SHAKESPEARE

OPERE COMPLETE
Yolumul 3

ROMEO ŞI JULI ETA, t raducere de Virgi l Teodorescu

RICHARD AL 11-L EA, traducere de Mihnea Gheorghiu
VI SUL UNEI NOPŢI DE VARĂ! traduce re de Dan
Grigorescu
REGELE IOAN, trad ucere de Dan Botta
NEGUŢĂTORUL DIN VENEŢIA, t rad ucere de Pet re
Solomon

Ediţie îngrijită si coment arii de Leon D. Leviţchi

Note de Virgi liu Ştefă n escu- D răgăneşt i

Bucureşti, 1984
EDITURA UNIVERS
VISUL UNEI· NOPŢI DE VARĂ

Traducere de DAN GRIGORESCU

PERSOANELE

'J'lTESEU, ducele Atenei HIPOLITA, regina amazoanelor,

E(;EU, tatăl Hermiei logoduica lui Thcseu
L YSANDER } îndrăgostiţi HER:\IIA, fiica lui Egeu, îndr ă­
DEMETRIUS de Henuia. gostită de Lysander

PIIILOSTRAT, maestru de cere- HELENA, îndrăgostit-ă de

monii la cmtea lui Theseu Dometrius '
OBERON, regele zînelor
GUTUIE, dulgher
TITANIA, regina zînelor
BLlNDU, tîmplar
PUCK, zis şi Robin-Biifat-Bun
JURUBIŢĂ, ţesător
FIR-DE-PĂIANJEN }
FLAUT, eirpaei de foale MĂZĂRICHE •
BOTIŞOR, căldărar FLUTURAŞ zme
SUBŢIJ:tELU, croitor BOB-DE-MUŞTAR

Alte zîne şi spiriduşi din alaiul lui Oberon şi al Titaniei.

Silita lui Theseu şi a Hipolitei.
Acţiunea se petrece la Atena şi într-o pădure din apropierea oraşului.
ACTUL I

SCENA1
.Atena. O tncăpere în palatul lui Theseu. In tră Theseu, Hipolita, Philos rat
I!~ $Uita.

THESElJl: Cu pas grăbit, frumoasă Hipolita,

Se-apropie al nunţii noastre ceas.
Vor trece patru zile2 fericite
Ce vor aduce iar o lună nouă3•
Dar luna veche scade-atît de-n cet
i împlinirea dorului mi-amină,
Precum o mumă vitregă sleieşte
Avcrca-ntreagă-a fiului ncvîrstnic 1.a
HIPOLITA: Dar zilele se vor topi în noapte,
Şi cele patn1 nopţi vor face timpul
Să lunece asemeni unui vis.
Şi luna, arc de argint, se va-ncorda
Să lumineze noaptea nuntii noastre.
TllESEU: Mergi, Philostrat5, şi-ndcamnă la petreceri~
întreaga tinerime din Atena.
Trezeste duhul viu al veseliei
Şi clă tristcţea-n s ama-ngropăciunii:
0

Nu-i oaspe potrivit serbării noastre.

(Iese P hilostrat.)
Te-am cucerit cu spada, IIipolita6,
Şi drago tea ti-am cî;tiO'at-o-n Jupte,
Dar vreau să-mi fii mfrcasă-n bucurie,
în falnice ) veselo serbă ri.
(Intră Egeu, Her111 ia, Lysandrr ;i Dem~triiis.)
EGEU: Fii frririt, sl ă itc <:rai, The cu I

241
Jll - Shakesneare
[I, 1]
f
THESEU: Preabunule Egeu, îţi mulţumesct
Ce vesti aduci?
EGEU: ' Cu sufletul mihnit,
De Hermia venit-am să mă pling.
Demetrius, apropie-te! Doamne,
Pe-acesta l-am ales să-i fie soţ.
Lysander, te apropie! Acesta,
Stăpîne bun, mi-a fermecat copila.
Căci tu, Lysander, stihmi dulci i-ai scris
Şi i-ai trimis zăloage de iubire,
Şi la fereastra ei, în nopţi cu hmă,
I-ai îngînat, cu glasu-ţi mincinos,
Cîntări ale iubirii mincinoase.
Şi cu inelele din părul tău,
Cu giuvaeruri, flori şi cu zorzoane,
Tot soiul de nimicuri şi cofeturi
(Soliile duşmanului puternic
Al tinereţii), cu acestea toate
Tu i-ai furat şi inima şi visul,
Schimbînd în oarbă îndărătnicie
Supunerea ce-mi datora. Slăvite,
De n-o să-l vrea aici, în faţa voastră,
Pe cel ce l-am ales să-i fie mire,
Voi cere, după legile Atenei
Ce-mi dau asupra ei destule drepturi,
Sau s-o cunun cu tînăml acesta,
Sau morţii să o dau, cum spune legea'.
THESEU: Tu, Hermia, ce spui? Să cugeţi bine!
Să-l socoteşti pe tatăl tău un zeu:
Căci frumuseţea el ţi-a zămislit-o.
Tu eşti asemeni unui chip de ceară
Pe care el l-a plămădit şi poate
Ori să-l păstreze-ntreg, ori să îl strice.
Demetrius e-un tînăr plin de haruri.
IIERMIA: Lysander e la fel.
TIIESEU: Nu mă-ndoiesc.
Avînd de partea sa pe tatăl tău,
Mai plin de haruri este cclă.lalt.
HERMIA: Cu ochii mei aş vrea să vadă tata.
THESEU: 1\fai bine-ar fi ca ochii tăi să vadă
Cu mintea lui8 •
HER:.!IA: Iertare cer, stăpîne,
Dar nu ştiu ce putere mă îndeamnă

242
 Să fin cutezătoare şi să-nfrîng
Sfiala cc m-ar fi oprit a-mi spune
întregul gînd aici, în faţa voastră;
PJeeată, însă, rogu-Yă, mărite,
Dezvă.Juiţi-mi răul re m-aşteapHt
De nu-l iau pe Demetrius de soţ.
THESEU: Vei fi sau dată morţii, sau gonită
Pc veci dintre făptmile-omcneşti.
Deci, Hem1ia, întreabă-ţi tinereţea,
Dorintele si sÎ11gele nrtrnlnic:
Vci f(în stare, înîrnntîndu-ţi tatăl,
Să-mbraci ve~·mîntul aspru-al schivniciei1
încbi:;ă-ntr-o c.hilic-ntm1ecată
Să-nalţi în cinstea lunii reci şi sterpe 9
Tînguitoare cîntece de slavă?
De tr i ori fericite sînt acelea
Ce, stăpînind al sÎllgehti îndemn,
Urmează-alaiul sfintelor fecioare.
Dar pe păn1Îl1t e mult mai fericit
U11 trandafir cc-şi druuie mireasma,
Dccît cel cc-n sihastrrt bucurie
Trăieşte, creşte, şi-apoi se usucă,
Veghcat de feciorelnicii săi spini.
HEili\lIA: Ca el vrnau să trăiesc .;i să mă sting,
Dccît să-mi fie trupul prihănit .
Purtînd povara lmui jug nevrednic: \
Nu! Inima nu-l vrea stăpîn pe-acesta.
THESEU: Îţj dăm răgaz să te g.îndeşti mai bine;
Cînd hma nouă va pecetlui
NuntiTea mea cu draga-mi Hipolita.,
Tu, fiică răzvrătită, vei mmi
Sau vei primi să. te măriţi cu-acela
Pe care tatăl tău ţi l-a ales,
Sau ascultare vei jura Dianei,
Unindu-te pc veci cu schivnicia.
DEMETRIUS: O, Hcrmia, supune-te! Lysander,
PăJ:elni'ce sînt drepturile tale,
Iar ale melc-s legiuite-n totul.
LYSANDER: Pc tine te-nGJ-ăgcşte tatăl ei,
însoară-te cu el şi lasă-mi mie
Pe Hermia, că ea mă-ndrăgeşte! c·

243
ll. 11
EGEU: Îţi rlzi ele noi! Da, cu i-run dat inbirra.
Şi tot cc am iubirea-i dă în dar.
Cum fata e a mea, i-o dănriesc.
LYSA.NDER~ MtU'ia-ta, de neam sînt ca ~i el,
Nu-s mai sl:irac, mai caldă mi-e iubirra .
Şi nici în însuşiri nu-s mai prejos,
(Ba, poatc-1 şi întrec). Un lucru, .însă,
E mai de preţ decî.t aceste vorbe:
Eu, nmnai cu i-s drag acestei fote.
De ce, dar, dreptul meu să nu mi-l apil ·?
Demetrius, i-o spun acum Îl.1 faţă,
Pc mîrnlra fiică-a lui Neclar, Helena,
Cu vorbc-aml:igitoaTe-a femrncat-o.
Sărmana, ea-l adoră ca pc-un idol
Pc omlHl'Jesta crud si ne tatornic10•
TII 'St;U: Mărtnrfae ·c, am auzit ace tca
Şi vrnt-am pe Dcmctrius s1t-l chem.
lmpo,·ărat de treburile mele,
Uitat-am gîndu-accsta. Hai, Egcul
Demctrius, să vii şi tu cu noi.
Vrcan să vă dau o tainică pornnclt
Tu, Hcrmia, cu tine însăţi luptă
~i te supune vrerii părinteşti;
Altminteri, legea aspră din Atena
(Pe care n-avem dreptul s-o-mblînzim)
Sau morţii te va da, sau schivniciei.
Să mergem, Hipolita, draga mea.
Urnrnţi-ne, Demetrius, Egcu !
Ne sîntcti amîndoi de trebuintă
La sărbtltoarea ;noastră; vă voi spune
O taină care, ştiu cu, vă priveşte.
EGEU: Cu dragoste supusă vă m1năm.
(Ies Theseu, Hipolita, Egeu , Demetrius şi suita.)
LYSANDER: De ce e draga mea atît de pală
Şi rozele-n obraji au vestejit?
HERMIA: Au însetat de ploaia care-adastă
Din ochii-mi întristaţi s1L se reverse.
LYSANDER: Din cîte ştiu, din cite-am auzit
Sau am citit vreodată în i torii,
Nicicînd nu-i dat iubirii-adevurnte
Să Clll'gă lin şi fără tulburare;
Sau se ivesc nepotriviri de rang„.

244
HERMIA: Ce chin l Cel mic legat de cel înalt r
J~YSA1DER: Sau vîrsta nu le e deopotrivă ...
IIERMIA: Cc trist! Bătrîui uniţi cu tineretear
LYSANDER: Sau cei din jur în locul tău aleg„.
HERMIA: Ce iad! Cu ochii altuia s-alegi!
LYSANDER: Sau cînd iubirea-n toate-i potrivită,
Războaie, molimi, moartea o-mpreso&.Tă
Şi o preschimbă-n zyon nedcslu ,it,
Fugar precum o umbră, scurt ca visul,
Asemeni unui fulger care-n beznă
Dezvăluie şi cerul şi pămînh1J,
Dar pîn'să striO'i: „P1frcşte !", s-a şi tins,
Şi l-a-nghiţit pe veci gitl jul nopţii:
Tot ce luceşte e sortit pieirii.
HERi\IIA: Dacă-i aceasta legiuirra, soartej,
Să aibă parte ch'aO'o 'tea <le chin,
Să îndurăm ursita împăca1i.
Iubirea e-mplctitrt cu durerea,
Cum e şi cu suspinul ~i cu visul,
Cu lacrima, cu gîndul, cu dorinţa.
LYS.ANDER: 'Cuminte sfat!" Asrultă, deci, . iubito:
Am o măti.işă văduvă„ boO'ată,
Ce niciodată Ii-a av11t copii,
De-aceea mă iube~ te ca pe-u·n fiu.
Ea stă la şapte leghe11 de oraş;
Acolo ne putem căsători
La adăpost de legile Atenei.
Deci, de ţi-s drag, cum spui, te furişruz..11.
Din casa părintea că mîine noapte,
Şi vino-n codru, unde ic-am văzut
Odată, cînd venise.) cu Helena
S-aduccti slavă zorilor de mai1 2.
Acolo te voi aştepta.
HERMIA: Lysander,
Pe arcul cel mai tare al lui Amor,
„ i pe săgeata lui cu vîrf de auria
Şi pe-al lui Venus ponunbel prea.d'.Wt.lt,
Pe-al inimilor rodnic lcgămînt,
Pe rugul ce pe Dido mistuit-a
Cb1d Eneas şi-a părăsit iubita1s,
Pe jurămîntul care mai ales
Bărbaţii I-au călcat atît de des,
La ceasul hotărît îţi jur că vin.

245
[I, 1)
Fără să şovăi cîtuşi de puţin16.
LYSANDER: Să-ţi ţii cuvintul... Iat-o pe Helena{
(Intră Helena. )
HERMIA : Să fii de zei, frumoaso, ocrotită!
HELENA: O, lasă vorba-aceasta nerostită!
Demetrius pe tine te socoate,
Frumoa ă, mai frumoasă dccît toate17•
Sînt stc1e18 ochii-ţi, glasul tău îmbie
Mai dulce ea un tril de ciocîrlie
Pe care îl ascultă un cioban
Cînd grînele so leagănă în fan,
Şi pădurclul so îmbracă-n floaJ·e.
Vai, frumuseţea nu-i n:.olipsitoarel
Nici glasul dulce, nici privirea ta,
Nici pletele nu ţi le pot lua.
Aş vrea să dau în dar întreg pămîntul
(Doar pe Demetrius al meu păstrîndu-1),
Primind în schimb întreaga-ţi fmmuseţe.
Yrean de la tine ochii mei să-nveţe
Ce vrăji cu meşteşug ţes ochii tăi
]{obindu-i ale intmii bătăi.
E EmIL\. : l\Iă-ncrm1t şi-i sînt din ce în ce mai drn~~t1'
HELENA: Surîsul meu ar vrea să te-nţelcagă.
HERMIA: I-arunc mustrări, iubirrn mi-o dă el.
HELENA: O, rugilc nu îl clintesc defel.
RERl\IIA: Eu il urăsc, el tot îmi iese-n cale.
HELENA: Eu îl iubesc, el mă-mi dă, şi jale.
HERML\.: Ce vină am că mintea şi-o pierdu?
HELENA: De vină-i frumusetea ta, nu tu I
Această vină-asup1'.a mea să cadă!
llERMIA: Fii liniştită, n-o să mă mai vadă:
Pleca-voi cu Lysander din cetate...
Ce şiruri lungi de ceasuri fermecate
1\-Ii-a dat Atena dintru început I
Cînd însă pe Lysmidcr l-am văzut,
Din clipa-aceea, al iubirii crai
l\Ii-a preschimbat în iad întregul rai.
LYSAS.DER: P1'.rtaşă fii, Helena, tainei ne astre;
Cir d mîine, din tăriile albastre
Z eiţa cea cu plete aurii2°
1l1ărgăritarc-n irrbi va risipi
Şi se va oglindi senină,-n unde,

246
 [I, lJ.
La ceasul ce pe-ndrăgostiţi i-ascunde,
Pleca-vom din Atena pe furiş.
HEIDIIA: Vom căufa-n pădure ascnnziş,
Acolo, unde-n brazdele de flori,
Noi două stam de taine-adeseori21 •
Eu şi Lysander, într-al nopţii ceas,
Atenei îi vom spune bun-rămas,
Găsi-vom, poate, şi prieteni noi...
Adio! Şi te roagă pentru noii
Pe dragul tău să-l vezi curn1d că vine
Adus de soarta bună către tine.
Lysander, nu-ţi uita ruvmtul dat!
A. adar, p1nă mîinc pe-n crat
Lăsa-vom setea aprigă-a privirii
Rh'lrincl clupă izvoarele iubirii.
LYSANDER: Da, Hennia!
(Herniia ·iese. )

Helena, cît as vrea,

Cel ce ţi-e drag iubirea h1i să-ţi dea!
(Iese.)
HELENA: Silit unii fe1·iciti cum altii nu-s ...
Ea nu e-n fnm~u rţc mal presus !
Doar singur el, Dcmctrius, nu vrea
Să deslu scasră fruruusetca mea.
A Henniei priYire l-a oi:bit,
Aşa cum el privirea mi-a robit.
Iubirea schimbă-n limpezi frumuseţi
Tot ce-i mărunt şi fără nici un preţ2'i.
Ea vede nu cu ochii, ci cu dorul;
De-aceea Cupidon, lun1dt1-şi zborul,
Precum un orb, aşa-i fofăţi. at2a...
Copil nechibzuit, ÎlltT-aripat.
Aripa-i semn că graba îi d1t ghes,
De-aceea se illşeală-atit de des.
P entru ştrengari, o :joacă e minciuna,
El legă.mîntu-şi calcă-ntotdcamm.
Demctrhrn, pc vremuri, îirniJ1te,
O grinilină văJ:sa, de jurăminte.
Acmn, privirea lui, ca o văpaie,
Aceste grindiJri le-a schimbat li ploaie.
Merg să-l vestesc ele fuga dragei lui,

247
 O va unna-n ad.incul codmlui
De-o vrea să-mi muJ.ţunieascll. .pentru veste,
Ce scump o să plătească tQate-a<ieste I
Dar ştiu c-aleanul meu s-o 'domoli,
Văzin du-1 şi întorcîndu-mă aci.
I lese. )

SCEN A2
.AletUJ. Casa mcşte t!ltiit' Gutuie. Infră Gutuie, Blfodu, J urubif d;:J!laut,·-Boti-
fM p 8ublirelu26 •

