego-
rică, cu acide accente satirice.

23
 ISTORIA IEROGLIFICÂ
PARTEA A DOA

O, Doamne şi toţi cereştii, lucru ca acesta

cum şi în ce chip a-1 suferi aţi putut ? Unde ieste cumpăna
ceriului eu' carea trageţi şi aşedzaţi fundul pămîntului ? O,
dreptate sfîntă, pune-ţi îndreptariul şi vedzi strîmbe şi cîr-
jobe lucrurile norocului, ghibul, gîtul flocos, pieptul, bo-
tioase genunchele, cătălige picioarele, dinţoasă fălcile, ciute
urechile, puchinoşi ochii, suciţi muşchii, întinse vinele, lă-
boase copitele Cămilei, cu suleaştec trupul, cu albă peliţa,
cu negri şi mîngîioşi ochii, cu supţiri degeţelele, cu roşioare
unghişoarele, cu molceluşe vinişoarele, cu iscusit mijloce-
lul şi cu rătungior grămăgiorul Helgii, ce potrivire, ce ase-
mănare şi ce alăturare are ? O, noroc orb şi surd, o, tiran
nemilostiv şi păgîn fără lege, o, giudeţ strîmb şi făţarnic,
pravilă strîmbă şi fără canoane ! Ascultaţi, morţilor, şi pri-
viţi, viilor : Cămila cu Helge să împreună, filul şi şoare-
cele 1 să cunună şi dealul cu valea se iau de mînă. Ce
ureche au audzit, ce ochiu au vădzut sau ce gură din veci
lucru ca acesta au povestit ? (Tacă, dară, pripitorile unde
cîntă ursitorile, că nici neam cu neam, nici chip cu chip,
nici feliu cu feliu a potrivi caută, ce numai ce va face şi
lucreadză ce-i place.) Norocul, dară, într-acesta chip pre
Helge după Cămilă aşedzind, ţinţarii cu fluiere, grierii cu
surle, albinele cu cimpoi cîntec de nuntă cîntînd, muşiţele
în aer şi furnicile pre pămînt 2 mari şi lungi danţuri rîdi-

1 Filul este Antioh Cantemir, iar Şoarecele, Ursechel, clar în

acest pasaj aceste două animale nu sînt personificarea unor oa-

meni, ci o figură poetică : căsătoria lui Mihai Racoviţă cu Ana
e tot aşa de potrivită ca aceea a unui elefant cu un şoarece. (No-
tele acestui frag. sînt reproduse după ed. îngr. şi studiu introd. de
P. P. Panaitescu şi Ion Verdeş, E.P.L., 1965. p. 138—140.)
2 Aici este descrisă nunta. „Ţinţarii, grieri, albine, furnicile,

muşiţile" sînt „Cîntăreţi de nuntă, fete şi neveste carile poartă

danţul." Despre obiceiurile de la nuntă va scrie Cantemir în
cap. 18 al Descrierii Moldovei, (n. ed.)

24
 carâ, iară broaştele toate împreună cu brotăceii din gură
cîntec 1 ca acesta în versuri tocmit c î n t a 2 :

Prundul Evfrathului 3 mărgăritariu naşte,

Cămila din iarbă cele scumpe paşte.
Mîna Afroditii cunună împleteşte,
Evfrathul Evropii nou lucru scorneşte.

Din cele cu soldzi Helgile iveşte4.

Norocul ce va toate biruieşte.
Cununa împletită norocul o tinde,
Capul fără crieri cu mîna o prinde.
O, Helge ficioară, frumoasă nevastă,
Nevastă ficioară, ficioară nevastă,
Cămila să ragă, tîlcul nu-nţăleagă.
Margă la Athina ce ieste s-aleagă.
Ficioară nevastă, nevastă ficioară,
Peste şease vremi roada să-i coboară,

1 „Broaştele şi broateci" sînt „ţiganii alăutari şi cobzari. Aces-

tea lăcuiesc în Broşteni." In vremea lui Cantemir, în satul Broş-

teni (sat lîngă Iaşi) era un centru vestit al ţiganilor lăutari, (n. ed.)
2 In cele ce urmează, Cantemir ponegreşte cumplit pe doamna

Ana Racoviţă, insinuînd că era imorală. Se pare că aceste învinuiri

erau calomnioase (vezi D. Russo, Din corespondenţa doamnei Ana
Racoviţă, Buc., 1911, extras din Convorbiri literare), (n. ed.)
3 Dăm, pentru înţelegerea conţinutului versurilor, cheia pe
care o dă Cantemir cîtorva cuvinte şi expresii aluzive : „Evfrat-
hul : nesaţul lăcomiii" ; „Evfrathul Evropii : Dunărea" ; „Din cele
cu soldzi: din Gălaţi, unde ieste bişugul peştelui" ; „Nevastă fi-
cioară, ficioară nevastă : pănă a nu se mărita era nevastă, iară
măritîndu-se au ieşit f a t ă " „ P e s t e şese vremi roada să-i coboară :
el, stărp fiind, ea peste şase ani să purceadză grea" ; „Patul ne-
văpsit: semnele ficioriii neaflate, nearătate", (n. ed.)
4 Ar rezulta, după cheie, că doamna Racoviţă, fiica lui De-
diul, se trăgea de la Galaţi, de la Dunăre, ceea ce nu ştim din
alte izvoare istorice, (n. ed.)

25
 Fulgerul, fierul, focul mistuiasca.
Patul nevăpsit nu să mai slăvească. 1

A Cămilii dară şi a Helgii împreunare, preste socoteala

a toată lumea, într-acesta chip isprăvindu-să şi mai de-
nainte acele cinci jigănii cătră tot neamul, precum s-au
dzis, viclene şi vîndzătoare arătîndu-să, cuvîntul cu mare
giurămînturi şi legămînturi cătră zburătoare îşi dederă, ase
ca precum voia le va fi să învoiască şi precum pofta le va
pofti să poftească. Acestea dară într-acesta chip în sine şi
cu sine eu mari vicleşuguri alcătuind, prin rost de bun ritor
precum cătră alţii a le arăta, ase inimile prostimei a îndu-
pleca socotiră2 (căci la materiile groase focul, iară la ini-
mile proaste limba bine vorovitoare mult poate).

(Istoria ieroglifică, 1705.)

1 în aceste versuri cu caracter pornografic şi calomnios, Can-

temir afirmă că fiul lui Mihai Racoviţă, născut la şase ani după
căsătorie, nu era al lui. Mihai-vodă Racoviţă a avut cu cea de a
doua sa soţie, Ana Dediul Codreanu, şapte copii, dintre care cel
mai mare, Constantin, mai tîrziu voievod, s-a născut la 1699, un
an după căsătoria lor, care a avut loc în 1698 (vezi gen. M. Ra-
coviţă-Cehan, Familia Racoviţă-Cehan, Buc., 1942, Academia Ro-
mână, Studii şi cercetări, LVI), (n. ed.)
2 Marii boieri ai Moldovei, afară de Lupu Bogdan, şi-au dat

asentimentul, în adunare, în favoarea politicii muntene, luîndu-şi

totodată obligaţia de a convinge restul participanţilor moldo-
veni. (n. ed.)
 MATEI MILU
(1725-1801)

Fiul spătarului Enacache Milo s-a născut

în judeţul Suceava. învaţă greaca, franceza, rusa (stu-
diază la Petersburg). Contemporan cu Ienăchiţă
Văcărescu, scrie o poezie erotică „galant-oftătoare".
Matei Milu — bunicul artistului Matei Millo — este
interesant în întocmirea unor versuri satirice, sub
formă de cimilituri, publicate pentru prima oară de
I. Tanoviceanu, în Analele Academiei Române, seria
a 11-a, tom. XX, 1897—1898, mem. secţ. lit., 1899,
V. 1—25.

[UN OM NALT ŞI DEŞARAT]

Un om nalt şi deşarat,
La faţă foarte scurmat,
Cu barbă dintr-insu,
Vrednic de tot rîsu,
Umblă crăcănat,
Din şolduri legănat,

27
La chip urît şi slut,
Are un picior mai scurt,
Să socoteşte arifte,
Ocara lumii şi eglenge,
Să mîndreşte, fuduleşte
Gîci cine este.

[PE ACEASTA Ii GÎCI-O]

Pe aceasta îi gîci-o,
Lesne îi nimeri-o.
O babă cu fumuri de frumoasă,
Dar o foarte mare mincinoasă,
Zavistnică, clevetitoare,
Ocarnică, hulitoare,
Grăieşte cu necontenire,
Răcneşte, ţipă de piire,
Se împodobeşte, zarifefsăşte,
Se pudrueşte şi sulimeneşte,
Cîci cine este.

(Versurile au fost scrise

în a doua parte a sec. XVIII.)
 IENĂCHIŢĂ VĂOĂRESCU
( ? 1740-1797)

Primeşte, în casă, o educaţie aleasă {învaţă

turceşte, greceşte, franţuzeşte, italieneşte). Ocupă
funcţii importante: mare vistier, vornic, mare ban.
în 1787 tipăreşte, la Rîmnic, Observaţii sau băgări de
seamă asupra regulelor şi orînduelelor gramaticii
rumâneşti, iar în 1791 Istoria preaputernicilor împă-'
raţi othomani.
A. I. Odobescu editează, în 1878, pentru prima
dată, poeziile lui Ienăchiţă Văcărescu: Colecţie de
poezii vechi.

[CE AI SA-MI ZICI DA MÎNDRIE ?]

Ce ai să-mi zici dă mîndrie ?

Eu n-aş fi mai vrut să fie.
Căci să-npotriveşte firii,
Şi legii, şi omenirii.

29
Om la om să să arate
Ca cum nu-i e ca un frate,
Tot cu rea dăosibire,
Face pă la toţi privire.

Cu turbare ca o vită,
Şi natura n-e urîtă
Aib-o cin' va vrea s-o aibă,
Cu-nţelepţii treabă n-aibă.

[A SOCOTI CĂ POATE]

A socoti că poate
Un om să facă toate
Oricîte va gîndi,
Nu-i duh dă isteciune,
Nici semn dă-nţelepciune,
Şi n-o va dobîndi.
(Poeziile au fost scrise
în a doua parte a sec. XVIII.)

77
 IOAN CANTACUZINO
(1757-1828)

Scriitorul, puţin cunoscut, I. Cantacuzino

s-a născut la Constantinopol. In 1759, părinţii se sta-
bilesc în Bucureşti. Face parte dintr-o familie de
boieri patrioţi, care militează împotriva jugului oto-
man şi pentru unirea ţărilor surori. In 1771 — minor
fiind — obţine aprobare de a se înrola într-un regi-
ment rusesc pentru a lupta împotriva turcilor. In în-
cleştarea contra otomanilor moare, în 1774, tatăl său.
După pacea de la Kuciuk-Kainargi se refugiază în
Rusia, de. unde va reveni în 1784, apoi va fugi la
austriaci (în timpul războiului austro-ruso-turc), nă-
zuind la eliberarea ţării de sub turci, ca în cele din
urmă, dezamăgit, să plece în Rusia, unde va primi
gradul de colonel şi titlul de nobil.
Intre anii 1792—1796, la Dubăsari sau Movilău,
apare volumul Poezii noo, alcătuite dă I...C..., care
cuprinde douăzeci şi una de poezii (treisprezece crea-
ţii proprii şi opt traduceri sau prelucrări din La Fon-
taine, Alexander Pope etc.). Satira este genul său pre-
dilect.

31
 SATIRA OMUL

[Ver ce-n] lume are stare

[Vită,] peşte, zburătoare :
[Or dih]a,nia cea mai mică,
Nici [oda]tă ia nu strică.
Omul, mîndru, să făleşte,
. Că el toate stăpîneşte.
Ceriul însuş s-ar fi dresu,
Pentru dînsul, cel alesu.
Soare, lună, stele gloată,
Cele dă sus, firea toată,
Lui sînt gata spre slujire,
Şi rai are iar gătire.
Să petreacă mult trufos,
i Dăcît hirea mai norocos,
Ar fi vrînd şi altu lecaş,
Nu şti unde, foarte vrăjmaş,
Iadu numit pă nume bun,
Unde pă cel ce nu dă pun.
Omul face şi preface,
Ce glagole şi ce tace.
Acu-i zice fericitul,
Dar dă-1 ştii, zi-i ticăitul,
El în cap e plin dă fum,
Care sfîrşit n-are nici cum.
Inima sa, tot rugină,
Care-1 roade p-a sa vină.
El, ce are nu-i ce place,
Pofta-i creşte, nu-i dă pace,
Or el ceva ce doreşte :
Cu sudoare să strădeşte
Mii dă ani să n-aibă voie
De-a trăi fără nevoie.
Nici acesta n-o gîndeşte
[Cît trăjieşte să trudeşte.

32
[Nevo]ia-l poarta mai tot dă nas,
Iar zavistia leac nu-i dă pas
Ciuda foarte îl pişcă rău,
Drag argint stă-n cîrcă-i greu
Frica, spaima şi minciuna,
Fără calea prea nebuna,
Clevetirea şi pîravea,
Cît să mişcă, de-acolea.
Iar mîndria frumoasă,
E la dînsul tot dă casă.
Iată multu fericitu
Şi decît bou, mai cinstitu.
Dar boabele fără seamă,
Că-i măreţu nu bag seamă,
Brînci Iui dau fără dă veste
Şi lui spun prea rea poveste.
El ce zice că-i iconit,
Asemenea şi nimerit.
Ca fiinţa cea prea naltă,
Ticălosul broască-n baltă.
Nici ruşine, nici simţire,
Să priceapă c-a lui fire
Este nimic, nimic curat,
Să curmeze în lăudat.
El, dă va vrea a fi ticnit,
Va vieţui mai nemîhnit.
Părăsească dăşărtăciuni,
Tresuri şi multe minciuni.
Gură cască nu să lase
După rele multe vase.
Fiarbă-s pacea inimii lui,
Prea pă uşor ca pre un pui.
Mulţumească soartei sale,
Ca să afle la cea cale.
Nu cuprinză nici în sine
Gînduri ce nu ies bine.

33
Cel ce lumea au aşezat
Tot prea bine au vrut d-au dat,
Ca ver care p-a lui fiinţă,
A, avea a sa trebuinţă.
Deci vai celui ce s-abate
Şi p-alt colnic gîndu-şi bate.

(Poezii noo, alcătuite de I... C...,

apărute între anii 1792—1796.)
 ION BUDAI-DELEANU
( ? 1760-1820)

Cel mai de seamă reprezentant al Şcolii

ardelene, cărturarul luminist Ion Budai-Deleanu s-a
născut în satul Cicjmău, lingă Orăştie, unde în-
cepe învăţătura, continuînd-o, din 1772, la Blaj. între
anii 1777—1779 urmează, la Viena, Facultatea de fi-
lozofie, iar între 1780—1783 este „student extraor-
dinar" al Facultăţii catolice de teologie. Se întoarce
la Blaj, dar, nehirotonisindu-se, curînd „fui silit
iarăşi a mă înstrăina" — la Liov — după cum măr-
turiseşte în prefaţa lexiconului său.
I. Budai-Deleanu are o bogată activitate literară,
lingvistică, istorică, juridică, pedagogică etc. Opera de
căpetenie este Ţiganiada, „poemation eroi-comico-sa-
tiric", unică în literatura noastră, satiră îndreptată în
primul rînd împotriva feudalităţii şi a instituţiilor ei,
precum şi contra clerului corupt. De la el ne-a rămas
şi poemul neterminat Trei viteji.
Varianta întîi a Ţiganiadei a fost publicată în anii
1875—1877.

35
 ŢIGANIADA

Cîntecul VI

' " • 13
„Deci sus, Sătano ! Scoală şi-arată
Celui-de-Sus că-ai încă putere ;
Şi măcar nu poate el să pată,
Nici să sîmţască vreo durere,
Totuş cere-a ta pe dînsul ură
Să-ţi izbîndeşti pe a lui făptură". 1

14

Aceste zicînd groaznic urlă, .iară

Tot iadul răsuna eu greu muget.
Insuş' diavolii să spăimîntară
Şi vrînd să ştie-a Sătanii cuget
Boierimea tartarului toată
într-o clipită fusă-adunată.

15

Ochii Sătana-îşi întoarsă roată

Cercetând pe tot însul în faţă ;
Inima pare că-i să desfată
Văzîndu-şi boierimea sumeaţă.
Apoi, după puţină tăcere,
Acest chip grăi, rozîndu-şi ghierre : -
1 Monologul acesta nu să poate înţălege de toţi, numai de cei

ce sînt procopsiţi la S. Scripturi. Musofilos.

2 Ghierre va să zică brîncă cu unghii mari, cum au vulturii

sau şi urşii. M.P.

36
 16
„O, soţi credincioşi ursitei mele,
Viteji protivnici naltei lumine
Ce stăpîneşte mai sus de stele,
Ştiu că v-aduceţi aminte bine
De cea vecinică zio cumplită,
Domnia mea cînd fu cutrupită.

17
Biruiţi fum cu drept! în bătaie,
Iar' nu supuşi, asupriţi ; iară
Nice-întrastă pucioasă văpaie
Cu vecinică şi nestrînsă pară,
Sîntem plecaţi, unde fără spaimă
Făptura pe Făcătoriu defaimă.

18
Ştiţi dară că-a noastră mîngăiere
Este în izbîndă singur ş'ură
Asupra celii de sus putere
Ce pedepseşte şi nu să-îndură !...
Dar', precum văd, să pare mie
Că vă-au apucat o trîndăvie ! 1
1 Satana aici să închipuieşte, pecum am zis la cîntecul din-

ţii, căpetenia duhurilor necurate, care mai .nainte de osîndire era

în ceriu cel mai întii arhanghel şi să chiema Luceafăr, adecă
purtătoriu de lumină. El aici grăeşte cătră cei alalţi soţi ai săi.
însă ce poate să grăiască Satana altă fără numa blăstămuri ; însă
poetul vrînd să-1 arete poeticeşte, precum este, foarte bine l-au
nimerit. Erudiţian.
a) Aşa, foarte bine, cînd îl face să grăiască hule asupra dum-
nezieirii ! Păr. Desidemonescul.
b) Apoi ş'alta este : de unde au ştiut poetul acesta cele ce au
vorbit ciracii în iad ! C. Idiotiseanul.
v) Dar' că nu-i fişa, vere. căci ţ'am spus de atîte ori că le-au
aflat aşa scrise. C. Onochefalos.

37
 16
Nu văd eu acum bujdind .pe poarta
Iadului suflete ca nainte,
Ş'acuşi va fi doar' deşartă boarta
Această-întunecoasă, fierbinte,
De n'om mai îndrăznire o dată
A lupta cu oastea luminată !

20
Fost-am în lume şi de-amăruntul
Toate-am iscodit. Adevărat!
Cumcă-încungiurînd eu tot pămîntul,
Mai cu samă-1 văd noao plecat,
Iară ţări adevărat creştine
Sau nu văzui, sau foarte puţine.

21
Dar' ce folos ! cînd văd omenirea
Care fu-în pisma noastră zidită,
Înălţîndu-şi pănă la ceriu firea
Şi pănă la partea cea mai fericită.
Rîvnind a fi-oareoîndva părtaşă
Deşertelor noastre-în ceriu lăcaşă. 1

22
Insă nu fie-asta-adevărată !...
Ca marele Satana să vadă
Urgisita făptură v'odată
Colo sus, în cereasca livadă,
Mai mulţindu-să de-acum nainte,
Juru-mă pe tartarul fierbinte !...
1 Satana zice că Dumnezieu a făcut omul In pismn lui şi a

•soţilor lui, ca oarecînd să lăcuiască acolo, unde au lăcuit ei fiind

încă îngeri. Simpliţian.

38
 16

întii, creştinătatea să piară,

Războiu în tot pămîntul să fie,
întunerecul să-întoarcă iară
Cu tot feliul de păcat ş'urgie ;
Aceste-s în scurt poftele mele,
Ce răspundeţi voi acum la ele ?" 1

24
Atunci Velzăvuv, hatmanul mare
Oştilor negrii mării sale :
, întunecate Doamne ! mie-mi pare
(Grăi) că-ar fi lucru mai cu cale,
Lăsînd aceste pe-alt îndelete
Să strîngem îndată-a noastre cete. 2

25
Căci eu din iseoade-încredinţate
Care trimesesem sus, pe lume,
Am înţăles că vor a să bate
Vlad Vodă cu Mahomet, şi-anume
De cereştii călăreţi să zice
Că vor pe-agareni de tot să strice.

26
Nu s-ar cuvini să lăsăm dară
Nice noi pe cei de-a noastră parte,
Ci-îndată să purcedem afară
Purtînd şi noi creştinilor moarte ;
1 Ce mănie sătănească ! Simpliţian.
2 Velzăvuv este un nume devolesc care s'află şi la Evanghe-
lie. însă fiind că Sătana este împăratul întunerecului, pentru
aceaia Velzevuv îi zice întunecate Doamne, apoi Neagra Muria-sa.
a) Oare nu este aici ascunsă săteră ? Că întru multe pănă
aici am luat [sama] că poetul acesta multe zice care nu să pot
înţelege întralt chip, însă aşa ştie acoperi satera sa de bine, cît
nu fieşte care o cunoaşte. C. Criticos.

39
 Căci de va birui Mahomet,
Cade şi creştinia pe-încet,"

27
„Bine, hatmane, că-mi dai de ştire !...
(Zisă muşeîndu-şi negrele buze,
Craiul întunecat cu răstire.)
Acum măria-mea va să-auză
Cum e şi-a celoralalţi socoteală,
Ce au să-mi spue fără sminteală. 1

28
Intii, cum dintru voi fieşcare
Să sileşte spre-a iadului bine,
Amegind pe-om din dreapta cărare,
Apoi, în ce chip ni să cuvine
Să-ajutăm lui Mahomet îndată :
Pre-ascuns, ori cu sîlă vederată ?1£

29

A i c i M a m o n a să s c u l ă , m a r e
V i s t e r n i c u l D o m n u l u i Satanei,
Pe m i n a l u i sînt toate comoare
D e s u p t p ă m î n t , a u r u l şi banii.
„Tot iadul (grăi dîns) bine ştie
Cît Ii face-a mea dregătorie !...

30
Zieu ! mai mult decît toate-îi ajută
Şi mai multă dobîndă-i aduce.
Chipul şi cărarea mea bătută
Care pre-om la strîmbătate duce,
1 Acum precep eu povestea. Adecă Sătana au strîns sfetnicii

săi, ca să sfătuiască în ce chip are să ajute păgînilor !

40
 Este pofta de-averi desfrînată,
Intralt chip lăcomie chiemată. 1

31
Omul e plecat spre lăcomie,
Din leagăn, căci firea bună-i dede
îndemnul curat de-a prii şie,
Din care, ca din izvor, purcede
Cruţarea vieţii şi-o silinţă
Spre-a-ş' plini trupeasca trebuinţă.

32
Dar eu astă fîreşe 2 plecare,
Cu totul o stric prin lăcomie
Şi fac pre om de-în urmă el n'are
Hotar în pofta sa. Iacă-o mie
De acolea să nasc fapte rele,
Tot fiice-a lăcomii ş'a mele.
1 Mamona încă nume de diavpl şi să află la Evanghelie. De
obşte să zice el duhul lăcomii,
a) Pe Velzăvuv zisă poetul că este hatmanul Satanei, iar
aici pe Mamona face visternic ! ca cînd şi diavolii ar avea în
iad acest feliu de dregătorii ! Idiot.
b) Bagă-le în teacă, vere, ţi-am zis nu o dată, nu mai vinui
poetul, cînd el aşa au aflat scris ! Onochef.
v) Vedeţi dară că bine zisăi eu că aici [este] o sateră ascunsă !
Criticos.
g) Acum şi mie-mi scapă răbdarea cînd văd luări-aminte de
acest feliu! Âm luat sama mai înainte că care nu înţelege ce
este poesia şi ce va să zică poetu acela mai bine să tacă şi mai
bine să tie cu dumnelui Chir Onochefalos, căci mai multă cinste-ti
va face. Unde ar fi izvodirile poeticeşti a lui Omer, a lui Virghil
si, în vrem:le noastre, a lui Milton la inglezi, a Iui Tasso la ita-
lieni şi a lui Clopstoc la nemţi, de ar fi socotit aceste învăţate
noroade de dînşii, cum socotesc aceşti mai sus cîrtitori asupra
poetului nostru ? MusofiloS.
d) Nu ţ'am spus, vere, că aşa este ? Iacă dum. Musofilos în-
ţălege mai bine decît noi amîndoi.
2 Fîreşe — naturală, (n. ed.)

41
 16

Tîlhăria, furatul, votria 1,

înşelarea, strâmba judecată,
Ucigării, vînzări, tirănia,
Făţăria, eamăta cruntată,
Şi pe rînd faptele rele toate,
Mai vîrtos ce trag spre bogătate.

34
Aurul acum stăipineşte-în lume ;
Prin acesta cumpăr eu toate
Inimile ; cu mici sau mari sume
Neguţez tot feliu de păcate :
Cela-şi vinde patria pe mită,
Cesta spre ucidere să-în vită.

35
Papa vinde darurile sfinte
Pentru gălbănaşi, iar' patriarhul
Din Vizant le cumpără-înainte.
Din episcop pănă la eclisiarhul,
Toţi îşi prevănd cele cumpărate
Ce trebuiea să fie-în dar date.

36
Craii şi miniştrii avînd sete
De-argint, aţiţă războaie crunte :
Aurul ia cununa de la fete,
Sparge căsătorie şi nunte ;
în scurt, lăcomia nesătulă
Toate ce-s bune le-ntoarce-în hulă. 2
1 Votrie — îndeletnicire de proxenet, codoş. (n. ed.)
- Aici Mamona spune toate faptele rele care izvoresc din 1
comie. M.P.

42
 16

Şi cu-aceasta orbind eu prăsila

Lui Adam, o-întorc de la cărare
Bună ş'o duc pe-încet la topila
Noastră aici. Pre păm-înt, pre mare,
Mai toţi muritorii despre mine
Cu-înaurite-s legaţi cătine. 1

38
Iar' în cit priveşte-ajutorinţa
Lui Mahomet şi-a turceştii gloate,
Eu spun drept că nu-s în socotinţa
Lui Velzăvuv, dar' nioe să poate,
O ! hatmane viteaz, asta face
Care ne spui şi, cum văd, îţi place.

39
Lîngă cine puterea şi slava
Au rămas, hotărât lucru este.
Au gîndeşti că Cel-de-Sus lăsa-va
Să săvîrşim, cum grăeşti, aceste ?
Foarte te-amegeşti, de cu putere
Vrei a da turcilor mîngăiere. 2
40

Ce-ajunge-Qştaneasca ta-îndrăzneală
Asupra puterii înzăciuite !
Vitejia-înceată-a fi de fală
Şi faptele ei cele mai vestite
Să numesc oarbă numa dîrzie,
Cînd lucrează fără-înţălepţie.
1 Cătine — lanţuri, (n. ed.)
2 Satana făcu doao întrebări la boierii şi voevozii săi : adecă
să-i spue fireşte care în chip el lucrează spre binele de obşte a
iadului, amegind pre oameni ! Apoi, în ce chip socoteşte ca să
să dee ajutorm turcilor. Mamona la cea de întii întrebare spusă
cu de-amăruntul laudele sale, iar' la a doao dă sfatul său, ca să
nu să dee turcilor ajutori u cu chip vederat, ci pe ascuns. M.P.

43
 16
Deci Împotriva celui mai tare,
Nu virtute, ci minte măiastră
Trebue-a folosi. Mie-mi pare
Că nu cu vedită şi buiastră
Tărie noi să dăm ajutare,
Ci pre-ascuns, cu multă supţiare.

42
Inşi oamenii prin noi să lucreze
Spre-a lor perire necontenită.
N'ajută-acum armele viteze
Cum punga cu galbeni tecsuită ;
Aceştii, mima să fie plină,
Acuma toţi oamenii să-închină. 1

43

In urmă ruşinea mea să fie,

Deacă eu cu banii nu voiu face
Mai mult decît înftru] voinicie
Altor a să lăuda place !"
Mamona fîrşind, Asmodeu. rîsă
Şi căutînd împrejur aşa zisă :

44

„Nu pentru că eu sînt logofătul

De taină-a mării-sale, dară
Pentru că mă ţîn şeretul
Cel mai mare-în astă neagră ţară
îndrăznesc a-mi arăta şi eu
Adînc şi măestru sfatul mieu.
1 Vezi, vicleanul, ce sfat au d a t ! Simpliţian.

44
 16

însă, mai nainte de-a răspunde,

Voiu să fac Mamonii o-întrebave :
Pentru ce să-ijisumeaţă şi de-unde
Vin acele cuvinte sprinţare
A lui ? Drept ce-atîtea să rădică,
Socotind pre-alalţi întru nimică ? 1

46
Nu voi să-i întunec vrednicia,
Căci banii-au în lume căutare ;
Dar' ce-ajunge numa bogăţia,
De n'ar fi şi-o vărtute mai mare
Cui ş'însa bogăţie să-nchină !...
Şi-aceasta e mintea cu sfat plină !

47
Mamona cu banii face toate,
Dar' numa la cei cu lăcomie,
La suflete de-argint înşălate,
Iar Mamona doar' încă nu ştie
Că multe şi mari trebi pe pămînt
Nu să pot isprăvi prin argint,

48
Ci prin tehne-ascunse şi înşelăminte,
Prin intrige, cu sfaturi viclene ;
Ceste surpă şi pe cel cu minte,
Ceste să-ajute-oştile-agarene.
5 Asmodeu. Acesta încă este nume de diavol, cunoscut la
S. Scripturi, şi mai cu samă să chiamă duhul înşelăciunilor; iar'
cuvîntul şeret nu este pretutindene cunoscut; pentru aceasta ro-
măneşte se poate zice amegeu. Apoi cuvîntu sprinţariu, sprinţare
încă se vede a fi românesc, ce se poate zice amintire ingiurăţoriu,
defăimătoriu. Filologos.
45
 Şi-acuş' vom vedea prin ispitire
Care ştie mai bine-a gîeire." 1 [...]

70
„Pentru-aceasta cu Velial şi eu
Depreună socotesc şi deacă
Vreţi doară-a cunoaşte chipul rnieu
Prin care suflete vinez, iacă
Vi l-oi spune : tot ce intră-în gură
Fără treabă şi fără măsură,
71
Tot aceasta este de la mine ;
Beţia şi grasa-îmbuibăciune
Sînt a mele şi trag după sine
Trîndava cu totul uitări u ne
De lucruri bune şi cuvioase,
Fac minţi timpite şi trupuri grase."
72
In urmă Velfegor vorbă-apucă,
Stăpînul credinţelor deşerte,
Zicînd : „Nu-1 opresc eu să să ducă
Cărui i voia să să mai certe
Odată, dar mie la-împărţire
A fi cu dînsul inu-mi vine-în fire.

73
Eu mă sîrguiesc în tot adinsul
Ca cea mică rază de lumină
Care~în om fu născută cu dînsul,
Să-o-întunec să nu fie sărină 2 ;
1 Suflete de argint însătate. Aceasta întru o altă limbă doară
nu s-ar putea zice, dar' în limba noastră nu ştiu de unde s-au
obiciunit a să zice, în loc de foame de aur şi de argint, sete de
cur sau argint. Apoi cuvîntul tehne însemnează meşterşug vi-
clean, M. P.
2 Sărină — senină, (n. ed.)

46
 Ş-am făcut acu multe ispite
Cu tot feliu de-arătări măestrite.

74
Fieşcare crede în vreo lege
Care-o socoteşte preste toate,
Şi tot însul prin mine s'amege
Sau lăturiş' din cale s'abate.
Aşa-1 întunec ! de nice sîmte
Că-are vreo precepere sau minte.

75
Fanatismul şi Suprăstăciunea,
Ceste-a mele doao slujitoare,
Toată-adevărată-închinăciunea
Dumnezieirii ceii făptoare
în shime-o prefac necuvioase,
Nevrednice, ba şi ruşinoase." 1

76
Sătana, care cu suferinţă
Pănă-acum ascultă : „Tot viclene
(Zise), dar nu spre ajutorinţă
Grabnică oştilor agarene
1 Pentru înţălesul tuturor ce zice Velfegor aici trebu a să

tălmăci întîi, că el să zice a fi diavolul credinţelor deşerte ; deci,

zice el, eu mă sîrguiesc tot de una ca să întunec raza minţii şi
a preceperii adevărate care Dumnezieu dede omului cînd îl zidi.
Eu ducînd pe om de la legea adevărată care mintea curată a lui
poate să o cunoască, îl abat de la cale întunecîndu-1 cu năluciri.
Şi pre aceasta am doao slujitoare, adecă fanatismul ce va să zică
rîvna neadevăratei credinţi, şi suprăstăciune ce va să zică cre-
zătorie deşartă ; alţii zic, de pe grecie, disidemonie. Aceste doao,
adauge el, strămută toată adevărata închinăciune a unii adevă-
rate dumnezeiri, în shime necuvioase şi de rîs !...

47

7 — Satira în literatura română, voi. I

Sfaturi mi-aţi dat ! însă mie-mi place
Acum după gîndul mieu a face !...

77
Deci tu, hatmane, pasă ş'adună
Din cetele cele mai viteze,
Intru tot, o leghioană bună
Ce-are poruncii mele s'urmeze".
Aici tăcu Sătana, şi-îndată
Adunarea mearsă-împrăştiată. [...]

(Ţiganiada a fost scrisă la sfîrşitul sec. XVIII

şi începutul s%c. XIX.)
 NAUM RÎMNICEANU
(1764—1838)

S-a născut în satul Corbii, judeţul Muscel,

ca fiu al unui protopop transilvănean. învaţă carte
românească şi grecească la Bucureşti, iar apoi îm-
bracă haina monahală, sfîrşindu-şi zilele la mînăsti-
rea Cernica.
Deşi a scris midt, puţine smt lucrările mai intere-
sante, cum ar fi Hronologia domnilor Ţării Româ-
neşti, începută pe la 1800. C. Erbiceanu, va publica,
în Buc., la 1890, Poeziile protosinghelului Naum Rîm-
niceanu.

BLĂSTEM ASUPRA NELEGIUIRILOR

Dumnezeule-ndurate
Dreptule judecător,
Vezi-mi a mea strîmbătate
Şi le fi[i] răsplătitor.

49
 Drept a lor nemulţămire
Dă-le scîrbe şi amar,
Dă-le dreaptă răsplătire,
Că m-au prădat în zadar.

Mînia ta să-i urmeze

Ori măcar unde-or umbla,
Osînda ta să-i vîneze
Vezi pe ce locuri vor sta.

Frică dă-le, să se teamă

Şi frunza cînd s-o mişca,
Pribegind, să bage seamă
Chiar de vînt cînd o sufla.

Fă-le lor calea pustie,

Ca să umble rătăciţi,
Arată a ta mînie
Şi-unde or fi pribegiţi.

Dreapta ta să răsplătească
Cestor nemulţămitori,
Urgia ta să-i osîndească
Ca pe nişte împutători.

Curse-n calea lor le pune,

Să cază în perzare toţi,
Nu mai vază zile bune
Nemulţemitorii hoţi.

Paşii lor le poticneşte

Să n-aibă unde seăpa,
Adunarea lor zdrobeşte
Oriunde se vor afla.

50
Să nu poată să-şi găsească
Loc, să fie odihniţi,
Pururea să rătăcească
Şi să fie necăjiţi.

Nu-şi găsească un' să şadă

Cîtuşi de puţintel loc,
Fă ca cerul să nu-i vadă,
Şi să ploaie pe ei foc.
(Sfîrşitul sec. XVIII
şi începutul sec. XIX.)
 IORDACHE GOLESCU
( ? 1768-1848)

Este fratele mai mare al lui Dinicu Go-

lescu. Învaţă la Şcoala Domnească, apoi în casă. Cu-
noştea bine elina, latina, franceza, italiana. Are un
rol hotărîlor in propăşirea şcolilor naţionale. Ocupă
importante posturi administrative. In 1821 este la
început de partea lui Tudor Vladimirescu, dar vă-
zând caracterul antihoieresc al mişcării adoptă o ati-
tudine contrară pandurilor. De teama turcilor fuge
la Braşov (în drum ţăranii îl huiduiesc : „hicleo, cioco-
iule !"). Moare în august 1848 — deci în timpul re-
voluţiei.
In afară de Băgări de seamă asupra canoanelor
grămăticeşti, Bucureşti, 1840, Iordache Golescu mai
pregăteşte un Dicsioner rumânesc, rămas în ms., îm-
preună cu o cidegere de Pilde, povăţuituri i cuvinte
adevărate şi poveşti ; de asemenea scrie o serie de
pamflete dialogate, întrunite sub titlul general de
Istoriia Ţării Româneşti,

52
 COMEDIA CE SE NUMEŞTE

BARBU VĂCĂRESCUL, VÎNZĂTORUL, ŢÂRII,

izvorîtă dă Dîrzeanul, ce-i zic şi Slăbănogul care s-a şi

tipării cu cheltuiala calemgiilor dă vistierie, spre pome-
nirea ticăloşîiei ţării, la venirea muscalilor, cînd a fugit
măria-sa Grigore vodă Ghica din scaun

A ŞAPTEA ŞI CEA DIN URMA PERDEA

Blestemul norodului
OBRAZELE ACEŞTII PERDELI:

Bumbaşîrul
Episcopul Buzăului
Norodul
Preoţii
Diaconii
Măscăriciul

BUMBAŞÎRUL : Bine ai venit sănătos, preasfinte părinte.

Ce mai veste dă la Bucureşti ?
EPISCOPUL : Bine v-am găsit pă toţi sănătoşi fiii mei,
nici eu nu mai ştiu ce să vă mai spui.
BUMBAŞÎRUL : Au tot zoruri dă bani sînt ?
EPISCOPUL : Ce zoruri piste zoruri! Ce zbierete ! Ce
zgomote ! Ce gîlcevuri între boieri, la Divan ! Unii cu
pieptul stau şi strigă : să nu să mai împlinească !, să
nu să mai împlinească banii ce să cer, ci să rămîie
jos ; alţii să umflă ca curcanii şi strigă : să să împli-
nească !, să să împlinească şi să mai trimiţă şi alţi
bumbaşîri asupra voastră, dă ce n-aţi istovit banii
pînă acum.
PREOŢII : Cum striga, preasfinte părinte, jidovii pentru
Hristos : „Să să răstihnească, să să răstihnească !"

53
EPISCOPUL : Unii să bat, să necinstesc, să ocărăsc, şi în
cele după urmi, să şi surgunesc dă măria-sa vodă,
pentru că voiesc binele ţării ; alţii să laudă şi să cin-
stesc dă măria-sa, pentru că voiesc răul ţării şi dără-
pănarea ei.
MĂSCĂRICIUL : Oare carii vor birui ?
B'JMBAŞÎRUL : Negreşit cei ce voiesc răul ţării, căci aceia
sînt şi mai mulţi şi mai obraznici.
EPISCOPUL Unii au răguşit strigând : Să să cerceteze
jafurile ce s-au făcut pînă acum, şî jăfuitorii să plă-
tească îndoit şi întreit celor năpăstuiţi şi să să pedep-
sească, ca să nu mai îndrăznească alţii a face ase-
mene ! Alţii să spărgea, strigînd şî ei : Nici o cerce-
tare să nu să mai facă, nici o împlinire, nici pedeapsă,
că ne necinstim cu toţii şî cum mai putem trăi în
urmă ?
BUMBAŞÎRUL : Negreşit, ca cînd îi văz, aceştia sînt bles-
tematul Belu, cu cuscru-său Văcărescul, iar ceilalţi ce
strigă pentru ţară este blagoslovitul Bălăceanul cu
ai săi.
EPISCOPUL : Bine ghicişi, ca cînd ai fi fost acolo şî i-ai
văzut.
NORODUL : Şî preasfinţia-ta, părinte, ce făceai ? Tăceai ?
Nu ziceai nimic ?
EPISCOPUL : Ce să fac ? Ce să tac ? Sî ce să zic ? Cine
mă asculta ? Pentru că n-am vrut să iscălesc şî eu,
eu unii din boieri, într-o anafora dă mare primejdie
— cu care au luat şi toate veniturile mitropoliei i ale
episcopiilor şî ale mănăstirilor, au scos şi dăjdii mari
pă scutelnici şî pă posluşnici şi pă huzmeturi — au
început ceilalţi boieri şî asupră-mi cu gurile, ca dinii
să mă mănînce.
NORODUL : Bine, auzeam, preasfinte părinte, că şî din
boieri sînt unii ce voiesc binele norodului.
EPISCOPUL : Adevărat, sînt, dar cine îi ascultă ? Că
aceştia cu mine vrînd să scădem măcar ceva, cîtuş dă
puţin, spre uşurinţa voastră, dintr-aceşti bani ce vi să
cer acum, s-au necinstit, s-au ocărit, s-au surgunit dă

54
 măria-sa. Ştiţi pă aga 1 Mihăiţă Filipescul, pă vrăj-
maşul grecilor, pă vrăjmaşul ciocoilor, jăfuitorilor, ne-
legiuiţilor şî pă dumnealui 1-a surgunit, împreună cu
ceilalţi, şî în locu-i a orânduit agă pă un fecior dă
gelep 2 , dă caceaun, ce-i zic Costinoiul 3 , după tatăl
său Costi Gelepul, iar el, ca să intre în neamul boie-
resc, şi-au dat porecle dă Mihălese, după moşia Mi-
hăleştii, ce a cumpărat.
BUMBAŞlRUL : Dar preasfinţia-ta cum ai venit aici ?
Cum te-au lăsat ?
EPISCOPUL : Văzînd atîtea ocări, pedepse şî cazne pă
boieri nevinovaţi, frică fiindu-mi şî mie să nu-mi
piere şî viaţa, m-am furicit şi am fugit pă jos, să merg
la vreo mănăstire, dar d-oi scăpa cu viaţă, că acolo cu
primejdie dă viaţă poate îndrăzni omul să zică cel mai
mic cuvînt spre binele ţării.
PREOŢII : Şî la mitropolie n-a rămas nimeni, preasfinte
părinte ? Că mitropolitul auzim că tot la Braşov este 4 .
EPISCOPUL : Au făcut anafora să facă alt mitropolit.
PREOŢII : Oare fi-va mai cu iubire dă omenire ?
EPISCOPUL : Ce iubire dă omenire ziceţi ? Au nu v-a
venit poruncile să daţi şî voi, din cap în cap, cîte o
•mahmudia pentru cîrjă ? încă, pînă a nu să hirotonisi
mitropolit, şî cîte un galben împărătesc ajutor, din cap
în cap.
PREOŢII : Va să zică om fără dă lege.
MĂSCĂRICIUL : Adică nelegiuit.
EPISCOPUL : Poate fi, fiii mei, că auz că este să să facă
mitropolit un om din ungureni, un letin, un uniat, o
1 Agă — şef al agiei (poliţia de mai tîrziu). (n. ed.)
2 Gelep — negustor care cumpăra vite din Ţările Române,
spre a le vinde peste graniţă, (n. ed.)
3 Scarlat Mihălescu, mare-logofăt, vornic, caimacamul lui Gr.

Dim. Ghica (v. Hurmuzaki, X , tabla). (N. Bănescu, Viaţa şi scrie-

rile marelui vornic Iordache Golescu, Vălenii de Munte, 1910,
p. 206.) Scarlat Mihălescu 1-a înlocuit în agie pe Mihăiţă Filipescu,
în 1823. (n. ed.)
4 Dionisie Lupu, care nu se mai întorsese de la Braşov, din

vremea Eteriei. (N. Bănescu, op. cit, p. 207.)

55
 altfel dă lighioană dă om, unul ce-i zic Stratonichias,
dar mulţi din boieri îi stă împotrivă.
PREOŢII : Şî astfel dă om poate fi vrednic dă mitropolit ?
EPISCOPUL. : Dă-1 vor alege boierii cei hrăpitori, cei voi-
tori dă rău ţării, negreşit că-1 fac vrednic dă mitropo-
lit, cum a făcut odată un arhiereu, la Ţarigrad, adică
vrînd diaconul arhiereului să încerce pă arhiereu, i-a
spus că a venit oarecine şî să roagă să-1 hirotonisească
diacon. Iar arhiereul i-a zis : „Adu-1 în casă". Şî dia-
conul a băgat în casă Ia arhiereu un măgar — perno
simbâthion 1 , cum zic grecii. Arhiereul a început a
certa pă diacon dă această obrăznicie, diaconul a în-
tors pă măgar, ca să-1 scoaţă afară, făcînd arhiereului
cu ochiul, să să uite la coada măgarului; şî, întorcîn-
du-să măgarul, a văzut arhiereul că dă coada măgaru-
lui era atîrnată o pungă dă bani şî peşin a strigat cu
glas mare : „Âxios ! âxios !" — adică : vrednic ! vred-
nic e să să diieoneaseă ! Aşa şî noi cu Stratonichias al
nostru.
PREOŢII : Şî aşa, ca un măgar, poate să ne pîngărească
şi legea.
MĂSCĂRICIUL : Invăţaţi-vă, dar, să strigaţi ca măgarii :
ăa ! ăa ! ăa ! ca să ştiţi ţinea isu mitropolitului.
NORODUL : Pînă a să face şî a ne pîngări, ce să facem noi
acum ?
EPISCOPUL : Ce alt putem face, cînd ursul dă voie nu
joacă, dăcît o rugăciune către Domnul, ca să le în-
toarcă inimile, să Ie înduplece cugetul spre bine, să-i
lumineze spre iubire dă omenire ? Doară dintr-o rugă-
ciune a norodului către Domnul, să vor întoarce spre
pocăinţă.
NORODUL : Ce rugăciune, preasfinte părinte ? Cînd ei,
după atîta răzvrătire ce a pătimit ţara dă zavergii,
după atîta prăpădenie ce au făcut apostaţii greci, după
atîtea răutăţi ce au urmat turcii, calmucii [...], pier-
zînd sumă dă oameni nevinovaţi, cînd după toate aces-
tea şî după mînia Domnului, ce ne-a venit cu vifor
1 Îmi iau permisiunea, să mă iertaţi, (gr.) (n.ed.)

56
 mare şî vijălie nespusă, cu cutremuri şi cu cea mai
mare uscăciune, cu foamete grozavă, nu ş-au venit în
cunoştinţă dă dumnezeire, nu s-au pocăit, nu li s-au
înduplecat scîrnavele lor inimi spre milostivire, nu
li s-au curăţit sufletele lor dă cea mai dănainte spur-
căciune şî lăcomie, acum nădăjduieşti preaosfinţia-ta
că cu o rugăciune numai să-şi schimbe năravurile lor
cele rele, cele spurcate, să- şi potolească lăcomia lor
cea mare, şi să-şi îngrădească nesaţul lor cel neco-
vîrşit ?,
MĂSCĂRICIUL : Năravul din fire n-are lăcuire.
EPISCOPUL : Dar ce să facem, iubiţilor mei fii ?
PREOŢII ŞI DIACONII (Toţi ca un glas) : Preasfinte pă-
rinte, să zicem toţi, cu mîinile ridicate către Domnul,
şî preoţi şî diaconi şî mireni, dă la mic pînă la mare,
să strigăm din tot sufletul nostru : „Bată-i Dumnezău
să-i bată !•"
NORODUL : A... min ! Trageţi clopotele.
MĂSCĂRICIUL : Auziţi, copii, cum strigă, cum sună clo-
potele : Ba... ni, ba... ni, ba... ni.
PREOŢII ŞI DIACONII : Precum să stinge focul dă apă,
asa să să stingă sămînta lor dă mînia Domnului !
NORODUL : A...min !
PREOŢII ŞI DIACONII : Să să zdrobească oasele lor, dă
la mic pînă la mare !
NORODUL : A...min !
PREOŢII Şî DIACONII : Cum să topeşte ceara dă la faţa
focului, aşa să să topească neamul lor dă la faţa Dom-
nului !
NORODUL : A...min !
PREOŢII Şî DIACONII : Fiere şî otravă spre mîncare să
le dea lor şî cu oţet să-i adape pă ei !
NORODUL : A...min I
PREOŢII Şî DIACONII : Pămîntul să-i înghiţă pă toţi dă
vii !
NORODUL : A...min !
PREOŢII Şî DIACONII : Foc dumnezeiesc din cer să-i
arză pă e i !

57
NORODUL : A...min !
PREOŢII ŞI DIACONII : Potoapele să-i înece !
NORODUL : A...min !
PREOŢII SI DIACONII rViermii dă vii să-i mănînce !
NORODUL : A...min !
PREOŢII Şl. DIACONII : Vîntul să-i risipească ca paiele
din arie ! .
NORODUL : A.i.min !
PREOŢII Şl DIACONII : Praful şi ţărîna să să aleagă dă
tot neamul lor !
NORODUL : Amin ! Amin ! Amin !

(în tot corsul blestemului, Măscăriciul fuge, aleargă încoace

şi încolo, să vîră, să ascunde scuturîndu-să şi tremurînd dă
frica blestemului celui înfricoşat, încît dinţii îi clănţăneşte
în gură.)

(Comedia a fost scrisă

în jurul anului 1828.)
 ALECU VĂCĂRESCU
( ? 1769-1799)

Este fiul lui Ienăchiţă Văcar eseu. La 1788

îşi însoţeşte tatăl în exil la Nicopole şi apoi, în 1790
în Rodos. Revin în ţară un an mai tîrziu. Se instru-
ieşte temeinic în literaturile greacă şi franceză. Con-
trar celorlalţi boieri şi fii de boieri luminaţi, dregă-
toriile nu l-au ispitit. Se pare că a avut o soartă
tragică! în drum spre exil ar fi fost ucis şi aruncat
in Dunăre.
Poeziile lui Alecu Văcărescu au rămas în manu-
scris în timpul vieţii autorului. Au fost editate, par-
ţial, pentru prima dată, de A. I. Odobescu, în 1878.

[RABDĂ, INIMA, CÎT POŢI]

Rabdă, inimă, cit poţi,

Nu-ţi da taina pă la toţi ;
Patimile vrînd să-ţi spui,
Nu te~ncrede fitecui.

Căci anevoie găseşti

O inimă pă cum eşti,

59
Să aibă prieteşug
Curat, fără vicleşug.

Şi astăzi văz foarte rar

între oameni acest dar,
Cît poci să zic c-aşa firi
Mai nu găseşti nicăiri.

Nu le c-ăta c-îţi zîmbesc

Şi îţi rid cînd îţi vorbesc,
C-acelea sînt făţării
Şi te muşcă, cînd nu ştii.

S-arată bine deloc,

Dar pintr-asouns îşi bat joc
Şi caută vreme, cînd
Să te strice mai curînd.

D-aceea aş vrea să vezi

Să nu te prea-ncredinţezi,
Să faci astfel de mişcări
Făr' d-a face cercetări.

Ci vrînd să te jăluieşti
Şi să spui ce pătimeşti,
Cearcă-ntîi pă cineva
Şi vezi dă poate şi va

Să-ţi dea vreun ajutor,

Ş-atunci spune-ţi al tău dor,
Iar altfel foarte te rog
Să fii al obştii zălog.
(Versurile au
spre finele

60
 DIMITRIE ŢICHINDEAL
( ? 1775-1818)

S-a născut la Becicherecul Mic, lingă Ti-

mişoara, ca fiu al unui preot. Ajunge „învăţător na-
ţionalnic", iar în 1805 preot. Adept al Şcolii ardelene,
luptă pentru apărarea invăţămîntidid iraţional, pen-
tru unirea românilor ţ „nu e aicea grec, nici latin,
unit sau neunit, să fim toţi români, una". Se face
cunoscut datorită unui volum de fabule, care are un
titlu pe cît de întins, pe atît de lămuritor: Filosofeşti
şi politiceşti prin fabule moralnice învăţături. Acum
în Ui a oară culese şi întru acest chip pre limba româ-
nească întocmite (Buda, 1814). Fabulele sînt traduse
sau „întocmite" după luministul sîrb Dositei Obrado-
vici, deosebindu-se prin unele „Învăţături" — de o
lungime neobişnuită — întocmite de Ţichindeal cu
scopuri educative şi patriotice pentru populaţia româ-
nească. Ediţia a Il-a a Fabulelor, îngrijită şi prefaţată
de Eliade, va apare la Buc., în 1838.

61
 CERBUL

Cerbul au venit la un rîu (izvor) să bea apă,

unde văzîndu-şi coarnele sale le lăuda pentru mărimea şi
frumuseţea lor ; iară picioarele, părîndu-i-se că sînt prea
subţiri, foarte le defăima.
Cînd iată văzu pre vînători cu cîinii venind : atuncea se
slobozi preste cîmp, şi îi lăsă pre ei departe de sine ; apoi,
intrând într-o pădure deasă şi smidoasă 1, i se încurcară
coarnele în crengile pădurii şi, ajungîndu-1 cîinii, l-au
omorît. Iară el, ticălosul, sfîrşindu-şi viaţa, au zis : „Stin-
sul de mine, cît de tîrziu cunosc că mai de folos şi mai
de mare bine mi-ar fi fost picioarele decît coarnele !"

ÎNVĂŢĂTURA

Cît ne amăgim preţuind frumuseaţea

trupului cea din afară ; iară a sufletului şi a inimii frumu-
seaţă, înţelepciunea şi bunele năravuri de nimica sau de
puţin preţ le ţinem ! Deci această neînţeleaptă părere, mai
vîrtos în partea cea muierească, e foarte de stricăciune şi
de pagubă ; căci că iale după mai mare parte a frumuseaţii
tot preţul şi vredniciia sa îşi pun. Fiindcă multe neînţe-
lepte pentru frumuseaţele sale, tocmai din vremile ceale
de demult s-au storît 2, şi pînă astăzi să pătimesc, deci de
aceasta nu e a se mira. Iară cînd vedem multe preaînţe-
lepte şi îmbunătăţite, că sînt fără de nici o pricină a lor,
ce pentru însuşi frumuseaţele lor ceale mari au dobîndit
1 Smidos — încîlcit. (n. ed.)
2 A storî — a se prăpădi, a pieri. (n. ed.)

62
loruşi jalnic sfîrşit, ca Lucreţia! Virginia! şi ca Magalata1
şi prea multe altele lor asemenea, aceasta iaste o mare
jale ! Frumuseaţa fără înţelepciune iaste ca o floare în tină
(imală) 2 Aşadară cînd muierilor nu le iaste cu cuviinţă
să-şi pună tot preţul său în frumuseţe, dar cu cît încă
bărbaţilor trebuie să fie cu totul mai cu mare ruşine.

DOUĂ BROAŞTE

Două broaşte petreceau într-o băltuţă, însă

aceea uscîndu-să, vara de căldură, au pornit mai departe
să caute apă, apoi au aflat o fîntînă afundă ; acolo broasca
cea mai tînără au zis ceii mai bătrîne : „O, ce apă for-
moasă e aicea, haide să sărim înontru". Iară broasca cea
mai bătrînă au zis : „Lesne putem sări în jos, dar de se va
usca şi aceasta oare putea-vom sări afară ?" Aicea fieşte-
carele poate să-şi închipuiască mintea şi învăţătura de
nărav, adecă : ca nemica să nu înceapă omul, nici să facă
mai nainte, pînă ce nu va socoti bine şi va cunoaşte cum
se va săvîrşi.

(Filosofeşti şi politiceşti prin jabule

morahiice învăţături... Buda, 1814.)

1 Personaje feminine biblice sau istorice, vestite prin frumu-

seţea şi moravurile lor decăzute, (n. ed.)

2 Imală — pămînt mocirlos, n. ed.)

8
 DINICU GOLESCU
(1777-1830)

După studii la Academia grecească din

Bucureşti, ocupă importante dregătorii, ajungind in
cele din urmă mare. logofăt al Ţării Româneşti. în
1821 se refugiază la Braşov, protestînd, pe lingă ţarid
Rusiei, împotriva jafurilor făcute de turci în ţară. Doi
ani mai tîrziu pleacă în Rusia. între 1824—1826 în-
treprinde călătorii în apusid Europei, descriind cu
obidă starea înapoiată a ţării noastre de atunci, în
comparaţie cu înfăptuirile ţărilor vizitate. Minte lu-
minată, înfiinţează la Goleşti o şcoală pentru săteni,
pune, împreună cu Eliade, bazele Societăţii literare,
sprijină apariţia gazetei Fama Lipscăi (1828) şi a Cu-
rierului românesc (1829),

64
 ÎNSEMNARE A CĂLĂTORIEI MELE
[CUVINTARI DEOSEBITE]

Vedeţi, fraţilor ! Fericirea oamenilor celor

proşti, acestea mă silesc să arăt pricinile pentru care bir-
nicul Ţării Româneşti, care lăcuieşte într-acel bogat şi
frumos pămînt, este într-o sărăcie şi întru o ticăloşie atît
de mare, încît un strein este peste putinţă să crează această
proastă stare. Şi că pentru banii de bir s-au urmat şi pe-
depse, ca să dea ceia ce nu nu are şi atîţi cîţi nu poate
agonisi. O ! Să cutremură mintea omului cînd îş[i] va aduce
aminte că făptura dumnezeirii, omenirea, fraţii noştri, au
fost cîte 10 aşternuţi pe păm'înt cu ochii în soare, şi o
bîrnă mare şi grea pusă pe pîntecile lor, ca muşcîndu-i
muştele şi ţinţarii, nici să poată a se feri. Aceasta de nu
s-au urmat de nimenea, împungă-mă pre mine cugetul
căci scriu o minciună ; iar de au săvîrşit-o un român către
fraţii lui români, numai ca să se întoarcă cu bani mulţi
strînşi, arătîndu-să cu slujbă către stăpînitor, acela citind
şi aducîndu-şi aminte, împungă-1 pe el cugetul, şi de acum
înainte părăsască-să de acelea urmări ; căci condeile nu
vor mai fi uscate, şi asemenea urmări nu vor mai fi cunos-
cute numai duhovnicilor şi suferite de pătimaşi, ci con-
deiul va da în vileagul obştii atît urmările cele spre f o -
losul neamului, cît şi cele spre prăpădenia lui.
Alţi creştini, tot pentru dare de bani, au fost spînzu-
raţi cu capu în jos, şi alţi iarăşi închişi în coşare de vite,
unde le-au dat fum, şi alte multe asemenea pedepsi. Pe
care cine va voi să afle vremea întru care s-au urmat şi
obrazile care au avut aşa multă bunăvoinţă spre slujbe şi
bun cuget, cerceteze slujbaşii de peste Olt, pe care vor
avea temere de Dumnezeu.
Aceste nedrepte urmări şi nepomenite peste tot pămîn-
tul i-au adus pe ticăloşii lăcuitori întru aşa stare, încît in-
trînd cineva într-acele locuri unde să numesc sate nu va
vedea nici biserică, nici casă, nici gard împrejurul casii,
nici car, nici bou, nici vacă, nici oaie, nici pasăre, nici

65
pătul cu sămănăturile omului pentru hrana familiii lui, şi
în scurt : nimieă, ci numai nişte odăi în pămînt, ce le zic
bordeie, unde intrînd cinevaş nu are a vedea alt decît o
gaură numai în pămînt, încît poate încăpea cu nevasta
şi cu copiii împrejurul vetrii, şi un coş de nuiele scos
afară din faţa pămîntului şi lipit cu balegă. Şi după sobă,
încă o altă gaură, prin care trebuie el să scape fugind cum
va simţi că au venit cinevaş la uşă-i ; căci ştie că nu poate
fi alt decît un trimis spre împlinire de bani. Şi el neavînd
să dea, ori o să-1 bată, ori o să-1 lege şi o să-1 ducă să-1
vînză, pentru un an, doi şî mai mulţi, sau la un boierenaş,
sau la un arendaş, sau la oricine să va găsi, ca el să-i
slujească acei ani, şi banii ce să dau pentru slujba acelor
ani să să ia pentru birul lui (iarăş zic că, adevărat, milos-
tivul Dumnezeu este foarte răbdător). Ce era dator această
făptură dumnezeiască să şi robească ca să dea şi ce nu are
domnului ?
Şi apoi intrînd cinevaş întru acele bordeie ale lor, peste
putinţă era de a găsi pe trupurile lor şi în casă lucru de
zece lei ; căci şi 'Căldarea cu care o să-şi facă mămăliga nu
o are fieşcine, ci sînt 5—6 tovarăşi pe una. Şi cînd aceştia
din norocire prindea de veste cînd vinea în satul lor zap-
ciu, po[l]covnicu, căpitanu, mumbaşir 1 isprăvnicesc, mum-
başir domnesc, fugea atît ei cît şi muierile lor, şi copiii
care putea fugi, prin păduri şi pe munţi, întocmai ca dobi-
toacele cele sălbatice cînd le gonesc vînătorii cu dinii.
Căci şti ia că prinzîndu-i nu mai este altă vorbă decît ce-
rere de bani, şi ei neavînd bani vor lua gîrbaciuri pe spi-
nare.

(însemnare a călătoriei mele

Constantin Radovici din Goleşti făcută
în anul 1824, 1825, 1826, Buda, 1826.)

1 Mumbaşir — agent fiscal de urmărire şi execuţie, (n. ed.)

 NICOLAE DIMACHI
(1777-1836)

De aceeaşi vîrstă cu C. ConacM — îm-

preună cu acesta şi cu D. Beldiman vor scrie sceneta
Comedie banului Costandin Canta ce-i zîc Căbujan şi
c a v a l e r C u c o ş — N. Dimachi (ispravnic de Suceava,
vel-vornic, membru în Divanul domnesc), înzestrat
cu spirit de observaţie, se face cunoscut nu prin ver-
surile erotico-elegiace, ci prin poezii satirice. Este
autorul primei comedii originale româneşti, Sfatul
f a m i l i i i , în 5 „sări", acte, în versuri.

O ADUNARE DE TRII COCOANE

— Ia vezi, zău, ce minunat

Fustanlîc mi-am cumpărat.
Şi-n 'credinţa că nu-i scump
Patru lei cotul şi-un tult1
Mai ales pe veresî 2
Fără-a mai puni vade.3
1 Tult — veche monedă turcească, (n.ed.)
2 Veresie •— credit, (n. ed.)
3 Vadea — termen, soroc. (n. ed.)

67
Di pofteşti şi dumneata
Singură eu ţi-oi lua.
— Ehei, soro, de voieşti,
Să mă mai îndatoreşti
Cu-aşa facere de bine
Cumpără-mi şi pentru mine !
— Pre bine, acuş voi zice
Numai de mi-a mai aduce !
Şi ţi-oi faci-atunci de ştiri
De-i veni la tîrguiri.
— Ia tăceţi, acum ajungă !
Ce atîta vorbă lungă !
Vino-ncoace, tu nevastă
Să privim noi la fereastră,
Că s-aude duruind
0 butcă hodorogind.
— Mări, dă-o la nevoia !
Treacă cine cum îi voia.
— Ei dichis, mare minune,
Cu căzuta plecăciune
Nu vezi, fa, că să închină
Şi totuna dă din mînă ?
— Arză-1 focul cotcodeţ
Că-i un bou de n-are preţ !
Iacă şi-altul di pe lazul
Şi-ntocmai Grigori Razul.
— Zău îţi zic că nu te cred
01 să merg şi eu să văd.
— Drept să-ţi spui, acest bărbat
Vrednicu-i de lăudat.
îl vezi, bade, că la toate
îi mai mult decît să poate.
— Lasă-1 la bată-1 pustia,
Că-mi umplură mişălia.
Că nu ştii ce-o mai făcut
Cheţului Lapte-Bătut ?
— Oh, dar, soro, cum de crezi
Aşa lucru păn' nu vezi ?

68
îs minciuni aceste toate
Niciodată nu să poate.
— Ia lăsaţi, nu vă sfădiţi
Şi vă-ntoarceţi de priviţi
Să vedeţi doi într-o butcă
Ca cînd dracul îi apucă,
Aşa strigă şi vorbesc,
Ori pe semni să sfăduiesc.
— Ei, îl ştiu, îi Costandin
Nătărăul cel deplin,
împreună cu Iordachi,
Gugumanul lui Dimaehi.
— Adevăr că-i gogoman
Nu plăteşti nici un ban,
Căci cu totul ciiiulhaniu,
Nu-i ca Razu paraliu.
Dar măcar şi Costandin
Nu-i mai gios că-i bolîndin,
Pre bine s-o potrivit
Ca cînd dracul i-o unit.

(Versurile au fpst scrise

la începutul sec. XIX.)
 COSTACHE STAMATI

( ? 1786-1869)

S-a născut, probabil, la Huşi. Familia avea

rădăcini în Transilvania. Deşi scrie lucrări originale
(poezii lirice, istorice) numele său se face cunoscut
datorită numeroaselor traduceri, adaptări, imitaţii etc.
•— al căror model, după obiceiul vremii, nu este di-
vulgat. Autorii preferaţi sînt francezii Hugo, Vigny,
Lamartine şi ruşii Puşkin, Derjavin, Jukovski, Kri-
lov. Pronunţate accente satirice aflăm în cele două
încercări dramatice : Dialogul unui holtei cu un boie-
rinaş avut, însoţit cu o cucoană de înalt neam (imita-
ţie după Krasicki) — în care se critică luxul, trinclă-
via, parazitismul aristocraţiei româneşti — şi Cum
era educaţia nobililor români în secolul trecut, cînd
domneau fanarioţii în ţară (localizare după D. I. Fon-
vizin), satirizare a ignoranţei care domnea în pătura
boierească. Cu un an înainte de a muri îşi adună
scrierile în volumul Muza românească. Compuneri
originale şi imitaţii din autorii Europei.

70
 POETUL ŞI MUSCA

„Te-am prins, obraznică muscă,

O, te-am prins şi-[a]i să-mi plăteşti !
Căci pliscul tău crunt mă muşcă,
Şi de un ceas bîzîieşti,
Pe la urechi, pe la nas,
Făcînd foarte mare haz
De al meu necaz,
S-au gîndeşte, varvară surlă,
Că am mulţumire mare
Cînd al tău ţipet îmi urlă,
De mă scoate din răbdare.
Deci mori, dîrdală spurcată,
Căci numai cînd vei fi moartă
Voi zice că ţ-am plătit
De chinul ce-am suferit."
Aceste zicînd, ţineam
Şi strângeam
Pe musca bîzîietoare.
Dar deodată eu aud cu a mea mare mirare,
Dintre dogitele mele ieşind un grai ascuţit,
încît am încremenit.

„Tu vrei ca să mă ucizi şi să faci mare pacat,

Au zis musca ce prinsesem cu glas foarte dezghiocat.
Şi ce te-ai turbat pe mine.
Cînd eu bîzîiesc în lume pot să zic mai ca şi tine.
Şi chiar ca tine şi eu a mele poezii cînt,
Şi cîntecul meu nu-ţi place ?
Apoi oamenii drepţi sunt ?
Să nu mă lase în pace,
Ca cînd a lor numai viersuri este drept să se audă,
Şi de aceea ţi—i ciudă
Pe poeziile mele,
Care şi decît a tale nu pot să fie mai rele.
Dar nu-ţi va fi ciudă oare

71
 Cînd tu cu învăpăiate,
Cetind fabule, elegii, ce nu-mi plac, că nu sunt bune,
Eu să zic : oh ! taci, poete, că căpăţîna mă doare ;
Sau nu cumva, o, poete, tu ai vro pizmă pe mine,
Dacă din a tale viersuri cu rime nu pre sunt toate,
Ca cînd din a mele pacate,
Că ţ-am cîntat la urechi, sau că de nas te-am pişcat,
Şi că păn' m-ai gonit să mă prinzi,
Că să mă ucizi,
Rima ai scapat ?
Greşeşti, o, poete dragă !
Iţi spun făr' de şagă
Că nu sunt culpabil ţie
Dacă muza cu urgie
Nu ţ-au menit
Talent, să fii bun poet,
Cînd în lume ai venit.
Apoi dar va fi mai drept
Să-mi dai drumul ca să zbor
Şi să nu mă faci să mor.
Iar tu să te duci
Să te culci."

Aşa au vorbit cea muscă, şi poetul s-au unit

Că are mare rezon,
Şi c-adevărat pe dînsul nu-1 iubeşte Apolon.
Deci mîhnit
Au deschis uşa şi încet au liberat,
Pe musca cea înţăleaptă ce cu dreptul l-au muşcat.

Din aceasta se vădeşte

Că poeziile rele supără şi ameţeşte,
Ca musca cînd bîzîieşte
Pe acel ce le ceteşte.

(Muza românească, 1S6S.)

 GHEORGHE ASACHI

(1788-1869)

S-a născut la Herţa, ca fiu al preotului

Lazăr, om cult, care a tradus cîteva volume „pentru
patrioţii limbii româneşti". Asachi studiază la Lem-
berg, devenind doctor în filozofie, inginer şi arhitect.
La Viena studiază matematica. La Roma îl preocupă
filologia. Gh. Asachi este Eliade Rădulescu al mol-
dovenilor : pune bazele primului teatru românesc,
deschide cele dintîi cursuri de inginerie, întemeiază
presa românească în Moldova, editînd Albina româ-
nească (1829) şi suplimentul ei literar Alăuta româ-
n e a s c ă etc., etc. Concomitent scrie o serie de piese şi
nuvele istorice, poezii, fabule ş.a., unele dintre ele
lipsite de valoare literară şi nefiind ocolite de con-
fuzii, pe care Asachi le va manifesta, îndeosebi, la
1848 şi 1859.
Dintre volumele literare publicate în timpul vieţii
amintim: Culegere de poezii (1834) — ed. a Il-a,
adăogită, 1854 ; ed a IlI-a, 1863; Fabule alese pe
românie aduse (1836), Fabule versuite, ed. a III-a
adăogită (1844).

73
 SOŢIA DE MODA

Un boieriu, ce întîlnisă, dup-o lungă revedere,

Pe un june, îl urează, şi apoi i zice : „Vere,
Cînd în casă-ai azi odorul ce atîta ai vînat,
Te urez, al meu dorite, iac-amu, te-ai însurat !"
„ M u l ţ ă m i m !££ „ C e v r a să zică, a s t ă r ă c e m u l ţ ă m i r e ?
Nu-nţălegi pănă-aeum încă a ta naltă fericire ?
Nu cumva jugul lui Imen 1 nu ţi se pare prea plăcut ?"
„Nu, de tot, căci, cum se zice, măritişul la-nceput
In noian de miere-noată." „Poate-amar acum îţi pare ?"
„Parc-aşa!" „Deci, vere, ţine ce-ai dorit cu înfocare,
Sufere pe tiran casnic, ce-ai cătat, acuma ai,
Şi, precum provorba zice : sub pantofla ei să stai.
Mulţămeşte-te, o, vere, ca acel barbat ce-1 cheamă
Cavaler de ordini multe şi soţ d-o frumoasă damă,
La alegirea-Eforiei şi la vizite boieriu,
Dar tupil în casă şede ca paiangăn în ungheriu ;
Aşa poate şi la tine ?" „Talent are-a me soţie ;
Am luat cu dînsa-n zestre sate trei ş-o răzăşie ;
Delicată, frumuşică, învăţată !" „Minunat !"
„Ba nicicum ! Ţi-oi spune, vere, c-asta chiar m-a desperat!
Spre rău toate le aplică şi mă tem că m-or răpune
A ei graţii şi talente, ce s-admiră cu minune ;
încă de-id alegi femeie, ce-n Europa a-nvăţat
Să trăiască acea fată ce-i crescută în un sat!
La-nceput, cînd am văzut-o, inima cea fermecată
Prin a ei ochi fu străpunsă de-a Amorului săgeată.
I ziceam că mi-e luceafăr ş-a vieţei mele-odor ;
Atunci juram că păstra-voi sentiment nemuritor.
între graţii, dulce vorbă, suspinări şi fantazie,
Prin romantice-avanture am agiuns la... cununie,
La-aceea zi şi acea oară, ce în veci voi blastema,
De cînd viaţa mea senină să-ncepu a turbura !
Prea tîrziu văzîndu-mi cursa, eram să las toate cele,
Dar parola, şi... trei sate, ce-s vecine cu a mele,
1 Imen — la grecii antici zeul patron al căsătoriilor, (n. ed.)