GUTUIE: S-a adunat toată trupa? 26

JURUBIŢĂ: Mai bine-ai striga după, listă, în general,·unul cîte unul.
GUTUIB: Uite, aici sînt trecuţi toţi actorii din Atena,_pe care -i-am
crezut vrednici să, joace Ia mmta ducelui şi a ducesei.
JURUBIŢĂ : înainte de toate, bunule Peter Gutuie, spune-ne. cu-
prinsul piesei, pe urmă citeşte numele actorilor şi apoi să luăm
o hotărîre.
GUTUIE: Ei, bine, piesa se cheamă Pi'ea trista comedie şi prea
tragica moarte a lui Pyram şiret .Thisbeii27•
JURUBIŢĂ: Pe cinstf:a mea, e o piesă grozavă şi foarte veselă.
Acum, Gutuie dragă , strigă-i pe actori după listă. Meşterilor,
staţi Ia locurile Yoastre.
GUTUIE: Hăspuncleti cînd vă strig! Nick JumbiţJi., ţ.esătorul.
JURUBIŢĂ: Aici I S1lune-mi ce rol mi-ai pregătit, şi mergi ~mai
departe.
GUTUIE: Tu, Nfok Jurubiţă, o să-l joci pe Pyram.
JURUBIŢĂ : Cine-· Pyram, ă s ta ? Un tiran, sau un runorez?
GUTUIE: Un amorez care se om oară într-un chip foarte vitejesc.
JURUBIŢĂ: Pentru a ta o să fie nevoie de cîtcva lacrimi. Dacă îmi
daţi mic rolul, nblicul va trebui ·ă-şi păzească bip.e ochii. O
st'ti stîrnern adc\·ăra le f mtuni, o să. mă tingui tocmai cum tre-
buie. D<~' plăcerea mea a mai mnre sînt tot rolurile de .tirani.
Pot să-1 joc grow v pe Ircule28 ; sau sil mă vedeţi în rolul lui
Rupe-Pisică~: 1 , e · c utremură pămîntnl, nn altceva. ·
Stfocilc-n fnriatf',
PloiJc·-usp11mnil'
Rupc-Yo r lrten te,
Po1ii de îuc-bii-oc.rc:
I<'ibi'1c::0 srt se-ntartc
Strălucind de11artc,
 (1, 2]

Veşnic o sit p~arte

Soarta schimbiitoare.
Cc milmnate emu astea! Ei, acnm strigă-i pc ceilalţi ... A8tca
sî:nt lucruri făcute pentru Irculc, pentru un tiran. Un amorez
e mai plîngăreţ.
GUTCTlE: F'rancis Flaut, cîrpaci de foa1e !
FLAUT: Aici-s, Gutuie!
GUTUm: Tu o să te îndelctniccsti cu rolnl ]ni TJ1isbc.
FLAUT: Cine-i Th:isbe ăsta? Un' cavaler rătă<:itor?
GU'lTrn: E doamna. pe care trebuie s-o inbrască Pyrarn.
FLAUT: Nu, zitu, te rog nu mă pune să joc un rol def mciem. Uite,
îmi dan tuleielc.
GUTUlE: Nt1-i nimic! O să ai mască i;i u să-ti poti suhtia ght ·1tl
cit vei pofti. . ' ' ' ' ··
JURGHITĂ: DaclL-i vorba de mască, hd~-mă pc m:i.J1c s-o joc! pe
Tliipsea. îmi potrivesc o voce 11emaipomcnit de ·ub\ire: „Tl1i1'> sel
· ThipRe!", „Ah, Pyram, iubitul meul Iubita ta, Thipsc, cfraga
• tci iubită!". ·
GUl"t:i.E: :Xu, nu! Tu o să-l joci pe Pyram şi Flan{ pc ThislJcea.
JURUB LT1: Bine; mai departe!
GUTUJE: Robin Subt.irelu, croitorul!
SUBŢI ll.ELu: : Aici, Peter Gutuie!
GU'rUrn: Tu o ' să joci rolul mamei lui Thishc. Tom Boti~or,
dtldăramll
BOTIŞOR: Aici-s, Gutuie!
GUTUIE: Tn, pe al tată.lui lui Pyram. Eu, pc al tatl:ilui Thisbcii32•
Blîndu, tîmplaru! Tu o să fii Leul. Şi cred că fieca(e a primit
~~~~~ - '

BLlNDU : N-a.i pe undeva scris rolul ăsta al meu? Dă-mi-1, te rogi

Eu im prea am ţ.inere de minte.
GU'l'l IE: N-o să ai nimic de făcut, clecît să ritcne8ti ca Jmil. ·
JJJlWJ:fff 1\: Lasă-mă pe mine să-l joc pe Leu I O 'srt răcnese, de-o slL
. fie mai mare dragul! O să rag aşa de bine, că parclL-1 aud po
duce: „Bis, Leul! Bis, Leul! Răcneşte inc-o dată! ".
GUTUIE: Dacă o să răcnc~ti prea tare, o să Je sperii pe ducesă şi
pe doamne,. o ~ă le fa.ci să ţipe de groază. Şi pentru asta, ne
putem trez1 sprnzuraţi.
TfffI: Crrzi că pentru asta-i poate spînzura pc fiii mamelor noastre?
JURUlllTĂ : De asta puteţi fi siguri. Dacă le ve1i speria cumrn pe
doarnnP, de nu vor sta pe gînduri şi ne vor trimite la spînzu-
ră.Loarr. Dar Yă făgăduiesc să-mi îngro. voccn, să scot un răget
mai d11lef' dedt un gungurit de porumbel. Pot să rag aşa, încît
să credrţi că auziti o privighetoare.

240
[I, 2]
GUTUIE: Nu poţi juca un alt rol dccît pe-al lui Pyram. Prntru că
Pyram e un om cu obraz frumos, un om bine făcut, a~a cum
ţi-ar plăcea ri vrzi într-o zi de rnră un cavaler frumos, îndntă­
tor. Vezi, deci, că-i bine ă-1 joci pc Pynun.
JURUill1'Ă: Bine, o ă-l joc. Cc bmbă c mai potrivită pcntrn rolul
ăata?
G TUIE: Poţi să-ţi pui orice fel de barbă.
J URUBJ'[',l: O ~rL-mi iaa o barbă ualbe11rb ~ paiul, sau 1ma. porto-
caliu-aprhl.l'i, san d-aia frru1ţnzcuscit, galbrnă, g·albcnă dt' tot33•
GU'r IE: BarbrL fnrnţuzrască? l urlc ticl\•e <le franţuji sjnt 'pîne
ca-n pâlmăa.1 . Yrei să joti fih"ă barhă? Acm11, iubiti mrş teri,
am tcrmiuat. .A ka sînt rolLuil c yoas1 rr. Yă rog, vă implor, vă
poruncesc ~ă le Îln-ătaţi ca i1e aptL pîntt mîiue sca ră . O să ne
întîlni.m în prtdttrca de lin gă irnJat, la o rniF' de ora ~, cînd o
să rugru·rt luna. O sit facem o rrpc tiţil'. Dacă repetăm îu oraş,
ne pomenim cn o g rămadă <le gură-ca tă p<' capu l no tru )
toată lumea o ă ne aUe planul. Înh'r timp, vă fac cu o li stă cu
lucrurile de crrre mni arc trebninţă pi'- a noastră.' ă rog să
veniţi la timpul lwtru·ît.
JURU BITA: .r"ici o grijă. O , ă n~nim la \T roc, .:rt putem repeta .în
Yoir. Dati-vă silin1a c:ă fiti fără c-us11r. Adio!
GUT m: La'. stejarul 'ancelui.' Acolo . u ll<" în1iluim.
JtiRUBl'!'Ă : Destul l Ycnim, orice s-ar î11iîn1pla~ 0.
(Ies ).
ACTUL li

SCENA 1
O pădure în apropiere de Atena. Puck şi o zînă ·foiră d'in două părţi diferite"!.'•

PUCK37 : Hei, duh sprinţar l Pe unde rătăceşti?

Z!NA: Peste dealuri şi văi38 ,
Prin tufişuri şi spini,
Prin puhoaie, văpăi,
Prin livezi şi grăilini39,
Tot văzduhul il mă.sor,
Globul lunii40-ntrec în zbor;
Doamnei zînelor, în cale
I-aştern rouă-n iarba moale,
Nalbele-o slujesc ades;
în veşmîntul lor se ţes
Scînteieri de nestemate,
Sucurile-nmiresmate.
Anin. aici de fiecare floare
Cercei de rouă, mici mărgăritaren..
Duh bădăran42, te las, îmi văd de drum)
Regina, spiriduşii vin acum.
PUCK: La noapte craiul nostru va sosi
Şi o serbare o să dea aici
Să fii cu ochii-n patru, nu cumva
Regina să răsară-n calea sa.
E f oe şi pară craiul, mînios
Că în alaiul ei e-un prunc frumos,
Din India răpit, de la un rege.
Lui Oberon 43 i-e ciudă, se-nţelege.••
Pc lume un copil mai mîndru nu-i

251
.JD, 1)

Şi vrea morţiş srt-1 ia-n alaiul lui,

Cu el să plcce-n codru ntnnecat.
Dar ea diu ochi îl pierde pe băiat,
Cu flori îl încunună, şi-l răsfată.
Cînd se-ntilnesc, de-aceea, faţă-n faţă,
Prin pajişti, prin dumbrăvi, JJngă iz\'oare,
Sub stelele îu veci scîntcietoare,
Cu-atîta duşmănie se sfădrsc,
Că 11Jfii-n cupa ghindei se pitr c.
Zî~A: De nu mă-nşcală chipul, glasul tău,
E<0ti spiridu.>ul năzdrrn-::m si rirn,
N~1mit de lume „Robin-Bmi-Bil.iat"14 ;
Tu Ic ngrozeşti pc fetele clin şat,
Şi laptelui smîntîna toată-o ici;
Laşi numai zer aerin Îl1 putinei -
Degeaba se munce~tc biata bab[t,
Că nu s-alegc untul, nici o boabă!
Opreşti din fiert şi muatu-n zăcători,
În noaptc-i rătăce~ti pc răl5tori,
Şi. rîzi apoi de ei; dar cei re-ţi spu 11
„Nustrnşnic spidcln ş" sau ,J'11ck-cel-Bun",
.Au parte de-ajutorul lor pc vPci,
Şi cu noroc prin viată îi petreci.
A5a e?
Ai ghicit. Eu sînt un duh
Ce zbor întreaga noapte prin vitzduh;
Pc Oberon ij fac să rîc.lă-ades,
Cînd ca o minzrt . printrnă nethez,
:Momind pe nru·ăva~ ul armusar.
}I-ascund la vreo cumătră în pnlrnr,
Sub chip de mru· răsco1)t; şi, cîntl la gurrt
Ea dă să dncă-ntîia sorbitură,
· 0-mproşc pc sînul vcştt>tl. AJtă dală,
Cind deapănă-o povcste-nfricoşată,
Mătuşa crede dt-s un . crmnel,
Si cată &t se-a. eze-11cct pc el;
Eu fug, ea pc podra se prăvăle„ te,
'f m·loaiele işi saltă şi tuşeşte .
Ceilalţi, înve cliii de-aşa năpa te
knesc de rîs, ţinîndtHe de cou ·te,
.) jură că nieieîntl 11-an pctrrc11t
Un cras atît de w1wl ~i pli\ent...
Dar, fugi! Pifrr~te, Obcron sc-arntil!
 [II, 1)
ZINA: O, de-ar pleca! Stăpîna-mi vine, iată!
(Obcron iulră, <li11tr-o parfe, ttrmat de alaiul său;
iUn partea cealaltă, 1'itcmia şi alaiul ei.)
OBERON: Titanic45 trufaşă, nu mă bucur
Că tc-ntîlncsc sub strălucirea lunii.
TITAN Li\.: Da, iată-l deci pe Oberon gelosul!
Srt merg.cm, zîne dragii Nu-i mai cuno c
Tovruă~ia lui, nici pştemutul.
OBERO.T: Nesocotito, stai! Nu-ţi sînt cu soţ?
'ffl'AX!A; A~a cum s-ar că.dea să-ţi fiu eu soaţă.
Dar ştiu emu, iuri~îndu-te din ţară,
li'nrat-a: chipul lui Corin 46 , păstorul;
StMeni u1trc11ga zi cilltînd ilin fluier
S1m îngîui'nd PhiJidci drugl'istonse
Dulci stihuri de iubire. Pentru re
Te-ntorci din munţii Indici, silhui?
Do:u· pm1trn amazoana-n.fumnrată,
Comrdianta-n straie de război11ic,
Ibovnica-ţi mătăhăloasit, care
Curînd se însote. te cn Thcsen.
Vii nunta să le-o
binecnvîntezi?
ODE110N: Cum n-ai ruşine-astfel să ponrgre~ti
Prietenia mea cu Hipolita,
Rtiiud că-ti Rti u iubirea cu The~cn?
'~u tu l-ai' s1Îm.ls în noaptea înstelată
Din braţele-nşclatei Pcrigina?47
Nu l-ai silit s-o mintă pe Eglcea,
Pc .L\J'iadnu şi pc Antiopca?
TJTANIA: Bolna•e năEcociri de om gelos!
De cite ori, din miezţ1l ver:ii-ncoace,
Ne-am întîJJJiL pe dealuri, în vîlccle,
În c:odrn,-n rîmp, lîugu izvor, prin tre:;t ii,
Sau pe-aJc mării tărmuri Irisipoasc,
C1i1d vîutul fluiera şi uoi dansam,
A rnu te-:ii repezit tipîncl Ja, 11oi
Şi jocu] nj l-ai tulburat. far vmtul
S-n minfat ra ne ciuta· n zadar;
Sorbind din valuri pitic otră\'ite,
Le-a risipit pc cîmp. Fimve gîrl ,
Umflîndu-sc· trufa-şc, nu ~prnt matca.
Zadarnic boii au trn<lit sub jng
Şi oamenii au asudat din greu;

253
[li. 1)
Că spicul nici n-a <lat tulcie-n barbă
Şi a murit. Dumbtăvilc-s pustii,
Cîmpia înecată, nwnai corbii
Sc-ngraşă, hulpav ciugulind dirr leşuri.
Şotroancle-s de mil acovcrite,
Potecile ce şerpuiau prin ierburi
Sînt neumblate, nu se mai ctmosc.
Coliridelc18 şi basmele- uitate
Şi cîntceul de slavă sau de joc.
Tar luna, doamna valurilor mării,
De fmfo pălind, văzduhu-] udă
Şi ră.spîndeşte aburi reci şi umezi
Cc-aduc dureri încrîncciiate-n oase.
Înti·egul crug al vremii se ră~toarnă :
Căruntul ger SC lasă re te roze,
Cumrna de omi:t şi Joi a icrnjj
E-mpodobită azi cu flori şi muguri,
Şi anotimpurile dn de-a v:ilma,
CiL nimeni 1111 le mai cunonste ro~tul49 •
Năvala-aceasta de nenorociri
A izvorît clin certurile noa. trc.
Părin!ii Jor noi sîntrm , amîndoi.
OBElWN: N11mai de tinc-atîrnă să le-opn•şt~
Titania de cc să-l mai înfrunte
Pe Obcron al ei? Eu nu Hi cer
Decît un băieţaş picTdut, 'pe care,
Vreau pajul meu 50 să-l fac.
!l'ITANIA: Te limşteştel
întreaga tară-a zîneJor nu poate
Să cumpere copilul de la mine.
Căci maică-sa era clin tagma mea,
Şi-adcsea,-n Indii,-n noaptea cu miresme,
Stătea în preajma mea sporovăind,
Sau, pe nisipul lui Neptun51 culcate,
Hideam de pînza navelor, rotundă
Sub dezmierdarea vintului şăgalnic
Precum un pîntec rodnic de femeie,
Apoi, asemeni lor, se legă.na
(Era pe-atuncea grea cu-acest copil),
Părînd că pe nisipul cald pluteşte;
Pleca rîzînd şi iar venea spre miue,
Ca nava încărcată cu scumpctmi.
Era sărmana, însă, muritoare;
 [II, l]
Se stinsc-n ceasul cînd născu băiatnl.
De dragul ei acum ii cresc copilul,
De dragul ei nu mă despart de el.
OBERON: Cit ai de gînd să stru aci,-n pădure?
TITAN IA: Plec, poate, după nunta lui Theseu.
De vrei în jocul nostru să te prinzi,
Sau Eă prirnşti cum dănţuim sub lună,
Poţi să r5.:mti. De nu, pe-aci ţi-e drumul.
OBERON: De-mi dai copilul, te-nsoţcsc oriunde.
TITANIA: Nici gfad! Să mergem, zînclor, de-aci;
Dacă rămînem, sfada va porni.
(lese Tilania cu suita ei.)
OBERON: Drum bun l Dar nu vei părăsi pădurea
Nainte de-a-mi plăti ocara asta.
Apropie-te, Puck I Ţi-aduci aminte,
Stăteam c:îndva pe-o stîncă, lingă mare,
Cbl răsună un cîn tec de sirenă,
Atît de dulce, că-nspumatul val
S-a domolit; şi stele 'lunecat-au
S-asculte viersul ei62.
PUCK: Mi-aduc aminte.
OJJERON: Şi am văzut- tu n-ai putea vedea
P(' Amor înarmat plutind sub lună;
Tinti-n vestala mrndră,-nscăunată
Pe-un tron din Soare-apune, slobozind
Din tolba lui săgeata cea mai iute,
De parcă ar fi vrut ca dintr-o dată
Vreo zece mii de inimi să străpungă,
Dar am văzut săgeata-nflăcărată
Stingtndu-se în raza rece-a lunii.
Nev:ătămată a trecut fecioara,
Netulburată-n gîndurile ei.
Săgeata a căzut atunei pe-o floare
Ce-n purpură-şi schimbă pe loc albeaţa,
Şi fetele-i spun „dragoste" 53 de-atunci.
Să mi-o aduci; o ştii, ţi-am arătat-o.
Cei c[trora pe genele-adormite
Le piCLu-i sucu] florii fermecate
Se-L.<lrăgostcsc de Cf!a dmtîi făptură
Pe care-o văd cînd se trezesc din rnmn.
DPci, adu-mi-o; să vii atît de grabnic1
incît Leviatanul, în răstimp,
.Să nu apuce-o leghe să înoate.

255
[lJ, I)

PUCK: Pămîntu-1 voi încinge cu un brîu54

In mai puţin de-un ceas.
( lese.)
OBERON: Voi aştepta
Titania s-adoarmă-nt:r-un tîrziu;
Pleoapele cu floarea-i voi atinge.
Flinta ce-o să-i iasă-utîi în cale,
(De-o fi leu, maimuţoi, urs, lup sau taur)
O să-i aprindă flacăra iubirii.
Şi pînă-o s-o dezleg din vrnja-adîncă
(Aceasta e-n puterea altei ierbi)
O voi sili copilul să mi-l dea.
Dar cine vine-aici? Sînt nevăzut55•
Deci pot s-ascult în voie ce-şi vor spune.
(Intră Demetrius şi Helena, urmărindu-l.)

DEMETRIUS: Nu te iubesc. Deci nu-mi atine calea!

Unde-s Lysander, Hermia cea mîndră?
11 voi ucide! Dînsa m-a ucis ...
Mi-ai spus că-n taină au fugit aici;
Zadarnic însă răscolesc pădurea -
Pe Hermia cea dragă n-o găsesc.
Dă-mi pace! Nu umbla în urma mea!
HELE.i.~A: Dar tu mă chemi necontenit spre tine,
Tu, inimă de adamant; nu fierul,
Ci inima-mi statornică, de-oţel,
Tu o atragi... Do-ţi pierzi puterea-acea. ta.,
Putere n-o să am Ră to urmez. ·
DEME'l'RIUS: Cum? Eu te chem? Îţi spun cuvinte dulci?
Nu ţi-am strigat în faţă adevărul
Crt nu-mi eşti dragă, nici nu poţi să-mi fii?
HELENA : De-aceea-mi eşti din co în ce mai drag;
Eu cîine credincios îţi sînt ; mă baţi,
Şi cu mă gudur... Doar atît îţi cer;
Ca pe un cîine-a.lullgă-mă, dă-n mine,
Dar să-mi îngăd ui să- ţ.i păşesc în urmă.
Ce loc mai oropsit să-ţi cer în suflet
(Dar pentru mine-i loc do-naltă cinst )
Decît să mă socoţi precum un cîine?
DEMETRIUS: Nu-mi aţîţa minia! Sînt bolnav
Cînd te privesc.
HELENA : Bolnavă sînt şi eu
Cînd nu te văd.

S.'56
 (U, l)
DE.:llETlUL' ' : ~-ai bună-emiin(ă,
Ai părăsit cetatea, te-ai dat prinsă
în mîn11 unui om cc te mă; te,
.., iporţi comoarn fecioriei tale
Pînclită de primejdiile nopţii,
De sfatul rău al unui loc pnstiu.
HELEX.\.: Mi-e cinstea ta o pavăză; nu-i 11oapte
Cînd pot obrazul tău să ţi-l zri;resc.
Nu cred că noaptea neagră mă-nconjoară,
Pădmea nu îmi pare-un loc pustiu,
Că tu, în ochii mei, eşti lumea-ntreagă.
Cum pot să spun că-s singură, cînd lumea
Asupra mea privirea-şi aţll1te„ te?
DIDlE'l'Rl C ': Fug în desi~, de tine să m-a cund;
Te las în seama fiarelor.
HEI.EX..\.: Nici una
N"u-i mai nemilostivă decît tine.
Fugi lU1de vTCi ! Povestea, deci, se schimbr;
Apollo fuge, Daphne56-l mmăreştc,
au uliul gonit de porumbiţă,
n tigru-11spăimîntat de-o ciută blîndă;
fiala cmn să-nvingă voinicia?
DE;\IE'l'Hl ·s: Nu mă opresc să te a cult. Dă-mi drumul!
Şi dacă după mh1e te mai ţii,
Te fac de rîs aicen, chiar în codrn .
HELE:'\.\.: În templu, în cetatr,-n cÎlllp, vai mie,
Mereu îti rîzi de mine. Ce l'll!\ine !
'1\1 înjo' eşti a tfel femeia in. h~i.
Bărbaţii-n lupte cuerresc iubirea;
Pe noi altcum ne plămădeşte Firea;
Ni-e dat ca noi iubfrea s-o iscăm
;i nu după iubire s-alcrgrnn.
(Iese Demetrius.)
Vin după tine. Fac un rai clin iad
De-o fi de mina celui drag ~ă cads1.
(Iese.)
OBEUO." : Fii jgnră; de-a.ici nu va căpa
Nainte de-a cerşi iubirea ta.