74
M-a făcut a-nehide ochii, limba ime a ferecat,
Am subscris cu mina actul şi cerbicea-n jug mi-am dat.
Punctul-ntăi : a mea mireasă a şedea nu vra la ţară ;
Iiarna-n Iaşi, la băi străine să petreacă toată vara.
Punctu-al doilea : cerut-au s-aibe a ei faeton,
O caretă cu livrele, un costium de amazon,
Casă comodă, nu-ngustă, cabinete şi saloane,
Şeminele, galerie, statuete şi coloane.
Pentru dîns-apartamentul chiar în faţă luminos,
Iar stăpînul casei aibe o camară cam în dos.
Un punct încă prevăzut-au, nu de plac pentru un mire :
Să-ntorn zestrea cu dobîndă, la un caz de despărţire,
încît prin cea legătură, ce-mi minea un paradis,
In acest timp de libertate, între sclavi mă văd înscris.
Vine ziua să purcedem ; doamna mea-i de rea umoare ;
Mă întreabă : „Cu ce mergem". „C-o caretă, pe resoare."
„Pe resoare ! Nu pe arcuri ce acum s-a fabricat ?"
Noroc că aşa trăsură în cărţi unul a jucat ;
Cumpărat-o-am şi iacă, să purcedem ; dumisale
Deodată nu-i prea bine, o apuc istericale.
Am rămas pe ziua-a doua. In trăsură s-a suit;
Lîngă dînsa se aşază căţeluşul favorit,
Pun cutii, o tualetă, un vazon cu floricele,
Săculeţe, gavanoase, cutii două eu capele,
Gaiţa, o stâncă şi un cîntăreţ canar,
Un alb şoaree p-alisidă ş-un bucal plin de nectar,
Voi să intru în caretă, dar tot locul este plin ;
Luăi cuşca subsuoară şi căţelu-1 pun în sîn.
Am purces, dar a mea doamnă şede-n colţ posomorită,
Eu tac, numai gaiţa ţine conversaţi-amorţită.
Dar în urmă doamna-ntreabă : „Oare-avem bun bucatar ?'•'
„Am, drăguţă !" „Ce drăguţă ! Să-mi dai titlu ordinar,
Te rog să n-aud de-acuma nişte-asemenea cuvinte,
Ce-a răzeşilor la ţară complemente-aduc aminte !"
Am tăcut. E grea tăcerea, dar mai rău i murmura,
Insă ea de bucătarul iar începe a-ntreba :
„Ţigan este bucătariul ?" „Crescut în casă la noi."
„Vai de mine, und-agiuns-am, să mănînc de la cioroi !

75
Să nu văd la mine-m curte lighioaiele spurcate !
Un francez îmi adu-ndată să-mi lucreze la bucate,
Cotelete, blan-manjele, dupre a lui Node 1 plan,
Peştele să-noate-n lapte, fript cu pene vrun fazan.
Dar serviţul mesei este de Saxonia, Sevr', au Hină ?
Ai cristale de Boemie pentru prînz şi pentru cină,
Figurele, floricele de dragant şi de zahar,
Şi un templu und-Amorul arde inimi pe altar ?"
„De aceste n-am nici una." „înţeleg ce bucurie !
Eticheta provinţială mă aşteaptă la moşie ;
Masa plină de pastramuri, lapte-aeru, caşcaval,
Cu strafide, tui-tă dulce, vrei să-mi dai poate un bal ?
însă iartă-mă, siniore, că o nobilă soţie
Nu e vrednică d-onorul şi d-aşa galanterie !"
Dup-asemene sarcasme, care foarte m-a pătruns,
lacă-n urmă, cătră sară, la moşie am agiuns.
Casnicii ne-ntîmpinară cu timpani şi alăute,
Pe vătaful ea respins-au, cînd vru mîna să-i sărute.
Stăm la scară : doamna iesă cu gaieţa şi cu căţel;
Recomînd pe-al nostru paroh, nici nu caută la el.
„Unde-i sala ? Ce camară ! Nu-i de prînz, nici nu-i de cină,
Nu încap aicea oaspeţi de părechi nici o duzină ;
Iar salonul de eonţerte şi acel de convorbit ?
Ien să mergem mai departe, unde-i acel de dormit ?
Cabinet de toaletă, altul pentru oamarieră.
Biblioteca mea, unde-i, să aşez un glob ş-o sferă ?"
„După eîntec, convorbire, în camară ne-om culca."
„De dormit, mă rog, să aibe fiecare-odaia sa !
Iar grădina ?" „E livadă, ce-a plîntat a mea străbună."
„Scoate pomii răzăşiii şi tufari din Angli^adună !
Un rîu limpede prin iarbă s-aibe curs a murmura,
Ca în chioşc, sub un vechi platan, să pot dulce eu visa."
Iaca-a doua zi începe cu reforma radicală.
Trei ştafete-n ziua-aceea a trimis în capitală.
Neputîndu-mă opune, de acasă am fugit,
Iar cucoana se apucă de sfarmat şi de zidit.
1 Nodet — francez stabilit în Iaşi, unde a deschis un restau-

rant cu bucătărie franţuzească, (n. ed.)

76
 Toate cele le răstoarnă, din loc toate le strămută,
Peste-o lună a mea casă în palat fu prefăcută ;
Pe păreţi tapete-ntinde şi covoare pe parchet,
Draperia la fereastă pentru planul cel cochet,
Noaptea-n ziuă o preface, toată ziua parcă-i sară,
incît ziua prin tuneric, eu plîng soartea cea amară !
Nu-i de-agiuns, că iată cîrdul de la Iaşi s-a adunat,
Cavaleri frumoşi şi dame, dregători înalţi de stat,
Bal cu masce şi supele, cu o muzică streină,
Doamnei casei prezidentul trei toaste le închină.
Adiutantul tot deşartă vinul meu de la Cotnar,
A şampaniei rebele dopurile-n aer sar ;
Iar soţia mea pe tronu-i şi contesele streine,
Văzîndu-mă cum mă zbucium, îşi fac semn şi rid de mine.
Sara dau foc d-artifiţie, oaspeţii s-a îndesit,
La fereşti şi la balcoane o rachetă a sărit
Şi aprins-au a mea arie, unde-aveam cirezi de grîne,
Arvonite de Pandia cu o mie de ţechine ;
Alerg, focul să-1 pot stinge, m-am ars, nasu-mi s-a umflat,
Iar soţia mea, văzîndu-mă, de rîs mai c-a leşinat.
Cînd trompetele şi doba un vivat din nou răsună,
Oaspeţii ca nişte grauri pe moşia mea s-adună.
Trecînd larma, zic soţiei : „Cheltuiala a sporit".
Iar ea, plină de mînie, de trei sate mi-a vorbit.
„Dar nici nouă n-ar ajunge ! De-i aşa, pe voia-ţi fie,
Să ne-ntoarcem la Iaşi iară, să m-aşez pe-economie."
Aşezatu-ni-am aice, însă, dupre bunul ton,
Anul nou nu poate naşte de nu-i faci revelion ;
Enig, Miculi, descarcă de prezente-a lor dugheană
Şi în casa mea s-adună d-oaspeţi vechi o caravană.
Beau şampania ş-urează : Bun să fie-n noul an,
Iar eu zic : C-o moldovancă, să rămîn tot moldovan!

(Almanah de învăţătură şi petrecere, 1854, şi

Culegere de poezii, 1854.)

77
 IANCU VĂCĂRESCU

(1792-1863)

Este fiul lui Alecu Văcărescu şi al Elenei

Dudescu. Ca şi alţi fii de boier, învaţă în casă gre-
ceşte şi franţuzeşte, iar în 1808 este trimis, pentru
doi ani, la Viena, unde studiază germana şi italiana.
Ocupă diferite ranguri în ierarhia timpului şi are un
important rol în promovarea teatrului şi şcolii româ-
neşti. Vederile sale înaintate îl apropie de mişcarea
condusă de Vladimirescu şi de idealul de unire a
românilor.
în comparaţie cu scrierile celorlalţi Văcăreşti
(axate, în general, pe teme erotice), Iancu Văcărescu
desfăşoară o activitate literară amplă, diversă şi su-
perioară din punct de vedere al realizării artistice.
Alături de versuri erotice, scrie interesante meditaţii
filozofice, sub influenţa luminiştilor, poezii patrio-
tice, prilejuite de importante evenimente istorice,
precum şi versuri în care întîlnim puternice accente
satirice.
în 1830 publică volumul Poezii alese, iar în 1848,
'Asociaţia literară tipăreşte o masivă Colecţie din poe-
ziile d-lui marelui logofăt I. Văcărescu,

78
 GLASUL POPORULUI SUBT DESPOTISM
(1821)
Răscoală-te, inima mea, din a răbdării boală !
Grozav, grozav ai suferit, grozavă te răscoală !
Să tremure, să tremure cumplita tiranie :
Zdrobită azi în pulbere, pe loc să nu mai fie !
Fiinţa ei şi numele în iad să se coboare !
Şi-ai ei prieteni mult huliţi ca ea să se doboare !
Drept îndreptînd oricare drept poporu n-are plată ;
Minte-nţeleaptă mintea lui prin fapte se arată.
Ai libertăţii fii sînt toţi sub steagu-i cîţi se-adună,
Toţi robii îşi rup fiarăle ! Toţi bunii s-împreună.
Poporu-ncrede cîrmele-i la fiii ee-şi alege.
Cînd dă pedeapsă groaznică la fiii i'ăr'de lege.
Să tremure ! să tremure cumplita tiranie !
Zdrobit va fi cine-o-ndrăzni gînd de tiran să-i vie.
(Colecţie din poeziile..., cap. Sfaturi patriotice,
Buc., ÎS48, p. 75.)

LA MINCINOSUL
Tu, ce pui cucul în colivie
Ş-îl faci şi iarna de eîntă ţie,
Tu îmblînzeşti lei şi orice fiară,
O-njugi la caru-ţi, şi ea nu zbeară ;
Vel-mineinoase boier preamare !
Preţ adevărul te juri că n-are ? !
(Colecţie din poeziile..., cap. Epigrame,
Buc., 1848, p. 103.)

BINElNŢELEŞII
(Dialog)
Preotului, ce citise
Pe una ce-n grab' murise,
Zicea o cocoană bună :
„ — Şade rău să spui minciună !

79

— Satira în literatura română, voi. I

 L-alţii n-ai tăgăduit-o,
C-ai fost d-ai şi spovedit-o !
Părinte-o socoteşti glumă ?
Ori nu ştii ce este ciumă ?
Astfel cugetă creştinii,
Să zmreduieşti toţi vecinii ? 1
Nu ştii că-ţi ridică daru ?
Dar an nu băuş paharu ?
Ba două pahare rele,
Doi feciori nu-s bagatele !"
Fără multă judecată
Preotu răspunse-ndată :
„ — Cocoană, ce-ţi spun nu crede
Cîţi cu ochii lor nu vede !
Paharele seci sânt rele ;
Dar nu-s astfel ale mele.
Zeu, Dumnezeu, le beau pline,
Şi eu cîte beau ? puţine !
Nu le număr să ţiu minte !
Cu opt abia-mi ud un dinte ;
Şi mi-au spus mulţi că e-a minţii
Des aşa tot să-mi spăl dinţii,
De a cărora păstrare
îngrijesc ca lucru mare".
(Colecţie din poeziile..., cap. Epigrame,
Buc., 1B48, p. 317.)

1 Preotul spovedise o femeie bolnavă de ciumă, şi ca atare

exista pericolul de a molipsi „toţi vecinii", (n. ed.)

2 Că e-a minţii — că e înţelept (n. ed.)
 B A R B U PARIS MUMULEANIJ

(1794-1836)

„Mumulean glas de durere" s-a născut în

Slatina, într-o familie lipsită de posibilităţi mate-
riale. Creşte în casa lui Const. Filipescu, cu care va
împărtăşi şi surghiunul. Deşi scrie şi versuri elegiace,
meditative, izbuteşte în poezia satirică, la adresa
orînduirii timpului, ca expresie a sentimentului său
patriotic. Plîngerea şi tînguirea Valahiei asupra ne-
mulţumirii străinilor ce au dărăpănat-o (1825, se re-
feră la jefuitorii fanarioţi, amestec „de durere şi mî-
nie, de rugăciune şi blestem", cum a caracterizat-o
A. Vaillant), îl determină pe Eminescu să-l citeze pe
Mumuleanu în Epigonii alături ele clasici. In poeziile
sale, în Caracteruri compuse de Paris Mumuleanu
(1825) critică cu asprime lăcomia, luxul, „beţia am-
biţiei", ipocrizia etc., prezente la Cei mari.
Primul volum de versuri publicat se intitideazc
Egst de poezii, adecă stihuri (1820).

81
 CEI MARI

O, ce ciudă, cît mă mir,

D-al celor mari caractir !
Ce schimbate la ei firi,
Ce gusturi, ce diferiri!
Precum ceriul de pămînt,
Aşa ei de cei mici sînt.
Toţi trîndavi, toţi lenevoşi,
Nestatornici, furtunoşi,
N-au ei fapte bărbăteşti,
Toţi au minţi copilăreşti
Toţi de mititei iubesc
Lucruri care nu-i cinstesc.
Toţi, de cînd sînt băieţei,
Inclinează lîngă ei
Oameni care-i linguşesc,
Care-i laud' şi-i slăvesc.
Totdeauna cei mari vor
Să aibă-n casele lor
Prefăcuţi ce le vorbesc
Tot cele ce ei voiesc.
Vor de mulţi fi-ncungiuraţi,
Să stea-ntre ei îngîmfaţi,
Să le dea închinăciuni,
Să le spuie la minciuni.
Ei adevăr nu voiesc,
Nu le place, nici iubesc.
Socotesc că cîte fac
Şi la alţi oameni le plac,
Şi d-ar greşi cît de mult,
Ei îndreptări nu ascult.
Ei în sine socotesc
Că la nimic nu greşesc.
Nu le place-a fi-ndreptaţi,
Vor a fi tot lăudaţi.
Fac mese mari, cheltuiesc,
Chem oaspeţi ce-i linguşesc,

82
Să-i laude că-s galanţi,
Sînt nobili, sînt figuranţi :
Şi eu mesele ce dau,
Şi mai mari defăimări au,
Că satură şi hrăiesc
Pe corbii ce-i păgubesc ;
Iar nu dau la cei lipsiţi,
La cei săraci şi smeriţi,
Ci la bîrfaşi ce le spun
Basne la ei cînd s-adun.
Toate cei mari cîte fac
Pentru fală că le plac,
Nu fac pentru ajutor,
Sau gîndind la viitor,
Fac s-auză că-i slăvesc
Băsnaşii ce-i linguşesc.
La curte cînd plec şi vin
Vor să vază cum să-nchin
Oameni mulţi care-i aştept
Cu mîinile strânşi la piept.
Ei gîndesc că nu-s născuţi,
Ci din cer de sus căzuţi,
De a fi poruncitori,
Celor mici stăpînitori,
Iar cei mici sînt născuţi,
Numai pentru ei făcuţi.
Pe cei mici îi socotesc
Viermi, nu oameni ce trăiesc.
Zic cum că le sînt datori
A le fi lor slujitori,
Cu nume că-s de neam bun,
Cum vor pe cei mici supun.
Fie cît de ne-nvăţaţi,
Cît neghiobi, cît desfrânaţi,
L-e destul că-s neam mărit
Dintr-un sînge strălucit,
D-un marchez, graf lăudat,
Din vrun prinţip luminat,

83
Şi n-alerg, nu ostenesc,
Cei mici pentru ei muncesc.
Nici după ştiinţi alerg,
Nici la şcoală-ndestul merg
Zic că n-au ce osteni,
Lor le-e-ndestul a ceti,
N-au atîtea trebuinţi
Ca cei mici de multe ştiinţi,
Au venituri, pot trăi
Fără d-a mai osteni,
Ş-într-aceste fumuri fac
Cu cei mici orice le plac.
Dau cu caleşcile lor
Peste cei mici de~i omor.
Zioa umblă la plimbări,
Noaptea şed la desfătări,
Şed la cărţi, dau, păgubesc,
Pierd avutul părintesc.
Vin la zioă, desperaţi,
Par că-s lei înverşunaţi.
Să culcă degrab' gemînd,
Spume, foc pe nas lăsînd.
Apoi dorm pînă la prînz,
Zic, nu-s negustor să vînz,
Nici nu-s oameni lucrători,
A să scula pînă-n zori.
Şi cei ce-a-i întîlni vor,
Aştept pîn' săli, pin' pridvor
La toate oricum voiesc
Pe cei mici îi învîrtesc.
D-au cu cei mici socoteli,
Fie cît de bagateli,
li port sărmanii de nas,
Pînă de urît le las.
Toţi acei mari şi bogaţi
Sînt foarte neruşinaţi.
Toţi mint, jur, făgăduiesc,
La nevoi cînd îi găsesc.

84
Deloc virtute nu au,
Pe minciuni jurămînt dau
Cînd au trebi, sînt în nevoi,
Supun p-ăi mici ca pe boi ;
Li se jur, făgăduiesc
Lucruri ce pă ei hrănesc.
Le dau nădejdi pîn' la cer,
Ori la cîte ei le cer.
Le dau loc, îi pun de şed,
Şi cei mici sărmanii cred,
Alerg, să prirnejduiesc,
La cîte-i îndatoresc.
Cred ţirmoniile lor,
Şi-i supun la cîte vor.
Apoi dacă-şi săvîrşesc
Acea treabă ce-o voiesc,
Nu că cu ei nu mai şăd,
Dar trece şi nici nu-i văd.
Trec repede ş-îngînfaţi,
S-arăt că sînt supăraţi,
Sau de şed, iar nu şed mult,
Zic n-am vreme să te-ascult.
Cu azi, cu mîine-i prelungesc,
Pînă deznădăjduiesc.
Fug sărmanii necăjiţi,
Le pare rău, ş-îs căiţi,
îş împut de ce-au făcut
Şi de vremea ce-au pierdut.
Nu ştiu că sînt mincinoşi,
Şireţi, diplomaticoşi,
Şi că cunoştinţa lor
Este scurtă pă picior.
Nici prieteşug păzesc,
Nici rudenia cinstesc.
Şi cei mici de mii de ori
De le-ar sluji cu sudori,
Odată d-au şchiopătat,
Toate alte s-au uitat.

85
La ei nu e adevăr
Nici măcar cît vîrf de păr,
Socotind că sînt mai mari,
Cu putere şi mai tari,
Nu poate li defăimaţi,
De cei mai mici judecaţi.
Iar cei mici orice greşesc,
Ei degrab-îi osîndesc,
Şi supunerea ce-o dau,
Zic că datorie au,
Şi că meritarisesc,
Acei mici de le slujesc.
Toţi se socotesc pă ei
Că sînt fii de dumnezei.
Ei nu sînt cunoscători
Faptei, buni răsplătitori.
Uită că e-ndatorat
Şi cu jurămînt legat.
Ei caracter nu cinstesc,
Nici om din om osibesc.
La ei este cunoscut,
Ajutat, cinstit, văzut,
Cine este verigaş
Linguşitor şi băsnaş.
Iar alţii cu alte datorii,
De le-a face măcar mii,
Surda umblă, ostenesc,
Că ei nu le răsplătesc ;
In zadar fac voia lor,
Că nu pot fi la favor.
Ce oaie lup a putut,
Ca să-1 aibă cunoscut ?
Că ea vrînd prieteşug,
El hrăneşte vicleşug.
(Caracteruri compuse de Paris Mumuseanu.
Buc., 1825, p. 81—89.)

86
 ANTON PANN

(1796-1854)

„Pann, finul Pepelei, cel isteţ ca un pro-

verb", s-a născut în Sliven (Bulgaria). Era fiul unui
căldărar sau arămar: Pantaleon (sau Pandaleon)
Petroveanu (sau Petrov). In timpul războiului ruso-
turc, mama (văduvă), împreună cu copiii, trece Du-
nărea şi se stabileşte la Bucureşti. Anton Pann va de-
veni paracliser la biserica Olari, cîntăreţ la biserica
Sfinţilor, tipograf, „psalt învăţător de copii în arta
musichiei".
A. Pann nu este un simplu culegător sau prelu-
crător de folclor, ci un creator original. Aspectele ne-
gative ale societăţii din vremea sa sînt ironizate, cri-
ticate, satirizate, folosindu-se procedee folclorice, care
se contopesc cu talentul autorului. Dintre operele
care i-au asigurat un loc bine definit în literatura
noastră amintim : Fabule şi istorioare (1841), O şeză-
toare la ţară s'au Călătoria lui Moş Albu (1852), Cu-
legere de proverburi sau Povestea vorbii (1847—
1853), Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea (1853).

87
 CULEGERE DE PROVEREURI
sau
POVESTEA VORBII

DESPRE LENEŞI

' Lenea e cocoană mare

Care n-are de mîncare.

Toţi copacii înfrunzesc,

Dar mulţi din ei nu rodesc.

Plopul e destul de mare,

Dai1 pe dînsul poame n-are.

Pe nevoiaşul şi leneşul
Cu o funie să-i legi
Şi p-amîndoi să-i îneci.

Parcă-i e gura-ncleştată
Şi de ielele luată.

De lene ochii-şi închide

Şi buzele îşi deschide.

I-e lene şi vorbească,

Dar încă să mai muncească !

După cum a fost sădit,

Astfel a şi răsărit.

Umblă drumurile-n rînd,

Podinile 1 numărînd.

Toţi pretutindenea sapă,

El duce cîinii la apă.
1 Scîndurile cu care se pavau drumurile, (n. ed.)

88
Parcă pentru-o vorbă vie,
Gura îi cere chirie.

Rumegă vorba ca oaia iarba.

Leneşul fuge de danţ

Ca şi cîinile de lanţ.

De lene şi de urît
Tocma supt pat s-a vîrît.

Aşteaptă îmbucătura
Să i-o dea mură în gură.
Insă
Mai bine ar tot mînca
Decît ceva ar lucra.
El
Joacă danţ pe mămăligă
Ş-îi ajunge cît cîştigă.
Cînd în cea după urmă
La o pomană-nghesuit,
Băut, sătul a murit.
A mîncat pînă încît
I-a venit pînă la gît.
Leneşul
Are gură-mpiedecată,
Dar taina o spune-ndată.
Şî
De vei sfat la vreo treabă,
Mergi pe leneşul întreabă.
El
Altora le dă povaţă,
Dar pe sine nu se-nvaţă.
Leneşul zice :
Mamă, zi să vină nenea
Ga să-mi mai scuture lenea.
Sau
Ast lucru l-aş face-ndată,
Dar n-am cine să mă bată.
89
 DESPRE BEŢIE

Popa toacă şi îi cheamă

La biserică să meargă,
Ei la circiumă aleargă.

Cu oala de dimineaţă
Să tămiie-n toată viaţă.
Şi apoi
Porunceşte ş-îi aduce
Atît cît nu poate duce.

Bea, pipota îşi îneacă,

Altul ca să nu-1 întreacă.

Ieri vinu-1 bătu la spete

Ş-azi iar merge să se-mbete.
Căci
El ş-îl bate, ş-îl mîngîie,
Merge iar să se tămîie.

Beat dintr-o circiumă iese,

Intră-n alta, fiind dese.

Umblă pe drum beat

Ca cîinele turbat.
Pentru că
Omul d-ar fi cît de bun,
Vinul îl face nebun.

Omul beţiv nu ştie

Ce face la beţie.
Sau
El ce face la beţie
Se căieşte la trezie.
Insă
Beţia o vindecă sapa şi lopata.

90
 Noaptea cînd însetoşază
Sticle şi oale visează.
Se pomeneşte strigînd :
Mai daţi cu udăitura.
Că mi s-a uscat gura.
In adevăr,
Beţia este uşa tutulor răutăţilor.
Precum vedem că
Cine bea vin îşi bea punga şi mintea,
ba şi sănătatea.
Beţivul
De mic şi mare în sat
E cu deştul arătat.
Uite-1, zice,
Priveşte la el
Ş-îl scrie la fel.

Fluieră în bute şi suge cep.

Mustăţile îi caută1 a oală.
A suflat în fundul oalei.
S-a afumat cu luleaua.
L-a bătut cărbunii la cap.

Picioarele nu-1 mai ţin

Şi tot strigă : Ado vin !

Il atîrnă într-o parte,

Sau
A pus mai mult de o parte.

Nu-i e destul că-i cu minte neroadă,

A luat şi purceaua de coadă. 2
Dar însă
1 Cu sensul de : a tînji după ceva, a dori. (n. ed.)
2 A lua purceaua de coadă — a se îmbăta, (n. ed.)

91
De la nebun şi de la beat
Adevăru-i lesne de aflat.
Căci
Ce e-n inima treazului
Este în gura beatului.

Singur se dă de gol,
Fără să-i dea ocol.

Beţivul cînd este beat

Ii pare că-i împărat.

Cînd e plosca la mijloc,

Mare, mic e cu noroc.

Ţine, fine, na şi ţie,

Cît p-aci să-mi dea şi mie. [...]

DESPRE OBRĂZNICIE ŞI CALICIE

Ce-mi este mojicul,

Ce-mi este calicul ?
Unul ş-alt obraznic
Şi în zi de praznic.
Că
Omul calic şi obraznic
Merge nepoftit la praznic.
El
Ca porcul dă năvală.
Dar şi
Duce la tăvăleală.
De multe ori,
Ca oala, de mînuşe
Ajunge după uşe.
Obraznicul este :
Lasă-mă supt pat, lasă~mă în pat.

92
 DESPRE VICLENIE

In faţă una-ţi vorbeşte

Si in dos alta-ti croieşte.
Şi
In ochi cu gura te unge
Ş-în dos cu ac te împunge.

In faţă dinţi îţi albeşte

Şi inima îşi negreşte.
Şi
In faţă te netezeşte
Şi în spate te ciopleşte.
El este
C~albina,-n gură cu miere
Ş-în coadă eu ac şi fiere,
Vicleanul
Fîţîie coada ca vulpea, în toate părţile.
Il vezi numai,
Bună ziua toată ziua si din cap la toti mereu moţ.
Şi
Te mîngiie cu. ghimpi.
Şi
Te atinge cu bumbac.
Pe vicleanul
Cît să umbli să-1 pipăieşti,
Nici în piua rvu-1 nemereşti.
Cum a zis unul :
De scund este scund,
Dar nu-i dai de fund.
Cu un cuvînt,
Este taler cu două feţe.
(Culegere de ţroverburi sau Povestea vorbii,
Buc., 1847—1853.)
 IONICĂ TĂUTU

(1798-1830)

Este presupusul autor al Constituţiei căr-

vunarilor de la 1822. Alecu Russo, în Amintiri, ne
furnizează date biografice : „Ionică Tăutu, comis de
boierie, inginer de meşteşug, român de suflet, născut
la 1798, era fiul lui Gheorghi Tăutu, nepot de fiu
vornicidui Tăutu bătrînul, şi a murit la 1828 (de fapt
în 1830 — n.n.), la Ţarigrad".
Scrie poezii lirice neinteresante, remarcabile fiind
însă cele patru discursuri, şi îndeosebi Strigarea n o -
rodului Moldovei cătră boierii pribegiţi şi cătră mi-
tropolitul şi Cuvînt al unui ţăran cătră boieri, care re-
prezintă un rechizitoriu făcut boierimii contemporane
lui, din care reproducem fragmente.

STRIGAREA NORODULUI MOLDOVEI CATRĂ

BOIERII PRIBEGIŢI ŞI CATRÂ MITROPOLITUL

Au fost vremii să lăsaţi pentru un minut tot feliul de

interes particularnic şi să vă ţintiţi gîndirea şi îngrijirea
la interesul obştesc ! Să lăsaţi prigonirile şi dihonia ce
aveţi între dumneavoastră şi, cu mine, să lucraţi celi de fo-
losul patriei ! Să lăsaţi ura ce purtaţi cătră toţi ceilanţi mai
mici (pe cari îi socotiţi şi credeţi că sînt înadins născuţi ca
pe spatile lor grămădind rîngle de lemni să le aprindeţi şi,
arzînd cu foc, ei să le rabde fără a vă bănui) şi să sădiţi, în
locul protivnicii urmări din partea dumneavoastră, dul-

94
cili sentiment al patriotizmului. Dar pentru că nici asă-
minea datorii a dumneavoastră n-aţi urmat, fac pe obşti
ca să-şi ridici glasul său acel amorţit de atîtea veacuri
şi strigînd cătră dumneavoastră să-1 facă a răsuna pînă la
înaltili tronuri.
Iubirea de argint, această maică de răutăţi, neadormită
în spiculaţii, zărind prilej de a cîştiga supt stima vechilor
voievozi din vremi, în vremi, din mult în mai mult,
au prifăcut ocîrmuirea în osîndă, slujbile patriei în ne-
guţătorii, cinurile în venit şi toati în jac ; căci, de cîţiva
ani, cari logofăt mari, vornic, vistiernic, ispravnic, samiş,
ocolaş, vornicel şi vătăman s-au rînduit fără să nu-ş cum-
peri el slujba ? Şi cari dintre aceştiea au împlinit datoriile
slujbii sale, fără să nu jăcuiască, ca să pui la loc banii ce
au dat ? Şi cini s-au cinstit cu vre un cin fără dari di bani,
s-au fără a sluji ani întregi în beciurile şi în cozile butce-
lor dumneavoastră, sau fără a să cununa cu vreo slujnică
din curte ?
Răspundeţi boieri, şi, di esti vreunul, arătaţi-1, căci
obştiea nici pre unul nu cunoaşti !

(Strigarea norodului... deşi datează de la începutul sec.

XIX. clin anul 1822, a fost publicată pentru prima oară
de Emil Vîrtosu, în Viaţa românească, an. XXII (1930),
nr. 4—5, p. 83—100.)

CUVlNT AL UNUI ŢARAN CATRA BOIERI

„ îmbiaţi îmbrăcaţi. împodobiţi ca nişte

mueri, sînteţi fără de bune obiceiuri, în leftice primblaţi,
pînă încît şi a merge călare nu ştiţi. Vorba voastră nu este
altă fără numai ce-ţi mînca mai bun şi ce-ţi bea. A cinstei
pohtă, nici să află în inimile voastre, nici o ştiţi ce este.
Poftiţi să suferiţi orice, numai din casele voastre să nu ie-
şiţi. Aţi pierdut şi voroava... Auziţi glasurile noastre,
plînsurile văduvilor, a nemernicilor suspinuri ; nimic nu
vă deşteaptă ; dormiţi neîntorşi în sînul lenei şi al trîndă-
viei...

95
10
 Ce am avut, am dat tot. Acei zlotaşi cumpliţi vin de
ne leagă muerile şi copiii şi pre noi în tot chipul ne ocă-
răsc, ne suduie şi ne ustură în bătăi, cît ne-am supărat
şi cu viaţa. O, săracii de noi ! Ce să facem ? Pînă am avut
am dat, acum am sfîrşit, dar nu ne cred, ne bat ca să
dăm ce nu avem şi de unde ? La voi venim, nu ne ascul-
taţi ; acasă, de- aceste cazne nu putem trăi, sîntem în-
văluiţi într-atîte necazuri, cît am perdut toată nădejdea.
Iar voi nu numai că nu ne căutaţi, ci încă în tot feliul ne
ocăriţi şi, socotindu-ne în rîndul dobitoacelor, ziceţi : mo-
jicii n-au minte, nu le trebuie nimic ; ce au, să cade să
li se ia.
Şi măcar că sîntem mojici, cum ziceţi voi, fără minte,
noi singuri ne vom apăra ; că totdeauna noi putem mai
mult, dar n-am socotit că trebuie să facem ce putem, ci
ce să cade ; adecă să vă ascultăm, să ne supunem voă,
care am făcut-o. Dar voi orînduelilor celor bune nu vă su-
puneţi, pre noi nu ne apăraţi. De ce ? Din spatele noastre
să purtaţi ? Şi cu sudoarea noastră să vă hrănim ? Să ne
trudim, ca să strîngeţi voi, mişeii ?
Destul pînă aici, răbdarea mai mult nu poate. Ori ne
faceţi dreptate, ori noi ne vom face ! Că bătrînii noştri
ne povestea că, nu ştiu, de mult oarecînd, asemenea s-au
fost buecit boierii, au fost pierdut orînduielile cele bune ;
toate mergea după părerile lor în dreptate, şi ne zicea :
«pînă n-am cruntat topoarele noastre în sîngele lor, nu
ne-am pus la cale».

(Şi acest Cuvînt datează de la începutul sec. X / X , din anul

1823. A fost publicat în Poporul suveran, an. I (1848),
nr. 20, p. 77—79.)
I

GHEORGHE SÂULESCU
(1798-1860)

S-a născut într-un sat din ţinutid Fălciu-

lui. Cu ajutorul mitropolitului Veniamin Costache
studiază în Chios (1819—1821). Cunoaşte bine elina,
latina, franceza şi germana. La Iaşi este profesor de
limba română, istorie universală şi logică. Se ambi-
ţionează şi scrie în cele mai diverse domenii (filolo-
gie, istorie, arheologie, literatură), fără însă a stră-
luci în vreo direcţie.
G. Săulescu rămîne primul nostru arheolog şi este
autor al unui modest volum de Fabule în versuri sau
poezii alegorice (1835), în care critică unele aspecte
ale societăţii.

MOMÎŢA

Momîţa precum să ştie

Din fire atîta isteaţă
Cu ageră ghibăcie
Şi nu mai puţin măreaţă,
Orice vede precum omul

97
10*
 Vre să facă şi ea-ndată,
Ia seamă la lucru, cată,
Pîndeşte ce face omul
S-apucă ca să lucreze
Vre-ntocma să-1 imiteze,
Şi l-asta are dreptate,
Toate ale ei cercetate
Fiind de om mai aproape
Decît bestiile toate
Cu mîna ei să se-ndoape
Pe două a umblare poate.
Di-ar ave orangotanul
Gură atît de omenească
Cum e barba şi gîtlanul
Ar putea să-mpărăţească.
*

In casa unui om mare

Aflîndu-se o momîţă
Şi-ntr-o zi de sărbătoare
Văzînd pe-o cuconiţă
Cum făcea parura 1 sa,
Rămîind singură-n casă
Momîţa pe teapa sa
Nu vru mai gios să se lasă.
După ce întîi se unse
Cu profumuri, cu pomadă
Pe la locurile-ascunse.
Pe la cap şi pe la noadă,
Puse-n capu-şi o bonetă
Şi la gît o cordeletă.
Vrînd apoi a se şi rade
Cu briciul rade şi nasul,
Şi vrînd ca să fugă, cade,
Călcînd cordela cu pasul;

1 Parură — podoabă pe care o poartă pe cap femeile, (n. ed.)

98
Aice să tumbăneşte
Pe scări, rotogol ca napul,
Lovindu-se sparge capul,
Pînă gios se tot stîlceşte.
*

Nu ni fie de mirare
Văzînd pi-o biată momîţă
Avînd astă neputinţă.
Căci oameni cu cuvîntare,
Mente cu înţelepciune
Păţesc altele mai răle
Pentr-a lor deşărtăciune,
Căzînd în mii de smintele,
Cînd nu se cunosc pre sine,
Ce sînt sau ee pot mai bine ?
Cu ceia ee-s nu se-mpacă
Ce ar fi, vor să se facă,
Ce firea nu i-au făcut,
Nici cultura i-au putut.

(Fabule..., 1835J
 CONSTANTIN FACCA
(1800-1845)

învaţă carte grecească şi studiază temei-

nic literatura franceză. Fire deosebit de modestă,
„n-avea nici o pretenţie de a trece de autor" (Eliade),
nu s-a făcut remarcat în epocă. Scrie, printre altele,
piesa Franţuzitele sau Comodia vremii — reprezen-
tată cu succes în 1835 şi tipărită în 1860 de către
Eliade — în care satirizează cu vervă moravuri ale
vremii, pe care le vor biciui şi scriitorii paşoptişti.

COMODIA VREMII
COMODIA ÎN 3 ACTURI
ALCĂTUITA DE D-NU CLUCERUL C. FACA,
IN ANUL 1833, LtINA LUI APRILIE,
BUCUREŞTI.

CĂTRE CITITORI

Fieşcare,
cu o mare
nedreptate judecindt
n-o să zică
alt nimica
ci să scriu batjocorind.

100
 Iar eu iată
sic îndată
frate ! nu rejudeca1,
pînă toate
cît să poate "
mai cu minte-i judeca.
Eu de fire
ş- omenire
ca să rîz nu voi nicicum,
decît fleacuri
şi năravuri
cele role ele acum.

PERSOANELE

COCONUL IANACHE, mahalagiu, boier bătrîn

COCOANA SMARANDA, soţia lui
COCOANA ELENCA
COCOANA LUXANDRA
COCONUL PAVEL, boier bătrîn, vecin mahalagiu
COCONUL DIMITRACHE, amorezu Elenchii
COCONUL SIMION, capitan
COCONUL PANAIOTACHE, ofiţer
MARIUŢA, slujnica lui Ianache
STAN, slugă lui Coconul Dimitrache
Cortu 2 să închipideşte în casa lui Ianache, la mahala.
1 Rejudeca (prejudeca) — a face o apreciere asupra unui
lucru fără o examinare prealabilă, (n. ed.)
2 Cort — scenă. (n. ed.)

101
 ACT. I-iu
CORT. I-iu

Ianache, Smaranda, Mariuţa

IANACHE

Sînt trecut în bătrîneţe, şi ascultă de cuvînt,

Căci am început a crede că e vrun drac pă pămînt.
Sluga de stăpîn nu ştie, nici copiii înţeleg
Nevasta în spionlicuri, toţi cum vor, aşa alerg.
N-auzeai mai înainte bonton, ceai şi pălării.
Acum cine le mai scoase, n-ar mai fi nici pă pustii.
Văd bine că n-avem stare şi şădem la maala,
Ş-o ţin una tot pă mare, zi şi noapte dandana.
Mai mult nu zic, ş-înţelegeţi, coconaşi şi militari,
De astăzi să-nconteneze, noi nu sîntem oameni mari.
Casă nu mai voi deschisă, franţozoaia 1 n-o pohtesc.
înţelegeţi, căci, în urmă, cu toţii va biciuiesc.

SMARANDA
Aşa, frate, ai dreptate, dar t-ascultă cineva ?
Astea sînt draci, nu sînt fete, te scot din minte cum va.
Să le omori iar ţi-e milă...

IANACHE
Să crape, nu voi să ştiu,
Ce, acum la bătrîneţe, ai vrea pezevenghi 2 să fiu ?
Ascultă-mă, Mariuţo, ş-înţelege ce-ţi vorbesc.
Să-nchizi poarta mai devreme, deschisă să n-o găsesc.
Că apoi îţi moi spinarea cu blagoslovitul par,
Cum oi mai găsi în casă coconaş sau militar.
1 Aici. cu sensul : „moda franceză", (n. ed.)
2 Pezevenghi — mijlocitor, codoş. (n. ed.)

102
 CORT. 11-lea

Mariuţa şi Stan (nevăzut)

MARIUŢA

Eu ziceam să n-o ia lată 1 şi dumnealor nu credea.

Vezi că beleaua să sparge numai pă spinarea mea.
Slujeşti ziua-n toată casa şi noaptea te amăgeşti
Dă-ţi pierzi somnu pă nimică, fără să te foloseşti.
Dar o s-o duc eu tăcerea, ca să rîz apoi din grău
Cînd le-oi vedea singurele şi-ntristate cum ştiu eu.

STAN
Aş vrea să ştiu, Mariuţă, ce spui şi sporovoieşti ?

MARIUŢA
Te sfătuiesc, jupîn Stane, d-aicea să te cîmpeşti 2.

STAN
Ce fac sus, mai bine, spune-mi ?

MARIUŢA
Vă aşteaptă, s-au gătit.

STAN
Dar boieru est-acasă ?

MARIUŢA
Doarme, că e ostenit.

1 Să nu se întindă prea mult la petreceri şi sindrofii, (n. ed.)

2 A se cîmpi — a pleca. (n. ed.)

103
 STAN
Şi noi vrem în veci să doarmă, căci atunci ne bucurăm,
Iar cînd sînt deştepţi, e moarte, ne mîhnim şi ne-ntristăm.

CORT. III-lea

Elenca, Luxandra şi Mariuţa

ELENCA

Ascultă, mă şer 1 Luxandra, aş vrea să mă plimb pe pod,

Ş-apoi să stau cu caleaşca la madam marşand de mod 2.
Voi să-mi fac o pălărie, cu blonduri 3 şi an velur 4,
Căci îmi vine a merveliu 5 cu boaua 6 dă samur.

LUXANDRA
In jurnalul după urma, e ceva deosebit,
D'abor 7 o demoazela, cîn se află an vîzit,
Este de bonton la modă să aibă capot deschis,
In mînă cu portofeliu, şi cu beiader 8 închis.
Iar cînd mergem la plimbare, voale verzi ne trebuiesc,
Ba de soa 9 şi bodine 10 ca-n jurnalu franţozesc.
1 Draga mea (fr. ma chere). (n. ed.)
2 Modistă (fr. marchande de modes). (n. ed.)
3 Horbote de mătase (fr. blonde = dantelă), (n. ed.)
4 Din catifea (fr. en velours). (n. ed.)
5 De minune (fr. â marveille). (n. ed.)
6 Fîşie lungă de blană sau de pene, ce se poartă în jurul gî-

tului : biană (fr. boa), (n. ed.)

7 Mai întîi (fr. d'abord). (n. ed.)
8 Văl de mătase care se pune pe umeri, ca un şal (fr. baya-

dere). (n. ed.)

8 Ciorapi de mătase (fr. bas de soie). (n. ed.)
10 Ghete cu nasturi, lungi ca nişte cizmuliţe (fr. bottines). (n. ed.)

104
 ELENCA
Ah ! mă şer, să-mi vezi mantela, mai suplim 1, mai lucru
fen
O dublură-nf ricoşată şi fată amur sau fen 3
LUXANDRA
Ş-a mea nu este urîtă, am ales-o samoa 4

MARIUŢA
S~o mai slăbiţi, ar fi bine, din doblură şi reţea 5,
Că boieru nu glumeşte.
LUXANDRA
Ce visează ?... Chel ide ? ! 6
Mă şer, unde mi-e lorncta, că nu-ş cine trece a pie 7.

ELENCA
Este monsiu Dimitrache şi încă c-un ofiţer,
Prea galant, cu epoleturi, zău că nu o urîţel.

CORT. IV-lea

MARIUŢA (singură)
Lucru vrednic de mirare, parcă ar fi un făcut.
Ii vezi cum să face ziua, te-apucă în aşternut ;
Parcă ar dormi pe poduri, cum deschizi, de ei să dai...
1 Sublim, (n. ed.)
2 Fin, delicat (îr. fin), (n. od.)
3 Probabil simbolul comercial al nuanţei unei culori la modă

(fr. amour sans fin), (n. cd.)

4 Probabil şamoa (fr. chamois), numele comercial al culorii

părului de cămilă, bej. (n. ed.)

5 Reţea — dantelă, horbotă, (n. od.)
9 Ce idee ! (fr. quolle idee !).. (n. ed.)
7 Pe jos (fr. ă pied). (n. ed.)

105
Are dreptate boieru, ăştia sînt nişte crai,
Iar ele duşmance casii ! n-au minte nici d-o para,
S-or mai mărita şi ele cînd mama s-o deştepta !

Sfîrşitul actului I-iu

(Piesa Franţuzitele sau Comodia vremii

a fost scrisă în 1833 şi reprezentată în 1835.)
 COSTACHE BĂLĂCESCU
(? 1800—1880)

Debutează cu poezia Primăvara, în Cu-

rierul românesc, nr. 34/1844. Deşi trăieşte în plină
perioadă revoluţionară, nu ia parte activă la eveni-
mente, ci se mulţumeşte să critice, să satirizeze insti-
tuţiile vremii. Ocupă funcţii administrative : director
de spitale, prefect şi membru în comitetul teatral. Pu-
blică poezii lipsite de valoare literară şi fabule apre-
ciate, exagerat, de Eminescu: „în afară de Gr. Ale-
xandrescu, el e singurul care a mai scris fabule bune
în Ţara Românească".
Se face remarcat prin satira Fă-mă, tată, să-ţi sea-
măn sau Generaţia actuală din generaţia trecută, sub-
intitulată şi Căftănitul de ţară la Bucureşti, tipărită
în 1860, în care se divulgă instituţiile vremii. Demnă
de menţionat este şi piesa O bună educaţie (1845),
în care se ironizează franţuzomania.

107
 FĂ-MA, TATA, SA-ŢI SEAMĂN
SAU
GENERAŢIA ACTUALA DIN GENERAŢIA TRECUTA

Un străvechi mazil de ţară

De multe pilde-mboldit,
Se hotărî într-o vară
A li şi el om călit;
Şi, voind să mai descoasă
Pe fiul său din Porceşti,
Părăsindu-şi plug şi coasă,
Plecară la Bucureşti

Ca să-1 facă să privească

Lumea mare cu ai săi,
S-aibă ce să povestească
Şi el 1-alţi mai nătărăi,
Să nu mai poată zapciul
A-l tracta de bădăran,
Nici chiar Trandafir hangiul
A nu-i da-n dator la han.

Aici, dară, cum sosiră

Îmbucînd cîte cevaşi
Se cîrpiră, se-nţoliră
Ş-o porniră prin oraş...
— Ascultă-mă, Ioniţă,
(Zicea bătrînul mereu)
Ce căşti gura pe uliţă ?
Bagă seamă, fătul meu !

C-o să vezi lucruri ciudate,

Clădiri frumoase şi mari,
Nişte-ntocmiri minunate,
Oameni străluciţi şi tari.

108
Nu te speria dodată,
Nici sta ca un blăndărău,
Ci, cum ţi-am mai zis eu, tată,
Fă cum vezi că fac şi eu.

Vezi această casă lungă

Ca patului de la noi ?
Aici, cu puţin în pungă,
Lesne te scapi din nevoi :
Curtea judecătorească
Lăsată de Dumnezeu
Pe mari şi mici să-i umbrească...
Ia-ţi căciula, fătul meu !

Dreptatea aici luceşte,

Aici este cuibul ei :
Milă nu se pomeneşte,
Scrie bun cît ai să iei.
Dar ai să dai ? Şi mai bine.
Că nimeni nu-ţi dă vrun zor ;
Plăteşti cînd ţi-o veni bine,
Mai ales d-ei fi de-al lor. [...]

Cel de colo se numeşte

Ministru bisericesc
Căci el singur cîrmuieşte
Orice-avut mănăstiresc
El îl strînge, el l-împarte
In frica lui Dumnezeu ;
Naiba aci n-are parte.
Ia-ţi căciula, fătul meu !

Toţi călugării la dînsul

Acuma se căciulesc ;
Să-i vezi, nu poţi ţinea plînsul,
N-ainte-i cum se smeresc.

109
Egumeni, stariţi, vlădică
Au uitat de Dumnezeu
De cînd pe ei nu mai pică
Mană din cer, fătul meu.

Mai nainte, după lege,

Stariţii ce vrea făcea,
Acum toba le-o alege,
I-a scăpat d-astă belea.
Călugări, mireni, sînt una,
Ce-i vlădică sînt şi eu ;
Le-a adus şi lor furtuna
Vremea d-apoi, fătul meu.

Sfinte reguli, drept, îmi place,

Că de ! ştii cîtuşi de cît,
Cine-mparte, parte-şi face,
Zice-o vorbă, în sfîrşit ;
Şi să-ţi bagi degetu-n miere
Ş-apoi să-1 lingi să nu vrei,
Ai fi chiar un bou de mere,
D-ăi cu lefter şi cercei.

Unde mai vezi coate goale

De cînd cu aste-ntocmiri ?
Dar nici călugăreşti foaie
îmflate prin mănăstiri.
Ş-apoi şi drept, eu cu munca
Flămînd, gol, să trag în greu
Şi trîntorii s-împle punga
Nu-i păcat de Dumnezeu ?,..

Dar aşa, nimeni nu are

Să se plîngă de ceva ;
Că mult, puţin fiecare
îşi ia părticica sa.

110
 Ş-una ţie, două mie,
Este precum ţi-am mai spus
Împărţeală cu frăţie,
Plăcută ş-Alui-de-sus. [...]

Ala, iar, cu pană neagră,

Este domnul poliţai,
De el se teme obştea-ntreagă,
Că ştie şi-n pungă ce-ai.
Nimic în oraş să mişte
Nu poate, de n-a şti el,
Nici chiar ţînţar să te pişte
Sau să pişe vrun căţel.

Şi la focuri cin's-atinge
Măcar de orice-ar ochi ?
C-adesea, pîn' nu se stinge,
El, ca naiba, e aci.
Încă şi de păcătoase 1
Îngrijeşte tot mereu,
Ca să fie sănătoase ;
Ia-ţi căciula, fătul meu •

El e şi spion de frunte
Al înaltei stăpîniri,
Prin el află amărunte
Ce te fac, zău, să te miri,
Că ş-în casă ce se face
El o ştie pîn'la fir
Şi muierii ce îi place,
Sau de merge des la mir. [...]
Păcătoase — prostituate, (n. ed.)

111

Satira în literatura română, voi. I

 Asta, vezi, este teatru !
Aci afli lucruri mari ;
Cum a băut împăratul,
Cum s-au certat doi măgari,
Fetele cum să iubească,
Flăcăii, iarăşi, mereu
Cum să le tot amăgească,
Ia-ţi căciula, fătul meu !

Aceasta e o-ntocmire
Din cele mai de folos,
Ce-a să zică omenirea !
Aici, afli gros, pe gros.
Ce proşti eram mai nainte,
Să mă ierte Dumnezeu !
Acum, sînt oameni cu minte...
Ş-încă, să vezi, fătul meu,

Aci mult se cheltuieşte

Din avutul boieresc,
Dar oricin' se foloseşte,
Că toţi aci se cioplesc.
Cine-într-o zi nu s-o rade,
Şi-n urdin aci mereu,
Nu-1 au de om cumsecade,
Asta-i lege, fătul meu.

Dar vorbesc în limbi străine,

Care nu-nţelegi deloc. 1
Nimeni nu rîde de tine
Că-ntr-o oală fierb la foc.
Banul numai să-ţi lucească
Că ţi se-nchin la pămînt,
Ş-apoi ei ce-or vrea, bîrfească
Nimeni nu-ţi cere cuvînt.
1 Se referă la spectacolele trupelor franceze şi italiene, (n. ei

112
 Ba, mă tem, că e şi lege
Să nu pricepi ei ce spun,
Ca să nu poată culege
D-aici românul vrun bun ;
Căci pe limba lor cercară
Mai mulţi români a-1 făcea,
Dar ţi-i smulseră afară
De loc, ca p-o măsea rea. 1 [...]

Dincoaci, iarăşi, este Şcoala

Naţională, ce-i zic,
Căci, vezi, toată pricopseala
Poţi căpăta pe nimic ;
Cheltuieli aci mulţime,
Să păzească Dumnezeu,
Ce ies tot din sărăcime ;
Te închină, fătul meu ! [...]

Ferice, zău, de noi, tată,

C-am ajuns ce n-am gîndit :
Să ne pomenim dodată
Un neam aşa de slăvit !
Cin' credea vrodinioară
C-o să-1 ducă Dumnezeu
Să vază şi-n astă ţară
Aşa lucruri, fătul meu ?

(Această satiră a fost scrisă în jurul anul-ui 1838

şi a fost tipărită în 1860.)
1 Autorul critică hotărîroa stăpînirii de a suprima spectaco-

lele în limba română, (n. ed.)

113
 I. ELIADE RĂDULESCU
(1802-1872)

S-a născut la Tîrgovişte. învaţă cu Naum

Rîmniceanu, apoi la Şcoala grecească de la Schitu
Măgureanu, după care, trece la Sf. Sava, avîndu-l
ca mentor pe Gh. Lazăr, pe care-l va urma — după
moartea acestuia — la catedră, între 1822—1827.
Pînă la 1848 desfăşoară o ferventă activitate patrio-
tică, o prodigioasă activitate culturală : este printre
iniţiatorii societăţilor literare, cu precise scopuri po-
litice ; publică, în 1828, Gramatica românească ; edi-
tează, la 8 aprilie 1829, Curierul românesc, căruia îi
va urma suplimentul literar Curier de ambe sexe
(1837); traduce din clasicii literaturii universale;
elaborează valoroase opere beletristice, abordînd
genuri diverse. Este totodată ctitorul pamfletului în
literatura română.
După 1848 face o cotitură politică radicală, ale
cărei urmări nefaste se vor oglindi şi în activitatea sa
literară şi lingvistică (v. italienizarea limbii române
ş.c.l.)
Din vasta activitate literară amintim volumele :
Meditaţii poetice dintr-ale lui A. de la Martin, traduse
şi alăturate cu alte bucăţi originale (1830), Culegere
din scrierile lui I. Eliade de proze şi de poezie (1836,
clouă ecl.), Poezii inedite (1860), în memoria Văcă-
reştilor (1863), Curs întreg de poezie generală, 3 voi.
(1868—1870).

114
 COCONU DRÂGAN

Frăţica, soumipul jumătăţoi al coconiţei

Drăgane, s-a fost chemat şi dumnealui coconul Drăgan,
şi noi nici nu ştiam. E mult de cînd se împărtăşise publi-
cului portretul acestei coconite, şi lumea nu ştia nimica
despre boierul dumneaei, pentru că nu era aşa ieşit la
obraze 1 . Trebuie însă să vorbim ceva şi de dumnealui,
căci acum e între oameni.
Coconul Drăgan e un fel de bădăran boierit, care se ţine
mereu de moda veacului. In vremea de mai nainte, după
cum am zis, era un neiculiţă de minune, om al trebei, sco-
tea lapte din piatră, pupa pe rumân în bot şi-i lua din
pungă tot ; sau, daca nu vrea hoţul de rumân să-i dea,
atunci... atunci tîrnuit, scuturat, cu părul vil voi, ţi-1 băga
(după limba dumnealui) la obedeală 2, îi da fum de ardei,
şi lasă-1 în pace apoi... De cînd am scăpat de acele vremi
afurisite, după care suspină toţi Drăganii din ţară, coconul
Drăgan se făcu un patriot grozav, năbădăios, numai foc şi
inimă albastră pentru patrie (însă numai cînd nu e în
slujbă, ca să se ştie).
Acum, slavă Domnului că e în slujbă ; şi a fost mare
bucurie în casa dumnealui, căci slujbuliţa i-a fost cam
bunicică, de mult era aprins de patriotism ca să o dobîn-
dească. Lumea zice că cînd s-a pus în această pîinişoară
şi s-a dus acasă, ar fi intrat cu un aer foarte greu 3 şi în-
gîmfat şi semăna, povestea ăluia, că ar fi zis : „bucură-te
poartă, bucură-te scară, bucură-te uşă !" ş.c.l. ; noi însă
nu credem. Coconiţa dumisale acum a luat un aer cum-
secade, dar de vestitul „bată-te Dumnezeu !" încă nu s-a
dezbărat.
Coconul Drăgan e în slujbă acum şi e numai foc, plin
de activitate, un diplomat iscusit : aleargă în sus, în jos ;
cînd îl cauţi, îl vezi cu gazete în mînă ; cînd îl cauţi, se
1 Ieşit la obraze — bine văzut în societate, (n. ed.)
2 Obedeală — închisoare, (n. ed.)
8 Greu — grav. (n. ed.)

115
 face că e zăpăcit, capul îi e cît o baniţă, tot cuj duşii după
lume are d-a face. Va fi făcînd vreo treabă ?' Dumnezeu
ştie, că noi nu vedem nimic, şi nici dumnealui nu vede
mai nimic, mai vîrtos din ale trebei. Are cîţiva subalterni
ce şi-au pierdut cumpătul de cînd a venit pe capul lor,
pentru că coconul Drăgan e mîndru, bădăranul, ca Satan,
ţanţoş, mojîcos, nu-i ajunge nimeni nici cu strămurarea la
nas ; mai vîrtos cînd se gîndeşte la evghenia 1 dumisale, îl
apucă capul. înfruntă, strigă, ba încă (după limba dcimnea-
lui) şi ocăraşte, cînd nu e vremea nici de înfruntat, nici ele
strigat şi cînd bieţii oameni nu s-ar lăsa una cu capul (cu
iertăciune) să-i ocărască. Coconul Drăgan zice că ştie şi
carte ; nemţeşte, franţozeşte, păsăreşte, afară de rumâ-
neşte, pentru că, cînd era copil, cartea rumânească era
cartea mojicilor şi dumnealui bine vedeţi dumneavoastră
că este evghenis ca aceia. Cînd te duci la dumnealui, sau
acasă, sau la slujbă, de se va întîmpla să fii ceva mai ipo-
chimen 2, sau cel puţin fecior de boier, îl vezi mai dezle-
gat la limbă ; cînd îl cauţi e vorbă multă, adică sărăcia
omului ; iar de vei fi d-alde terchea-berchea, e posac ulu-
beasnea 3. Subalternilor săi le măsoară vrednicia cu un cot
al său deosebit de genealogie şi de evghenie. Cînd a intrat
în slujbă, şi-a făcut o listă de toţi impiegaţii săi, ca să
vază cîte nume se sfîrşesc în an şi în esc şi cîte nu ; şi
apoi cele cu reputaţie istorică, cîte sînt ciocoieşti şi cîte
boiereşti ; şi iar din cele boiereşti cîte se pot apropia
oarecum de dumnealui şi cîte nu, şi felurimi de aseme-
nea băgări de seamă genealogice şi ştiinţifice, pentru că
este şi vărsat 4 mult în ştiinţe ; într-o zi spunea unui
prieten că ştie şi teologia, căci la carte curat este zis că :
„nu este robul mai mare decît stăpînul său".
Să-1 vedeţi acum cum caută treaba :
Vine cîte un scriitor, îi înfăţişează vreo hîrtie mai
bine sau mai rău scrisă, cum a dat Dumnezeu în zilele
1 Evghenie — nobleţe, (n. ed.)
s Ipochimen — om de vază. (n. ed.)
3 Ulubensne — pocitanie, (n. ed.)
4 Vărsat — versat, bine iniţiat, (n. ed.)

116
noastre ; coconul Drăgan stă posomorit, îngîmfat ca un
curcan ; să uită la dinsul să vază fecior de boier este, sau
nu ; să zicem că nu este, — atunci :
— Ce sînt hîrtiile alea ?
— ...O hîrtie la...
— N-am vreme acum ; nu vedeţi voi că nu-mi mai
văz capul de treburi 1 ? Ce sînt mojicii aştia ! Ei gîndesc
că noi, boierii, sîntem hamali ca dînşii !
Scriitorul iese bufnind de rîs.
Vine altul.
— Dar tu, ce ai acolo ?
— ...Hîrtia... ştiţi dumneavoastră, către...
— Ad-o-ncoa ! şi i-o smulge din mînă cam necăjit,
cam cu o demnitate dregătorială.
— Ce scrisoare e asta ? v-aţi luat şi voi după băieţoii
ăia ce ies din şcoală ? Na, citeşte ! (Coconul Drăgan se ştie
că de cînd era copil nu prea ştia bine să citească de mînă,
cu toată pricopseala dumnealui.)
Scriitorul citeşte.
— Nu ţi-e sintesis 2 bun, logofete ! Mergi de mai învaţă
buchile ! Ce vorbe sînt alea : va veni ? ! Ce va veni ? — o
să vie, mă ! Mergi de-ţi îndreptează hîrtia, ticălosule, şi
prescri-o bine ; vezi de pune stigmes 3 d-ale mai multe, ca
să se înţeleagă mai bine.
într-o zi coconu Drăgan sta la vorbă, adică la taifas,
cu un favorit al său foarte pricopsit, pentru că se înne-
buneşte după pricopsiţi, mai vîrtos cînd dumnealor îi
spun că coconul Drăgan este cel mai mare patriot. Pri-
copsitul acesta e un fel de găgăuţă de bonton, care îmblă
bănănăind şi vorbeşte muşcîndu-şi buzele, un domnişor
care ştie de toate ; e şi politic, şi diplomatic, şi patriot, şi
liberal, după vremi, şi om al trebii (de 1-ei căta), şi literat,
un dezmetic ce se înţeapă de a trece totdauna cu duh. La
1 Lumea zice trebi; noi punem însă aci limba dumnealui.
2 Sintesis — compunere, compoziţie (gr.), (n. ed.)
3 Stigmes — puncte (gr.), (n. ed.)

117
 acest taifas dregătorial mai veni şi un străin de aceia ce
n-au nici o patrie, ce se interesează de toate patriile şi
mai vîrtos de Ţara Rumânească, unde găseşte toate d-a
gata, un domnişor [ce] s-amestieă în toate, vorbeşte de
toate : de politică, de comerci, de arte, de ştiinţe, de lite-
ratură, şi mai vîrtos e foarte amator de limba rumânească ;
cînd o vede împestriţată şi curcită, îi place de minune şi
urăşte pe toţi cîţi se ocupă să o eurăţe şi să o reguleze.
Cîtetrei se făcură o treime ca aceea.
Iată şi un scriitor din cei juni, smerit şi plin de geniu,
pentru că geniul cel adevărat e totdauna smerit.
— Nu vezi c-avem treabă ? ce mi-ai venit cu hîrtia
aia ? se răsti coconul Drăgan.
— E grabnică ; e răspuns la...
— Hai, ad-o-ncoa — citeşte !
Junele citeşte. Intre alte vorbe, nu ştiu ce se vorbea
despre Regulamentul organic, sau drept politic. Coconul
Drăgan, ce asculta ca un cotoi în cenuşă, ardică capul şi
zice junelui să îndrepteze vorbele organic şi politic şi să
puie organicesc, politicesc.
— Ce ziceţi, domnilor, n-am dreptate ?
— Ai dreptate, ziseră deodată amîndoi dalcaucii 1 .
Atîta aştepta s-auză şi coconu Drăgan, căci dumnealui
are şi bunătatea asta de nu prea se încrede pe părerea
dumisale ; atît, zic, aştepta, şi unde se scoală odată nă-
bădăios :
— Hai ! auzit-ai ? organicesc, mă ! politicesc! pe
rumâneşte ! ce vorbe sînt astea ? V-aţi luat toţi după Eliad
ăla... Du-te şi schimbă vorbele, că vă ia dracu pe toţi !
Hai ! organic ! organicesc, învaţă rumâneşte !
— Organic şi politic e mai rumâneşte, domnilor, zise
junele cu smerenie.
— De unde pînă unde rumâneşte ? zise cîte-trei
deodată ; care e cuvîntul 2 ?
1 Dalcauc — linguşitor, (n. ed.)
2 Cuvînt — justificare, raţiune, (n. ed.)

118
 — Cuvîntul este că dumitale, domnule literat, oamenii
îţi zic dezmetic, iar nu dezmeticesc ; iar dumitale, care eşti
străin, venit de ieri d-alaltăieri p-aici, îţi zic venetic, iar
nu veneticesc; şi dumitale, cocoane Drăgane, de cînd eşti
în slujbă, zău, toată lumea îţi zice lunatic.; crede-mă, să
te crează Dumnezeu, că pe nici un rumân n-am auzit să-ţi
zică lunaticesc.
Domnii cei doi, iscusiţi şi literaţi, rămaseră cu gurile
căscate ; coconul Drăgan, la asfel de jucării de vorbe e
totdauna om al lui Dumnezeu, nu înţelege mai nimic. Pe
urmă, după ce va lua seama bine vorbei, atunci să-1 vedeţi.
Acum atît i se păru, că scriitorul e cam limbut, şi-1 dete
afară, zicîndu-i să-şi prescrie hîrtia.
Ii rămaseră însă în ureche vorbele lunatic şi lunaticesc
şi întrebă cam pe departe pe favoriţii săi : ei, după cîteva
desluşiri, îl făcură să înţeleagă obrăznicia bietului băiat,
de a cuteza să spuie coconului, de faţă, ce zice lumea de
dumnealui. O asfel de impertinenţă, de a spune dregători-
lor ce ,se vorbeşte şi ce se face p-afară, nu se poate suferi ;
şi nu ştim acum ce soarte aşteaptă pe bietul capii neîncer-
cat cu slujba.
Multe istorii de astea mai are coconul Drăgan. Colecţia
anecdotelor şi năbădăilor sale ar forma cîteva volume
foarte nostime, întocmai ca dumnealui, pentru că şi dum-
nealui e nostim. în numerile viitoare vom da cîteva anec-
dote ; şi sîntem gata a priimi orice anecdot de felul acesta,
care va îmbogăţi colecţia noastră, atît în proză, cît şi în
versuri. Asemenea anecdote sînt foarte folositoare pentru
formarea junilor după nişte modele şi ţipi aşa de progresivi
ca coconul Drăgan, oare cu adevărat e Drăgan şi în nume,
şi în fapte. Nu rîdeţi însă, căci Drăgan pe limba dumnealui
va să zică Agapie, şi mă rog să-1 iubiţi.

(Curierul românesc,
an. XVI (1844), p. 175—176 şi 179—180.)

119
 DOMNUL SARSAILĂ AUTORUL

Domnului Sarsailă i-a intrat în cap să-şi

facă numele nemuritor, cum am zice să zboare la nemurire.
Ce-i mai trebuie acum decît să se numească autor, şi apoi
să se facă privigătoare ? dumnealui aşa zice, dar hronica
scandaloasă vorbeşte altele. Stă acum şi se gîndeşte, se
gîndeşte şi iar se mai gîndeşte. Apoi zice : „Ca să mă fac
autor, trebuie să dau cărţi la lumină, şi fiindcă autor nu
e fitecine, eu dară trebuie să fiu deosebit din ceilalţi pe
cari în alţi timpi dăscălii mei îi numea hidei, dar confraţii
mei de autori îi numesc viulgheri 1 . Aşa, mai întîi de toate
trebuie să fiu fără căpătîi, ca să zică că sînt slobod : în
casa care voi lăcui trebuie să am cîteva cărţi, cît se va
putea în limbi mai streine ; în cămara mea cu cît va
fi mai nemăturat, cu atîta o să dau un ton că prea puţin
mă gîndesc la lucrurile acestea trecătoare ce n-au a face
cu nemurirea ; daca am mustăţi, trebuie să le raz ; daca
nu am, trebuie să le las să crească dimpreună cu bărbioara.
Cînd ies afară, ca să mă cunoască de departe, trebuie
să-mi pui ochelari la nas ; hainele să-mi fie deosebite,
părul să-mi fie... ceva mai deosebit; fracul, o faţă... cam
aşa ; mantaua... aruncată într-un chip clasic — ba roman-
tic ; crevata mare, dezmăţată, sau nicidecum ; pe panta-
loni să am cîteva picături de cerneală ; cînd voi vorbi cu
oamenii, să mă răţoiesc, să-mi muşc buzele, să pui ochii
în grindă, ca să seamăn inspirat ; să bănănăiesc din mîini
cînd vorbesc, cînd îmblu ; vorbele să-mi fie alese, adică
cînd oi da bună dimineaţa să n-o dau ca toţi oamenii, ci
să zic : ,,să-ţi zîmbească aurora, amice, pîntre buze ru-
meni cu dinţii albi". Cînd oi scrie, să mă bag prin fundă-
turi, să mă sui pe locuri cocoţate. Dacă mă zic rumân, să
scriu cit voi putea mai nerumâneşte, ca să seamăn, înalt:
daca mă zic franţez, să scriu rumâneşte, că seamăn mai
mult a autor, pentru că nu-mi bagă oamenii de seamă
greşalele ; limba rumânească nu e hotărî Ui, şi o s-o hotă-

1 Toţi Sarsailii au jargonul galic.

120
răsc eu. Hei!... ce să mai f a c ? Hei! să port totdauna
portofoliu, ca să însemnez orice idee îmi va veni. Am mai
uitat un lucru : să-mi las unghiile mari ; într-un cuvînţ,
să fiu deosebit".
Aşa se gîndeşte d. Sarsailă, sau mai bine asfel de înţe-
les au gîndurile dumnealui, deşi ou alte vorbe şi alte frasi
d-ale dumnealui, mai alese şi întortocheate ; pentru că,
cînd şi-ar esprima ideile ca lumea şi ar numi lucrurile
pe numele lor, atunci bine vezi dumneata, cititorule, că
s-ar păcăli singur.
Să punem acum că d. Sarsailă este rumân. Daca voieşte
să-şi mai mobileze capul cu ceva idei străine (pentru că
la asfel de autori toate lucrurile le sînt străine), aleargă
atunci năvală la limba franţozească, ş-apoi îl vezi că în-
cepe să ne arate că în franţozeşte e înainte de m şi n se
pronunţă ca a, i ca e şi u ca iu; apoi îl auzi : enteres,
labirent, semplu, amblemă, ochiuparisesc, Neptiun şi alte
asemenea. Cu asfel de idei, cu asfel de gîndiri, cu asfel de
podoabe şi dichise, acum d. Sarsailă este autor întreg-
întreguleţ, din cap pînă-n picioare ; nu-i mai rămîne decît
să treacă la sînta nemurire' şi să ne lase pe noi ăştia vol-
garii, pe care dumnealui îi numeşte viulgheri, în pace şi
în repaos.
Pe cînd Ţara Rumânească era de tot necivilizată (căci
acum s-a civilizat, Doamne păzeşte !), se vedea prin Bucu-
reşti cîte un Manea ce striga pe uliţe : „Toţi boierii să
moară, numai Manea să trăiască !", cîte un Dumitrică, care
n-avea altă idee decît una şi bună, crezînd că toate muie-
rile sînt înamorate de el, pentru care îşi tot cînta singur
cîntecul „Dumitrică, vin' la leica !", şi alţi asemenea autori
şi poeţi ai acelei epohe. Acum s-a mai subţiat gustul ru-
mânilor, nu prea le place să petreacă cu asfel de oameni ;
băieţii pe drum nu se mai ţin după asfel de inspiraţii.
Acum sînt la modă d-alde d. Sarsailă, Zgîndărilă... autorii
regeneraţiei rumâneşti. Aceştia sînt apărătorii libertăţii
rumâneşti, pentru că şi daca nu vor fi rumâni, dar sînt
liberali dumnealor, ca aceia. Aşa, îmblînd prin toate casele,
încep a cînta şi pe coconita Drăgana, şi pe coconiţa Do-

121
 briţa ; le spun că sînt nişte dumnezeoaie mai păgîne decît
Venus şi decît Diana. Ochii dumnealor sînt mai vioi şi mai
focoşi decît ai pricoliciului 1 ; poetul spune că sînt nişte
luceafări, dar e minciună goală. Sprîncenile le sînt două
curcubeie, obrazul mai mare decît luna (ce iezme !). Se
înfăţişază la dumnealor, şi ele, pline de o simţire, îi pri-
mesc cu mare graţie.
Să vedem acum şi firea sau boala d-lui Sarsailă sau
Zgîndărilă. I-a intrat în cap o dată că este autor ? nu-1
mai poate tămădui nici un leac de această boală. Nu se
mai poate nimeni apropia de dumnealui. [...]
Să venim acum la scrierile d-lui Sarsailă : dumnealui
în vorbă, în scris nu mai pomeneşte decît de Amon 2, de
Apolon, pentru că şi autorul Alexandriei tot de dînşii vor-
beşte. Vezi în versurile d-lui, cu loc, fără loc : „Aură
balaură, Procnă, Pliuton 3 , Serber, rumân" (şi rumîn este
om în paranteze). Aduce pe uscat pe toţi duşii de pe lume,
fel de fel de jupînese sau leliţe pe care dumnealui le nu-
meşte muze, şi noi vulgarii nu le brodim bine numele şi
le numim muşte. Cîteodată domnului Sarsailă îi plesneşte
în cap să scrie şi literatură, şi tot proştii ăştia de vulgari,
făcîndu-se că greşesc, o numesc lătrătură.
Daca vreun biet om, necunoscător încă de lume şi de
asfel de boale epidimice, necunoscute pînă acum pe aste
tărîmuri, ca şi cholera morbus, şi care iau d-a rîndul, fără
a alege, şi pămîntean, şi străin, daca, zic, un om mai
simplu, văzîndu-i, se amăgeşte, socoteşte că va fi vreun
geniu într-înşii şi începe a le da cîte o povaţă, d. Sarsailă
se face foc. „Hei, mă rog, pînă aci, şi mai mult nu te în-
tinde ; zi că sînt înşălător, derbedeu, necinstit, păgubitor
soţietăţii, atinge-te cît vrei de părinţii mei, de rudele mele,
de lege, de patrie, de mine însuşi în sfîrşit, că îţi dau voie,
ştiu de glumă ; dar... de dibla mea să nu care cumva să te
1 Pricolici — (în superstiţii) om care se preface noaptea în

animal, pricinuind rele celor pe care îi întîlneşte. (n. ed.)

2 Amon — la egipteni, zeul soarelui, (n. ed.)
3 Pluton — la romani, zeul infernului şi al morţilor, (n. ed.)

122
 atingi, că mă fac drac, te chem la duel 1 , şi răzbunarea-mi
este neadormită, nici în mormînt nu se împacă". Oamenii
îl află, băieţii sînt băieţii dracului, îl pun la mijloc : unul
îl laudă, altul îl întreabă ce-a dat pe ochelari, altul îi spune
că îi şade bine cu dînşii, altul îi spune că pesemne i-a
pierit văzul de cînd s-a făcut poet; altul îl întreabă ce
are de gînd să mai dea la lumină. Dar altul pe la spate
face semn altuia şi zice : „Ia înjură-1 de liră, să vezi că să
face foc". Asfel e lumea, să n-afle că ne e scump vreun
lucru, că tot de acela se leagă. — Ia lăsaţi gluma, băieţi !
ce-aveţi, zău, cu lira domnului Sarsailă ? Atîta lucru aţi
văzut şi la dumnealui, ş-aţi pus pizmă pe dînsul. — D. Sar-
sailă se duce acasă plin de necaz ; mai face cîteva versuri,
se primblă necăjit foc, declamîndu-şi versurile de răz-
bunare.
Şi hotărăşte duelul, a se bate ou oricine va mai îndrăzni
a-i supăra sau a-i drege weun vers ; pentru că dumnealui
este sau proza, sau poezia întreagă-împeliţată.
Să vezi acum şi operele d-lui Sarsailă.
Dumnealui şi-a făcut în cap un ideal, după cum zice
dumnealui, iar noi proştii îi zicem o idoloaică. Aceea e
drăguţa dumnealui, după cum zice, un fel de Dulcinee,
un fel de leliţă, care nici nu se gîndeşte la dumnealui, nici
nu ştie de se află vreun Sarsailă sau Zgîndărilă pe lume.
Acum mai toate scrierile d-lui Sarsailă se îndreptează
către leliţa ideală, sau de nu sînt unele d-a dreptul către
dumneaei, cu un sul subţire 2 însă tot dă să priceapă că
e înamorat foc, şi tot la dumneaei gîndeşte cînd scrie. Dar
poţi să întrebi, cititorule, ca ce fel de înţeles au aceste
opere. Citindu-le, mai nimic nu înţelegi, dar după ce le
citeşti toate (de vei avea răbdare sau de nu vei adormi),
atunci scoţi înţelesul următor : „Eu te iubesc de un an, şi
tu habar n-ai" (ce nedreptate !).
De se va întîmpla însă ca să-şi facă năluc poetul şi să
căşuneze pe vreo biată femeie, închipuindu-şi, ca un fel de
tronc Marico, că biata creştină este Dulcineea dumnealui,
1 Aici este ridiculizat Cezar Bolliac. (n. ed.)
2 Cu un sul subţire — eu isteţime, cu abilitate, (n. ed.)

123
atunci să te mai ţii, să asculţi la versuri. Se pune păcala şi
o numeşte hantătar ştie, şi mi-ţi începe cînd cu barce,
cînd cu candele1, cînd la ziua numelui, cînd o poartă
prin căruţă, cînd pe subt scară, cînd pe unde nu pute a
nas de om, face pe biata femeie de ocară, o dă tîrgului.
Apoi, de este să descrie natura în simplitatea ei (cu
toate că d-lui niciodată nu-i plac lucrurile simple şi se
nebuneşte dupe pestriţ), vreun cîmip vesel, un cer senin,
vreo apă limpede, vreun orîng, vreo dumbravă, un deluleţ,
un munte, d. Sarsailă, ca să fie înalt, îl vezi că e numai
trăsnete şi plesnete, numai urlete şi vaiete ; apşoara i se
pare o mare în talazuri, cîmpul păstorilor o tabără sânge-
roasă, fluierul o trâmbiţă d-ale mari ; e numai grozăvii
şi potoape d. Sarsailă. Cînd e dumnealui trist sau melan-
holic, e numai foc şi inimă albastră, cu toate că mai nici-
odată nu e trist, dar zice aşa, că e al dracului, ştie să se
prefacă, hoţul, ca să arză inima bietei creştine. E viclean,
uite-te, de n-are margini.
Pieptul dumnealui zice că este ocnă de dureri. Apoi
d-alde iad, Satan, Cornea, dracul, lacul, cîte vrei, găseşte
cineva mulţime, ce le vezi presărate prin tot locul, fără
ştirea chiar şi a dracului ; căci el, este adevărat că de
multe ori sparge multe opinci pînă să facă cîte un om să
fie cu totul al lui şi care să nu facă nici un lucru fără
ştirea lui ; însă drac cum e, dar are şi el o mîndrie : pe
oamenii săi nu-i lasă aşa uşor de batjocură ; numele lor
însuflă groază şi frică în lume, iar nu despreţ. Un om care
are a face cu dracul nu trece în lume aşa, nici de fleac,
nici de dovleac.
Să vezi acum ce fel d-lui Sarsailă îi vine cîteodată toa-
nele să intre şi în literatură. Te pomeneşti că-i plesneşte
în cap să se facă literator mare în nişte limbe ce nu le
cunoaşte şi nici sînt nici ale lui, nici ale băbăcuţii-său, nici
ele ninecuţii-sei. Face la gramatice, face la dicţionare şi
ne spune că pardoseala pe rumâneşte se cheamă caldarîm,
tabăra lagăr, lancea mazdrac; arbure, care este aşa de
1 Aluzia este la Grigore Alexandrescu, autorul poeziilor Barca

şi Candela, (n. ed.)

124
vechi rumânesc, care se vede prin Biblie, prin Apocalipse,
dumnealui strigă în gura mare că nu e rumânesc, pentru
că, întrebind pe scumpa sa jumătate, pe d. Zgîndărilă, i-a
spus că se zice copaci. Pe june ţi-1 face tînăr, şi pe tînăr,
fraged; fapta răsplătirei, adică răsplata, dumnealui zice că
e tot răsplătire, adică zice că precum Sarsailă, Zgîndărilă
şi ceilalţi sînt totuna, fără a fi totuna, aşa şi răsplata şi
răsplătirea este totuna.
Apoi de l-o duce păcatele pe bietul d. Sarsailă să în-
veţe vreo trei-patru figure (nu tocmai anevoie) din geo-
metrie, fără să cunoască nici o limbă, nici o gramatică
din lume, atunci începe a striga şi cheamă să iasă cu
dînsul la luptă dreaptă pe toţi matematicii englezi şi fran-
ţezi, şi din orice parte, ca să vază ce geniu a scos Ţara
Rumânească.
Şi-a făcut odată d. Sarsailă operele ? Acum îi trebuie
prenumăranţi, şi începe a strînge [...] cum să pricepe. însă
pe unde merge, asfel de răspunsuri priimeşte [...], pînă
cînd, la bătrîneţe, cu gîndul tot la nemurire' şi la Dulci-
neea, îi pridideşte o simţire, foarte clasică, încît se apucă
cu mina de inimă, de multul simtiment, pînă cînd, din
simtiment în simtiment, din libertate în libertate, din prie-
teşug în prieteşug, ajung cu adevărat la nemurire ; căci
făcîndu-se de greutatea lumei şi chiar rudelor, trec în ochii
oamenilor că sînt fără moarte, nu mai au sfîrşit, ca să
scape odată creştinii de dînşii.
Copii, cîţi învăţaţi carte, feriţi-vă ca de altă aia să
nu cădeţi în boala autorlîcului. învăţaţi carte, cultivaţi
artele şi meşteşugurile, scrieţi cît puteţi — eu nu vă zic
să nu scrieţi —, dar scrieţi ca să vă deprindeţi, ca să vă
folosiţi voi, ca să folosiţi pe alţii, dar nu ca să zburaţi asa
de juni şi de timpuriu la nemurire ; că, zău, nu ştiţi ce va
fi pe acolo. E păcat de voi să vă piarză părinţii aşa de
vii-viuleţi şi să aveţi a face cu duşii de pă lume.
Cînd scrieţi şi daţi ceva afară, nu vă supăraţi, nu vă
sporoviţi 1 auzind lumea că vorbeşte de scrierile voastre ;
pentru că aşa e lumea : unuia îi place una şi altuia alta ;
1 A so spcrovi — a se frămînta. (n. ed.)

125
 la toţi nu o să plăceţi. Insă să punem că nu veţi plăcea la
nimeni ; nu vă faceţi atunci inimă rea. Căci poate să
n-aveţi talentul scrisului, şi să întâmplă să aveţi poveţe
de la oameni ce vă voiesc binele, pe cari trebuie să-i
ascultaţi ; şi să ascultaţi de multe ori şi cele ce auziţi
că zic aceia ce vi se par vrăjmaşi : de multe ori ei ne
văd mai bine greşalele decît prietenii.
Pe urmă să vedeţi şi alta : a fi cineva autor în secolul
nostru nu e o meserie eu care să se hrănească. A defăima
cineva pe un cizmar că nu face cizme bune, pricep că
are cuvânt 1 să se supere, să fie mîhnit, pentru că cu
aceasta îl vatămă, îl păgubeşte la meseria lui, face să
fugă muşteriii de dînsul şi, prin urmare, îi ardieă mijloa-
cele traiului, îi ia bucătura din gura lui şi a copiilor :
însă a zice că d. Sarsailă nu scrie bine, nu e autor, ce are
d-a face aceasta cu mijloacele traiului lui ? Cînd a mîncat
cineva vreodată pîine cu autorlîcul unde se vorbeşte
limba rumânească, afară numai daca nu va fi hotărît a
se face şi cerşăitor ?
Scrisul este şi el un talent cultivat cu educaţia, ea şi
toate celelalte talente ; şi daca natura nu m-a făcut muzi-
cant, dănţuitor, zugraf 2 ş.c.l., nu mai este alt mijloc de
a trăi şi a fi om onest ? Asemenea şi daca nu m-a făcut
poet sau autor, să mă strîng de gît ? Să mă arunc în
gîrlă ? Să mă leg de oameni, pentru ce să-mi zică că nu
scriu bine, adică că nu sint poet sau autor ? Nu se va
afla şi pentru mine vreo altă meserie ca să-mi duc viaţa
şi să poci dobândi socotinţa şi stima oamenilor ? Am
cercat să scriu ; n-am plăcut oamenilor, m-au luat să mă
îndrepteze şi au întrebuinţat sau rîsul, sau povaţa ; mi-au
arătat greşalele sau din bunăvoinţă şi prieteşug, sau din
răutate şi pizmă, ca să zboare numai ei la nemurire;
vor să rîză, zic, sau să mă povăţuiască : ce am eu să-mi
fac atîta inimă rea, pare că mi-ar fi tăiat orice mijloc de
trai ? A-mi zice cineva că nu scriu bine este întocmai ca
şi cînd mi-ar zice că nu cant bine, nu danţ bine, nu
1 Cuvînt — motiv. (n. ecl.)
2 Zugraf — pictor, (n. ed.)

126
zugrăvesc bine (mai vîrtos cînd nu sînt dascăl nici de
muzică, nici de danţ, nici de zugrăvie, ca să mă hrănesc
cu aceste arte).
Insă vezi, domnului Sarsailă nu i se pare aşa ; dumnea-
lui, după cum ai văzut, e mai mulţumit să-i zici orice,
primeşte mai cu răceală orice insultă, orice ponos, dar
de dibla dumnealui să nu te atingi, că ai văzut că se
face foc. Eu nu vorbesc glume ; să te dai numai la o parte
şi să asculţi, că atît se supără unii, încît, şi fără să-i
cheme Sarsailă, pe loc cum vor vedea acest articol, îşi
gătesc materie de scris, şi să te ţii ! Se fac numai fiere
şi venin, zic că de lira dumnealor te-ai atins. Apoi numai
vezi cîte o parascovenie pe care o numesc satiră şi pe
care neştiind cum s-o mîne, se păcălesc iar pe sine.
" Să nu gîndiţi, copii, că eu cu d. Sarsailă sau Zgîndărilă
voi să înţeleg pe cineva anume, ferească Dumnezeu ! Adun
însă, după cum am zis şi altă dată, adun toate rîsurile
şi secăturele vătămătoare ce le văz la unul, la altul
şi însuşi în mine (pentru că fiecine îşi are pe ale sale),
şi le personific, după cum se împeliţează toate în domnul
Sarsailă. Sarsailă este un nume închipuit ce are în sine
aceste lucruri foarte de rîs ale autorlîeului şi altele, mai
multe ca frunza şi ca iarba şi ca nisipul mării. Pe lîngă
care se adaog şi acelea de a critica fără critică şi a
judica fără judicată, de a învăţa pe oameni cum să scrie
şi să facă tragedii fără a şti să scrie, de a îndrepta ver-
surile băieţilor fără să fi ştiut vreodată ce este un vers :
şi jucînd rolul măgarul cu privigătoarea, să-şi cînte
singuri cîntecul şi să ne puie înainte însuşi acea fabulă,
zicînd că nu e cîntată cum ar fi cîntat-o dumnealui,
ş.c.L, ş.c.L, ş.c.l.
Ferească-se fiecare să nu semene cu d. Sarsailă, şi cîţi
au apucat acest drum, nu e timpul trecut, încă sînt juni :
lase secăturele acestea, apuce-se de vreo treabă, de vreo
slujbă, de vreun meşteşug, sau însuşi de scris, dar apu-
ce-se cum trebuie. înveţe bine limba în care voiesc să
scrie, citească mult, cerceteze şi filosofească în materia

127
12
în care voieşte să scrie. Asfel puşi pe cale şi duşi la bise-
rică \ vor putea să-şi bucure pe bieţii părinţi ce acum
îşi blestemă ceasul cînd le-a venit în gînd să-şi înveţe
copiii carte.
Dar nu aşa, părinţi, nu aşa : cartea nu strică nimic ;
alta e cartea "şi alta e creşterea şi îngrijirea părintească,
şi una fără alta nu plăteşte mai nimic, cu toate că din
amîndouă preţuieşte de mii de ori mai mult creşterea şi
îngrijirea părintească. Poate să nu ştie cineva carte şi să
fie omul cel mai bun, cel mai blînd, cel mai onest, cel
mai cu frica lui Dumnezeu, cel mai nesupărător, luîndu-se
după exemplul părinţilor şi după povaţa ce i-au dat ei
la îngrijirea lor. Pe cînd altul, cu toate cărţile din lume,
fără îngrijire, fără obiceiuri, plin de duh şi fără inimă,
să ajungă cel mai supărător oamenilor, sieşi şi, prin
urmare, nenorocit şi de rîs, ca d. Sarsailă.
Aşadar, părinţi, pe lingă nenumăratele datorii ce aveţi
la îngrijirea şi creşterea fiilor, însoţiţi-vă cu învăţătorii şi
feriţi-vă copiii ca de foc să nu cază în năbădăile autorlî-
cului, că vai de voi şi de ei ! Lăsaţi-i să scrie, dar nu le
daţi nas, nu-i înlesniţi să-şi tipărească încercările copi-
lăreşti, că i-aţi pierdut. Aceasta v-o spui din încercare,
v-o mărturisesc ca un păcat, cel mai mare ce am făcut
în viaţa mea. Din neştiinţă, din neîncercare, din dragoste
poate, am înlesnit tipăririle a vreo cîţiva juni, i-am lăudat,
socotind să-i încuragez, şi i-am făcut să ia fum în cap ;
s-au pierdut, au ajuns nenorociţi, şi sînt încredinţat că
am să dau seama înaintea lui Dumnezeu.
Aşadar, părinţi, învăţători, voitori de bine, luaţi seama
cu copiii cu care vă încărcaţi. Oameni ai lui Dumnezeu
îndeobşte, pe cîţi băieţoi vedeţi că vă vin prin case cu
cataloage de prenumăranţi ca să-şi tipărească încercările
copilăreşti, goniţi-i, goniţi-i cît puteţi ; că le faceţi bine,
îi dezbăraţi de viaţa leneşă a nu se supune la greutăţile
unei cariere, unei meserii ; îi depărtaţi de ispita de a lua
bani, a-i cheltui la nebunii copilăreşti şi a nu avea apoi
1 Dus la bisorică — educat, (n. ed.)

128
eu ce să-şi tipărească cartea şi, prin urmare, a debuta de
la întîia oară cu înşălătoriile în lume. Să nu gîndiţi că
e vreun geniu unde vedeţi vreun catalog. Geniul e mîndru,
nu se umileşte, nu cerşaşte ; el găseşte mijloace să se
facă cunoscut (mai vîrtos în secolul nostru) fără a se tîrî
ca să-şi cerşască meseria, nebunia şi un viitor plin de
rîsurile d-lui Sarsailă. Prin refuz şi goană la asemenea
băieţoi, faceţi aceea ce n-au făcut părinţii şi învăţă-
torii lor.

(Curier de ambe sexe,

an, II, ed. a Il-a (1862), 373—384.)
 ALECU DONICI
(1806-1866)

„Donici cuib de-nţelepciune" s-a născut în

ţinutul Orheiului. Studiază la Petersburg, se anga-
jează apoi în armata rusă. Murindu-i părinţii, demi-
sionează şi se stabileşte la Iaşi, intrînd în magis-
tratură.
Este printre cei dinţii traducători, la noi, din limba
rusă: în 1837 traduce poemul Ţiganii de Puşkin, în
1844 (împreună cu C. Negruzzi) Satire şi alte poetice
compuneri de Antioh Cantemir etc.
In suita fabuliştilor români Donici ocupă un loc
meritoriu, distingîndu-se nu prin temele abordate
(ele fiind, în genere, aceleaşi la mai toţi fabuliştii
epocii), ci prin adaptarea conţinutului fabulei la reali-
tăţile româneşti. Din acest punct de vedere fabulele
lui se deosebesc chiar şi de cele ale lui Krîlov, care
i-au servit ca model.
In 1840 publică, la Iaşi, voi. Fabule, I—II, care
va fi reeditat în 1842.

130
 GREIERUL ŞI FURNICA

Greierul în desfătare
Tracînd vara cu cîntare,
Deodată se trezăşte
Că afară viscoleşte,
Iar el de mîncat nu are.
La vecina sa furnică
Alergînd, cu lacrimi pică
Şi să roagă să-i ajute,
Cu hrană să-1 împrumute
Ca de foame să nu moară,
Numai pîn'la primăvară.
Furnica l-au ascultat,
Dar aşa l-au întrebat :
„,— Vara, cînd eu adunam,
Tu ce făceai ?" „— Eu cîntam
In petrecere cu toţi."
„ — Ai cîntat ? Îmi pare bine !
Acum joacă, daca poţi,
Iar la vară fă ca mine."

(Fabule, laşi 1840.)

POETUL ŞI BOGATUL

Un sărăiman poet odat-au reclemat

Asupra unui om prostuţ, dar pre bogat ;
Iar jaloba-i era în chipul următor :
„ — Tu, al Olimpului atotstăpînitor,
Şi, preste zei mai mare zeu,
O, Joe preslăvite !
Ascultă glasul meu,
Ia sama la a me smerită rugăminte :

131
 Cu ce ţ-am greşit eu
De mă găsăsc atît
De soartă prigonit,
încît nu am nici casă,
Nici lingură, nici masă,
Şi singura-mi avere
E numai în părere ;
Cînd dempotrivă, văd, cu toată-a lui prostie,
Bogatul în trufie,
De-a lui închinători faţarnici ocolit,
Şi pentru interes adesa măgulit,
în desfătare el se află tot voios,
Gras, gros şi sănătos ;
Iar eu, ca vai de mine,
Sorb inspiraţie şi-o mistuiesc cu rime,
Prin care, cum au zis un frate-n poezie,
Nu poţi scăpa macar de-o mică datorie" 1
„— Destul ! Am înţăles,
Lui Joe au răspuns
De jalobă-i pătruns.
Dar cum nu giudeci tu, că singur ţi-ai ales
Din bunurile lumei
Al slavei falnic nume ;
Şi scrierele tale în veacuri viitoare
Vor fi nemuritoare ;
Iar desfătarea lui e numai pe viaţă.
Şi cînd el ar ave o minte mai isteaţă,
Atunce ar cunoaşte
Şi-ar plînge mai amar a sa nimicnicie ;
Fiindcă cel ce naşte
Plăcuta poezie
E mult mai însămnat
Decît un nătărău bogat"

(Fabule, Iaşi, 1842.)

1 Vezi poeziile lui Alexandrescu, fila 20.

Aluzie la un vers al lui Gr. Alexandrescu din poezia Epistolă

către Voinescn II. (n. ed.)

132
 COSTACHE NEGRUZZI
(1808-1868)

„Iar Negruzii şterge colbul ele pe cronice bătrîne,

Căci pe mucedele pagini stau domniile române,
Scrise de mîna cea veche a-nvăţărilor mireni; [...]
Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni."

Autorul capodoperei nuvelei istorice ro-

mâneşti Alexandru Lăpuşneanul s-a născut la Tri-
feşti, nu departe de Iaşi. Învaţă carte grecească. Mai
tîrziu va povesti şi Cum am învăţat româneşte. In
1821 familia sa se refugiază la Chişinău, unde C. Ne-
gruzzi îl va cunoaşte pe Puşkin, din opera căruia va
traduce mai tîrziu. La înapoierea în capitala Moldovei,
participă activ la viaţa culturală a ţării: conduce, îm-
preună cu V. Alecsandri şi M. Kogălniceanu, Teatrul
Naţional din Iaşi — contribuind cu piese originale la
îmbogăţirea repertoriului — colaborează asiduu la
Dacia literară, Curierul românesc, Albina românească
etc. în 1842 va fi surghiunit la moşia sa pentru arti-
colul Vandalism. Surghiunul se va repeta în 1844,
ca urmare a publicării povestirii Toderică (prelucrare
după Merimee), care a indignat clerul şi a dus la
suprimarea revistei Propăşirea, în care a apărut.

133
 Dintre scrierile lui C. Negruzzi amintim: Au
mai păţit-o şi alţii (1839), O alergare de cai (1840),
Alexandru Lăpuşneanul (1840), precum şi cele trei-
zeci de scrisori grupate sub titlul Negru pe alb.

NEGRU PE ALB

SCRISORI LA UN PRIETEN

SCRISOAREA II
(REŢETA)

Aprilie, 183-8

Una din cele mai mari supărări a traiului

din provinţie este curiozitatea rare un iaşan deşteaptă,
cînd, din nenorocire, vro nevoie îl sileşte a ieşi în ţinut.
Abia apucă a se coborî din trăsură, şi gloata curioşilor
încungiură pre postilion 1»
— Cu cine ai venit ?
— C-un boier. (Pentru postilion tot ce nu e ţăran este
boier.)
— Cum îl cheamă ?
— Nu ştiu.
— De unde vine ?
— De la posta din urmă.
Şi rîzînd că 1-a pîcîlit, postilionul lasă pre curios să
caute pre alţii, ca să-i deie mai lămurit răspuns.
In vremea aceasta, locuitorul capitalei se culcă şi
doarme fără să ştie ce revoluţie a făcut venirea lui. Dar
1 Postilion — surugiu care conducea un poştalion, (n, ed.)

134
tîrgul ferbe pănă seara, cînd toţi provinţialii se adună şi
se aşează la preferanţ K Nu e vorbă decît de noul-venit;
şoşotesc, vorbesc, născocesc, alcătuiesc.
— Oare însurat e ? — Tînăr e ? — Bătrîn e ? — Ce
caută ? Ce vrea ? La ce-a venit ? — Ştie franţozeşte ?
— Cum îl cheamă ? — Ce familie ? — A să şeadă aici ?
— Ştie contrădanţul cel nou ? — şi... şi... Ii vine cuiva,
auzindu-i, să crape de necaz.
Mai dăunăzi vorbeam c-un june prieten de astă supă-
irăcoasă boală de ţinut, ce asupreşte pre bieţii iaşeni.
— Eu am aflat o reţetă, îmi răspunse, cu care am
scapat. Am avut trebuinţă, sînt acum vro trei luni, să
mă duc pînă la tîrgul... Cum am ajuns, a doua zi am dat
un prînz mare, la care am invitat pre toţi magnaţii tîrgu-
lui, mari, mijlocii şi mici ; barbaţi, femei, babe, fete ş.a.
S-au cam mirat de astă poftă, dar au venit cu toţii.
Am mîncat, am băut, şi, cînd am văzut că erau gata a se
duce, i-am rugat să mai îngăduie puţin şi, suindu-mă în
picioare pe un scaun, le-am făcut acest cuvînt :
„Boieri, cucoane şi cuconiţe !
Eu sînt de la Iaşi ;
Şed în casă cu chirie în mahalaua Păcurarii.
Trăiesc din venitul unii moşioare ce am.
Mă numesc B.B.
Am venit aici ca să scap de tina şi pulberea Iaşilor, şi
o să şed vro lună.
Sînt trei ani de cînd a murit tatăl meu, şi şeapte de
cînd a murit maică-mea.
Am o soră măritată în Bucovina, care trăieşte foarte
bine cu bărbatu-său ce ţine moşii cu anul, şi are velniţă
cu maşină, şi un unchi la Bucureşti, care şede pe Podul
Mogoşoaiei n. 751. .
Sînt holtei, şi n-am gînd să mă-nsor.
După slujbă nu îmblu.
Nu-mi bat capul de politică, şi n-am nici o opinie.
Nu sînt nici bun, nici rău. La biserică merg rar. Nici
fac, nici primesc vizite. Vorbesc puţin. Nu ştiu nici ma-
1 Preferanţ, preferans — joc de cărţi. (n. ed.)

135
ZUrcă, nici valţ. Nu joc nici slos, nici vist, nici preferanţ.
Obicinuiesc a mă culca la şepte şi a mă scula la
unsprezece ceasuri.
Mă bărbieresc de trei ori pe săptămînă.
Iarna port pieptar de flanelă şi galoşi blăniţi.
Am două frace, trei surtuce şi patru părechi pantaloni.
Boieri, cucoane şi cuconiţe !
Vă rog să nu bănuiţi că vi le spun aceste, fiind chiar
în interesul domniilor-voastre ca să nu vă mai osteniţi a le
afla. — Mă închin cu plecăciune !"
Ideea acestui june, părîndu-mi originală şi nimerită, o
împărtăşesc d-tale, ca una ce poate să-ţi slujească şi pe
acolo.
Adio !
(Albina românească,
1S3'J. nr. 13 (14 sept.), p. 299—300.)

SCRISOAREA IX

(FIZIOLOGIA PROVINŢIALULUI)

Martie, 1840

Nu ştiu dacă cineva a cercat păn-acum a

descrie figura astă curioasă, originală şi crohmolită 1 a
boierului ţinutaş. Voi întreprinde eu a face acest tablou,
pentru că ar fi păcat a rămînea nezugrăvit un portret atît
de caracteristic, cerîndu-ţi însă iertare dacă nu voi putea
a ţi-1 arăta chiar întocmai cum îl vedem cînd ni-1 aduce
posta sau harabagiul de-1 trînteşte liop ! pe paveaua 2
1 Crohmolit — scrobit, ţeapăn, (n. ed.)

- Pavea — pavaj. (n. ed.)

136
 laşilor ; şi mai vîrtos că el are deosebit tip după ţinutul
din care vine, după tîrgul din care iasă, după vrîsta lui şi
trebuinţa ce are în capitalie, şi e o lighioaie atît de variată,
încît ar fi o nespusă greutate a închide într-un singur
cadru toate feţele şi coloarele lui.
Provinţialul îmblă încotoşmănat într-o grozavă şubă
de urs ; poartă arnăut 1 în coada droşcii, înarmat cu un
ciubuc încălăfat - şi lulea ferecată cu argint; şuba de urs,
arnăutul şi ciubucul sînt cele trei neapărate elemente a
boierului ţinutaş ; fără ele nu se vede nicăiuri. Figura lui
e lesne de cunoscut ; cele mai adese este gros şi gras, are
faţă înflorită, favoriţi tufoşi şi musteţi răsucite, dar pre
lîngă aceste fireşti podoabe, natura, ca o miloasă mumă,
a răspîndit asupră-i şi un nu ştiu ce care vorbeşte mai
tare ochilor ispitiţi decît orice altă ; un nu ştiu ce care face
a fi destul să-1 vezi ca să-1 cunoşti şi să gîceşti din ce ţinut
soseşte, sau din ce bortă iese ; un nu ştiu ce, în sfîrşit,
care te face să rîzi cum îl zăreşti.
Cum a sosit în capitalie, întăia lui treabă este să se
ducă la Miculi, ca să-şi cumpere ochilari sau lornetă cu
care să uită seara obrăzniceşte prin toate lojele teatrului.
De-1 vei întreba a doua zi ce s-a reprezentat, a să-ţi spuie
că s-a jucat comedia lui Vodevil care e foarte ghizdavă şi
nostimă, pre care îndată începe a o şi critica. Ca să scapi
de ideile lui literare, întră puţin în magazia astă din un-
ghiul uliţii, unde domneşte M. Ortgies, vestit prin fasonul
jiletcilor şi nasul său. Vezi pe acest flăcău tomnatic îmbră-
cat cu un frac fără mînice, abia înseilat,. pe care îl scrie
calfa pe la toate încheieturile cu credă ? A venit la Iaşi
ca să se-nsoare, sau să între în slujbă. Fracul îl strînge
de-i plesnesc ochii, dar croitorul încredinţează că parcă
e leit pe trupul său, ba încă ceva mai larg decît dupre
jurnalul de pre urmă, căci în capitalie e de bon ton să fie
toate cele strimtorite.
Cine e acesta ce a să deie piste noi eu droşca ? Să ne
ferim de întîlnirea lui, dacă nu vrem să ne asurzească. A
1 Arnăut — servitor, (-n. ed.)
2 încălăfat — aşezat într-un toc, într-o pungă. (n. ed.)

137
 să ne spuie în gergul 1 provinţial, care zic că e franţozeşte,
că vine de la moşul logofătului A., unde a găsit pre moşul
logofătul B., cu care a să prînzească la moşul logofătul C.,
şi nu ştie ce să mai facă, căci e poftit şi de ceilalţi ai săi
moşi logofeţi şi vornici ca să le facă cinste a petrece eu
dînşii, şi nu-1 mai încape vremea, şi... şi... o mulţime de
asemene flecării : pentru că am uitat să-ţi spun că pro-
vinţialul e fudul din născare şi evghenis 2 din cap păn-în
călcăie. El e nepot tuturor boierilor mari şi văr cu toată
lumea. Insă deşi ne spune că se sfădesc de la dînsul care
să-1 aibă şi să-1 primească, bunul om mucezeşte în hanul
lui Coroi sau a lui Petre Barcalul ! O lume !
De ai norocire a fi şi d-ta evghenis din protipendas s,
vlastare de viţă aleasă, ţandură de os sfînt, şi ai trebuinţă
a merge în provinţie, fii sigur că ai să fii bine primit,
găzduit, căutat şi ospătat, pentru că eşti aşteptat c-o ne-
spusă nerăbdare ca să cununi pre toate fetele ce se mărită
şi să botezi pre toţi copiii noi născuţi, adecă să te faci
cuscru şi cumătru cu un tîrg întreg, căci provincialul s-ar
ţinea necununat şi nebotezat, dacă n-ar fi cununat şi
botezat de un boier mare. Pe urmă încep mesele şi cumă-
triile ; o să te silească să mînînci pînă nu vei mai putea,
pentru că, de vei refuza vrun fel de bucate, gazda a să
înceapă a se jălui că nu-ţi plac bucatele şi a ocări pre
bietul ţigan bucătar. Pe urmă ai să bei vutcă ; ai să închini
sănătăţile tuturor verelor, tuturor mătuşelor, tuturor ne-
poatelor şi a tot neamul. Pe urmă ai să mergi la soiree
(pentru că în provinţie e încă moda de soarele), unde o
să te aleagă la toate figurile de mazurcă, unde o să fii
ca o gînganie străină la care o să ţintească toţi ochii. în-
tr-un cuvînt, te poţi numai norocit de vei scapă din ţinut
cu capul teafăr şi cu stomahul sănătos.
Dar să ne întoarcem la boierul ţinutaş. După ce a sfîrşit
banii de cheltuială, vine acasă. Nevasta îi iese înainte. Ea
1 Gerg — jargon, (n. ed.)
2 Evghenis — nobil (neogr.). (n. ed.)
3 Evghenis din protipendas — marea boierime feudală (neo-
gr.) (n. ecl.)

138
îl aşteaptă să vie isprăvnicit sau prezidenţii; el vine cu
plete lungi şi cu lornetă. Ce scene atuoce, vrednice de
penelul lui Hogarth 1 ! Ca s-o liniştească, bărbatul său îi
aduce vrun turban vechi, îndrugat de Domnica, sau vro
ciudată capelă, capriţioasă clădire de pene, flori şi cordele,
care aduna de doi ani tot colbul din magazia Ninei. Seara,
toţi provinţialii de ambe sexe năvălesc la dînsul. După
cerimonia dulceţilor şi a cafelei, cucoana începe a-şi arăta
turbanul, şi boierul a spune novitale. Spune cum a petre-
cut ; cum s-a eglindisit2 la bal la curte ; ce mai confete şi
gheţate a mîncat; cum îl invitau toate damele la danţ ;
cum era balul de frumos ; sala era pardosită cu oglinzi,
păreţii de porţelan, uşile de cristal şi mobilile de chihrim-
bar, şi alte multe minunăţii şi mîndreţe care fac pre prie-
tinii săi să casce gurile ascultîndu-1 ; şi iaca materie de
vorbă cel puţin pentru două luni.
Mă grăbesc însă a sfîrşi acest tablou, de frică ca nu
vrun provinţial om de duh (pentru că nu sînt toţi .ca origi-
nalul ce ţi l-am arătat) să se apuce a ne zugrăvi şi pre noi
locuitorii din capitalie cu toate metehnele şi ticăloşiile
noastre ! Erroso ! 3

(Albina românească, 1840, nr. 35,

p. SG, cu titlul Provinţialul.)

1 W. Hogarth (1697—1764) — pictor englez, înclinat spre cari-

catură. (n. ed.)

3 A se eglindisi — a se distra (neorg.). (n. ed.)
3 Fii sănătos, salutare 1 (în orig. cu litere gr.) (n. ed.)
 GRIGORE ALEXANDRESCU
(1810-1885)

S-a născut la Tîrgovişte, urbe pe care o

părăseşte curînd, deoarece rămîne orfan. Este elev al
lui Vaillant la Sf. Sava, dovedind o memorie prodi-
gioasă. Face parte din societăţile culturale, care tăi-
nuiau scopuri politice. Scriitor patriot, ia parte la
revoluţia de la 1848 (este şi redactorid ziarului Po-
porul suveran) şi la evenimentele din 1859. Această
perioadă corespunde cu apogeul operei sale : Poezii
(1838), Poezii, ediţie completă (1842), Suvenire şi im-
presii, epistole şi fabule (1847), cărora le vor urma, in
1863, Meditaţii, elegii, epistole, satire şi fabule.
Alexandrescu abordează atît specii romantice — me-
ditaţia, elegia — cît şi speciile clasice : satira, epistola
şi desigur fabula, fiind considerat cel mai de seamă
reprezentant al ei în literatura română. Satirele şi
epistolele lui, adevărate rechizitorii la adresa societă-
ţii vremii sale, prevestesc Scrisorile eminesciene.

140
 SATIRĂ

DUHtJLUI MEU

Trageţi toţi cite-o carte : domnule, eşti cu mine.

Şezi mă rog împotrivă şi vezi de joacă bine.
— Dar ţi-am spus, eoconiţă, că eu din întîmplare,
Nici bine, nici nebine nu poci să fac cercare :
Am, cuvintele mele : aste jocuri plăcute,
Cu voia dumitale, îmi sînt necunoscute.
— Nebun cine te-o crede ; vrei să te rugăm poate ]
Astăzi chiar şi copiii ştiu jocurile toate,
Veacul înaintează ; Caro ; vezi că ţi-e rândul;
Dar ce făcuşi acolo ! unde iţi este gândul ?
Cînd eu am dat pe riga, baţi cu alta mai mare ?
Astfel de neştiinţă e lucru de mirare !

Aşa-mi zicea deunăzi, cu totul supărată,

O damă «ce la jocuri e foarte învăţată,
Apoi şoptind pe taină cu cîteva vecine :
Vedeţi, zise, ce soartă, şi ce păcat pe mine ?
Duoă greşeli ca asta, zău, sufletul mi-1 scot,
A ! ce nenorocire ! ma chere, ce idiot !

Vino acum de faţă şi stai la judecată,

Tu care faci astea, duh, fiinţă ciudată,
Ce vrei să joci o rolă în lumea trecătoare r
De ce treabă mi-eşti bună, putere gînditoare,
Cînd nu poci la nimica să mă ajut cu tine,
Cînd nu te-ai deprins încă nici vistu să-1 joci bine ?

Nu mai eşti tu acela care-n copilărie

Ştiai pe dinafară vestit-Alexăndrie,
Şi viaţa ciudată a unui crai cuminte
Care lăsă pe dracu fără încălţăminte ?
Tu care mai în urmă, rîzînd d-acestea toate,
De rost puteai a spune tragedii însemnate,

141
Meropa, Atalia şi altele mai multe,
Declamîndu-le toate cui vrea să te asculte ?

Negreşit, îmi vei zice, ţiu minte ce îmi place,

Dar cărţile eu mine e greu să se împace.
Mai lesne poci a spune hoţiile urmate
La zece tribunaluri subt nume de dreptate,
Mai lesne poci să număr pe degetele mele,
Cîţi sfinţi avem pe lună şi cîte versuri rele,
Decît să bag de seamă ce carte nu e dată,
A cui este mai mică şi cine o să bată.
Cînd sînt în adunare, n-am altă mulţumire,
Decît să se des ci liză sujeturi de vorbire :
Atunci sînt gata, slobod, ascult, şi cu plăcere
Tuşesc, zîmbesc, mă leagăn şi-mi dau a mea părere.
— Frumos răspuns ! Ascultă : pe cît mie îmi pare,
De lume, de năravuri ai slabă încercare.
Trebuie să ştii jocul şi danţul ce-ţi lipseşte,
Şi nişte mici petreceri, ce se zic româneşte
Jocuri nevinovate. Nevinovate fie,
Măcar că vini destule din ele pot să vie ;
Trebuie să faci păsuri şi complimente bune ;
La vorbe serioase cînd alţii se vor pune,
Să n-asculţi, să spui glume, să scoţi la jucării,
Şi pîn-a rîde alţii, să rîzi tu mai întîi.

Vezi domnişoru-acela care toate le ştie.

Căruia vorbă, duhul, îi stă în pălărie,
In chipul d-a o scoate cu graţii prefăcute ?
Hainele după dînsul sînt la Paris cusute :
Singur ne-ncredinţează. Lorneta atîrnată
Este şi mai streină, d-o formă minunată ;
Vrea s-o cumpere prinţul, dar ca un om cu minte
Dumnealui o tocmise ceva mai înainte.
Cînd le-a spus astea toate, o ia la ochi, priveşte
Chiar pe dama aceea cu care-atunei vorbeşte ;
I-o dă în nas, se pleacă, şi în sfîrşit o lasă,
Zicîndu-i : Ce lornetă ! te-arată mai frumoasă.

142
I, B u d a i - P e l e a n u

T I G A N I A D A * *

Lyceum
Lupul moralist. (Ilustraţie de Eugen Taru. reprodusă din voi
Or. Alexandrescu, «Fabule», Editura tineretului, 1957.)

Satiră politică - 1 8 6 7 - 1 8 6 8 - reprezentînd pe I.C. Brătianu

Rosetti, arbitri ai situaţiei. (Biblioteca Academiei R.S.R.)
 «inimicii nu d o r m . » (Litografie atrăgind atenţia asupra
duşmanilor Unirii Principatelor. Biblioteca Academiei R.5.R.)

«Medalia jubileului.» (Caricatură de C. Jiquidi, apărută în «Tocila», 1891.)

«Suvenirî istorice.» (Caricatura d* u /-„„i. • , •
ZKI
«Ghimpele», nr. 19, 1871.) ' "Pdrut°
 Fieşcine cunoaşte ce cap tînărul are ;
Dar pentru că dă bine din mîini şi din picioare,
Şi trânteşte la vorbe fără să se gîndească,
Am văzut multă lume cu duh să-1 socotească ;
Iată de ce talente avem noi trebuinţă.

Dar tu care uiţi lesne, duh fără de ştiinţă,

Socoteşti că poţi oare, prin altfel de mijloace,
Arătîndu-te-n lume vreo figură-a face ?
Pretenţia aceasta mi s-ar părea ciudată.

Cînd pe la nunte, baluri, ne ducem vreodată

(Căci din nenorocire puternica natură
Ne-a unit împreună c-o strînsă legătură),
Rîz văzîndu-te singur, şi într-un colţ doparte,
Parc-ai fi mers acolo ca să compui o carte,
Iar nu ca să te bucuri cu lumea dimpreună.
Dacă vro coconiţă, frumoasă, dulce, bună,
Crezînd că ne prefacem, ne-ndeamnă, ne pofteşte,
Ne ia la joc, greşala-i îndată şi-o plăteşte :
Rar să se afle damă de mijloc aşa tare,
Ca să n-o fac să cază la cea dintîi mişcare.
Asta îţi e talentul şi darurile toate.

Cît despre darul vorbei, ce crezi că îl ai poate,

E numai o părere : îţi cei şi iertăciune,
Că nici pentru prieteni minciuni nu voi a spune.
Adevărat se-ntîmplă să zici pe la soroace
Cîte o vorbă-două, care la unii place ;
In cîte rînduri însă distracţiile tale
Te fac să scoţi cuvinte ce nu ar fi cu cale,
Să superi din greşală persoane însemnate,
Ba încă câteodată şi dame delicate,
Rîzînd d-acele două, statornică pereche,
Care îşi petrec seara şoptindu-şi la ureche,
De celelalte patru contese ideale,
Umflate de pretenţii şi vrednice de jale, •
Pe care dacă prinţul le ia la bal de mînă,
Nu mai vorbesc cu nimeni cîte o săptămînă.

143

Satira în literatura română, voi. I

 Astăzi rîzi d-o pedantă, miine d-o preţioasă ;
Zici de una ajunsă în vîrstă cuvioasă
Că atestatul vremei nu va să-1 priimească :
Şi d-alta ce iubeşte de cinste să vorbească,
Ce laudă virtutea şi-n veci ţi-o pomeneşte,
Zici că e virtuoasă cît ştim noi evreieşte.

Greşelile acestea îţi fac un urît nume.

Tu ştii ce se întîmplă cînd se aude-n lume
Că cinevaşi s-apucă defecturi să arate :
Mulţi scot supt al lui nume minciuni nenumărate.
S-a vorbit într-o casă de un fanfaron mare,
Declamînd simtimente ce sigur nu le are,
Care la lot ar pune suflarea omenească,
Cînd cineva cu dînsul ar vrea să o tocmească ;
S-a zis ceva de Iancu, de Stan, de Lăurescu ;
Cine le-a scos acestea ? — Le-a scos Alexandrescu.
Făr-a zice nimica, singura ta zîmbire,
De t-ei afla de faţă, e o-nvinovăţire.
In zadar te porţi bine şi lauzi cîteodată,
Chiar lauda în gură-ţi de satiră e luată.

Aşa, în loc să critici greşalele streine,

In loc să rîzi de alţii, mai bine rîzi de tine ;
Învaţă danţul, vistul şi multe d-alde alea ;
Iar de vrei să faci versuri, ia pildă de la Pralea. 1

(Satira a fost scrisă în jurul anului 1839

şi a fosi tipărită în ediţia din 1842.1

CÎINELE ŞI CĂŢELUL

„Cît îmi sînt de urîte unele dobitoace,

Cum lupii, urşii, leii şi alte cîteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva !
1 Pralea, traducătorul Psaltiriei în versuri.

144
 De se trag din neam mare.
Asta e o 'ntîmplare :
Şi eu poate sînt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte.
Numai pe noi mîndria nu ne mai părăseşte.
Cît pentru mine unul, fieştecine ştie
C-o am de bucurie
Cînd toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,
Cîine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră.•''
Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte ce lătra foarte tare.
Căţelul Samurache, ce şedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Şi că nu au mîndrie, nici capriţii deşarte,
S-apropie îndată
Să-şi arate iubirea ce are pentru ei :
„Gîndirea voastră, zise, îmi pare minunată,
Şi sintimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei."
„Noi, fraţii tăi, răspunse Samson plin de mînie,
Noi, fraţii tăi, potaie !
O să-ţi dăm o bătaie
Care s-o pomeneşti.
Cunoşti tu cine sîntem, şi ţi se cade ţie,
Lichea neruşinată, asfel să ne vorbeşti ?"
„ — Dar ziceaţi..." „ — Şi ce-ţi pasă ? Te-ntreb eu ce
ziceam ?
Adevărat vorbeam
Că nu iubesc mîndria şi că uresc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei."

Aceasta între noi adesea o vedem,

Şi numai cu cei mari egalitate vrem.
(Fabula a fost publicată prima oară în ediţia din 1842.)

145.
 LUPUL MORALIST

V-am spus, cum mi se pare, de nu îţi fi uitat

Că lupul se-ntîmplase s-ajungă împărat.
Dar fiindcă v-am spus-o, voi încă să vă spui
Ceea ce s-a urmat subt stăpînirea lui.
Auzind împăratul că-n staturile sale
Fac năpăstuiri multe păroşii dregători,
Că pravila stă-n gheare, că nu e deal sau vale
Unde să nu vezi jertfe mai mulţi prigonitori,
Porunci să se strîngă obşteasca adunare,
Lîngă un copaci mare ;
Căci vrea pe unii-alţii să îi cam dojenească,
Şi-n puţine cuvinte,
Să le-aducă aminte
Datoriile lor.
Toţi se înfăţişară : şi-nălţimea lupească
începu să vorbească
C-un glas dojenitor :
„Domnilor de tot felu ! Bune sînt astea toate ?
Datoriile slujbei astfel le împliniţi ?
Nu aveţi nici sfială, nici frică de păcate,
Să faceţi nedreptate şi să năpăstuiţi ?
Toate slujbele voastre ţara vi le plăteşte :
încă, pe la soroace,
Cîte un dar vă face/
Dar reaua nărăvire,
Ce o aveţi din fire,
Nu se tămăduieşte.
Vedeţi cu ce morţi grele
Se isprăvesc din lume,
Şi cum lasă rău nume
Acei care fac rele.
Gîndiţi-vă că poate veţi da cuvânt odată,
La-nalta judecată.

146.
Gîndiţi-vă la suflet, şi luaţi de la mine
Pildă a face bine."
Ast euvînt minunat,
Pe care domnul lup auz că 1-a-nvăţat,
Trecînd pe lîngă sat,
La ziua unui sfînt, cînd preotul citea
Şi propoveduia,
Pe mulţi din dregători să plângă i-a-ndemnat.
„E ! ce aţi hotărît, jupîni amploiaţi ?
Oare-o să vă-ndreptaţi ?
îi întreabă atunci înălţimea-mblănită,
Ce purta o manta de oaie jupuită.
Spuneţi, o să schimbaţi purtarea-vă cea proastă ?"
,,— Să trăiţi la mulţi ani, dobitocia-voastră,
Răspunse un vulpoi, în slujbe lăudat;
Ne poate fi iertat
Să vă-ntrebăm smerit, de vreţi a ne arăta,
De unde-a ţi cumpărat postavul de manta ?"

Cînd mantaua domnească este de piei de oaie,

Atunci judecătorii fiţi siguri că despoaie.
(Această fabulă a fost publicată
în ediţia din 1842.)
 COSTACHE NEGRI
(1812-1876)

Născut la Iaşi, primeşte întiile învăţături

în casă, apoi la curtea domnească şi în cele din urmă
la pensionul Cuenim, unde este coleg cu Alecsandri,
Cuza şi Kogălniceanu, între care se va lega o trai-
nică prietenie, bazată pe o comunitate de idei înain-
tate. Costache Negri este unul din revoluţionarii de la
1848, şi printre cei mai înflăcăraţi luptători pentru
Unire. Este pîrcălab de Galaţi, ministru, depidat, vice-
preşedinte al Divanului ad-hoc. Pentru lupta sa ne-
obosită în favoarea Unirii, este propus candidat la
domnie ; refuză însă, susţinînd pe bunul său prieten
Alexandru Cuza — pe care-l va sprijini continuu în
tot timpul domniei.
Colaborează la Propăşirea, România literară ş.a.,
cu versuri care au un pronunţat caracter social. Acest
„poet adevărat, dar care nu a vrut să se încreadă în
geniul său poetic" (V. Alecsandri) nu reuşeşte nici
să-şi strîngă într-un volum versurile. Abia în 1909,
Emil Gîrleanu va tipări, pentru prima oară, culege-
rea : Costache Negri, Versuri, proză, scrisori.

148.
 DOINA

Verde codre şi tuf os,

Mult cu umbră răcoros,
Vara cît eşti de frumos,
Toamna, putred, sîngerate,
A tale frunze uscate,
Roşe, roşe zac pe jos.

Aşa vara vieţei mele,

Ca dalbele floricele,
Fon t-a u să fie ca ele ;
Dar de chin şi muncă mare
Trupul meu hodină n-are
Şi mi-i traiul tot în jele...

Vîntul fioros cînd bate

Spulberă-n străinătate
Frunzele veşted picate,
Departe de-a lor tulpină,
Unde-i moartea mai streină,
Şi pier prin lume-aruncate.

• t

Aşa vîntul de urgie

Aspru suflă-n sărăcie.
Şi românu-n iobăgie
Are, pe-ntînsul pămînt,
Numai locul de mormînt,
Ca să moară-n duioşie.
149.
 Daleu ! măi român bărbate,
Mai deşteaptă-te, măi frate !
Că de tine joc îşi bate,
Şi-n robie tot mereu
Te ţine-n lanţul cel greu,
Lumea cea fără dreptate.

Mînjina

(A. Papadopol-Callimach a transcris poezia după un

autograf al lui C. Negri, aflat în posesia lui V. Alec-
Sandri şi a publicat-o în Revista nouă, an. II (1889—
1890), nr, 11—12 (decembrie—ianuarie), p, 450.)
 CEZAR BOLLIAC
(1813-1881)

„Bolliac cînta iobagul ş-a lui lanţuri de

aramă." Astfel îi imortalizează activitatea Eminescu
în poezia Epigonii. Bolliac este una dintre cele mai
active personalităţi ale epocii sale. Fostul elev al lui
Eliacle la Sf. Sava intră în 1830 în „miliţia pămîn-
tească". Părăseşte curînd uniforma, pentru a se con-
sacra literaturii, pătrunsă de un puternic caracter so-
cial-umanitar; participă intens la pregătirea revolu-
ţiei de la 1848, devenind un înflăcărat poet social,
midte din versurile sale îndemnînd la răzvrătire. în
toiul revoluţiei face parte din redacţia ziarelor Prun-
cul român şi Poporul suveran. După înăbuşirea revo-
luţiei continuă să lupte pentru ideile înaintate. în-
fiinţează la Braşov ziarul Espatriatul, iar la Paris Bu-
ciumul. în 1857 se reîntoarce în ţară, unde va scoate
ziarele Buciumul (1862—1864), Trompeta Carpaţilor
(1865—1877), şi va colabora la Dîmboviţa, Reforma
etc. Spre deosebire de perioada tinereţii, cînd scrie
poezii: Operile lui Cesar Boliac. Meditaţii (1835), Din
poeziile lui Chesar Boliac (1843), Poesii noue (1847),
Poezii. Renaşterea României (Paris, 1857), în partea
a doua a vieţii Bolliac se dedică ziaristicei — fiind
unul dintre întemeietorii presei noastre moderne
— scriind un mare număr de articole de o unică ve-
hemenţă (pentru care unii istorici literari l-au com-
parat pe Bolliac cu P. L. Courier), pamflete acide,
îndreptate împotriva „monstruoasei coaliţii" — ter-
menid folosit de Bolliac se va impune.

CIOCOII IN REVOLUŢIE

Num-opinca, sărăcuţa
Numai ea nu ne-a-nşelat,
Numai dînsa, ea, micuţa,
Numai ea nu ne-a trădat;
Dar ciocoii guleraţi
Sunt la inimă spurcaţi. [...]

Că eu bine-am spus, săracu ;

Eu v-am spus numaidecit
Că n-ai să te-mpaci eu dracu,
De i-ai face orişicît :
Toţi ciocoii guleraţi
Sunt la inimă spurcaţi.

Ea c-ran face, ba e-om drege,

Ba s-avem şi pe boier ;
C-o fi bum de-1 vom alege
Prin guvern, prin minister.
Dar ciocoii guleraţi
Au fost, cum am zis, spurcaţi.

152.
 Că-ncepur-a face fracţii 1
Ş-a lega pe opincari :
fntr-o lună,-n trei reacţii 2,
Ne-au scăpat ăi măcelari.
Că ciocoii guleraţi
Sunt la inimă spurcaţi.

Şi noi, tot cu Evanghelii

Din balconuri predicam :
Tot spuneam parascovenii
Şi-i iertam, ne împăcăm 3 ;
Dar ciocoii guleraţi
Ei rînjeau, că-s rău spurcaţi. [..,]

Toat-opinca-n puşcărie ;
Toţi legaţi, săraci lipiţi,
Zac în ploaie pe ghimie 4 , f
Pribegesc proscrişi, goniţi,
Iar ciocoii guleraţi
Rid de noi că-i credem fraţi.

Num-opinca, sărăcuţa, .j
Numai ea nu a furat ;
Numai dânsa, ea, micuţa,
Numai ea nu a trădat.
Iar ciocoii guleraţi
Sunt spurcaţi şi veninaţi.
Braşov, 1848, 10 decemvrie
(Poezii-Naţionale,
Paris, 1857.)
1 Se referă la fracţioniştii din conducerea revoluţiei, (n. ed.;
- Aluzie la comploturile reacţiunii la Craiova şi Bucureşti,
din luna iunie 1848, pe care masele populare le-au înfrînt. (n. ed.)
3 Bolliac îl vizează aici*pe Eliade Rădulescu, care a cerut
populaţiei Bucureştilor să ierte pe autorii complotului reacţiunii
de la 19 iunie. 1848, invocînd cuvintele Evangheliei : „îartă-le lor,
Doamne, că nu ştiu ce fac !" (n. ed.)
4 Conducătorii revoluţiei au fost «restaţi de către trimisul
sultanului şi îmbarcaţi într-o „ghimie", care i-a transportat pe
Dunăre, spre a fi exilaţi, (n. ed.)

153.
 ÎMPÂMlNTENIREA
PRINCIPELUI DE HOHENZOLLERN

Alta s-a mai ivit acum, altă idee nouă au

mai născocit fabricanţii de idee, altă idee mai absurdă
decît toate ideele cari au ieşit din capetele lor ; să dea
împămîntenirea principelui de Hohenzollern, să-i dea îm-
pămîntenirea după ce l-au numit domn.
Apoi o astfel de împămîntenire se dă ea numai aşa,
de un guvern provizoriu cu o adunare anonimă, contra
căreia protestează chiar membri ai guvernului prin orga-
nul cel mai guvernamental, prin foaia proprie a guvernu-
lui ? Pentru că s-a dat împămîntenirea d-lui Vegezzi
Ruscalla 1, italian oare a muncit zecimi de ani ca să facă
în Europa cunoscute originile noastre, drepturile noastre,
ţara noastră, literatura noastră, se poate da împămîntenire
oricui şi oricum, fără nici o raţiune şi fără nici o formali-
tate ? Apoi chiar prin aceasta, a voi să daţi împămînteni-
rea străinului pe care l-aţi numit domn, nu recunoaşteţi
voi înşivă că un străin nu poate fi domnul românilor ?
Apoi adunarea aceasta de porunceală în cea mai mare
parte a ei, nu va avea pe nime într-însa care să rîdă la o
aşa propunere ? Cari sunt serviciile ce a făcut României
principele de Hohenzollern ? Este acest nume popular în
România ca al domnului Ruscalla, Girardin 2 etc. S-a re-
clamat această împămîntenire de către recunoştinţa pu-
blică, de către românii cari au aflat despre faptele sale
neinteresate ? Sunt destule titlurile acestui principe pen-
tru noi, că este amicul d-lui Ion Brătianu — pentru că
spună oricine de a mai auzit vorbindu-se de numele
acestui principe în România pînă acum o lună de zile, cu
întoarcerea d-lui Ion Brătianu în ţară din călătoria sa de
1 Vegezzi Ruscalla (1798—1866), scriitor şi om politic italian,

(n. ed.)
2 Saint-Marc Girardin (1801—1873), scriitor şi om politic fran-

cez, simpatizant al poporului nostru, (n. ed.)

154.
 turist dupe principi disponibili cu almanahul de Gotha 1
în mînă ?
De unde mai ieşi şi această idee cu care mai ameţesc
maraf cilii2 pe oamenii cei simpli cari n-au avut timpul
şi ocaziunea a se gîndi adeseori la asemeni afaceri poli-
tice ? Dura-va mult şirul acestor comedii ? Această adu-
nare, în care au putut să se strecoare cîţiva bărbaţi maturi
şi cu amorul patriei, nu va fi oare în drept să pună
un capăt şi să ceară guvernului a scoate pe oameni din
aceste frămîntări, din aceste rătăciri cari pot să ducă
la adevărata pieire ?
Noi tot nu credem serioasă această idee, dară pentru
că am văzut atîtea idei nesebuite adoptîndu-se de către
oameni cari pînă acum se socoteau oameni serioşi în ţară,
ne temem să nu îşi ia această idee un corp de care să se
impare 3 impostura spre noi sacrificări, spre recrutare de
noi victime.
Deci, spre ştiinţa tuturor celor ce nu ştiu : articolul
13 din Convenţiune prescrie hotărît şi fără echivocitate
că domnul României trebuie să fie român, născut mun-
tean sau moldovan, din părinţi români născuţi moldoveni
sau munteni ; trebuie să fie de 35 ani împliniţi ; trebuie
să aibe venit în pămînt de 3 000 galbeni pe an ; trebuie să
fi servit în funcţiuni înalte ale ţărei zece ani, sau să fi
făcut parte în vreo adunare.
întrebăm noi, cari, pe drept cuvînt am primit cu acla-
mările cele mai sincere, Convenţiunea pentru care
d. C. A. Rosetti, deputat pe atunci, era încântat, şi pe
care d-lui, librar-editor, s-a grăbit cel întîi s-o tipărească
cu amoare în mii de exemplare pe cari le vindea cîte
7 şi 8 sfanţi exemplarul; întrebăm dacă această Conven-
ţiune era rea, antinaţională, pentru ce făcea şi atunci
d-lui un aşa comerţ cu lucruri antinaţionali ? întrebăm pe
d. C. A. Rosetti, numai pentru oa să-şi treacă marfa, ca
1 Almanahul de Gotha — publicaţie cuprinzînd genealogiile
familiilor domnitoare, (n. ed.)
2 Marafetliu — om şiret, viclean, (n.ed.)
3 Emparer (fr.) — a pune stăpînire, a uzurpa, a acapara. Aici

cu înţelesul de : a se agăţa, (n.ed.)

155.
să facă cişit 1 la prăvălie striga la toţi trecătorii că cine
nu-şi cumpără şi nu învaţă pe dinafară Convenţiunea nu
e român, nu are patrie ? Pentru ce coaliţiunea invoca cu
atîta spargere-de inimă susţinerea Convenţiunii cînd s-a
atacat ele către Cu za în părţile ei cele oligarhice şi anti-
naţionali ?
Oricare naturalizare, p-a mică sau p-a mare veţi ofe-
ri-o maiestăţii ce voiţi să creaţi, nu-i poate fi de nici un
folos şi va mai adauge un ridicul asupra voastră, cari nu
recunoaşteţi nici datinele, nici natura, nici religiunea, nici
legile ţărei voastre ; cari dupe ce aţi vîndut opinca iarăşi
privilegiului, arvuniţi şi ţara întreagă străinului ! [...]

(Trompeta Carpaţilor,
an. IV (1866), nr. 419 (mai. 10), p. 1675.)

' Cişit — vînzare, dever. (n. ed.)

 MATEI MILLO

(1814-1896)

Născut la Spătăreşti (Suceava), învaţă în

casă, apoija pensionul Cuenim. Este elevul lui Asachi
la Academia Mihăileană. în 1840 pleacă la studii in
Franţa. La întoarcerea în ţară îl întîlnim ca actor şi
director al Teatrului Naţional, jucînd un rol excep-
ţional în dezvoltarea teatridui românesc. Traduce şi
adaptează comedii. Ca autor de piese originale se ma-
nifestă încă din 1834 : Serbarea ostăşească, îi urmează
Poetul romantic şi Postelnicul Sandu Curcă (1835),
Zavistia (1847—1848), Baba Hîrca (1848) — care con-
ţin aluzii critice la adresa societăţii contemporane. în
preajma Unirii scrie dramele Jianul, căpitan de hai-
duci, Ştefan cel Mare, vodevilul Soldatul român, piesa
Unirea 1859 sau Cintecul Unirii. Le succedă comedii
în care satira politică este evidentă : Millo mort, Millo
viu (1876), Haine vechi şi zdrenţe politice (1876) etc.

157.
 UN POET ROMANTIC
(Scene în versuri)

SCENA II

Cei de mai-nainte, Tînărul.

TlNARUL
Cine-au pronunţat aice dulcele nume de fete ?
Unde sînt acele verguri ?
STAN
(la sine)
Cine-i fiara ast' cu plete ?
MARIŢA
(la sine)
Şi cu barba-n furculiţe.
TÎNARUL
Aţi zis fete, am auzit !
Azi, coarda inimei mele ca o strun-au zbîrniit !

STAN
Domnişorul cine este ?
MARIŢA
Ce pofteşti în casa noastră?
TlNARUL
Favoritul poeziei, eu sînt şerbul dumneavoastră,
Autor, însă nu mîndru, prin urmare mă-nclinez.
(El se-nchină.)
Cuconiţă... şi cucoane, mult plecat mă însemnez !

15$
 MARIŢA, STAN
Bine, dar...

TlNARUL
O!... ştiu ce-ţi zice, un poet nu s-îngioseşte...
Tu, pe-a cărui frunte geniul ca o flacără luceşte,
Mergi tot ţanţuş, dîrz cu capul, pasu-n vînt, ochii la cer...
(El, mergînd, se împiedică.)

Ia videţi !... însă nu-s mîndru, şi dar libertate cer...

Să... (se închină) cucoană !... şi cucoane !...

MARIŢA

Mă rog, lăsaţi etichetu...

STAN.

Zi mai bine...

TlNARUL

Ba, nici cum, voiesc să vă dau respectu ;

Cuconiţă... şi cucoane !

(Se închină.)

MARIŢA
(în parte, făcînd complement)

Ii un tînăr prea de treabă !

STAN
Mă rog, domnule, ce cauţi ? la ce vii ? zi mai degrabă !
Stăm de-un ceas acum la vorbă şi c e vrei încă n-ai spus.

159

16
 TlNARUL
Cum, pe Dumnezeu fonantul ! încă mintea-ţi n-au pătruns,
N-au rupt vălul ce m-ascunde cu-a lui pătură brumoasă !
Stăi, ascultă, •şî-ţi destupă înţelegerea-ţi cea groasă !
Subt a climei noastră ceaţă, subt al ei surit tavan,
Subt un cer balţat de nouri şi în floare de bostan...
MARIŢA
Mă r,og, domnule, ce spuneţi ?

TlNARUL
Tacă-ţi pliscul cel de ţarcă,
Nu-mi opri geniul de coadă, cînd el zborul îşi-ncearcă !
Subt a climei noastre ceaţă, subt al ei surit tavan,
Subt un cer balţat de nouri şi în floare de bostan [...]
Respireaz-un suflet tînăr, ici, în peptul ist focos,
Împroşrînd de-amor scânteie, ca fer roş subt un baros.
A mea inimă vibrantă, ca o harfă de zefire
A cui strune-ar fi urzite de-a paingănului fire,
La tot suflul de iubire, la tot şoptul călduros,
La o silavă 1 , virgulă, la tot punctul amoros,
A mea inimă de flăcări deodată sfîrăieşte
Ca o rîşniţă de ţară, ce în bobodă 2 rîşneşte !

STAN
Domnule, ce are-a face ?...

MARIŢA
(încet lui Stan)
Ei taci ! nu vezi că-i lipsit,
Mă tem, să nu-i vie-o toană să ne strîngă-acum de gît.
1 Silabă, (n.ecl.)
2 In bobode — în van, zadarnic, (n. ed.)

160
 STAN
Domnule, ce are-face, acea rîşniţă stricată
Cu o harfă, c-un paingăn...
!

TlNARUL
(fără să audă, şi declamînd deodată)
Zicere înflăcărată !
MARIŢA
(spăriindu-să)
Valeu I

STAN
(asămine stupindu-şi în sîn)
Ptu ! lua-l-ar naiba ! ,
TlNARUL
(luîndu-i răpede de mînă)
O, bătrîni nesocotiţi !
De ce-aţi zis cuvîntul fete ? Aţi zis fete şi nu ştiţi
Că-acest nume amar-dulce, vijălos răsună-n mine...
Şi ca viforul pe frunze, smulge, rumpe-a mele vine.
De ce tocmai cînd, la uşă-ţi, eu treceam neîngrijit,
Cu cuvîntul cest de fete, ca c-un glonte m-ai pocnit,
Şi, tîrîndu-mă de plete cu-a lui vrajă păn-aice,
Nevoiţi un poet liric la picioare să vă pice,
Obosit, cerînd iertare şi din guşter 1 hîrcîind,
Ca .paserea ce-şi dă duhul din aripe-şi fîlfîind !
(Cade în genunchi suspinînd.)

MARIŢA
Frate, frate ?
1 Guşter — gîtlej. (n.ed.)

161

14*
 STAN
Ce ţe-i, dragă ?

, ' . MARIŢA
îmi vine s-o rup de fugă
Dincolo de cea odaie.

STAN
Las', acuşi tai vorba lungă,
îmi vine să scot luleaua de la vînjosul ciubuc
Să-ţi aştern pe spete stihuri colea, de ia meşteşug.

TÎNARUL
(sculîndu-să iute)

Cuconiţă şi cucoane, sînt poet, poet romantic

Şi din peptu-mi poezie, vedeţi, curge gemînd jalnic.
Cu talente feliurite, ce vă place mă găsiţi :
Scriu, prescriu, prefac traduceri, prelucrez cum nu gîndiţi,
Advocat, vatav, profesor, şnuruiesc încă şi delle
Şi paing 1 de tribunaluri în corciocurile 2 mele
Mulţi răzăşi, muscuţe proaste, cadu-n laţu-mi bîzîind ;
Pentru versuri am metodă, să fac sute şi dormind.
leu o cuşmă, vîr la literi, ca o mînă... şi mai multe,
Scutur tare... şi pe masă, calde, calde, le-arunc iute.
Cuplete apoi, ca mie în cap altui nu mai vin,
Ca eu cine le rimează şi le toarce, toarce fin.
Aşadar şi -prin urmare pomenitelor talente,
Voi ce-aţi pus pojar în mine cu cuvîntul cel de fete.
Din a voastre fiice astăzi de soţie una-mi daţi
Şi să ştiţi că şi de mine şi de cer sînteţi iertaţi.
1 Paing — păianjen, (n.ed.)
2 Corcioc — chiţibuş judecătoresc. Afaceri judecătoreşti, (n.ed.)

162
 STAN
Ce spui ?

MĂRITA
Ce zici ?

TlNARUL
Numai una.

MARIŢA
Auzi poznă !

TlNARUL
Unicică !

STAN
Doar nu-s chelbaş, musiu ista !

TlNARUL
Care-aveţi mai mititică.
Despre zestre nu vă temeţi, eu banii dispreţuiesc,
Orişicît de mulţi să fie... înapoi nu-i dau ; primesc.

MARIŢA
Să-mi jărtfesc eu copiliţa ?

STAN
Să-mi arunc a mele fete !

MARIŢA
La stropşiţi, la nişte tuieşi 1 ...
Tuieş — ţicnit, smintit, (n.ed.)

163
 STAN

Scurţi la minte, lungi în plete.

MARIŢA

Ei, da''bine s--o dus vestea peste nouă mări şi ţări,

Să-mi dau fata, copiliţa, după-un tufă-n buzunări,
Un bezmetic fără casă, un calare pe prăjină...

TlNARUL
Madamă, taci, taci, madamă !... ai noroc că eşti bătrînă.

MARIŢA

Bătrînă ! ce-ai zis, bătrînă ? puşchiule făr' de obraz !

Mă duc, mă duc c-am să leşăn şi mă-nnăduş de necaz.

SCENA III

Stan. Thiâral

TÎNÂRUL
Să-ţi spui drept, cucoane dragă, ţi-i hapsînă băbătia.
Dar dumneata, arlion ista, care ştii ce-i poezia,
Cred că nu-i mai sta la gînduri...

STAN

Nici un tenchi 1 şî-ţi spun aşaş

Ieşi, munsiu, cît îi cu cinste, să nu capeţi un cevaş.
1 Tenchi — a patra parte dintr-un dram. (n.ed.)

164
 TlNÂRUL
Cum, bătrînule sumeţe, pe-un poet goneşti, ameninţi,
In loc să-i ieşi înainte, cu făclii şi cu cadelniţi ;
Tu nu ştii că tineri tul care azi îi domnitor
Pasul ţărei îndreptează cătr-un mare viitor ?
Tu nu ştii, nu ştii, bătrîne...

STAN
Ba ştiu, ba ştiu, din păcate,
Că tot ce-au lăsat bătrînii, voi le-aţi schimosit pe toate ;
Ia, de-aceea merge lumea cu naintea înapoi,
Căci acum cu franţuzasca v-aţi şonţit 1 şi mintea-n voi. [...]

(Aceste ,.scene in versuri" au fost scrise, reprezentate

şi interpretate de M. Millo în 18-35. Vor fi tipărite la
Iaşi, în 1850.)

1 A se şonti — a se schilodi, a se poci. (n. ed.)

 COSTACHE CARAGIALE
(1815-1877)

Studiază la Şcoala grecească din Bucureşti,

apoi la Şcoala de mimică şi declamaţie a Societăţii
filarmonice, avînd ca profesor pe Aristia şi Eliade.
Animator al scenei româneşti, scrie piese de teatru
şi joacă numeroase roluri din repertoriul naţional şi
cel propriu: Leonil sau Ce produce dispreţul (1841),
O repetiţie moldovenească sau Noi şi iar noi (1844),
Îngîmfata plăpumăreasă sau Cucoană sunt (1846), O
soare la mahala sau Amestec de dorinţe (1847), Doi
coţcari sau Păziţi~vă de răi ca de foc (1849), învierea
morţilor, intitulată şi Şarlatanii de provincie sau
Morţii rechemaţi la viaţă (1850), monologul satiric
Biciuirea cornetului de la 1 iunie (1857) etc.
în 1840 scoate, la Iaşi, un volum de Scrieri, iar im
an mai tîrziu Felurite poezii.