(folni I' 11cl.-.)

Bine-ai venit, hoinarn le! „. Şi floarea?

PUCK: Uite,-am adus-o!

257
[Il, 2]
OBERON: Dă-o-neoa', te rog.
E-un ţărm umbrit de flori de caprifoi,
Cresc toporaşii cu petale moi,
Ră mi şi eimbn1 se apleacă-n vînt.„
Titania se-opreşte cînd şi cînd.
Şi după joc, adoanne ostenită.
Şopîrla-şi lasă pielea smălţuită
Să se-nveşmînte zînele cu ea;
Titamei, cu floarea-aceasta-n. mea,
O să-i trezesc aprinse năluciri...
Tu cată în desiş să te prefiri;
E-o fată din Atena, alungată
De-al ci iubit... Ai grijă, deîndată
Cc-adoarme el, să-i picuri suc pc pleoa
Dar fă astfel, ca ea să fie-aproape,
Pe ea s-o vadă-ntîi la deşteptat.
În strai atenian e-nrnsmîntat;
Îl vei ghici. Ia seama, însă,-oleacă;
Iubirea lui pe-a ei să o întreacă.
La cîntători58 să mi tc-ntorci aci.
PUCK: întoC:ma.i \ftrea ta se va-mplini
(Ies.)

SCENA 2
(Un colJ al pădurii. Intră Titania, urmată de alaiul ei.)

TITANIAt Acum, roti-vom dansuri, vom cînta.

Şi, apoi, veţi pleca într-o clipită;
Voi să ucideţi viermele din muguri,
Voi aripa liliacului s-o smulgeţi,
Veşminte pentru elfi croind din ea.
Voi bufniţa să o goniţi din preajmă,
Că prea cu jale cîntă cînd ne vede.
Să-mi îngînaţi un cîntec pîn-adorm,
Şi-aroi plecaţi să vă-mpliniţi menirea.
Z î n e 1e cî n t ă ;so

Yoi, ~erpi cu limbile-nforcatf',

Arici ţepoşi, ascun~i să stati !
Şopîrle şi omizi60 vrîstate, '
Al doamnei somn nu-l tulburaţi.

258
 fJI, ZI
Viersul tău, privighetoare,
Somnul' cald să-i înfăşoare.
Nani, nani, na11i, nani,
Nici. primejdie, nici vrajă
Lîngă ca să stea de straj.ă.
Noapte bună, nani, nani,
Tn paing cu lungi picioare,
Tese-ţi pînza-n altă pa,itc.
~Jrlci cu casa fa spinare,
Cărălmşi, fugiţi departe.
Viersul tău, privighetoru·e,
· Som11ul cald să-i :mă~ oare,
Nani, nani, nani, rnm:i.
o zt~x: A adormit... Să nu răm:Uă
.în pr ·ajma ei dccît o zÎ11ă.
(fes zînele. Tilania doarme. Intră Oberon, care atinge
pleoapele rtaniei eu floarea.)
OBERON: Cel ce-ntîi ti s-o ivi
C'înll din somn te voi trezi
Dragostea ţi-o va stirni.
Tigru, pardos, bunăoară,,
Urs, mi t:ret '°au altă fi:iră
Cc-naintc-o 'să-ti răsro:ă
Tio-ndati.î. o să:ti pară
Că-i frumos din' cale-afară.
(Ies. Intră Lysander şi H crmia.)
LY SA~ DER: Ai ostenit de drum, iubita mea,
Am ră.t.1.cit cărarea, mi se pare...
Să poposim aici, vom aştepta
1~este păduri să urne rnîndrul soare.
HEIDIIA: Să fie precum vrei! Aşterne-ţi pat,
En donn aci,-n frnnzişu-nmiresmat.
LYSANDEP.: O să ne facem pernă din trifoi.
Un pat, un gînd, un suflet amîndoi.
HERt\lIA: De-i drept ce spui, că eu ţi-s dragă foarte,
Te rog, fă-ţi aşternutul mai departe.
LYSANDER: Doar cinstea mea îi dă imbold vorbirii,
În veci iubirea e tîJmaci iubirii,
Am spus că ininrn.-rni de-a ta-i legată,
Că laolaltă s-a.u pornit să bată,
Şi că sîntem uniţi prin legămint
Că-n suflete trăieşte-acelaşi gînd.

259
(Il, 2)
Dă-mi voie lingă tine să mă-ntil1d,
Că nu mă-ntind prea mult, să ştii, nu IDÎnt61.
mmML\: Cimilituri ginga.5 meşteşugite!
Dar n-aş putea nicicînd să cred, iubite,
Că spui minciilni. Te rog cu stăruinţ1t,
Cum îi îndeamnă buna-cuviint.ă
Pc-.o fată şi-1m flăcău ca să se poartl',
Întinde-Ş aşternutul mai departe.
Iubitul meu, acuma, noapte bnnă!
Cît vei trăi, iubirea-ţi să n-apm1ă !
LYSANDER : A:m:in ! Să se-mplinea ·că rnga fa!
Şi viaţa să-mi sfîr~esc de voi trrida.
Să te dezmierde somnul lin ... C'u binC' !
mmMIA.: Urarea ta aş vrea s-o-mpart cn tine!
( .â11n11doi adorm. Jntrii P11ck.)
PUCK: Coclru-ntrcg l-am răscolit,
Pc micrm nu l-am gil it-,
Să-i aprind cu-această flcta ·c
Dragostea mLtuitom·c.
LiniRte i;i beznă oarbl:L ..
Cine doanne-aici i:n forbrL?
Strai atenian.„ Aha!
Craiul meu aşa-mi spunea,
C-o alungi pe biata fată;
Ea acolo doarme, iată62.
-a-ndrăznit, copilă duk:e
Lîngă tine srL SC culce ...
Te >Oi fereca, tilharc,
Purmea cu-această floare,
Somnul n-o să mai îmbie
Geana ta piuă-n vecfr.
De cum plec, să-ţi fngti Ronmul;
Eu mtb duc să-mi cau L domnnl.
(lese. foiră Demcldus ~i Helena ttlergh•c .)
HELENA: Ucide-mă, dar nu mai alerga!
DEMETRIUS: Te du, nu mai mubla în nrma mea!
HELENA: Nu mă lăsa aid, în bezna a. ta!
DEMETRIUS: De nu rămîi, o să-ţi gl:Le~ti uăpa ta!
(Iese.)
HELENA: Am alergat în van, am 0Kte11ît;
Eu l-am rugat, şi el m-a bruftuit.

26()
 [ll, 21
O, Hermfa, ce fericită eşti!
Iubirea chemi cu ochii tăi curestL
~u lacrima le tlete strălucire, '
Eu mult mai des am lacrimi în privire.
Nu, nn ! sînt slută ca o lighioană,
Cîncl Jiarele mă văd, o iau la goană.
Deci lni, mai crud ca fiara clin pădme,
Cnm pot să-i cer în preajmă să mă-ndure?
M-ai în demna t, ogli11 dă mincinoasă,
Să crrd că-s tot ca dînsa de frumoasă.
Ce •ILd? Lysander? Inima se frîngc„.
E mort? Sau doarmr? .r u văd strop de sînge.
Ly andcr! Mă auzi? Eşti viu? Ră pundel
LYSANDER:
(lrezind11-se)
Pri11 foc merO' pentru tine orişiunde...
Prin pieptu-ţi diafan zăresc-minune!­
Cum inima îţi bate.„ însă spune,
Dcm •trins pe unde-i? Ce tîlhar !
Cu spada a ta moartea-i dau în dar !
~'e rog, Lysandcr, mi vorbi aşa!
Cc-ţi pa ă că i-e dragă draga ta?
Ei numai tu-i eşti drag.„ Fii fericit !
LYSAXDER: Ba-mi parc ră.n de timpul irosit
1u preajma ei. Nu Hcrmia mi-e dragă;
Helenei îi închin iubirca-ntreagă!
Cum să nu chimbi tm corb63 pe-o hulubiţă?
Dar gîndu-ndrumă-a onrnlui voinţă64 ;
Şi gîndul meu îmi splllle răspicat
Că tu frumoasă eşti, cu-adevărat.
Orice rodire vremea ci şi-aşteaptă;
A~a nici mintea mea nu era coaptă.
Acum, că am atins tlesăvîrşirea,
Voinţei călăuză-i c gîntlirea;
Şi i:a-utr-o cartc,-n ochii tăi mi-arată
Pove .. ti cttm n-au fost seri c niciodată.
HELE:\'A: De mine rîdcţi toţi necontenit;
Cn cr, Lysandcr, oare ţi-am greşit?
Nu e dr-ajuns că el... nu e de-ajuns
Că el di pretn-anrnr nu si-a ascuns?
Cin·inie bmi'e nu mi-a ~pu::: deloc.„
Să-ndur acum Lătaia ta de joc?
{II, 2]

Îti rîzi de mine, da, iţi rîzi de mine ...

Te pol-ţi urît ... N-aş fi crezut... Ruşine!
Adio, dar... Deri, totu-i de prisos .. .
Eu am crezut că e~ti mai omenos .. .
Cu-o fată altmgată 'de iubit
Nu te-ai purtat precnm s-a cuvenit...
(Iese.)
LYSANDER: Pe Ilcrm.in nu a >ă.zut-o. .. Lasă!
în cale Hennfa nicicînd să-mi iasă!...
Gustînd numai cofeturi şi dulceaţă,
La unnă te cuprinde-o mare greaţă.
Cei care-o erezie părăsesc
Mai aprig dccît· toţi o duşmănesc.
Pe tine, Hcrmia, ca pe-un eres,
Cu toţi te vor urî - eu, mai ales.
·ru, inimă, puterea fa de1 lină
Helenei fă-o scut şi i-l închină!
(Iese.)
llERMIAt (trezindu-se)
Lysander! AjLLtorl Vai, ajutori
Pe sht se urcă-un şnrpe-ngrozitor !
Ucide-I, fie-ţi milă ... AJ1, ce vis!
Vai, tremur, <leşi ochii i-am deschis.„
De inimă un şarpe m-a muşcat,
Tu sUTîdeai privindu-l nemişcat...
Lysanderl Unde eşti?! Cum? Nu răspunde ?
Ce? M-a lăsat, şi a plecat? Dar, unde?
în numele iubirilor, vorbeşte I
Vai, spanna neagră simt cum mă zdrobeşte !
Plec să te caut ... Nu mai eRti aci!
Pe tine sau mormîntu-mi 1~oi găsi.
(lese.)

262
ACTUL III

SCENA1
( ALt colJ al pădurii. Titania doarme. Intră Gutuie, Blîndu, Juru.bifă, Flaut;
Bot işo r şi SubJiretw.

JURUBIŢĂ: S-a strîns toată ]umea?

GUTUIE: Toţi în părl Aici e un loc grozav p ntru repctiţie65 • Pajiş­
tea asta o să fie scena, mărăcinişurile de colo vor fi culise! ;
o să jucăm piesa, ca. şi cum am fi în faţa ducelui.
JURUBIŢĂ: Gutuie!...
GUTUIE: Ce vrei, fălosule?
JURUBIŢĂ: Sînt unele lucruri în comedia asfa, a lui Pyram şi a
Thisbeii care n-au să placă. Mai întii de toate, Pyram trebuie
să scoată o sa~ie şi să se înjunghie. Şi doamnele nu pot îndura
aşa ceva. Ce ru de spus?
BOTIŞOR: La dracu I Asemenea treabă o să le sperie, ceva nemai-
pom'1nit 1
SUBŢIRELU: Eu zic să lăsăm chestia asta 1a mmă de tot, cînd s-o
termina piesa.
JURUBIŢĂ: Da' de unde! Ştiu eu un şiretlici ca să iasă toate bine.
Scrieţi-mi un prolog, şi scrieţi în prologul vostru că spadele
astea nu ne pricinuiesc nici un rău şi că Pyram nu se omoară
de-adevăratelea. Şi ca să vă creadă toată lumea, spuneţi-le că
eu, care-l fac pe Pyram, nu sînt Pyrrun, ci sînt Jurubiţă, ţesă­
torul. Asta o să-i liui~tească de-a binelea.
GUTUIE: Hai să facem prologul; o să fie scris o dată în versuri
de opt silabe şi o dată în versuri de şase66•
JURUBIŢĂ: Nu, lasă, mai pune două; să fie opt şi opt. ,,.
BOTIŞOR: Dar, ce ziceţi; de leu, n-or să se sperie doamnele? 67
SUBŢIRELU: Ba, mie, drept să vă spun, tare mi-e teamă că or să
se sperie.

263
[Ul, l]
JL' iWJJl'! ;\: :Bn.iqi; trebuie să
n.c ţ,.rlndim b.ine. Şă ' a,ducem, Doamne
păzc~tc, nu leu, u~a, printre doamne, ăsta c un lucru îngrozitor! .
Că nn-i pe pi.iruînt o ffară mai groza\'tt d 'CÎt Jcn! în carne şi ·
oase. Trebuie sft ne mai gîurlim.
BOTIŞOR : înseamnă. că mai e nevoie <le un prolog, pentru leu. :
.JURUillTĂ: Da.~trebuie să spunem cum îl cheamă pc rt.l care face
pc leul. Şi să lase săi se vadă jumătate din obraz prÎll ceafa
Irului. O să trebuia că să se exprime cliiar el cu vreo cîteva
cuvinte. Ceva care să sune cam a.şa. ; , Doamnelor!" sau „Fru-
moaselor doamne", „vă cer" . sau „vă rog" sau ,,vă, doresc să
nu vft fie frică, srt un tremurati. Răspm1d de viata voastrrt cu
a mea. Dacă aţi crede că rn sînt Jcu, ar fi vai şi-amar de via\a
mea. Nu, nici pomeneam! Sînt om, ca toti 1ti1alţi'· . Şi atunci
să-şi spună numele şi să rccunoascrt pc faFt cri e B.lînclu, tim-
p) arnl68.
GUTUIE: Bine, aşa să facem. Dar mai silit douri lucrnri tare grele;
mai întîi, nn ştiu ctm1 o srt aducem Luna într-o cameră. ŞUţ.i,
doar, că Pyram şi Thisbeea se întîlnesc noaptea, pc lună.
BLîNDU: N-o să fie hmă crud o să juciim pieBa?
JURUBI'l'Ă: Un calendar! Un calendar! Uitati-vă în almanah!
. Cănt.~ti Luna! Căuta1i Luna! · ' ·
GUTUJE: 'na, ... o să fie
lnnă.
JUIWBlTĂ: PtH, atunci e de-ajulls să lă ·ati de· ·chisă. o fereastră;
luna o să se vadă pc fereastră.
GUTUIB: Da, o să vÎllă tmul cu o e.rosnie de măl'ăcini ~icu un fi.\nm-0!>
şi sit spună că el are ateuţia să fie persoana L'uuii. Dar mai
e o chestie; trebuie să aducem ~i nn zid în cameră. Pentru
că a~a spune povestea, ciî. Pyram şi Thisbcca îşi vorbeau prin
crăpătma unui zid. . . .
BL!NDU: N-o să putem aduce nn zid acolo, Îl1 odaia dumnealor.
Tu ce zici, Jurubită. ? ·
JURUBI'!'Ă: Oricine poate să joace rn'lill zidului. N-are decît să. se
mînjcascrt cu puţin ipsos sau cn lrnmă, ~au cu te11cuială ~i o
să pară un 7.Îd sadea. Şi pc urmă să-şi resfire degetelr, uite-a.~a,
fi Pyram şi 'l'hisbeca or sfi poată să-~i vorbească în şoaptr~.
ca prin crăpătnra mmi 7.id.
GUTUJE: Dacii o putem face ) p-astn, totul merge stnmă! Hai; ·
a„ ezati-vă copii ai runmrlor voa~trr ! Si:i n·pctăm rolnrilc. Începe
tu, :Pyra.m. i.,i d11pft cr krmini CP ni de „pns, intri în tufi~ul
ăsta. Şi a~a, fiecare cum ii ,· iue r111dul.
(lHl di P ucl~ - 11cc1blf.)
PUCK: Ce gugumani foc hl:irmrtlaia m:ta,
A.iei, lingă culcuşul doaIDilei noastre?

1264
 cm. 11
Cum, joacă teatru? Ah, ii voi privi,
Iar, Ja nevoie, fi-voi şi actor.
GU'l'UIB: NorbC'_şte, Pyram i ·Thlsbca, vino în faţă!
PYRAM: Din flori, o Thisbea, urcă dulci miasme...
GUTUIE: Miresme, miresme!...
PYR.A.ll: ••. urcă dulci miresme,
Aşa-i şi răsufiarea-ţi, dxaga mea...
Bar, cc aud? Un .glas... Aşteptat-o clipit.
Mă-ntorc; mă duc să văd ce s-o-ntîmpla.
(Ic c.)
PUCK: Cel maj ciudat Pyram jucat cîndva ...
(lese.)
THISBE: Aemn, trebnic să vorbesc eu?
GUTUIE: Sigur crt da. E rîl)(htl trrn. Trebuie să pricepi că a plecat
doar să vadă ce-i cu glasul ăla pc care l-a auzit, ~i se întoarce
· îndatrt.
THl SDE: Strrtlucitor Pyramus, albi crini porţi pe obh1z,
Mai rnmen decît roza ce creşte glorios,
Cel mai zglobiu din tineri, tu, macabcu viteaz,
· Trrtpaş ce-aleargă iute şi-i pururi credincios,
Chiar la mormînt la Nenea voi merge să te cant.
Gl.J'lTrn : La morrnînt, la Kinus70 , măi omule! Dar nu trcb1rin r->ă
spni acrnn chestia asta. E un răspuns pc care i-l dai mai tirr.iu
Jui Pyram. lti spui tot rolul dintr-o dată; şi replicile, şi tot.
Pyrmu, d110, e rîndnJ tău acum. Trebuie să intri cînd zice ca
„ ... şi-i pnnu·i credincios" l
(l11tră P uck şi J uru bi/cl care are pc mnen' un cap de măgarn.)

THISBE: TTăpaş cc-alrargrt iute şi-i pururi

cre<lincio::i;
PYRAlli: D e-a ~ fi frumos, o Thisbea, aş fi
numai al tău.
GUTUIB: îngror.itor! Ncruaipomcnit! Sîntcm vrăjiţi! Oameni buni,
să f ngim ! Ajutor!
( Fug tof i .)
PUCK: Vin dnprt Yoi, la joc şrL vă-mboldesc,
Prin grohoti~, prin ghimpi, prin glodru·aie,
Voi fi sau raJ, sau cline ciobănesc,
Urs fărrt cop, sau porc, sau vîlvătaie.
Sar, latru, mo11111:ii, grohăi, ard- pe rînd...
Cal, cline, urs, porc, fhicărrt arzînd.
(lese.)

265
[lll, l]
JURUBI'fĂ: Co i-o fi apucat? De co fug? Vor să-mi tragă o păcl!.­
lcală, de igur.
(Se Zntoarce Botişor.)

BOTIŞOR: O, Jurubiţă, cum te-ai schimbat! Co văd pe umerii tăi?

(Iese.)
JURUBlTĂ: Ce să Yezi? Un cap de măgar, a ta vezi!
(foirii Gutuie.)
GUTUIE: Zeii cu tine, Jurubiţă, zeii cu tiuc ! To-ai schiml.>at de
tot!
(Iese.)
JUR BITĂ: Le-am o-hic:it ._mcclirria! Yor ~i't mă Iacll măO"ar, .:ă mă
sprrie, daeă pot. Dar cu uu \TNlll ri plec de-aici, .;i pace! O srt
mă pUmb încoace :;;i încolo, ) o r în ·ep să cînt, ă nidă ·i că
nu rui·e fricrt deloc.
(Cîntă. )

1\fierloiul ncgrn .) gluml'ţ

('u tiornl lui n·ăliJiu,
i..' i 'llu-zu l, mr._ tc•r cîn tăre t,
Şi ::;printcnul 't:atiu ...

TIT.\.r I.\.: (lrc:::i11d1i-se)

Ce înger mă tr •zeştc dintre nori?

JURUBIT1: ( îniil.)
Şi vrăbii, grauri, ciocîrlii,
Şi cucul cîntă-ad1,
Dar cc bărbat ar îmlrăzn i
Să-i ~puuă-n fa{ă nu?
Pentru că, la drept vorbind, cine ar vrea să-.,i pună mintea
cu o pasăre atît de nrglrioabă? Cine să c apuce să fftgăduia că
spusele cuiva care nu ştie să spunrt dccît „cu-cu", şi Mila tot?
TITAXL\.: O, mmitor frumos, mai cîntă inert!
Auzul meu iube:;;tc cîntn-acc ta,