166
 O SOARE LA MAHALA
sau

AMESTEC DE DORINŢE

Actul al doilea

SCENA A IV-A
Cocoana Măndica, Jean, Ion

JEAN : Coconiţă ! Fericită întîrnplare să mă văz singur cu

dumneata, să-ţi poci descoperi o taină. Eu să mă spo-
vedesc în locu dumitale.
COCOANA MANDICA : Ticăloşiile ! uite-te drept în ochii
mei!
JEAN : Ce va să zică această ? De unde-ţi vine să mă mal-
tratezi în astfel de chip grosolan ?
COCOANA MANDICA : Nemernicule ! Mă iubeşti, ai ? Zi
şi noapte la mine gîndeşti ! Eu sînt îngerul tău, viaţa
ta, fericirea ta, raiul tău ! Miselule !...
JEAN : Visez ! Sînt vîndut.
COCOANA MANDICA (băgîndu-i răvaşu în ochi) : Citeşte,
Monsieu Jean, citeşte, nemernicule, şi dă-mi răspun-
sul ! Nu socoti că mai doseşti. Toate le ştiu, toate le-am
aflat.
JEAN : Ei bine, dacă le ştii, dacă le-ai aflat, nu văz nici
o trebuinţă d-a ţi le mai repeta ; asemenea şi a ţi le
ascunde. Inima mea nu a mai putut lupta, cugetul
tace înaintea glasului inimii. Iubesc, sînt iubit, iată-mi
greşeala...
COCOANA MANDICA : Iubeşti ! Eşti iubit! Dar bine,
ticălosule, ce te-a silit a specula amorul meu, nevino-
văţia mea, inima mea, astă inimă făcută numai pentru
a iubi, astă inimă pusă în cîntece de tinerimea ma-
halalei, pe care am despreţuit-o numai pentru tine,
nerecunoscătorule !

167
JEAN : Fiindcă acu nimic nu mai este ascuns, nici eu nu
voi ascunde. Iţi voi mărturisi cugetele mele, şi dacă
dumitale ţi-or părea mişeloase, le voi da de faţă
tutulor ca să le judece. •
COCOANA MANDICA : Zi, zi, om de nimica ! Să vedem
ce îndreptări o să-ţi faci.
JEAN : Aş dori să am mai mulţi martori, dar, cu toate
aceste, ascultă dumneata : sînt doi ani întregi, de cînd
frecantez casa dumitale. Cînd am venit întîi, pe fiica
dumitale am găsit-o într-o vîrstă ce atunci se forma,
iar pe dumneata într-un ocol de curtezani de toată
mina.
COCOANA MANDICA : Bine că ţii minte, neomenitule,
bine că mărturiseşti singur că nu eram o căzătură.
JEAN : Nu te grăbi, madam... Eu, ca tînăr, atunci ieşit
din sînurile şcoalei, nu cunoşteam lumea ; fără să
mai gîndesc la urmările unui amor, am dat voie inimii
mele a alege ; ea a ales pe Arghiriţa.
COCOANA MANDICA : Zi, zi la vale, nemernice !
JEAN : Dar Arghiriţa era de o vîrstă prea tînără, de o ex-
perienţă prea slabă şi soarelele ce dumneata dai ne-
contenit curtezanilor dumitale săpa mormîntul virtuţii
sale. Eu am gîndit un mijloc de a o apăra ; acesta fu
să răspunz la curtea ce începuseşi a-mi propune, să
te desfac prin amoru-mi de acel droi de curtezani, să
apăr prin această virtutea fiicei dumitale, care era în
primejdie, totodată şi cinstea casei lui Coconu Anas-
tase, pentru care mahalaua începuse a vorbi.
COCOANA MANDICA : Ticălosule ! Tu ai păstrat cinstea
casei mele ?
JEAN : Ascultă pînă în sfîrşit. — Singură dumneata poţi
mărturisi pînă uncie ai ajuns cu amoru-ţi, că, în curs
de doi ani, n-ai dobîndit nici măcar un sărutat. Pre-
făcuta mea sfială îţi opri căderea, nădejdea d-a mă
dobîndi te retrase din calea perzării ; te făcuşi vir-
tuoasă pe nesimţite şi fiica dumitale rămase în deplina
mea stăpînire.

168.
COCOANA MANDICA : Of ! mor ! îmi vine isterieo ! Şi
nu poci să ţip ! O să crăp !
COCONU ANASTASE (din dulap) : Ce bine ai face !
JEAN : Ii ins uf lai pe cît putui, împreună cu amoru-mi,
nişte simtimente casnice, pregătindu-o a-mi fi soţie.
Deosebirea stării noastre, pretenţiile lui Coconu Anas-
tase d-a avea un ginere înstărit mă ţinu departe de
a-i propune mîna mea de soţ fiicei sale. Aşteptam din
zi în zi a mi se-mbunătăţi soarta... Dumnezeu a vrut
astfel : scriam ca candidat de trei ani la o canţelarie,
.şefii mei, văzînd silinţele mele, răportară despre
mine ; azi dimineaţă am priimit postul de reghistra-
tor, mă trecură în stat, şi-mi asigurară viitorul. Pe
de altă parte, mătuşa mea muri şi mă lăsă clironom
pe toată averea sa care nu e puţină.
COCOANA MANDICA : Inimă, inimă n-ai, ticălosule!
Ş-aşa n-ai nimic.
JEAN : Inimă ? Inimă am, dar nu pentru dumneata. Dar
n-auzişi sfîrşitu... Eram gata a o fura... Confuziat de
amor, am greşit un minut, dar am venit numai pentru
d-a-mi îndrepta greşala. Sînt îndoit de mulţumit şi
văz că şi aici mi-a slujit norocu, că răvaşu n-a căzut
în mîinile Arghiriţii.
COCOANA MANDICA : Uite-1, uite-1 ! Cu dînsu o să-ţi
scoţi ochii.
JEAN : Un asemenea răvaş m-ar putea ruşina într-o zi,
cînd ea mi-ar putea zice că o dată cel puţin am fost
mişel, chemînd-o la o faptă nevrednică de o fiică.
Astăzi voi propune lui Coconu Anastase pentru fie-sa
şi crez că nu voi fi refuzat. Am încredere în mine,
într-insul şi în Arghiriţa.
COCOANA MANDICA : Aşa, ticălosule ! Dar nu poţi pre-
vedea sfîrşitul. Inima mea, astă inimă pusă de atîtea
ori în stihuri de tinerimea mahalalii, astă inimă batjo-
corită de un mişel', ce răzbunare socoteşti că îti gă-
teşte ? !
JEAN : Nu-i nimica. Inimii dumitale socotesc că-i va fi şi
vremea acum să dea demisie la amor. Inima dumitale

169
 se va schimba într-o inimă de soacră, va uita nebu-
niile-i trecute, va rîde de alte inimi lăsate a se batjo-
cori şi, pusă într-un azil de vîrstă, va învinge orice
patimă copilărească.
COCOANA MANDICA : Şi sînt cotoroanţă de acu ? Ei...
.Sînt căzătură, uitată de lume ? Mă mir cine mă mai
ţine de nu-ţi scot ochii!... Auziţi, mişelul! (Aparte.).
O să-i pui cuţitul, o să-i dau argint viu şi lui şi ei,
să-i văz cîrlig p-amîndoi. (Tare.) Ş-aşa, M. Jean, noi
putem de acu să ne uităm la lume cu ochelari ?
Aşteaptă, peste puţin te voi dezamăgi, ticălosule!
Ţi-ai uitat de cîte ori, răsturnat în pat cu ghitară, îmi
cîntai stihurile „Ochişori negri frumoşi" şi oftai din
adîncul inimii ?
JEAN : Dar nu băgai de seamă cînd oîntam unde mă
uitam ? Arghiriţa nu era departe, şi aş fi fost prea
prost, lăsînd p-ai Arghiriţii, să cînt p-ai dumitale.
(Se aude zgomot afară.)
O MOSAFIRA (fără a se vedea): Cocoană Măndico!
Cocoană Măndico ! Dar nu ieşi pîn-afară ?... [...]

(O soare la mahala sau Amestec de dorinţe,

comedie în două acte, Buc., 1847.)
 ANDREI MUREŞANU

(1816-1863)

S-a născut la Bistriţa, unde a urinat şi

gimnaziul. învaţă apoi la Blaj, avînd ca profesori pe
Bărnuţiu, Cipariu şi Ioan Rus. în 1839 este învăţător
la Braşov ; din această perioadă datează şi primele
poezii, pe care le publică în Gazeta de Transilvania
şi Foaie pentru minte, inimă şi literatură. împărtă-
şeşte ideile revoluţiei de la 1848, publicînd şi cunoscu-
tul marş revoluţionar — Un răsunet — pus pe
muzică de Anton Pann, o adevărată Marseilleză
românească (cum se va exprima Bălcescu). în 1849,
fiind persecutat, se refugiază pentru scurt timp la
Ploieşti. în anul 1850 este translator al Cancelariei
guvernamentale din Sibiu, renunţînd la unele dintre
ideile care îl entuziasmaseră la 1848. A publicat un
singur volum: Din poesiele lui Andrei Mureşanu
Braşov, 1862.

171
 LA MUZA MEA

întoarce, muză, foaia, măcar pe o clipită,

Şi scrie că românul a fost şi-i fericit;
Reta'ci-i viitoriul şi soartea asuprită,
Oftează, geamă, plîngă, tu zi că-i mulţumit !

De ce-i acorzi suspine, de ce spui ce-i lipseşte,

De ce-1 îndrepţi să ceară în lume drept firesc ?
Nu vezi că nici natura nu-mparte drept frăţeşte
La fiii cei d-o mamă tezaurul său ceresc ?

Cînd unuia-i surîde cu-o minte prea sublime,

Pre altul îl degrada de barbar, crud, tîmpit ;
Geniul în virtute, brutalul noată-n crime,
Etern atras de patimi, etern nefericit.

Tu cauţi în palaturi eroii gintei tale,

Cînd ei viază liberi, prin munţi, la mieluşei,
Cercîndu-şi eroismul cu urşi ce ies în cale,
Ca Erele din vechime şi David la evrei !
WPii»1"
Tu cînţi de libertate la popolul ce geme
Supt jugul tirăniei, pre mult degenerat,
Nu-i vezi crestată-n frunte plecarea d-a se teme
De „frunză" şi de „umbră", ca sclavul rău tractat!

De patrie, o, muză, te văd scriind fierbinte,

De viţa strămoşească, d-al Romei gen mărit :
Mă mir cu neastîmpăr de ce nu-ţi vine-n minte
Că patria se vinde şi viţa a stîrpit!

Ea nu produce Scevoli, nu Bruţi cu simţeminte ;

Acela,-arzîndu-şi mîna, înşală pe duşman,
Aeesta-nfige fierul în cel ce mai-nainte
Pusese tot la cale, să poată fi tiran !

172
 Aud vorbind de limbă, că-i dulce, sună bine,
Merită să concerte cu limbele surori,
Văd însă că-n saloane e lucru cu ruşine
A convorbi-n o limbă ce-i pentru servitori !

Mă-nviţi la tribunale, s-admir autoritatea,

Ce stă în strai şi-n barbă la juzii întruniţi,
Ma, nu-mi spui pe ce cale se capătă dreptatea,
Şi de e în favoarea ţăranilor munciţi !

Mă mîi la mănăstire, să aflu umilinţă,

Părinţi feriţi de patimi şi mame sufleteşti ;
Ma, ce văd în tot locul ? O groasă neştiinţă,
Abuz, desfrîu de patimi şi pofte omeneşti !

Opreşte-ţi, muză, graiul ş-aşteaptă-n liniştire

Minutul de pe urmă, fatal, vericum va f i ;
Căci omul ce nu simte e demn d-a sa pieire
Ţesută de ursită, ce nu mult va lipsi ! !
1841
(Foaie pentru minte, inimă şi literatură,
an. X (1847), tir. 16 (21 aprilie),
p. 132, semnată a-m-u.)

LUPUL IN DOAGA DE MOARTE

Lupul încă le sfîrşise,

Ca şi alţi mai mulţi tirani ;
Pentru mieii ce-i răpise
Din turme de la ciobani,
I se cerea răsplătire,
Ca pentru-o nelegiuire.

173
învechit în fapte rele,
Conştiinţa îl mustra
Pentru multe asuprele
Ce făcuse-n viaţa sa ;
Lucru ce se-ntîmplă rar,
La aşa mare tîlhar.

Deci, ca nu cumva să piară

Negătit,
Nespovedit,
Ca şi cea mai crudă fiară,
Pe o vulpe a poftit,
Să-i ţină măcar lumină,
Cum e datina creştină.

„ — Simţ, cumătră, oara morţii,

îmi prevăd finitul meu,
Dar mă las în mîna sorţii,
Ce-a vrea bunul Dumnezeu !
C-am fost şi eu păcătos,
Să ţi-o spun, e de prisos.

Am făcut şi rău în lume,

încolţind graşii cîrlani,
Lăsînd şi miei fără mume,
încît sărmanii ciobani
însuşeau a mea natură
Numai la ceia ce fură.

Am făcut însă şi bine,

Nu ştiu dac-ai auzit,
Să vezi, soră-odată-mi vine
Un miel, ce s-a rătăcit,
Aşa-aproape lîngă drum,
Că puteam ca să-1 sugrum ;

174
 Eu însă-1 lăsai în pace,
Deşi cîne nu era,
Ce putea vrun rău a-mi face,
începând des a lătra ;
Deşi berbecii din turmă
îmi dedeau chiot în urmă."

,,— Da ; acum îmi vine-n minte —-

îl tăie vulpea frumos —
Asta fu, cînd mai-nainte,
Te-necaseşi cu un os,
Pe care, ca să nu mori,
Ţi-1 scoaseră doi cocori."

1855
(Din poesiele lui Andrei Mureşanu,
Braşov, 1862, p. 206—208.)

15 — Satira în literatura romană, voi. t

WtWO^v..,^.^,.....,.^, -
ION ....
GHICA
.

(1816-1897)

Fiul banului Dimitrie Scarlat Ghica — năs-

cut la Bucureşti, elev al colegiului Sf. Sava ce-şi va
continua studiile in litere şi ştiinţe la Paris, perso-
nalitate marcantă şi contradictorie a celei de a doua
jumătăţi a sec. XIX: participant la revoluţia de la
1848, bei de Samos, prim-ministru în 1859, şi apoi
director general al teatrelor (1877) etc. — avea toate
calităţile necesare să devină un mare prozator, dacă
s-ar fi dedicat literaturii. Afirmaţia se susţine nu nu-
mai analizînd cele aproximativ treizeci de Scrisori,
întocmite la o vîrstă patriarhală, între şaizeci şi şapte-
zeci de ani, ci şi pe baza recentelor descoperiri ale
unor manuscrise. In paginile lăsate moştenire, găsim
presărate, nu rareori, ironii la adresa unor oameni şi
a unor instituţii din vremea sa.
în 1884, în Tipografia Academiei Române, apare
volumul Scrisori ale lui Ghica către V. Alecsandri.

176
 ŞCOALA ACUM 50 DE ANI

Bucureşti, fevruaric 1SS0

Iubite amice,

[...] Dascălul Chiosea, bătrîn cu antereu de

oalemcheriu 1 , la cap cu cauc 2 de taclit 8 vărgat cu cearşaf
alb, se primbla pe dinaintea băieţilor înarmat c-o vargă
lungă, arzînd cînd pe unul, cînd pe altul, după cum i se
părea ; se oprea dinaintea fiecăruia, la unii le asculta lec-
ţia, la alţii le mai adăoga cîte un ucu scurt pe ici, pe colea,
sau cîte o aruncătură, două pe deasupra, ca să fie slova
mai ciocoiască. Apoi să fi dus sfîntul pe vrunul să nu-şi
ştie lecţia, că dacă nu-1 ajungea cu nuiaua, apoi scotea imi~
neu 4 din picior şi-1 azvîrlea după dînsul cu un :
„Fir-ai al dracului cu tat'to şi cu mă-ta, că n-ai în-
văţat matima
Dascălul Ciosea nu era om rău, dar se năcăjea, pentru
că-1 durea inima cînd vedea că nu se silesc copiii la în-
văţătură. El nu era civilizat ca să nu-i pese dacă elevii în-
vaţă sau nu. Pentru el şcoala nu era o chiverniseală, nu se
gîndea la : treci zi, treci noapte, apropie-te leafă. Nu sta cu
ceasornicul deschis pe catedră ca nu cumva minutarul să
treacă peste semn.
La Chiosea, ca la Chiriţă, ca la Stan, lucrurile mergeau
altfel; viaţa lor era cu copiii din şcoală, nu ştia nici şosea,
nici cafe-şantan, nici deputăţie. Dimineaţa buchile, Oftoicu
şi Psaltirea, după prînz Psaltichia. Chiosea avea un pa, vu,
ga, di6 care-i ieşea pe nas cale de o poştă.
1 Calemcheriu — stofă fină. (n. ed.)
2 Cauc — potcap, acoperămînt de cap, înalt şi rotund, făcut
din pîslă. (n.ed.)
3 Taclit — stofă sau mătase vărsată, (n.ed.)
1 Imineu — pantof fin, făcut din marochin galben, (n.ed.)
5 Lecţia, (gr.) (n.ed.)
6 Gamă în muzica bisericească veche, (n.ed.)

177
 De pe la de-alde Chiosea ieşeau dieci de visterie şi
calemgii; la de-alde el au învăţat să scrie româneşte logo-
fătul Greoeanu, Văcăreştii, Anton Pann, Nănescu, Paris
Momuleanu etc.
Acei bieţi dăscălaşi, care au fost depozitari limbei şi na-
ţionalităţii noastre, duceau o viaţă zdruncinată, plină de
privaţiuni şi de coate-sparte, fără bene-merenti şi fără
recompense naţionale, fără pensii şi parapensii ; plătiţi ca
vai de ei cu un codru de pîne, trăiau şi mureau necunos-
cuţi ; fără să bănuiască măcar că erau patrioţi, împinşi nu-
mai de un instinct bun şi generos, îşi făceau cu sfinţenie
datoria, fără să aibă cunoştinţă de binele ce făceau ţării lor.
Ei se delectau mai mult cu citirea întîmplărilor lui Ale-
xandru Machedon, care s-a bătut cu furnicile şi cu păse-
rile cu ciocu de fier, decît cu citirea mîniei fiului lui Peleu.
Oile, eînii şi fluierul păstorului întristat al lui Văcărescu
ie erau mai dragi decît Afrodita şi Bacus a lui Anacreon.
Se pomenise de la tată şi de la mamă români neaoşi din
moşi-strămoşi. Limba şi urechea le spunea că nu era nici
tătari, nici greci, nici slavi ; purtau nobleţă neamului în
inima şi în spiritul lor, fără să se preocupe de arborele
genealogic, nici de fărtalele de nobleţe. Scriau româneşte
fără filologie şi fără morfologie, fără să ştie dacă sunt
etimologişti, fonotişti sau eclectici ; clar scriau cum vor-
beau şi scrisul îl numeau icoană, crezînd că el trebuie să
fie reprodueţiunea esactă a vorbei ; puneau cît mai puţine
buchi, ba pe unele le mai aruncau şi pe deasupra ca să
facă economie de timp şi de hîrtie. Unde să le dea lor prin
gînd că aveam două limbi, una în gură şi alta pe hîrtie,
şi că trebuie să vorbim într-un fel şi să scrim într-altfel ;
vorbeau toţi aceeaşi limbă. Acum lumea s-a subţiat, fie-
care vorbeşte şi scrie limba sa proprie şi ştie că suntem
strănepoţi ai lui Traian. Dar mulţi cred că de la venirea
acestui împărat în ţară pînă la sosirea lor în viaţă, nu s-a
mai petrecut nimica pe pămîntul românesc ; nu încep însă
a socoti toţi tot de la aceeaşi epocă. Unii numără existenţa
ţării de la Regulamentul Organic, la care cred că au co-
laborat, fiindcă au fost chemaţi de l-au iscălit; alţii, morţi

178
tăieţi, nu vor să convie ca să fi mai fost ceva pe lumea
asta înainte de patruzeci şi opt ; spun şi scriu într-una că
s-au plimbat pe uliţile Bucureştilor cu steaguri şi cu ma-
salale strigînd pe : trăiască guvernul provizoriu, şi că erau
cei mai de dimineaţă pe cîmpul Filaretului. Pentru alţii iar
călendarul românilor începe de la îndoita alegere a colo-,
nelului Cuza, sau din noaptea lui 11 februarie ; îşi închi-
puiesc că ei au suit pe Alexandru Ion I, că ei l-au dat jos
şi că tot ei au adus pe Carol I. Cei mai înfocaţi astăzi nu
recunosc de adevăraţi patrioţi decît pe acei cari au strigat :
moarte turcului ! şi cred că, deşi n-au fost la bătălie, dar
că fără vitejia lor cea civică Ţara Românească era pierdută,
umilită, batjocorită, tăiată de turci. [...]
Pentru mulţi politica este intrigă şi minciună, nu cred
în sinceritate şi în adevăr, despreţuiesc cunoştinţa lucru-
rilor petrecute şi cercetarea evenimentelor ce se pregă-
tesc. Nu lasă nimica trecutului, cred că ei au făcut cerul
şi pămîntul românesc, că ei sunt începutul şi sfîrşitul, alfa
şi omega. Dar apoi creatorii străini ! Unul se compara cu
La Fayette, deşi nu făcuse pentru România nimica care
să semene eu ceea ce făcuse generalul francez pentru
America ; altul, care vînduse partieipiuri pe patru gal-
beni ora şi înregistrase zece ani de-a rîndul colorile şi
garniturile cocoanelor la baluri, aşezîndu-le în ziarul său
după ordinul coloarei de la putere şi după importanţa sub-
venţiunii, crede că el a scos pe români la lumină ; altul
crede că ne-a inventat limba şi istoria românilor, dîndu-se
de un fel de Columb, fiindcă critică şi batjocoreşte glo-
riile noastre naţionale. [...]

(Convorbiri literare, 1880, nr. 6 (1 sept.),

p. 209—216. In ediţie în 1884.)
 C. A. ROSETTI
(1816-1885)

Învaţă mai întîi, în casă, apoi la colegiul

Sf. Sava. îmbrăţişează, în 1833, cariera armelor, la
care va renunţa după trei ani, ăedicîndu-se litera-
turii. Intre anii 1845—1846 studiază la Paris; va fi
puternic influenţat de ideile revoluţionare. împreună
cu Winterhalder devine proprietarul unei tipografii,
care va juca un rol deosebit în editarea operelor scri-
itorilor vremii şi a unor manifeste revoluţionare. Par-
ticipă activ la revoluţia de la 1848 : este prefect al
poliţiei Bucureştiului, secretar al guvernului provi-
zoriu, editează ziarul Pruncul român, publică articole
care susţin cauza revoluţiei etc. După înăbuşirea re-
voluţiei pleacă la Paris, unde va face parte din comi-
tetul de redacţie al României viitoare şi al Republicii
Române. Întors în ţară, după opt ani, fondează ziarul
Românul — portdrapel al partidului liberal, ale cărui
interese C. A. Rosetti le va reprezenta în calitate de
deputat, ministru, preşedinte al Camerei.
In afara traducerilor din Voltaire, Byron, Lamar-
tine etc. scoate un singur volum de scrieri originale :
Ceasurile de mulţamire ale lui C. A. Rosetti, Buc.,
1843. De reţinut este şi faptul că unele poezii ale sale
au avut larg ecou în epocă : Cămaşa fericitului, Fra-
cul meu, precum şi romanţa A cui e vina.

180
 FRACUL MEI
(1843)

Aşa de gol în toate, cum m-am născut în lume

Trăiesc şi pînă astăzi; muncesc, dar n-am putut
Să-mi fac trăsură, haine, parale şi un nume ;
Dar îns-am pus eu minte şi-un frac azi mi-am făcut!

Şi azi ca-n toată vremea datornicii veniră,

Obraznici cît se poate ; boieii, i-aţi cunoscut!
Dar însă cu ocară, cu brînci mai toţi ieşiră,
Fiind c-am pus eu minte şi-un frac azi mi-am făcut.

Acum să fac mătănii, la piept, eu a mă strînge,

Să-mi plec şi ochi şi capu, şi mîna să sărut,
Să muşc, să vînz pe unu, pe altu iar a linge
Le-am învăţat pe toate, şi-un frac azi mi-am făcut

Rang, slujbă, bogăţie, acuma vin grămadă,

Acea idee proastă de cinste am perdut ;
La un boier prea mare mă duc acum îndată
Şi mîine şi poimîine, şi-un frac azi mi-am făcut,

Plecai să merg, dar însă împins de îngînfare,

Pe la a mea Elenă, să trec puţin am vrut ;
Dar ea-mi zise : „Dragă şi tu în astă stare,
Şi tu cu haina curţii şi tu frac ţi-ai făcut ?"

Ca vis, ca-nălucire, cum piere toate-n lume,

Zadarnica-mi mîndrie îndată a trecut !
Şi-am zis : decît ast „dragă", nu voi eu un alt nume
Nu voi palat, rang, aur, şi fracul am vîndut.
(Ceasurile de multămire ale lui C. A. Rosotti,
Buc., 1843.)

181.
 TÎNGUIREA UNUI POET

Români, iubiţi prieteni, femei mult simţitoare,

Vă spui duioasa-mi soartă ca să vă umiliţi ;
Să-mi faceţi de se poate vro mică uşurare,
De nu, doar două lacrimi vă rog să-mi dăruiţi !

In orice pas în viaţă-mi întîmpin o durere,

In toate ale mele tot stăvili întîlnesc ;
Eu sînt o minge-a soartei, ş-o văz, nu e părere,
Că nu se află-n lume nimic din ce doresc.
Români, iubiţi prieteni ş.c.l.

Mă spăl, mă raz, mă curăţ, îmi strîng mijlocul bine.

Dar toate sînt degeaba, căci tot urît rămîi ;
Alerg, muncesc, zi, noapte şi banii fug de mine
Şi orice-ncep a face nu-i dau de căpătîi.
Români, iubiţi prieteni ş.c.l.

In versuri şi în proză toţi cîntă, toţi ne spune

Că-n veacul de acuma femeile iubesc ;
Eu c-înt amor la toate, la rele şi la bune
Şi-n loc d-a lor iubire o palmă dobîndesc.
Români, iubiţi prieteni, ş.c.l.

Iubesc mîncarea bună, friptură turturică,

Dar cum merg la vro masă de loc mă bolnăvesc ;
Şampania îmi place, dar şi ea mult mă strică,
Căci cum beau picătură eu ţara mi-o jelesc.
Români, iubiţi prieteni, ş.c.l.

Mi-e drag şi adevărul, dar dacă vreodată

Am zis cum că ne fură acei ce stăpînesc,
Un om căzu pe mine, ca uleul, îndată
Mă smulse şi mă-nchise, zicîndu-mi că bîrfesc.
Români, iubiţi prieteni, ş.c.l.

182
Tot astfel de durere încerc şi-n poezie
Deşi brodesc cu vruna la unii ca să plac,
Dar însă al meu nume e mort, nu o să ţie,
Şi-n veci un Goethe, Schiller eu nu o să mă fac.
Români, iubiţi prieteni, ş.c.l.

Acum văz că şi legea dorinţa mi-o goneşte ;

îmi plac vreo trei blondine, cinci oacheşe iubesc ;
Soţii le voi pe toate şi ea mă stăvileşte,
Cînd altfel pe nici una nu poci să dobîndesc.
Români, iubiţi prieteni, ş.c.L

Apoi dup-astea toate mai am o presimţire,

Ce-n veci mă chinuieşte ca un judecător !
Că trupu-mi într-o groapă gol, rece-n nesimţire,
Ca mîine o să intre ; mă prinz că o să mor !
Români, iubiţi prieteni, femei mult simţitoare,
Vă spui duioasa-mi soartă ca să vă umiliţi;
Să-mi faceţi de se poate vro mică uşurare,
De nu, doar două lacrimi vă rog să-mi dăruiţi!

(Ceasurile de multămire ale lui C. A. Rosetti.

Buc., 1843, p. 195—198.,
 DIMITRIE RALET
( ? 1816-1858)

Studiază în ţară şi în străinătate. Devine

judecător, preşedinte de tribunal, la Botoşani, pînă
în 1848 şi ministru al Cultelor şi Instrucţiunii pu-
blice, în 1855. Este unul dintre luptătorii de la 1848
şi ai cauzei pentru Unire. Kogălniceanu îl aminteşte
ca fiind autorul pamfletelor în versuri care circulau
în foi volante la 1848, reunite sub titlul ironic Plu-
tarhul Moldovei. în versurile sale „a lăsat frîu liber
spiritului său îndrăzneţ şi războinic" (N. lor ga), criti-
cînd, satirizînd vehement corupţia vieţii sociale. Este
un susţinător al promovării teatrului naţional, „în
care oamenii de toată vîrstă vin să înveţe şi să se în-
drepte", scriind „cîntecele comice": Beţivul (1857),
Păun Burlacul (1857). în 1840 îi apare primul volum
de Scrieri.

MURMURA PUBLICA

Mă, frăţico ! nu-i a bine, căci norodul s-au sculat

Ice cată, vezi cum vine, ai să dai peste pacat!
Haide, frate ! Ian te lasă de prădat şi de furat !
A ta faptă nu-i o faptă de un vodă cumpătat;

184.
 izgoneşte strîmbătatea, mai fă-ne şi dreptate,
Lasă-te d-atîtea răle, părăseşte a tale fapte !
Scoate hoţii şi spionii din divanuri şi din Sfat!
Toţi îs buni să-i iei cu parii, toţi îs buni de spînzurat.
Ura ţării te aşteaptă şi blestemul creştinesc !
Răul, vrajba ce-ai lasat în tot neamul românesc.
Zău, în veci nu să va Şterge, el va trăi între noi ;
A înghiţi pămînt şi sate ţ-or pricinyi nevoi !

1846

SFATUL DOMNESC LA ANUL 1846

Al Moldovei ghibaci Sfat

La Cristeşti 1 s-au adunat,
Ca să facă sfătuire
Spre a ţării fericire.
Iată, la cest mare sfat,
Cine gurele-au căscat :
Iorgul Ghica - nătărăul,
Aga, fiul său, călăul,
Mîrşavi, lacomi amîndoi,
Prin urmare şi ciocoi,
Căci pentru ciocoitură
Li să dă voie dă fură ;
Secritariul cel de stat,
Omul cel mai învăţat,
A căruie mare minte
O cunoşti din trei cuvinte.
Prost, dar meşter la furat,
El degrabă au adunat
1 Reşedinţă din vară a domnitorului Mihail Sturdza. (n. ed.)
- lordache Ghica — ministru de Interne din vremea domniei
lui Mihail Sturdza. (n.ed.)

185.
 In a sa polcovnicie
Strălucită avuţie.
La acest sfat încă-au fost
Moldovanul cel mai prost,
A căruia neghiobie
E sujet de veselie ;
Hatmanul moldovinesc 1 ,
Curat radavoi prusesc,
A eăruie hatmănie
Este-o mare mişălie !
Ce folos că e cinstit,
Cînd de minte îi lipsit
Şi a lui dobitocie
E izvor de vărvărie ?
La Sfat au mai asistat
Şi oelălant blestemat,
Bezede cel franţuzăsc 2,
Posesor mănăstiresc,
A cărui posesorie
Este-o nouă tîlhărie ;
A lui fapte au arătat
Că îi bun de spînzurat !
Din a Frânţii istorie
E dovadă că el ştie
Nu numai a jăfui,
Ci şi ucigaş a fi !
Adevărat bezedele,
Crescuţi cu cheltuieli grele,
Unul mare nătărău,
Altul mîrşav, crud şi rău ;
Unul dizbracă pe popi 3
Altul ziua dă în gropi ;
Unul de minte sarac,
Altul cu chip de om drac !
1 Beizadea Dimitrie Sturdza, fiul mai mare a lui Mihail
Sturdza. (n.ed.)
2 Grigore Sturdza, cel de-al doilea fiu al lui Mihail Sturdza,

care fusese trimis la studii în Franţa, (n.ed.)

3 Aluzie la arendarea unor moşii mînăstireşti. (n.ed.)

186
 Vai ş-amar de biata ţară
De-a domni această fiară !
Vai, Moldavo ! şi iar vai !
De-a domni acest buhai !
Mihai vodă, să trăieşti,
Tot aşa să nimereşti,
La toate ce vei dori,
Pînă ce te vei sfîrşi !
Sfatul fiind adunat,
Aşa vodă l-au mustrat :
„ — Sfetnici, oameni de nimică,
Sînteţi buni de traşi de chică !
N-aveţi minte de-o para,
M-aţi făcut de mascara ;
Voi otcupuri ştiţi a vinde,
Pe Rişcanul 1 nu ştiţi prinde."
,,— Cum să prindem pe Rişcanul ?
Zisă Ghica gogomanul,
Că el umblă înarmat
Şi~i un tînăr disperat !"
Hatmanul cu capul mare
Taie vorba cu glas tare :
„ — Să-1 prindem în somn,
Preînălţate domn !"
Atunci vodă c-o zîmbire,
De-o părintească iubire,
Strigă : „ — Bravo ! iată om,
Ce prinde duşmani în somn ;
Te cunoşti că eşti soldat
Cînd stai tologit pe pat,
Şi numai musteaţa ta
Pe duşman poate-înfrica.
Bravo, fiul meu iubit,
Foarte bine ai chitit !"

(B.A.R.S.R.,
ms. rom. 21, / / . 49—50.)

1 Teodor Rîşcanu, — unul din luptătorii, revoluţionari din

Moldova din perioada 1848. (n.ed.)
 (1817-1891)

Fiul vornicului îlie Kogălniceanu s-a năs-

cut la laşi. învaţă şi el cu Gherman Vida, apoi la pen-
sionul Cuenim (1828), pentru ca în 1834 să plece la
studii în Franţa şi Germania, de unde se va întoarce
în 1838 („capul îmi era plin ele planuri, unele mai
bune decît altele ; vroiam prin literatură să prefac nă-
ravurile"...). Cu acest scop înfiinţează revista Dacia
literară, în 1840, an în care este codirector al Teatru-
lui Naţional din Iaşi. în 1844 ia parte la editarea re-
vistei Propăşirea, iar în 1845 este surghiunit la mînăs-
tirea Rişca. Este unul dintre cei mai înflăcăraţi luptă-
tori de la 1848 (redactează atît Protestaţia, cît şi Do-
rinţele partidei naţionale din Moldova) şi 1859, Uni-
rea constituind „cheia de boltă a edificiului naţional".
După Unire, aflîndu-se în fruntea statului, este ini-
ţiatorul multor reforme cu caracter democratic, fiind
şi Pentru împroprietărirea ţăranilor. Va saluta cu en-
tuziasm ziua de 9 mai 1877. Strălucit om politic, Ko-
gălniceanu rămîne în istoria literaturii prin înfiinţa-
rea unor reviste de o maximă importanţă (în afară de
cele citate amintim şi Steaua Dunării) ca editor al
cronicilor, ca un distins orator. Interesante sînt şi
paginile de observaţie critică, satirică, publicate sub
titlurile: Soirees dansantes (Adunări dănţuitoare)
(1839), Iluzii pierdute... (Un întăi amor) (1841), Fizio-
logia provincialului în Iaşi (1844) şi începutul roma-
nului Tainele inimii (1850).

188.
 ILUZII PIERDUTE...

UN INTAI AMOR.

Prefaţă

înainte de toate trebuie, ca o neapărată

prefaţă, să mărturisim cu inimă curată şi cu duh umilit, că
toate numele din aceste file sînt închipuite, că n-am în-
ţeles pre nimene, că tot este obştesc şi nimică personal.
Această mărturisire o facem pentru siguranţia noastră
şi pentru liniştirea acelora ce s-ar socoti atinşi de oareş-
care însămnări. Deci începem :

INTRODUCŢIE

ILUZII PIERDUTE

Intr-o seară de iarnă sau de primăvară,

zeu, nu ţi-oi şti spune, pentru că nu sînt astronom, dar
ştiu că era în mart, era adunată o mică societate alcătuită
de tineri şi de dame asemine tinere ; este de prisos să
spun că erau şi frumuşele. Această societate era în Iaşi,
într-o uliţă al cărei nume nu ţi l-oi spune, fiindcă eu în-
sumi nu-1 cunosc. Ştiut este geograi'iceşto şi statisticeşte
că capitala Moldaviei nu samănă în nimică cu celelalte ca-
pitalii blagoslovite de Dumnezeu. Iaşii, oraş vestit prin
fcredeul turcesc, prin cîrnaţii lui Carigniani, prin apa de
la Păcurari, prin vorba nemţească a lui Regensburg 1 şi
prin plăcintele răposaţii madamii dumisale, prin ruinile
lui Ipsilant, prin minunatele păpuşe ce tot anul se văd
ziua, iar de la Crăciun şi pînă la lăsatul sacului şi noaptea,
prin o berărie nemţască, prin lărgimea şi frumuseţea uli-
ţilor, prin o fabrică de chipuri de ipsos, prin arhitectura
1 Patronul fostului hotel ..St. Potersburg" clin Iaşi. (n. ccl.)

189
bordeielor şi baracelor sale, Iaşii, centrul civilizaţiei, a
literaturii, şi a gunoiului Moldaviei, are uliţe, dar mai
nici una cu nume, are opzeci de mii de trupuri, dar nici
macar zece suflete, are poduri prea frumoase şi n-are ma-
car un pîrîu ; căci cu toată bunăvoinţă ce am de a lăuda
tot ce-i patrie şi a patriei, totuşi nepărtinirea mă opreşte
să numesc Bahluiul altfel decît o mare sau o mlaştină,
una şi alta după timp sau vreme, după săcetă sau ume-
zeală. [...]

Ş-apoi trebuie să ştiţi că pentru scriitorii români,

aceste uliţe anonime au un mare folos. Ele te mîntuie de
o mulţime de uri moştenitoare ca discordia lui Atreu şi a
lui Tiest, ca a troadenilor şi a elinilor, sau, dacă vrei o
comparaţie mai nouă, ca sfada ghelfilor şi a ghibelinilor 1 .
Sînt acum vro doi ani, cînd într-un articol scos din Paris
ou le Livre des cent et un 2, am tradus la rue Poissoniere,
slovă după slovă, prin Păscărie — nu mi-am aprins paie în
cap ? Nu s-au sculat împotriva mea lăcuitorii din Păscărie
cu pretenţie că i-am atacat în cinstea lor, şi cerea cu to-
puzul 3 ca să fiu spînzurat ca Petrariul 4, pe şesul Frumoa-
sei ? ! Atîta ar mai trebui bieţilor literaţi, să împodobeze
cu aeronautica lor, sau mai moldoveneşte cu plutirea lor
în aer, serbarea vreunui iarmaroc şi să slujească de pildă
pacinieilor lăeuitori.
Cum îţi spuneam, societatea noastră se afla într-o uliţă
fără nume. Ea se alcătuia de cinci tinere dame şi demua-
zele, de vro trei bărbaţi însuraţi şi de vro patru tineri, sau
holtei, cum se zice la ţară. Prin un fenomen neobicinuit
în pocită capitalia noastră, societatea aceasta era singură
în felul ei. Bărbaţii nu era zulari şi nu vedea în fieştecare
1 în Italia secolelor X I I — X V guelfii alcătuiau partidul marii

burghezii financiare şi micii nobilimi, partizani ai papei, iar gi-

belinii, partidul nobilimii feudale, partizani ai împăraţilor ger-
mani. (n.ed.)
2 Colecţia Paris sau Cartea celor 101 (de poveşti), (n. ed.)
3 Cu topuzul — cu sila, cu forţa. (n. ed.)
4 Căpitan de haiduci, spînzurat din ordinul domnitorului
M. Sturdza. (n.ed.)

190.
tînăr pre minotaurisatorul lor, cum zice d. de Balzac,
adecă, româneşte, pre împodobitorul capului lui. Tinerii
aseminea nu avea pretenţia, ca Don Juan, să găsească în
fieştecare femeie sau fată de izbîndă a duhului, a frumu-
seţii şi a manierelor lor. Declaraţiile lor nu zbura în
dreapta şi în stînga, chipul cel mai nesmintit de a se face
nesuferit tutulor femeilor. Damele erau îmbunătăţite — cît
se poate ; însă nu era prude, plaga societăţii noastre.

Dacă eşti get-beget moldovan, dacă nu eşti neologist,

dacă nu eşti abonat la nici o foaie românească, negreşit
că ou un aer oţerit mi-i întreba ce-i prudă ? Şi eu, cu tot
respectul ce trebuie să aibă un scriitor dinaintea unui pu-
blic, aşa de învăţat ca al nostru, ţi-oi răspunde că pruda,
prude, este un cuvînt franţuzesc, care româneşte n-are
nume, dar însămnează o femeie a căria numai urechile,
rareori şi ochii, îi sînt curate, care sufere tot, numai să
nu-i zici pe nume, care, cînd vede Passe-minuit1 la tea-
tru, sau se trage în fundul lojiei, sau îşi astupă urechile şi
fuge cît poate, strigînd : „Ah, ma chere ! quelle piece de
cabaret!" 2. Şi cînd merge acasă, ştiţi ce face sfiita, curata,
îmbunătăţită prudă ? Scrie amorezatului ei, sau amorezaţi-
lor ei, pentru că de multe ori se întîmplă că pruda are mai
mulţi amorezaţi, să vie să beie ceai cu dînsa şi să... ; şi
pînă cînd amorezatul sau amorezaţii vin, ceteşte : Les
amours du chevalier de Faublas şi Les liaisons dange-
reuses 3.

Societatea noastră avea încă un mare avantaj asupra

tutulor strîngăturilor şi adunăturilor ce iaşenii binevoiesc
a le decora cu nume de societate, care, după ideea mea,
este numai productul civilizaţiei; şi după cum este ştiut,
civilizaţia este departe de o ţară unde se află oameni ce
1 După miezul nopţii, piesă obscenă scrisă de Lockroy (1803—
1891). (n. ed.)
a Ah, draga mea, ce piesă de cabaret! (fr.) (n.ed.)
3 Aventurile de dragoste ale cavalerului de Faublas, de Lou-
vet de Covray şi Legăturile periculoase, de Chaderlos de Laclos —
cărţi de literatură galantă, (n.ed.)

191
16
pot zice ziua mare : „astăzi am vîndut sau am cumpărat
atîte suflete de ţigani". Stăpina casei nu era tirană, nu
vroia să domineze conversaţia. Pretenţiile sale nu se în-
tindea oa ideile, prejudeţile, sentenţiile dumisale de filo-
zofie, de eleganţă, de bon ton, de savoir vivre să slu-
jească de pravilă adunării întregi.

După pruderie, prezumţia, sau cum aş zice trufia, este

cea mai mare rană a societăţii noastre. Fieştecare bărbat,
fieştecare femeie se socoate fenixul sexului său. Bărbaţii
se socot diplomaţi, administratori, legislatori, oşteni, ma-
gistraţi, artişti, pîn' şi oameni cu duh, pîn' şi patrioţi şi
oameni cinstiţi. Damele asemine, mai ales acele care au
fost pînă la Viena, sau şi macar pînă la Lemberg, se socot
cele întîi dame din lume ; se socot cu duh, cu frumuseţă,
eu talent; au, mai ales, pretenţia a cunoaşte ă fond 1 arta
salonului, l'art du salon, cum zic dumnealor, şi cu toate
aceste duhul dumilor-sale stă în cancanuri de tîrguşoare,
în nişte proaste clevetiri, în colibeturi 2 împrumutate din
colecţii de anecdote şi de bons-mots 3 ; frumuseţea dumi-
lor-sale este postişă 4 ca şi formele ce subjugă inimile
bieţilor neispitiţi ; frumuseţea şi formele le sînt aduse în
cutii de la Paris împreună cu capelele şi rochiile 5 ; iar
talentul dumilor-sale este a face manevre cu lorgneta, a
lovi două tuşe pe piano şi a zugrăvi — faţa dumilor-sale.
Cît pentru arta salonului, pentru meşteşugul de a bine
primi, puţine cuvinte îmi vor fi trebuincioase spre a arăta
ce însămnează acest talent de curînd introdus. Arta salonu-
lui însemnează în Iaşi pretenţia ca fieştecare persoană ce
întră într-o casă unde stăpîna ţine salon, să-şi depuie la
uşă vrednicia, caracterul şi opiniile şi să se hotărască a
1 Cu temei (fr.). (n. ed.)

- Colibet. — glumă ieftină (fr. colibette). (n. ed.)

n Cuvinte de spirit (fr.). (n. ed.)
4 Postiş — fals, nenatural (fr. postiche). (n. ed.)
5 La acest prilej noi nu putem destul recomanda o nouă magn-

7ie de mode şi de frumuseţe împrumutate. Această magazie, acum

de curînd deschisă, este a d-lui Tribu, pe uliţa mare. A vis aux
iliimcs qui en usent*.
* Aviz doamnelor care le folosesc (fr.). (n. ed.)
192
nu fi decît papagalul damei de gazdă. Acela care ar în-
drăzni să arate vro idee neatirnată, se pune în primejdie
de a vede pre gazdă că-i întoarce dosul; maniere toutc
neuvc de faire les honneurs de son salon1. [...]

(In broşură, laşi, 1841.)

FIZIOLOGIA PROVINCIALULUI
IN IAŞI 2

[...] Iată omul nostru. Ce ne pasă de unde

vine, să fie de departe sau de aproape, de la miazănoapte
sau de la miazăzi, dintr-un tîrguşor sau dintr-un oraş, de
la Adgiud sau de la Focşeni, de la Galaţi sau de la C-otnar,
de la Herţa sau de la Bîrlad, el n-a fi şi nu este decît un
provincial. Iată-1. Să-1 luăm îndată după ce simte cea întăi
impresie. îndată ce harabagiul sau surugiul i-a spus că st.1
zăresc turnurile, întocmai ca patru fesuri, a Mitropoliei,
provincialul îşi freacă ochii, îşi întinde vederea, dacă este
în căruţă acoperită îşi scoate capul afară, întocmai ca un
pui de lăstun din cuibul său, şi se înalţă, dîndu-se cu totul
priveliştii ce aşteaptă să se destindă dinaintea privirii sale.
El vine pe drumul de la Păcurar, spre pildă. Iaşii de de-
parte i se arată în cea mai frumoasă poziţie ; bordeile nu
se văd, palaturile albesc, turnurile bisericilor strălucesc
cu o mie de raze. Atunce inima-i zvicneşte ; mai că-i sare
din loc, pulsul său bate o sută douăzeci de ori pe minută ;
nu se poate ţinea în trăsură, mai că-i vine să sară jos, şi,
în entuziasmul său, strigă : „în sfîrşit, iată-mă în cel mai
1 Chip cu totul nou de a face onorurile în salonul său
(fr.). (n. ed.)
2 Pierre Durând a scris Fiziologia provincialului în Paris; noi
am căutat ca trăsăturile lui să le micşorăm în proporţia cadrului
cuvenit provincialului în Iaşi.

193
frumos oraş a Principatului Moldaviei, sau a Cnejiei!"
dacă a fost în slujbă, în vremea ocîrmuirii provizore.
Dar se apropie de barieră ; şi ce vede ? Două rânduri de
bordeie acoperite cu pale, nevăruite, lăcuite de un roi de
stremţuroşi. Ajunge la barieră. Harabagiul sau surugiul
stă. Un fel de amfibie, îmbrăcat jumătate turceşti şi jumă-
tate căzăceşte, vine şi întreabă pre provincial : cine-i, de
unde-i şi unde. trage ? Voinicul nostru nu ştie ce însem-
nează şi pentru ce i se fac asemine întrebări. In sfîrşit,
răspunde că-1 cheamă Oboroc sau Poloboc, că vine de la
Herţa sau de la Bacău, şi că trage la gazdă la hanul cutare,
că acolo 1-a trimes protopopul ţinutului,. Zice să por-
nească ; dar n-a scăpat cu atîta. O altă amfibie vine şi-1
întreabă de n-are marfă cu dînsul ? Minunat de o ase-
mine întrebare care-i dovedeşte că oamenii îl socot de
bacal, sau braşovan, el nu ştie ce să mai zică. Amfibia nu
mai aşteaptă, îl pofteşte jos, îi scoate geamantanul şi lada,
pentru că adevăratul provincial nu merge niciodată la
drum decît cu lada de Braşov. In zădar el strigă împotriva
acestei călcări a pravilii, în zădar el cheamă în ajutor Re-
glement şi Noul Aşezămînt; cinovnicul 1 îi împunge gea-
mantanul cu nişte vergi de fier, îi scormoneşte prin ladă,
şi, în sfîrşit, dă peste cîteva lucruri ce samănă a nişte pot-
coave de cal, învălite cu cea mai mare sîrguinţă în hîrtie
vînătă.
— Ce-s aieste ? întreabă el.
— Aieste — răspunde provincialul, cu nevinovăţia sa
obicinuită — îs nişte cîrnaţi uscaţi şi cu usturoi, care la
noi se fac tare buni ; şi i-am cumpărat înadins să-i duc
prezent unui prietin ce am în Iaşi.
— Prieteşugul — răspunse amfibia — este un senti-
ment ce-1 preţuiesc ca om ; dar ca cinovnic a Eforiei, nu
trebuie, nu se cuvine să uit, că cirnaţii nu pot avea slobodă
intrare în capitalie, ca unii ce sînt făcuţi din carne ; şi
carnea, precum ştii, sau trebuie să ştii, este dată în otcup 2.
1 Cinovnic — mic. slujbaş, (n. ed.)
2 Otcup — antrepriza, monopolul vămilor, (n. ed.)

194
 Deci cîrnaţii se opresc la barieră şi se vor predstavlisi 1
locurilor mai înalte.
Provincialul nu înţălege nimică din otc-upuri şi mono-
poluri ; el ştie atîta că carnea îi lăsată de Dumnezeu ca să
fie mînoată ; şi că, sau fiartă, sau friptă, sau în cîrnaţi,
poate fi mîncată oriunde-i foame cuiva. El nu se poate dar
hotărî a lăsa cîrnaţii săi să se alătureze la dellă 2 sau să se
predstavlisască la nacealstvă. Provincialul, de felul său, îi
zurbagiu şi gata la bătaie, mai ales cînd are a face cu un
iaşan. El s-apucă la sfadă cu cinovnicul Eforiei ; de abia
un .comisar de poliţie poate să-1 oprească să nu vie la
pumni, o faptă care, în loc să-1 ducă la han, l-ar duce
drept la Agie. Bietul ţinutaş îi prost din născare şi din
creştere, ca unul ce n-a fost încă în Iaşi. Numai acei noro-
ciţi ce au petrecut mai multă vreme în capitalie ştiu cîtă
pagubă se poate pricinui veniturilor Eforiei prin ascunde-
rea sau sloboda trecere a unui cîrnaţ din ţinut în oraş.
în sfîrşit, cîrnaţii rămîn la popreală şi provincialul are
slobodă intrare în mult aşteptaţii Iaşi. [..'.]

(Almanach de învăţătură şi petrecere,

laşi, 1844.)

1 Predstavlisi — a înainta, a preda. (n. ed.)

2 Dellă — dosarul unei lucruri (rus), (n. ed.)
 VASILE ALECSANDRI
(1818—1890)

Nici unui alt scriitor nu i-a închinat Emi-

nescu atîtea versuri în Epigonii, ca marelui său înain-
taş, „acel rege al poeziei"...
V. Alecsandri, după o copilărie fericită, învaţă şi
el în casă cu Gherman Vida, apoi la pensionid Cue-
nim, pentru ca în 1834 să plece la Paris, unde stu-
diază, fără interes, medicina şi apoi dreptid. Este
atras de litere, în special de teatru. Începe să scrie în
limba franceză. Se înapoiază în ţară în 1839, deve-
nind „Adorator fervent a treimei sfinte şi mîntui-
toare ce reprezintă libertatea, egalitatea şi fraterni-
tatea"... Participă intens, ca om politic şi ca scriitor,
la toate evenimentele sociale şi culturale din vremea
sa, îndeosebi la cele din jurul anilor 1848, 1859 (este
şi autorid Horii Unirii), 1877. Alecsandri este scriito-
rul român cu opera cea mai bogată şi variată din sec.
XIX: de la culegerea şi îndreptarea Poeziilor po-
porale ale românilor (1852—1853) şi făurirea unei
poezii originale, profund patriotice, Doine şi Lăcri-
mioare (1853), Pasteluri şi Legende (1875), Ostaşii
noştri (1878), pînă la crearea unei proze realiste şi a
unui repertoriu teatral care reprezintă o frescă a mo-
ravurilor societăţii contemporane, aspru biciuite de
autor : Istoria unui galbîn şi a unei parale (1844), Chi-

196.
 riţa în Iaşi (1850), Chiriţa în provincie (1852), Sandu
Napoilă ultra-retrogradul (1860), Clevetici ulţra-de-
magogul (1860) etc. Unele piese ale lui Alecsandri
intră in repertoriul nostru cotidian: Qespot-Vodă,
Ovidiu, Chii'iţa în Iasi ş.a.

SANDU NAPOILĂ
ULTRA-RETROGRADUL

Cînticel comic
Teatrul reprezintă un salon
NAPOILA

(afară)

Ce face?!... Să plătesc eu capitaţîie ? !..,

Eu, boier-velit? !... Eu, Sandu Napoilă?!... Atunci s-a*
giungi, tu guleratule !
(Intră furios pe scenă şi se adresează publicidiu.)
Da' bine, boieri d-voastră, unde mergem ?... Ba nu, adică
vă întreb, unde mergem ?...

De cînd legea asia nouă

Ce Convenţii© 1 îi zîc
Au rupt Reglementu-n două,
Am agiuns chiar de nimic !
1 Se referă la Convenţia de ia Paris, 1858, care n hotărî!, prin-
tre altele, desfiinţarea privilegiilor boiereşti, reglementarea, uriti
lege, a raporturilor de muncă dintre boieri şi ţărani, c^alit. ;tea
în faţa legilor, libertatea personală etc. (n. ed.)

197
 Şi de unde mai nainte
Eram toţi boieri-veliţi,
Ne-au luat pe dinainte
Nişte puşchi apelpişîţi !

Şî cu puşchi ! Cică-s patrioţi, liberali, progresişti, na-

ţionali, demagogi... dracu-i mai ştie!... că deodată au ră-
sărit în ţară pozderie, şî tot unu şî unu. !... oameni mari,
învăţaţi de ştiu şî toaca-n ceri, colţoşi şi cu barba în fur-
culiţă... Ei pun ţara la cale în ziua de astăzi, ei sînt şi
numai ei adevăraţi români cu iubire de patrie, căci au luat
patriotismul în otcup !... şî, dacă nu vrei să iei cîmpii pe
urma lor, te fac albie de cîni prin foile lor... Mai dăunăzi
mă-ntîlneşte unul, ce-i zic Clevetici, şî mă-ntreabă nitam-
nisam de sînt ca dînsul, demagog. Dă, măi gogule, i-am
răspuns şî eu, cată-ţi de drum pînă ce nu scot luleaua de
la ciubuc!... Hei bine, boieri d-voastră, unde mergem?...
Ba nu, vă întreb, unde mergem ?

Păn-acuma-n ţara-aceasta
Noi ne-am burzuluit creasta ;
Noi am fost simandicosi
Mari şi ighemonicosi ;
Dar acum, fără sfială,
Ne fac puşchii de dîrvală,
Şî ne chem pe noi, pe noi,
Vinograzi! rugini ! strigoi !

Auzi, mă rog ? !... După ce te dizbracă de caftanul boie-

riei, după ce-ţi ieu sufletele de ţigani de le dau drumul
sub cuvînt de libertâ ; după ce-ţi ridică feciorii boiereşti,
sub alt cuvînt, că, după Convenţîia cea afurisită, nu mai
sînt pri... pri... privilegiuri; după ce-ţi ieu copiii la oaste cu
sorţii, ca pe proşti ; după ce, vorba ceea, îţi fac drum prin
barbă 1 pe dintregu, apoi te mai şî poreclesc retrograd !...
vinograd !... tureatcă !... strigoi!... Strigoi?... Hei, bine,
1 Cu sensul de a ştirbi privilegiile boiereşti, (n. ed.) j

198.
boieri d-voastră, unde mergem ?.., N-o mai rămas în ţară
nici sevas 1, nici hristoitie -... Unde mergem ? Ba nu, adică
vă-ntreb, unde mergem ?...

Zîc că-i timpul libertăţii,

Al frăţiei ş-al dreptăţii ;
Că de-acuma pe pămînt
Toţi deopotrivă sînt.
Şî cu astfeli de minciună
Hoţîi cei de-mpuşcă-n lună
De caftan ne-au dezbrăcat,
Şî mantaua-n loc ne-au dat!

Auzi ?... Egalitâ !... Să fiu deopotrivă cu Chiosa veze-

teul şî eu Mănciurică bucătariul ?... Amâ rîncluială !... Dacă
pe cînd cu unirea, ştiţi... mai anţărţ... şî eu am purtat
bairacul 3 , şi eu am giucat hora unirei în colţ la Petrea
Bacalu 4 , şî eu am răguşit strîgînd : să trăiască libertaua
şi egalitaua !... dar înţălegeam egalitaua cu boierii cei
mari ; să fiu ena mu che ena su 5 cu vornicu Hîrzobeanu
şî cu logofătu Protipendescu ; să şăd cu dînşîi la taifasuri
pe divan, cu ciubuce, cu cafele, cu tot ighemoniconu 6
boieresc : dar nu egalitâ cu Barabulă ciobanu şî cu badea
Trohin văcariu !... Ei bine, boieri d-voastră, unde mer-
gem ?... Ba nu, adică vă-ntreb, unde mergem ?

N-auzi altă decît forme,

Uniforme şî reforme.
Toţi croiesc, fac şî prefac
Ca să ne vie de hac.
1 Sevas — consideraţie, respect, (gr.) (n. ed.)
2 Hristoitie — evlavie, bună-cuviinţă. (n. ed.)
3 Bairac — steag. (n. ed.)
4 Actuala Piaţă a Unirii din Ifeşi. (n. ed.)
5 Ena mu che ena su — unul şi altul deopotrivă, (gr.) (n. ed.)
e Ighemonicon — fast, lux. (gr.) (n. ed.)

199
 Ieri o lege, astăzi altă,
Şî, cînd caţi, lucrul stă baltă !
.Oică-aista e progres !...
Na-ţî-1 frînt, că ţi l-am dres !

Poftim !... mai deunăzi s-o ridicat bătaia... lege nouă

în ţară veche!... Ştiţi ce-am păţît ? Avusăsăm poftă să
mănînc un ostropăţ de iepure şi poftisăm la masă pe vărul
Buf te... ştiţi, Buf te, care a fost baş-ciohodari 1 la Domnul
Ioniţă Sturza-vodă... Cînd să ne deie bucate, giupînu bu-
eatar ne spînzură lingurile de brîu şî să duce la prim-
blare... Ei, apoi să nu-1 baţi ?... Ian nu, că nu-i voie ; căci
vine comisariul şî te pune la ştraf 2... D-apoi alta ! Mă duc
la moşîia me, la Ţălinoasa, şî poroncesic ţăranilor să-mi
facă o clacă de vreo cinci zîle... Ştiţi ce mi-o răspuns mo-
jicii ?... Mi-o răspuns că le grăiesc vorbe de clacă... Ei, apoi
să nu-i întinzi la scară ?... Ian nu, că vine subprefectul, şî
plăteşte ştraf, Sandule, fătul meu... Da' bine, boieri d-voas-
tră, unde mergem ?...

Asta încă nu-i nimică,

Dar tot cheful mi să strică
Cînd mă văd supus la bir,
Atins tocmai la chimir.
Să plătesc pentru şosăle,
Pentru vin, rachiu, pavele,
Pe moşîie, şî pe cap !...
A&ta-n mintea me nu-ncap !

Bre!... bre!... Adică multe-am văzut în viaţa me!...

c-am văzut ieniceri şî răzmeriţi; am văzut ciuma, holera
şî lăcustele, dar încă aşa bazaconie n-am chitit c-oi agiunge
să văd... Auzi ? reforme ?_îmbunătăţîri ?... Să mă silească
a plăti 5 la sută din venitul Ţălinoasăi, proprietâ cu hrisov
domnesc de la răposatul întru fericire Cehan Racoviţă
Voievod!... şî după toate păcatele să mă trîntească şî pe
1 naş-ciohodar — mare-cămăraş, mare-itendent. (n. ed.)
E Ştraf — amendă în bani. (n. ed.)

200.
mine în capitaţîie, eu, Sandu Napoilă, boier cu caftan din
vremea fericitului întru pomenire loniţă Sturza-voievod !...
teii sa plătesc un galbîn împărătesc pentru că am cap, şî
V'ărtt Bostănescu tij 1 , pentru că nu are cap nici de o liţ-
caie !.,. Ei bine, boieri d-voastră, unde mergem ?... Ba nu,
adică vă-ntreb... unde mergem ?...

Ş-apoi alta şî mai mare,

Care, zău nu-i de crezare !
Hojma 2 unii scriu, răcnesc
Să nu fie boieresc !
Şî pămîntul să să-mpartă !
Tot mojicul s-aibă parte !
Numai noi să fim abraşi 3 ,
Liude pintre calaraşi 4 !

D-voastră rîdeţi !... Haide, haide !... Vă pare glumă?...

(Cu mînie:) Dar nu-i de glumit, boieri d-voastră, căci vor
să ne ieie şî pelea de pe noi !... Şî noi să ne lăsăm aşa,
ghiojghioare 5 , să ne despoaie ?... Să nu ne diafendefsîm ? fl
Aud ?... Dar n-avem gură să ţîpăm ?... N-avem Obşteasca
Obicinuită Adunare, unde putem merge ea să ne suim
colo pe tribu... nai, ca să facem şî noi engomii 7 patrioti-
ceşti ?...
Treaba să îngroaşă, boieri d-voastră !... ascultaţî-mă pe
mine, că eu ştiu ce ştiu... Trebuie să ne deschidem ochii
ca să alegem depotaţi tot de-ai noştri... ştiţi... cole... get-
beget... vinograzi 8, care să se lupte vîrtos pentru apărarea
1 Tij — asemenea, (n. ed.)
2 Hojma — necontenit, (n. ed.)
3 Abraş — păgubaş, (n. ed.)
4 Liude — om de rînd, nevoiaş, pedestraş în armată, în opo-

ziţie cu cei care dispuneau de posibilităţi materiale şi-şi cumpărau

cai şi arme, formînd cavaleria, (n. ed.)
5 Ghiojghioare — pe faţă, la lumina zilei (n. ed.)
6 Diafendefsi (a se —) — a se apăra. (n. ed.)
7 Engomie — discurs, (n. ed.)
6 Vinograd — reacţionar, (n. ecl).

201.
boieriei şî a proprietăţii... Şî dacă vreţi un om cu falca
sănătoasă, vă poftoresc pe supusa sluga d-voastră :

Vel-eluceriul Napoilă,
Ce vă plînge-acum de milă.
Boierit şi căftănit,
Şî la minte-nţălenit.
Cu progresul nu sînt rudă,
Pe Convenţîie mi-i ciudă,
Şî, de-aş arde chiar în iad,
Voi fi hojma... vinograd !

(Se închină şi iasă strigînd :) Căci altmintrele, unde

mergem ? Ba nu, adică, vă întreb, unde mergem ?

Cortina cade.
(„Cînticelul comic" Retrogradul, devenit apoi Sandu
Napoilă ultra-retrogradul, a fost scris în 1860 şi tipărit în
1875, în voi. I al ediţiei de Opere complete.)

DICŢIONAR GROTESC

Episodul confuziei limbelor din turnul

Babei este o metaforă poetică ce exprimă efectul influenţei
pedantismului în omenire.
In adevăr acea influenţă cînd năvăleşte asupra socie-
tăţilor începătoare ia adeseori caracterul unei calamităţi
fatale ; căci ea ameţeşte minţile, deznaturează înţelesul
cuvintelor, turbură cugetele şi întipăreşte pe fruntea adep-
ţilor ei o expresie pretenţioasă, precum iezuitismul dă
fizionomiilor o aparenţă de ipocrizie.
Se spune în poveşti, că, la naşterea copiilor de împă-
raţi., zînele raiului se adună împrejurul leagănelor şi în-
zestrează pe noii-născuţi cu daruri preţioase : vitejie,

202.
putere, mîndrie pentru băieţi; frumuseţe, gingăşie, far-
mec dulce pentru fete.
Pedanţii români, cloanţe infernale, asistînd la naşterea
României, au deocheat-o cu ochii lor de buhne cobitoare.
Lipsiţi de orice simţ estetic, ei au întreprins de la sine
educaţia fetei împăratului Traian şi au învăţat-o, sărmana !
a rosti unele cuvinte create de dînşii, care poartă semnele
trivialităţii celei mai revoltante. Nenorocita s-a deprins
astfel a comite monstruozităţi limbistice, fără a avea con-
ştiinţă că păcătuieşte în contra bunului simţ, în contra
esteticei şi în contra poeticei armonii a graiului român.
Nimic mai regretabil decît a vedea un popor ce se
deşteaptă din întunericul barbarismului să cadă în ghea-
rele pedantismului ! El este expus la cea mai cumplită
nenorocire, la nenorocirea de a deveni grotesc !
Iată cîteva fructe, culese din pomul ştiinţei, pe care
l-au sădit pedanţii în pămîntul mănos al patriei
noastre : [...]
A m o a r e . In loc de amor, precum onoare în loc de
onor : iarăşi o schimbare de sex. Zeul Cupidon nu mai e
băiet înarmat eu tolbă de săgeţi, ci o fetică la gherghef.
Pedanţii mu respectează nimic în lume, nici chiar mitolo-
gia ! Ei ar merita soarta lui Acteon Amoare are pe lingă
multe ale dezavantaje şi acela de a raporta gîndul ia
postul Crăciunului şi a supăra delicateţa mirosului. Un
băiet de peste Carpaţi a zis :

Amantul tău ferice, la tine vrîncl să zboare,

In aer vede, simte şi mirosă a moare !

A m a r e — a iubi! Un cuvînt inutil şi care produce

conjugări comice ; de ipildă :
Eu am ! în loc de eu iubesc, este un calambur grotesc,
Am amat! în loc de am iubit, este o bîiguială ridiculă.
Eu te am, doamnă ! în loc de te iubesc, doamnă ! este
1 Vînătorul Acteon a surprins pe Diana — zeiţa vînătorii —

făeînd baie în apa unui rîu. Zeiţa 1-a prefăcut în cerb, care a fost
pe loc sfîşiat chiar de proprii săi cîinx. (n. ed.)

203
o impertinenţa care expune pe nenorocitul pedant a fi
dat afară cu amoru-i cu t o t ; însă ce-i pasă pedantului !
Nu-i rămîne gramatica drept mîngîiere ? El o strînge la
pept cu amQare şi-i zice : Tu, fidela mea consoartă, eşti
universul'meu,! Te am, te-am amat, te amai, te amam,
te voi ama, ama-te-voi etc. !
Amorul spăriet îşi astupă urechile şî fuge.
B e 1 e ţ ă. Frumuseţă pedantescă ! închipuiască-şi fie-
cine efectul ce ar produce asupra unei dame delicate o
strofă ca aceasta :
Ah ! doamnă, eşti belă ca roza ce creşte,
Şi fruntea-ţi divină treptat se beleşte !
Ah, lasă-mă a-ţi spune cît sum fericit,
Văzînd dulcea-ţi faţă c-astfel s-a belit !
Iată una din cele mai bele flori din estetica pedanţilor.
Tot acestora sîntem datori cu belele-arte şi eu foile bele-
tristice. Sărmană limbă, în ce belele ai căzut cu Trisotinii
cari te belesc astfel !
— c i u n e . Aberăciune ! Poate cineva să creadă că
s-ar fi găsit un om pe lume, a cărui unică ambiţie să con-
siste în a anina o codiţă la toate cuvintele româneşti, pre-
cum copiii leagă căldări de coada cînilor ? Dar, s-a găsit !
acel fenomen comic există sub forma cea mai serioasă.
Deviza lui este : ciune sau periciune / Cred că după
moartea lui va fi împăiat şi păstrat în cabinetul istoriei
naturale, ca un specimen de pedantomania cea mai tur-
bată ! iar pe vitrina în care el va fi expus, posteritatea va
citi următoarea înscriere :

FRACCIUNE DIN NACIUNEA CIUNIŞTILOR

Specimen unic !

(Publicul este rugat a respecta pussăciunea sa, ferin-

du-se de el.)
• — ţ i u ne. Vară-primară cu păcătosul ciune; însă o
rudă şireată, care a escamotat tronul vărului său. Această
terminare s-a furişat pe nesimţite în convorbirea română

204
şî a năvălit mai cu seamă în ziaristică şi în elocuenţa par-
lamentară. Ba dă graiului o intonare ţiuitoare, care pro-
duce în urechi o gîdilire nesuferită ; prin urmare, îi este
cu neputinţă a găsi calea inimei.
In zădar un june ţiunist ar căuta să îndoioşeze pe în-
gerul adorărei sale, zicîndu-i eu glas tremurător: Ah !
doamnă, apariţiunea d-voastră mă aduce într-o emoţiune...
mă pătrunde de o senzaţiune... mă pune într-o conjuziune,
cît nu pot să vă fac o declaraţiune demnă de... etc., etc.
îngerul şi-ar freca urechile cu mîinile sale trandafirii
şi ar cădea numaidecît în spasmuri !
Camera Deputaţilor şi Senatul răsună adeseori de ţiui-
turi şi mai accentuate. De pildă : Domnilor ! Cestiunea a
dat loc la multe discuţiuni în secţiuni, şi la multe inter-
pelaţiuni asupra interpretaţiunei constituţiunei. Protesta-
ţiunile majorităţei au produs adîncă senzaţiune în sînul
reprezentanţiunei naţionale şi ele au cauzat frecuente
înterupţiuni în discuţiunea propoziţiunei ministeriale...
etc., etc.
A r jura fiecine că asistă la glumele flăcăilor de ţară
în nopţile de şăzători şi că aude o limbă păsărească. Să
fie oare Camera o şăzătoare ? !
N. A. Nici un poet cu talent şi cu simţul armoniei nu
îndrăzneşte a să servi de ţiune în versuri. Pentru ce dar
în proză ? Să fie oare acest ţiune ca o manta de vreme
rea ? pentru ce asemenea umiliaţiune pe capul lui ?
Pentru că are un ce desplăeut, care produce tonuri
discordante în armonia limbei ; pentru că oricât de gra-
matical să fie ţiune, românul îi preferă alte terminări care
îi sună mai 'bine la auz ; aşa mai lesne se împacă el cu
admitere decît admisiune, mai voios cu proclamare decît
cu proclamaţiune, mai mulţămit cu contribuire decît cu
contribuţiune etc., etc.
Bietul ciune de pocită memorie a răposat ! astfel va
răposa şi ţiuitorul ţiune; căci simţul estetic al românului
nu-i dă dreptul de împămîntenire în ţară. Este dar de
temut că multe scrieri moderne împestriţate cu ţiuni vor

205
avea aceeaşi soartă ca unele opere de pe timpul lui Rabe-
lais în Francia.
Aviz la autorii noştri prozatori şi poeţi.
— ţ i o n e. Altă terminare ambiţioasă, dar timidă încă.
De-abie îşi arată nasul pe ici, pe cole, şi se retrage degrabă
îndărăt; însă iru pierde sperarea de a detrona la rîndul ei
pe ţiune. Ea are multă asemănare cu unii pretendenţi
foarte fini din ţările noastre, cari trag cu coada ochiului
spre tronul României.
Lasciate ogni speranza !...1
E i b i n e ! O buruiană părăsită în grădina retoricei
parlamentare. Sînt discursuri patriotice, în care ei bine
figurează, aşa de des, încît sustrăgîndu-1 din sinul lor,
nu ar rămînea nimic.
Ei bine ! repetat cu emfaz, are un ce pretenţios şi gro-
tesc, care dă oratorilor un aer ridicol şi probează sărăcia
eloeuenţei lor.
I n i m i c i . Nu-i destul că românii au avut neprietini,
au avut duşmani, au avut neamici, graţie pedanţilor, ei
mai au şi inimici, inimi-mici.

0 ! voi, pedanţi ridiculi, ai limbei venetici! 2

De cînd o naiba crudă, adusu-v-au pe-aici
Românii, mari la suflet, se lupt' cu inimi-mici !

— m i n t e . O codiţă destinată a forma, sau mai bine

Zicând a deforma adverb uri nouă. Ea are şi meritul de-a
face din români un popor de mincinoşi. Exemplu :
— D-l ministru lucrează sincera-minte la dezvoltarea
progresului.
Deputatul ţării vorbeşte leal-minte...
Tribunalul decide legal-minte... etc., etc.
Minciuni şi iar minciuni ! şi tot minciuni ! Părinţii
noştri întrebuinţau terminarea este şi vorbeau mai ome-
neşte, sau se serveau de adjective sub formă de adverburi,
1 Lăsaţi orice speranţă !... (it.) (n. ed.)
2 Alecsandri se referă la latiniştii ardeleni care denaturau
limba. (n. ed.)

206
şi se exprimau limpide, frumos, înţelept, adevărat-româ-
neşte : căci se fereau necontenit de păcatul minciunei. [...]
R e d a p t o r . Fabricant de articole în oficina unui
ziar, singur apt a produce apte patriotice, a fi exapt în
ştirile ce publică, a fi compapt în stilul său, a avea tapt
politic şi care a făcut contrapt şi a încheiat un papt cu
pedanţii, căci se pune ades în contapt cu dînşii.
Întrebarea naturală ce-şi face oricine este : pentru ce
redactorul acela, un om inteligent, voieşte numaidecît să
fie redaptor, cînd toţi publiciştii însămnaţi din ţările civi-
lizate sînt simplu redactor ? Răspunsul nu poate fi altul
decît : că zisul redaptor are curioasa ambiţie de a fi unic
în soiul său, de a nu fi înţeles şi încă mai puţin citit. [...]

(Convorbiri literare,
1S69, 1 aug., 15 noiembr.)

PLUGUL BLÂSTEMAT

Vecină cu moşia bogată şi domnească

Se-ntinde o cîmpie mănoasă, răzeşească,
Pe care o pîndeşte avanul domnitor
Cu poftă nesăţioasă, cu ochi adunător.
El vrea ca să-şi cîrpoască hlamida aurită
Cu zdreanţa sărăci mei de veacuri moştenită.
Dar nu vrea răzăşimea să-i vîndă-al său ogor
Căci e legat prin sînge pămîntul de popor.
„Nu vrea ? răcneşte vodă... Prostimea înteţită
Ridică azi din ţărnă fiinţa-i umilită
Şi îndrăzneşte-a-şi pune vroinţa-n faţa mea ?
Să afle dar ce-i vrerea atunci cînd domnul vrea !" 1

1 Vodă Mihail Sturza.

207
17 — Satira In literatura română, voi. I
A doua zi o ceată de mulţi neferi călare,
Inconjurînd pe vodă, păşesc peste hotare,
Şi ca să tragă-o brazdă, aduc un mare plug,
Unealtă de hrăpire cu şese boi în jug...
Cîmpia năvălită luceşte verde-n soare,
Dar un fior pătrunde în orice fir şi floare,
Şi via ciocârlie cîntarea şi-a curmat,
Şi zarea se-nveleşte — c - u n nor întunecat.

Din capatul oîmpiei începe plugul rece

Să tragă brazda neagră pe locul unde trece,
Şi pajiştea atinsă geme nencetat
De-a-fi-njumătăiţită prin fierul blăstemat.
Văzduhul se răsună de strigăte de ură,
Şi plugul lasă~n urmă-i în verdea bătătură
O rană lungă, largă, din care amărît
Se-nalţă-n cer blăstemul pămîntului răpit.

Şi tot înaintează plugarii... cînd deodată

O falnică româncă în cale se arată,
Frumoasă, tristă, naltă pe frunte cu ştergar
Şi c-un pruncuţ la sînu-i, păşind măreţ şi rar.
Ea vine şi faţă eu boii se opreşte,
Din ochi aruncă fulgeri, apoi aşa grăieşte :
„Vrei să ne prăzi tu, vodă, avutul strămoşesc !
A ! dacă nu ai teamă de trăznetul ceresc,
Na !... zi să treacă plugul pe-al meu copil din faşă,
Ga să-ţi rămîie-n lume pomină ucigaşă."
Ea zice şi depune odoru-i lîngă boi.
Minune !... Cei din frunte, plăvanii amîndoi,
Cu ochi plini de blîndeţe pe dînsul capul pleacă,
îl mirosă ; el rîde şi ei nu vor să treacă.

„In lături !" strigă vodă, şi glasu-i răguşit

Se pare de pacatu-i în popt înăduşit.
Iar falnica româncă pe sînu-i alb cruceşte
A sale braţe albe, obrazu-şi dezveleşte

208
 Ş-adaoge-n glas tare : „Mai bine mort de mic,
Decît s-ajungă-n lume prin tine un calic.
Dă ! trage brazda, feară, şi-ngroapă laolaltă,
Alăture cu pruncul, mîndria ta înaltă !"

Năprasnic, atunci vodă c-un bici cumplit de foc

Loveşte-n boi să-i miie, dar boii stau pc loc
Ş-acopere copilul c-o caldă înfaşare
Prin aburii ce iese din deasa lor suflare
Şi ciocîrlia-ncepe cîntările-a-şi urma,
Şi mama în uimire-ncepe-a lacrima.

„Muiere ! strigă vodă turbat, schimbat în fcară.

Peri deci şi tu pe brazdă, şi ţîncul fraged peară !"
Nebun, el se răpede, dar n-a făcut doi paşi,
Şi iată că tufarii se mişcă a vrăjmaşi,
Şi iată că s-aude un glas dc răzbunare,
Şi iată că se vede o gloată-n fuga mare
Venind cum vine zmeul pe aripă de vînt,
Cu-o falcă sus în ceruri şi alta pre părnînt.

Răzăşii sînt, răzăşii !... Fugiţi, periţi cu toţii.

Păcatul vă ajunge, neferi şi domn, voi hoţii !
Răzăşii în urgie s-apropie de voi
Ca să vă puic-n juguri, să daţi plugul napoi.

Dispar în clipă hoţii şi zarea se deschide,

Şi gloata strigă : „Oarba !..." şi copilaşul rîde.
(Poezia Plugul blăstemat, datată 12 oct. 1888
nu a fost publicată in timpul vieţii autorului.)

UNOR CRITICI

Voi ce cătaţi defecte în scrierile mele

Şi intonaţi fanfare cînd constataţi în ele
Greşeli, imagini slabe, cuvinte ce vă par
Lipsite de-armonie, erori chiar de tipar,

209
17*
 Voi care vă daţi truda de-a şterge de pe lume
Tot lucrul de-o viaţă întreagă ş-al meu nume.
De ce atîta rîvnă ş-atîtea opintiri
Ca să aflaţi în mine a voastre însuşiri ?

Poetul care cîntă Natura-n înflorire,

Simţirea omenească, a Patriei mărire,
Chiar slab să-i fie glasul, e demn de-a fi hulit,
Cînd altul vine-n urmă-i cu glas mai nimerit ?
Şi oare se cuvine, şi oare-i cu dreptate
De a schimba în crime a sale mici pacate ?...
O ! critici buni de faşă, poeţi în şepte luni,
Vulturul nu se mişcă de-un ţipăt de lăstuni.

Oricare păsărică îşi are ciripirea,

Ce-n treacăt pe-astă lume îneîntă auzirea,
Nalţînd un imn la ceruri prin alte imnuri mii
Ş-adăogînd o notă 1-a lumei armonii.
Am scris eu multe versuri şi poate chiar prea multe,
Dar n-am cerut la nime cu drag să le asculte
Nici mi-a trecut prin minte trufaş ca să păşesc
în fruntea tuturora ee-ntr-una viersuiesc.

E unul care cîntă mai dulce decît mine ?

Cu-atît mai bine ţării, şi lui cu-atît mai bine
Apuce înainte ş-ajungă cit de sus.
La răsăritu-i falnic se-nchină-al meu apus.
Iar voi, oare asupra-mi săgeţi tocite trageţi,
Cîntaţi, dacă se poate, fiţi buni şi nu mai rageţi '
Mirceşti, [1888]
(Manuscris S20, f. 53—54.)
 NICOLAE FILIMON

(1819-1865)

învaţă la şcoala dascălului Chiru, pe care

o părăseşte, neputînd suporta „scărpinarea pe spi-
nare cu nuiaua de alun"... Autodidactul N. Filimon,
pasionat de muzică, este cîntăreţ bisericesc, flautist
şi corist în trupa Henriettei Karl, iar în 1857 croni-
car muzical şi dramatic la ziarul Naţionalul, susţi-
nîncl promovarea unui repertoriu autohton. în 1858,
în urma unei călătorii, publică Escursiuni în Ger-
mania meridională. Memorii artistice, istorice şi cri-
tice (1858), în cuprinsul volumului (apărut în 1860)
introducînd şi pagini de proză beletristică, dintre
care cităm nuvelele Friederich Staaps sau Atentatul
de la Schoenbrunn în contra vieţii lui Napoleon I
şi Mateo Cipriani, eroii lor fiind răzvrătiţi sociali.
Este perioada literară cea mai fecundă a lui Filimon.
Pe lingă numeroasele cronici muzicale, teatrale, lu-
crări de folclor, pamflete etc., apărute în ziarele
Ţeranul român, Dîmboviţa, Nichipercea ş.a., publică,
în 1861, în Revista Carpaţilor, nuvela Nenorocirile
unui slujnicar sau gentilomii de mahala, iar în
1862—1863, în Revista română, „romanţul original"
Ciocoii vechi şi noi sau Ce naşte din pisică, şoarici
mănîncă, în care autorul satirizează societatea acelor
vremi. Este creatorul, în literatura noastră, al ceha

211.
 dinţii tip de parvenit — Dinu Păturică —, carc va
sluji de model altor scriitori: Duiliu Zamjirescu
(Tănase Scatiu), G. Călinescu (Stanică Raţiu), I. M.
Sadoveanu (Iancu Urmatecu) etc.

CIOCOII VECHI ŞI NOI

sau
CE NAŞTE DIN PISICA,
ŞOARICI MANÎNCA

PROLOG

Nimic nu este mai periculos pentru un stat

:e voieşte a se reorganiza, decît a da frînele guvernului
:n mînile parveniţilor, meniţi din eoncepţiune a fi slugi
şi educaţi într-un mod cum să poată scoate lapte din
piatră cu orice preţ !...
Platon a zis, cu două mii de ani înainte de a lua noi
pana în mînă ca să descriem pe ciocoi, că un om, ea să
poată deveni cetăţean onest, mai întîi de toate caută să
fie născut bine, crescut în frica lui Dumnezeu, şi din copi-
lărie pînă la maturitate să trăiască înconjurat de oameni
virtuoşi şi drepţi.
Ciocoiul este totdauna şi în orice ţară un om venal,
ipocrit, laş, orgolios, lacom, brutal pînă la barbarie şi
dotat de o ambiţiune nemărginită, care eclată ca o bombă
pe dată ce şi-a ajuns ţinta aspira,'ţiunilor sale.
Pepiniera în care cresc aceşti inemici ai onoarei şi ai
tuturor virtuţilor cetăţeneşti este mai totdauna casa
bogatului şi mai cu seamă a bogatului parvenit. Aci vine
ciocoiul, umilit, şi cere a servi pe boierul pentru o bucată

212.
de pine, o cameră de dormit şi un veştmînt ca să se apere
de asprimea frigului.
în anii dinţii, aceste vulpi eu două picioare, care întrec
în ipocrizie şi vicleşug pe cele eu patru picioare din fabu-
lile lui Esop şi La Fontaine, petrec împreună cu servitorii
cei îmbătrîniţi în păcate de tot felul, îi studiază cu cea
mai mare atenţiune, încît la etatea de douăzeci de ani, ei
ştiu foarte bine cum se fură cloşca dupe ouă fără să
cîrîie ; eu alte cuvinte, ştiu cît să fure de la aprovizionarea
din toate zilele, cît de la aprovizionările cele mari, cît
de la arendarea moşiilor şi alte mai multe tranzaeţiuni
ale casei boiereşti în care se aflu servind.
Ştim cu toţii că între slugile de la casele bogaţilor, ca
în toate meseriile sociale, există o ierarhie oarecare.
Ciocoiul, dar, îşi începe uneori cariera de la postul de
rîndaş, iar alteori de la lacheu ce se pune în coada tră-
surei boierului ; devine cu încetul sofragiu, apoi vătaf
de curte, iar mai pe urmă se face şi el boier ; şi cu toate
că unii-alţii îi zic în deriziune boier făcut, copiii lui însă
devin boieri şi fii de boieri.
în timpul pe cînd ciocoiul îmblă după trăsura boierului,
el află toate slăbiciunile stăpînului său şi-i ajută cît poate
ca să şi le împlinească în paguba lui şi în folosul său.
Se întîmplă, însă, de multe ori ca stăpînul ciocoiului să
aibă şi virtuţi, dar aceste lucruri pătrate nu pot să intre
în capul şi-n inima cea triunghiulară şi îngustă a ciocoiu-
lui plecat pe drumul de a deveni om mare cu orice preţ.
Ca sofragiu se obicinuieşte atît de mult cu mîncările
delicate, încît nu mai poate să trăiască fără friptură de
fazan, brînză de Parma, salami de Verona, icre moi, con-
serve de Francia şi vinuri din cele mai celebre dealuri
ale Europei. Astfel dar, cînd ciocoiul ajunge la gradul de
vătaf, este corupt moraliceşte şi fiziceşte pînă la măduva
oaselor.
înălţat la acest din urmă şi mai suprem grad al slugă-
riei, ciocoiul devine prevăzător ca un prezident de cabi-
net... din Europa. Ideea ce-1 preocupă ziua şi noaptea este
de a afla metodul prin care să-şi facă stare. Diferite pla-

213
nuri i se prezintă în imaginaţiune, unul mai întunecos
decît cellalt ; le studiază pe toate şi, găsindu-le realiza-
bile, le pune în lucrare fără mustrare de conştiinţă.
S-a zis de mai mulţi filozofi şi cărturari că conştiinţa
este cel mai aspru jude al criminalului. O fi, nu tăgăduiesc,
dar vătaful de curte cunoaşte secretul de a face din acest
aspru judecător un consilier întocmai după cum îi tre-
buieşte lui.
El zice în sine : „Tot omul este creat de Dumnezeu cu
dreptul de a se hrăni pe pământ ; de ce dar unii oameni
au mai mult decît le trebuie, cînd alţii nu au nici chiar
mijloacele necesarii spre a se susţine ? De ce unii sunt
puternici şi alţii nebăgaţi în seamă ? De ce unii stăpî-
nese pămînturi întinse, iar alţii nu au nici chiar pămîntul
necesar spre a se înmormînta ? Aceasta este o stare de
lucruri anormală — zice înţeleptul vătaf de curte — şi
cată să o combat din toate puterile", adaogă el. [...]
Nu trece mult şi ingeniosul vătaf de curte se pune cu
ardoare a nivela starea societăţii... îşi cumpără moşioare,
vitişoare şi alte diminutive de acestea care fac viaţa
lesne şi plină de plăceri.
După ce a ruinat de ajuns pe nenorocitul boier, care
nu 1-a lăsat să piară de foame pe drumuri şi după ce şi-a
luat rangul de pitar, la care nu este vătaf de curte care
să nu aspire, omul nostru caută un pretext şi părăseşte
casa stăpînului său tocmai atunci cînd acesta simte cea
mai mare nevoie de dînsul.
Este cunoscut că omul îmbogăţit prin furtişag nu se
satură niciodată de avere, ori cit ele bogat ar deveni, ci,
din contră, caută nouă mijloace de a-şi mări bogăţiile.
Căsătoria, dar, devine pentru dînsul o nouă mină de
exploatat. Se propune ca ginere pe la toate fetele bogate ;
trămite samsari de căsătorie în toată ţara şi nu se însoară
decît numai atunci cînd găseşte o zestre dupe placul lui,
fără să se turbure cît de puţin daca femeia cu care-şi
leagă soarta este jună, frumoasă şi crescută bine, sau
slută şi depravată.

214.
 Omul ce se însoară numai .pentru ca să-şi mărească
starea niciodată nu ia soţie bună. Ciocoiul o ştie şi aceasta,
dar îi pasă foarte puţin, căci el nu are altă ţintă decît
realizarea planurilor sale cele ambiţioase. N-apucă să
treacă luna de miere şi casa ciocoiului devine o cafenea
în oare se adună toată lepra societăţii. Soţia lui devine
o Messalină ; copiii se nasc Dumnezeu mai ştie cum, cresc
împreună cu slugile şi, tocmai cînd ajung la gradul cel
mai înalt al oorupţiunei, îi trimite în Francia ca să înveţe
carte.
Nenorociţii copii, lipsiţi de edueaţiunea morală şi ne-
întăriţi prin virtuţi şi exemple de onoare învăţate din
casa părinţilor, cum ajung la porţile Parisului, cad în
mînile femeilor şi junilor celor stricaţi, cari îi depra-
vează şi mai rău ; iar cînd se întorc în patrie, în loc să
aducă cu dînşii luminele Europei civilizate, nu aduc
decît viciul şi depravarea sau, dacă vreunul dintr-înşii
reuşaşte a învăţa cîte ceva, această cultură intelectuală,
nefiind susţinută de o educaţiune morală, produce mai
mult rău decît bine nenorocitei ţări ce hrăneşte în sînu-i
asemenea vipere.
Ciocoiul sau puiul de ciocoi, ajuns om de stat, se deo-
sibeşte de omul onest prin mai multe fapte, iar mai cu
seamă prin purtarea sa. El nu se pronunţă definitiv pentru
nici o doctrină politică, nu se face adept credincios al
nici unui partit, nu doară că are spiritul drept şi nepăr-
tinitor, ci ca să poată exploata deodată toate doctrinele
şi partitele în folosul său.
Amorul de patrie, libertatea, egalitatea şi devotamen-
tul sînt vorbele sacramentale ale ciocoiului, pe care le
rosteşte prin adunări publice şi private ; dar aceste vir-
tuţi cetăţeneşti, de care face atîta .pompă, nu sînt decît
treptele scării pe care voieşte a se sui la putere ; şi uneori,
cînd ele nu-i servă de ajuns, el aleargă la străini şi
priimeşte de la dînşii posturi în ţara sa.
Ajuns la gradul de mărire pentru oare a comis toate
mişeliile, a suferit toate umilinţile şi a declamat, fără de
a le simţi, toate virtuţile din lume, ciocoiul îşi ridică

215
masca ipocriziei de la ochi şi se arată lumei în mizerabila
şi uricioasa nuditate a sufletului său celui mic.
Inima lui, asprită de suferinţele, umilirile şi înjosirile
prin care a trecut, devine incapabilă de orice simţămînt
frumos şi uman. Libertatea presei îl supără, căci desco-
peră inichităţile vieţei sale şi nu-1 lasă să despoaie de averi
pe stat şi pe particolari ; funcţiunile statului le împarte
la ciocoi cu cea mai mare prodigalitate şi, ea să se poată
folosi mai bine de orînduirile în servicie, îşi recrutează
un ciocoi tot de calibrul său şi speculează printr-însul
pînea nenorociţilor funcţionari.
Iată tipul ciocoiului din toate ţările şi mai cu seamă
din ţara noastră, unde lumina adevăratei civilizaţiuni n-a
răsipit încă norii cei groşi ai ignoranţei şi ai deprava-
ţiunei. Iată tipul ce ne propunem a urmări în deosebitele
faze prin care el a trecut în secolul nostru, de la ciocoiul
cu anteriu şi cu călămări la brîu al timpilor fanariotici,
pînă la ciocoiul cu frac şi cu mănuşi albe din zilele
noastre.

(Romanul Ciocoii vechi şi noi a apărut iniţial în Re-

vista română, an. II (1862). p. 595—612, 737—770; an.
III (1863), p. 56-—80, 319—354, 582—678.)
 ALECU RUSSO
(1819-1859)

Datele biografice referitoare la anii copi-

lăriei sînt sărace şi contradictorii. Cert este că după
studii în Elveţia şi călătorii în Franţa şi Italia, în
anul 1836 se întoarce în ţară, însufleţit de ideile îna-
intate ale timpului, devenind, cum singur se carac-
teriza, „ostaşul propăşirii". în ianuarie-februar ie 1846,
i se joacă la Teatrul Naţional din laşi „Comedia
vodevil într-un act" Băcălia ambiţioasă şi Jignicerul
Vadră sau Provincialul la Teatrul Naţional, aceasta
din urmă conţinînd idei satirice la adresa stăpînirii
(„Din Focşani la Dorohoi / Ţara-i plină de ciocoi"...),
pentru care este „arestuit" sub acuzaţia de „răzvră-
titor al orindidrii publice în ţara sa", urmînd să fie
ţinut „la cea mai aspră popreală", la schitul Soveja.
Ia parte la mişcarea revoluţionară din Moldova de
la 1848, fapt pentru care este nevoit să se exileze,
întorcîndu-se după doi ani.
Autorul poemului Cîntarea României, deşi nu are
o operă întinsă, rezervă multe pagini criticării unor
nedreptăţi din vremea sa şi satirizării stricătorilor
„limbii vechi şi-nţelepte".

217
 CUGETĂRI

[PARTEA ÎNTIIA]

II

Cînd îşi aruncă cinava ochii pe ceea ce să

cheamă literatura română, puţine şi rari producţii pot a-i
opri cu plăcere ; puţine îndestulează mintea şi inima :
cele multe sînt copilării, cercări fără formă, a cărora preţ
stă numai în costul tipografiei şi în încrederea ce au
autorii lor că nu se pot găsi lucruri mai frumoase în
lume. Pentru a înţelege pe alţii, trebuie gramaticele şi
lexicoanele a feliuritelor limbi neolatine de astăzi, sau de
nu, eşti silit a le gîci, ca cimiliturele d-lui R. 1 , înţelesul
cuvintelor schimonosite de sistemele geniilor noi.
Cînd mă aştept la vreo idee nouă, lămurită, izvorîtă
din mintea română şi scoasă la lumină în limba română,
îmi aduc aminte că ideea aceea am ceti't-o în autori fran-
ţexi sau nemţi, cu deosebirea însă că aceştii o esprimaseră
lină, frumoasă, fără silă, şi ai noştri o prefac în logogrif 2.
Unul preface toată limba în iune, altul în ţie, altul în iu,
altul în înt... de nu ştii cum să te întorci între aceste patru
puncturi cardinale a gramaticilor.
Nu mai este iertat românilor a grăi româneşte, sub
osîndă de ignoranţă; o mare parte din acei ce se încerc a
scrie şi-au dat cuvîntul a schimonosi ce este, şi mulţi
vroiesc a face o limbă nouă ; cei procopsiţi, sub cuvînt
că sînt procopsiţi şi au idei, cei neînvăţaţi pentru că do-
resc să pară învăţaţi ; nici unul nu gîndeşte că limbele
se fac prin vreme, prin scrieri bune, după rîndul şi spiri-
tul naţionalităţilor ! Adevărat, nevoile nouă cer mijloace

1 Dimitrie Ralet, care publicase, în România literară, o suită

tic Maxime şi întrebări, (n. ed.)
- Logogrif — un fel de ghicitoare, şaradă în care se ghiceşte
un cuvînt după indicaţii de conţinut, (n. ed.)

218.
nouă, şi ideile nouă au trebuinţă de cuvinte nouă, dar
nevoia trebuie să le deie la ivală, să le creeze şi să le
împământenească. Să fim siguri că unde ne-a trebui un
cuvînt, nevoia îl va iscodi, nu după sistema cutăruia sau
a cutăruia, dar după logica limbei, pe care nu o fac nici
învăţaţii, nici lexicoanele.
în veacul al XVI-lea, cînd Europa era la punctul unde
sîntem noi de vreo douăzeci de ani, la renaşterea ştiinţelor
ş-a artelor, pedantismul amerinţa limbele de o soartă ce
are multă asemănare cu soarta limbei noastre. Latinismul
îneca spiritele ; neologismul ţinea loc de talent ; iscodirea
de cuvinte era geniul ! Cu cît o carte era plină de sisteme,
cu cît era mai neînţeleasă, cu atîta se părea mai fru-
moasă şi mai sublimă ! Pedanţii se felicita unii pe alţii...
era epoha lor ! ! Pe acea vreme trăia Rabelais, un om
care ştia latineşte, dar vorbea curat franţuzeşte ; cum s-ar
zice astăzi la noi, un om ce ar şti franţuzeşte, dar ar
vorbi, cu toate aceste, româneşte. Acest Rabelais rîdea de
pedanţi, carii dispoia mereu latineasca vrînd a sehimosi
franţuzeasca. De s-ar ivi pe ţermurile Dunărei un Rabe-
lais, nu s-ar ruşina să zică şi de noi că despoiem franţu-
zeasca, ca să schimosim româneasca.
Nu este din cale-afară a înmîna autorii ardelo-ro-
mâno-moldoveni la limba franţeză din veacul al XVI-lea :
mulţi din d-lor vor socoti că-i o furătură sau o împrumu-
tare din sistemele şi scrierile vestite de astăzi; de pildă :
„— Mon ami, d'ond viens-tu â ceste heure ?
L'escholier lui repondit: De l'alme, inclyte et celebre
accademie que Von vocite Lutece.
— Qu'est-ce ă dire ? dict Pantagruel ă un de ses gents.
— Cest, repondit~il, de Paris.
— Tu viens donc de Paris ? dict-il. Et ă quoi passez
vous le temps, vous aultres, messieurs estudiants au dict
Paris ?
Repondit l'escholier; Nous transfretons a sequane au
dilucule et crepuscule ; nous deamboulons par Ies corapi-
tes et quadrivies de l'urbe; nous despumons la verboci-
nation latiale, et. cornme verisimiles amorabonds, captons

219.
la benevolence de Vomnijuge, omniforme et ommgena
sexe feminin." 1
Au trebuit limbei franţeze două veacuri pentru a se
descurca de barbarismul pedantismului ! I-au trebuit un
şir de oameni ca Rabelais, Pascal şi autorii al XVII-lea
şi al XVIII-lea veac, pentru a se curaţi de latinism şi de
italianism, şi a se pune pe calea ei.
Ce este literatura de nu chiar expresia vieţii unei
naţii ? înrâurirea literaturilor, ca să fie dreaptă şi le-
giuită, trebuie să iasă din gradul civilizaţiei, din aplecarea
naţională, din înrâurirea stărei morale, soţiale şi politice ;
toate aceste elemente trebuie să se înşire delaolaltă. Cînd
un popor moare, puterea literaturei lui este moartă ; ră-
mîne numai o rezervă de idei, care nu sînt a nici unui
popor îndeosebi, ci a omenirei întregi, fără deosebire de
timpuri ; iar forma veche întrebuinţată la lucrul nou nu-i
alta decît o giucărie. Cine întrebuinţează forma literaturi-
lor vechi învie poporul acel mort cu gândul şi cu năravu-
rile lui, căci literatura nu poate fi decît haina unei fiinţi.
Dar ce este pentru naţiile ce se rătăcesc in întreitul
pedantism a formei, a cuvintelor şi a momiţeriei 2
străinilor ?
De mirare este că românii au început cu pedantismul,
cînd pilda naţiilor putea să le fie de învăţătură. Italienii,
spaniolii, franţuzii s-au dezbătut veacuri întregi în faşele
pedantismului de tot feliul, pînă ce, în sfîrşit, şi-au luat
de seamă că al XlX-lea veac după Hristos nu seamănă
cu al XlX-lea veac înainte de Hristos ; că credinţele au
luat prefacere şi întindere, că amestecarea noroadelor a
amestecat ideile şi a alcătuit o dată cu noi naţii şi limbi,
noi, după întîmplările noi ale omenirei. Veacul al XVI-lea,
zis al Renaşterii, nu-i alta decît reacţia lumei în limbi,
ştiinţi şi credinţi, şi răscoala spiritului popoarelor în con-
tra pedantismului. Ce ni s-ar părea oare să întîlnim pe

1 I'antagruel, liv. II, chap. 6

2 Momiţerie — maimuţăreală, imitaţie servilă, (n. ed.)

220.
uliţi o manină 1 cu mcstii turceşti, cu frac, ş.i pe cap cu
coif roman ? Pe teatru aseminea îmbrăcăminte se cheamă
anahronism, în literatură pedantism.
Pedantismul are multe ramuri, dar nici unul nu-i mai
aprig ca pedantismul cuvintelor, pentru eă-i cel mai
uşor... [...]

(Cugetările au fost publicate

în România literară, 1855.)

1 Manină — namilă, (n. ed.)

 DIMITRIE BOLINTINEANU
(1819-1872)

S-a născut în Bolintinul din Vale, lingă

Bucureşti. învaţă la Şcoala de la Colţea, apoi la
Sf. Sava. Rămas orfan duce o existenţă grea, fiind
copist, secretar. Debutează în 1842, în Curierul de
ambe sexe, cu poezia O fată tînără pe patul morţii,
elogiată de Eliade, şi mai tîrziu de Eminescu, în
Epigonii. Participă entuziast la lupta de eliberare
socială şi naţională, scriind poezii patriotice, legende
şi balade istorice, pe care le publică în Curierul ro-
mânesc, Foaie pentru minte, inimă şi literatură, Pro-
păşirea etc. în 1846 primeşte, din partea Asociaţiei
literare, o bursă de studii şi pleacă la Paris, unde ia
legătură cu cercurile revoluţionare şi continuă să
scrie poezii inspirate de dragostea de ţară, care vor
fi tipărite, alături de altele, în 1847 : Colecţie din
poesiile domnului D. Bolintineanu. întors în patrie,
în 1848 (după ce luase parte la revoluţie în Paris,
în februarie), este în fruntea acţiunilor revoluţionare,
redactînd şi ziarid Poporul suveran. Exilat, călăto-
reşte mult, în special în sudul Europei, scriind poezii,
note de drum etc. Se înapoiază din exil în 1857 şi
se dedică luptei pentru Unire. în timpul domniei
lui Cuza e ministru ; dă dovadă de o abnegaţie totală.
Scrie versuri şi proză sub influenţa ideilor înaintate,
atitudine ce nu-i va fi iertată de oficialitatea bur-
ghezo-moşierească de după 1866, care îl va lăsa să

222.
moară în cumplită mizerie, retrăgîndu-i chiar şi
pensia.
In cadrul operei lui Bolintineanu satira, îndrep-
tată contra „celor ce pradă", a „boierilor antinaţio-
nali", a corupţiei politicienilor ş.c.l., ocupă un loc
deosebit de important, mărturie stînd şi voi. Nemesis.
Satire politice, I—II (1861), Menadele. Satire politice,
sociale (1870) etc.

MENADELE

SATIRE POLITICE, SOCIALE

1870

DESPRE DATINE

[...] Un june se însoară cînd corpu-i plin de boale

Şi sufletu-i de viciu, rămîne-n coate goale
Şi-n datorii : o zestre îi trebuie-a lua,
Să-mpace creditorii, se pune a se-nsura.
Destul să aibă în lume o sferă mai splendidă,
Să între prin saloane, să fie d-o partidă,
Sau advocat, să fie din bande-electorale,
Sau jurnalist ce cîntă virtutea pe parale.
Izvoarele de viaţă pe cei bătrîni îi flată
Şi el ca leu devoră pe zestre şi pe fată.
Pe zestre mai mult încă. Ce vine ? teatru, bal,
Carîte cu coroane pe timp de carnaval.
O serie de baluri şi o plimblare-afară,
La băi, mîncăm budjetul ca guvernul din ţară !

223
 începe viaţa tristă, o cale el îşi ia :
Să fure în serviciu, şi p-aur ea să dea
Ai săi farmeci, căci viaţa de lux le cere aur,
Cum moartea cere prade, cum fala cere laur.

Cînd ai protecţiunea unui ministru mare,

Prin graţia cucoanei ce varsă desfătare,
Ca o răcoare dulce de fragez trandafir,
Ce îi oferă-amorul cu buclele de fir,
Un soţ aşa ferice ajunge unde-i place
Şi chiar cînd face pradă, al său ministru tace.
A da în răsfăţare la un putint de zi
Un sîn de flori a strînge în braţe, a-netezi,
Ce vrei să fii în ţară, îndată tu vei fi —
Aceasta este-o tristă şi amărîtă cale :
Se duc moşii şi case, se duc bonuri rurale
Pe la modiste, .mare scădere le fac lor !
Dar dama graţioasă mai are alt izvor.
Un supliment, .şi două, trei, şi înainte
Ce-i pasă ! tot ce naşte va merge în morminte
Budjetul ţării geme ; dar ce ne turburăm ?
Budjetele-s făcute ca noi să le mîncăm.
Sînt, credem, chiar miniştri ce sexului plătesc
Din bani ce primăriii şi statului hrăpesc,
Cînd cîni, cînd mîţe moarte, cînd tină şi abim 1
Pe strade te salută din Vergu la Antim'.
Puţin ne pasă daca fanarele sînt stinse,
în umbră amorul are făcliile aprinse,
Şi furu în întuneric imperiul său are
Şi blestemă lumina ce nu-i dă apărare

O mumă zice fiicii cînd e de măritare

Să ceară de la soţu-i tot ce în gust ea are.
Şi daca el refuză sau nu are să-i dea,
Atunci prin al său fermec să-şi facă însuşi ea.
Sînt mume ce comptează pe fata care creşte
A-şi face-a sa avere, ea nu se mai roşeşte !
1 Abim — abis, prăpastie (fr. abîme). (n. ed.)

224
Sînt juni ce se însoară sperind că prin femei
Să dea cu cei mari mîna şi averi să-şi facă ei.
Cînd sînt în ministere miniştrii donjuani,
Femeile-elegante înoată multe-n bani.
Cînd soţul nu mai face oricare mulţumire
Ce luxul ei îi cere, măreţ să se răsfire,
Ea plînge, supărată pe soţul ce o lasă
Să vază de copii şi de tot ce este-n casă.
Şi zice cu ochi-n lacrimi : „ — Să-mi fac adoratori,
Să mă înece d-aur, să am viaţă de flori.
Am fost femeie simplă — şi cu idei morale,
Dar astăzi timpu-mi zice să iau o altă cale". [...]

Colo o jună fată, arzînd de frumuseţe,

Ce vrea să se mărite în prima sa juneţe,
Surîde mamei sale. „— N-ai zestre — zice ea —
Dar tu ai frumuseţe şi eşti copila mea !
Deci frumuseţea este o mare avuţie
Ce în sînul ei închide o mare bogăţie.
O dată măritată, ai pus mîna pe cheia
Ce face să deschidă o poartă — unde femeia
Găseşte strălucirea, deci tu nu eşti pierdută
Cînd eşti aşa frumoasă, cînd eşti aşa plăcută !"
La fiul său ea zice că nu e demn a fi
Avînd ani de serviciu spre a nu se-navuţi !
Un domn zicea odată d-un om în sărăcie :
„— Lăsaţi-1 ! e neharnic ! Cinci ani am vrut să fie
îh posturi şi el este sărac — e s t e un prost,
Netrebnică suflare născută fără rost".
Din pradă pe doparte, cum şi. prostituirea
Sînt căi ce iau familii să aibă fericirea !
Nu numai într-o stare de mare sărăcie,
Dar chiar în acea stare ce-i zice avuţie,
Căci omul, cu cît are, cu atît mai mult el vrea
Şi niminea nu are destul a savura,
Cînd viaţa lui se trece în dulce moliciune,
In lux, în desfrînare şi în deşărtăciune.

225
 Colo o damă mare, ce a îmbătrîmt
Şi cu amanţii tineri averea şi-a topit,
Nu este nici o zee chiar în mitologie
Ce-ar fi vărsat în cupa d-amor dulee-ambroazia
Cît ea varsă în viaţă pe sînul înflorit,
Comori de frumuseţe şi d-aur ce-a pierit.
Acum la bătrîneţe, ca un erou căzut,-
Pe gloriile sale se leagănă plăcut;
Dar cruda sărăcie, şi hula omenească
Vin laurii cu lacrimi acum să-i vestejească.
Femeia cea virtuoasă, ast dulce trandafir,
în lume are soarta şi partea de martir,
Iar omul ce are datini, morala şi virtute
Nu are nici o stimă în spirite căzute.
Dar este o conştiinţă ce opinia-njosită
Respinge şi consolă virtutea mulţumită ;
Aceste dulci fiinţe, ce ca suave flori
Vin să rajune 1 viaţa, ca stelele în nori,
Şi cu a lor zîmbire să copere pămîntul
Şi întristarea care dă omului mormîntul,
Sînt dulcile speranţe ce în viaţă de dureri
Vin ca lumina zilei, ca aure în seri.
Ai crede că-i ruşine român de a mai fi.
Aceste dulci fiinţe trăiră vai ! o zi ?
Femeia cea avută pe mîni streine creşte
Şi în streină limbă ea cugetă, vorbeşte.
în stofele streine îşi pară ai săi dulci nuri,
Al său aur, ivoriu, mărgăritar!, purpuri.
Şi dulcea frumuseţe sălbatecă ia floare
Din verzi păduri ce-o pune în vase lucitoare.
îi taie a sa coamă de umbră sau de fir
Podoabe naturale, ce ambrozii respir,
Şi drăgălaş sărută al lor gît de cristale,
Şi pun în locu-acestor podoabe naturale,
1 A rajuna — a întineri (fr. rajeunir). in. ed.)

226
 Dezgustătoare cocuri de părul cel strein,
Tot ca să urme mode ce de la streini vin.
Tot ce-i strein în ţară îneîntă această jună
Mlăstară 1 ; tot ce este o ficţie nebună,
Deşartă, ridieulă ; iar tot ce e frumos
Respinge : nu 2 cunoaşte tot ce e graţios,
Tot ce în române de la un timp răsare,
Ne umple de durere, precum şi d-admirare.
Dar lîngă ghimpi se naşte şi flori de puritate
Cu-a zorilor coloare, cum şi suavitate.
Femeile române sînt de natură bună,
Au inimă şi spirit, ce fac a lor cunună. [...]

CEI CE PRADĂ

Trăim în triste timpuri, n-ai nume pentru crime.

Nimic nu mai opreşte a barbarii-asprime,
Văzînd ce fac tiranii şi şerbii înfami ai lor,
Ai crede că prin arme învinseră-ast popor.
Această d-azi epocă, ce de tot ea dispune,
Coruptă, vrea guverne ce dau corupţiune.
Puţini găseşti în ţară bărbaţi oneşti şi buni,
Nici cîţi la mizerabili în foc afli tăciuni.
Din lux şi desfrînare nasc aste bande crude
De noi ciocoi, ce pradă şi-aduce un timp de trude.
Şi toată activitatea de om şi cetăţean
E ca să prade ţara, trecînd şerb la tiran.
Vai ! omul naşte-n ţară să-şi vînză conştiinţa,
Femeia frumuseţea, şi naţia fiinţa.
Era un timp odată cînd omul cel cinstit
Lovit ori de guverne sau de un favorit,
Societatea toată îi da lui răzbunare,
Şi cauza ei însuşi făcea din insultare.
1 Mlăstară — vlăstar, (n, ed.)
2 In textul de bază : ne. (n. ed.)

227.
Atunci societatea avea virtuţi antici.
Azi cei ce pradă ţara sînt ai ţărei amici.
Era o mare stimă atunci pentru virtute ;
Azi însă este ură, speranţele pierdute.
în cea din urmă rază ce-n viitor apare
Românii se îneacă pe puntea de scăpare.
Junia e coruptă şi nu mai adorează
Decît corupţiunea ce-n braţ o dezmierdează.
Fii ai corupţiunei, chemaţi d-acest popor
Să facă Româniii un mare viitor,
Dispun d-un vot în ţară, îl vinde la putere,
Pe posturi, pe favoruri — p-o viaţă de plăcere,
D-orgii, femei pierdute de lux, de desfrînări,
Deci ca să ţie în spate culpabile uitări
Ce fac cei ce-administră această naţiune,
Să prade viaţa ţărei, cinici, cu toţi se pune.
De la cel mare, pînă la vilul dorobanţ
Fur de la milioane şi pînă la un sfanţ,
Toţi eu corupţiunea care tîraşte lanţul,
Dînd mîna şi-al lor suflet, trag împreună danţul.
Acela ce are votul se face deputat,
Păduri, moşii şi lucruri ia-ndată de la stat.
Şi starea de miniştri, sau cea de senatori
Dă drept să nu plătească la stat ce sînt datori.
Aceste stări făcute prin fraude dau preţul
Şi stima tutulora, în loc a da dispreţul,
Le dau drept la putere îndată a veni
Şi la controlul public spre a-1 nimicnici.
Nepoţii-au drept la pradă — ei nu sînt judecaţi,
Nu află pedepsire decît nevinovaţi ;
Acela care poate pe stat ca să devoare,
Societatea-i face cunună de onoare.
Rapina, tirania şi frauda, minciuna,
Reginele de astăzi îi împletesc cununa.
A crimii eutezare în ochii-unei mulţimi
Ce are interese în toate-aceste crimi,
Adesea e luată de-ncredere-n virtute,
Aici este levirea ce vine să ajute

228.
 Pe cei ce pradă ţara ; colo un favorit
Ce are drept să fure şi-a nu fi pedepsit,
Căci nu e nici o lege în Ţara Românească
Ministru, adunare, senat, ca să-ndrăznească
De-a controla p-aceia ce merg pe la palat
Şi care la o masă mănîncă un contract,
Prînz, teatru, bal, plimbare la băi şi la Paris,
Ruină şi cădere ! atuneea este zis
Să scoaţă soţul banii din dolii imorale
Şi dulcea sa soţie, din graţiile sale.
Colo stă favoritul cel mare la banchet
C-o lume ce mănîncă, din al ţărei budjet.
El a făcut în posturi contract fără de lege
Şi într-un prînz mănîncă cîştigul ce alege.
Ce e dator la ţară pe moşii d-arendat
Nu are că plătească, căci este deputat,
El nu va ca să ştie de ceilalţi creditori
Cînd el la masă are pe judi şi procurori.
Mîncaţi ! Beţi ! toarne vinuri în cupe aurite
Căci ţara le plăteşte cu pielea-atîtor vite.
Un prînz sau încă zece ce dă ast patriot
E bagatel, nu-1 ţine decît un singur vot.
La Cameră-are voturi d-aceea tristă natura,
O sută, să ofere o sută el savură.
Doi roşii 1 şed la masă ! cum au venit aici ?
Stăpînul menajează chiar ai săi inemici,
Căci nfcninea nu ştie ce mîne o să se poată.
Această lume este o învîrtitoare roată.
„Aşadar — zise unul —- avem un Luculus 2
Ce vei ?" abuzul legei acum vine de sus.
Nainte striga ţara ! cînd unul cîştiga
O sută lei din pradă în judecăţi îl da.
Dar astăzi se cîştigă eu miile de sute
Si cel care le fură devine o virtute
1 Membri ai partidului liberal, (n. ed.)
2 Lucullus Lucim Licinus (109—57 î.c.n.) — general roman,
renumit pentru viata luxoasă pe care o ducea. (n. ed.)

229
 Şi dobîndeşte dreptul să vie la guvern
Pe un covor de aur ce hoţii îi aştern.
Senat şi adunare aleg pe preşedinţi,
Pe cei care mai ageri au fost în ai lor dinţi.
Aceasta dovedeşte că misia morală,
Atîta ele promisă de cei ce ţara-nşală,
Se împlineşte astăzi făcînd din acest pămînt
Ce n-au făcut tătarii şi turcii ! un mormînt. [...]

(Menadele. Satire politice,

sociale, Buc., 1870.)

CĂTRE BOIERII ROMÂNI ANTINAŢIONALI

Voi, ce vindeţi cu ruşine patria nefericită

Şi din lacrima frăţească cu trufie vă-mbătaţî,
Voi, a căror corp e putred şi suflarea otrăvită,
Ascultare mie-mi daţi !

Cînd o armie porneşte, păsările însetate

O urmează de aproape, cu un ţipet blestemat,
Şi din sîngele ce varsă bravul care se abate,
Ele vesele se-mbat ;

Astfel, cînd porni oştire spre cetatea românească,

Ca acele crude pasări după dînsa aţi părut,
Şi pe sîngele cel nobil, şi pe lacrima frăţească,
Sărbători voi aţi făcut.

Astfel patrie şi lege, şi familie şi nume,

La streini, ce vă mepriză \ cu ruşine aţi vîndut;
Căci voi numai prin vînzare mai puteţi trăi în lume,
Unde crima v-a născut.
1 A mepriza — a dispreţui (fr. mepriser). (n. ed.)

230
Plîngi, o, nobilă ţărînă a boierilor d-al'dată,
Care pentru a lor ţară cu onoare au pierit !
Nici o inimă arzîndă nici o lacrimă-nfocată
Fiii voştri nu mai are pentru ceea ce-aţi iubit.

Gloria le e streină celor care vă urmară,

Patria le e scăpare : a o vinde şi-a trăi ;
Vitejia, nici onoarea, niciodată nu aflară
'N-a lor inimă-ngheţată loc de-a se adăposti.

Umbre strămoşeşti, sublime, moarte pentru libertate,

Din tăcutele morminte fruntea voastră renălţaţi,
Şi pe-acei al căror suflet pentru ţară nu mai bate
Anatemul revărsaţi.

Dacă pentru-a voastră ţară n-aveţi însă o simţire,

Pentru propriul vostru bine eu vă zic a vă-ndrepta ;
Un oragiu 1 de sînge plană peste-a voastră amorţire,
Aburul nutreşte focul, n-aşteptaţi a se vărsa !

în dreptăţi-vă, căci timpul nu mai sufere robie ;

Ora celor ce suspină, iată, sună, a venit,
înălţaţi al vostru suflet ofilit de mîrşăvie
Şi măriţi-vă cu timpul, căci românii s-au mărit.

1848, octombrie 12,

în fortăreaţa de la Fetişian (Publicată postum în Revista nouă,
nr. 11—12, aprilie-mai, 1894.)

1 Oragiu — furtună (fr. orage). (n. ed.)

 GEORGE SION
11822-1892)

învaţă în casă cu diferiţi profesori parti-

culari. Il înlilnim şi în matricolele liceului Sf. Sava.
Ocupă unele funcţii in aparatul de stat. După re-
voluţia de la 1848 — la care nu participase în
mod direct — se refugiază în Transilvania. Ia
parte la adunarea de pe Cimpia Libertăţii. Cinci se
înapoiază începe să publice la Foaie pentru minte,
inimă şi literatură; scoale ziarid Ziua şi Revista
Carpaţilor (1860).
Activitatea literară a lui Sion este destul de
bogată. Pe lîngă traduceri din Moliere (Mizantropul),
Voltaire (Zaira, 1854), Comeille (Horaţiu, 1875) etc.,
scoate volume de versuri: Gasurile de mulţemire a
lui Gheorghe Sion (1844), Din poesiile lui George
Sion (1857), 101 fabule (1869), scrie piese de teatru,
La Plevna, Steaua României (1878), proză, Suvenire
contimpurane (1888) ş.a.

232
 CENZORUL MEU

Domnul cenzor, om de treabă,

Întîlnindu-mă-ntr-o zi :
„Sionaş, glumind mă-ntreabă,
Ce ai tu a-mi bănui ?
Poate foarfeca-mi nu-ţi place
Unde ştie-a ciocîrti ?
Dar eu, dragă, n-am ce-ţi face ;
Aşa lucruri dacă-i seri
Nu-ţi dau voie-a tipări.

Ştiu că-n ţară-s multe rele

Care cer a se-ndrepta !
Ştiu că patimile-s grele
Pentru biata muza ta ;
Ştiu că de negustorie
Orice post îţi pare-a fi.
Dar s-o scrii e nebunie,
Şi de-aceste dacă-i seri,
Frate, nu poţi tipări.

Ştiu ;că-n ţară nedreptatea

Este-un rău nevindecat,
Şi că toată răutatea
Este-n oamenii de stat.
Ştiu că toată ţara plînge ;
Dar nu-i chip de a gîndi.
Trebuie să curgă sînge...
Şi de sînge dacă-i seri
Nu-ţi dau voie-a tipări.

233
Satire de vrei a face,
Trebui să te cumpăneşti ;
Ştii că multor nu le place
Unde-i doare să-i loveşti.
Pe judecători ce pradă
De te-i pune-a biciui,
Intru eu cu ei în sfadă,
Şi de dînşii dacă-i seri
Nu-ţi dau voie-a tipări.

Despre drepturi siluite,

Despre rele trebi de stat,
De hoţii meşteşugite
Ce să fac neîncetat;
N-ai nici un cuvînt a spune ;
Nu ai drept a le lovi,
Trebui să le iei de bune,
Căci oricum dacă vei seri
Nu-ţi dau voie-a tipări.

Fă sonete, scrie ode

Pentru domni, pentru boieri ;
Scrie orice despre mode,
Despre coarne sau muieri,
Ciocoism şi umilire,
Predică cît vei pofti ;
Şi atunci cu mulţămire.
Orice fleacuri dacă-i seri,
Iţi dau voie-a tipări."

1845
(Din poesiile Iui George

234
 C. D. ARICESCU
(1823-1886)

S-a născut în Cîmpulung-Muscel. „A ară-

tat o deosebită aplecare şi un talent eminent pentru
compunere" chiar din vremea şcolii — după cum ne
informează Eliade. Mai tîrziu va scrie poezii, piese
de teatru ş.a. Ca ziarist colaborează, printre altele,
la Pruncul român şi la Românul, cu articole intere-
sante, în care apără cauza revoluţiei de la 1848.
După înfrîngerea acesteia, este exilat la Snagov,
unde rămîne pînă în decembrie 1850. Credincios
idealurilor de la 1848, îl găsim printre militanţii,
pentru înfăptuirea Unirii: e reprezentant al oraşu-
lui Cîmpulung în Divanul ad-hoc, iar pe tărîmid
literaturii salută cu entuziasm Unirea, folosind cit
egală vigoare poezia, piesa de teatru şi articolul.
Dintre volumele publicate cităm : Cîteva ore de
colegiu (1846), Arpa română (1852), Lyra (1858),
Şoimul Carpaţilor, poesii istorice (1860), Trîmbiţa
Unirii şi sărbătoarea naţională. Scene politice în
versuri (1860), Flori de la Tuşnad (1872), Satire po-
litice care au circulat în public manuscrise şi ano-
nime între anii 1840—1860, culese de... Buc., 1884,
Cîntecul lebedei, Buc., 1884.
235
UN PRIVIGHETOR ÎN COLIVIE

I
„— O bard al armonici
Cu cîntec îngeresc,
Simbol al poeziei,
Misionar ceresc,

II

Cum poţi în colivie

Să cînţi tu tot mereu ?
N-ai tu copii, soţie ?
îţi place lanţul tău ?"

III

,,— Nu cred a fi sub soare

Vre o fiinţă vie
Să-i placă a sale feare,
S-adore-a sa sclavie.

IV

Lipsit de libertate
Şi eu la început
Am fost ca tine, frate,
Mult timp trist şi tăcut.

P-o noapte înstelată

Cînd luna lumina,
Durerea-mi comprimată
în cînturi s-exala.

236
 VI
D-T.lunci a mea durere
Prin cînturi o alin,
Cînd cînt, tu simţi plăcere ;
Iar eu gem şi suspin.

VII

Gîndesc 1-a mea soţie,

Şi la copiii mei,
La cuib, şi la cîmpie
Ştii tu ceva de ei ?"

VIII

„ — Decît miere şi lapte

Sub jugul de despoţi,
Mai bine-n libertate
Să vieţuieşti cum poţi.

IX

O ! Cîntă, cîntă, frate",

Cînd simţi vreun dor greu :
Prin cântec omu-şâ scoate
Din sînu-i focul său !"

PÂRUL LĂUDAT

P-o poiană mare,

Şi frumoasă tare,
A crescut odată un păr minunat,
Ce de toată lumea era lăudat.

237
Popolul grămadă, foarte curios,
Alerga să vază părul cel frumos ;
Şi fieştecine cîte-un sac ducea,
Cu pere alese crezînd a-1 împlea ;

însă, o mirare !
Văzu fiecare
Că părul măreţ
Era pădureţ ;
Ba şi seorburos,
Sterp şi nodoros ;
Şi din păr cădea
Cîte-o pară-abia :
Şi aceea... rea ! (bis)
Iar vestitul nume
De părul mănos
îl didese-n lume
Un român drăcos :
Voind cu aceasta a ridicula
Pe cei ce cred toate fără-a cerceta.

D-atunci s-a născut

Proverbul ştiut :
Nu te du cu sacul la părul lăudat,
Că te-ntorci cu dînsul gol şi ruşinat.
1872
(Flori de la Tuşnad, Buc.,
 GH. TĂUTU
(1823-1885)

Este unul dintre mulţii autodidacţi ai

vremii. Se simte atras de genul satiric şi trimite nu-
meroase poezii la diverse reviste. îmbrăţişează, cu
căldură, năzuinţele înaintate ale timpului, în special
idealul de Unire.
Cele mai importante volume ale sale sînt; Poezii
(Iaşi, 1862), Brînduşe române, Poesii noui (1868),
i Poezii. Epistole (1871), Fabule, glume şi anecdote
(1873), Un ajutoriu la timp. Dramă într-un act în
versuri (1863), Văduva Carpaţilor (1456—1458). Tra-
gedie în două acte şi în versuri (1879).

EI ! V Ă PLACE CUM VĂ CÎNT ?

Azi toţi oamenii se miară

De şireţi şi de eoţcari,
Ş-unii pe-alţii se declară
Cît nu ştii care-s mai mari.

239
19 — Satira în literatura română, voi. I
Unul zice : ia, cutare
îi eoţcar, priviţi la el !
Istalalt în gura mare
Lui îi spune tot asi'el.
Coţcaraşi de pre pămînt.
Ei ! vă place cum vă eînt ?

Azi mai mulţi din cei cu treabă,

Adică funcţioneri,
Dau dreptate pre în grabă
Mai cu seamă la bancheri.
Azi cine se mituieşte
De toţi este privit rău,
Dar saracul dobîndeşte
Tot cam greu procesul său.
Amploiaţi de pre pămînt,
Ei ! vă place cum vă cînt ?,

Azi prin bani se dobîndeşte

Chiar şi voia de-a cînta ;
Amin ! Doamne miluieşte
De n-ai şti nici buehe-azi — ba.
Astăzi lenea şi prostia
Sub o rasă scut găsesc ;
Tot de-aici şi lăcomia,
Cele sacre pîngăresc.
Ipocriţi de pre pămînt,
Ei ! vă place cum vă cînt ?

Âzf onoarea mult vă place

Şi ades o cuvîntăm,
Dar oricînd avem mijloace
Şi pe fraţi îi înşelăm.

240
Azi lingăul stimă n-are
La cei mari ca oarecînd ;
Insă tot adesa oare
La un loc îi vezi îmblînd.
Mari lingăi de pre pămînt,
E i ! vă place cum vă cînt ?,

Astăzi sînta libertate

Mai cu toţii noi o vrem ;
Dar fiinţi încătuşate
Tot ne place să avem.
Azi egali vroim în fine
Ca să fim noi în de noi ;
Insă tot ne e ruşine
Lingă cei ce duc nevoi.
Liberali de pre pămînt,
Ei ! vă place cum vă cînt ?

Azi femeile frumoase

Iubesc mult pe-a lor bărbaţi,
Şi să jur că-s credincioase,
Cînd ei sînt încornoraţi.
Şi bărbaţii sînt pre tare
Credincioşi cătră soţii,
Pîn'ce dau de zîne care
Sug pre lacom avuţii.
Soţi, soţii de pre pămînt,
Ei ! vă place cum vă cînt ?

Azi flăcăii să se-nsoare

Şi cu oarbe să primesc,
Ca să ieie zestrişoare,
Şi-apoi oarbelor robesc.

241
Azi fetiţile-s vestale
Deş-adesa schimb amanţi;
Iară babe cu parale
Strîng în braţe juni galanţi.
Babe, juni de pre pămînt,
Ei ! vă place cum vă cînt ?

Astăzi meritul se-ntreabă,

Dar nu ştiu de ce-n sfîrşit,
Tot neghiobi cam vezi în treabă ;
Aşa-i veacul negreşit !...
Aici curm a mea cîntare,
Căci mă tem să nu primesc
Vreun fel de invitare
La Divanul cel domnesc,
Care poate cu cuvînt,
Să mă facă trist să cînt!
(Poezii, Iaşi, 1862.)
 D. DĂSCĂLESCU
(1827-1863)

Preşedinte al tribunalului din Putna, este desti-

tuit în anul 1856 pentru vederile sale unioniste. Cel
căruia A. Russo îi făcuse, în 1855, o prezentare elo-
gioasă, colaborează febril la Steaua Dunării, Foaie
pentru minte, inimă şi literatură, trimiţînd poezii —
în special satirice — de o reală valoare literară. De la
fostul deputat, membru al Comisiei Centrale, au ră-
mas volumele de versuri: Zorile. Poesii (1854), Scri-
sori din Ţara Ţinţarească şi Poesii noue (1856).

TRĂDĂTORUL

Compus din patimi rele, născut din desfrinare.

Crescut în nărăvire, trecut prin ruinare,
Bătrîn fără ruşine, păcat însufleţit,
Gunoi al lumii noastre, copil nesocotit,
Părinte fără milă şi soţ fără iubire,
Român fără durere, spion armat din fire,
Te chem la judecată, te chem, o, trădător !

243.
O ! muza mea română, te chem în ajutor,
Fă fiere ca să curgă din pana-nveninată.
Ajută-mă, o, muză ! şi cea din urmă dată,
Să pot tîrî-n ruşine, 1-al lumei tribunal
Acest-adunătură de crime şi scandal.

Ca holera, ca ciuma, duşman de omenire,

Menit eşti, ca şi ele, s-aduci nenorocire.
O, tu ! trădătorule, neamului omenesc,
Simunul şi Sirocco ca tine pustiesc,
Dar furia lor trece, pe-ncet se linişteşte,
In vreme ce pe tine nimic nu te-mblînzeşte.
Pedeapsă permanentă prin tine-nchipuim
Că strămoşeşti păcate noi astăzi răsplătim.
Dar spune-mi, vreodată nu simţi tu vro mustrare
De relele făcute ? Dar spune-mi : ce ! nu-ţi pare
Că singur în tăcere, pe-o noapte-ntunecoasă,
Te vezi cu conştiinţa — putere fioroasă —
Ş-atunci te cercetează, şi-ţi ziee-ncetişor,
Şoptindu-ţi la ureche, că eşti un trădător ?
Dar spune-mi ce-ntîmplare, ce fel de elemente.
Cel fel de viţuri rele, trecute sau prezente,
Cel fel de cataclisme, ce ceas nenorocit,
Te scoasă la lumină, pe tine, om pocit ?
Compunere ciudată, drăcească-nchegătură
De patimi ruşinoase, de pizmă şi de ură,
Antihrist în picioare, răspunde-mi, nu simţeşti
Vro patimă mai bună ; pe-oricare duşmăneşti ?
Ajuns la bătrîneţe, nu simţi tu trebuinţa
A te-mpăca cu lumea, şi chiar cu conştiinţa ?
Nu vrei să guşti în lume, gîndind la Dumnezeu,
Plăcerea faptei bune, lăsîndu-te de rău ?

Dar ce ! la aşa vorbe, tu poate rîzi de mine,

Căci fapta ta din urmă a dovedit mai bine
Că-mbătrînit în rele, n-ai gînd de pocăit.
Dar crede-mă, viperă, de-acuma s-a sfîrşit

244.
A tale mii Se crime. Aceasta-i cea din armă,
Căci moartea ce pe toaîe a tale rele curmă,
O văd că-naintează. Să mori deci, blăstămat,
O, iazmă necurată ! o, demon încarnat!
Să mori şi-n iad te-aşteaptă o dreaptă răsplătire
A faptelor făcute. Dar pînă la peire
Să simţi rozînd un vierme pe-ncet în sînul tău,
Durerea ta să fie un chin de Prometeu.
Iar eu fără-ncetare voi pune-a mea silinţă
A-ţi spune-a tale fapte, In loc de conştiinţă.
Voi fi eu pentru tine cumplit acuzator,
La toţi, oricui voi spune că eşti un trădător.
Sperez c-oi putea face ca chinul să-mpovoare
Sfîrşitul vieţii tale, durerea să te-oboare,
Sperez c-oi face-n lume să fii ştiut de toţi,
Că-i trece-n defăimare l-ai noştri strănepoţi.

Martie, 1851.
(Zorile. Poesii, Iaşi, 1854.)

STRIGOII

In Obşteasca Adunam
Am văzut cîţiva strigoi,
Se strîmbau care de care
Toţi uitîndu-se la noi.
Deputaţi ! Grija e mare,
Cătaţi bine pintre voi,
In Obşteasca Adunare
Am văzut cîţiva strigoi.

Ţara noastră renviazS,

Voi sînteţi copiii săi,
Ea cu drept acum sperează
Că să scape azi de răi;

245.
S-o dus vremea tristă-n care
Ne mînau chiar ca pe boi ;
Fraţilor, în Adunare,
Am văzut câţiva strigoi. '

Saltă inimile-n pepturi

Glasul vostru ascultînd,
Noi v-am dat a noastre drepturi,
Deci voi mergeţi proclămînd :
Renviere, îndreptare,
Mântuire de nevoi.
Fraţilor, în Adunare,
Am văzut eîţiva strigoi.

Multe zile amărîte

Peste ţară au trecut,
Asupriri nepomenite
Pe români au fost căzut.
Dar un popul, fraţi, nu moare,
Cerul cată azi spre n o i ;
Dragii mei, în Adunare,
Am văzut eîţiva strigoi.

Pept la pept şi mînă-n mînă

Toţi voioşi să-naintăm !
Mai avem o săptămînă
Binele să-1 salutăm.
Lăsaţi orice cugetare,
Ţara cere de la voi,
Fraţilor, în Adunare,
Am văzut eîţiva strigoi.

246
Eu oe-n trista-mi carieră
N-avui parte să mă-unesc,
In aşa frumoasă eră,
Cu concertul românesc,
Vă urez cu-a me cîntare
Drum scutit de-orice nevoi,
Şi vă zic : în Adunare,
Am văzut cîţiva strigoi.

(Steaua Dunării, an. IV (1859),

nr. 3 din 5 ianuarie.)
 GEORGE BARONZI
(1828-1896)

A. fost unul dintre cei mai productivi şi inegali

scriitori ai vremii sale, A încercat domenii variate :
poezie, teatru, nuvelă, roman, traduceri, prelucrări.
Mai izbutite sînt încercările în domeniul poeziei po-
litice şi al prelucrărilor după epica populară. Dintre
scrierile sale amintim: Nopturnele (1853), Danubi-
enele (1859), Muncitorii statului, roman original (f.a.),
Zînele Carpaţilor (1860), Orele dalbe (1834), Satire
(1867), Legende şi balade (1876), Echouri" poetice
(1877), Batista Veleti sau Răzbunarea popoarelor, le-
gendă naţională (1879), Daciada, poemă epică în opt
ciuturi (1890).

INTRE SCILA ŞI HARIBDA

1848

Cine eşti oare tu ce-mi legi gura

Şi-mi pui căluşul să nu vorbesc ?
N-ăi fi licenţa ? N-ăi fi cenzura,
Surori de-aeelaşi sînge drăcesc: ?
De-ţi vrea să-mi eoaseţi gura cu acul,
Vedeţi pe dracul!

248
Nu cumva oare \ră-mpunge strechc-a,
Sau vă spăimîntă cu vocea mea,
Să tac ca muţii ? S-astup urechea ?
Să-nchid, vreţi, ochii la ce-oi vedea ?
Dar cînd m-oi pune s-ardic capacul,
Vedeţi pe dracul!

Staţi, c-am nevoie să strig mai tare,

Şi am tot dreptul ca să o fac,
Căci nu e bine tot ce se pare
La unii oameni că e pe plac,
Şi, de-oi deschide odată sacul,
Vedeţi pe dracul !

Vă-ntreb, e bine unii să fie

Avuţi în culme, plin de prisoase.
Şi-alţii să geamă în sărăcie
Sugînd ca cînii sucul din oase ?
De-mi veţi răspunde c-aşa vi-e placul,
Vedeţi pe dracul !

Bine-i să umble unii-n cupele,

Alţii s-alerge tot prin noroaie ?
Unii să şează pe catifele,
Şi-alţii să doarmă tot pe gunoaie ?
Dacă tot astfel va merge vâcul,
Vedeţi pe dracul !

Bine-i să-şi verse unii sudoarea

Ca să muncească moşii străine ?
Unii s-adune rodul şi floarea,
Şi-alţii să roadă din mărăcine :
De nu veţi ţine şi cu săracul,
Vedeţi pe dracul!

249
Bine-i să cînte oare găina,
Bine-i cocoşul să stea-n tăcere ?
Să vezi gonită din stupi albina,
Şi-n locu-i musca să facă miere ?
De veţi mai pune la plug gîndacul,
Vedeţi pe dracul !

Bine-i să fie cum fu odată.

„Scoală, vecine, ca să şez eu !"
Sau : „Ia-ţi copilul, ei, fă surată !
Ia-1 de la masă, să pui pe-al meu !"
Purtîndu-se astfel de-a prăvălacul,
Vedeţi pe dracul !

Bine-i cum fuse odinioară,

Cînd nici cu morţii şi nici cu viii,
Mergeau cu capul la subţioară
Unde-nţercase dracul copiii ?
DL vom mai merge cum merge racul,
Vedem pe dracul !

Taci, dar, licenţă, şi tu, cenzură,

Surori de-acelaşi sînge drăcesc,
Luaţi căluşul de 1-a mea gură,
Să pot mai liber să vă vorbesc,
Căci de-mi veţi coase gura cu acul,
Vedeţi pe dracul!

TIRANUL ŞI POPORUL

„Fraţi, fraţi, frăţiori,

Descuiaţi ale usciori,
Că v-aduce neică pîine
Să v-ajungă şi pe mîine ;

250
Caşcaval în pozunar,
Lapte acru-n călimar ;
Tufă-n pungă, brînză-n bete
Şi-alte muşte pe perete,
Moşi
Pe groşi,
Progres de ploscă
Şi negoci de piei de cloşcă ;
Libertăţi de puşcărie,
Drepturi mari la sărăcie,
Privilege la hoţie
Şi brevete de sclavie..."
Bieţii oameni îl credea,
Uşile îi deschidea
Şi tiranul cînd intra
începea a fluiera,
Mîndru printre ei trecea
Şi stăpîn mi se făcea ;
Lucrurile încurca,
Jurămîntul şi-1 călca,
Lumea o batjocuora,
Ţărişoara turbura.

Tigva merge-atît la apă

Pînă cînd o dată crapă,
Şi fiinţa ce-am ales-o
A-ngriji să nu se strice,
Astăzi vine şi ne zice :
„Na-ţi-o frîntă că ţi-am dres-o !"
(Satire, Buc., 1867.)
 IOAN CATINA.
(1828-1351)

La 17 ani publică versuri în Curierul româ-

nesc, vădind un real talent. în 1846 îi apare un vo-
lum de Poezii, iar în 1847, concomitent cu ediţia
a 11-a a volumidui de versuri, publică drama Zoe,
inspirată după nuvela lui C. Negruzzi.
Participă activ la revoluţia de la 1848, şi publică
în Pruncul român (numele ziarului a fost propus
de el). La 13 septembrie 1848 este arestat, împreună
cu fratele său Constantin, care moare în închisoare.
Este eliberat, ocupă, pentru scurt timp, postul de co-
misar la poliţia din Piteşti, fiind curînd destituit.
Murind la numai 23 ani, nu s-a putut realiza ca
„geniu" — aşa cum preconizau contemporanii.

MARŞ REVOLUŢIONAR

Haideţi, fraţi, într-o unire,

Ţara noastră e-n pieire,
Aste ziduri şi palate,
Unde zac mii de păcate
Haideţi a le dărîma !

252
N-auziţi în piaţă larmă ?
Daţi năvală-n mîini cu armă ;
Că soldatul ne ajunge,
Baioneta ne împunge,
Daţi, d-o vrea şi el să dea 1

Destul fiarele ne strînge

Şi robia-n vatră plînge,
Inima ni se-mpietreşte,
Firea ni se amăgeşte,
Morţi mai bine-ar fi să fim !

însă patria ne cere

Printr-un ţipăt de durere,
Decît viaţă-ndelungată
în robie ruşinată,
Cu-arma-n mînă să pierim !

Fraţilor, să n-aveţi milă,

Daţi în cei ce vă fac silă,
Vă ia plugul, arătură,
Boul chiar din bătătură,
Parc-ar fi un drept al lor.

Dreptul lor e şi al nostru

Cîmpul lor e şi al vostru,
Ş-Adunarea cea obştească,
Fiind casa românească,
Este casa tuturor. [...]

Toba-n piaţă să răsunev

Tot românul să s-adune,
Ori pe viaţă, ori pe moarte,
Dulce-i pentru libertate
Un mormînt a cîştiga !
(Poezii, 7846. Poezia a fost republicată
în Pruncul român, nr. 10 din 8 iunie 1848.)
 GEORGE CREŢEANU
(1829—1887)

S-a născut în Bucureşti. In 1848, guvernul pro-

vizoriu îl trimite la Paris pentru a studia literele şi
dreptul. După înăbuşirea revoluţiei, i se retrage bursa.
Rămîne în capitala Franţei pînă în anul 1853, perioadă
in care îşi consacră scrisul năzuinţelor de Unire. Ver-
surile apărute în revistele România viitoare şi Repu-
blica Română sînt edificatoare în acest sens. Revenit
în ţară, luptă mai departe pentru înfăptuirea Unirii.
Scrie la ziarele înaintate ale vremii. In 1859 este ales
deputat, iar după Unire este ministru al Dreptăţii,
procuror la Curtea de casaţie, ministru al Cultelor şi
Instrucţiunii etc.
Dintre volumele sale —nestrălucind însă artisti-
ceşte — amintim: Melodii intime (1854) şi Patrie şi
libertate. Poezii vechi şi nuoi (1879).

254
IEPURELE CU COARNE

Ursul ce domena-n pădure,

Umblînd noaptea după mure,
De un corn fu înţepat ;
A doua zi decretează
Că din ţară exilează
Orice-animal cornurat.

Ţapi şi capre, cerbi şi ciute,

La ast ordin pleacă iute
Altă patrie-a căta ;
Iepure citind decretul,
îşi făcu şi el pachetul
Gata a se depărta.

,,— Stăi pe loc, vulpea îi zise,

Tu n-ai coarne ; aste scrise
Pe noi doi nu ne privesc."
„ — Cînd pe-o simplă neghiobie
Toţi comaţii se proscrie,
Zău ! mă tem, mă îngrijesc

Ca despotica putere
Să nu fie de părere
Că a mele lungi urechi
Sînt chiar coarne răsturnate ;
Sofismele-s uzitate
De tiranii noi şi vechi."
(Patrie şi libertate. Poezii vechi şi nuoi,
Buc., 1879, p. 216—217.)
 N. T. ORĂŞANU
(1833—1890)

Pamfletar temut — în genul lui Beranger, din

care şi traduce — demască în foaia sa umoristică săp-
tămînală Nichipercea — care apare cu întreruperi
(des suprimată de cenzură) între anii 1859—1879 —
gravele nedreptăţi sociale ale timpului. Biciuie în
egală măsură atît pe conservatori, cît şi pe liberali, şi
odată cu aceştia pe reprezentantul claselor exploata-
toare — regele. Deosebit de merituoasă este activita-
tea sa din timpul pregătirii Unirii. Participă activ,
alături de popor, la evenimentele din ianuarie 1859,
aşa cum se poate vedea din O pagină a vieţii mele
sau 22, 23 şi 24 ianuarie 1859, care se va tipări în
1861.
Dintre scrierile sale merită a fi reţinute : Flori-
cele de primăvară (1854), Tîrgul cu idei sau Buleti-
nul Cişmigiului (1857), Iluştrii contemporani, satire
şi epigrame politice (1861), întemniţările mele poli-
tice (1861), Opere satirice I, II, III (1875).