Făptma ta vrrtjitu-mi-a privirea.
Iar ufletu-mi . ilit de-a talc haruri,
Din prima clipă„ f 'rmrcat îti jură
Că te iubeşte mult peste mă ură.
JURUBIŢĂ: ]Ii se pare, doamnă, că nu prea aveţi de cc mă iubi.
Dar, la drept vorbind, iubirea şi mintea nu prea duc azi casă

266
 [III, lJ
nu găsesc nişte vecini inimoşi să-i
btllllÎ. Păcat că împace. Vccleţ~
mă şi la glume, dae.ă c vorba.
pricep
TITAN IA: Eşti înţelept, precît eşti de frumos I
JURUBIŢ1: Nu, nu prea sînt nici una nici alta. Dar dacă aş avea
destulă inţelepciune să ştiu să ies din pădurea asta, nici vorLă
că aş fi destul de inţclept ca să mă folosesc de o asemenea înţe­
kpciunc.
TITArIA: Nu vei pleca din codrul cel silhui,
Ci lingă mine-n veci o să rămîi.
Sînt duh de stirpe-naltă; am o ţară
în care-i pururi soare, şi e vară.
Şi te iubesc; cu mine vei rămîne,
Te vor sluji mulţimile de zîne,
Ce-ti vor aduce din adînc de mare
Gră':mezi de aur şi mărgăritiue,
Yor îngîna în şoaptă dulci cîntări
Cînd vei dormi în aşternut de flori.
De tot ce-i pămîntesc te-oi dezlega,
Un duh să fii zhurînd în preajma mea.
Veniţi, Fir-de-păianjen, Măzăriche,
Bob-de-muştar şi Fluturaş! Ycniţi l
(Intră patru zî11c.)
PRDIA zt~1: Supns mă-nchinl
A DOUA Z1NĂ: Şi eul
A TREIA ZlNA: Şi eul
A PATRA ZÎNĂ: Şi
eul
TITAi\'IA: Să fiţi cuviincioase cu-acest domn,
Dansaţi în faţa lui şi ţopăiţi,
Culegeţi fragi şi mure şi smochine
Şi strugmi cu lucire de rubine,
Furaţi şi mierea harnicei albine,
Din ceară, torţe mici să plămădiţi,
Să strîngeţi licuricii auriţi,
Să-i lumineze paşii lui slăviţi.
Cu-aripi de fluturi ochii să-i umbriţi,
Cînd luna se strecoară prin răchiţi
Y5. închinaţi, supuse să îi fiţi.
PR:BL.\. ZÎNĂ: Milrire muritorule l
A DOUA ZÎNĂ: :Mărire!
A TREJA ZiNĂ: Mărire!
A PATRA ZîNĂ: Mărire!

267
[Ill, 2)
J RUBITĂ: Vă multumesc din inimă măriilor-voastre. Vă rog,
însă,' care c numele domniilor-voastre?
PRI.MA ZîNĂ: Fir-de-păianjen.
JURUBI'.!-'Ă: Aş fi fericit să leg o prietenie mai strînsă cu domnia-
voastră, stimată domnişoară Fir-de-păianjen. Oricm11, dacă o
să mă tai la un deget72, pe dumneavoastră o să vă chem în
ajutor. (Către altă zînă) : Pe dumneavoastră cum vă cheamă,
domnisoară?
A DOUA ZîNĂ: Măzăriche.
JURUBIŢĂ: Vă rog să transmiteţi salutările mele doamnei Păstaie,
mama domniei-voastre şi domnului Harac, tatăl dumneavoastră.
Domnişoară Măzăriche, aş vrea să vă cnnosc mai îndeaproape.
(Către o altă zînă) : Numele dumneavoastră., vă rog frumos,
domni5oară !
A TREIA ZÎNĂ: Bob-de-mustar.
JURUBIŢĂ: Stimată domnişoară Bob-de-muştar, am avut prilejul
să cunosc bine răbdarea dumneavoastră. Uriasul acela mi:cl
pe care-l cheamă Antricot a înghiţit o sumedenie de mde de-nJc
domniei-voastre. Vă asigur că bunătatea dumneavoa trrt mi-a.
dat lacrimj în ochi. Doresc să vă cunosc şi mai îndraproapc
domnişoară Bob -de-muştar. . , .
TITAN IA: Petreceti-1 acolo, în tuilbrar...
Privirea'. lunii-mi pare-nlăcrimatat6.
Cînd plînge ea, plîng .florile amar,
Jelind o biată fată înselată.„
. .
Purtati-1 lin,· vedcti s:adoannă-ndată.
(Ies.)

se E NA 2
Un colţ al pădurii. Intră Oberon.

OBERON: S-o fi trezit Titania din somn?

Şi cine i-a ieşit întîi în cale,
Al inimii stăpîn, şi-al minţii sale?
(Intră Puck.)
Dar, iată, vine solul meu poz11aş.
Ce vesti mi-a.duci clin codrul cel vrăjit?
PUCK: Stăpllia de-un pocit s-a-nch'ăgostit.
Lîngă umbrarul ei ascuns şi sîînt,
C'înd ea dormea în tihnă, somn adînc,
 (W, 21
O ceată de cîrpaci, de dcrbc:dci,
Ce-abia-~i cîştigă trainl, d:h1trc cei
Care-au umplut magherniţele-Atenei,
S-au adunat în marginea poienii,
Ca sri repete-o piesă. (Cum cred cu,
S-o joace vor la nunta Jui Tbeseu.)
Era în ceată-un slut, un gugnman,
Cc îl juca în picsri pe Pyrnm;
Cinel în tufiş mtră pentrn o clipă,
Am folosit prilejul şi, în pripă,
I-am pus pc trunchi o 1castă de măgur.
Şi cinel în scenă se întoarse far,
Ai lnj, văzîndu-1 cu aşa podoabă,
La fogă-au rupt-o-n cca mai marc grabli.,
Precum un stol de gîştc sau sitari
Ce-i simt în preajma lor pc păsărari,
Sau, mai curind, precum un cîrd de ciori
Cc văd cum vine-un pîlc ele v:înători,
Şi se repede de parcă îşi clan duhul
Şi mritură cu-aripa lor vă.zdulml...
I-alerg din urmă, fărrt să mă vadă,
Ei fug, se prăvrtlesc cu toţi gr1una.dă,
Urlînd avan, chemînd intr-ajutor
Atena şi întregnl ei popor.
Cam slabi cn duhul, îngroziţi prea tare,
Că-s încolti.ti de diu~mani li se pare.
Iar mărăciiÎii haina' le-o sfî~ic,
O mînecă le fură, o tichie.
A~a-i petrec prin codm-nnmecos,
Lăsîndn-l pe Pyram cel preafrumos.
•, i-astfcl s-a petrecut; cînd s-a trezit,
CrrLinsa de-un măgar s-a-nclrăgostit.
OBEllON: Frwnos s-a potrivit, cum n-am crezut.
Dm· cn flăcău-acela ce-ai făcut?
L-ai fermecat, precum ţi-am dat pomncă?
PUCK: Da, nici o grijă. Poate doarme încil.
Dar lîi1gă el, dormea şi biata fatrt;
C1nd s-o trezi, o va vedea îndată.
(lnffă Demetritts şi Hcrmia.)
OBEROX: St.ai lîngă mine! Uite, o chiar el.
PLTCK: Pl' falit-o ştiu, dar pc băiat defel.
DEMETRIUS: De c:e m-altmgi, cînd ard de dorn] tău?
Doar c-un du~man te porţi atît de rău.

269
[Ul, 21
BERMU: Te cert, şi-atît; dru\ ce cumplit mă tem,
Că. tu mi-ai dat temei să te blestem.
Că pe Lysand i· dacă l-ai ucis,
Şi nmnck-ţi e-acum cu sînge scris,
Lovec:te şi în_ mine!
Nici Soarelui nn-i dragă dalba zi,
Aşa cum el pe mine rnă-ndrăgi.
ă cred c.1-n omu m-a pără it? Nu pot!
l\fai vredni de crezare-ar fi, socot.
'ă văd păn:tîntul despicat în două,
Prin mirz11J lni cum trece luna nouă„
Izbindu-l cnrnt pc frate- u-n amiaz.
Tu l-ai răpu , cite c pe-al tău obrn.z,
„ i-n oc:hii pironiţi şi fără vlngă.
DEMETRIUS: Jfa eu sînt mort; fiinţa mea întreagă
E sfîrtecată de cruzimea ta;
Tu, Hciga 1a mea, rămî:i o stea,
Un glob strălucitor pe-naltul cer.
'Gncle-i Lysandcr? Doar atît îţi cer,
Demctrins, o, dă-mi-I înapoi l
DE~lETRIUS: Aş ,„rea să-i zvîrln stîrvnl la copoii
BERUIA: lmi pierd l'ăbda.rca ce s-ar cu \'elli
S-o aibă-o fată ... Javră, marş de-a1Jil
De oameni fii de-a punU"ea uitat!
Deci, l-ai ucis! Dar spmrn-adevărat;
Ai milă., spune-mi; dacă nu donnea,
Ai fi-ndrăznit să îl loveşti aşa?
Ce f aptrL de viteaz! Năpîrcă., iată,
Nu are-o limbă-atît de-nveninată.
DEMETRIUS: Nu-s vinovat! Te minii în zadar!
Nu i-am atins un fir de păr măcar!
Dealtminteri, nici nn-i mort, pc cîte ştiu.
HERMIA: Te rog din suflet, spune-mi că e viu.
DfilIETRIUS: Şi dacă-ţi spun, în schimb tu cc-mi vei da?
HERMIA: Un drept; ă pieri pc n ci din calea mea.
Mi-e silrd Plec! Si'L nu-mi mai ieşi în faţă,
Chiar dacă el ar Ii sau m1 în viaţă.
(Iese.)
DE:M'ETRIUS: E de prisos să-ncerc sit mă aţin
Pe urma ci... Deci, ă mă culc pu(in l
Povara întristării mă zdrobeşte

~70
 (III, ZJ
Cînd somnul datoria nn-mi plăteşte;
Aştept; eă poate-n sfinta lui risipă,
Ya poposi şi Iîngă mine-o clipă...
(Se culcă..)

OBERON: Vai, ce-ai făcut? Ce rău le-ai încurcat!

Văd că pe-un alt flăcău l-ai fermecat ;
Şi-ai presclrimbat, lipsit de iscusinţă,
Stator nica iubire-n necredinţă.
PUCK: Aşa zrea soarta-atotcîrmuitoare,
Credinţă pune-n cum.peni, şi trădare;
De-şi ţine unul credincios cuvîntul,
O mie-n schimb îşi calcă legămîntul.
OBERON: Aleargă, fugi ca vîntuJ, află-ndată,
Unde-i Helena, preafrumoasa fată;
E palidă, de parcă n-are viaţă,
Suspine grele sîngele-i ingheaţă74.
Cu fannece s-o chemi degrabă-aci,
Eu, între timp, pe el îl voi vrăji.
PUCK: Alerg, n-o să mă-ntreacă-n zbor, cînd sar,
Săgeata celui mai vînjos tătar75•
(Iese.)
OBERON: Floare, floare-nsîngerată
De-a lui Cupidon săgeată
Ochii farmecă-i pe dată!
Şi să-i pară dalba fată
Că-i o stea care-şi arată
Strălucirea fără pată.
Pentru setea-ţi necurmată,
Leacul doar la dînsa-1 cată!
(Se întoarce Puck.)
PUCK: Crai al cetei de pitici,
E Helena-n preajmă-aici!
Cel pe care l-am vrăjit
Vme-n urma ei, spăsit...
Tii, .grozave întîmplăril
Proşti sînt bieţii muritori!
OBERON: Fac o larmă I Vor ajunge
Somnul celuilalt s-alunge..•
PUCK: Vor peţi-o runîndoi I
Ce petrecere de soii

2n
[m, 21
Rîu cu hohote, fac haz
Cînd se-ntîmplă. VTcun necaz.„
(Intră Lysander şi Helena. )
LY A1'\DER: Cmn crezi că rîd, cînd jur că te iubesc?
Batjocura şi plînsul nu sc-mpacă;
Cuvintele ce-n plîns se plămădesc
Spun adevărul; plînsul mă îneacă„.
Şi cum să-mi tălmăceşti, aşa,-n răspăr,
Cuvîntul care-i singurn-adcvăr?
HELENA: Minciuni I Cucernic.it, dTăcească luptă;
Cînd adevărul pe-adevăr omoară!
Juri Hermiei iubire ne-ntreruptă?
Spui vorbe grele, vorba-i prea uşoară...
De cîntărcşti ce-i spui şi ce-mi spui mie,
Vezi că nimic n-ai pus pc terezie.
LYS1L'\DER: Orb fost-am cînd iubire i-am jnrat.
HELENA: Acum, ele-o Iaşi, eşti mai necugetat.
LYSANDER: Dcmetrius pe ea o îndrăgeşte I
(deşl eptinclu-se)
DEMETRIDS: Helena! Zînăl Chip dtmmczciesc!
Cu ce pot ochii să-ţi asemuiesc?
Mai tulbure-i cleştarul, pasrllllÎte;
Ţi-s buzele cireşe pîrguite,
Cc-aşteaptă o-nlocată sărutare .
.., i neaua de pc Taurus7o îmi pare
Mai neagră decît penele de ţarcă,
Fiindcă mîna ta mai albă-i parcă.
Dă voie gurii mele să-ţi sru·utc
Pecetea frumuseţii nc-ntrccute !
HELENA: OJ iad! O, chinuri grele! Văd prea bine
Că v-aţi legat să faceţi haz de mine.
De-aveaţi un dram de bună-cuviinţcll,
M-ati fi scutit de-această umilintă.
Nu vi-i de-ajuns că mă urîţi cumplit?
Acuma şi-n batjocmi v-aţi unit?
Vi-i chipul omenesc, precît se pare;
O, fiţi la fel de oameni ~i-n p1rrtarel
Zadarnic mă slăviţi peste măsură,
Cî11d inima v-o ~tiu mocnfrid de ură...
De dragul IIcrmiei di. învrăjbiţi,
Şi-acum vă-ntreccţi să mă umiliţi.

272
 [lll, 21
faptă de bărb•1ti,
lspr<.1•·a-i asta,
Obrajii mei în lacrimi să-i scăldati?
n om de neam nicicînd n-ar cuteza
Să rîdă de durerea altcuiva,
Cum rîdcti voi acum de-obida mea.
LY '.t.:m;;R: Demdriu": eşti necinstit .i rău;
Că Herrnia ţi-e dragă, ştiu şi cu.
De-aceea-ţi jur, mi-e cugetul curat,
Ţi-o las, căci o iubeşti cu-adcv1h"at.
Şi-n schimb îţi cer atîta doru·~ fă-mi parte
De (lTagostca Helenei pîn' la moru1el
IlELENA: Batjocm·ă, ţi-s vorbele deşarte I
l~ l l~TlUUS : Pe Henuia păstreaz-o; ţi-o las ţie!
Iubirea mea s-a stins pentrn vecie.„
Şi inima-mi se-ntoarce azi, pribeagă,
Spre tine, spre Helena mea cea dragă,
Şi-aicea va rămrne ...
LYSAXDEH: Nu-i aşa...
DK\IETRIUS: Nu-mi ştii credinţa, nu o defăimai
Să n-o plăteşti prea scump, ia seama binel
Dar, iată; scumpa ta iabită vinei
(Int ră Hermia.)
HER.1\ll<\: Tu, beznr~. vlaga ochilor o sorbi,
Mai ageră-i urechea, ochii orhî;
Privirii, deci, atît cît i-ai răpit,
Auzului întors-ai întreit...
Nu bieţ.ii ochi încoace m-au purtat;
Urechea mea, Ly audC'.r, te-a aflat.
Cum de-ai lăsat-o-astl'el pc draga ta?
L Al\'DER:' Ctm1 să rămîn? Iubfrea mrt, gonea ...
lIERML\.: Dar ce iubire tc-a-ndemnat să pleci(
LYft\NDER: Helena e iubirea mea pc veci.
Ea, negreşit, mai mîndră-i decît toate.. ~
Sporind podoaba nopţii înstelate,
Lîtrcce-n frumuseţea ei deplină
Luceforii cu ochii de ltm1i.nă,
Şi toate-ace te cercuri de văpăi„.
De ce-ţi porţi către mine paşii tăi?
De ce te las? ~u întcles-ai încă?
Mă-ndeamnă urn ce' ti-o poti, adîncă.
llEH)flA: Nu cred ce-mi spui... Nu am uici un temei...
HELENA: Deci Hermia -a întelrs cu ei J
Au uneltit ă-şi bată joc tustrei

213 1a - Opere ru - Shakespeare

[IIl, 2)
De cca mai obidită din frmri .
O, Ilermia, vrăjm:i:;rt mi te-arăţi!
De ce-ai urzit cu oanwnii aceştia
Să-mi facc\i parte mnnai de batjocuri?
Noi tainele mereu le-am împărţit,
.., i ne-am legat nrori, î 11 ceasuri lungi
Cînd timpul îl certam că-i prea grăbit
ă ne despartă.. . Ai nitat acestea?
Prietenia de pe vremea şcol ii?
Copilăria cca neprihănitrt?
Coseam, cu-ndemnnrca unor zîno,
Aceeaşi floare dalbă pc gherghef.
Şedeam pe-aceeaşi pernă amîndouă,
C'întam acelaşi cînt, cn-ac laşi glas,
De parcă mină, ciwet, gla şi snflct
Aveau accla~i trn1 . Aşa crr:;cut-am :
Precum două cire~r-ngcm1umte,
Unite-n despllrtirea lor.
Ca două boabe pc un ::;in,t;ur lujer;
O inimă a\'eam, J'n clourt trupuri,
f'a două scuturi pc aceeaşi stemă,
Încoronate de a.e.ela:-i coH.
', i rrci srt rupi nce•; m lrgătnră,
L'nindu-te cu cei cc rid de mine?
Nu-i vrednic de-o prietenă, de-o fată!
Te poate osîndi orier femeie,
Dr,i cloar eu lovitrt- dintre toate.
HERmA: Mă miră rnrba asta pătimaşă .
Ku rîtl de tine; tu mă ponrgreşti .
HELE:.\TA: Dar pe Lysander ciiw l-n-ndrmnat
Să-mi laude în rîc; obrajii, ochii?
Demetrim~, cei'alt iubit al tău
(Ce pîn-aeum mă alunga cu silă),
De cine fost-a învăţat să-mi spună
Minune fără prrţ, zeiţă, zînă?
De ce vorbeşte a lfcl cu aceea
Pe care o măştc? Şi Lysander
De ce -a lepădat de-a ta iubire
Şi inima mi-o dete mie-n dar?
Nu tu i-ai pus la cale pe-runîndoi?
De nu m-alintă soarta, nici norocul,
Şi n-am, ca t ine, parte de iubire,

274
 cm. 21
Şi dragostea mea nu e ră plăti tă ,
E pricină ele milă, nu de rî...
HEIDIIA: Nu te-nţeleg! Nu ştiu ce YTei să spui ...
HELENA: Urmează! Hal Prefă-te că eşti tri tă,
Şi strîmbrt-te la mine cînd mă-ntorc!
Clipiţi clin ochi şi rîdeţi pe ascuns J
Dcsigm, toată lumea se va-ntrece
Să lande frumosul vostru joc.
Dacă-ati avea măcar un dram de milă,
De bunătate, btmă-cuviillţă„
N-aţi face-o ţintă-a glumelor clin mine.
Adio J Plec! Greşeala e şi-a mea.
, i leacu-i despărţirea, poate moartea.
LYSANDER: Opre,tc-te, frumoasa mea Helena!
Mă iartă, viaţa mea, iubirea mea!
HELENA: Grozav!
IIERmA.: N-o mai jigni aşa, fobite!
DEl\1ETRIUS: De n-o ajută rugămintea ei,
Cu sila îl î.nv ă.ţ cum să se poarte I
LYS.\.NDER: Ameninţarea fa n-are putere
Mai mult ca rugămi11tea ei firavă„.
Ilclcna, te iLLbcsc I Îţi jur pc viaţa-mi
Pe care-s gafa să mi-o dau în lnptă
Cu cel ce nu m-ar crede că mi-eşti dragă.
DF.:'lrETRIUS: Îţi jur c:ă te iubesc mai mult ca el!
LYSANDER: Hai, Yino, de-i aşa, 'ii fă-mi dovada!
DEMETRIUS: liai, iute!
HER:llll: Unde vrei s-ajtmgi, Lysan der?
LYSA.l\iDER: în 1.'Hlll'i, arilpoaico F7
DEMETRIUS: Nul N-ai teamă!
El se preface cum c-ar nea să-l laşi,
Dar niri mt se clli1trşte„. Prca-i molîu !
LYSAKDER : Dă-mi dnmml ! Pocitanie I Scai! l\fiţrt!
AltmintC'ri, te azYîrln ca pe-rn1 şarpe!
IIERUTA: De r(' c~ti răn? Cc te-a schimbat aşa,
Iubitul meu?
LYS.\NDER: Iuhitul tilu? Pi"i, eiumă!
Să nu te văd, greţoasri doftorie I
HERl\IIA: Glmueşti?
HELENA: Ştii bine că glumiţi cu toţii.
LYSANDER: Demetrins, îmi ţin ctn-înt~ dat
DEl\IETRIUS: Să-l iscălc~ti a„a cmn cere legea;
Te ţine-n loc o legittLtră slabă.
275
 [III, 2]
L'fSANDER: Dar cum? Vrei s-o lovesc, sau s-o ucid?
Chiar de-o urăf'c , nu pot it-i J:ac un rău.
HERMIA: Ce rău mai m1nccu poate fi ca ura?
Să mrt urăşti? De ce, iubitul meu?
Nu mai sînt Hermia? NL1 csti Lysandf'r?
Sînt tot aşa frmnoasă ca pc >remuri.
Az' 110aptc mă iubeai! , i, tot az'noapte,
1\1-ai pru-ăs it! E-adc·YtLrat? O, zei!
Nu-i doar o glumă?
LYSANDER: Ba-i adcvrtrl
Şi nn mai ne-an să-mi ieşi >reodată-n .c:ale.
Deci lasă şi-ndoiaUî şi nădejde;
E-adcvărat, uu-i glumă; te 11răsc,
Şi o iubesc pc draga mea Helena.
HEfilIIA: Vai! (Helenei: ) Ticăloasă! Viem1C-ascuns în
fir.are!
Tn, hoaţă de iubiri, te-ai fnri;at
Şi mi-ai fmat iu!Jilul! Tu!
HELENAc Frnmos!
De ce mă faci să-ţi spun cudnte grele?
Nu ţi-e ruşine! Nu roşeşti deloc?
Ruşine! Prefăcuto! Pfni ! Paia ţi\ I
HERMIA: Paiaţă? Pentru cc? .Alia ! Pricep!
Ea, pasămitc,-i 'naltă, cu mrtnmk1;
S-a tot fălit cu înăltimea ci
Şi-astfel în ochii lui â cîştigat.
Ce, crezi c-atît de sus te-ai ridicat
Doar pentru că-s aşa de mănm ţică?
Sînt mică, ziri? Prăjb1it-nzorzonatrd
Sînt mică? Nu sînt chiar atît de mică
Încît să nu ajung să-ţi zgîrii ochii...
HELENA: O, domnilor, ,·rt rog, chiar clacă rîdeti,
ă n-o lăsati cmnva să mă Iona.se~„
Eu nu sînt ·rea i::i nu stiu sr. mă bat,
Fricoasă sint, aŞa cm{1 se cndnc
ă fie-o fată; n-o lăsaţi sc1 dea!
Să , tiţi; chiar dacă <linsa c mai micii.,
Tot nu-i pot ţinc piept!
HERMIA: Mai mică? Iară,il
HELENA: O, Hcrmia, de cc mă urgiseşti?
Stii doar că, te-am iubit întotdeauna,
Şi tainele ţi le-am pu, trat cn grijă,
Şi nu ţi-am crt ~unat vTenn rău ; iubirea

27&
 (ll, :o
P<> ('a:c lui Dem trius i-o poTt
l!I-a-mvins să-i spun că vii aici, în codru.
Dc-ndatii. el pleacă pe urma ta ;
Din dragoste, cu 1-vm urmat pe el.
:M:-a izgonit, mi-a spus eă mă ne.ide.
Şi-acum, de ma lăsaţi ă plec în pace,
Mă-ntorc cn nebunia mea-n cetate
, i nu mai vin nicicînd în urma voal'tră .
V cdeţi cît eînt de proa stă ~i de slabrt.
llEmJL\: llaj, pleacă ! Cine te mai ţin -n loc?
llELE,-A : O inimă cc-o la nepntindoa ~ă. ,,,.
m:m1L\. : Ctu? Lui Lysundcr?
IIELE~.\.: Lui l c·mctriuf:.
J,YSA:-WER : Nu-ti fa c rău, Helena mea! N-ai tcan ă l
DE:\lE'rRIUS : Nu, 'aomnnlc, cu toate di.-i ţii part a.
IIELE ~.A : O, la mînic-i rea ~i c \'idcmiă,
ta . eoală . c purta. pre ·um o vulpe.
D(~Î c mkă,-i tnrn-aforisi tă.
Ilf:R7\II.A : fa/ mică? runwi mică , t ii ă zid?
Cum dc-ndmaţj să mă' lml asd1 -ntrnna ?

LYSA~DER:
.
.. ud, că-1i arăt eu tic!
,
f Hgi, Pilita!
Să Jlll mai creşti deloc, în riid un frl!
l'opiJ l<'gat cu buruieni vrajitl',
Tu , ghiu dă! Ciob!
E~ti pn' a-ndawritor
ru-o fată rare te dispretniestc.
Dă-i pace ! Nu rnrbi dr:Îpre' Hclcua .
.:i nu-i lua apru·a rea; dadî. vrei
Măc11rîn gincl s-o Îl1clră gl>;ti cumva,
O vei plftti.
LYSANDER: .Arum 1111 mă mai tine
Daeă-ndrăzne.;t i, haj, Yi110, Eă vede~1
Cine-are dr<'pt la drago.te:t Ileknci.
( Ly ·1111da şi Demcl riu s ic:.)

JIER:\llA: Da, donrnişoar5, uite ·e-ai făcut !

Stai, nu fugi!
HEL~A: Nu, nu mă.-ncred în tine I
În preajma ta eu nu mă simt prea b ine„.
Ţi-s pumnii mnlt mai iuţi; dar la pieioaret'
Mai a o-eră- ... De ·i plec în fuga mare.
(Iese) ,

277
(ID, 2)
l:IERMIA: Sînt uluită, nu ştiu ce să spun
(lese).
OBERON: Priveşte rodul nepăsării tale 11s
Cu voie, fără voie, faci doar şotii!
PUCK: O, rege peste umbre, am greşit.
Dar nu mi-ai spus că-mi voi cunoaşţe omul
După veşmîntul lui atenian?
Aşa era acesta-nveşmintatl
Licoarea deci pe ochi i-am picurat.
Dar nu-i nimic; grozav s-a potrivit!
O glumă pîn' la urmă a ieşit.„
OBERON: Flăcăii-n luptă vor să se măsoare;
Hai, Puck, o beznă fă să se coboare,
Să urce AcheronuF 9 pîn' la stele,
Să legi întrrO'ul cer cu pîcle grele.
Cei doi vrăjmaşi în van vor încerca
Să se găsească-n bezna asta gTea.
Ia glasul lui Lysander, cînd şi cind
Cuvinte-amare-n noapte aruncînd;
Cu rîsul celuilalt să rîzi apoi,
Şi-ntruna dcpă.rtează-i pe cei doi,
Pîn' ce-o veni un somn de moarte, lung,
Cu aripi de liliac, cu pa„ i de plumb;
Să picuri sucu-acestei bunlienc
Pc-a' lui Ly-sm1der adormite gene,
Şi actiel nălucirea să-i alungi,
Yor fi far limpezi ochii lui atunci.
Vor crede toţi, rînd s-or trezi, în zori,
C-a fost doar ,·is, pru-clnice-ntîmplări.
Pleca-vor spre Atena, vc cli foarte,
Prieteni credincioşi piuă la moarte.
Iar eu mă duc; reginei Yreau să-i cer
Să-mi dea-n sfîrşit pc micul scutier;
Gonind dihania, naja \Oi desface
~i-o să pogoare iarăşi sfînta pace.
PUCK: ă ne grăbim! Ai nopţii iu ti balauri
Sfîşie norii-n zbor; chiar adineauri
Ai dimineţii soli luciră-n zare;
Strigoii, biete o, ti rătil.c:itoarc,
Fugiră-n gropi, iar tristele năluci
Îmnormîntatc-n Yaluri, la ră scrnci80 ,
în patul lor cu viermi e-ascund pe rînd,
278
 {lll, 2j
Să nu-i găsemică zina pe pămînt.
1n taii1jţele negre se-ascund iarăşi;
S-au prins cu noaptea crînccnă tovarăşi.
OBERON: Plămada noastră-i alta; dese(}ri
Cu-al dimineţii crai pornesc în zori,
Călcînd sub paşi rovornl moale-al ierbi~
Spl'e locmile-n care se-ascund cErbii.
Deschide zarea poarta-i de mărgean,
Revarsă raze sfinte peste-ocean,
Schimbînd în aur şi în nestemate
Foimirea verde-a undelor sărate.
DcÎOc nu zăbovi, cu toate-aceste,
Să nu te prindă ziua, fără veste.
PUCK: Cînd încolo, cînd încoa',
O să-i min încolo,-ncoa',
Puck, toţi ştiu de frica ta,
J\lină-i deci încolo,-ncoa'.
Ha, vine tmul!
(Intră Lysander.)
LYSANDER: Demetriu. ! Trufa„ nle ! Răspunde I
PUCK: . Fricosule ! Hai, vino! Nu te-ascunde I
LYSANDER: Pun mîna cu pe tine!
PUCK: Ifaide, vino I
Găsim un loc mai buu !
(L?Jsander iese, ttrmJriml glasul. liltră Demetrius. )
DE:llIETRIUS: 1\fişcl, ce mail
\orbeşte! Unde fugi? Din cc tufiş
Făcut-ai pentru ţeastă ascunziş?
PUCK: Miselule ! La stele te fălcsti
Că' vrei să lupţi! Hai, vfuo! Unde eşti?
Ha.i, vino să te mîugîi c-o nuia,
Că nu eşti vrcch1ie, zău de spada mea!
DE?iIETRIUS: Aici mi-erni?
PUCK: Hai, glasul mi-l urmează!
în luptă-arată-mi i:uima-ţi vitează!
(Iese. Intră Lysander.)
LYSANDER: Mă cheamă, îl alerg necontenit,
Cînd cred că l-am aflat, a şi picrit.
Fricosul! Tarc-i iute de picior I

279
cm. !J
i fuguresc, el foge mai <'U spor, ·
for cu mă-nfund in spi.ui ... .Mă-ntind acH
( Li e culcă.)

O, vino binecudntată zil

O clipă-arată-ţi zarea ta de foe„
Să-l pot vedea şi să-l ucid pe loc.
( Ad-0arme. lnlră din nou Puclt ~i Demett'ius.)
PUCK: He~ hei, Fricosnle, hai, vin' -odatăl
DE.METRIUS: Dacă-ţi dă mina, stai şi mi te-arată,
Alergi din loc în loc, te-ascunzi în ceaţă
Şi uu-ndrăzneşti să. mă priveşti în faţă.
Pe unde eşti?
PUCK: Aicea, vezi prea bine I
DEMETRIUS : Plăti-vei scump că-ţi rîzi aşa de minei
Aşteaptă tu, că zorii vin acum,
Şi-o să vedem I Dar pîn '-atunci, drum bmrl
Sînt ostenit.„ Mă culc puţin aci!
Dar n-ai tu grijă : mîine vei pieri•••
( Se culcă şi adoarme. Intră din nou Helena. )
ENA: O, noapte neagră, haide, zbori mai iutei
}1,idică-te, lumină, peste zării
Să plec înspre Atena, pe tăcute;
Aici am parte numai de ocări...
Tu, somn, ce pleoapa-nchizi dunrii grele,
O fură-mă dc-ndat' durerii melei
( Adoarme.)
PUCK: Numai trei? Doar atît?
Haide! Doi ori doi fac cit?
fată-a patra se arată,
Cupidon, cu-a lui săgeată,
Sfirtecă pe biata fată!
( Intră din nou Hermia.)
H ,RMIA: Sînt o tenită cum n-am fo t nfoicînd.••
Ce rece-i roua ! Ce tăioşi sînt spinii!
Nu pot să mă tîrăsc. „ Mi-e pasul frînt.
Aici s-aştept atingerea lumiriii.
Să-i staţi, o, ccmri, lui Lysan<lcr scut,
De-or să ia lupta iar de la-nccput..•
( Adoarme.)
 llll, 2J
PUCI': Pe pămînt
Dormi adînc ...
Leac vrri:jit
Am menit
Ochilor de-ndrăgostit.
(Stoarce sucul bumienii pe pleoapele lui ~jjmrniier.)
S-o zăreş ti,
Să-i zimbeşti;
Draga ta
Iar să-ti dea
Ochii tăi de:ndrăgostit.
Partea toţi să şi-o primească
fli zicala tărănească
Mline-n zo~·i să se-mplinească.
Ca în pilde vechi
Toti, perechi-perechi.„
Flăcăi si fete se cunună
Şi toate-or merge iarăşi stnmă.
(Iese P 11ck. Demclrius, H elena şi ceilalţi dorm.)
ACTU L IV

SC ENA 1

Tol î11 păd111'e . Lysander, Demetrius, Heleiina şi Hermia dorm. I nlrri T itania
şi JurubiJă, eînele di11 alai.
Obero11 îi ttrmcază, fără să fie t'ibut.

TITANL'\.: Asază-te-n
acest mucus de flori,
si-ţi împletesc ctmuni' de mărgărint,
Să te sărut cu drag pe obrăjori
Urechile frumoase sit-i i alint.. .
JURUBlT.\. : Unde-i Măzăriche? '
MĂZĂRJCIIE: Aici!
J URUilITl: Scarpină-mă-n creştet, Măzăriche! Unde-i domni\ oara
Fir-de-păfanjen?
FJR-DE-Pi\LL\TJEN: Aici!
JURUBIŢĂ: Domnişoară Fir-dc-păia11jr11, fii bnnă, domni., oară,
ia-ţi armele şi omoară bărzăuncle ala cu coapse ro~ii care stă
pc scaietele de colo; şi adt1-mi, bună domnişoa ră, sacul lui cu
miere. Ai grijă, d01ru1işoară , să nu te îniierbînţi prea tare,
donmi şoarit. Şi, d01m1i şoarrt, vezi nu care cumva să cm.pc sacul
cn miere. N-as vrea să te văd toată 11ăclăită-n miere, domni-
soară. Unde-i' domnişoara - Bob-dc-rnnstar?
BOB-DE-~m TAR: Aici! '
JURUBI'f i\:' Dă-mi mînuţa, domnişoară Bob-dc-mu~ tar. Te rog,
la. ă rcYcrcnţcle, bună domnişoară.
BOB-DE-MUŞTAH: Ce doriţ i?
J URUBITĂ: Nimic, domnişoară, nimic altceva dccît s-o ajnti pe
domnişoara Fir-de-păianjen să mtL scarpine. Ar trebui ă mă
duc la bărbier, domnişoară; mi se pare că mi-a crescut un păr
nemaipomenit pe obraz. Sînt un măgar gingaş, dacă simt cl't
mă mănincă obrazul, trebuie ncapru:at să mă scarpin.
Tl'fANIA; Nu vrei s-auzi un cînt, iubitul meu?
JURUBITĂ: Am o ureche grozM·ăl Ponmceşte ş-aducă .vătraiul
şi cheia!

282
 [IV, I]
TITANL\.: lubihil meu, n-ai vrea să guşti ceva?
JURUBI'fĂ: La. drept vorbind, nu mi-aT strica nn tain de ovăz.
Nişte ovăz uscat ar fi pe cinste. Ba, parcă a5 avea poftă da
nişte fin. Un fm bim, înn1iresmat, cc poate fi mai bun pc lume?
TITA.i."'\JA: Sau as trimite-o zînă să-6 aducă
Alune' din cămara veYc.ri(ei.
JURUBIŢĂ: Aş mînca mai clegrah.ă. un pumn de mazăre. Dar lasă,
nu vreau să vă mai supăr. Simt că am o poftă groza,·ă da
somn.
TlTANIA: O, donui, iar cu în braţe te cuprind.
Plecaţi, voi zînc,-n cele patn1 vîntmil
(Zînele ies.)
A~a pTec11m zorcaua-mhrăţi~cază
Frumosul caprjfoi; ~ tot ai:;tfcl
Cum icdcra-mprescară truucl1inl aspru
Al ulmului! O, cît imi eşti de drag!
(Adorm am îndoi. Intră P11c7<.)
OBJ:.no:,r (aril.tmdu-se):
Puck! Bun venit! Vitzut-aj cc sc-ntîmplă?
l\1i-e totu~i milă de sminteala ci;
Mai aclli1c11mi, întlli1inc1-o-11 codru
in VTcme ce-aduna miresme dulci
Să i le dea scîrbavi1icei dihănii,
Eu am mustrat-o-m1iarnic, am certat-o.
I-mpodobise tîmplele pru-oa c
Cn o cunună de suave flori,
Im· globii grei de rouă ce, adesea,
Ca nişte perle se rotesc pe frunze,
Păreau sub geana florilor cule e,
Că-s Jncrimi de durere si rn. inc .
•. i după ce am doj:cuit-o i1spru,
Iar ca, mnilă, m-a rugat s-o iert,
Eu i-am cerut copilul. De îndată
Ea mi l-a dat şi, în ·otit de zînc,
L-am si trimis în tara mea, vrăjită.
Acum,' crt am învins, voi risi1)i
Această pîclă ce-i cuprblse ochii.
Puck, scoate căpăţîna fermecată
De pc grumajii-acestui biet cîrpaci.
Iar mîine, cînd se >a trnzi din somn,
Să poată să se-ntoarcă la Atena

283
 Şi toate aceste întîrn plări il-i paru
Doar amăgirea unor vi uri rele.„
Dar s-o tnrnăcluim întîi pc ca;
Fii din nou precum crai,
Vezi clin nou prccmn vedeai,
A Dianei floare b1îndăBl
Floarea lui Amor ă-nfrîngă
Trezestc-tc clin somn, iubita mea!
'fl'f.:\.1 IA: Năprâznic vi~, iubite! Se făcea
Că îndrăgisem un măgar urît...
.ffBERON : Da, uite-l, doannc I
'lTL'AXIA: Cc s-a petreCllt?
Cît c ele lud! :\Ji-c ·ilrt . rt-I prin~ el
OBERON: Tăcere! Puck, ia-i cnpul de asin„ .
Să-nccap-acmn aş nea un dutce lir1,
Şi somnul srt-i cuprindă, pc cei cinci.
Tu, muzid't, un omn aclinc s-aduci!
PUCK: (Lui Jurubi/ii)

Na-ti capul tont şi ochii tăi năuci„.

OBERON.: Cîntaţi ! Te roo· dă-mi mîna, draga mea!
Pămîntul adormit vom legăna;
Prieteni buni de-a purmea 'om sta.
Şi rnîine, cînd urca-va-ntîia stea,
La mmta. lui Thc cu noi vom juca,
:Menind de bine scmiutfo, sa.
Perechilor acestora nim da
Iiiel sfinţit, gonind ursita rea.
PUCK: Să-i dăm zor; auzi, nc-mbie
Cîntu-nalt de ciocîrlie.
OBERON: Hai, mma-vom. în tăcere
Umbra noptli care piere;
Iute, întrecîncl în zbor
Globul lunii călător.
TlTANIA: Hai în zbor întraripat,
Şi să-mi spui cum s-a-ntîmpJat
C-am dormit pînă spre zori
Printre bieţii muritori.
(Ies. Răsună comi înău ntru. Intră Th escu, H ipolita,
Egeu şi ala iul.)

THESEU: Găsiţi-mi de îndatrt păduraru],

Că Vl'emca rugii noa tre s-a sfîrşit.

l84
 l1 V, l J
Şi-acum, în pragnl zorilor, iubito,
S-auzi emu cîntrt-n cor ogarii mei.
Lă aţi-i slobozi şi-i goni\i pe rnlr,
Către apus; găsiţi-mi pădurarul.
Hai, doamna mea, din vîrfu-acrlui mm1te
Să ascultUm ce dulce e-ntrclaic
Lătrat de cîini şi-al lui ecou preln11g.s2
lIIPOI.lTA: Eram cîndva cu Hercules83 • i Ca<lnw 8'1 •
Prin codrii Cretei hăituiam ~m uTSss '
Cu cîini spartani. N-am auzit nicicind
O goană-atit de voiniccascrt. Rîul,
Păoorca, cerul larg, întreg întinsul
Pă1·eau că scot tm singur strigăt. Lanna
Era nespus de dul<ic, ca un cîntcc,
N-am auzit un tunet mai suav.
THESEU: Ogarii mei se trag din neam spartan,
Cu botul lru·g, bălţttti şi clăpăugi,