256
 MASCA'

„ — Mască, măsculiţă,
Vino să-mi răspunzi,
Mască, măsculiţă,
Pe cine-azi ascunzi ?"

„ — Ascund pe ciocoiul
Cel asupritor,
Ascund pe strigoiul
Bietului popor.

Ascund pe tot laşul

Şi pe şarlatan,
Ascund pe trufaşul
Fiul lui Stan.

Adepţi cît îţi place am găsit aici,

Căci ţara e plină tot de măscărici."

„ — Mască, măsculiţă,
Vino să-mi răspunzi,
Mască, măsculiţă,
Pe cin' mai ascunzi ?"

„ — Pe o şarlă mare,
P-un boier bătrîn,
Care-n Adunare
Zice că-i român»

Şi decît oricare
(Mai neomenos),
Mai mult şi mai tare,
Strigă : masca jos !

Adepţi cît îţi place am găsit aici,

Căci ţara e plină tot de măscărici.

257
 „ Mască, măsculiţă,
Vino să-mi răspunzi,
Mască, măsculiţă,
Pe cin' mai ascunzi ?"

„ — Ascund p-Anticrist
In negre-mbrăcat,
Vicarul lui Crist
Neghiob, nenvăţat,

Pe lupul ce jură
Că va fi păstor,
Ce-nşală şi fură
Pe bietul popor.

Adepţi cît îţi place am găsit aici,

în clerul înalt sunt mulţi măscărici."

„ — Mască, măsculiţă,
Vino să-mi răspunzi,
Mască, măsculiţă,
Pe cin' mai ascunzi ?K

„ — O mare mulţime
De vite tot mari,
Ce fără ruşine
Zic că-s mandatari.

Ei, aleşii ţărei

Pentru reformare,
Sub masca trădării
O ucid mai tare.

258
 ; am găsit aici,
mt mulţi măscărici.

ăsculiţă,
spunzi,
liţă,
icunzi ?"

iotul
ce
tul,
pace.

ărei,
ÎSC,
îrii,
iese.

ce am găsit aici,
d-aceşti măscărici."

născuliţă,
ăspunzi,
aliţă,
iscunzi ?"

i ce în lume,
î voi,
: nume
loî ;
 Dar care departe
D-a fi patrioţi
Sînt şarle bălţate,
Puişori de hoţi.

Adepţi cît îţi place am găsit aici,

Biata £ară geme d-aceşti mîscărici."

„ — Mască, măsculiţă,
Vino să-mi răspunzi,
Mască, măsculiţă,
t'â cin' mai ascunzi ?"

„ — Pe cel care scrie,

Nu ce el simţeşte,
Ci o mişelie,
€e i se plăteşte,

Şi care în lume,
Fără remuşcare,
Pătează un nume
Demn de respectare.

Adepţi cît îţi place am găsit aici,

Căci chiar şi în presă sunt mulţi măscărici

„ — Mască, măsculiţă,
Vino să-mi răspunzi,
Mască, măsculiţă,
Pe cin' mai ascunzi ?"

„ — Pe femeia jună
Ce se vinde-ndată,
Celui care-i sună
Punga încărcată,

260.
 Pe aceea care,
Pentru un cadou,
Poate fi în stare
Să te f acă bou.

Adepţi cît îţi place am găsit aici,

Căci ţara e plină tot de măscărici."

„ — Mască, măsculiţă,
Vino să-mi răspunzi
Mască, măsculiţă,
Pe cin' mai ascunzi ?"

„ — Pe aceia care
Se zic efori mari
Pentru luminarea
Bieţilor şcolari,

Dar care goneşte

Tot ce e lumină,
Ciocoi ce serveşte
Şi la bani se-nchină.

Adepţi cît îţi place am găsit aici,

Şcolile sunt pline tot de măscărici."

„ — Mască, măsculiţă,
Vino să-mi răspunzi,
Mască, măsculiţă,
Pe cin' mai ascunzi ?"

261.
 „ — Pe acei ce vine
Să-ţi dea sărutare,
Şi fără ruşine,
Fără remuşcare,

Merge de te vinde,
La vrăşmaşul tău
Şi sub mască-ţi tinde
Curse, şi-ţi fac rău.

Adepţi cît îţi place am găsit aici.

Căci sunt mulţi în ţară spioni măscărici."

„ — Mască, măsculiţă,
Vino să-mi răspunzi,
Mască, măsculiţă,
Pe cin' mai ascunzi ?"

„ — Prea puţini pe lume

Rămîn nemascaţi :
I-aş spune pe nume,
Ca toţi să-i aflaţi.

Dar ei nu s~ascund<?,
Umblu dezvăliţi,
Şi pe orişiunde
Toţi-i întîlniţi.

Adepţi cît îţi place am găsit aici,

Dar şi liberali printre măscărici."

1 ianuariu, 1862
(Opere satiri re. Partea I. Satire
vechi 1859—1868, Buc., 1875, p. 4—9.)

262
 DICŢIONAR POLITIC

BÎTA

Bîta, argument politic, mai presus de orice lege,

Prin care guvernul nostru candidaţii şi—i alege ;
Acest argument în mîna bandelor electorale,
Aplicat peste spinare, peste cap şi peste şale,
Dovedit e că produce efect foarte constatat,
Căci alege azi în ţară fără forme deputat.
Bîta însă cum se ştie, fie veche, fie nouă,
E făcută din natură capete să aibă două ;
Şi mă tem ca, celor care îi cînt astăzi ea şi joacă,
Mîine chiar p-a lor spinare bîta să nu li se-ntoarcă.

DOMNITOR

Domnitor, persoană care e în capul unui stat,

Şi pe care ţara-1 ţine pe băut şi pe mîncat.
Dintre cei plătiţi de ţară, el are simbrie grasă :
Domnitorul nu plăteşte nici o chirie de casă,
Stă pe capul naţiunei cum stau trîntorii în stup,
Ş-are-adesea caracterul şi năravul unui lup.
Lumea toată îl cunoaşte după mîndrele-i livrele,
După camarila curţii, dup-o droaie de lichele.
Sînt însă de două feluri : unul este absolut,
El domneşte fără lege prin topuz, spadă sau cnut —
Ş-altul, poreclit în lume domn constituţional,
In locu-i domnesc miniştrii sub control naţional.
Vorbă să fie de asta, căci miniştrii ştiu ce fac
Cînd vor s-aibă adunare ticluită p-a lor plac.

263
Astă modă de domnie, zău, nu are Dumnezeu :
Nu e nici om, nici femeie, ci curat un fătălău.
El nu face nici o treabă şi nu ia nici o măsură,
Nu vorbeşte decît numai ce-i pun miniştrii în gură.
Cu un cuvînt o păpuşă purtînd un ilustru nume,
Pentru care biata ţară cheltuieşte multe sume.

(Dicţionar politic. IHte.. 1871.

Republicat în Opere satirice, Buc., 1875.)
 A. I. ODOBESCU
(1834-1895)

S-a născut in Bucureşti, ca fiu al generalului

Ioan Odobescu şi al Catincăi Caracas, femeie cultă,
animată de înalte sentimente patriotice, democrate,
însuşiri ce vor fi transmise şi lui A. I. Odobescu şi
care se vădesc încă de la o vîrstă fragedă, pe cinci tî-
nărul se afla la studii la Paris, cînd scrie memorabilul
articol — profesiune de credinţă revoluţionară —
Muncitorul român (Junimea română, 1851). Prodigi-
oasa personalitate a lui A. I. Odobescu — comparabilă
în bună măsură, cu a contemporanului său Hasdeu —
se manifestă în cele mai diverse sfere de activitate.
Filologid, eseistul, arheologul nu este mai prejos decît
creatorul de basme, nuvelistul şi înflăcăratul poet.
Pseudo-Kyneghetikos (1874) — capodoperă a litera-
turii române — constituie însă o sinteză a creaţiei
autorului Scenelor istorice din cronicele româneşti —•
Mihnea-vodă cel Rău (1857), Doamna Chiajna (1860).

265.
 PRlNZUL ACADEMIC
Din 15 SEPTEMBRIE 1871

Pe la finele sesiunii generale din 1871 a Societăţii

Academice Române, d-1 A. Odobescu, spre a se înfrăţi
în mod mai cordial cu colegii cari, în anul precedent,
îl chemase prin alegere în mijlocul lor, şi spre a în-
cheia totdeodată în chip mai vesel aprigele dezbateri
ce, în şedinţele trecute, se iscase asupra proiectului de
dicţionar al comisiunii lexicografice, întruni la d-sa
acasă, într-un ospăţ amical, pe membrii Societăţii
Academice. Lista de bucate a acelei mese prieteneşti
era redactată întocmai dupe sistema de latinizare to-
tală a limbei româneşti, ce se urmase în discutatul
proiect; ea deşteptă atunci printre meseni — şi, în zi-
lele următoare, prin ziarele şi în societatea din Bucu-
reşti — o ilaritate şi o curiozitate destul de mari, pen-
tru ca să luăm libertatea de a retipări acum acea pa-
gină efemeră :

PKANDIULU ACADEMICU

MIERCURI X V SEPTEMBRE

MMDCIX. V.C.

VINU-ARSU DE ANICETU.
Sorbitione cu Scriblete.

VINU PERUNCTU DEIN INSULELE-FORTUNATE

(M ader a).

Fame-stimuli varii.
Siluru raunitu cu astaci fluviali, in condimentu
de sinape.

VINU ALBICANTE PERENNIU ALUTENSE DE ACI-

DAVA.

266
 Lumbii bubulinu intinctu in cremore, cu bacce
e tuberculi leguminose.
VINU NIGRU DE BURDIGALA (Sandu Julianu).

Coturnici cu pulte venatorica, abstrudi in placenta foli-

acea.

POTIONE CONGELLATA DE MODU ROMANU

Melungine rubre cu jarcimine de minutale.

Copsa de ariete in verubi torresa.
Acietaru de olere, condita pre usu Athonicu.

VINU CAMPANICU SPUMOSU (Silleriu).

Casiu induraţii de Batavia.

Vesice fermentate pre ratione Germanica.
Biscopte lactantie glaciate.
Canistru multipomariu.
Pepone Cantaliense,

VINU APPIANU BASTARANICU (Tocaiu).

Conditure melimeraria e prunaria.

Confapte saccharine.

LICUORE BELLARIA DE BROMELIA.

Publicul de azi şi cel din viitor vor citi această glu-

meaţă pagină negi-eşit cu mai multă răbdare şi cu mai
puţină anevoinţă şi bătaie de cap decît le-ar trebui pen-
tru mistuirea voluminoaselor şi greoaielor dicţionare, ale
cărora ea este o uşoară şi vie parodie.

267
 Nevinovata glumă a academicului, care a stat în luptă
necurmată în contra neologismilor exageraţi, îşi va păstra
preţul precît se va mai vorbi, în istoria noastră literari,
despre acea curioasă încercare de o închipuită lexicologie
românească ; acea lighioană monstruoasă s-a zvîrcolit to-
tuşi eîţiva ani în. sinul începîndei noastre Societăţi Aca-
demice. Acum, să-i fie ţărîna uşoară ! 1
1 Deoarece toată această glumeaţă literatură nu este altceva

decît latinească de cuine, du latin de cuisine, cum zic francezii,

limbă anevoie de înţeles crfor cu ştiinţă de carte, şi încă mai
mult, celor necărturari, fie-ne iertat a da aci o traducere în limbă
vulgară, mai exactă decît interpretaţiunile fantastice ce au
apărut prin ziarele româneşti din 1871. Aceasta o facem spre a
scuti pe cititorii noştri de a răsfoi Proiectul de Dictionariu alu
Societatei Academice, unde e probabil că ei ar putea găsi cei mai
mulţi termeni culinari coprinşi în această listă ele bucate. Deci
ea ar cam suna pe româneasca de rîncl : „Rachiu anason. Supă cu
plăcintioare, Vin dulce de Madera, Mezelicuri felurite, Somn fiert,
însoţit cu raci şi cu sos de muştar, Vin alb vechi de Drăgăşani,
Muşchi de vacă cu sos de smîntînă, garnit cu mazăre boabe şi cu
cartofi, Vin negru de Bordeaux, Prepeliţe gătite cu sos de vînat
şi năbuşite în foi de plăcintă. Punch ă la Romaine, pătlăgele roşii
cu tocătură de măruntaie. Coapsă de berbece friptă la frigare,
Salată de verdeţuri, gătite ca la muntele Atonului, Vin de Şampa-
nia, Caşcaval uscat de Olanda, Gogoşi dospite nemţeşti, Biscoturi
cu îngheţată de lapte, Coşuleţ cu poame, Pepene cantalup, Vin
dulce de Tokay. Dulceţuri de mere dulci şi de prune. Cofeturi cu
zahăr, Vutcă de ananas". La care s-au adaos, în acea zi, multă
voie bună şi multă veselie ! îndată ce se aducea la masă cîte un
nou fel de bucate, rîdeau toţi cu hohote, şi numai bietul răposatul
Masim, unul din autorii Proiectului de Dictionariu, se mira, în
sincera şi naiva încredere ce avea în ciudata sa sistemă de lexico-
grafie română, pentru ce tot rid ceilalţi de un „operatu carele
în genulu seu speciale era redessu chiaru de pre cumu convine
spiritului essentiale originariu alu limbei romane". Din toţi cei
atunci de faţă, mai mult de jumătate nu mai sunt azi printre cei
vii ; unii s-au îngropat, sărmanii devotaţi şi aprigi muncitori,
sub surpăturile încă din temeliile lor şubrede ale nenorocitului
lor Proiectu de Dictionariu alu Academiei!

(Scrieri literare şi istorice,

voi. II, Buc., 1887.)
 PSEUDO-CYNEGHETICOS

Pe o frumoasă zi de vară, mă odihnisem

cîteva ore ia schitul Găvanul — o minunată înfundătură
călugărească din munţi, cîteva colibe şi o bisericuţă de
bîrne, semănate printr-o pajişte smălţuită cu fiori, pe care
o încinge un semicerc de nalte stînci pestriţe, ce poartă
numirea foarte nimerită de Curcubeta. De acolo plecai
călare ca să merg la Bisoca, sat în două chipuri intere-
sant : mai întîi, fiindcă de sub dealul pe care el şede iz-
vorăşte Peceneaga, un pîrîu cu nume preţios pentru etno-
grafii ţării; al doilea, pentru că întrînsul trăiesc şi se pră-
sesc, din neam în neam, cei mai frumoşi bărbaţi din tot
plaiul împrejmuitor. Ga probă despre această din urmă
particularitate a satului Bisoca — particularitate pe care
am putut mai tîrziu să o constat în toată întinderea ei
— aveam cu mine, drept călăuză de la Găvanul pînă acolo,
un voinic bisocean, un fel de oacheş Apolon muntenesc, ca-
rele cunoştea ca în palmă toate cotiturile munţilor şi se mai
pricepea şi la multe altele, căci era şi vînător, şi cioban, şi
cosaş, şi cîntăreţ la biserică, şi cintăreţ cu cavalul — Doam-
ne iartă ! pare-mi-se că mai meşter era la fluierat decît
în strană — ba încă ştia să spună şi basme de-ţi era drag
să-1 asculţi.
Cît a ţinut calea — vreo şase ore — guriţa nu i-a tăcut.
D-apoi nici eu nu-i dam vreme să răsufle : „Bădiţă ce li-
vede e asta ? — îl întrebam, trecînd prin nişte guşi de văi
care mă îmbătau cu dulcele lor miros de fin proaspăt cosit.
„Cum se cheamă ierbile celea care par împletite şi la vîrf
găitănite ? Şi el îmi spunea numirile tutulor florilor, ierbi-
lor şi buruienilor, arătîndu-mi chiar şi pe acelea care sunt
bune de leac : „Ceea este dobrişor şi cealaltă ghizdei ; asta
e laptele-stîncei şi- astălaltă, zîrnă-miţoasă ; ici iată brân-
duşe şi colea dedeţei ; apoi lobodă şi drob, vînzdroagă şi si-
minoc, iarba-ciutei şi piperig, pojarniţă şi sefterea" şi altele
multe... Dar cine le mai ţine minte ! D-aş fi stat să le în-

269.
semnez pe toate, poate eă îmi da şi mie Societatea Acade-
mică să lucrez — nu, vai de mine, la D ic ţi om ar iu lu
cel cu vorbe numai plivite, alese şi mai cu seamă croite
de pe curata lătinie — ci la păgubaşul de Glosar iu,
unde pricopsiţii noştri lexicografi şi scormitori de grai
nou şi pocit azvîrlă cu borhot, mai bine de jumătate biată
frumoasa noastră limbă românească.
Din nenorocire, bisoceanul meu nu ştia nimic despre
chipul cum ne batem noi joc în oraşe de ce avem mai
scump rămas de la părinţi, şi el, în limba sa, pe care aş
da ani din viaţă-mi ca s-o pot scrie întocmai dupe cum ei
o rostea, în acea limbă spornică, vîrtoasă şi limpede a
ţăranilor noştri, îmi povestea păsurile şi plăcerile oameni-
lor de la munte. [...]

(Pseudo-cyneghetieos. Buc., 1874.)

 ALEXANDRU DEPĂRĂŢEANU

(1834-1865)

S-a născut la Roşiorii de Vede. învaţă la

Sf. Sava, fără însă a termina studiile. Călătoreşte prin
Europa, audiază cursuri de litere şi drept la Paris, se
cultivă citind operele clasice franceze, engleze, spa-
niole, întors in ţară este subprefect în plasa Teleor-
man (1860); apără interesele ţărănimii năpăstuite, iar
în 1864 este ales deputat.
Publică, în 1861, volumul de versuri Doruri şi
amoruri, iar în 1864 Grigore Vodă, Domnul Moldovei.
Dramă în cinci acte în versuri.

NIIIIL NOVI SUB SOLE 1

Nu e nimic nou sub soare,

Nu e nou nimic :
Bea, mănîncă, doarme, moare
Şi mare şi mic.
1 N u e n o u nimic; s u b s o a r e .

271

21 — Satira în literatura română, voi. I

De cînd plouă, de cînd tună,
De cînd pe cer sunt
Soare, stele, nouri şi lună
Ş-oameni pe pămînt.

Mieii sunt mereu victime,

Lupii carnelici ;
Gei mai mari ca şi-n vechime
Bate ş-azi p-ăi mici !

Ici vezi aur şi rubine,

Brocart şi satin,
Vezi banchete şi festine,
Cupele cu vin.

Dincolo vezi sărăcia

Trenţele-şi cîrpind,
Şi-n gunoi filozofia
Cinic aromind !

De-ţi arunci ochii prin case,

Nimic vezi schimbat :
Parazitul linge vase
Ş-azi neruşinat!

Luculus la masă cheamă

Ş-azi pe Luculus,
Şi golind cupa esclamă :
„Evoe ! Baccus !"

Bela Cleopatra pune

Şi-astăzi cu Cesar,
In orgiile nebune
Perlile-n pahar !

272
 Ce schimbare vezi în lume ?
Ce progres vedem ?
în costum, în formă,-n nume ?
Astea poate-avem !

Lingă geniu şi virtute,

Albe flori d-amor,
Ce modeste şi tăcute
Şed în umbra lor ?

Insolenţa vezi că scoate

Mîndră capu-afar',
Cum ciupercile plouate
Ies din băligar!

Puţin zgomot ca s-ardiee,

Cîţi Alcibiazi,
Taie cînilor, amice,
Taie coada ş-azi!
i
Cu lanterna Diogene
Ziua d-ar căta,
Ş-astăzi (de nu i-ar fi lene)
Oameni n-ar afla !

Prostituţia antică
Din lume a-ncetat ?
Sau din contra se ridică
.Val înfuriat ?...

Şi din ce în ce mai mare,

îngălat mereu,
Se-ntinde prin lupanare
Pînă-n gineceu 1 !
•
' Ginecvn — la greci, parte a casei rezervată ca locuinţă pen-
tru lemet (n. ed.)

273

21*
 Damele fără pudoare
Dau pe bani amor,
Şi chiar mamele, oroare !
Vînd fetele lor !

Iar bărbaţii, cum se spune

• Sus pe la boieri,
Capăt ranguri, foncţiune,
Şi bani prin muieri!

Ce e nou ? e felonia
Negrele trădări ?
E cruzimea, tirania,
Aste turburări ?

Ai monarhi ce ţin în gheare

Popolul la jug ?
Şi din el ca nişte fiare,
Sînge dracii sug ?

Sunt statuiele regale,

Stîlpi-mpărăteşti,
Erigeaţi pe pedestale
D-oase omeneşti ?

Sunt palatele splendite,

Umerii strivind
Bietelor cariatide
D-oameni suferind ?
1 Felonie — necredinţă (n. ed.)

.274
 Sunt acele locuri pline
D-umbră şi mister,
Unde niciodată vine
Rază de la cer ?

Unde-n orele fatale

Ale-mpărăţii,
Scriu cu spade şi pumnale
Sombre istorii ?

Nu e nou nimic sub soare,

Nu e nou nimic ;
Cînd cad unii, nu vezi oare
C-alţii se ridic' ?

Pe cîmpia monarhiei,
Poporul brutal
Trage plugul anarhiei,
Plugul infernal,

Ce răstoarnă brazde late

D-aur, de argint,
Surpă tronuri şi palate,
Face labirint

D-ubliete trape 2 dese,

Şi bastilii tari,
Nourii unde-apun adese
Sorii populari ;

Şi din sînge, ruinare,

Vezi că face spic
Vro republică din care,
Iar tronuri s-ardic' !
(Doruri şi amoruri. Buc. 1861, p. 1—6.)
1 Ubliete — închisori, (n. ed.)
2 Trapă — deschizătură în podea. (n. ed.)

275
 N. N I C O L E A N U

(1835-1871)

S-a născut în Cernutul Săcelelor, lîngă

Braşov. învaţă la seminarul din Buzău, la colegiul
dhi Craiova. Primeşte o subvenţie pentru a studia
literele la Paris. Este nevoit să se înapoieze însă, nu-
mai după un an, deoarece subvenţia încetează (1861).
îl întîlnim ca redactor la Românul, colaborator la
Satyrul, revizor şcolar, director al liceului din Iaşi
etc. Sfîrşitul vieţii sale este similar cu al autorului
Luceafărului.
în anul 1865 scoale de sub tipar volumul Poezii
de N. N,

VERSURI SCRISE PE FAŢADA

•PEŞTERII DE LA DÎMBOVICIOARA

Peşteră posomorită,
Mare, umedă, tăcută,
Ai fi bună-n Bucureşti,
Ca să servi de puşcărie
Hoţilor care sfişie
Peptul ţării româneşti !
(Poezii de N, N , Iaşi, 1SGS, p. 56.)

276
 URĂSC

Urăsc noaptea, adîncimoa şi cărările profunde

Apărate d-al puterii glas sălbatic, fioros,
1 Tnde leul locuieşte, unde trăsnetul s-ascunde
Şi de unde omul fuge spăimîntat şi ticălos !

Urăsc pompa şi mîndria vanitoaselor palate,

Ce de lux, de bogăţie, şi de fală strălucesc,
Unde inima de milă nu suspină şi nu bate,
Pe cînd viţul, risipa şi plăcerile domnesc.

Urăsc casa ne-ngrijită, infidelă şi luxoasă ;

Mama slabă, imprudentă, şi pe fiul cel ingrat,
Pe femeia prefăcută, la cuvinte mincinoasă,
Ce, de rîde sau de plînge, amăgeşte ne-ncetat.

Urăsc mîna ce cu sila pune legea subt picioare,

Şi pe judele, ce-şi vinde conştiinţa pentru bani,
Pe poet lingău şi cîne, fără stimă de onoare,
Ce insultă libertatea şi se-nchină la tirani.

Dar urăsc cu mult mai aspru şi cu mult, cu mult mai tare

Decît aş urî păcatul cel mai negru, mai cumplit
()mul făr' de conştiinţă, omul făr' de remuşcare
Ce nu-şi mai iubeşte ţara şi sînul ce 1-a nutrit.

(Ateneul român,
an. I (1866), nr. 2 şi 3 (iulie şi august.)

277
 ION C R E A N G Ă

(1837-1889)

Fiul lui Ştefan a Petrei şi al Smarandei

Creangă — al cărei nume de familie îl va purta cel
mai mare povestitor al poporului nostru — s-a
născut în Humuleşti-Neamţ, unde-şi petrece copilă-
ria, fermecat de basme cu Făţi-Frumoşi şi Ilene Cosîn-
zene. învaţă, in satul natal, cu bădiţa Vasile, apoi la
Broşteni; trece în 1852 la Şcoala domnească din
Tîrgu-Neamţ, iar după aceea la Şcoala de catiheţi din
Fălticeni (1854); între anii 1855—1858 urmează
cursurile de la Seminarul din Socola (Iaşi). Atras de
învăţămînt şi nu de preoţie (în 1859 fusese hirotonisit
diacon), în 1864 se înscrie la Şcoala normală din laşi,
condusă de Titu Maiorescu, personalitate culturală
care-i va acorda iot sprijinul în publicarea povesti-
rilor şi amintirilor în revista Convorbiri literare.
Este mai întîi institutor suplinitor (chiar înainte de
a termina şcoala), apoi ocupă catedre la diferite şcoli
unde este mutat. In 1875 revizorul şcolar M. Emi-
nescu inspectează şcoala unde preda I. Creangă. Se
leagă o trainică şi rodnică prietenie. Eminescu îl în-
deamnă să aştearnă pe hîrtie povestirile sale, care
vor fi fără egal în literatură, şi îl recomandă Con-
vorbirilor literare. Umorul humuleşteamdid este
savurat mai întîi în şedinţele Junimii, şi se face

278
 curînd cunoscut publicului cititor din paginile re-
vistei : Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi (1875),
Punguţa cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea
porcului (1876), Povestea lui Stan Păţitul, Povestea
lui Harap Alb, Fata babei şi fata moşneagului, Moş
Nichifor Coţcariul (1877), Ivan Turbincă (1878), Popa
Duhu (1881).
Este interesant faptul că în anid 1881 — anul cînd.
apar în Convorbiri literare cele patru Scrisori emi-
nesciene — Ion Creangă publică primele două părţi
din Amintiri din copilărie, partea a IlI-a apărînd un
an mai tîrziu. Finalul Amintirilor va fi publicat pos-
tum, în 1892. Deşi majoritatea operei îi apare în
prestigioasa revistă junimistă, Ion Creangă publică
două dintre cele mai importante povestiri ale sale
în afara acestui periodic : Moş Ion Roată şi Unirea,
în Albumul Macedo-Român (1880) şi Moş Ion Roată şi
Cuza-Vodă în Almanahul României June din Viena
(1883).
Continuator — în arta povestirii — al cronicaru-
lui Ion Neculce, pe care însă îl depăşeşte prin genia-
lul Siău talent, acest „Homer al nostru", care a ridi-
cat opera sa la valoarea de „epopee a poporidui
român" (G. Ibrăileanu), „Creangă este o expresie
monumentală a naturii umane în ipostaza ei istorică
ce se numeşte poporul român, sau, mai simplu, e
poporul român însuşi, surprins într-un moment de
genială expansiune" (G. Călinescu).
 AMINTIRI DIN COPILĂRIE
Dedicaţie d-şoarci L. M . 1

[...] Intru una din zile, şi chiar în ziua de

Sfintui Foca, scoate vornicul din sat pe oameni la o clacă
de dres drumul. Se zicea că are să treacă Vodă pe acolo
spre mănăstiri. Şi bădiţa Vasile n-are ce lucra ? Hai şi
noi, măi băieţi, să dăm ajutor la drum, să nu zică Vodă
cînd a trece pe aici, că satul nostru e mai leneş decît
alte sate. Şi ne luăm noi de la şcoală şi ne ducem cu
toţii. Şi care săpau cu cazmalele, care cărau cu tără-
boanţele 2 , care cu căruţele, care cu covăţile, în sfîrşit,
lucrau oamenii cu tragere de inimă. Iar vornicul Nic-a
Petricăi, cu paşnicul, vătămanul 3 şi eîţiva nespălaţi de
mazili 4 se purtau pintre oameni de colo pînă colo, şi,
cînd deodată, numai iaca vedem în prund eîţiva oameni
claie peste grămadă, şi unul din ei mugind puternic. „Ce
să fie acolo ?" ziceau oamenii, alergînd care de care din
toate părţile.
Pe bădiţa Vasile îl prinsese la oaste cu arcanul, îl
cotluiau acum zdravăn şi-1 puneau în câtuşi, să-1 trimită
ia Peatră... Iaca pentru ce scosese atunci vornicul oamenii
la clacă. Aşa, cu amăgele, se prindeau pe vremea aceea
flăcăii la oaste... Afurisită privelişte mai fu şi asta ! Flă-
căii ceilalţi pe dată s-au făcut nevăzuţi, iar noi, copiii,
ne-am întors plîngînd pe la casele noastre. Afurisit să
fie c.înerul de vornic, şi cum au ars el inima unei mame,
aşa să-i ardă inima Sfîntul Foca ele astăzi, lui şi tuturor
părtaşilor săi ! blăstămau femeile din sat, cu lacrimi de
foc, în toate părţile. Iar mama lui bădiţa Vasile îşi petre-
cea băietul la Peatră, bodndu-1 ca pe un mort ! „Las',
1 /,. M. — lâvia Maiorescu, fiica lui Titu Maiorescit. (n. ed.)
- Tărăboanţă —• roabă. (n. ed.)
Vătămări — ajutor de primar, (n. ed.)
4 Mazil — cel care strîngea amenzile, dările, (n. ed.)

280
mamă, că lumea asta nu-i numai cit se vecie cu ochii,
••.icea bădiţa Vasile mîngăind-o ; şi în oaste trăieşte omul
bine, dacă este vrednic. Oştean a fost şi sfîntul Gheorghe,
şi sfîntul Dimitrie, şi alţi sfinţi mucenici, oare au pătimit
pentru dragostea lui Hristos, măcar de-am fi şi noi ca
dînşii !"
Ei, ei ! pe bădiţa Vasile l-am perdut ; s-a dus unde
i-a fost scris. Şi părintele Ioan umbla acum cu pletele
în vînt să găsească alt dascăl, dar n-a mai găsit un bădiţa
Vasile, cuminte, harnic şi ruşinos ca o fată mare. Era în
sat şi dascălul lordache, fîrnîitul de la strana mare, dar
ce ţi-i bun ? Ştia şi el glasurile pe dinafară de biserică,
nu-i vorbă, dar clămpănea de bătrîn ce era ; ş-apoi mai
avea şi darul suptului... Aşadar şcoala a rămas pustie
pentru o bucată de vreme. [...]

(Convorbiri literare.
an. XIV (1881), 1 ian., p. 365—376.)

[...] D-apoi lui Trăsnea, săracul, ce-i păţea

sufletul cu gramatica ! Odată îmi zise el, plin de mîhnire :
— Ştefănescule (căci aşa mă numeam la Folticeni),
astă-zi nu mai mergem la şcoală, că nu ştiu tabla şi vreu
să învăţ pe mîne la gramatică. Mă rog ţie, hai cu mine la
5mp spre Folticenii-Vechi : vom învăţa împreună, sau cîte
unul, eu la gramatică şi tu la ce-i vrea ; apoi mi-i asculta,
să vedem nu s-a prinde şi de capul meu ceva ? Las' că
nici la celelalte nu prea pot învăţa cu slova asta nouă,
care-a ieşit, însă afurisita de gramatică îmi scoate peri
albi, trăsnit-o-ar fi s-o trăsnească ! Parcă ai ce face cu
dînsa la biserică ? Dar dacă se cere !... Am s-o ieu şi eu
clin capăt, şi, poate, cu tine, care ai trecut pe la părintele
Duhu, să mă pot desluşi...

281
 Fiindcă la Folticenii-Vechi era ceva mîngăiere pentru
mine, mă potrivesc lui Trăsnea, şi ne ducem împreună.
Şi era un ger uscat prin luna lui noiemvrie, şi bătea
un vîntişor supţire în ziua aceea, de-ţi frigea obrazul !
Cum ajungem la cîrnp, Trăsnea se tologeşte pe-un hat şi
începe la gramatică, din capăt, întrebarea şi răspunsul
întăiu :
Întrebare : Ce este gramatica română ?
Răspuns: Gramatica română este artea ce ne Învaţă a
vorbi şi a scrie o limbă corect.
Iar în altă ediţie :
Gramatica este o învăţătură ce ne arată modul de a
vorbi şi de a scrie bine într-o limbă.
Asta-i asta ! Din ceaslov şi psaltire, şi acele bălmu-
jite rău, ca vai de ele, să treci la gramatică, şi încă ce
gramatică ! Nu ca aceste de acum, pozderie de gramatici ;
unele „raţionate", altele „dezvoltate" şi ticsite de „compli-
mente", care, trebuie spus fără compliment, îţi esplică...
pănă ce nu se mai înţelege nimică ; adică făcute anume
pentru copii, de se joacă cu dînsele, de uşoare ce sunt !...
Insă ce folos ? ! Peste Trăsnea n-a dat asemene noroc...
să umble într-ales... El, păcătosul, uitaţi-vă ce fel de
gramatică trebuia să înveţe : „artea, corect, într-o limbă ;
silabă numim un sunet deplin, simplu sau compus cu
una din consune, sau şi cu mai multe consune, care
însă să se pronunţe cu o scoatere de voace". Iar în altă
ediţie : „Prin silabă înţelegem rostitura unei părţi de cu-
vînt ş.c.l."
Ei, ei ! de-acum drege-ţi „voacea" şi descurcă-te, măi
Trăsne, dacă poţi !
Iar la a treia pagină, îndată altă năzbîtie :
întrebare : Cîte părţi are gramatica română ?
Răspuns: Gramatica română are patru părţi, care sunt :
1. Etimologia ; 2. Sintaxa ; 3. Ortografia şi
4. Prosodia.
întrebare : Ce ne învaţă fiecare din părţile aceste ?
Răspuns: 1. Etimologia ne învaţă a cunoaşte părţile vor-
bei, adică analisul gramatical.

282
 2. Sintaxa ne învaţă a lega părţile vorbei după firea
limbii noastre, adică sintesul gramatical.
3. Ortografia ne învaţă a scrie bine, adică după re-
gulile gramaticei.
4. Prosodia ne învaţă a aceenta silabele şi a le rosti
după firea cuvintelor şi scopul ee-1 avem în vorbire.
Apoi : mi-ţi-i, ni-vi-li, me-te-îl-o, ne-ve-i-le. Şi alte
iznoave hăzoase ca aceste !
Mai pune la socoteală că şi Trăsnea era înaintat în
vîrstă, bucher de frunte şi timp în felul său ; că profe-
sorul, care şi el se mira cum au ajuns profesor, zicea :
„Luaţi de ici pănă ici", cum mi se pare că se mai face
pe une locuri şi astăzi, şi poate că nu veţi aduce bănat
nici gramaticului, nici profesorului, nici lui Trăsnea, ci
întîmplării, care a făcut pe oameni aşa cum sunt : ori
cuţite de oţel, oii de tinichea...
Ş-apoi gîndiţi că Trăsnea citea întrebarea şi răspun-
sul, fiecare pe rînd, rar şi lămurit, ea să se poată înţe-
lege ceva ? Nu aşa, necredincioşilor, ci iată cum : „Ce este
gramatica română, este... ce este, este... este arata... nu
arata, artea... artea... ce... ce... ce ne învaţă, învaţă... în-
vaţă... ce ne învaţă ; a vorbi... bi... bi... ce ne învaţă... ce
este, este... esta arata, uite dracu ! nu arata, artea ce ne
învaţă... ce este, este..." Şi tot aşa dondănind foarte ră-
pede, bîlbîit şi fără pic de cugetare, pănă la „a scrie în-
tr-o limbă corect" rar ajungea, sărmanul ! Şi după ce
turba de cap hăt bine, mă striga să-1 ascult, că ştie.
Luam eu cartea din mîna lui şi-1 întrebam : „Ce este
gramatica, măi Trăsne ?" Iar el, închizînd ochii, răs-
pundea iute, iute şi mormăit, cum cer calicii la pod :
— Ce este gramatica română, este... ce este, este...
şi celelalte, după obiceiu, schimonosind cuvintele şi în-
drugîndu-le fără nici o noimă, de-ţi venea să-i plîngi de
milă !
— Nu aşa, măi Trăsne !
— Dar cum ?
— Nu mai zice română, şi spune numai răspunsul;
ce ai cu întrebarea ?

283
 Şi se şi opintea el, într-o privire, să răspundă bine,
dar degeaba ; se încurca şi mai rău, începea a ofta şi-i
venea să-şi spargă capul.
— Mai lasă-mă oleacă, zicea el, necăjit şi, cînd te-oiu
striga, să vii iar să mă asculţi ; şi de n-oiu şti nici atunci,
apoi dracul să mă ieie ! Dă, gramatica să zicem că 11-0
înţeleg şi s-o lăsăm la o parte ; artea, asemine ; corect,
tiji. D-apoi „română, este... ce... ne învaţă a vorbi şi a
scrie bine într-o limbă" pareă-s cuvinte româneşti ce
naiba ! Numai şi aici trebuie să fie c-eva : „a vorbi şi a
scrie bine într-o limbă", îndrăcit lucru ! Cum „să scrii
într-o limbă" ? Poate cu limba, mai ştii păcatul ? Pe-
semne că noi, cum s-ar prinde, las' că, de scris, talpa
gîştii, dar apoi şi de vorbit, păcatele noastre, se vede că
vorbim pogan şi rău de t o t ; nu româneşte, ci ţărăneşte...
Doamne, Doamne ! învăţat mai trebuie să fie şi acel care
face gramatici ! Insă şi-n gramatică stau eu şi văd că
masa tot masă, casă tot casă şi boul tot bou se zice, cum
le ştiu eu de la mama. Poate celelalte bizdîgănii : „rosti-
tură, artea, corect, pronunţe, analisul, sintesul, prosodia,
ortografia, sintaxa, etimologia, concrete, abstracte, con-
junctive : mi-ţi-i, ni-vi-li, me-te-îl-o, ne-ve-i-le" şi al-
tele de sama acestora să fie mai româneşti... şi noi, pros-
timea, habar n-aveam de dînsele ! Noroc mare că nu ne
pune să le şi cîntăm, c-ar fi şi mai rău de capul nostru
cel hodorogit ! Decît ţăran, mai bine să mori ! Hai,
du-te, Ştefănescule, că m-apuc de învăţat!... [...]
(Convorbiri literare,
an. XV (1882), 1 martie, p. 445—461.)

MOŞ ION ROATA ŞI CUZA-VODA

Intre ţăranii fruntaşi care au luat parte,

împreună cu boierii, cu episcopii şi cu mitropolitul ţării
la Divanul ad-hoc din Moldova, în 1857, era şi moş Ion
Roată, om cinstit şi cuviincios, cum sunt mai toţi ţăra-
nii români de pretutindeni. Numai atîta, că moş Ion

284
 Roată, după cîte văzuse şî după cîte păţise el în viaţa sa,
nu prea punea temei pe vorbele boiereşti şi avea gîdi-
lici la limbă, adică spunea omului verde în ochi, fie
cine-a fi, cînd îl scormolea ceva la inimă. Aşa e ţăranul ;
nu prea ştie multe. Şi moş Ion Roată, fiind ţăran, cum
v-am spus, deşi se-nvrednicise a fi acum pintre boieri,
nu avea ascunzători în sufletul său.
In Divanul ad-hoc din Moldova erau boieri de toată
mîna ; şi mai mari, şi mai mici ; şi mai bătrîni, şi mai ti-
neri ; şi mai învăţaţi, şi mai neînvăţaţi, cum îi apucase
timpul [...].
Dar să ne întoarcem iar la Divanul ad-hoc. Aici, ca
în toate adunările de feliul acestora, se făcea vorbă
multă : Şi era lucru firesc să se facă, fiind în luptă
timpul de faţă cu cel trecut, pentru cea mai dreaptă
cauză a neamului românesc : Unirea, sfînta Unire !
Boierii cei mai tineri, crescuţi de mici în străinătate
numai eu franţuzească şi nemţească, erau cîrtitori asupra
trecutului şi cei mai guralii totodată. Vorba, portul * şi
apucăturile bătrîneşti nu le mai venea Ia socoteală. Şi
din această pricină, unia, în aprinderea lor, numeau pe
cei bătrîni : rugini învechite, işlieari, strigoi şi cîte le mai
venea în minte, după cum le era şi creşterea ; dă, în-
văţaţi nu-s ?...
Nu-i vorbă că şi nătîngia unor bătrîni era mare.
Uneori, cînd se mimau, dădeau şi ei tinerilor cite-un
ibrişin pe la nas, numindu-i : bonjurişti, duelgii, panta-
lonari, oameni smintiţi la minte şi ciocoi înfumuraţi, le-
pădaţi de lege, stricători de limbă şi de obiceiuri. In aşa
împoncişare de idei se aflau boierii bătrîni cu tineretul
din Divanul ad-hoc al Moldovei, cu toate că şi unii şi
alţii erau pentru „Unire". Numai atîta, că bătrînii voiau
„Unire" cu tocmeală, iar tinerii „Unire" fără socoteală,
cum s-a şi făcut.
Toate ca toatele, dar mare luptă aveau unia dintre
boierii tineri cu cuconul Alecu Forăscu, care, una-două,
îi tolocănea, mustrîndu-i : ba că nu vorbesc drept româ-
neşte, cum vorbeau părinţii lor, ci au corchezit graiul
strămoşesc, de nu-i mai înţelege nimene ; ba că „umblaţi
 cu şurutaele, să ne trageţi butucul" ; ba că „face omul cu
cineva o tovărăşie cit de mică, şi tot urmează învoială
între părţi, iar nu aşa eu ochii închişi", căci, „dacă n-ai
carte, n-ai parte", scurtă socoteală ; ba că, „de cînd cu
străinătatea, v-aţi înstrăinat şi legea, şi limba, şi inima,
şi chiar dragostea sătenilor ; şi după nepăsarea şi risipa
ce o facem, zvîrlind banul pe lucruri de nimica, puţin
mai avem de înstrăinat, şi nu-i departe vremea aceea,
pe cît văd eu. întrebaţi pe bieţii nimernici de săteni, să
spuie ei dacă mai -cunosc cine le e stăpîn. Au rămas ca
nişte cîni ai nimănui, sărmanii oameni ! Cine se scoală
mai de dimineaţă, acela e mai mare în sat la ei, de-i ho-
ropseşte şi-i ţuhăieşte 1 mai rău decît pe vite ! Ciocoismul
şi străinii să trăiască, şi las' pe dînşii, că ne scot ei la
covrigi !" Ba că „vai de ţara care ajunge s-o puie copiii
la cale" ; ba că „vorbă multă, sărăcia omului", şi, dacă
li-i treaba de-aşa, facă ei ce-or şti, că el mai bine se duce
acasă, că-i plouă caii în spate şi-i stau vitele cu dinţii la
stele, din pricina slugilor, cărora puţin le pasă de munca
stăpînului ; şi cîte şi mai cîte năzdrăvănii de-alde aceste.
Las' pe bătrîni să te descînte şi să te judece ei, în legea
lor, că nu-ţi mai trebuie alt popă... Şi iaca aşa cu de-alde
cuconul Alecu Forăscu.
Acum vine alta la rînd.
într-una din zile, cum vorbea frumos un boier dintre
cei tineri, iaca şi moş Ion Roată sare cu gura :
— Aveţi bunătate de vorbiţi mai moldoveneşte, cu-
coane, să ne dumirim şi noi ; căci eu, unul, drept vă
spun, că nu pricep nimica, păcatele mele !
Un oarecare boier întîmpină atunci pe moş Ion
Roată, zicîndu-i cu glas poruncitor şi răutăcios :
— Dar ce ne- ' .' mare este să înţelegi tu, mojiciile?
Tacă-ţi leoarba, dt. ^ venit aici ; c-apoi întoarce-ne-vom
noi acasă, şi helbet ! 1 nu ţi-a lua nime din spate ce
ştiu eu... Auzi obrăznicie ! Tu... cu optzeci de uni de
1 A ţuhăi — a pune să muncească clin greu şi fără răgaz ; a

trage în toate părţile, (n. ed.)

1 Helbet ! — fii pe pace ! n-avea grijă ! (n. od.)

337
fălci de moşie, şi el un ghiorlan o u n petec de pămînt, şi
uite ce gură face alăturea cu mine !...
Moş Roată, simţindu-se lovit pînă la suflet, răspunde
atunci cu glas plîngător :
— Dar bine, cucoane, dacă nu v-a fost cu plăcere să
pricepem şi noi cîte ceva din cele ce spuneţi dumnea-
voastră, de ce ne-aţi mai adus aici să vă bateţi joc de
noi ? Ei, cucoane, cucoane î Puternic eşti, megieş îmi
eşti, ea răzeş ce mă găsesc, şi ştiu bine că n-are să-mi
fie moale cînd m-oiu întoarce acasă, unde mă aşteaptă
nevoile. Dar să nu vă fie cu supărare, ia, palmele aceste
ţărăneşti ale noastre, străpunse de pălămidă şi pline de
bătături, cum le vedeţi, vă ţin pe d-neavoastră de-atîta
amar de vreme şi vă fac să huzuriţi de bine. Şi mai mult
decît atîta; orice venetic, in ţara asta, este oploşit de
dumneavoastră, ş H ..priviţi cu nepăsare cum ne suge sîn-
gele, şi tăceţi şi-1 îmbrăţoşaţi ! Numai noi, vite de muncă,
vă sîntem dragi ca sarea în ochi.,, Din mojici, din ghiorlard
şi din dobitoci nu ne mai scoateţi! Dumnezeu să ne
ierte, şi să ne iertaţi şi dumneavoastră, cucoane, dar cu
adevărat aşa este : v-aţi deprins a lua focul totdeauna cu
mînile noastre cele mojiceşti... şi tot noi cei horopsiţi !
— Sfînt, să-ţi fie rostul, moş Ioane, că ai vorbit din
durere, răspunse atunci cuconul Alecu Forăscu ; şi sunt
fericit că stai alăturea cu mine. Decît un bonjurist c-o
mînă de învăţătură, mai bine un ţăran cu un car de
minte !
La aceste vorbe, mulţi dintre boeri s-au simţit atinşi ;
cel cu pricina... a rămas ca opărit. Iar colonelul Alexan-
dru Cuza a dat mina prieteneşte cu moş Ion Roată.
In sfîrşit, după multe dezbateri furtunoase urmate în
Divanul ad-hoc, s-a încuviinţat „Unirea", şi apoi depu-
taţii s-au întors fiecare pe la vetrele 3
Peste cîţiva ani după aceasta, tre_.. J Cuza-vodă spre
Bucureşti, a poposit la Agiud, unde 1-a întîmpinat o mul-
ţime de lume, ca pe un domnitor.
Printre lumea ce se înghesuia, cu treabă, fără treabă,
iaca se zăreşte o hîrtie fîlfîind pe deasupra capetelor
mulţimii, în vîrful unei prăjini. Cuza-vodă, înţelegîncl că

287
22
trebuie să fie vrun suflet necăjit, face semn să i se des-
chidă calea. Şi, cînd colo, un ţăran bătrîn cade în ge-
nunchi dinaintea domnitorului, sărutîndu-i mîna, cu la-
crimile în ochi, şi dîndu-i o hîrtie scrisă pe toate feţele.
— He, he ! moş Ion Roată, prietenul şi tovarăşul meu
cel vechiu din Divanul ad-hoc, lucru negîndit! Ridică-te,
moş Ioane, şi spune-mi, fără sfială, ce durere ai. Ţi-a
făcut cineva vrun neajuns ?
Moş Ion Roată, văzînd că, după atîţia ani de zile, nu
1-a uitat colonelul Alexandru Cuza şi că 1-a primit cu
atîta bunătate, a început a plînge cu hohot şi a-1 ruga
să-i citească hîrtia.
Vodă, fiind gata de plecare şi văzînd că hîrtia lui
moş Roată cuprinde multă pologhie, zise cu blîndeţă :
— Spune, moş Ioane, din gură cei ai de spus, că mai
bine am să înţeleg !
Atunci moş Roată, viindu-şi în sine, începe a se jălui
cum urmează :
— Luminarea-voastră ! De cînd cu păcatul cel de
„ad-hoc", n-am mai avut zi bună cu megieşul meu cel
puternic, stăpînul unei moşii foarte mari, pe care-i cu-
noşti măria-ta. N-am gîndit, nenorocitul de mine, că
dumnealui, un boier aşa de mare, putred de bogat şi cu
învăţătură, să-şi puie mintea cu unul ca mine, de la nişte
vorbe nesocotite ce le-am zis şi eu atunci, într-un necaz.
Numai Dumnezeu să-i deie sănătate şi bine, dar amarnic
m-a lovit în avere şi în cinste. Crede, măria-ta, că nici
eu n-am fost aşa de sec, între cei de-o samă eu mine. Dar,
de cum am ajuns acasă, goană şi prigoană pe capul meu,
din partea boierului, în tot feliul.
Intăi şi-ntăi, a pus înadins pe feciorii boiereşti să-mi
caute pricină şi să mă aducă la sapă de lemn. Şi aceştia,
ca oameni fără judecată şi pizmaşi, făceau toate chipu-
rile sataniceşti, sau ei de-a dreptul sau prin alţii, cum să
deie vitişoarele mele măcar de-un pas pe moşia boie-
rească ; ş-apoi, sub cuvînt că au făcut stricăciune, să mi
ie poate ucide fără nici o cruţare ! Şi astăzi împuşcă-i
porcii ; mini, vacile şi boii ; poimîne, căişorii ; în altă zi
ic-i oile dinapoi cu grămada şi du-le la curte. Iţi poţi

288.
închipui, măria-ta, ce urgie grozavă era pe capul meu !
Văzînd eu de la o vreme că nu mai încetează cu ja-
furile, mi-am luat initna-n dinţi şi m-am dus la boieriu
să mă jăluiesc. Şi boieriul, în loc de un cuvînt bun, m-a
scuipat drept în obraz, de faţă cu slugile sale şi cu alţi
oameni ce se aflau atunci la curte, încît am crezut că a
căzut ceriul pe mine de ruşine ! Ba încă m-a şi ame-
ninţat că altădată, de mi-a mai călca piciorul în ograda
boierească, are să poruncească să mă întindă la scară şi
să mă bată cu biciul! Şi cu rînduiala asta, măria-ta, în
cîţiva ani de zile m-au calicit cu desăvîrşire, şi mi-a ri-
dicat şi cinstea, care pentru mine a fost cel mai scump
lucru !
Cuza-vodă a stat neclintit şi s-a uitat ţintă la moş Ion
l'oată, cît a vorbit el. Şi cînd a isprăvit vorba, vodă i-a
pus două fişicuri de napoleoni în mînă, zicîndu-i eu bu-
nătate :
— Ţine., moş Ioane, acest mic dar de la mine şi în-
lîmpină-ţi nevoia, de azi pe mîne, cum te-a lumina Cel-
de-sus ! Iar pe boier lasă-1 în judecata lui Dumnezeu,
căci „El nu bate cu ciomagul".
Lui moş Ion Roată i se umplu din nou ochii de la-
crimi, şi sărutînd mîna lui vodă, ea semn de mulţămire,
zice oftînd :
— Dar cu ruşinea ce mi-a făcut, cum rărnîne, mă-
ria-ta ?
— Cu ruşinea, iaca aşa i'ămîne, moş Ioane, zise Cuza-
vodă, sărutîndu-1 şi pe un obraz şi pe altul, în faţa mul-
ţimii adunate acolo. Du-te şi spune sătenilor dumitale,
moş Ioane, că, pe unde te-a scuipat boierul, te-a sărutat
domnitorul ţării şi ţi-a şters ruşinea.
(Publicată pentru prima oară în Almanahul societăţii
academice social-literare „România jună", Viena, 1883,
p. 29-35, sub titlul Anecdotă şi datată ..Iaşi. 1882. no-
iemvrie 13", reprodusă apoi in Convorbiri literare,
1883, 1 iunie, p. 114—117.)

289.
 B. P . H A S D E U

(1838-1907)

Cel care va fi considerat un „Cantemir

al sec. al XlX-lea" s-a născut la Cristineşti. Îşi face
studiile la Ilarkov, unde ia legătură cu cercurile re-
voluţionare şi se încadrează în organizaţii conspi-
rative. Fiind descoperit, este nevoit să se refugieze.
Se stabileşte mai întîi la laşi (1857), apoi la Bucu-
reşti.
Înzestrat cu excepţionale însuşiri, cunoscător a
numeroase limbi străine, însetat de cultură şi şti-
inţă, Hasdeu a fost nu numai un erudit, ci „a fost
un geniu universal" (G. Călinescu).
Monumentalele sale lucrări lingvistice, istorice
etc. i-au adus o faimă mondială, fiind ales membru
de onoare al multor Academii. Autorul Cuventelor
den bătrâni (1877, 1879, 1881)), al celor patru volume
din Etymologicum Magnum Romaniae (1866, 1887,
1893, 1898) şi al Istoriei critice a românilor (2 voi.
1873—1875) este şi un remarcabil poet, prozator şi
dramaturg: Poesie (1873), Sarcasm şi ideal (1897),
Duduca Mamuca (nuvelă, 1862—1863, cu titlul
schimbat Micuţa, 1864), Ioan-vodă cel Cumplit
(1865), Răzvan şi Vidra (1867), comedia satirică
Orthonero^ia (1871—1872), devenită, în 1879, Trei
crai de la răsărit.

290
 însufleţit de înaltele idealuri ale epocii sale —
în ciuda unor confuzii din anumite perioade — Has-
deu duce aprige campanii împotriva unor moravuri
şi instituţii ale vremii, publicînd numeroase articole,
satire, pamflete în revistele timpului sau în cele
înfiinţate de el: România, Aghiuţă, Satyrul, Traian,
Columna lui Traian ş.c.l.

O DOINA POSTUMA

Nu aveam o şchioapă de pămînt să-mi fie

Locul meu... acuma-mi stăpînese mormîntul;
Şi nu îndrăzneşte ciocoiul să vie
Să-mi stoarcă pămîntul !

Alergam ca vita, minat de poruncă...

Mă desfăt acuma-n ticna boierească ;
Ar vrea şi nu poate ciocoiul la muncă
D-aci să m-urnească 1

Mă bătea boierul... acum nu mă bate

Nici vîntul, nici raza fierbintelui soare ;
Timpul n-a şters încă semne de pe spate,
Dar nu mă mai doare !

îmi lipsea cămaşa pe ger şi pe ploaie,

Cînd şedea ciocoiul lingă calda-i vatră ;
Acum port o haină care nu se moaie :
Ţărînă şi piatră !

291
 Fraţii şi copiii, ce-au rămas în gheară,
Din a lor durere auzindu-mi cintul,
De la ciocoime alîla M ceară
Cît mi-a dat rnorminlui !
(Aghiuţă,
an, 11 (1854), nr. 15.)

ODA LA CIOCOI

Ca lacoma omidă, ce-şi caută o pradă

Pe fragede mlădiţe,
Ca neagra lipitoare pe sinul de zăpadă
Al dulcii copiliţe,
Ciocoiule ! un secol, un secol şi mai bine,
Setos de duşmănie,
Sugea! în frunză sucul şi sîngele din vine
In blîndă Românie !

II

De groază şi durere, de muncă şi bătaie,

In jaf şi-n umilinţă,
Am tot strigat, dar glasul se-neacă şi se taie
D-atîta suferinţă ;
Şi ca prin codri freamăt, ca murmur în izvoare,
Aşa în noi suspinul
Mai rămînea el singur să spună cum ne doare,
Cît de cumplit e chinul!...

292
 XIII
Şi tu rîdeai, jupîne, cu fală şi rînjire ;
Rîdeai precum un gîde,
Cînd vede capul jertfei -zburat dintr-o izbire,
Se laudă şi rîde ;
Căci nu ştiai că viaţa, închisă-n nemişcare,
E cea mai cu putere ;
Căci nu credeai c-un suflet se face şi mai tare,
Călindu-se-n tăcere !...

IV

Suspinul, ca scînteia ce cade jos în paie

Sau p-un covor de spice,
Pîndind o adiere s-o umfle-ntr-o văpaie
Şi-n slavă s-o rădice ;
Suspinul, cînd poporul întreg din piept îl scoate
Ş-un eeho se găseşte,
Suspinul, ca scînteia, turbat coprinde toate
Şi-n praf le mistuieşte !

Ca un satrap alene lungit într-o grădină

In moale cugetare,
Privind cum se iveşte în ziua cea senină
Un nor în depărtare,
Aşa privea ciocoiul cu genele-adormite
Suspinul României,
Şi iată că-ntr-o clipă din neguri grămădite
Dă flacăra urgiei !

VI

Căci el zicea în gîndu-i, ca toţi apăsătorii

In scurta lor vedere :
„Nu-mi pasă dc nimica ! Nu mă-nspăimîntă norii ! 1

E aburul ce piere !..."'

293
Da ! abur este norul, suspinu-i o suflare
Ce-n aer rătăceşte,
Uşoară, nesimţită, gingaşă, dar în care
Un trăsnet locuieşte !

VII

A patruzecea iarnă, a patruzecea vară

S-au dus p-a vremii roată,
De cînd prin mii de echuri suspinului din ţară
Răspunse ţara toată ;
Căci sînt anume timpuri, în care o idee
îşi află un răsunet,
Ş-atunci, ori niciodată, ia foc dintr-o scînteie,
Suspinul naşte tunet !

VIII

Aşa cea sîntă carte a Bibliei ne spune,

Prin tainice cuvinte,
C-o trîmbiţă de înger odată va să sune
Pe stîrvuri şi morminte :
Ş-un sunet, numai unul, va face să renvie
încenuşata fire,
Căci timpul este totul : o clipă dintr-o mie
Aduce mîntuire !

IX

A patruzecea vară-mbrăcase ieri cîmpia

In busuioci şi-n grîne,
De cînd suspinul nostru smulsese România
Din gheara ta, jupîne :
A patruzecea iarnă în haina-i de mireasă
Se-ndrumă după vară,
De cînd suspinul nostru pe litfa n-o mai lasă
A-şi bate joc de ţară !...

294
 XIII

Şi ţara se deşteaptă, voioasă, zîmbitoare,

Plăpîndă, răsfăţată ;
Jos florile dezmiardă, se uită sus la soare,
De raze-nconjurată !
Scăldîndu-se-n lumină, din ce în ce mai vie,
Ca trandafiru-n rouă,
O altă simte viaţă, o veche bărbăţie
Şi o putere nouă !...

XI

Dar ce privesc, o, Doamne ! Eu cînt ş-acum dodată

Cutremurul m-apucă ;
O ceaţă se lăţeşte, o brumă-ntunecată,
O groaznică nălucă :
Ciocoii se rădică, ca hoituri învechite
Din cripta infernală,
Şi ca-n trecut se-aşază pe holdele-nverzite,
Răzbiţi de flămînzeală !.,.

XII

Nu-i oare vro părere, vrun joc al fanteziei,

Teribila icoană ?
Tu n-ai fost mort, jupîne ? Sub masca letargie
Scăpat-ai viu din goană ?
'A ţării bucurie la patul morţii tale
Să fie o greşală ?
yenit-ai iar în lume să-nfrunţi cumplita jale
Cu faţa triumfală ?

295
 XIII

Sau poate că natura, sărind din căi bătute,

Din legile-i eterne,
Cînd teancul de verdeaţă, din mii de flori ţesute,
Pe ţarină s-aşterne,
Şi filomela cînţă, şi soarele zîmbeşte,
Şi dragostea visează,
Atunci dodată ninge... dar neaua se topeşte
Sub călduroasa rază !

XIV

Un mort, ce-n cursul vieţii a secerat blăsteme,

Poporul povesteşte
Că viermii nu-1 mănîncă şi nemiloasa vreme
In veci nu-1 putrezeşte :
Cînd vine miezul nopţii, cînd fulgeră şi tună,
Din gaura-ngrozitoare
Strigoiul dezmorţeşte şi iese la furtună...
Să fie asta oare ?

XV

Mai ştim că mortăciunea se-ntîmplă cîteodată

Să strîngă din sprîncene,
Ori ochii să deschiză, ori mîna-i îngheţată
S-o lase jos alene,
Şi frica ne coprinde... dar amăgirea trece
Şi nu ne mai înşeală :
Cadavrul nu se scoală, cadavrul este rece,
Mişcare mahinală !...

XVI

O, mi ! E viu ciocoiul ! Nu-i vis, nu-i rătăcire,

Nu-i nea de primăvară !

296
Nu-i spaimă zburătoare, născută-n zăpăeire
Şi gata să dispară !
Nu ! chiar nici letargia, ce lasă o pecete
Pe tristele-i victime !
O, nu ! E viu ciocoiul, cu bube şi cu pete,
întocmai ca-n vechime [...]

XIX

La luptă dar ! La luptă ! Să ne vedem d-aproape !...

Lăcustele-ngropate
D e n-aţi strivit chiar oul, din fundul negrei groape
învie mai turbate !
Nu mai greşi d-acuma ! Trecutul să te-nveţe !
La vînătoare, frate !
La vînătoare ! Insă... jos puştile şi beţe :
Să-i baţi prin libertate !...

(Românul, 1869. 19 je.br.)

MUNTELE ŞI VALEA

Nebun, nebun de mii de ori

Acel ce cată grîu şi flori
Pe munţii rătăciţi în nori :
Sînt tari, sînt nalţi, sînt de granit,
Dar fruntea lor cea triumfală
Abia rodeşte cu sfială
Un muşchi mărunt şi otrăvit.

Priviţi, priviţi aceste văi,

De rîuleţe şi de căi,
De busuioace şi de clăi

297
 Brăzdate ca un curcubeu :
Se scaldă struguru-n lumină,
Şi iese mierea din albină,
Şi totu-i plin de Dumnezeu !

Nu sus, nu sus, la cei avuţi,

In norii fumului pierduţi,
Se nasc fecundele virtuţi.
Poporul ce suspină gios
E singur valea roditoare,
In care creşte grîu şi floare,
Bun şi frumos !...
(Columna lui Traian,
an. I (1870), nr. 55.)

TREI CRAI DE LA. RĂSĂRIT

ACTUL I

SCENA 7

Hagi-Pană, Jorj, Mariţa

HAGI-PANÂ
Ce mai zici acuma, musu lorgule ?

JORJ
Ca va...1
HAGI-PANĂ
Nu e vorba de nici un Sa va ! Eu vreau să te-ntreb alt-
ceva. Spusu-ţi-am sau nu zilele trecute ca să nu te mai
văz singur aicea cu Mariţa ?
1 Merge... (fr.) (n. ed.)

298
 JORJ
Apoi era şi Petrică cu noi, ma parole d'honnâur

MARIŢA
Şi Petrică, taică.

HAGI-PANÂ

(Cătră Mariţa.)
Petrică, ne-Petrică, eară-te in odaia d-tale ! Pune-te de
coase, ori te închină, ori apucă-te de citeşte Alexandria...

MARIŢA

Dar, taică...

HAGI-PANA

(Făeindu-i gest de a ieşi.)

Vorbă multă, treabă scurtă ! (Mariţa iese prin uşa din

fund.) Bine a zis cine a zis că femeia a îmbătrînit pe
dracu... dar apoi fata !

SCENA S

Hagt-Pană şi Jorj

JORJ
Eşti prea sever, ma foi tată hagiule...
1 Pe cuvînt de onoare, (fr.) (n. ed.)
2 Pe legea mea. (fr.) (n. ed.)

299
 HAGI-PANÂ

(Aşezîndu-se.)
Eu ştiu zicala românească : mai rara vedere este mai
cu miere. Te-ai prea încuibat pe la noi, musu Iorgule. Nu
că-mi pare rău. dar nici bine. De frate, frate să-mi fii, dar
la noi mai rar să vii...

JORJ
(Luînd un aer maiestos.)
Tocmai asta eram să-ţi spui, tată hagiule. Justement ga,
cum zice francezul. în ţara noastră un larg viitor este
deschis talentului. Liberalismul instituţiunilor naţionale
permite meritului a se urca sus pe scara distincţiunilor
sociale. Astăzi copist, mîne preşedinte al Consiliului de
Miniştri, nimic mai lesne, rien de plus naturel1 ! Aşadară...

HAGI-PANA
(Intrerupînd.)
Aşadară, mîne sau chiar astăzi, o să mi te dea afară
din slujbă ca pe o măsea stricată, cu tot naturalul d-tale.
musu Iorgule !
JORJ
(Desconcertat.)
Nestabilitatea funcţiunilor este o consecinţă ine-
vitabilă a...

HAGI-PANA
Ascultă-mă ce-ţi spui eu, dragul meu, că doară nu de-
geaba am umblat pînă acolo, la Ierusalim. (Arată cu de-
getul cadrul de pe părete.) Văzui multe şi auzii destule !
Aş dori din tot sufletul, să te pui pe o cale mai bună ; iar
1 Nimic mai natural, (fr.) (n. ed.)

300.
nu, după vorba românului : an n-ai cîştigat, estimp ai pă-
gubit, la anul tragi nădejde. Eşti un derbedeu, musti
iorgule !

JORJ

(Scandalizat.)

O !

HAGI-PANÂ

Am fost prieten eu tatăl d-tale, răposatul chir-Spirea,

Dumnezeu să-1 ierte. Era un om foarte de ispravă, în toată
firea, harnic, cinstit, fruntea simigiilor din mahala...

JORJ

(Cu oroare.)

A !

HAGI-PANÂ

Nu ' ? a îţi este ruşine de meseria părinţilor d-tale ?

JORJ

(Confuz.)

Nu... dar... (Aparte). Ce lipsă de creştere ! Nul savoir-

vivre !

HAGI-PANÂ

In loc să te fi apucat de muncă, de treabă, de vrun

meşteşug, d-ta ai tocat părăluţele răposatului şi acuma,
după vorba veche, umbli pe drum cu alai franţuzesc şi
n-ai acasă mălai românesc !

301
 JORJ
(Aparte.)
Cest trop fort! 1 Trebuie să ispiăvesc ! Să-1 iau iute,
iute ! iute ! (Tare.) Un cuvînt, tată hagiule ! Ai dreptate în
toate, vous avez parfaitement raison. A m fost rău, dar nu
mai sînt ! Natura mea întreagă s-a schimbat printr-o re-
voluţiune...

HACTI-PANA
(Uitîndu-se împrejur.)
Să nu-mi vorbeşti de revoluţii! auzitu-m-ai ? Ele cît
p-aci era să mă mufluzească 2...

JORJ
Pardon ! N-am fost bine înţeles. Amoarea este cea mai
puternică revoluţiune...

HAGI-PANÂ
(Sculîndu-se furios.)
Iarăşi revoluţie !

JORJ
(Căzînd în genunchi.)
Cest fini! ă Iubesc pe fiica d-tale !
HAGI-PANÂ
(Şi mai furiosJ
Afară ! afară, răzvrătitorule ! [...]
(Columna lui Traian, an. S (1871),
n-rele 105—110; lil (1872),
n-rele 2, 3, 6, 9, 12.)

1 Asta-i prea mult ! (fr.) (n. ed.)

2 A mufluzî — a sărăci, a da faliment, (n. ed.)
9 S-a terminat! (fr.) (n. ed.)
 IACOB NEGRUZZI

(1843-1932)

Iacob Negruzzi este fiul lui C. Negruzzi.

Studiază în Germania. La numai douăzeci de ani este
profesor universitar la Facultatea de drept. Politi-
cian, adversar al ideilor paşoptiste, adept al autono-
miei estetice, junimistul Jacob Negruzzi este, vreme
îndelungată, redactorul Convorbirilor literare. Deşi
scrie masiv, istoria literară va păstra puţine pagini,
îndeosebi satirele sale, Copii de pe natură (1874).

ARTISTUL DRAMATIC
Nu suni creatori,
cî croitori, şi croitori răi,
Const. Negruzzi

[...] Cu totul altfel e artistul dramatic cel

mare. Acesta poartă plete lungi, e ras la faţă şi umblă
îndeobşte cu haine negre şi legătoare albă ; pe umere el
aruncă' în mocl pitoresc o manta largă, iar capul şi-1 aco-
pere cu o pălărie de pîslă cu margini largi. Mersul său e
legănat şi privirea i se pierde în nouri. Rareori el coboară

303

23 — Satira în literatura română, voi. 1

ochii săi asupra muritorilor ce întîlneştc pe stradă. Pentru
ce ar face aceasta ? Cc are el comun cu dînşii ? Nu-i el
(de cîteva ori pe săptămînă, timp de cîteva ore) erou, că-
pitan de bandiţi, ori, în cazul cel mai nefavorabil, duce şi
marchiz ? în rolurile ce joacă el e totdeauna viteaz, mări-
nimos, totdeauna gata de a se jertfi pentru idei măreţe şi
pentru persoane scumpe lui, prin urmare, cît este el (de
cîteva ori pe săptămînă, timp de cîteva ore) mai presus de
ceilalţi oameni, în care domneşte mai mult egoismul şi
interesul!
El se crede născut artist dramatic, ştiind că toate ge-
niile cele mari au primit talentul lor ca dar de la natură.
De aceea el nici inu îşi învaţă rolul, ci se încrede în geniul
său care îl va inspira în sara reprezentaţiei. La repetiţii
el vine neregulat şi cînd se duce, el ceteşte numai rolul
său, căci are convingerea că e o pierdere zadarnică de a
juca în toate formele, fără să fie public faţă -care să-1
admire şi să-1 aplaudeze. Cunoştinţele sale nu sunt mult
mai întinse decît cele ce are aetorul-funeţionăraş, numai
că el a fost o dată în viaţa lui, timp de cîteva zile, la Paris,
şi atunci s-a deşteptat, atunci a văzut că şi el are merite
artistice înalte. Mergînd acolo la un bun teatru însemnat,
asistând la reprezentarea unei frumoase drame ori comedii
şi văzînd cît e de bun jocul actorilor şi cu cît interes as-
cultă publicul, el şi-a zis în sine că nu e mai rău actor decît
cei vestiţi din Paris şi că, dacă publicul român nu are o
luare-aminte atît de religioasă, e vina publicului, nu e vina
sa. Astfel, de cînd a fost în străinătate, artistul nostru e
încă mult mai mulţămit de sine decît înainte, deşi tocmai
această călătorie i-a înăduşit poate puţina plecare pentru
arta dramatică ce avea, căci de atunci el nu mai are nici
o mişcare naturală pe scenă. De atunci, închipuindu-şi că
a atins cea mai înaltă culme a artei dramatice, el nu mai
poate vorbi cu glasul ce i-a dat firea, ci sau şopteşte prin-
tre dinţi, încît nimeni nu-1 aude, sau strigă şi ţipă de
ţiuie urechile ascultătorilor, mai vîrtos în momente în care
ar trebui să fie pasionat, pentru a face efect mai adine.
Mişcările sale corespund vorbirii ; el ţine îndeobşte
mîna pe spadă şi figura sa e ameninţătoare, căci aşa crede

304
el că trebuie să fie figura unui erou. De aceea, adeseori,
în scene de amor cînd rosteşte cuvintele : Te iubesc,
doamnă, el are aerul de a voi să ucidă pe femeia ce iu-
beşte ; mîna stingă se razimă pe spadă, mîna dreaptă e
întinsă ca şi cum ar voi să zică : Ieşi afară ! şi.sprincenele
sale sunt încreţite. Altă dată, cînd ameninţă pe cineva cu
moarte, el ridică amândouă minele şi ochii în sus, încît
pare că vrea să se închine cătră cer. Se va întîmplă să
rostească cuvintele : Sunt obosit, dă-mi un pahar de vin
ori să-mi tragă trăsura, răcnind aşa de tare, încît răsună
teatrul. Cînd nu ştie rolul său, îucru ce i se întîmplă mai
totdeauna, în timpul ce-i trebuie pentru a asculta pe su-
fleor, ei bojbăieşte tonuri neînţelese, închipuindu-şi că cu
această manoperă va amăgi publicul.
Numai tragediile îi plac, comedia îi pare un lucru pre
neînsemnat pentru a lua vreun rol în ea. Chiar din tra-
gedii, el dispreţuieşte pe cele clasice, dacă se întîmplă ca
vreuna să fie tradusă în limba noastră, lui îi convin numai
acele unde sunt lupte, ucideri, dueluri, peşteri, codri şi
pustiuri, fiindcă în aceste are roluri de efect. Aci el poate
răcni, gesticula, scoate sabia sau pistolul, poate umbla eu
mînele priin păr, poate resturna mese şi scaune, poate le-
şina, muri şi ucide pe timp de tunet şi trăsnet. Chiar limba
în care acest soi de tragedii sunt traduse îi place. Atunci
cînd nici publicul, nici el, nici chiar cel ce a tradus piesa
nu înţelege nimic, atunci el e mare, atunci e impozant.
Cu ce putere şi energie declamă el fraze cum e urmă-
toarea :
„O ! Dumnezeul meu, Dumnezeul meu putinte ! Pen-
tru ce nu strafigi, cu fulgerul tău atotputinte, anima de
corupţiune a acestei fii a perdiţiunii, care, imortală ca
şi tine, perpetuează criminele (fără pietate divină şi le acu-
mulează în sinul său umplut cu abisuri infernale !"
La aceste fraze care-i plac aşa de mult, el mai adaugă,
cînd nu-i par destul de puternice, şi alte predicate tari,
avînd o deosebită predilecţie pentru adjectivele teribil şi
grozav. După dînsul fraza de mai sus ar suna astfel :
„O ! Dumnezeul meu, Dumnezeul meu putinte şi gro-
zav, pentru ce nu strafigi, cu fulgerul tău /teribil şi atot-

305
putinţe, anima de grozavă eorupţiune a acestei fii a teri-
bilei perdiţiuni, care, imortală ca şi tine, perpetuează gro-
zav crimele fără pietate divină, teribilă, şi le acumulează
în sinul umplut grozav cu abisuri teribile, infernale !"
La frazele cele simple el mai adaugă cîte un „pentru"
spre a le face mai dramatice şi a le da mai mult efect. EI
zice totdeauna cu ton declamator : „Trebuie pentru ca să
mergem !" „Aş voi pentru ca să mă-nţelegi'' ; „Voi pentru
ca să-1 omor !" — toate aceste cu gesticulări furioase.
„Haidem pentru ca să plecăm !" strigă el şi, necunoscîn-
du-şi ieşirea, de vreme ce n-a făcut repetiţii, iese cu paşi
gigantici prin mijlocul unui părete. [...]
(Convorbiri literare,
Buc,, an V (1S72), nr, 21, 1 ian.)

SATIRA IX

FĂŢĂRNICII

[...] D-apoi odinioară cînd îţi cădea în mînă

O carte proaspăt-proaspăt ieşită la lumină
Şi cînd vedeai în faţă, cu slove mari şi late
Scris cine-i autorul cu-a sale titluri toate :
„Doctor în medicină, drept sau filosofie,
Decan al facultăţii, membru-n Academie,
Părinte-al altor scrieri mai multe, aprobate
Dc-nalta cîrmuire, chiar poate premiate,
Şi cavaler de-atîte bogate decoraţii
Din ţară şi din alte deosebite naţii,
Precum şi membru-multor societăţi străine..."
Uimit pînă la suflet, tu te gîndeşti în sine
Că nu-i natura dreaptă, că-i lege nefirească
Atît de multe daruri pe-un om să grămădească !

306.
Din toate mai cu seamă privirile-ţi orbesc
Acele cruci şi stele ce-n gîtu-i strălucesc
Şi care par la alţii a zice îngîmfat :
Na, proştilor, dovadă că sunt om însemnat î

Dar poate îmi va zice vreun aspru cetitor

De ce te legi de oameni şi de cusurul lor ?
Acum cînd vîrstă coaptă soseşte, tot nu vrei
O dată să te lepezi de vechiul obicei
De-a zice rău de lume ? Ci las-o-n ale sale,
Căci tot nu vei schimba-o cu versurile tale !
Ei, nu p o t ! Făr' de voie un nu ştiu ce mă-mbie
S-arăt a lumii rele, a ei făţărnicie,
Nu-s vinovat, natura îmi dete acest rol
Să rup o coajă mîndră cînd miezul este gol.
Cînd văd deşertăciune, minciună, îngîmfare,
Iau pana şi în versuri zburdalnice, uşoare
înghimp, lovesc oriunde mă prinde bănuiala
Că alta este faţa şi alta căptuşeala.
Cînd văd pe demagogul, pocitul orator
Cum are scopul numai să-nşăle pe popor
Cu fraza lui cea goală, umflată şi pompoasă,
Sau văd că un călugăr cu masca evlavioasă,
Acoperindu-şi faţa de patime mînjită,
Simţesc că mă pătrunde o furie cumplită,
Eu mă răped la dînşii şi strig cu glas amarnic :
Şi tu, şi tu eşti numai un rău şi un făţarnic !
Iar celui care strică condeie şi hîrtie,
Nu-mpins de o pornire puternică şi vie,
Ci numai ca s-arăte poet sau învăţat,
Ii smulg din mînă ghemul, i-1 iau la depănat
Şi clacă-n miez dau numai de-o hîrtiuţă goală,
Atunci în gura mare şi fără de sfială
I-am zis şi îi voi zice în orişice moment:
în lături de la Muze, nu ai nici un talent!
Nu, nu se potriveşte natura-mi necioplită
C-o lume egoistă, deşartă, ipocrită !
Urăsc pe-aeei nemernici care-şi prefac figura

307
S-arăte că au daruri ce nu le-a dat natura,
Sau pe aceia care în faţă îţi zîmbesc
Ş-abia întors, la spate te sapă şi-nnegresc.
De aceea pentru mine simt desfătări mai vii
Să stau, decît cu oameni, mai bine cu copii,
A lor nevinovate petreceri să privesc
Şi de-a lor veselie să mă împărtăşesc.
Eu ştiu — o tinereţă ! — c-ascunzi sămînţa-n tine
De ură, răutate, invidie ; ştiu bine
Că poţi ades fi crudă, dar, — vîrstă aurită ! —
Tu de ipocrizie în veci ai fost ferită !
Copilul la prieten dă dreaptă mărturie
Că el este mai leneş şi că nimic nu ştie
Şi cînd are un duşman aprins eare-1 combate
El nu-i zîmbeşte-n faţă, muşeîndu-1 pe la spate,
Ci răpezit spre dînsul cu pumnul îl loveşte
Şi în bătaie dreaptă mînia-şi răcoreşte.
Aşa îmi place mie, aşa-i lucru firesc !
De aceea dintre oameni pe-acela-1 fericesc
Care-a păstrat în suflet, pe toat-a vieţii cale
Simţirile naive ale juniei sale
Şi pănă cînd ajunge bătrîn şi gîrbovit
Dc lume, drept ocară, copil e poreclit.
(Convorbiri literare,
Buc., an. XXI (1887), nr. 1, 1 april.)
 CALISTRAT HOGAŞ
(1847-1917)

Este unul dintre cei doisprezece copii ai

protopopului din Tecuci. Învaţă la Academia Mi-
hăileană, avîndu-l profesor pe T. Maiorescu, apoi
trece la Universitatea din Iaşi, dedicindu-se studiului
umanităţilor clasice, ce va avea ecou în opera sa lite-
rară. Este profesor la Piatra Neamţ. Aci, în 1878,
scoate ziarul Situaţiunea, în care scrie articole critice
împotriva unor autorităţi locale. Drept răspuns este
mutat disciplinar la Tecuci. Funcţionează ca profesor
la Alexandria, Roman; în cele din urmă se stator-
niceşte la Iaşi (1899). în 1906 începe să colaboreze
la Viaţa românească : în Munţii Neamţului. Dînd o
nouă strălucire memorialisticii de călătorie, Aminti-
rile lui Hogaş sînt adevărate poeme în proză. Deşi
descrierea maiestuosului peisaj montan predomină în
memorial, Hogaş ne prezintă şi oameni ai acestor
locuri, despre unii vorbind cu multă compasiune
(v. ciobanii din schiţa Singur, sau moşneagul din Spre
Nichit), iar despre alţii cu ironie şi sarcasm. Din
această ultimă categorie se disting şi figurile unor
„cinstite feţe bisericeşti".

309.
 AMINTIRI

LA PINGARATI

f...] Grigoriţă al meu, pe lîngă toate cot-

loanele sfintelor locaşuri, cunoştea şi toate sfintele cot-
loane ale vieţii şi regulelor călugăreşti.
Astfel scoborîrăm o scară, urcarăm alta, cotigirăm prin
cîteva săli singuratece şi largi, străbăturăm toată lungimea
unui cerdac de la al doilea rînd, cotirăm la dreapta prin
alt cerdac, ce făcea unghi ou cel întăi, şi ajunseserăm la
stăreţie. Un băieţaş frumos, ea de doisprezece ani, îmbră-
cat foarte curat ţărăneşte, ne ieşi înainte şi ne întrebă ce
poftim.
— Cuvioşia-sa, părintele stareţ, a fi acasă ? întrebă
Grigoriţă.
— Acasă, da-ţi mai aştepta d-voastră oleacă, păn-a
sfîrşi sfinţia sa rugăciunea, răspunse el.
Şi, poftindu-ne să stăm păn-atunci pe o bancă ce se
afla în cerdac, intră înlăuntru.
— Da ce rugăciune, măi Grigoriţă, la vremea asta ?
întrebai eu.
— Da n-auzi că toacă de vecernie ? Şi stareţul, cînd nu
se duce la biserică, îşi face rugăciunea acasă.
Peste cîteva minute, băieţaşul ne pofti la părintele
stareţ.
— Blagosloveşte, preacuvioase, zise Grigoriţă cu glas
ridicat dar totuşi foarte cuviincios, fără a bate în uşă ; şi,
ţinîndu-se drept dinaintea intrării, aştepta să-i vină bla-
goslovenia dinlăuntru.
Un mormăit gros ce aducea, totuşi, a glas omenesc,
străbătu dinlăuntru pînă la noi : era blagoslovenia de in-
trare.
Intrarăm.
Preacuviosul Stratonic, răsturnat cam pe-o parte şi ră-
zămat pe o pernă de catifea vişinie, stătea în fundul odăii
pe un divan larg şi îndemănos, îmbrăcat cu adamască

310.
 roşie, împodobită cu flori răsărite şi mari de matasă
albastră ; dreapta-i afcîrna molatec în afară de marginea
divanului, iar degete/e-i scurte, albe şi grăsulii rosteau
alene un şirag de metanii lungi cu boabe mari şi scumpe
de chilimbar limpede şi gălbui. Cuviosul Stratonic nu
era om urît, sau cel puţin, trebuia să fi fost frumos în
zilele lui ; şi dacă firea nu-i dăduse cine ştie ce statură
înaltă şi puternică, şi dacă traiul ticnit al sfîntului său cin
îl înzestrase cu un adevărat pîntece de egumen, apoi acea-
sta nu însemna că toate mamele sprincenate ale tuturor
Vavililor nu se vor fi dat roabe ochilor lui negri cu pri-
viri ascuţite, scînteietoare şi pline de patimi lumeşti... Un
păr îmbelşugat ce bătea în cărunt îi acoperea capul, iar din
privazul la fel al barbei şi musteţilor lui stufoase răsărea
brusnat 1 faţa-i rotundă, rumănă şi grăsulie... Cu năpaste
să-i fi dat cincizeci de ani.
— Sărutăm dreapta, preacuvincioase, zise Grigoriţă de
departe, cu o evlavioasă mlădiere de glas potrivită împreju-
rării ; şi, cu mers lin de şopîrlă şi cu încovoierea de mijloc
reglementară, se apropie smerit de divanul preacuvio-
şiei-sale.
— Mulţămesc, răspunse el, fără a se urni de cum stătea
răsturnat, şi-i întinse, spre sărutare, dosul rotund al mîinii
sale albe şi grăsulii cu metanii cu tot.
Grigoriţă îi sărută mîna.
— Da dumnealui ?... întrebă el cu glas aspru, arătînd
spre mine.
— Domnul X, un prieten al meu.
— Domnul X ? . . . A!... Da... Pe dumnealui îl cunosc
din nume ; îmi spunea cineva despre dumnealui că era cît
pe ce să fie pus la închisoare din pricina amestecului în-
tr-o daraveră a unor răzăşi de la Dorna, care nu-1 privea ;
adevărat-îi, tinere ?
— Adevărat, preacuvioase.
— Avea dreptate prefectul — după cum îmi spunea,
zise el întinzîndu-mi spre sărutare acelaşi dos de mînă
grăsulie cu metanii cu tot — avea dreptate... D-voastră, ti-
1 Brusnat — bucăJat, dolofan, (n. ed.)

311
 neretul de azi, eu capul aprins, cum sînteţi, vă amestecaţi
şi unde trebuie şi unde nu trebuie... Avea dreptate...
— Vedeţi, preacuvioase...
— Şi altăceva ce mi-ţi mai spune ? zise el tăindu-mi
vorba ; ia şedeţi. Veniţi de la Piatra ?
— Din Piatra am plecat ieri ; astăzi venim de la Bi-
sericani, răspunse Grigoriţă.
— A !... da... de la Neotarie ! Ce mai face el ? Tot cu
tiutiun iaca şi cu ţigareta lui cea de chilimbar de optzeci
de galbeni îşi trece el vremea ?
Neotarie avea, în adevăr, o astfel de ţigaretă, cumpă-
rată ieftin de la un mezat, la care se vînduse averea unui
mare boieriu scăpătat.
— De treabă om Nectarie — urmă cuviosul Strato-
nic — păcat numai că nu-i de călugăr, încheie el cu rău-
tate, rostind mai repede şiragul metaniilor sale de
chilimbar.
Ceva se răzvrăti în mine... O privire însă a lui Grigo-
riţă mă făcu să dau altă întorsătură răspunsului de indig-
nare ce simţeam că-mi stă pe vîrful limbii.
— Doamne, preacuvioase — întâmpinai cu — cînd aţi
şti preacuvioşia-voastră ce minunat borş cu fasole şi cu
sfecle îşi pregăteşte singur pentru masa sa luxoasă părin-
tele Nectarie !... Cu cită măiestrie îşi croieşte şi îşi coase
tot el singur rasa şi antereiele sale ! Cît de blînd şi de
cuviincios întâmpină fără deosebire pe toată lumea ce vi-
zitează Bisericanii ! Şi, mai presus de toate, cîte milostenii
împarte el pe la nevoiaşi, fără ca stingă să ştie de ce face
dreapta sa !...
— Făţărnicie, tinere, făţărnicie... doar eu îl cunosc
de cînd se juca în durligi pe malul Bahluiului cu băieţii de
ţigan... şi uite-1 astăzi egumen la Bisericani !... Borş cu fa-
sole !... Ei, tinere, borş cu fasole pe faţă şi curcani fripţi
pe din dos !... Milostenie ! A fi făcînd, că are de unde...
ş-apoi cum să nu facă ? Cîte vădane tinere şi cîte fete or-
fane nu sînt pe meleagurile aistea ! Şi ce ţi-a mai dat Nec-
tarie, tinere, la masă, afară de borş cu fasole ? mă întrebă
Stratonic zîmbind cu ironie.

312
 — Vărzări cu ceapă, prăjite în undelemn, preacuvioase,
foarte bune şi tot de dînsul făcute...
— Şi ceva vinişor '?...
— Apă răce de la cişmea, ele asemenea foarte bună, nu-
mai cît lăsată de la Dumnezeu...
— Te miră că n-a făcut tot el singur şi apa... Şi de-aici
încotro ? întrebă el, schimbînd vorba şi întoreînd privirea
spre Grigoriţă.
— Înapoi la Piatra.
— O să mîneţi aici ?
— Cu blagoslovenia preacuvioşiei-voastre... miorlăi
Grigoriţă cu smerenia şi ipocrizia cuvenită. Stratonic bătu
din palme în semn de chemare şi băieţaşul cel de doispre-
zece ani răsări ca din pămînt... aşa de lin şi de nesimţit
deschisese el uşa şi intrase înăuntru !
— Ia vezi să deschidă Varsanufie o odaie pentru dum-
nealor. Şi Glicherie să vie-ncoace, porunci el scurt, gros
şi posomorit. Dacă sînteţi osteniţi — urmă el adresîndu-se
către noi — puteţi merge în odaia d-voastră, am dat po-
runcă să fiţi îndestulaţi cu de toate pînă mîni dimineaţă...
Ieşirăm.
— Bine, bre, ai înnebunit ? îmi zise Grigoriţă. S-a mî-
niet călugăru şi-o să mîncăm în ia' sară numai pîne cu
apă.
— Ia te cărăbăneşte de-aici eu călugăru tău cu tot, şo-
pîrlă mînăstirească ; tu socoţi că eu am învăţat la dichiul
Ghenadie toate făţăriile călugăreşti, cum le-ai învăţat tu ;
îmi pare rău c-a prins de veste la timp şi-a schimbat vorba,
că i-aş fi tras o soponeală !...
— Mă, tu eşti nebun...
— Ia marş de-aici.
Ajunserăm la arhondarie.
Peste cîteva minute ne călca şi Glicherie din urmă.
Nu ştiu cum se făcea, dar în această mînăstire toate nu-
mele se potriveau cu omul lor. Varsanufie, spre pildă, era
hursuz şi zburlit; Glicherie în schimb era pur şi simplu li-
picios... Mierea, untul, zahărul, grăsimea, dulceţile şi toate
lucrurile unsuroase şi dulci, pe care le mînuia el zilnic şi

313.
 de multă vreme, ea arhondar ce se găsea, împărtăşise fie-
care dintre ele cîte ceva din firea lor întregii înfăţişări
cleioase a cuviosului Glicherie. Limba, cînd vorbea, cu
greu parcă i se desprindea de cerul gurii, şi ai fi zis, nu că
vorbeşte, dar că descleie, mai degrabă, fiece cuvînt ce
pleoscăia sub truda anevoioasă a dezlipirii... Pletele-i ne-
gre îi cădeau pe spate unsuroase şi lungi şi tot aşa i se
prelingea pe piept şi-i ţîşnea în lături barba-i tot lungă şi
neatinsă de peptene, iar din privazul ei negru şi spăriat,
răsărea strimtă, boţită şi bugedă faţa cuviosului Glicherie,
acoperită de o gălbeneală lucioasă, umedă şi grasă... Pe
pept şi pe la şolduri, rasa-i oablă de şiac slujise, pe cît se
părea, în toate împrejurările, de ştergar mîinilor sale şi se
schimbase, pe la locurile amintite, într-un soi de teletin 1
cu lustru, scorojit şi negru... Comanacul cam pe ceafă şi
fruntea-i lăsată de izbelişte se sileau să dovedească graba
veşnică, în care se găsea cuviosul Glicherie, după trebile
multe şi făr' de ragaz ale însărcinării sale de arhondar ;
de aceea iute intra, iute ieşea şi tot iute se mişca în toate
părţile... iar cînd această grabă se mai amesteca şi cu bel-
teaua gurii sale, apoi în loc de vorbă te trezeai c-o oală
de sarmale ce forfotea şi... mai înţelege-te în vorbă după
aceea cu cuviosul Glicherie, daeă-ţi clădea mîna !... [...]

(Viaţa Românească, 1911, mai.)

1 Teletin — piele de iuft roşietieă. (n. ed.)

 IOAN SLAVICI

(1848—1925)

S-a născut în Şiria. Învaţă la Arad, Timişoara şi

Satu Mare, unde-şi trece bacalaureatul (1868), iar în anul
următor pleacă la Viena, pentru a-şi face stagiul militar;
se înscrie la Facultatea ele drept. 11 cunoaşte pe Eminescu,
eveniment esenţial pentru cariera sa de scriitor. Se reîn-
toarce în 1872; este practicant la un avocat, redactor la
Gura satului şi la Curierul din laşi (1874), pentru ca din
1876 să intre în redacţia ziarului Timpul din Bucureşti,
între 1884—1890 conduce Tribuna (Sibiu). Revine în
Bucureşti, este profesor, iar în 1894, împreună cu I. L. Ca-
ragiale şi Coşbuc, publică revista Vatra. Colaborează la
Tribuna poporului, Luceafărul, Semănătorul, Minerva etc.
Anid 1919 îi aduce o prevenţie la închisoarea de la Văcă-
reşti, ca o consecinţă a atitudinii sale din timpul războ-
iului.
Slavici debutează cu o comedie: Fata de birău (1871),
iar în 1875 publică volumul Novele din popor — prezen-
tat elogios de Eminescu — care-l va impune ca un valo-
ros scriitor. Calităţile sale de prozator, de fin observator
social, psiholog, în ciuda tendinţelor exagerat moraliza-
toare, vor fi vizibile în romanul Mara (1906). Intere-
sante sînt şi scrierile sale memorialistice, Închisorile mele
(1921) şi Amintiri (1924) — în acest din urmă volum îm-
părtăşindu-ne momente impresionante din viaţa marilor
noştri scriitori, Creangă, Caragiale, Coşbuc şi, în primul
rînd, mărturii despre cel care-i îndrumase paşii în litera-
tură : Eminescu.

315
 PESIMISMUL LUI EMINESCU

E demult acum de cînd a murit, dar am

fost, el şi eu, buni prieteni şi tot mai mi-e încă greu să
vorbesc în faţa tuturora despre el.
— Nu e, zicea el adeseori, nimeni dator să scrie po-
ezii ; nu are dar nimeni dreptul de a scrie poezii proaste.
Deşi de mult rostite, vorbele aceste îmi sună în
ureche cînd mă gîndesc la Eminescu, şi nu m-aş încu-
meta nici acum să scriu despre el dacă nu m-aş simţi dator
s-o fac aceasta, iar datoria omul şi-o face cum poate,
bine, rău, cum îl iartă timpul şi dispoziţiunile momentane.
Prea s-a vorbit mult despre viaţa şi despre puţinele
lui scrieri, şi între cei ce au vorbit prea sînt mulţi care
ori că nu l-au cunoscut, ori că n-au fost în stare să-1 în-
ţeleagă. Astfel am ajuns încetul cu încetul să stăm la
îndoială chiar şi noi cei ce-1 ştim şi ni-1 reamintim după
fiinţa lui cea adevărată şi să ne întrebăm dacă nu cumva
e greşită imaginea ce ne-am făcut despre el.
Eu, bunăoară, am petrecut cele mai frumoase zile din
tinereţele mele stînd de vorbă cu dînsul şi nu pot să mi-1
reamintesc decît rîzînd cu o seninătate copilărească.
în toamna anului 1869, cînd ne-am întîlnit la Viena,
el era tînăr de vreo douăzeci de ani, om plin de vigoare
trupească, pornit spre viaţă avîntată, totdeauna voios şi
iubit de toţi cei ce-1 ştiau pentru inima lui deschisă şi
pentru firea lui duioasă. Oameni tineri eram cu toţii, dar
nici unul dintre noi nu se socotea deopotrivă cu dînsul
în ceea ce priveşte iubirea de oameni şi avîntul naţional
şi toţi ne bucuram cînd puteam să ne petrecem timpul
stînd de vorbă cu el.
Era foarte deştept şi ştia foarte multă, carte; eu în-
deosebi însă nu l-am iubit nici pentru deşteptăciunea lui,
nici pentru ştiinţa lui de carte, ci pentru că nu am cu-
noscut în viaţa mea om atît de fericit ca dînsul şi mă
simţeam şi eu mai fericit cînd stăteam numai noi doi

316
împreună. Bună, rea cum o fi, lumea în care trăim, oglin-
dită în capul lui Eminescu, era cea mai frumoasă din
lumile care sînt cu putinţă şi era peste putinţă să nu-1
iubeşti pe om cînd îl vedeai ca dînsul şi să nu treci cu
inima uşoară peste toate mizeriile vieţii cînd el îţi arată
nimicnicia lor.
Aşa era Eminescu atunci şi tot aşa a rămas Pînă în
primăvara anului 1884, cînd căile noastre s-au despărţit.
Pe el nici vîrstă, nici nevoile vieţii, nici mediul social
n-au putut să-1 schimbe şi n-are să-1 schimbe nici
moartea.
Ştirea despre încetarea lui din viaţă a produs o du-
rere adîncă în toate inimile, fiindcă mulţimea are bun-
simţ şi-şi dedea seama că mult a iubit-o omul a cărui
viaţă s-a stins şi mult s-a zbuciumat biciuind pe cei proşti
şi pe cei mişei.
Nu putea dar să nu fie dăinuitor „cultul" acesta, şi
pentru noi, prietenii răposatului, era o cestiune de pie-
tate să nu ne pierdem răbdarea cînd vedeam că se ridică
pe ici pe colo cîte un om mititel care-şi da silinţa să dove-
dească că Eminescu e unul din cei mai urgisiţi pesimişti
şi le dădeau tinerilor sfatul părintesc de a se feri de el,
ca nu cumva să le strice minţile şi să le învenineze ini-
mile.
Acum de curînd însă s-a ivit şi între oamenii mari unul
care a pornit pe calea bătută de cei mici,
Lăieţii se-ncaieră adeseori şi se-ntîmplă cîteodată-n
asemenea încăierări ca ţiganul, neavînd altceva la înde-
mînă, îşi ia copilul de picioare şi loveşte cu el.
Cam aşa ceva face şi d-1 G. Panu, binecunoscutul pu-
blicist, într-unui din numerii foii Săptămînă.
Voind să lovească în „jumini.ştii" cu care iar s-a stri-
cat, îl ia pe Eminescu drept armă de atac, pe care şi-o
ascute după plac.
Ii înţeleg pe d-1 G. Panu căci pot să-1 socotesc în rîn-
dul oamenilor cărora li se cuvine să-şi aleagă în toată li-

317
bertatea armele de luptă, azi una, mine alta, după cum îşi
schimbă adversarii.
Am stat însă pe gînduri cînd am văzut că d-1 B. P.
Hasdeu calcă în urmele d-lui G. Panu.
Oameni ca B. P. Hasdeu dispun totdeauna de un ar-
senal mare, îşi aleg armele cu multă chibzuială, dau la o
parte pe cele tocite şi ţin să-şi păstreze în toate împreju-
rările decorul originalităţii.
E învederat că la serbarea de la 13 ianuarie a.c., d-1
B.P. Hasdeu n-a putut să rostească discursul festiv şi fără
să scoată la iveală meritele literare ale d-lui T. Maiorescu.
Probă e fapta.
Sînt încă de părere că pe Eminescu tot ar fi putut să-1
lase mort cu morţii.
Îmi întemeiez părerea aceasta pe trei cuvinte deopotrivă
de puternice ; unul e că, vorbind despre Eminescu, a produs
un efect pe care nu putea să-1 intenţioneze ; altul e că, pu-
ind pe Eminescu în rînd cu pesimiştii, s-a pus pe sine însuşi
în rînd cu cei ce nu sînt în stare să-şi deie seamă despre
ceea ce zic ; al treilea e că, luînd pe Eliad Rădulescu drept
„lată", nu mai putea să-1 ieie pe Eminescu decît la „jiu"
şi nu-i rămînea decît să tacă dacă nu voia s-o facă acea-
sta. 1 [...]

(Convorbiri literare.
an. XXXVI (1902), p. 308—320.1

1 Causticitatea acestui articol se explică prin divergenţele de

opinii ale unor scriitori referitoare la rolul pozitiv sau nefast pe

care 1-a avut „Junimea", pentru literatura noastră. în a r i O res-
tauraţie (Revista, .nouă, 1892, p. 206), Hasdeu afirma că „Junimea^1,
compromisă, caută să se salveze cu ajutorul memoriei lui Emi-
nescu, care „ a trebuit să moară nebun", deoarece „să nu fi înne-
bunit nu avea ce mînea". (v. şi Eminescu (necrolog), ibidern,
1889.) I. Slavici în articolele Pro amico. Un răspuns d-lui B.
Hasdeu (Tribuna, 1892, nr. 268 şi 209), precum şi in cel reprodus
mai sus, ia apărarea „Junimii", argumentele convingătoare ale
lui Hasdeu fiind combătute cu violenţe de limbaj, (n. ed.)

318
 EMINESCU ŞI CONSERVATORII

[...] Eminescu a intrat în redacţiune după

ce se retrăsese T. Maiorescu, iar Caragiali a fost adus de
Eminescu, care-1 ştia de mai-nainte.
Scriau articole pentru l^impul membrii partidului cînd
erau inspiraţi, şi comitetul partidului însărcina cînd pe
unul, cînd pe altul dintre membrii săi cu supravegherea.
Am avut rînd pe rînd pe generalul Florescu, pe Mavro-
gheni, pe generalul Mânu, pe Manolache Costachi, pe dr.
Keresztenyi, pe Grig. Pucescu, pe maiorul Alecu Catargiu,
cel mai statornic şi mai zelos dintre toţi. „Băieţii" făceau
aşa-zisa bucătărie a ziarului şi scriau articole cînd boierilor
le lipsea inspiraţiunea, iar eu mai eram şi un fel de admi-
nistrator, mîna dreaptă a casierului, timp îndelungat co-
conul Petre Millo, cumnatul lui Alexandru Lahovary.
Deoarece boierii numai rar de tot aveau timp pentru
Timpul şi inspiraţiunile erau şi ele rare, „băieţii" rămîneau
de capul lor, ceea ce pe ei nu-i supăra de loc, dar supăra
adeseori pe alţii, căci mai ales Eminescu nu era cruţător
nici faţă de membrii partidului cînd se nimerea ca ei să
cadă în vreun păcat, ba era în stare să laude faptele bune
şi dacă ele erau săvîrşite de adversari politici. Mult n-a
trecut dar şi a intrat şi el în conflict cu Alexandru La-
hovary.
Simţindu-se adînc jignit în demnitatea lui, Alexandru
Lahovary a pus eestiunea în discuţiunea comitetului.
Bătrînul Lascăr Catargiu, care avea o deosebită slăbi-
ciune pentru Eminescu, a fost de părere că cel mai cuminte
lucru e să-i lase pe băieţi să scrie cum îi taie capul, iar
Lahovary ori vreun alt membru al partidului, care e ne-
mulţumit, îi face partidului un preţios serviciu scriind ar-
ticole în care îşi arată părerile.
Simţindu-se prin aceasta încă mai jignit, Lahovary n-a
mai dat pe la redacţiune, ceea ce băieţii au luat drept un
mare succes. Ar fi şi fost. dacă de acum înainte n-ar fi
scăzut abonamentele, şi altfel puţine, şi nu s-ar fi sporit

319
24
membrii partidului care se codeau cînd li se cereau coti-
zaţiuni pentru acoperirea deficitului. Eminescu era mare
şi tare la Timpul, stăpîn pe „baracă", dar pe o baracă foarte
şubredă — zicea Caragiali.
Intrase într-un rînd şi Ronetti Roman în redacţiune,
dar, văzînd cum merg lucrurile, numai puţin a stat.
Era în prima parte a celor doisprezece ani de stăpînire
liberală ; cei însetaţi de căpătuială aveau puţină nădejde
ca conservatorii să vie la putere şi mereu se punea între-
barea dacă va mai putea ori nu să se susţie Timpul, de
care azi se interesau mai puţini decît ieri. Mai era apoi la
mijloc şi răutatea lui Caragiali, care-i cînta lui Eminescu
mereu la ureche că e păcat de munca pe care o pune pen-
tru o cauză pierdută. După părerea lui era adecă „pe dric"
partidul conservator, care nu mai putea să-şi susţină cum
se cade organul de publicitate.
Timpul, cu toate acestea, se susţinea. Vorba era însă
cum.
La început ziarul se tipărea în tipografia „Tiel şi Weiss",
care se afla instalată în casele societăţii „Dacia'', str. Lips-
căniei colţ cu Calea Victoriei. In fundul curţii, la primul
etagiu, se afla localul redacţiunii, trei saloane mari şi lu-
minoase, cel din fund elegant mobilat, biuroul direcţiunii,
unde se întîlneau unii dintre cei mai însemnaţi fruntaşi ai
ţării, ca să pună lumea la cale şi să le deie redactorilor în-
drumări, de care, ce-i drept, aceştia nu prea ţineau seamă.
După ce fruntaşii au încetat a mai veni, au început re-
dactorii a se duce cînd pe la unul, cînd pe la altul, care-i
primea de obicei fie cu ceai, fie cu dulceaţă şi cu cafeluţă,
şi acum vorba nu mai era de îndrumări, ci de îmbărbătări.
Cît despre Eminescu, el nu avea nevoie de-mbărbătare.
N-avea, ce-i drept, decît trei sute de lei pe lună, şi fiindcă
şi pe aceştia numai cu chiu cu vai putea să-i scoată, se
mulţumea cu atît, ba ar fi fost în stare să dea de la dînsul
dacă ar fi avut de unde. Nu tot aşa şi Caragiali, pe care
mulţi dintre cei ce nu-1 cunoşteau îndeajuns îl vor 1'i so-
cotit om uşuratec, care cheltuise totdeauna peste puterile
salo. El şi era în adevăr cheltuitor, dar nu din uşurinţă, ci

.320
 din convingere. După părerea lui, aveau nu redactorii sa
se jertfească, ci boierii să aducă jertfe pentru ca rcdactorii
să se poată îmbrăca, adăposti şi hrăni cum se cuvine. De-
oarece de părerea aceasta mai erau şi alţii, am ieşit din
locuinţa de la „Dacia" şi ne-am mutat în strada Regală,
cam uncie se află azi biroul „Burdin".
Aci era mai ieftin, dar tot prea scump, căci mai erau
şi multe altele. Cînd se întîmplă ca d-1 casier să dea pe
acolo, vai era de capul lui, căci dădeau năvală asupra lui
toţi din toate părţile eu conturile ce urmau să fie achitate,
una pentru tipograf, alta pentru hîrtie, iar alta pentru un
rest din chiria localului, iară şi iară, şi alta pentru lefurile
servitorilor, pentru onorariile personalului de redacţiune,
pentru mărci poştale, pentru luminat şi încălzit. Om care
ştia să-şi păzească treaba, casierul nu se mai avînta pe la
redacţiune şi toate se spărgeau în capul meu, care trebuia
să-i duc din cînd în cînd chitanţele, dintre oare multe ră-
mîneau deocamdată neachitate.
Lui Caragiali nu putea să i se întîmple aşa ceva : el
trebuia neapărat să stoarcă ceva din banii ce treceau prin
mînile mele.
La sfîrşitul lunii ianuarie el avea de luat pe luna fe-
bruarie cel puţin 50 de lei. Avea deci luaţi la sfîrşitul
lunii februarie cel puţin o sută de lei pe martie, iar la sfîr-
şitul lunii martie începea să ceară anticipaţiune pe luna
mai. El ştia să mă ia totdeauna aşa ca să-mi fie greu a-1
refuza. In cele din urmă tot trebuia însă să-mi pun piciorul
în prag pentru ca să începem a scădea din anticipaţiune.
El se oprea în faţa mea şi mă măsura cu ochii o dată
de sus în jos şi încă o dată de jos în sus.
— Bine, omule, îmi zise, aceasta le întrece toate ! Mă
ştii că sunt om cheltuitor şi abuzezi de această slăbiciune
a mea, dîndu-mi azi un pol şi mîine altul, ca să mă ţii
legat şi să mă ai rob la ocna aceasta unde se pisează sare
amară. După ce m-ai deprins să cheltuiesc mai mult de-
cît mi se cuvine, mă sîcîi voind să mă scazi la mai puţin.
Nu se poate, domnule ! Ai răbdare, căci de mult mi s-a fă-
cut lehamite de a mă lupta pentru o cauză pierdută şi

321
umblu mereu să fac un împrumut pentru ca să mă răs-
cumpăr şi să scap de aici.
A şi găsit apoi pe cineva care 1-a ajutat să scape pen-
tru ca să publice Moftul român.
Azi, după patruzeci şi mai bine de ani, puţini vor mai
fi stînd la îndoială dacă avea ori nu Caragiali dreptate cînd
zicea că e perdută cauza pentru care se lupta Eminescu.
Pentru puţinii aceştia mai reproduc aici următoarea
chitanţă, din care rezultă că în ajunul zilei de S i Dumitru
pentru „patronii" ziarului Timpul era lucru greu să dea re-
dacţiunii un acont de 350 lei.

Chitanţă
Pr. 350, adecă trei sute cincizeci lei, ce am primit arin d-1
Slavici de la d-1 casier, un acont asupra lefilor redacţiunii
Timpului pe curenta octomvrie. Bucureşti, 23 octomvrie 1879.
M. Eminescu

Mai am să adaug că cei 350 lei erau scăzuţi din banii

ce primisem pentru chiria pînă atunci încă neachitată a
localului. Eminescu a mai lucrat, cu toate acestea, încă
patru ani aproape în redacţiunea ziarului Timpul, căci
multe a avut să sufere, dar niciodată jignit în demnitatea
lui de om n-a fost ca redactor al acestui ziar.
(Adevărul literar şi artistic,
an, II (1921). nr. 21 (17 aprilie), p. 1.)
 GHEORGHE PANU

(1848-1910)

învaţă la Iaşi, pleacă apoi, în 1875, la Pa-

ris pentru a studia istoria. La Bruxelles — unde are
legături cu cercurile socialiste — îşi ia doctoratul în
Drept. Întors în ţară este şef de cabinet sub C. A. Ro-
setti, apoi procuror. Colaborează la Convorbiri lite-
rare cu studii de istorie. Părăseşte Junimea în urma
refuzului societăţii de a-i asculta sfatul de a nu pu-
blica Scrisoarea III a lui Eminescu, în care era criti-
cat şi el, alături de „bulbucaţii ochi de broască". Este
un fecund gazetar (scoate ziarele Lupta, Săptămîna),
înzestrat cu talent portretistic şi memorialistic; Por-
trete şi tipuri parlamentare (1892), Amintiri de la
„Junimea" din Iaşi (2 voi. 1908—1910). Deşi oscilant
în politică, simpatia sa pentru ţărănimea răsculată la
1907 este evidentă şi în lucrarea Cercetări asupra stă-
rii ţăranilor în veacurile trecute (1910). Adoptă astfel
aceeaşi atitudine curajoasă, polemică, satirică, pe care
o manifestase în trecut faţă de monarhie, cînd, urmă-
rit pentru lezmajestate, fusese nevoit să se refugieze
la Viena.

323
 OMUL PERICULOS

Ieri scară o nelegiuire şi o trădare a inte-

reselor ţărei s-a comis de guvern şi de Cameră în condi-
ţiele cele mai nedemne. S-a votat autorizarea ca guvernul
să poată încheia convenţie provizorie cu Austro-Ungaria.
Instigatorul acestei manoperi, omul care a impus voinţa
sa străină ministerului şi Camerei, este acea fiinţă care de
ani este la noi instrumentul străin, este acel personagiu
egoist şi neiubitor de ţară care se numeşte rege şi care în
realitate nu este decît cînd o catană nemţească, cînd un
ulan prusian.
De îndată ce am văzut că acest instrument străin pe te-
ritoriul nostru pleacă din ţară, am şi spus că el se duce că
să prepare ceva rău pentru ţară.
In adevăr, regele a fost la Viena pe cînd erau delegaţii
noştri acolo, el a avut o întrevedere cu Kalnoky, şi în
acea întrevedere a făgăduit că va da convenţia comercială,
că va vinde interesele economice ale ţărei.
Pe cînd delegaţii români să întorceau fără rezultat, el
acordase nemţilor tot ceea ce ceruse, el făgăduise conven-
ţia comercială.
întors în ţară, regele a impus ministerului său această
trădare, iar servilii de la guvern au impus aceasta celor-
lalţi servili din Cameră.
Iată cum să explică repeziciunea cu care, prin surprin-
dere şi în mod brutal, Camera a votat ieri provizoratul.
Astăzi, mai mult decît oricînd, este constatat că izvorul
tuturor relelor, omul care comite abuzuri şi permite guver-
nului să facă totul, este regele. El este samsarul tuturor
trădărilor intereselor naţionale, el este sufletul blestemat
al regimului ce ne guvernează.
Călătoriile acestui om sinistru sunt totdauna fatale
ţărei, totdauna el vine adueînd în poalele mantiei sal?
de ulan umilinţa şi înjosirea.
Fiecare îşi aduce aminte că, acum patru ani, regele a
îngenuncheat ţara Austriei ; după serbarea inaugurării sta-

324
 tuei lui Ştefan în Iaşi, el s-a dus la Viena şi acolo ne-a
umilit; venind în ţară, imediat s-a inaugurat acea politică
economică care durează şi pînă astăzi.
Culpabilul cel mai mare este el ; el trebuie lovit fără
cruţare, el trebuie arătat, cu degetul.
Pericolul cel mare este acest om, trebuie deci pus la
rezon. Trebuie ca ţara în picioare să-i zică cuvintele care
s-ar părea că pentru dînsul au fost inventate : „îl faut se
soumettre ou se clemettre A mai tolera în condiţiele
actuale influenţa sa nefastă este a voi să vedem ţara sub-
jugată şi politiceşte şi economiceşte.
Trebuie deci ca opoziţia să agiteze şi să lumineze ţara
asupra provizoratului cu Austria, trebuie să înfierăm pro-
cedeurile infame ale colectiviştilor 2 şi să arătăm pe rege
cine este şi ce voieşte.
Dacă opoziţia nu are curagiul să facă aceasta, îi vom
zice că este nedemnă de sarcina ce şi-a luat.

(Lupta, an. IV (1887),

nr. 222 (5 apr.), p. 1.)

* Trebuie să te pleci sau să pleci, (fr.) (n. ed.)

2 Colectivişti •— nume dai de politicienii conservatori celor
liberali, (n. ed.)
 D E M . C. OLLĂNESCU-ASCANIO

(1849-1908)

S-a născut la Focşani. După studii la Paris ajunge

magistrat, diplomat. A publicat Poezii, 1878—1898
(1901), mici comedii, Pe malul gîrlei (1879), Primul
bal (1889), Satire (1896) etc. Mai interesant este însă
studiul Teatrul la români, 3 voi. (1897—1898).

SATIRA I
Iară noi, noi Epigonii !...
Eminescu

[...] Deci scăpînd de streaja ce mi se punea la gură.

Pot vorbi şi fără multe forme de literatură,
Pot să zic că nu e altul pe deplin mai fericit
Dintre lucrătorii minţii, decît cel ce-i tipărit.
Tipărit! cuvînt de vrajă, talisman, comoară plină
De nenumărate bunuri, zare largă şi senină
Unde dorurile toate, cîte dorm .ori încolţesc
într-o inimă-nfocată, cu noroc se. oglindesc.
Tipărit!... citit.'... celebru .'... Glorie, avere, nume !...
Ah l ce binecuvîntare mai e şi tiparu-n lume !
Ar dispare omenirea şi pămintu-n loc ar sta,
Dacă pentru-atîtea scrieri editori n-ar exista .'...

Şi curg cărţile ca unda şi potopul nu-ncetează !

Minţile vuiesc de trudă, iar condeiele lucrează.
Multe-n faţa apei cată plutitoare în zadar

326
 Şi-n bolboacele uitării cîte iarăşi nu dispar ? <...
— Ca să-ţi dăinuiască-o carte nu-i destul să fie scrisă
Ori şi cum, de ori şi cine. în materia închisă
între cele două scoarţe negreşit că nu-i destul
Să găseşti că din pruncie de viaţă e sătid,
Că robit de doi ochi galeşi, domnul Z. de dor se pierde;
Una după lux aleargă, alta după frunză verde,
Pesimism, nevropatie, decadenţă... mai ştiu eu!...
Toate spuse într-o limbă... doar s-o ierte
Dumnezeu, !...
Cîntăreţi ai vremii noastre, Epigoni, a voastră-i vina i
Voi, în loc să fiţi făclia ce-şi împrăştie lumina
Binefăcătoare-n calea omenirii, aţi aprins
Ici şi colo un tăciune fumegos, ce-aproape stins'
Pîlpîie-n mînile voastre şi cu flacăra-i gălbie
De-abia vă răsfrînge umbra gîrbovă şi străvezie !
Din obşteasca suferinţă, din al dorului avînt
Ce simţiţi şi ce-nţelegeţi voi ?... Ce sînteţi pe pămînt,
Dacă inima şi mintea nu vă saltă din midţime,
De cît făurari de vorbe şi vînturători de rime ? !...
Şi ce-mi pasă că e vesel ori e trist ce ne cîntaţi
Cînd în voi n-aveţi virtute sufletul să ni-l mişcaţi!

Mergeţi dară de vă prindeţi cu nevoia-n luptă dreaptă

Şi-a experienţei scară o urcaţi treaptă cu treaptă,
Pin' ce vi se vor preface bolnăvitele simţiri
Şi pe fapte s-or aşterne pături nouă de gîndiri
Sănătoase şi tihnite, iar în piept vă vor străbate
Razele credinţii blînde cu îndemnuri prea curate.
Ş-atunci încordaţi iar lira, prindeţi visurile-n sbor,
Răspîndiţi în jurul vostru farmecul mîngîietor
Al cîntării, fiţi isvorul dătător de-nsufleţire
Şi zdrobind vechiul jertfelnic pîngărit de amăgire,
Bucuraţi-vă de viaţă, răsădiţi speranţă-n noi
Pătimiţi, ca să se simtă că trăieşte lumea-n voi!
Atena,
27 martie 1892.
(Satire.
Buc., 1896, p. 11—16.)
 MIHAI EMINESCU

(1.850-1889)

Biografia poetului nostru naţional fiind

cunoscută cititorului de orice vîrstă din lectura nu-
meroaselor lucrări apărute, ne vom rezuma să men-
ţionăm doar cîteva date referitoare la activitatea sa
literară în domeniul poeziei satirice.
Luceafărul poeziei noastre este atras de genul sa-
tiric chiar din primii ani ai creaţiei sale. In anul de-
butului, 1866 — cînd publică poezia La mormîntul
lui Aron Pumnul, în broşura votivă Lăcrimioarele în-
văţăceilor gimnazişti, 12/24 ianuarie, şi tipăreşte poe-
zia De-aş avea... în Familia, din Pesta, 25 februarie!
9 martie — Eminescu compune, printre alte poeme,
şi pe cel intitulat Junii corupţi, pe care-l va tipări
în 1869, în Familia. Anul 1870 este important pentru
că marchează începutul colaborării sale la Convorbiri
literare, prin publicarea, la 15 apriliet a poeziei Ve-
oiere şi madonă, iar la 15 noiembrie a basmului Făt-
Frumos din lacrimă, dar şi prin faptul că la 15 au-
gust publică poemul satiric Epigonii.
Profund nemulţumit de inechitatea socială a vre-
mii sale, geniul său poetic va izbucni, în continuare,
în alte numeroase versuri pline de sarcasm, învest-
mîntate într-o desăvîrşită formă artistică. Şi referin-
du-ne încă la prima etapă a creaţiei eminesciene,
vom cita poemele înger şi demon, tipărit în Convor-
biri literare, 1873, 1 aprilie şi împărat şi proletar,

328
ibidem, 1 decembrie 1874. In perioada următoare în
sufletul poetului se vor acluna noi amărăciuni.
In anul 1877 începe calvarul său ziaristic, ca re-
dactor la Timpul, care-i va grăbi nefericitu-i sfîrşit.
Lucrează intens şi revoltat împotriva acelei societăţi
ostilă geniului. Este perioada activităţii sale jurna-
listice culminante (nelipsită de confuzii şi erori), a
elaborării unor poeme satirice rămase în manuscris
— Ai noştri tineri..., Viaţa, Criticilor mei etc. — dar
în primul rînd epoca Scrisorilor (primele patru apar,
în Corvorbiri literare, între 1 februarie şi 1 septem-
brie 1881, idtima, a V-a, apărînd fragmentar în 1886
şi complet in 1890), de o importanţă unică nu numai
pentru poezia noastră satirică, ci şi pentru întreaga
literatură română.
Celid mai mare poet român din toate timpurile
i se publică prima ediţie a versurilor — prin grija lui
T. Maior eseu — abia în 1883, urmată de alte două
ediţii, în tiraje modeste, în anii 1885 şi 1888. In schimb
în epoca noastră versurile şi prozele lui Mihai Emi-
nescu sint tipărite în milioane de exemplare, vene-
rîndu-i şi în acest fel memoria genialului nostru scri-
itor, care a trecut ele midt graniţele ţării.

. JUNII CORUPŢI

La voi cobor acuma, voi suflete-amăgite,

Şi oa să văd ard fierea, o, spirite-ameţite,
Blăstemul îl invoc ;
Blăstemul mizantropic cu vînăta lui gheara,
Ca să vă scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiară
Cu fierul ars în foc.

329
Deşi ştiu c-a mea liră d-a surda o să bată
în preajma minţii voastre de patimi îmbătată,
De-al patimilor dor ;
în preajma minţii voastre ucisă de orgie,
Şi putredă de spasmuri, şi arsă de beţie,
Şi seacă de amor.

O, fiarbă-vă mînia în vinele stocite,

în ochii stinşi de moarte, pe frunţi învineţite
De sînge putrezit;
Că-n veci nu se va teme Profetul vreodată
De braţele slăbite, puterea leşinată
• A junelui cănit.

Ce am de-alege oare în seaca-vă fiinţă ?

Ce foc făr-a se stinge, ce drept fără să-mi minţă,
O, oameni morţi de vii !
Să vă admir curagiul în vinure vărsate,
în sticle sfărîmate, hurii neruşinate
Ce chiuie-n orgii ?

Vă văd lungiţi pe patul juneţii ce-aţi spurcat-o,

Suflînd din gură boala vieţii ce-aţi urmat-o,
Şi arşi pîn-în rărunchi ;
Sau bestiilor cari' pe azi îl ţin în fiară.
Cum linguşiţi privirea cea stearpă şi amară,
Cum cădeţi în genunchi !

Sculaţi-vă !... căci anii trecutului se-nşiră,

în şiruri triumfale stindardul îl resfiră,
Căci Roma a-nviat ;
Din nou prin golorii calcă cu faţa înzeită,
Cu faclele nestinse, puterea-i împietrită,
Poporul împărat.

330
Sculaţi-vă !... căci tromba de moarte purtătoare
Cu glasul ei lugubru răcneşte ia popoare
Ca leul spăriat;
Tot ce respiră-i liber, a tuturor e lumea,
Dreptatea, libertatea nu sunt numai un nume,
Ci-aievea s-a serbat.

încingeţi-vă spada la danţul cel de moarte,

Aci vă poarte vîntul, cum ştie să vă poarte
A ţopăi în joc !
Aci vă duceţi valuri în mii batalioane,
Cum în păduri aprinse, mînat în uragane,
Diluviul de foc.

Vedeţi cum urna crapă, cenuşa reînvie,

Cum murmură trecutul cu glas de bătălie
Poporului roman ;
Cum umbrele se-mbracă în zale ferecate,
Şi frunţile cărunte le nalţă de departe
Un Cesar, un Traian.

Cad putredele tronuri în marea de urgie,

Se sfarmă deodată cu lanţul de sclavie
Şi seeptrele de fier ;
în două părţi infernul portalele-şi deschide,
Spre-a încăpea cu mia răsufletele hîde
Tiranilor ce pier !

In darn răsună vocea-mi de eco repeţită,

Vă zguduie arama urechea amorţită
Şi simţul leşinat;
Virtutea despletită şi patria-ne zeie
Nu pot ca să aprinză o singură scînteie
în sufletu-ngheţat.

331
 Şi singur stau şi caut ca uliul care cată
In inima junimii de viaţa-i dezbrăcată
Un stîrv spre-a-1 sfîşia ;
Ca pasărea de zboru-i din ceruri dismeţită,
Ca muntele ce-n frunte-i de nouri încreţită
Un trăsnet ar purta.

Dar cel puţin nu spuneţi că aveţi simţiminte,

Că-n veci nu se îmbracă în veştede vesminte
Misteriul cel sînt;
Căci vorba voastră sună ca plîns la cununie,
Ca cobea ce îngînă un cînt de veselie,
Ca rîsul la mormînt.

(Familia.
1869, 31 ian./12 febr.)

EPIGONII

Cînd privesc zilele de-aur scripturilor române,

Mă cufund ca într-o mare de visări dulci şi senine
Şi în jur parcă-mi colindă dulci şi mîndre primăveri,
Sau văd nopţi ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele,
Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele,
Cu izvoare-ale gîndirii şi cu rîuri de cîntări.

Văd poeţi ce-au scris o limbă, ea un fagure de miere :

Cichindeal gură de aur, Mumulean glas cu durere,
Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist şi mic,
Văcărescu cîntînd dulce a iubirii primăvară,
Cantemir croind la planuri din cuţite şi paliară,
Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic.

332
Liră de argint, Sihleanu — Donici cuib de-nţelepciune,
Care, cum rar se întîmplă, ca să mediteze pune
Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb ;
Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată ?
S-au dus toţi, s-au dus cu toate pe o cale nenturnată.
S-a dus Pann, finul Pepelei, cel isteţ ea un proverb.

Eliad zidea din visuri şi din basme seculare

Delta biblicelor sînte, profeţiilor amare,
Adevăr scăldat în mite, sfinx pătrunsă de-nţeles ;
Munte cu capul de piatră de furtune detunată,
.Stă şi azi în faţa lumii o enigmă nesplicată
Şi vegheaz-o stîncă arsă dintre nouri de eres.

Bolliac cînta iobagul ş-a lui lanţuri de aramă ;

L-ale ţării flamuri negre Cirlova oştirea cheamă ;
In prezent vrăjeşte umbre dintr-al seeolilor plan ;
Şi ea Byron, treaz de vîntul cel sălbatic al durerii,
Palid stinge-Alexandrescu sînta candel-a sperării,
Descifrînd eternitatea din ruina unui an.

Pe-un pat alb ca un linţoliu zace lebăda murindă,

Zace palida vergină cu lungi gene, voce blîndă —
Viaţa-i fu o primăvară, moartea-o părere de rău ;
Iar poetul ei cel tînăr o privea cu îmbătare,
Şi din liră curgeau note şi din ochi lacrimi amare
Şi astfel Bolintineanu începu cîntecul său.

Mureşan scutură lanţul cu-a lui voce ruginită,

Rumpe coarde de aramă cu o mînă amorţită,
Cheamă piatra să învie ca şi miticul poet,
Smulge munţilor durerea, brazilor destinul spune
Şi bogat în sărăcia-i ca un astru el apune,
Preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet.

333
Iar Negruzzi şterge colbul de pe cronice bătrîne,
Căci pe mucedele pagini stau domniile române,
Scrise de mina cea veche a-nvăţaţilor mireni ;
Moaie pana în coloarea unor vremi de mult trecute,
Zugrăveşte din nou iarăşi pînzele posomorite,
Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni.

Ş-acel rege-al poeziei, vecinie tînăr şi feric';*",

Ce din frunze îţi doineşte, ce cu fluierul îţi zice,
Ce cu basmul povesteşte — veselul Alecsandri,
Ce-nşirînd mărgăritare pe a stelei blondă rază,
Acum secolii străbate, o minune luminoasă,
Acum rîde printre lacrimi cînd o cîntă pe Dridri.

Sau visînd o umbră dulce cu de-argint aripe albe,

Cu doi ochi ca două basme mistice, adînce, dalbe,
Cu zîmbirea de vergină, cu glas blînd, duios, încet,
El îi pune pe-a ei frunte mîndru diadem de stele,
O aşează-n tron de aur să domnească lumi rebele
Şi iubind-o fără margini, scrie : „visul de poet".

Sau visînd eu doina tristă a voinicului de munte,

Visul apelor adînce şi a stîneelor cărunte,
Visul selbelor bătrîne de pe umerii de deal,
El deşteaptă-n sînul nostru dorul ţării cei străbune,
El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune,
Vremea lui Ştefan cel Mare, zimbrul sombru şi regal.

Iară noi ? noi, epigonii ?... Simţiri reci, harfe zdrobite,

Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrîne, urîte,
Măşti rîzînde, puse bine pe-un caracter inimic ;
Dumnezeul nostru : umbră, patria noastră : o frază ;
In noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază ;
Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic

334
«Meriageria regală», înfăţişînd
pe Lascăr Catargiu şi A l e x a n -
d r u Lahovary.
A ) « R A C U I (îndărăt-nicie, ne-
curăţenie, tulbureală.)».
B) « U L I U - E K E T E L E (Obrăzni-
cie, cruzime.)» (Facsimile a-
părute in «Adevărul», nr. 1452
şi 1459 din 1893.)
 Caricatură în care se com-
bate cosmopolitismul şi ma-
nifestările decadente în lite-
ratură. («Moftul român»,
1893.)

10FTUL ROMÂN
IESE D£ BOU* OW PEjtfPTMiiNÂ ILUSTRAT
-•km. l»c»«tfn.f4UJE.nuo«.*. UUC Ua mă»** M »•><

T A k j s s i n g e n

Partidele «istorice», eu com-

plicitatea monarhiei duceau o
politică de aservire a ţării
capitalului german. («Moftul
român», nr. 35, 1893.)

V N u m M fl MHrtlInlr* lalla»* t «al karkaţi M şut.

Zaharia Trahanache. A g a m e m n o n Damjanaehe. N a e Caţavencu şi Ghiţă
Pristanda din piesa « O scrisoare pierdută» de K t . Caragiale

(Ilustraţii de W. Siegfrid, reproduse din voi. «I.L. Caragiale — omul şi opera

in imagini», E.S.P.L.A., 1953.)
«Lanţul slăbiciunilor». (Ilustraţie de Aurel Jiquide, reprodusă din voi..
«I.L. Caragiale — omul şi opera in imagini», ESPLA, 1953.)
Şi de-aceea spusa voastră era sîntă şi frumoasă,
Căci de minţi era gîndită, căci din inimi era scoasă,
inimi mari, tinere încă, deşi voi sunteţi bătrîni.
S-a întors maşina lumii, cu voi viitorul trece ;
Noi suntem iarăşi trecutul, fără inimi, trist şi rece ;
Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin !

Voi, pierduţi în gîncluri sînte, convorbeaţi cu idealuri;

Noi cîrpim cerul cu stele, noi mînjim marea cu valuri,
Căci al nostru-i sur şi rece — marea noastră-i de îngheţ.
Voi urmaţi cu răpejune cugetările regine,
Cînd plutind pe aripi sînte printre stelele senine,
Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergeţi.

Cu-a ei candelă de aur palida înţelepciune,

Cu zîmbirea ei regală, ea o stea ce nu apune,
Lumina a vieţii voastre drum de roze semănat.
Sufletul vostru : un înger, inima voastră : o liră,
Ce la vîntul cald ce-o mişcă, cîntări molcome respiră ;
Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat

Noi ? Privirea scrutătoare ce nimica nu visează,

Ce tablourile minte, ce simţirea simulează,
Privim reci la lumea asta — vă numim vizionari.
O convenţie e totul; oe-i azi drept, mîne-i minciună ;
Aţi luptat luptă deşartă, aţi vînat ţintă nebună,
Aţi visat zile de aur pe-astă lume de amar.

„Moartea succede vieţii, viaţa succede la moarte",

Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, altă soarte ;
Oamenii din toate cele fac icoană şi simbol;
Numesc sînt, frumos şi bine ce nimic nu însemnează
?mpărţesc a lor gîndire pe sisteme numeroase
ii pun haine de imagini pe cadavrul trist şi gol.

335

— Satira în literatura română, voi. I

Ce e cugetarea sacra ? Combinare măiestrită
Unor lucruri nexistente ; carte tristă şi-ncîleită,
Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra.
Ce e poezia ? înger palid cu priviri curate,
Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate,
Strai de purpură şi aur peste ţărîna cea grea.

Rămâneţi- dară cu bine, sînte firi vizionare,

Ce făceaţi valul să cînte, ce puneaţi steaua să zboare,
Ce creaţi o altă lume pe-astă lume de noroi;
Noi reducem tot la pravul azi în noi, mîni în ruină,
Proşti şi genii, mic şi mare, sunet, sufletul, lumină —
Toate-s praf... Lumea-i cum este... şi ca dînsa suntem noi.

(Convorbiri literare,
1870, 15 aug.)

AI NOŞTRI TINERI...

Ai noştri tineri la Paris învaţă

La gît cravatei cum se leagă nodul,
Ş-apoi ni vin de fericesc norodul
Cu chipul lor isteţ de oaie creaţă.

La ei îşi cască ochii săi nerodul

Că-i vede-n birje răsucind mustaţă,
Ducînd în dinţi ţigara lungăreaţă...
Ei toată ziua bat de-a lungul Podul.

Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strîmbă :

Stîlpi de bordel, de crîşme, cafenele
Şi viaţa lor nu şi-o muncesc — şi-o plimbă.

336
Ş-aceste mărfuri fade, uşurele,
Ce au uitat pin' şi a noastră limbă,
Pretind a fi pe cerul ţării : stele.
[1876] (Ms. 2278. j. 5?.
Biblioteca Academiei.)

CRITICILOR MEI

Multe flori sunt, dar puţine

Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieţii,
Dar se scutur multe moarte.

E uşor a scrie versuri

Cînd nimic nu ai a spune,
Inşirînd cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.

Dar cînd inima-ţi frămîntă

Doruri vii şi patimi multe,
Şi-a lor glasuri a ta minte
Stă petoate să le-asculte.

Ca şi flori în poarta vieţii,

Bat la porţile gîndirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veştmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,

Pentru propria-ţi. viaţă,
Unde ai .judecătorii,
Nenduraţii ochi de gheaţă ?

337
 Ah ! atuncea ţi se pare
Că pe cap îţi cade cerul;
Unde vei găsi cuvîntul
Ce exprimă adevărul 7

Critici voi, cu flori deşerte,

Care roade n-aţi adus —
E uşor a scrie versuri
Cînd nimic nu ai de spus.

11876] (FA. Maioresc.u, dcc. 1883.

Convorbiri literare, 1 fe.br. 1884.)

SCRISOAREA II

De ce pana mea rămîne în cerneală, mă întrebi ?

De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi ?
De ce dorm îngrămădite între galbenele file
Iambii suitori, troheii, săltăreţele dactile ?
Dacă tu ştiai problema astei vieţi cu care lupt,
Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt,
Căci întreb, la ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă
A turna în formă nouă limba veche şi-nţeleaptă ?
Acea tainică simţire, care doarme-n a ta harfă
In cuplete de teatru s-o desfaci ca pe o marfă,
Cînd cu sete cauţi forma ce să poată să te-ncapă,
Să le scrii cum cere lumea, vro istorie pe apă ?
Insă tu îmi vei răspunde că e bine ca în lume
Prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume,
Să-mi atrag luare-aminte a bărbaţilor din ţară.
Să-mi dedic a mele versuri la cucoane, bunăoară,
Şi dezgustul meu din suflet să-1 împac prin a mea minte.
Dragul meu, cărarea asta s-a bătut de mai nainte ;
Noi aveam în veacul nostru acel soi ciudat de barzi.
Oare-neearcă prin poeme să devie cumularzi,

338
înohinînd ale lor versuri la puternici, la cucoane,
Sunt cîntaţi în cafenele şi fac zgomot în saloane ;
Iar cărările vieţii fiind grele şi înguste,
Ki încearcă să le treacă prin protecţie de fuste,
Dedicând broşuri la dame a căror bărbaţi ei speră
C-ajungînd eîndva miniştri le-a deschide carieră.
De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu ?
Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu ?
Azi, cînd patimilor proprii muritorii toţi sunt robi,
Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi
Idolului lor închină, numind mare pe-un pitic
Ce-o beşică e de spumă, într-un secol de nimic.

încorda-voi a mea liră să cînt dragostea ? Un lanţ,

Ce se-mparte cu frăţie între doi şi trei amanţi.
Ce ? să-ngîni pe coardă dulce, că de voie te-ai adaos
La cel cor ce-n operetă e condus de Menelaos ?
Azi adeseori femeia, oa şi lumea, e o şcoală,
Unde-nveţi numai durere, înjosire şi spoială ;
La aceste academii de ştiinţi a zînei Vineri
Tot mai des se perindează şi din tineri în mai tineri,
Tu le vezi primind elevii cei imberbi în a lor clas,
Pînă cînd din şcoala toată o ruină a rămas.

Vai ! tot mai gîndeşti la anii, cînd visam in <3 cademii,

Ascultând pe vechii dascăli cîrpocind la haina vremii
Ale clipelor cadavre din volume stînd s-adune
Şi-n a lucrurilor peteci căutînd înţelepciune ?
Cu murmurele lor blînde, un isvor de horum-harum
Cîştigînd cu clipoeeală nervura rerum gerendarum;
Cu evlavie adîncă ne-nvîrteau al minţii scripet,
Legănînd cînd o planetă, cînd pe-un rege din Egipet.

Parcă-1 văd pe astronomul cu al negurii repaos,

Cum uşor, ca din cutie, scoate lumile din chaos
Şi cum neagra vccinicie ne-o întinde şi ne-nvaţă
Că epocile se-nşiră ca mărgelele pe aţă.

339
Atunci lumea-n căpăţînă se-nvîrtea ca o morişcă,
De simţeam, ca Galilei, că comedia se mişcă. —

Ameţiţi de limbe moarte, de planeţi, de colbul şcolii,

Confundam pe bietul dascăl cu un crai mîncat de molii
Şi privind păienjenişul din tavan, de pe pilaştri,
Ascultam pe craiul Ramses şi visam la ochi albaştri
Şi pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pildă'
Către vreo trandafirie şi sălbatecă Clotildă.
îmi plutea pe dinainte cu al timpului amestic
Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic.
Scîrţîirea de condeie dădea farmec astei linişti,
Vedeam valuri verzi de grîne, undoiarea unei inişti,
Capul greu cădea pe bancă, păreau toate-n infinit ;
Cînd suna, ştiam că Ramses trebuia să fi murit.

Atunci lumea cea gîndită pentru noi avea fiinţă,

Şi, din contra, cea aievea ne părea cu neputinţă.
Azi abia vedem ce stearpă şi ce aspră cale este
Cea ce poate să convie unei inime oneste ;
Iar în lumea cea comună a visa e un pericul,
Căci de ai cumva iluzii, eşti pierdut şi eşti ridicul.

Şi de-aceea de-azi-nainte poţi să nu mă mai întrebi

De ce ritmul nu m-abate cu ispită de la trebi,
De ce dorm îngrămădite între galbenele file
Iambii suitori, troheii, săltăreţele dactile...
De-oi urma să scriu în versuri, teamă mi-e ca nu cumva
Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceap-a lăuda.
Dacă port cu uşurinţă şi cu zîmbet a lor ură,
Laudele lor desigur m-ar mîhni peste măsură.

(Convorbiri literare,
1881, 1 aprilieJ
 SCRISOAREA III
[PARTEA A DOUA]

De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii ;

Veacul nostru ni-1 umplură saltimbancii şi irozii.,.
In izvoadele bătrîne pe eroi mai pot să caut ;
Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut
Poţi să-ntîmpini patrioţii ce-au venit de-atunci încolo ?
înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo !
O, eroi ! eare-n trecutul de măriri vă adumbriseţi,
Aţi ajuns acum la modă de vă scot din letopiseţi,
Şi cu voi drapîndu-şi nula, vă citează toţi nerozii,
Mestecînd veacul de aur în noroiul greu al prozii.
Rămîneţi în umbră sfîntă, Basarabi şi voi Muşatini,
Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini,"
Ce cu plugul şi cu spada aţi întins moşia voastră
De la munte pîn' la mare şi la Dunărea albastră.

Au prezentul nu ni-i mare ? N-o să-mi dea ce o să cer ?

N-o să aflu între-ai noştri vre un falnic juvaer ?
Au. la Sybaris nu suntem lângă capiştea spoielii ?
Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii,
N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi
In aplauzele grele a canaliei de uliţi,
Panglicari în ale ţării, cari joacă ca pe funii,
Măşti eu toate de renume din comedia minciunii ?
Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul ?
Nici visezi că înainte-ţi stă un stîlp de cafenele,
Ce îşi rîde de-aste vorbe îngînîndu-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
Negru, cocoşat şi lacom, un isvor de şiretlicuri,
La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri ;
Toţi pe buze-avînd virtute, iar în ei monedă calpă,
Quintesenţă de mizerii de la creştet pînă-n talpă,
Şi deasupra tuturora, oastea să si-o recunoască,
îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască...

341
Dintr-aceştia ţara noastră îsi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
In cămeşi eu mîneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosof ie.
Patrioţii ! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrîul în mişcări şi în cuvinte
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cîntece şi jocuri...
Şi apoi în Sfatul ţării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire ;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-^bulgărimea e nepoata lui Traian !
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpînă şi pe ţară şi pe noi !
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stîrpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încît fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bîlbîiţi cu gura strîmbă sunt stăpînii astei naţii !

Voi sunteţi urmaşii Romei ? Nişte răi şi nişte fameni !

I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni 1
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n~au să ie ie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
îndrăznesc ca să rostească pîn' şi numele tău... ţară !

La Paris, în lupanare de cinisme şi de lene,

Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene,
Acolo v-aţi pus averea, tinereţele la stos...
Ce a scos din voi Apusul, cînd nimic nu e de scos ?

Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă,

Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă,
Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil,
Drept ştiinţ-avînd în minte vre un vals de Bal-Mabil,
Iar în schimb eu-averea toată vreun papuc de curtezană...
O, te-admir, progenitură de origine romană !

342
Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi, cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece ?
Cînd vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vînează şi cîştigul fără muncă,
Azi, cînd fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa ?
Prea v-aţi arătat arama, sfîşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi — nişte mişei !
Da, cîştigul fără muncă, iată singura pornire ;
Virtutea ? e-o nerozie ; Geniul ? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii oa să doarmă-n colb de cronici ;

Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne, ca punînd mîna pe ei,
Să-i împărţi în două cete : în smintiţi şi în mişei.
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni !

(Convorbiri literare, 1881, 1 mai;

Timpul, 1881, 10 mai.)

SCRISOAREA V

Biblia ne povesteşte de Samson, cum că muierea,

Cînd dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea
De l-au prins apoi duşmanii, l-au legat şi i-au scos ochii,
Ca dovadă de ce suflet stă în piepţii unei rochii...
Deci atunci cînd de-al tău umăr, ţi se razimă copila,
Dacă ai putere-n suflet, te gîndeşte la Dalila.

E frumoasă, se-nţelege... Ca copiii are haz

Şi cînd rîde face încă şi gropiţe în obraz,
Şi gropiţe mici în unghiul ucigaşei sale guri,
Şi la degetele mînii şi la alte-ncheieturi,

343
Nu e mică, nu e marc, nu subţire ci-mplinită,
Încît ai ce strînge-n braţe, numai bună de iubită ;
Tot ce zice, i se cade, tot ce face-i şade bine,
Şi o prinde orice lucru căci aşa se şi cuvine ;
Dacă vorba e plăcută, şi tăcerea-i încă place,
Vorba zice „fugi încolo", rîsul zice „vino-ncoace",
Imblă, parcă amintindu-şi vre un cîntec — alintată,
Pare că i-ar fi tot lene şi-ar trebui sărutată...

Să se nalţe din călciie, să-ţi ajungă pîn-la gură.