c~ mătură cu-a lor ureche roua,
Genunchi aduşi şi guşă ca de taur,
Aleargă-ncct, dru· latră ca un clopot.
Toti într-olaltrt. N-a snnat nicicîn<l
În 'Creta, în Tcsalia, în Sparta,
Lătrat mai viu ca stmetnl de corn.
Ai să-i auzi... Dar, stai ! Ce_nimfo-s astea?
EGEU: Stăpîne, fiica mea aicea doarme;
Aici Lysander„. şi Dcmetrius.. .
Helena, fata lui Nedru', Helena ...
Mă mir grozav să-i Yăd aci,-mJJrcunăl
THE 'EU : Desigur, s-au sculat de dimineaţă
Ca - să cinstească ziua de A:rmin<lo11i;
Şi, auzind do planurile 11oa trr,
Venit-au mmta să ne-o împ o dobra scă. „
Egeus, spune: nu c astăzi ziua
în care fiica ta va trebui
Să spună cc-a ales?
EGEU: Ba da, stă Jiîne.
THE„EU : Gonacii-i vor trezi cu huma lor!
(Co mi şi strigăte Î11ăt111lru . Dernefrius, Lysander,
H crini a şi Helena se trezesc şi se scoa lă 1n picioare.)

TiiF.SEU: De mult trecut-a Sfîntul Valentin;

De-abia acum încep aceste păeări

285
fJV. Îf
Să-~i cautr prrechc-aici, în codruBG?
LYSA.iSDER: lrrtasr, donnmc I
(El şi loji ccilal/i cad în genunchi dinai ntea lui Thcseu.. )
THESEU: Nu, nu-ngemnH:heaţi I
Ştiam că voi vă du,măni(i de moarte;
Cum pogorît-a peste lume pacea
Pe care pjzma o urăştc-atit?
De ură uicidecmn nu s-a temut?
LYSANDER: Stau încă-n ceasul cC'i nel1oiărît.
1n cumpăna de vis şi de trezie ...
Dar nu ştiu toate cim1 au fo t să fie,
Şi nu-nţeleg cum am ajuns aci.
Cred că„ . (şi nu vreau să ascund nimic)
?tfi-aduc cu:ninte„ . Da! <işa-i, ştiu bine:
Cu Hermia venisrm; g1ndnl nostru
Era să părăsim Ate11a, unde
Primejdjilc legii 110 pî:ndeau.
EGEU: Destul! Destull Stăpîne,-ai priceput:
Chem legea, legea î111potriva lui!
Dcmetrius, auzj? Au pJăuuit
ă j Iuiască dr<'pturilc noastn :
Să.-ţi fme ţie soaţa , fară mie
Să-mi fure ascultarea ci supu să,
Răspunsul ei că vrea să-ţi fie soa(ă.
DEi\IETRIUS: Stăpîne bun, Helena C<'a frnmoasă
Îmi dete planu-ace ta în vilrag;
Că ei vor să se-ascundă-aci, în codru.
Eu, mînio~ , i-am mmiu·it; Ilelcna,
11înatrt ele iLtbirC', m-a urmat.
Dar nu ştiu cc 1mt ri ne.cunoscute
Topit-au prec1rn1 neaua-11 primăvară
fobirca pcntrn Hcrmiu, cc-J1dată
Mi s-a pămt o ştearsă amiJTtire
A unei jucării ce mă-ncînta
în zilele copilăriei mele.
Şi-ntreaga mea iubire ş:i credinţă,
S-a-ntors către Helena. Numai ea
îmi mîngîie privfrca ... Cu Helena
M-am logodit cînd nici n-o cunoşteam
Pc Hermia. Apoi, orbit de friguri,
l\fi s-a părut că frumuseţea ei
îmi face silă. -Acum sînt sănătos:_
286
 [IV, 1)
O vreau, mi-e dragă, jur să-i fiu pe veci
Statornic în iubfrea mea curată.
THESEU: Preafericită-i întîmplarea-aceastal ·
Vom asculta altcînd istorisirea.
Egeu, voinţei noastre te supune;
Iii templu, deci, alăturea de noi,
Perechile acestea pe vecie
Se vor uni. Rămîne vînătoarea
Pe altă dată: soarele e sus.
La drum, către Atena: trei perechi
Se vor supune datinei străvechi.
Să mergem, Hipolita!

(Ies Theseu, Hipolita, Egeu şi alaiul.)

DEMETRIUS: Tot ce-a trecut e-aşa nelămUl'it
Precum un munte mic, pierdut în neguri.
HERMIA: Iar mie-mi pare că mă uit cruciş
Şi orice lucru-I văd de do11ă ori;
HELENA: La fel şi eu; Demetriu îmi pare
Un giuvaer care-i al meu pe veci
Şi, în acelaşi timp, nu e al meu.
DEllIETRIUS: Ce credeţi? Ne-am trezit? Precît îmi pare
E totul încă vis. N-a fost aici
Chiar ducele şi n-a spus să-l urmăm?
HERMIA: Ba da; şi tata.
HELENA : Da, şi Hipolita.
LYSANDER: Ne-a dat poruncă să nnim. la templu.
DEllETRIUS : Deci, ne-am trezit, în mma lor să mergem.
Pe drum vom povesti tot cc-am visat.
(Ies.)
JURUBITĂ (t rezinilu-se): Cînd îmi vine rîndul, strigaţi-mă şi
eu o să răspund. Trebuie să spun: „Pyram cel prea fnuuos'·...
Hei! N-auziţi? Gutuie! Flaut, cîrpaciule de foale! Boti~orl
Hei, căldărarule! Subţirelule l m, fir-ar să fie l Au şters-o ~i
m-au lăsat domund. Am avut un vis„. Jiici nu-i trece ci:irn
prin cap ce vis am avut! Se :f.llcea că eram ... dar cine poate spune
ce eram? Parcă m·eam ... dar cine e-n stare să ştie ce aveam?
Parcă eram, parcă aveam„ . omul nu-i decît lill nebun în haine
de paiaţă, dacă se-apucă să spună ce era în vis. Ochiul omul ui
n-a auzit niciodată, urechea n-a văzut. Mîna nu poate să gu. te,
şi nici inima să găsească vorbe pentru a povesti ce era visul
ăsta al meu. Merg să-l caut pe Gutuie, să-l pun să scrie o baladă

287
pv, 21
·despre vi ul meu. O să-i zică w.~ul lui ~ um~i!ă, . f~in~c~ c. nn
vis rttrrt srtrsit. S-o cînt la sJ'îr~itul sflrş1tulu1 la pie ·a, 111 tata
ducelui. Sau 'poate, ca să fie şi mai duios, s-o cînt la. moart a
ThiRbrej. •
(Iese)

SCENA 2
Atw11. fii co ·a lui Gutuie. fotră Gutuie, Flaut, Botişor şi ub{irelu.

GlJTUlE: Aţi trimis pc ci))eva acasri la Jurubiţă? N-a venit încă?

SUBTIREL : Nu 'C .• tic încă nimic. Fru·ri doar şi poate„ duhurile
l-au trimis departe de-aci.
FLAUT: Dacă nu vi.ne, piesa s-a dus. Nu se mai poate juca. Nn-i
a,5a?
GUTUIE: Nu, sigur cit nu. Unde mai găseşti în Atena pc altciucrn
în stare să-l joace pe Pyramus ca el?
FLAUT: Aia el E cel mai marc tal nt dintre toţi mc,trşngarii din
Atena.
GUTUIE: Şi cc înfăţi~m·c frumoasă, un adcvrtrat amant, o Yocr.
minunată!
FL.\ll'I ':Nn, uu-i frnmos să. spui aşa; spune că era un adamant ...
U11 amant c, Doamne fereşte, un lucru de rn şine.
( folr(i Dlîll(/lt.)
BLÎNl)[T: :\[e)crr, ducele se-ntoarce de la templu. Odată cu el au
mai l'ăcut
nunta înciL vreo doi sau trei domni. Daci1 am fi jucat
piesa, ne-am fi pricopsit.
FLAUT: O bietul Jurubiţă! Ar fi avut parte de cîtc şase bănuţi
pc zi, cît i-ar fi fost viaţa de lungă. N-ar fi trebuit. să piHrrlă
ocazia asta; cite şase bănuţi pe zi! Uite, pun ca,pnl că ducrlc
i-ar fi dat cîtc şa e bănuţi pe zi dacri-l vedea jucîndn-J pc Py-
ram.„ Şase bănuţi pc zi, munai pentru rolul lui Pyram87 •
(l1tlri't Juntbipi.)

JUlUJlJJ'(\.: Unde sîntcţi, flăcăi? Oameni buni, unde sîntc\i?

GU'l'Uill: Jnrnbiţă! O, zi minwiatăl Zi cu noroc!
JURUBl'fĂ: Meşteri buui, am să vă povestesc nişte mimmătii, că,
dacă vă spun, înseamnă că sînt un atenian adevărat. Dc~i
nu v-aş spune decît adevărul adevărat, aşa cmn s-a petrecut.
GUTUIB: Haide, spune, dragă Jumbiţ<.l. l
JURUBIŢĂ: Nici gînd! Tot ce vă pot spune e că ducele a prînzit.
Puneţi-vă costumele! Luaţi-vă băieri bune pentru bărbi şi

288
 LlV, 2J
panglici 11oi la lîrlif'i. SrL 11c dăm în1ih1irc la palat. Fiecare
,·ă-„ i mai m·tmcc ocltii o dată pc rol. I'rntru di, la mma mmei,
piesa noastră o să fie aleasă dintre toate. Oricum, Tlrisbea să
aibă rnfărie eurată pc ea. LcnJ, nn rnmva să-.,i roadă unghiile,
carn trebuie să arate ca ni;i.e ghccu· . Să Ycdeti, nn care cumva
să mbcaţi ceapă . au usturoi, fiindcă. ră: uflarra trebuie să ne
rnir;:iasă fnuuo. Şi atunci, nu încape 'rorbă, o i::ă-i auzim: „Ce
frumoasă eomc(Uc!'·. Gata! Acum, ajunge! Să mrrgrm! Hai!
Sit mt rgcm !
(lese.)
ACTUL V

&CE NA 1
Alena. Palatul lui Theseu. Intră Thescu, Hipolila, Phil-Ostrat , nobili şi alai.

HIPOLITA1 Ciudate lucruri, dragul meu Theseu,

Istorisit-au tinerii aceştia.
THESEU1 Dar nu ştiu cit or fi de-adevărate.
Nu cred în basmele străvechi cu zîne:
Că doar îndrăgostiţ,ii şi nebunii:
Cu minţile mereu înficrbîntatc,
Yăd năluciri pe care nicidecum
Nu le-nţelege dreapta judecată.
Lunatecul, poetu',-ndrăgostituJ,
Sînt întruparca-nchipuirii goale.
Zăreşte lmul demoni fără număr,
Cîţi iadul însu şi n-ar putea cuprinde;
Aresta e nebmml. Celălalt,
Îndrăgostitul mistuit de dor,
Pc fruntea arăpoaicri drslnşe~te
Îlltrrnga frumust•(e a Helenei;
Poetu',-n minunata lui beţie,
Pămînt ~i cer cnprindc-ntr-o privire,
Şi-acelor lucruri vc,nic neştiute,
Cu pana le dă trnp şi-nfă.ţi~ arc;
Nălucii plămădite din văzduh,
El }Joate să îi dea sălaş şi nume.
Ace ta-i me; tcşugu-nchipuirii:
Cnmva dacă scornc; te-o bucmic,
Ea uaşte şi un sol care s-o poarte.
au, dac~t-n beznă spaima se năzare,
Tufişurile le preface-n fiare.

290
 (V, l}
HirOLI'l'A: Dar cc spun ci că au pă(it az-uoapte,
Şi preschimbru·ca cug-etclor Jur
Nn par a fi dcşru·te-11C·Lipufri,
Mărturisind m1 dram de :idc,· ăr,
'indat, ce-i drrpt, ciudat din calc-afară.
TllESEU: Vin mirii r,printcni, 11li1ii de \'Oio„ ic!
(l11iră Lysandcr, Dc11 elrius, Hcrmia şi Helena. )
Prieteni„ zile lungi de fericire
Să însoirască inimile voastre!
tYSANDER: Si
,
\'ouă'' f cricirn iruuiită
La dnm1, la prî11z, prccmu şi-n a, temut!
TIII:SEU: Aş nea să ştiu acum ce mă~ ti, ce jocuri
V or umple veacu-ace ta. de trei ccasmi
Ce Jie de pru'ic cina de culcmc.
Deci, tmdc c maestrnl de petreceri ?
Ce jocuri pregătite- ? Xu-i vr o pic. ă
Să mmrezc d1inul ăstui ceas?
ă v'inrt Philo trat !
l'JJJJ.OSTHXl': Aici sînt, doamnei
'IllESKU: Cli cc pctrccrri vrei Eă ne des.feţi?
Cc picurL ai? Cc d11t? Cum să-nşelUm
Greoiul timp, al!lcl <lecit e;u jocmi?
PlllLO THA'l': Aicea toate ·il1 t înşiruite.
Alege cum ti-c voia, prcaÎJJaltc!
(li dâ o hîrtie.)
TII.:.::. EU ( tile8fe):
, Vrtd „Lup la cu centaurii88 , eîntată
De-1111 unuc at nian, la harfri":
Nn, asta nu! J-nm spus-o drngei mele
Sprn slaYa lui Hcracle, rnda mea.
„H.ăscoala, cet ·i de bacm1tc bete
re-au sfîsiat pe cîntărc1 ul trac"89 :
Pove. t a' asta-i vccl1c,-r:;n anzit-o
Cînd m-ruu illtors biruitor din Teba.
Apoi; „Al cPlor nourL muze bocet
„
Plillgil1d t.iinta moartă-n srtrăcie"9°.
Pc emne, o satirrt muşcătoare;
Defel nu-i poh'ivitrda o nuntă.
„Povestea scurtă, plicticoa ă foarte
A lui Pyram şi Thi bc, draga lni.
O comedie tri tă peste poate!".
Cum? Trist şi comic? Scurt şi plicticos?

291
lV, lJ
San ghra(ă rn ld ă ~i ză.padă ucagră„ .
Cum 8:1-rn p ăciim ac<' to ne-ntolegeri?
PJIH.0 TR.\ T : E :nn~ii doar de cîtcva rnYintc,
E CC'n mai . clll'tă pic~ă cc-o cuno. c.
Dar elii<1r şi-n~a- i prea lungă, plicticoasă,
~ici un c1rdnt nn (' la locul lui,
l\iti 1111 M:tor î11 rol. De cc e tristă?
Fiimkă, la Jîr~it , P:rrum se-om oară.
1\IUrturi ~C'~r că am vărsat si lacrimi
Ciud mn Yăzui-o; lacrimi din acelea
Cc nnrnai \'l' 'C'lfa Ie stîrncf:tc.
THESFT: „ i rinr-o joacă? '
I'HlLO.)TRAT: 1\[C', tc~ng«1ri cu mîna grea ~i aspră ,
Cr nieioda Ul pînă-n clipa asta
l\u , i-au muncit rn-a trei de lucruri capul,
'-an· hotărît acum .ă-si d1inuiască
NcYolnica lor tinC'rc de minte
C'u pics11-accasta,-n ciwlC'a mmţii Yoa. trC'.
TIIE~EU: S-o ascnltăm .
rnn.o "l'HAT: Mai bi11c m1, stăpÎl1C'.
"n-i •rC'dn iert de Yoi. Am ascultat-o,
Ş i im-i nimi · de soi în ton1ă piesa.
, 'au poate că sfo1f i-vcti bncmic
Yăzind c11m se tlT;dcsc Ri cum asndă
Yoind să Yă s1njrasc:ă. '
THL' EL' : Foarte bine;
Tot cc RC nn~te .dintr-mi gînd cnrnt
E nC'di! iC doar de landă. Chem.1ti-i !
Yoi, cl:ianmclor, pofti1i lei locul YO ·tru.
(lese Pltilosf,rd.)

HlI'O.LlTA: :ru-mi pl:icC' şă Yăd C'l1in11l siîngătifi,

Nici gîmluJ bun murind la dalorir .
TIIESf.U : O, draga mra, nu w i n clra acesteia!
IIIPOUT.\: ~ T-a spus că .Jnt nC'prirrpnţi cn totul?
TIIE'>!T: Vom fi cu-atît mai dnrni('i, rrq)U\tinclu-i,
De YrrnH' cc ei nu 11e <lan nim ic.
Xc-om dC'sftl ta-ncrrcînd să deslu~im
Tot ecra cc ascunde-a lor greşea lă .
.'ă prctnim doar g'Îlldnl lor curat,
l\'n ~i-wplinirea lui, stîngacc poate.
J\lă-utîmpinau tn drurnnrilr mele
Tot' cărlnrari de scamrt te YOiau
 lV, l J
Sit mi se-nchl11c cu al se YorlJo
Pc care îndchmg le cumpăneau;
Dar îi vedeam pălind şi trcmurînd,
Cn limba-mpleticită-n miezul vorbei,
Cu gla ul migălit, tăiat ele spaimă.,
Şi pîn,' la mmă, amuţind de tot,
Lăsînd urarea nero tiiă. Însă
Tăcerea lor era mai grăitom·P;,
Şi desluşeam in stînjeneala lor
l\fai mult decît în gla ul sunător,
Obi. mtit cu vorbe lnstrnite.
Iubh·ea mutit-mi spune mult mai mult
Decît s11ow1ăiala: s-o ascult.
(l,drii, Plii/oslrat.)
PlilLO TRAT: Cu voia roa tră, iată şi Prologul!
(Trî1nbif '- 01 • !titra p„ologul.)
PROLOGUL: „Vă stingherim, dar nu din rrmtate;
ă nu gîndiţi că noi vă stingherim
Din răutate; vrem, prccît se poate,
Dom· meşteşugul să ni-l dovedim.
Venit-am să v-aducem supărare,
Şi să vă desfătăm n-aYem de gînd,
De~i am vrea. N-aclucem desfătare,
Si,' dacă vă căiti asa cmînd,
Actorii sînt atît de' iscusiţi,
Că sigur vă vor ·pune tot co , tiţi".
'l'JIE .~ Eu: Cam otova grăit-a, făt·rt noimă!
LYS.\."NDER: A gonit prin prolog ca un armă ar caro nu .. tic să s~
opn'ască. O învăţutură, deci, stăpîne; Jill c <le-ajuns să vorbcşt1,
trebuie să vorbcsti cu simtirc.
IIIPOLlTA: AdcvrLrat, a vorbit a~a cum cîllffL din flaut u11 l'Opil;
a cos snnctc, dar uu şi cîntcce.
TIIESEU: Vorbirea lui era precum un lanţ
Din care nu lip cştc nici o za,
Dar toatr înt O'rozav de îucîlcite.
Al cui e rîndul?
(Intră Pyram, Thi.·be, Zidul, Luna şi Leul, în[iifişind
o pantomimă.)

PROLOGUL: „Chl'tite feţe, poate vă mimti,

Dar pîn' la urmă veţi }lricepe toate.
Priviti: Pyram, vestit între bărbaţi,

293
\V. 1)
Ri doamna Thi~b a vor să vi sc-arnte.
iar omu-acesta , tărnînjit cu var,
E zidul ,c~i <le parte, zid hain.
Printr-o spărtmă-a lLri, atita donr,
ci doi M ~p1m i drng·o:te . i chin.
Acesta, cu flh1ar' şi cu' dulă~
Şi cu tuii, ul de sclricţi, e Luna;
Uei eloi se văd - şi nu ginde c la rău -
La Ni:Jm , Ja mormint, IÎ.ntotdeamw.
Dar fiara-aceasta, LC'Ul pe-al său mune,
Cinel ThiBbca v:brn-n locul hotărît,
0-nspăimîntli; ra văJul şi-a pierdut
Fugind, iar Leu-n bot l-a mmsecat
. , i l-a mînjit cu sînge ~i cu spnme.
Sosi Pyram, mîndrcţe de bărbat;
Oătlnd pe cea mai draort de pe lume,
"ăzu doru· vălul ci insîngerat...
Pc loc îşi dete moartea cu-a sa ,padă ,
Cn pacla sa, de i-:11ge-nseto~ată „
Cînd TlLisbra a ieşit clin ascm1zi~,
A smi tls pumnalul lni Pyram, şi-ndată
În pic·pL şi-nfi11se crînce11al tăi~„ .
Dar Leu, Zid, Ltmă,-ndrăgo titi, vor spune
Pornstea lor în vorbe mult m11i bune.'·
(Tcs Prologul, Thisbe, Lml'l şi Leul.)
THESEU: l\lrt-ntrcb, Cllm poate Leul -să vorbească.„