Dăruind c-o sărutare acea tainică căldură,
Ce n-o are decît numai sufletul unei femei...
Cită fericire crezi tu c-ai găsi în braţul ei ?
Te-ai însenina văzîndu-i rumenirea din obraji,
Ea cu toane, o crăiasă, iar tu tînăr ca un paj,
Şi adine privind în ochii-i, ţi-ar părea cum că înveţi
Cum viaţa preţ să aibă şi cum moartea s-aibă preţ.
Şi, înveninat, de-o dulce şi fermecătoare jale
Ai vedea în ea regina lumii gîndurilor tale,
Aşa-neît, închipuindu-ţi lăcrămoasele ei gene,
Ţi-ar părea mai mîndră decît Venus Anadyomene.
Orieîte-ar preface timpul, oricum orele alerge,
Ea, din ce în ce mai dragă ţi-ar cădea, pe zi ce merge.

Ce iluzii! Nu-nţelegi tu, din a ei căutătură,

Că deprindere, grimasă este zîmbetul pe gură,
Că întreaga-i frumuseţe e în lume de prisos,
Şi că sufletul ţi-1 pierde fără de nici un folos ?

în zădar boltita liră, ce din şapte coarde sună,

Tînguirea ta de moarte în cadenţele-i adună ;
în zădar plutesc în oehii-ţi umbre mîndre din poveşti,
Precum iarna se aşază flori de gheaţă la fereşti
Cînd în inimă o vară ; în zădar o rogi : „Consacră-mi
Creştetul cu-ale lui gînduri să-1 sfinţesc cu-a mele
lacrămi !"

344
Ea nici poate să-nţeleagă, că nu tu o vrei... că-n Unu
E un demon ce-nseteazâ după duleile-i lumine,
C-acel demon plinge, arde, neputind s-auză plînsu-şî
Că o vrea... spre-a se-nţelege în sfîrşit pe sine însuşi,
Că se zbate ca un sculptor fără braţe şi că geme
Ca un maistru ce^asurzeşte în momentele supreme
Pîn-a nu-şi ajunge culmea acea magică durere
Ce-o produse-n a lui suflet armonia cea de sfere.

Ea nu ştie c-acel demon vrea să aibă un model

Marmura-i cu ochii negri şi cu glas de porumbiel,
Şi că nu-i cere drept jertfă pe-un altar înalt să moară
Precum în vechimea sfîntă se junghiau odinioară
Virginele ce stătuse sculptorilor de modele,
Cînd tăiau în marmor chipul unei zîne după ele.
S-ar pricepe pe el însuşi acel demon... S-ar renaşte
Mistuit de focul propriu el atunci s-ar recunoaşte,
Descifrînd a sale patimi şi amoru-i, cu nesaţiu
El ar frînge-n vers adonic limba lui ca şi Horaţiu,
Ar atrage-n visu-i mîndru a izvoarelor murmururi,
Umbra umedă din codri, stelele ce ard de-a pururi,
Şi-n acel moment de taină, cînd s-ar crede că-i ferice,
Poate-ar învia în ochii-i ochiul lumii cei antice,
In sufletul lui tînăr, oceanul ar străbate,
Ar da soarelui lumină, şi luminei libertate
Şi cu patimă adîncă ar privi-o s-o adore,
De la ochii ei cei tineri mîntuirea s-o implore.

Ar voi în a lui braţe să o ţie-n veci de veci,

Desgheţînd cu sărutarea raza ochilor ei reci,
Căci de piatră de-ar fi încă s-a-ncălzi de-atit amor.
Cînd căzîndu-i în genunche, nimicit, tînguitor,
Fericirea înnecîndu-1, ea ar sta să-nnebunească,
Ca-n furtuna iui de paterni şi mai mult să o iubească.
Ştie oare ea că poate ca să-ţi dea o lume-ntreagă,
C-aruncîndu-se în flăcări şi cercînd să te-nţeleagă,
Ar preface-a tale gînduri în luceferi luminoşi ?...

345
 Cu zîmbiri de curtizană şi cu ochi bisericoşi,
S-ar preface că pricepe... Măgulite toate sînt
De-a fi umbra frumuseţii cei eterne pe pămînt,
O femeie intre flori zi-i şi o floare-ntre fernei
Ş-o să-i placă... Dar o pune să aleagă între trei
Ce-o încunjură, zîcîndu-i că o iubesc... cît de naivă,
Vei vedea că deodată ea devine... pozitivă.
Tu cu inima şi mintea, poate eşti un paravan
După care ea atrage vre un june curtizan
Care intră ca actorii cu păsciorul mărunţel
Lăsînd val de mirodenii şi bezele după ci.
O chioreşte cu lornionul, butonat cu o garofă !
Creatura unor foarfeci şi în formă şi în stofă ;
Sau îi place vreun altul mai apatic şi mai plavăn
Şi cuminte ca viţeii, insă bărbătos şi zdravăn ;
Ori că îi convin tuspatru craii cărţilor de joc
Şi-n cămara inimioarei i-aranjează la un loc,
Şi cînd dama cochetează cu privirile-i galante
împărţind ale ei vorbe între-un crai bătrîn ş-un fante,
Nu-i minune ca simţirea-i să se poată înşela
Să confunde-un crai de pică cu un .crai de mahala.

Ea, cu dorul tău demonic va vorbi călugăreşte

Pe cînd, craiul cel de pică de s-arată, pieptu-i creşte
Ochiul îngheţat i-1 umplu gînduri negre de amor,
Şi deodată e vioaie, stă picior peste picior,
Şi-acel sec în judecata-i e cu duh şi e frumos...

A visa că adevărul sau alt lucru de prisos

E în stare ca să schimbe în natur-un fir de păr,
Este piedeca eternă ce-o punem în adevăr.

Aşadar, cînd plin de visuri urmăreşti vre o femee,

Pe cînd luna, scut de aur, străluceşte prin alee
Şi pătează umbra verde cu fantasticele dungi,
Nu uita că doamna are „minte scurtă, haine lungi".
Te îmbeţi de feeria unui mîndru vis de vară
Care-n tine se petrece.
Ia întreab-o bunăoară,

346
 Ş - o să-ţi spuie de panglice, de volane şi de mode.
Pe cînd inima ta bate-n ritmul sfînt al unei ode.
Cînd vezi piatra ce nu simte nici durerea şi nici
mila —
De ai inimă şi minte, — feri în lături, e Dalila î 1

(Epoca, numărul ilusirat, 1886, 1 ian., publică un frag-

ment sub titlul Dalila : Fîntîna Blanduziei, 1889, 3—10
dec., publică acelaşi fragment. Text complet în ed.
Maiorescu, 1890.)

1 Textul nostru reproduce ms. 5186, Biblioteca Academiei, co-

municat de Al. Piru ca reprezentînd ultima variantă, şi publicat in

Poezia română clasică, II, ed. îngrijită de Ai. Piru si loan Şerb,
Editura Minerva, 1970, p. 311—315. (n. ed.)
 I. L. C A R A G I A L E

(1852-1912)

Creatorul piesei O scrisoare pierdută

este scriitorul cel mai cunoscut ele către marele pu-
blic de la noi din ţară şi din străinătate (opera sa a
fost tradusă în peste 25 de limbi). Această populari-
tate i-a adus-o geniala sa creaţie, îndeosebi în do-
meniul teatrului, transmisă generaţiilor prin nume-
roase reeditări, la lumina rampei sau pe calea
undelor. De aceea ne vom rezuma să transcriem da-
tele biobibliografice esenţiale şi să facem numai
cîteva aprecieri asupra operei.
S-a născut în satul Haimanale (astăzi I.L. Cara-
giale), Prahova. După ce frecventează gimnaziul din
Ploieşti (1864—1867), se înscrie la cursul de mimică
şi declamaţie — ţinut de Costache Caragiale — la
Conservatorul din Bucureşti (1868—1870). Este apoi
copist la Tribunalul Prahova (1870), sufler şi copist
la Teatrul Naţional din Bucureşti (1871—1872).
Lipsurile materiale îl vor forţa să ocupe diverse
posturi, unele care nu aveau nimic comun cu litera-
tura. Este corector, redactor, revizor şcolar, profesor
suplinitor, dar şi registrator la Regia monopolurilor,
„berar" etc.
Debutează în Ghimpele, în 1873, cu cronic sem-
nate „Car" sau „Palicar". Publică la numeroase re-
viste (Claponul, România liberă, Timpul, Voinţa na-
ţională, Convorbiri literare, Epoca, Universul etc.),
sau va scoale, în colaborare, noi reviste (Calendarul

348
 claponului, Naţiunea română, Moftul român ş.a.).
La 18 ianuarie 1879 se reprezintă pe scena Tea-
trului Naţional din Bucureşti piesa O noapte furtu-
noasă. I.L. Caragiale, la a doua reprezentaţie, îşi re-
trage piesa, revoltat din cauza intervenţiilor abu-
zive, în text, ale directorului teatrului. La 13 noiem-
brie 1884, funcţionarului Regiei monopolurilor...,
I.L. Caragiale, i se joacă o nouă piesă, — O scrisoare
pierdută — care va fi nu numai cea mai bună piesă
a sa, ci şi cea mai valoroasă comedie românească,
satiră de moravuri, în care autorul se dovedeşte un
maestru al genului, prin utilizarea mijloacelor va-
riate în realizarea comicului, prin crearea unui mare
număr de „caractere": Tipătescu, Dandanache,
Zaharia Trahanache, Farfuride, Brînzovenescu, Ca-
ţavencu, Pristanda, 7,oe etc. în 1885 teatrul româ-
nesc se va îmbogăţi cu încă o comedie : D-ale carna-
valului, pentru ca în 1890 Caragiale să abordeze o
tonalitate nouă şi gravă.: drama, autorul Năpastei
dovedindu-se un profund cunoscător al sufletului
ţărănesc. I.L. Caragiale se află în plină efervescenţă
literară. In 1892 va publica „3 nuvele" — Păcat... O
făclie de Paşte, Om cu noroc — în care se fac izbu-
tite introspecţii psihologice, nuvele în care persistă
atmosfera gravă din Năpasta.
Dacă în O scrisoare pierdută I. L. Caragiale sa-
tiriza moravurile politice şi familiale de la sfîrşitul
secolului trecut şi începutul veaculid XX, în schiţele
apărute în volum în 1901, sub titlul Momente, cu o
mare varietate tematică şi tipologică, satira va fi
extinsă, asupra educaţiei copiilor de „familie bună..."
(Vizită... Dl. Goe...), asupra unor pseudo profesori re-
duşi şi pedanţi (Un pedagog de şcoală nouă), sau va
dezvălui Lanţul slăbiciunilor ş.c.l.
Scirbit de lumea venală — a Tipăteştilor, Caţa-
vencilor şi Caionilor, care va merge de la calomnie
pînă la desfiinţarea umilului său post de la Regia
monopolurilor — în anul 1904 Caragiale (şi familia)
părăseşte România, stabilindu-se la Berlin. Deşi de-

349
 parte de ţară, era la curent cu viaţa socială şi cul-
turală a patriei. De aceea nu ne surprinde articolid
1907 — din primăvară pînă-n toamnă, semnat Un
patriot român, şi publicat în ziarul vienez Die Zeit,
la 2 aprilie 1907, în care scriitorul-cetăţean denunţă,
în termeni deosebit de aspri, politica criminală a par-
tidelor „istorice". Este încă o mărturie a adîncuhd
patriotism care îl anima pe cel mai mare scriitor
satiric al ţării noastre.

O SCRISOARE PIERDUTĂ

ACTUL III

(Teatrul înfăţişează sala cea mare a pretoriului

primăriei, un fel de exagon din care se văd trei laturi. Trei uşi
în fund ; cea din mijloc dă în coridorul de intrare ; pe cea din
dreapta se citeşte : „Ofiţer ţivil" ; pe cea din stînga : „Arhiva". în
stînga la planul al doilea, o uşă cu inscripţia „Cabinetul Prima-
i-elui". în dreapta, acelaşi plan, altă uşă cu inscripţia : „Reghis-
tratura". Partea din stînga pînă la uşa „Arfivei" este despărţită
de scenă cu un grilaj de lemn acoperit cu perdeluţe de chem-
brică 1 verde. Lîngă grilaj, la stînga, în scenă, este o estradă pe
care sunt aşezate masa şi jeţul prezidenţial. înaintea mesei, puţin
mai jos, este tribuna. Pe masă sunt două candelabre, hîrtie, c ă -
limări si un clopoţel. Pe tribună o sticlă şi un pahar de apă. De
partea dreaptă sunt bănci dese şi scaune ; sub estradă, asemenea.
Peste tot sunt bănci şi scaune, afară de o cărare lăsată liber de
la uşa de intrare din fund prin mijlocul scenei, pe unde vine şi
se duce lumea. Pe pereţi cîteva lămpi atîrnate în cuie. Lumină

1 Chembrică — pînză subţire de bumbac, (n. ed.)

350
cam săracă. La ridicarea perdelei, Trahanache este la masa pre-
zidenţială în jeţul său, la spatele tribunei. împrejurul mesei,
Brînzovenescu şi alţi cetăţeni. — înaintea tribunei, cu spatele
spre dînsa, alegători, cetăţeni, public, unii şezîncl jos, alţii în
picioare. Pe bănci, pe scaune şi împrejur asemenea. î n capul băn-
cilor din faţă, e Caţavencu împreună cu Ionescu, Popescu şi alţi
dascăli şi partizani. — Farfuridi e la tribună. — Perdeaua se
ridică asupra unei întreruperi. In toată sala e rumoare. Prezi-
dentul agită clopoţelul.)

SCENA I

Trahanache, Caţavencu, Brînzovenescu, Farfuridi,

Ionescu, Popescu, cetăţeni, alegători, public
(Rumoare)

FARFURIDI
(de la tribună)

Daţî-mî voie ! (gustă din paharul cu apă.) Daţi-mi voie!

(Rumoare.)

TRAHANACHE

(trăgîndu-şi clopoţelul)

Stimabili! onorabili ! (afabil) îaceţi tăcere ! Sunt ces-

tiuni importante, arzătoare la ordinea zilei... Aveţi puţin-
tică răbdare... (cătră Farfuridi.) Dă-i înainte, stimabile,
aveţi cuvîntul !

351
 FARFURIDI
(cătră adunare)
După ce am vorbit dar din punctul de vedere istoric,
din punctul de vedere de drept, voi încheia cît se poate
mai scurt...

P O P E S CU
Parol ?... Numai dacă t-ei ţinea de vorbă.
' (rîsete în partea uncie sunt dascălii.)

FARFURIDI
Rog, nu mă-ntrerupeţi, daţi-mi voie...

TRAHANACHE
(cătră partea unde e Popescu)
Stimabile, nu-ntrerupeţi...

FARFURIDI
După ce am vorbit dar din punctul de vedere istoric şi
din punctul de vedere de drept, voi încheia, precum am
zis, cît se poate mai scurt (bea o sorbitură, apoi, reluîndu-şi
răsuflarea, rar, ca şi cum ar începe o povestire). La anul
una-mie-opt-sute-două-zeci-şi-unu... fix... (Rumoare şi pro-
testări în grupul lui Caţavencu : A !A ! A !)

POPESCU

Dacă ne-ntoarcem iar la 1821 fix, ne-am procopsit

(rumoare şi protestări.)

FARFURIDI
Daţi-mi voie... La una-mie-opt-sute...

352
 T OŢ I
(în cor cu tonul lui)
Douăzeci-şî-unu fix...
(rumoare şi protestări.)

FARFURIDI
Daţi-mi voie.

TRAHANACHE
(clopoţel)
Stimabile, onorabile ! Nu întrerupeţi... Aveţi pu-
ţintică...
CAŢAVENCU
Ce răbdare, venerabile domnule prezident ! Ceasurile
sunt înaintate. Sunt şi alţi oratori înscrişi să vorbească...

TOŢI DIN GRUP

Da ! Da !
Onorabilul orator a promis să încheie cît se poate mai
scurt : apoi ce fel de scurt este asta, s-o luăm a doua oară
de la 1821 ? A ! A ! A !
TOŢI DIN GRUP
A ! A ! A !
(rumoare.)
FARFURIDI
Daţi-mi voie...
TRAHANACHE
(către Farfuridi cu didceaţă, ridicindu-se peste masă
cătră tribună)
Stimabile... eu gîndesc că nu ar fi rău să sărim la 48...

353
 CAŢAVENCU
(strigînd)
Mai bine la 64...

POPESCU, IONESCU şi TOŢI DIN GRUP

Da ! da ! la 64...

TRAHANACHE
(ridicîndu-se ca şi cînd ar consulta adninarea)
Adică... la plebicist 1 ?

TOŢI
Da, la plebicist ! (zgomot.)

FARFURIDI
(întorcîndu-se cu spatele spre adunare şi cu faţa la
prezident)
Daţi-mi voie, domnule prezident; mi-aţi acordat cu-
vîntul : îmi pare că un prezident o dată ce acordă cuvîn-
tul...

TRAHANACHE
(sculindu-se şi punînd, peste masă, mînile pe umerii
lui Farfuridi, mîngîietor)
Dacă mă iubeşti, stimabile, fă-mi hatîrul... să trecem
la plebicist... dorinţa adunării !...

FARFURIDI
Dar, domnule prezident...
1 Se referă la plebiscitul iniţiat de Alexandru Ioan Cuza şi

Mihail Kogălniceanu în 1864, prin care s-a aprobat reforma

agrară, (n. ed.)

354
 TRAHANACHE
(şi mai rugător)
Să trecem Ia plebicist !
(îl întoarce binişor de umeri cu faţa spre adunare.)

TOŢI
(cu putere)

Da ! la plebicist ! la plebicist!

FARFURIDI
(soarbe o dată şi cu acrul resignat)
Ce ziceam dar ? la 1864, vine, mă-nţelegi, ocaziunea
să se pronunţe poporul printr-un plebicist... Să vedem însă
mai-nainte... să ne dăm seama bine de ce va să zică... de
ce este un plebicist...

IONESCU
Ştim ce este plebicistul ! Mersi de explicaţie !

TOŢI
Nu trebuie explicaţie...
(rumoare.)

FARFURIDI
(cătră întrerupători)
Daţi-mi voie ! (cătră Trahanache.) Domnule prezi-
dent !..
TRAHANACHE
(clopoţel)
Stimabili, onorabili, rog nu întrerupeţi pe orator,
(foarte afabil) faceţi tăcere ; sunt cestiuni arzătoare la or-

355
ilinea ziiii; aveţi puţintică răbdare, (cătră Farfuridi). Aveţi
cuvîntul, stimabile, daţi-i înainte

FARFURIDI
(luînd vînt)
Cînd zicem dar 64, zicem plebicist, cînd zicem plebi-
cist, zicem 64... Ştim, oricine dintre noi ştie ce este 64, să
vedem ce este plebicistul... (cu tărie începînd fraza.) Plebi-
cistul !...

CAŢAVENCU
Aci nu e vorba de plebicist...

FARFURIDI
Daţi-mi voie ; (discutînd cu Caţavencu) mi se pare că
atunci cînd zicem 64... (cu energică convingere) şi să nu
căutaţi a încerca măcar să mă combateţi ; vă voi dovedi cu
date istorice că toate popoarele îşi au un 64 al lor...

CAŢAVENCU
Daţi-mi voie ; nu e vorba de 64.
(rumoare aprobativă pentru Caţavencu.)

FARFURIDI
Daţi-mi voie... (Toate colochiile şi întreruperile se fac
avocăţeşte, cu multă vioiciune şi cu tonul înţepat şi volu-
bil.) Domnule prezident !...

TRAHANACHE
(clopoţel)
Stimabile, onorabile, faceţi tăcere... avem cestiuni ar-
zătoare...

356
 CAŢAVENCU
(ridicîndu-se în capul băncii)
Cum, domnule prezident ? De unde pînă unde 64 ches-
tie arzătoare la ordinea zilei ? Dacă nu mă-nşel, îmi pare
că suntem în anul de graţie 1883... Ce are a l'ace ? Che-
maţi pe onorabilul orator la cestiune...

TRAHANACHE
(ridicîndu-se iar peste masă şi atingîndu-l pe umere pe
Farfuridi)
Stimabile... (afabil şi rugător) să lăsăm plebicistul, dacă
mă iubeşti * să trecem la cestiune.

FARFURIDI
(obosit de întreruperi, întorcîndu-se cu faţa spre Tra-
hanache şi cu spatele la adunare)
Domnule prezident, aţi binevoit a-mî acorda cuvîntul...
Eu cred c-ar trebui...

CAŢAVENCU
(strigînd)
Nu trebuie, onorabile !

TOŢI DIN GRUP

Nu, n.u trebuie !

TRAHANACHE
(punind mînile, peste masă, pe umerii lui Farfuridi, şî
foarte dulce)
Mă rog, dacă mă iubeşti, fă-mi hatîrul... dorinţa adu-
nării, stimabile... (îl întoarce de umeri binişor cu faţa spre
adunare.)
 TOŢI
Da ! la chestiune ! la chestiune !

FARFURIDI
(foarte obosit, soarbe şi se resignează)
Ajungem dar la chestiunea reviziunii Constituţiunii şi
Legii Electorale..

TOŢI
(cu satisfacţie)
A ! Asa da !

TRAHANACHE
(asemenea)
A ! (clopoţel) Ei ! acu aveţi puţintică răbdare... (cătră
Farfuricli.)
Scurt, stimabile, scurt, dacă mă iubeşti : dorinţa adu-
nării.

FARFURIDI
(asudă, bea şi se şterge mereu cu basmaua)
Mă rog, daţi-mi voie ! Ştiţi care este opinia mea in
privinţa revizuirii ?

TOATA SALA
Nu !... Să vedem !... Spune !

CAŢAVENCU
(batjocoritor)
Să vedem opinia lui d. Farfuridi.
(Trahanache clopoţeşte j

358
 FARFURIDI
(asuda mereu şi se emoţionează pe văzute)
Opinia mea este aceasta : e vorba de revizuire, da ?

TOŢI
(puternic)
Da ! Da !

FARFURIDI
(emoţionat şi asudmd)
Atunci, iată ce zic eu, şi împreună cu mine (începe să
se înece) trebuie să se [sic] zică asemenea toţi aceia care
nu vor să cază la extremitate (se îneacă mereu), adică
vreau să zic, da, ca să fie moderaţi... adică nu exageraţi-
uni !... într-o chestiune politică... şi care, de la care atirnă
viitorul, prezentul şi trecutul ţării... să fie ori prea-prea,
ori foarte-foarte... (se încurcă, asudă şi înghite) încît vine
aci ocazia să întrebăm pentru ce ?.... da... pentru ce ?....
Dacă Europa... să fie cu ochii aţintiţi asupra noastră, dacă
mă pot pronunţa astfel, care lovesc soţietatea, adică fiindcă
din cauza zguduirilor... şi... idei subversive... (asudă şi se
rătăceşte din ce în ce) şi mă-nţelegi, mai în sfîrşit, pentru
care în orce ocaziuni solemne a dat probe de tact... vreau
să zic într-o privinţă, poporul, naţiunea, România... (cu
tărie) ţara în sfîrşit... cu bun-simţ, pentru ca Eluropa cu un
moment mai nainte să vie şi să recunoască, de la care pu-
tem zice depandă... (se încurcă şi asudă mai tare) pre-
cum, — daţi-mi voie — (se şterge) precum la 21, daţi-mi
voie (se şterge) la 48, ia 34, la 54, la 64, la 74 asemenea şi
la 84 şi 94, şi eţetera, întrucît ne priveşte... pentru ca să
dăm exemplul chiar surorilor noastre de ginte latine
însă ! (foarte asudat, se şterge, bea, iar se şterge şi suflă
foarte greu. Trahanache a urmărit cu mîna tactul saca-
delor oratorice ale lui Farfuridi. Bravo şi aplauze în fund,
conduse de Brînzovenescu; rîsete şi sîsîituri în grupul lui

359
Caţavencu. Clopoţelul lui Trahanache de abia se mai aucle.
După ce s-a mai oprii zgomotul, cu multă aprindere.)
Daţi-mi voie ! Termin îndată ! mai am două voi-be de zis
(zgomotul tace.) Iată dar opinia mea (in supremă luptă cu
oboseala care-l biruie.) Din două una, daţi-mi voie : ori
să se revizuiască, primesc ! dar să nu se schimbe nimica ;
ori să nu se revizuiască, primesc ! dar atunci să se schimbe
pe ici pe colo, şi anume în punctele... esenţiale... Din
această dilemă nu puteţi ieşi... Am zis !
(Aplauze în fund, sîsîituri în faţă. Farfuridi coboară
zdrobit, ştergîndu-se de sudoare, şi merge în fund. Brîn-
zovenescu şi alţi alegători îl întîmpină şi-i strîng mîna. —
Rumoare. Mai mulţi din auditoriu se scoală şi strică rîn-
durile. Caţavencu suie de la dreapta în mijloc, unde vor-
beşte încet cu grupul său gesticulînd viu. Cu un alt grup
mai în fund Farfuridi şi Brînzovenescu asemenea. Pris-
tanda iese misterios din cabinetul primarului, trece prin
uşcioara grilajului, care este la spatele tribunii, şi trage
de pulpană pe Trahanache, care sună clopoţelul.)

SCENA. II

Aceiaşi — Pristanda

TRAHANACHE

(lăsînd clopoţelid şi întorcîndu-se la spatele mesii)

'Ai ? Ce e ?
PRISTANDA
(misterios şi repede)
Coane Zahario ! Conul Fănică, coana Joiţiea !...

360
 TRAHANACHE
Ei ? Ce ?

PRISTANDA

Sunt dincoace în cabinet... au venit pe din dos, vă aş-

teaptă. Numaidecit să poftiţi acolo.

TRAHANACHE
(asemenea misterios)

Nu pot să las prezidenţia... să aibă puţintică răbdate.

PRISTANDA

Trebuie... numaidecât !... suspandaţi î

TRAHANACHE
(trage clopoţelul şi se ridică)

Stimabilă, onorabilă adunare. După discursul impor-

tant, pe care 1-a ţinut respectabilul nostru concetăţean şi
advocat d. Farfuridi, eu cred că ar fi bine să suspandăm
şedinţa pentru cinci minute.

VOCI
Da ! Da 1 pentru cinci minute !...
(Caţavencu cu grupul său. Farfuridi şi Brînzovenescu
cu al lor se amestecă în mulţime. Trahanache, care s-a
dat jos de pe tribună, a deschis portiţa grilajului şi a
trecut cu Ghiţă în partea stînga despărţită, bate în uşa
„Cabinetului Primarelui". Zoe şi Tipătescu îi deschid.
Trahanache şi Ghiţă dispar înăuntru; uşa se închide
la loc.)

361
 SCENA III

Aceiaşi — fără Trahanache şi Pristanda

CAŢAVENCU
(cătră grupul lui)
Ei, cum să-1 trimeţi in Cameră, nene, pe stimabilul ?
Nu zic, are ideile, opiniile lui — şi eu respect ideile, nu-
mai să fie sincere, şi el e sincer, n-ai ce zice, — respect
la orice opiniune !.... Dar să-ţi vie stimabilul cu idei în-
vechite, cu opiniuni ruginite, şi să te sperie mereu cu
Europa, cu zguduiri, cu teorii subversive,., asta nu mai
merge... Astfel de opiniuni nu le respect, să-mi dea voie
să-i spui...

POPESCU
Nu, uite ce susţine Farfuridi, n-ai înţeles ; susţine că
adică după istorie — d-aia se terne el de zguduiri — nu
trebuie să dăm exemplu rău surorilor noastre de gin te
latină. N-ai auzit, chiar a zis-o el : surorile noastre de
ginte latină...

IONESCU
Da ! a zis-o...

CAŢAVENCU
(cu aer de protecţia)
Voi dascălii' sunteţi băieţi buni, dar aveţi un cusur
mare : cum vă vorbeşte cineva de istorie, s-a isprăvit,
are dreptate, (cu putere). Ce istorie ? Apoi, dacă e vorba
de istorie, apoi ce te-nvaţă istoria mai întîi şi-ntîi ?

POPESCU
Că România de la Traian...

362
 CAŢAVENCU
Nu-i aşa...

IONESCU
Că adică străbunul nostru...

CAŢAVENCU
Ce străbun ! ce nostru ! Vezi că nu ştiţi ! (cu tonul
retoric.) Or, mai întîi şi-ntîi istoria ne învaţă anume că
un popor care nu merge înainte stă pe loc, (publicul în-
cepe să-i ia aminte că perorează şi se grupează încet-încet
împrejurul lui ca să asculte) ba chiar dă înapoi, că legea
progresului este aşa, că cu cît mergi mai iute, cu atît
ajungi mai departe. (Grupul lui Caţavencu aprobă şi ad-
miră, gruptd hd Farfuridi şi Brînzovenescu, care s-au
apropiat şi ascultă mai dintr-o parte, dă din umeri.)

IONESCU
Asta e aşa.

POPESCU
Nici nu mai încape vorbă.

FARFURIDI
(înţepat)

Da ! progres ! progres fără conservaţiune, cînd vedem

bine că Europa...

CAŢAVENCU
(întrerupîndu-l lătrător)
Nu voi, stimabile, să ştiu de Europa d-tale, eu voi să
ştiu de România mea şi numai de România... Progresul,
stimabile, progresul! în zadar, veniţi eu gogoriţe, cu in-

363
venţiuni antipatriotice, cu Europa, ca să amăgiţi opinia
publică...

FARFURIDI
(şi mai înţepat)
Dă-mi voie... Mi se pare că altcineva amăgeşte opinia
publică... •

CAŢAVENCU
Nu voi să ştiu de ce zici d-ta.

BRÎNZOVENESCU
Fireşte că nu vrei să ştii... nu-ţi vine la socoteală...

CAŢAVENCU
(şi mai lătrător)
Să-şi vază de trebile ei Europa. Noi ne amestecăm în
trebile ei ? Nu... N-are prin urmare dreptul să se amestece
într-ale noastre... D-ta eşti avocat, eşti confrate cu mine...

FARFURIDI
Da, sunt avocat, dar nu sunt confrate cu d-ta...

CAŢAVENCU
(urmărindu-şi jocul)
Ştii ca şi mine principiul de drept, fiecare cu al său,
fiecare cu treburile sale... oneste bibere 1...
1 Corect maxima latină : „hon este vivere, neminem laedere,
suum cuique tribuere" (să trăieşti cinstit, şă nu păgubeşti pe ni-
meni, să dai fiecăruia ce e al său), (n. ed.)

364
 FARFURIDI
Da' de onest n-ai încotro !... (grupurile Caţavencu şl
Farfuridi încep a se despărţi, fiecare de o parte.)

CAŢAVENCU
(cu totul înţepător)
Stimabile, nu ştiu pentru ce d-ta mă prigoneşti de la o
vreme... Ce ai cu mine ? Suntem în faţa alegătorilor, sti-
mabile : or, nu încape pică ; să luptăm : d-ta o să-ţi pui
candidatura, o ştim ; eu ţi-o declar că mi-o pui pe a mea...
luptă electorală ! şi ştim că lupta electorală este viaţa po-
poarelor... De ce te revolţi contra adevărului ? în contra
dreptului ?... Oneste bibere, onorabile !... (aprobări din par-
tea grupului.)

FARFURIDI
(izbucnind)
Ia scuteşte-mă cu mofturile d-tale ! Onest d-ta ? Pe de
o parte „Răcnetul Carpaţilor", pe de altă parte chiverni-
seala confraţilor ; pe de o parte opoziţie la toartă, pe de
altă parte teşcherea la buzunar !... Urlă tîrgul, domnule...

BRÎNZOVENESCU
(trăgîndu-l de mînecă)
Tache ! Tache !

FARFURIDI
f smucindu-se )
Ia lasă-mă-n pace, să mă răfuiesc odată cu domnul... Ce
adică, noi nu ştim, nu vedem, orbi suntem ? d-ta eşti can-
didatul prefectului...

365
 CAŢAVENCU
(rîzînd)
Eu sunt candidatul grupului tinăr, inteligent şi inde-
pendent... Onorabilul, venerabilul nostru prezident — (U
caută cu ochii) unde e venerabilul prezident ? nu-1 văz...
— va proclama, pe cît ştim, astă-seară pe candidatul comi-
tetului dv. — comitetul dv. — ... Or, dacă voi avea onoarea
ca să mă agreeze şi comitetul dv... căci e al dv...

FARFURIDI
(fierbînd mereu)
Nu mai este comitetul nostru, este al dumitale...

BRÎNZOVENESCU
Tache ! Tache, fii cuminte. (îl trage de mînecă, Farfu-
ridi se smuceşte.)
CAŢAVENCU
(cu ton batjocoritor)
Adică, dă-mi voie, d-ta nu mai eşti al comitetului !
(grupurile se desinează distinct de două părţi şi se privesc
cu încordare.)

FARFURIDI
Da, eu nu mai sunt, eu care am susţinut totdeauna
partidul... şi d-ta care l-ai înjurat totdeauna... eşti !

CAŢAVENCU
Dă-mi voie !...

FARFURIDI
(furios)
Ce voie ! ce voie !... Vii cu moftologii, cu iconomii, cu
soţietăţi, cu scamatorii, ca să tragi lumea pe sfoară... cu

366
dăscălimea d-tale (mişcare în grupul Caţavencu) cu mof-
tangiii d-tale...

POPESCU

(violent)
Domnule, retrage-ţi cuvîntul!

FARFURIDI
(continuînd)

Cu grupul (umflînd cuinntele) inteligent,... indepen-

dent,... impertinent! (porneşte sjyre fund cu Brînzovenescu
şi cu grupul lor.)

TOŢI
(din grupul lin Caţavencu)

A ! a ! (se reped spre ei, zgomot, învălmăşeală şi ghion-

tuieli.)

FARFURIDI

(ieşind prin fund)

Vă-nvăţăm noi, papugiilor !

GRUPUL CAŢAVENCU

Afară ! afară ! (urmăreşte în fund pe cei din grup'Â

Farfuridi.)
(Toată lumea s-a înghesidt în fund şi a ieşit afară cu zgo-
mot.) [...]
(Premiera acestei piese,
a fost în seara de marţi 13 noiem.br. 1884.)

367

27 — Satira în literatura română, voi. r

 UN PEDAGOG DE ŞCOALA NOUA

D. Marin' Chicoş Rostogan, distinsul nostru

pedagog absolut, şi-a început cariera printr-o memorabilă
conferenţă didactică.
Vom da aci mai la vale conferenţă în rezumat, apoi cî-
teva note, luate după natură, despre activitatea în jiraxă
a eminentului pedagog.
Trebuie prealabil să spunem că d-sa, totdeauna înainte
de e şi i. pronunţă pe :
n ca gn franţuzesc,
t ca k,
d ca gk,
9 ca j,
c ca ş.
Aceasta pentru uşurarea citirii citatelor din vorbirea
d-salc, pe cari voim să le transcriem pe cît se poate cu
pronunţarea lor originală. Cititorul va suplini părţile din
cale afară originale, pe cari ne-a fost prea greu să le tran-
scriem exact, ca de ex. gn şi g.

1. CONFERINŢĂ

„Onorat aughitoriu,

Vom căuta să ne roskim astăzi ghespre metoda ghe a

prăda grămakica în jenăre şi apoi numai doară ghespre
metoda intuikivă şi ghespre răspunsurile neapărake, neţă-
sitake ghe loji ca lucrului, amăsurat inkelijinţii şcolerului!"
Aşa începe d. conferenţiar. Cui nu a asistat la confe-
renţă aceasta trebuie să-i spunem că pedagogul pune între-
bările şi presupune şi răspunsurile. Aşa că urmarea, deşi

368
s-ar părea o conversaţie între pedagog şi şcolar, este în-
suşi corpul conferenţii. Iată rezumatul acestei superioare
opere didactice.
Urmează conferenţiarul :

P e d a g o g u l : No ! ce-i grămakica ?
Şcolerul: Grămakica iaşte...
P e d a g o g u l : N-o că-z ce iaşte ? că-z doar nu iaşte
vun lucru mare.
Şcolerul numai apoi se răculeje şi răspuhghe : gră-
makica iaşte o ştiinţă ghespre cum lucră limba şi lejile
mai apoi la cari se supune aceea lucrare, 'ghin toake pun-
turile ghe veghere.
Pedagogul: Bravo, mă ! prostovane ! (îi zic ase
doară nu spre admoniţiune, ci spre înghemn şi încurajare).
No, acuma, spune-ne tu numai cum se împart substanki-
vele ? Şcolerul, la întrebarea aceasta a mea doară, musai
să răspunză, neţăsare, amăsurat priceperii şi raţiunii sale :
Şcolerul: In substankive care se văd şi substankive
cari nu se văd — reşpeckive concreke şi abstraeke !
Pedagogul: Apoi merem mai gheparte pe ogorul
pedagojic şi punem cheskiunea doar :
Aţi auzit voi, copii, ghespre jăn ? Ce iaşte jănul ?
Şcolerul răspunghe : Jănul e curau-i lucru : mas-
culin, femenin şi ekerojen au neutru, reşpeckive ghe băr-
bat, ghe femeie şi ghe ce nu-i nici bărbat, nici femeie.
Pedagogul: Exemple doară...
Şcolerul apoi musai se exprime astfel :
Calul îi substankiv masculin ; iei se schimbă în iapă,
ş-apoi ghevine femenin.
P e dag og [ui] : No ! dar neutru ?
Şcolerul (inoţent eumu-i, el rai poake da exemplul
aghecvat; eu, pedagogul, atuncia-s gata să-i dau ilustră-
ţiunea lteoriei)...
, P e d a g o g u l : Neutru ! Neutru mai apoi, dacă-i calul
masculin şi iapa femenină, neutru-i catîrul, carele nu-i nici

.369

27*
 cal, nici iapă, nici măgar, nici cal : e catîr, aghică corşi-
tură, glie imbele jenuri, şi mai gheparke pentru aceea se
conzultă zoologhia, care-i o altă ştiinţă naturale, şi doară
naturalia non sunt turpia .'...1
După aceea doară, şcolerul musai să fie, în răţiunea sa
puerilă, eghificat pe gheplin ghe jănurile tutor substan-
kivelor.
Vine numai dup-aceea cheskiunea makemakică... Spu-
ne-ne tu doară, Bîrsăscule ! (zic eu şcolerului) ce înţăleji
tu prin curbă, o linie curbă ?
Şcolerul: Care nu-i ghireaptă...
Pedagogul (zimbind cu bunătate): N o ! care nu-i
ghireaptă, bine ! da' cumu-i, dacă nu-i ghireaptă ?
Şcolerul mai apoi vine la aceea înduplecare a ră-
ţiunii că musai va să răspundă minken :
E o linie oablă, oablă, care mere şi mere şi mere şi iarăşi
se-ntoarnă ghe unghe o purces.
Pedagogul (jucîndu-şi serios rolul): Bine ! răspuns
limpeghe ! chiar 2 ! reşpeckive esact... No acuma, spune-ne
cine au invăntat numerele ?
Şcolerul acuma, după memorare numai, căci me-
moria e, cum zice Tubinghen 3, pur animală, răspunghe ca
animalul : numerele pare, reşpeckive cele cu soţiu, le-au
invăntat Pitagora, iar mai apoi cele impare, reşpekive cele
fără soţiu, le-au invăntat Eratoskenes !
Bravo !
Cum veghe, onoratul aughitoriu, toake răspunsurile şco-
lerului după metoda intuikivă moghearnă sunt neţesitake
prin lojika lui, proprie vorbind născîndă, dar completa-
minke formată printr-o educăţiune aghecvată cercustanţe-
lor, probăluike ca gherivîiid ghin natura noastră, carea
lucră pe cum e minată mai gheparke.
1 Cele fireşti nu sînt ruşinoase!... (lat.) (n. ed.)
1 Chiar — clar. (n. ed.)
3 Tubingen este în realitate numele unui vechi centru uni-

versitar din Germania, (a. ed.)

370
 într-o viitoare conferinţă, vom cuvînta apoi ghespre
această natură iarăşi în aplicăţiunile sale în raport cu p e -
dagojia, cu beserica şi cu işcoala !
(Aplauze. A doua zi, pedagogul nostru este numit în
slujbă profesor „ghe pedagogie în jenăre şi ghe limba ma-
kernă în şpeţial", Să-l vedem la lucru.)

2. O INSPECŢIUNE

Profesorul: Că-z onorat domnul inşpectore va bi-

nevoi doară un momint să asculke aplicăţiunea metoaghii
intuikive.
Inspectorul se aşează, scoate carnetul şi condeiul
şi ascultă.
Profesorul: Mă ! prostovane ! tu ala ghe colo...
Spune-ne tu doară : ce iaşte fiinţă şi ce iaşte lucru, mă ?
Elevul: Lucrul, dom'le, este care nu mişcă, şi fiinţă
pentru că mişcă !
Profesorul: N o ! dar ornicul meu... prostule ! fiin-
ţă-i ori lucru ?
Elevul: E lucru, dom'le !
Profesorul : Că-z doar mişcă, mă ! auzi-1! (bagă
ceasul în urechea elevului).
Elevul (ferindu-se): Da, dar daca nu-1 întoarcem,
nu mişcă.
Profesorul (satisfăcut): Bravo ! (cătră domnul in-
spector :) Ş-apoi doar ăsta-i ghintre cei meghiocri... Bine !
{Elevul trece la loc.) Tu, mă ! ălălant ghe lîngă el... Cîke
picioare are boul, mă ?
Elevul: Patru, dom'le !
Profesorul (vesel): Ei, pe dracu ! că-z doar n-o
să aibă şăpke !... Şi ce e boul cu patru picioare ? lucru ori
fiinţă ? Ha ?

371
 Elevul: Fiinţă, dom'ie !
Profesorul: Dar masa fiinţă-i ?
Elevul: E lucru, dom'le ! .
Profesorul : No ! că-z n-are şi ea patru ?
Elevul: Da, dar nu se mişcă, dom'le !
Profesorul (şi mai vesel): E i ! pe dracu ! să se
mişte... poake doar că cu şpirikismus !
Inspectorul (tuşeşte tare şi caută să schimbe
vorba): Mă rog, cum îl cheamă pe elevul acesta ?
Prof esorul: Anibal Ioanescu.
I n s p e c t o r u l : Răpunde bine.
Profesorul (cu siguranţă): Că-z ăsta-i ghintre cei
bunişori !... No ! la gheografie acuma... Mă ! tu ghe colo...
Sjpune-ne tu doară toake ştakele Europei.
Elevul: Franţa, dom'le.
Profesorul : Franţiia, bine !
Elevul: Anglia, dom'le.
Profesor n l: Iaste .!
E l e v u l : Germania, dom'le.
P r o f e s o r u l : Ghcrmania.
El e v ul (se porneşte repede. — Profesorul dă din cap
afirmativ la fiece nume de stat CM satisfacţie şi cu mîndrie):
Elveţia, Rusia, Suedia, Italia, Belgia, Olanda, Turcia, Bul-
garia, România, Serbia, Muntenegru şi Grecia... dom'le !
Profesorul (încruntîndii-se) : Şi apoi mai care, mă ?
Elevul: Atît ea, dom'le !
Profesorul (începîml să scrîşnească.): Dar Spa-
nia, mă ?
Elev u l (intimidat): Şi... Spania, dom'le !
Profesorul (mai aspru): Dar Şpania, unghe-i
Şpania?
Elevul:... 1!
Profesorul (magistral) : Şpania-i lîngă Portocalia,
mă boule, şi viţăversa !
Elevul (aiurit): Şi... Spania şi Portocalia, dom'le!
Profesorul (din ce în ce mai sus): Şi mai care ?
E l e v u l (pierdui) : Viţăvercea, dom'le !

372
 Profesorul (indignat): Nu Viţăvercea, mă ! Dăni-
marca, mă ! Dania, mă ! (Şoptind ameninţător printre dinţi)
Dania tatînă-tău ! (Energic :) Merji la loc, boule !
Elevul pleacă obidit la loc.
Inspectorul (conciliant): Ei, oricum, tot a ştiut
destul de bine.
Profesorul (încă fierbînd de ciudă): Pe dracu !
ştiut ! Traiane Ghiorghiescule ! Vină tu... Spune-ne tu
doară, s-audă şi onorat domnul inspector : dacă sunt în
lume apoi cîke le veghem doară, cine le-au făcut pe toake?
Elevul (sigur) : Natura, dom'le !
Profesorul (zîmbind cu bunătate filozofică): Ei,
pe dracu, Natura !... Dar pe Natura aia cine au făcut-o,
mă prostovane ?
Elevul: Dumnezeu, dom'le !
Profesorul: Dar vezi bine că Dumnezeu, că-z doar
nu tată-tău şi mumă-ta !... No ! acuma... noi, românii, mu-
sai doară să şkim pe cum că : ghe un ghe ne trajem noi ?...
ghe unghe ?... spune !
Elevul (energic): De la Traian, dom'le !
Profesorul (făcînd cu ochiul inspectorului, care
stă în admiraţie): Şi cine era Trăian ?
Elevul: El era un om bun !
Profesorul (emoţionat) : Bun, drăguţul ghe e l !
zic zău lui Dumnezău, bun !... Şi cu cine s-au bătut el ?
Elevul (brav): Cu turcii !
Profesorul (rîzînd cu mult chef): Pe dracu ! Că-z
unghe erau turcii pînă atunci în Europa... Mai tîrziu doară
apoi s-or ghescoperit turcii... (Puternic :) Cu dacii, mă !
Elevul (mai brav): Cu draci!
Profesorul: Că zău lui Dumnezeu că cu draci s-o
bătut!... Dar mai apoi, Ştefan cel Mare şi Michaiu Bravul
cine au fcst ?
Elevul (mîndru): Ei erau oameni buni.
Profesorul (aprobînd cu tărie): Buni, mă!... şi
s-au bătut...
Elevul (cu multă mîndrie naţională): Cu draci !

373
 Profesorul (entuziast): Cu draci ! zic zău lui Dum-
nezeu ! Merji la loc !... Bravo, prostovane ! (Către inspec-
tor, care e transportat:) Că-z ăsta doară iaşte un şcoler
emininke !
Inspectorul: Are şi mult talent!
Profesorul (cu siguranţă): Ei ! pe dracu, talent!...
că-z talent nu-i doar ghe vreo samă ! asta-i lucru anticvat...
Cu metoaghele mogherne doară, totul zace numai în apli-
căţiune !... No ! la muzică acuma... Spune-ne, Popăscule :
ce-i muzica ?
Elevul : Muzica este care cîntă, dom'le.
Profesorul (nemulţumit): Nu aşa, loază ! Nu cu-
vînta doară ca rîtanii... vorbeşte ca şcolerii. Dă-ne tu nu-
maighecît ghefiniţia chiară şi agkecvată !
E l e v u l : Muzica este...
Profesorul:Ce?
E l e v u l : Este cînd...
P r o f e s o r u l (foarte nemulţumit şi repetind defini-
ţia) • Muzica iaşte aceea care ne gîghilă urechile într-un
mod plăcut... (pintre dinţi, aparte, şcolaridid :) Ia sama
doară să nu ţi le gîghil eu ţie într-un mod neplăcut ! (Se
aude clopotul de ieşire.)
Inspectorul (se ridică; copiii fac şi ei ca inspec-
torul): Domnule profesore, sunt foarte mulţumit. Metoda
dumitale e admirabilă...
Profesorul (tăindu-i vorba cu mindrie) : Că-z asta
doară e metoada lui Peştaloţiu !
Inspectorul (urmînd):... şi zelul dumitale vred-
nic de laudă... (Către elevi:) Voi, băieţi, căutaţi a profita
de ştiinţa bunului vostru profesore şi nu uitaţi că de la voi
aşteaptă mult patria, România, pentru viitor !
Profesorul (conducind cu multe reverenţe pe ins-
pector şi incintat de rezultat): Că-z eu ce le tot spun boi-
lor, onorat domnule inşpectore ?... Apoi dacă-s porci şi
n-au ghestulă aplicăţiune !

374
 3. AJUNUL EXAMENELOR

Profesor ul: No ! mîne apoi începem doară ! Ciţi

ghintre voi au ştuduit, or mere mai gheparke ; cîţi au fost
putori şi n-au ştuduit, trebuie că rămîn repekinţi. Acuma
doară numai să vă muştruluiesc că cum să fiţi la aceea
înălţime la carea caută a fi şcolerul întrucît priveşke edu-
căţiunea prinţipială, reşpeckive la o conduită exămplară
faţă ghe azistenţii cari vor fi ghe faţă. (Către un şcolar din
funcl:) Inchighe gura, boule, că-ţi intră musca... (Băieţii
rid.) Silenţium1 !... Şcolerul caută să fie curat îmbrăcat...
Şcolarul I o ne s cu : Mie mi-a făcut mama haine
nouă,, dom'le.
Profesorul: E i ! mă-ta ! că-z doară nu era să ţi le
fac eu ! (Rîsete.) Silenţium, măgarilor ! Educăţiunea prin-
ţipială mai apoi ne obligă la respect cătră cei mari, şi la
înfăţişare moghestă, carea iaşte ca un ghecorum 2 al june-
ţii... (Răspicat şi sever:) Că pe carele îl voi veghe că rîn-
jaşte, ori se zbenguiaşte, apoi minken acelui măgar i-oi
Junji eu urechile... măcar de-ar fi ficior ghe Erzherzog 3 !...
Şcolarul P o p e s cu : Dom'le, tata a zis că să-i spui
de cîte ori ne tragi de ureche, ca să vorbească la Cameră.
Profesorul (cu ton de mîngîiere): Că-z astea nu
le-am spus pentru kine. Pe kine doară ke cunosc ca un
scoler emininke... Le-am spus numai păntru porcii eilalţi!...
No ! acuma să probăluim cîke o ţîră ghin makerie... P o -
păscule ! (O plesnitoare şi-apoi alta şi-ncă una pocnesc in
zidul din spatele profesorului; acesta sare în sus speriat.)
Hoghi o fene eghemek !Cine a fost porcul şi măgarul... ?
(Toată clasa rîde.) Cine ?... Minken musai să aflăm cine nu
a ştiut respectul ? (Fierbe de ciudă.)
Mai mulţi şcolari: Popescu, dom'le !
Profesorul: Popăscu ? Nu se poake... Popăscu
doară-i un şcoler emininke.
1 Tăcere ! (lat.) (n. ed.)
2 Decorum — podoabă, (lat.) (n. ed.)
3 Arhiduce, (germ.) (n. ed.)
4 Apostrofă in limba maghiară, (n. ed.)

375
28 — Satira în literatura română voi. I
 Ş c o l a r i i : Popescu, dom'le !
Profesorul: Acela care mai face asta, lasă-1 apoi
doară... Popăscule... dacă cineva ke-ntreabă să-i spui numai
cîke operaţiuni avem în aritmekică, cum vei răspunghe ?
Popescu: Trei, dom'le.
Profesorul: Ku-s mai mulke ?
P o p e s c u : Cinci.
Profesorul: Nu-s mai puţine ?
P o p e s c u : Două.
Profesorul: La ghereptul vorbind, sunt numai
două în prinţipiu, sporire şi scăghere ghe unitake ; numai
doară, după diferănţiarea lor în praxă, ghevin că-s patru ;
aghiţiunea, substracţiunea, multiplicăţiunea şi ghiviziunea.
No ! bine ! meri la loc... Spune numai lui tată-tău să vină
mîne să ne onoreză (Altă plesilitoare.)... O fekete-kukio l 1
Cine-i porcul şi măgarul ?
T o ţ i : Popescu, dom'le !
Profesorul (necăjit): Silenţium ! Ioanescule ! dacă
cineva ke întreabă că-s cîke-s emisferele pămîntului, tu ce
vei răspunghe ?
Ionescu: Două, dom'le !
Profesorul : Nu-s mai mulke ?
I o n e s c u : Nu, dom'le !
Profesorul (iritat) : Ba da, loază 1
I o n e s c u : Care, dom'le ?
P r o f e s o r u l : Acele care sunt, boule! emisferul aus-
tral, emisferul boreal, mai gheparte apoi emisferul orien-
tal şi emisferul ocţidăntal, măgarule ! Meri la loc. vită !
Vine mîni-ta mîne ?
" Ione.sc u: Nu, dom'le, că spală la mama lui Popescu.
P r o f e s o r u l : No, bine, că-z tot n-avea ce procop-
seală să vază. (Un pumn de plesnitori; profesorul sare cit
colo.) O fene şo fekete kukio ! (Turbat:) Care e iar măga-
rul şi porcul care n-are respect ?
Toţi: Popescu, dom'le... (Rid.)
Profesorul (potolinclu-se): No ! Silenţium ! Luaţi
aminke doară la muştruluiala care v-am făcut... Mîne este
1 Cîine negru ! (mugh.) (n. ed.)

376
ziua cînd pukem zice, pedagoji şi şcoleri, faţă cu onorata
azistenţă care va fi ghe faţă : finis coronat opus !...1 In
educatione et virtuke... (Copiii fac zgomot... Popescu se
caută să mai găsească o plesnitoare. Profesorul iese repede
înjurind teribil ungureşte.)

4. EXAMENUL ANUAL

Două mahalagioaice asistă la examenul copiilor lor.

Profesorul, pedagogul nostru absolut, ascultă pe copiii
mahalagioaicelor.
E foarte aspru şi fără chef.
Mamele stau înţepate pe scaune, unde s-au aşezat fără
să fie poftite.
Profesorul (către elevul Popescu, care n-a răspuns
la trei întrebări): No ! prostule, dacă nu ştii pe estea, ca-
re-s ghe tot simple şi jenărale, apoi spune-ne raţiunea
pîntru carea românii au lcins să urmeză o polikikă jermînă
pe timpul lui Mihaele Bravul ?
Popescu .-... ?
Profesorul : No ! spune odată !
Popescu :... ! ?
Profesorul (energic): Meri la loc, boule! (Către
mama lui Popescu, care este foarte mîhnită :) Că-z prost
l-ai făcut, cucoană ! Apoi ăstuia doară numai paie să-i dai
să mănînce. (Mama lui Popescu plînge.) Că-z geaba te bo-
ceşti acuma ! nu-1 mai dreji. Are să mai steie încă şăpke
ani repekinke... Ioanescule ! (Mama lui Ionescu tuşeşte
foarte mişcată.) Cumu-i pămîntul, mă ?
I o n e s c u : Mare, dom'le !
Profesorul ; P e dracu mare ! L-a măsurat mîni-ta
să vază mare-i. Pe lîngă alke astre, bunăoară Saturnus, au
1 Sfîrşitul încununează opera ! (lat.) (n. ed.)

377
 NeptUnus, au Iupităr, pămîntul nostru doară-i o scîrbă !
nici cît să chiorăşti un şoarece... Nu-i vorbă ghe mare, mă
prostovane ! e vorba cumu-i ?
I o n e s c u : Se-nvîrteşte, dom'le.
Profesorul (răstindu-se puternic, mama lui Ionescu
se sperie): No ! apoi ? dacă se învîrke, cumu-i ? în trei col-
ţuri, animale ?
I o n e s c u : Nu, dom'le !
Profesorul: No, dar ?
I o n e s c u : Rotund.
Profesorul: Vezi aşa, loază !

(Se face un zgomot la uşe. O doamnă din înalta socie-

tate, doamna Ftiriadi, intră împreună cu un mops gras, care
vine să se gudure pe lingă pedagog.)

P r o-f e s o r ul (întîmpinîndu-o foarte emoţionat): Ono-

rată doamnă, eu încă mă recomînd ! fia căţelul în braţe.)
Doamna Ftiriadi (foarte volubil şi pe un diapa-
zon mult mai-nalt): Am venit pentru băiat... Să-ţi spun
t drept că nu vream să-1 aduc să dea examen la şcoala pu-
blică, nu vream să se amestece cu fel de fel de băieţi rău
crescuţi... Dar a stăruit tată-său... zice că e ordin de la
minister... Şi de-aia l-am trimes la d-ta, care-i cunoşti c a -
racterul lui ambiţios, de cînd îi eşti meditator.
Profesorul: Binevoiască numai onorata doamnă
să ieie loc. (Cătră Ionescu, care aşteaptă în picioare:) Tu
meri la locu-ţi... De hatîrul mîni-tii, pe kine nu ke las re-
pekinke ! No ! meri!
(Ionescu merge la loc.)
Ioneasca (ridicîndu-se): Sărut mîna !
Profesorul (demn): No bine ! poţi mere. (Ia scau-
nul Ioneaschii şi-l pune lingă doamna nou-sosită, şi aşază
căţelid pe el; mopsul, mulţumit, îl linge pe nas. Mahala-
gioaicele ies foarte umilite.) No, acuma tînărul Ftiriadi !
Spune-ne, s-audă şi ilustra matroană, onorata ta mamă :
nu-i aşa că pămîntul se-nvîrke în jurul soarelui trei ani
cîke 365 ghe zile şi mai apoi în al patrulea în 366 ghe zile?
Micul Ftiriadi: Da, dom'le.

378
 Profesorul (face semne de aprobare doamnei Fti-
riadi care, foarte satisfăcută, se scoală de la locul ei, drege
cravata băiatului, îl sărută şi se aşază iar la loc): No, nu-i
ase că presiunea se ghemonstră sufiţiente prin cele două
emisfere (doamna Ftiriadi tuşeşte tare) ghe Maggheburg ?
M icul Ftiriadi: Da. dom'le.
Profesorul (către clasa întreagă): No, boilor, ve-
gheţi numai exămplu ghe aplicăţiune ! (Către micul Fti-
riadi :) No, încă una ş-apoi basta ! Spune-ne : nu-i ase că
Ioane Corvin ghe Huniaghe, şi Makiaş Corvin, şi-apoi
dup-aceia doară toţi magnaţii maghiari fost-au români
ghe-ai noştri ?
Micul Ftiriadi: Da, dom'le.
Profesorul: Bine ! Bravo ! ! Emininke ! ! !
Doamna Ftiriadi: Mersi, domnule profesor...
Sunt foaite mulţumită... O să-i spui şi lui Ftiriadi cită os-
teneală-ţi dai cu copiii...
Profesorul: Ilustră doamnă, că-z asta ni-i misiu-
nea. Datoria ni-i să luminăm jenăraţiunile june ; că-z fără
instrucţiune şi educăţiune, un popor doară e învins astăzi
în lupta pentru existenţă, şi cine-i învins, apoi acela dă-1
dracului ! vorba lăkinească : una salus vickis nullam şpe-
rare salukem!1

(Moftul român. 1893,

sub titlul general Şcoala română.)

LANŢUL SLĂBICIUNILOR

Am şi eu o slăbiciune, şi eu sunt om i
dorinţele graţioasei mele prietene domnişoara Mari Po-
pescu sunt pentru mine porunci, la cari mă supun cu atît
1 Una salus vietis nullam sperare salutem ! — singura şansă de

salvare pentru cei învinşi e de a nu conta pe această şansă, (lat.)

(n. ed.)

379
mai bucuros cu cît văd că prietena mea nu abuzează nici-
odată de influenţa nemărginită ce ştie bine că exercită
asupră-mi... De astă dată, ce mare lucru-mi cere ?

„Stipiatc amice.
Ştiu ce prieten eşti cu profesorul Costică Ionescu şi cît
nu e în stare să-ţi refuze o rugăminte. Mă-ndatorezi pînă-n
suflet dacă obţii de la el pentru elevul Mitică Georgescu
din clasa IV liceul X... la latină nota 7, fără de care, băia-
tul, care mi-e rudă de aproape, rămîne şi anul acesta re-
petent, ceea ce ar fi o mare nenorocire pentru familia lui
— o familie dintre cele mai bune — şi pentru mine o mare
mîhnire.
Cu cele mai afectuoase salutări, a dumitale bună prie-
tenă,
Mari Popescu."

A ! irezistibilă graţie, cum ştii de frumos să porun-

ceşti '! Şi ce bine s-a nimerit! Ionescu are şi el o slăbi-
ciune, şi el e om ! ţine la mine şi nu e în stare să mă
refuze. Repede mă arunc într-o birje şi alerg la Ionescu.
profesorul de latineşte.
— Dragă Costică, viu la tine sigur că n-ai să mă re-
fuzi ; ştiu cît pot conta pe amiciţia ta şi nu-mi permit a
mă-ndoi un moment că în cazul de faţă, fiind vorba, mă-n-
ţelegi, de o chestiune care mă interesează în aşa grad,
încît dacă n-aş fi pe deplin convins că tu, care mi-ai do-
vedit totdeauna, fără să dezminţi niciodată o afecţiune, ce
pot zice că la rîndul meu... în fine...
— In fine — zice Ionescu — am înţeles... Nu trebuia
să mă iei aşa departe. Vii să mă rogi pentru vreo loază
de elev de-ai mei.
— Nu e loază, Costică ; e un băiat dintr-o familie
dintre cele mai bune : mi-e rudă.
— Cine ştie ce leneş, ce dobitoc !
— Nu-i adevărat, dragă Costică ; este un băiat prea
cumsecade... Să nu mă laşi!... Viu la tine sigur că n-ai să
mă refuzi ; ştiu cît pot conta pe amiciţia ta şi nu-mi permit

380
a mă-ndoi un moment că în cazul de faţă, fiind vorba,
mă-nţelegi, de o chestiune...
— Ei, lasă astea ! ştii că ţiu la tine ; ce mai încap
între noi astfel de fraze banale?... Ce notă vrei să-i dau
pîrlitului tău de protejat ?
— 7, dragă Costică !...
— Apoi, dacă n-o fi ştiind nimic animalul !
— Ei, acuma şi tu ! zi că nu ştie ; parcă el o să fie
cel dintîi şi cel de pe urmă care să treacă fără să ştie...
Te rog, dragă Costică ! dacă rămîne băiatul repetent încă
un an, e o nenorocire pentru familia lui — o familie dintre
cele mai bune — şi pentru mine o mare mîhnire...
— A ! irezistibilă milogeală prietenească ! zice Costică ;
ce bine ştii tu să porunceşti ! Aide ! să-ţi fac batirul şi
de data asta... să-i dau nepricopsitului 7.
— Merci, dragă Costică, mare pomană-ţi faci !
— Cum îl cheamă ?
Eu caut repede-n buzunare scrisoarea d-rei Mari P o -
pescu. Nu e... Zic lui Costică :
— Un moment !...
Şi ies ca din puşcă, sar în birjă şi alerg acasă... Acasă,
scrisorica nicăieri... Fuga la d-ra Popescu.
— Prea-graţioasa mea prietenă, lucrul merge bine ;
am obţinut de la profesor nota dorită ; decît, acuma am
nevoie să ştiu numele protejatului matale... Cum îl
cheamă pe tînărul ?
— Ţi-am scris numele în scrisoarea mea.
— Da, dar scrisoarea dumitale am rătăcit-o acasă prin-
tre alte hîrtii, şi lucru este urgent : ca să nu pierd vremea
căutînd-o, am venit la d-ta... Cum îl cheamă ?
— Zău, nu mai ţiu minte, zice drăgălaşa mea amică ;
pentru că drept să-ţi spun, madam Preotescu, o bună prie-
tină a mea, la care ţiu foarte mult — nu sunt în stare să-i
refuz nimica — m-a rugat să-ţi scriu, că ştie că ţii foarte
mult la mine şi nu mă refuzi niciodată, şi eşti prieten cu
d. profesor Costică Ionescu, care ţine foarte mult la d-ta
şi nu e-n stare să-ţi refuze nimic.
— Atunci, ce e de făcut ? zic.

381
 —• Du-te d-ta la madam Preotescu şi întreab-o cum
ii cheamă pe băiatul pe care mi 1-a recomandat ca să ţi-l
recomand d-tale.
— Sărut mânuşiţele.
Şi alerg la Preoţeasca... Zic :
— Madam Preotescu, uite ia ce am venit să vă deran-
jez : aţi recomandat amicei mele d-rei Mari Popescu pe
un tînăr, să mi-1 recomande mie, să-1 recomand amicului
meu Costică Ionescu, profesorul...
— Da.
>— Ei ! cum îl cheamă ?
•— Nu ţi-a scris Mari ?
— Ba da, dar am rătăcit scrisoarea, şi d-ra Popescu a
uitat cum îl cheamă şi m-a trimis să-mi spuneţi dv.
— Eu... drept să-ţi spun... nu mai mi-aduc aminte,
pentru că i-am avut numele pe o însemnărică, pe oare am
lăsat-o la Mari ; dar putem.' afla de la Diaconeasca — sade
aci aproape — ea m-a rugat, că ştie cît ţine Mari la mine
şi d-ta nu refuzi nimic lui Mari şi d. Costică Ionescu pro-
fesorul pe d-ta nu te refuză niciodată.
— Atunci •—- zic — cum facem ?
— Stăi niţel, să trimiţ să cheme pe Diaconeasca ; este
aci alături.
N-aştept mult. Madam Diaconeasca vine. Dar, fatali-
tate ! şi dumneaei se află în aceeaşi necunoştinţă despre
numele junelui nostru protejat : însemnărică i-a dat-o
amicei sale madam Preotescu.
— Ce-i de făcut ?
— Aleargă la Iconomeasoa !
Alerg la Iconomeasca... De acolo, la Sachelareasca...
Pe urmă la Piscupeasca... In sfîrşit, am dat de izvor... Tî-
nărul este nepoţelul lu' madam Piscupescu, băiatul surioa-
rei dumneaei, al lu' madam Dăscălescu : Mitică Dăscă-
lescu.
Nimic nu refuzăm — madam Piscupescu lu' madam
Dăscălescu, madam Sachelarescu lu' madam Piscupescu,
madam Iconomescu lu' madam Sachelarescu, madam Bia-
conescu lu' madam Iconomescu, madam Preotescu lu'

382
 madam Diaconescu, d-ra Popescu lu' madam Preotescu,
eu d-rii Popescu, şi mie amicul Costică Ionescu ... Alerg la
Costică Ionescu.
-— Dragă Costică, să nu mă laşi... Viu la tine sigur că
n-ai să mă refuzi, ştiu cît pot conta pe amiciţia ta şi nu-mi
permit a mă-ndoi un moment...
— Lasă, omule, fleacurile...
— Să-i dai nota 7, cum mi-ai promis...
— Cui, frate ?
— Lui Mitică Dăscălescu.
— Mitică Dăscălescu !... Nu ţiu minte să am vreun
şcolar cu aşa nume.
— Nu se poate !
— Să vedem...
Şi se uită în cataloage.
— Nu ; n-am nici unul Mitică Dăscălescu, în cursul
inferior ; ai făcut confuzie ; trebuie să fie în cursul supe-
rior.
Alerg... de astă dată drept la madam Piscupescu.
— Madam Piscupescu, de ce clasă dă examen nepoţe-
lul matale ?
— De clasa VI.
— A ! zic eu... Bine.
Şi dau fuga-napoi Ia Ionescu ; zic :
— E în clasa VI Mitică Dăscălescu al meu.
— Atunci nu e Ia mine, e la Georgescu ; îl cunoşti
pe Georgescu ?
— Nu. Tu nu-1 cunoşti ? ţi-e coleg.
— Ba da, ţine foarte mult la mine, nu e-n stare să-mi
refuze nimic.
— Atunci — zic eu — mă rog ţie, nu mă lăsa !... ştiu
că pot conta pe amiciţia ta şi nu-mi permit...
— Iar ?... eşti cu birja... hai de mă du degrabă la Geor-
gcscu.
— Haide.
Ajungem... Aştept în birje pe Ionescu. Peste cîteva
momente iacătă-1.
— Ai avut mare noroc c-am venit tocmai la pont;
daca mai întîrziam un sfert de ceas, pînă la două, mer-

383
 gea cu cataloagele la şcoală şi trecea notele în matriculâ ;
protejatul tău avea un 3.
— Şi acum ?
— Are 7.
Uite-te — am gîndit eu — ce va să zică o întîr.ziere de
cîteva minute ; cum poate nenoroci pe un tînăr ! Rămî-
nea Mitică Dăscălescu iar repetent, cu toate că ţine la el
atîta mamiţă-sa Dăscăleasca, la care ţine Piscupeasca, la
care ţine Sachelareasca, la care ţine Iconomeasca, la care
ţine Diaconeasca, la care ţine Preoţeasca, la care ţine mult
graţioasa Popeasca, la care ţiu foarte mult cu, la care...

(Moftul român,
1901, nr. 13, 24 iunie.)

MARE FARSOR, MARI GOGOMANI

Un comediante de bravură
Joacă de patruzeci de ani,
Fă cînd enormă tevatură
în faţ-a nişte gogomani.

Dibaci, sub latele-i fireturi,

Ascunde un talent îngust,
Jucînd cu-aceleaşi marafeturi
Aceeaşi farsă de prost gust.

Întîi, cu toţii, zi şi noapte

îl gratulau pe-acest farsor
Cu ouă moi şi mere coapte —
Dar el urma nepăsător.

384
 L-au maltratat. Ce nu-i făcură ?
In brînci afar-au vrut să-1 dea...
Aş ! răbdătoare creatură
Că .nu-nţelege se făcea.

Primea zîmbind fluierătura ;

în dreapta,-n stînga-a salutat,
Şi grav, bravând huiduitura,
Rolu-nainte şi-a jucat.

Şi-ncet-încet, toţi gogomanii

De-acest farsor au fost nebuni ;
La beneficii, în toţi anii,
Flori, daruri, saltant \ cununi !

Că-n loc să poarte o tichie,

Ca un farsor ce este, el
Şi-a pus pe cap cu fudulie
O cască mîndră de oţel.

Şi joacă — joacă prost, da-i iese ;

Stau paf toţi bieţii gogomani,
Paf ! din succese în succese,
De douăzeci ş-atîţi de ani !

Şi, ţine-te, d-acu reclamă :

Măreţ, sublim, nemuritor !
O lume-ntreagă îl aclamă
Ca pe un geniu creator !

1 Saltant — cortegiu, pompă, (turc.) n. rd.)

385
 Acuma-mbătrînit în slavă.
Sub casca lui de caraghioz
Şi cam zaharisit la glavă,
Vrea chiar triumful grandioz.

Nobil metal nu e oţelul,

Dar scump destul, destul de greu...
Ca rol fu mare mititelul !
Hai, gogomani, la jubileu !

(Protestarea (1906),
semnat Farsor.)

BOUL ŞI VIŢELUL

Un bou, ca toţi boii puţin la simţire,

In zilele noastre de soart-ajutat...
învăţă la şcoală cartea de citire
Şi ajunse boul un bou învăţat.

Mare lucru-n lume e şi-nvăţătura !

Ţine loc de multe, chiar şi de talent...
Printr-o bună şcoală, rafinezi natura :
Din viţel poţi scoate un bou eminent.

Nu încape vorbă, între animale,

Un aşa specimen greu să mai găseşti...
Să citească zilnic feluri de jurnale,
Rumeglnd atîtea ştiri politiceşti.

386
Astfel, eminentul, în curent cu toate,
Iată, pe nepotu-i tînăr I-a-ntîlnit :
„Unchiule, cum mergem ?" — „Excelent, nepoate
A mai grea problemă s-a şi rezolvit."

„Unchiule, iar glume !" — „Ba deloc, băiete !

Sunt de-acorcl cu toţii, foarte sigur ştiu...
Să m-asculţi pe mine, eu citesc gazete ;
Tu nu ştii nimica, eşti un ageamiu.

Mă-ndoiam eu însumi ; m-am convins, în fine,

C-am scăpat de-acuma de orice nevoi :
Ni sunt deopotrivă voitori de bine
Şi au multă milă cei mai mari de noi.

N-au pierit zadarnic, astă-primăvară,

Dintre noi atîţia ca la zalhanâ !
Drepturile noastre sfinte triumfară :
O s-avem islazuri, dacă ni le-or da..."

A rămas viţelul, ca un gură-cască,

Fericit c-ă-n fine sacra speţ-a lui
O avea de-acuma din belşug să pască
Ş-o purta mai lesne greul jugului.

(Fabula a fost inspirată rle răscoalele ţărăneşti

din 1907. Este scrisă spre finele zbuciumatului
an şi publicată la 1 ianuarie 1908 în Convorbiri
critice.)
 Lector : NISTOR ION
Tehnoredactor : CORNEL CRISTESCU
Apărut 1H72. Comanda nr. 72. Coli de tipar 27,o.
Tiparul executat sub comanda nr.
20 456 la Combinatul poligrafic „Casa
Scînteii", Piaţa Scînteil nr. 1
Bucureşti
Republica Socialistă România