DfilIETRIU : Nu-i de mirare, stlipîne; cnm o~L nn vorbească un leu,
cînd sînt atîţia. măgari care vorbe c?
ZIDUL: „Se-ntîmplrt ca-11 povestea-a ceasta-a lor,
Să-nfăţi, <·z un zid, en Doti:;:or.
Vă rog srt credeţi c:l-i 'l.ldt\'ărat;
Precît se f(punc,-aş .fi un zid crăpat.
Prin zidn -ac:r~ta, Thistra ti P.F"m
i)i s1mn în taină doml lor avrui.
Drci, rn.rul, pin tra,-a cc.astl tencuială
Ahmgă iute l'ice bănuială
Prcc1un că n-aş fi zid. Pe-aici, priviţi,
Şoptesc cei doi sărmani îndrăgostiţi".
TIIE EU: Se poate aştepta cincrn ca un p1mrn de y1ir şi o perucă
de cîlţi să vorbească mai bine.
DE.METRIUS : E zidttl cel mai plin de duh pe care l-am atlzit vre-
odată.

294
 L ', ll
TIIESEU: P.rram -apropie de zid; tlcere !
(Intrii Pyram.)
PYR,UI: „o, noapte ncacrrrt! :N"oapte de catran !
O, noapte ce oseşti cîud nu e zi!
O, noapte, noapte, vai, vai! Eu, Pyram,
:lllit tem că Thlsb a. nu va inai veni.
Şi tu, o, zid, o zidule prea bun!
Tu stai între ogorul meu şi-al lor!
Tu, zid, o, zid, o zidule prea bun,
Fă-mi loc; te rog, privirea să-mi strecor!

(Zidul işi resfirif, deuetele.)

O, zid! De Zevs fii binecuvî.utat !
Dar ce vă.d? VM că nu o văd deloc!
Zid tic11los fli ră.n! M-n.i îruelatl
De-a pururi' să n-ai parte de noroc!"
TITESET : :Mi se paro că zitlul, Iiil1d un zit.l simţitor, o să-l blesteme
şi ci pc Pyram.
PYRUl: Nu, slăvite, JHl să. facă u1ta ra nsta. ~I-ai înşelat" e un
scm11 pcnlru Thi~ b a cil tre!Juj a e ura.te şi ea. O să vină şi
ca ncum, şi eu o .-o cant c11 privirf'a prin spărtnra zidului. O
srt vrdl'ti cil. totul o ă ·e ÎHtuupJc t<wian cum v-am spus eu.
Uite-o că \'llll'.
(l1drâ Th isbf'.}
Tlll UE: O, zi<l ! ~ ~culti ndes al meu ~ uspm,
Cî11d mă dc3 parţi tle l'yram cel frumos;
Vriud dorul nwn cumplit ă mi-l alin,
Eu piatra rere ti-o ·i\rut duios.
PYRA:U: Se> vede-un 11ln. ; alr I cum aş vrea să pot
Prin zid s-aud obrar-ul d1·ag al ei!
O, Tl1isbra !
Tl!fSDE: Iubitul men! Tn rşti , aşa ocot!
PY ll.\:U: Dw, cb, iubitul Uh1; ocoţi cc vrei,
Ca şi. LlimuH1ru 92, credincios sînt eu.
TillSBE: Eu, ca IIclrnn, t -oi htbi mereu.
PYR.r n: Saphal pc Procru 93 n-o iubi atît..•
TIIIS13E: Prcctlill SaphaJ şi Procrus ou îţi sîntl
PYRAl\C: Prin zid, o ~ărutarc tu-mi vei dai
TIIISBE: sr1.rut doar zidu], nu şi gpra ta.••
PYR..\i\I : La Nenea, fa mormînt nu vrei să vii?
TIIl BE: Spre moarte sau spre viaţ.ă voi vent.
295
{V, 1)
7.1 D ' L: Eu, Zidul, am fîrşit cc-aveam de spus;
'Iîrşiml, deci, zidul iată dL s-a du .
( Pyram , Titi be şi Zidul ies.)
TflE , E : Ia.m, deci, crL a căzut zidul care-i despărţr a p cei <l ui
wcini.
DEl\tETRIUS: Nu-i alt leac, sUipîne; aşa se-ntî:mplă cinel zid11ril1•
trag cn urechea, dar nu spun nimănui nimic.
HIPOLITA: în viaţa mea n-am auzit o pro tic mai grozayi\ rn
piesa a tal
TIIE EU: Cca mai bună din toate piesele acestea nn e clrrît o nrnit-
gire. Şi cca mai proastă devine fnunoa ă, dată o înfrumme \l·aztt
fantezia.
HIPOLITA: Atunci e nevoie de fantezia mrcriei-talr nn de a lor.
THESEU: Dacă nu ne gindim la ei mai frumos derît sr gînck c ei
înşi 1 i, putem să-i socotim nişte oameni foartr cmn, reade. Dar
iată că vin două fiare nemaipomenite; o ltmt1 ~i un leu.
(Intri'i Leul şi Ltma.)
LEUL : Frumoase doaimie, cărora vi-i frică
un şoricel pe duşum ea;
Văzînd
Dar cînd veţi auzi, la o adică,
Un leu răcnind, mai rău veţi trem ura.
Aflaţi, deci, că cu, Blîndn, un tîmplar
"n sînt nici leu, nici d0am11 ă leu m ă ·ar.
Un Icu aclcd.lrat dac-a Ii Io ·t.
1\f-ar fi pîndit prin1ejdii fără rost.
THEOOU: O fiară foarte cumsecade, şi cu un cuget cinstit.
DEl\IETRIUS: E cel mai de treabă dobitoc dintre toate dobitoacele
pe care le-am văznt vreodată.
LYSANDER: DacrLar Ii să-l judeci duprt vitejie, lrnl ă ta c miile
curată.
THE 'BU: Adevărat, şi dacă i-ai pune în cnmpănă în ţelcpciun ra,
ar Ii o gîscă ad e,·ămtă.
DE:ILETRlUS : Nu cl1iar aşa, mărite; fiindcă Yitejia uu-i poate birui
Îllţrl rpc innca, pe cîtă vreme o vulpe poate să biruie o gî «·ă .
THJ\SE : Sînt sigm că nici .înţelepciunea Jm-i birnic vitejia, fiindcă
gî$ea n n birwe o vulpe. Dar, ce mai încoace ~i încolo! Să-l
15 să nt pc seama înţelepciunii lui, şi s-a scultăm cc zice Luna.
LUNA : Acest fă11ar e Luna-ncornorată ...
DE?lfET Rl : Ar fi trebuit să-şi poarte coarnele pe nrşte t.
THE EU: Nu e Crai-nou. Coarnele nu so văr!, prntrn di sînt ns 4

cnnse în globul Lunii pline.

296
 l v. l;
LUNA: Acest fi:i.nar c L1rna-ncornorat~.
Itu· cn sînt omul cc trăiestc-n L11uri91 •
THESEU: Aceasta e cea mai marc gre~eală din toate; omul ar fi
trebuit să stea în fănar. Altminteri, cum poate si't fie omul
din Luuă?
DEMETRIUS: Nu îndrăznc„ te să frttrc înăuntru, din pricilrn lunu-
nării. Nu vcdeti cri a i:;i început să ardă?
HIPOLITA: Ne-am' săturat' de Luna asta; tare aş vrea srt se mai
schimbe.
THESEU: Judecînd după lumina slabă a minţii sale, Luna asta e
gata să apună. Totuşi,· din btmă creştere, din bună rînduiulă,
s-aşteptăm să-i vină vremea.
LYSANDER: Spune mai departe, Lună.
LUNA: Tot ceea ce am să vă sptm este că fănarul ăsta e Luna,
en sînt omul din Lună, asta e crosnia mea de mărăcini şi dulăul
e dulăul meu.
DEMETRIUS : La drept vorbind, toate astea ar trebui sri. fie în
fănar, fiindcă sînt, de fapt, în Lună. Tăcere, însă; iat-o pe
Thisbe.
(Intră 'l'hi:sbe.)
TIII BE: Mormîntul Nenii... Unde-o fi Pyram?
LEl '. L: Oooo!
(Leul rage; Thisbe fuge.)
DEi\lETHIUS : Bine ai răgit, Leule I
TEIESEU: Bine ai fogit, Thisbe !
HIPOLITA: Bine ai strălucit, Lună! într-adevăr, Luna striih1ceşte
pfo1rt de bunăvoinţă. „
(Leul sfîşie vlilttl pe care l-a picrclut Thisbe şi iese.)
TIIESEU: Bine ai sfi,~iat, Leule!
DEME'l'RIUS: Acum vine Pyram.
LYSANDER: Şi Leul s-a făcut nevăzut.
(Infrlt Pyrain.)
PYRAM: O, Lună! Blîndă-i raza ta de soare!
Îţi mulţumesc pentru lumina-ţi trează!
Dar darnica şi dalba ta lucoare
A fetei faţ~ mi-o înfăţişează„.
Dar stai pe loci
Ce nenoroci
Văd vălu-nsîngemt...
Privire, vezi?

'l.97
JV, l j
Si poti să crezi?
O, 'puică'., ai plecat!
îngelo tău
O, ceasul rău I
Voi, ursitori95, veniţi!
Da, alergaţi!
Fim-mi tăia,ţi,
tririţi, zdl'Obiţi, -sfîr~iţi ! ·
THE EU: O a cmenea patimă şi moartea unui prieten drag sînt în
tare să te umple de jale.
JlEIPOUT_\.: )lărturisesc că mi-e foarte milă de el.
PYR.UI: Lacrimi să cadă!
Te-mplintă, spadă!
În pieptn-mi, spada mea l
Aicea, poate,
lnima bate„.
Să pier; aşa, aşa„.
~lin răposat
.~i am plecat:
]Ii-e ufleiul în cer;
Cura să tacă,
Tu, Lu11u, pleacrt!
Deri, pier, pier, pier, pier, pfor!
(Jloar e. I ese Luna.)
DDIETRlVS: Poate r-a vrut $ă z ică ,.pierd"; fiindcă de picrit nu
~ tiu dac-o pieri, dar de }Jicrdut pierd' sigur, că nu e, sitracul,
deloc în zar.
LY, A:.\DER: Care zar? E mort de-a binelea, degeaba atîta
Zfil-Yă !
TIIESEU: Dacă s-ar milo. tivi cillcva de ei, ar putea scoate, pesem-
nr, cern din tot zarzan1tul ăsta.
IIIPOLlTA: Cmn de-a plecat Luna mal înainte ca Thisbe s11-şi fi
găsit inbi tul?
TUESEU: O să-l gă. cască la lumina . tele lor. Uite-o că vine;
,i odată cu plinsul ei se ispră,veşte şi piesa.
(Intră Thisbe.)
HIPOLITA: Mi se parc că n-o ă aibă prea; mult de plîns pe unna
unui asemenea Pyram. Cred cit ar fi bine să plîngă mai pe
scurt.
DEMETRIUS: Cine preţuieşte mai mult; Pyrnm. sau Thisbe? Pînă
şi o molie ar fi în stare să aplece b alanţa de partea unuia sau a

298
 . IV, IJ
altuia. Păzeşte-ne, Doamne, ele un asemenea bărbat dar fereş-
te-ne şi do o femeie ca. asta! '
LYSANDER: . L-a şi zărit cu ochii ei frumoşi.
DEMETRIUS: Acum va începe să se tînguie. O s-o auziţi.
THISBE: Ai adormit?
Cum, ai murit?
Pyram, hai, te deşteaptă!
Nici un cuvînt?
Mort!... Un mormînt
Acuma, vai, te-aşteap m„.
Buze de crin,
Nas de rnbin,
Obraz de peruzea,
S-au dus, s-.au dus!
Toate-au apus!
Ochi de topaz avea.„
Voi, trei sma fo96
Cu mîini de laptr,
Veniţi, veniti în zbor!
Voi ati tăiat
Cu-adevărat
Un fir strălucitor
Vorbă, te-opreşte!
Spadă, lo,'c~te .
Şi viaţa mea sfî)-o !
Totu-i sfîrşit,
Thlsbc-a murit...
Adio-adio-adio!
(Moare.)
TIIE&EU: Luna şi Leul an rămas să îngroape morţii.
DE!IIB'l'RIUS: Şi Zidul la fel.
JURUBIŢĂ: Nu, cîtu şi de puţin: zidul care-i despărtea pe părinţii
color doi îndrăgostiţi s-a prr1Jrnşit. 'u vreţi să >cdc\i 1111 epilog
sau să auziţi un clan ' bcrgama c97 pe care să-l joace doi dintre
noi?
THESEU: Nu, vă rog, nu-i nevoie de nici un epilog. Nn tr('b uie
să vă cereţi iertare· cînd toţi actorii sînt mor(i, n-ai de cc ă-i
mai huiduieşti. Adevărul e că dacă acel care a scris piesa l-ar
fi jucat pe Pyram şi s-ar fi spînzurat cu cingătoarea frumoa ·ei
Thisbe, ar fi fost o tragedie m.innnat1. Şi a~a, nu-i vorbă, totul

299
[V, 2]
a fost fom"le frun10s; iqi jurat cn multă pricepere. Ei, acum
să vă vedem dansul bcrga1uasc; lăsati deoparte epilogul.
(Dans.)
Cu glas de fier sunat-a miezul nopţii;
Voi, miri iubiţi, vă duccti la culcm·e.
Acnm e ceasul sprintenelor zînc.
Mă tem că mîinc vom donui prea mnlt
• Împovăraţj de veghea-acestei nopţi.
Că păcăleala-aceasta grosolană
Ne-a rătăcit pc lungul drum al noptii.
Deci, la culcare I Două săptămîni
Pctrccem.1. aceasta o să tic
Cu jocuri, cu cîntnri, cu voioşie.
(Ies.)

SC ENA 2

( l11tni Puck.)

p TCK: · Lupnl urlă trist la Lună,

H11gc Leul hilm~it;
Truda zilei se răzbună
Pc plugarul adormit.
Jarul pîlpîic abia;
Cei cc dorm aud, departe
Cum cînc1»;tc-o cucu Ha
A durere 'si a moarte.
Ceas de blestem ~i de groaiă
Cînd strigo ii din mormînt
Ncvăzuti se furit;cază,
P0 st{b berne,' pc sub vînt...
far 11oi, zî11c cr - nsoţim
Carul palidei Hccatc98 ,
Priu vrtzdnhuri nrmărim
lJmbrn micznlni ele noapte.
iei un şo'1rcc n-o să strice
Pacea ă . tui cuib frricc;
Am venit aici , cu drag,
Să şterg co lbul de pc prag.
( lnlră Ol1cro11, 1'itnnia şi alaiul lor. )

300
 (V, 2J
OEEIW ."': Ca a-acea la s-o-mpre oare
Dulcea, mulcoma lumină
A văpăii care muarr,
Licărirea ei Llajinri;
Ceata Linelor să salte
Sprintenă, c~1 pa · u ş or,
Cum pe ramurile-nalte
Sa l tă pasărea în zbor.
Ascultati al meu cuvînt
Şi-l cîntaţi, apoi, pe rînd.
TITANIA: Cîntul meu să-l îngînaţi
Cînd mai slab şi cind mai tare.
Pragului acesta-i daţi
Sfîntă binecuvîntare.
(Zînele cîntă şi da11sează. )9!
ODERON : Pîn' ce zorii vor miji
Prin palat vom hoinări.
Şi acestui pat de nunt.:1.
Vom ursi menire sfîntă100 ,
Ca întreaga lui rodire
Să trăiască-n fericire.
Cele trei perechi să-şi fie
Credincioase pe vecie.
Peste prunci să nu se-abată
Pacostcle niciodată;
Bot de iepure101 , git strîmb,
1\Iînă-ntoarsă, trup scrtlîmb,
Semne ale piezii rele„.
Să-i fe,run pe prw1Ci ele ele.
Şi-acum, zînelor, plecaţj;
Rouă li:mpede-adimaţi.
Şi cu bobul ci curat
Pace-aduceţi în palat.
Im· s tăpînii s-aibrt parte
De mării'e pîn' la moarle.
Hai, zbtm1ţi!
Nu mai staţi!
Şi-n zori iarăşi v-adunaţi.
(Ies Obcron, Tita11ia şi alaiul.)
PUCK: Umbre sîntem, umbre-abia;
De v-am supărat cumva,

301
l'V, !?J
Socotiti că am visat
Tot cc\·-am înlătisat.
Şi-atunci ::;carbăd;L' po,·cst.e
Ce, în ,~crmilc-aecstc,
Am i torisi t-o-aci,
C-a fo:;t \' is vcti oc-0ti.
Oameni buni, m{ ne-o îndiţi;
Îngăduitori să fiţi,
Că vom dreO'e o altă.dat' .
Tot cc-acl!Illa am stneat
". iru, Puck, cinstit vă spun ;
Dacă vom scăpa acum
De su<lălmi, fluicritturi,
Vom a-Ouco, iute, jnr,
Altceva mult mai frumos.
Şi Puck nu-i un mincinos ...
Tuturora noapte bună;
Dati-mi toti cîto o mînă.
Şi prieteni 'buni vom fi ...
Într-o altă bună zi,
Voi plăti cum se cuvine
Gîudul voitor de bine.
(lese.)

•
VISUL UNEI NOPŢI DE VARĂ
Comentarii

A cincea comedie shakespeariană de pe lista lui Francis Meres din

Palladis Tamia, 1598 (imediat după Lovcs Labr>urs Womie - Răsplat a chi·
nurilor dragostei), înregistrată şi tipărită în lGOO într-o ediţie in-crnrto,
piesa Visul unei nopji de vară (ad. lit. Visul unei nopji în mic:: oe i:art')
a fost scrisă probabil în 1595-1596 pentru a fi jucată cu prilejul 1mei
nunţi din lumea protipendauei. S-au propus şi datări mai timpurii , de
pildă anii 1:>!l3-1594, cînd în Anglia au avut loc ma.ri tulburări meteoro-
logice, reflectate, eli.ipurile, într-o replică a. Titaniei în II, 1, 88- 114
(„ ... vînturile, care zadarnic ne ameninţă şuierînd,/ Şi, parcă pentru a
se rftzbuna, au supt din mare /Molipsitoare neguri..." etc.) Stanley WeltS
co montează:

„ ... putem presupune că verile urîte nu erau mai puţin frecven te c

astiizi . Io orice caz, Titania vorbeşte despre ierni neobişnuit de fru nl(l:i.se
şi d cşpre veri urîte; o preocupă vălmăşagul in general. Din punct de \"edc-re
tematic, versurile ei sint foarte importante. Dar a vedea în ele o în rer-
care de a cîştiga simpatia spectatorilor prin introducerea. unei irele ·• nte
aluzii la. actualitate lnseamnă că. ne-am format o părere proastă, de-
dreptul jignitoare, despre arta lui Shakespeare". 1

Pînă şi comentatorii din categoria celor amintiţi de Wells rec unosc,

în general, absenţa din piesă. a elementelor „irelevante" şi subliniază îmbi-
narea organică, pe o canava narativă subliniat originală, a unor eterogene
surso de inspiraţie: pentru Oberon, piesa. James IV (1591?) de Robert
Greene sau tra.d11cerca. engleză. a unui cha11son de geste, Huon de Bordeaux
(sec. al XIII-iea}; pentru Tezeu şi Ilipolita, ViaJa lui Tescu de Plutarh şi
Povestea cavalerului de G. Chaucer; pentru grupul meşteşugarilor şi Puck,
piesa John a Kent (1590?) de Anthon~ Munday; tot pentru Puck (Robia

1 Stanley Wells, în introducerea Ia Shakespeare,

A lt!idsuminer Night'a
Dream, New Penguin Shakespeare, Harmondsworth, 1967, p. 12.

303
Good-fcllow, Robin Brtiat-de-ispravă) şi pentru „capul do măgar'\ Disc~
vcry of Witcltcraft (D escoperirea vrăjitoriei , 1;)84) de Reginahl Scot precum
şi tradiţia .folclorică engleză; pentrn Piram, Tisbc şi numele 'f ita nia, Me-
ta,morfozele lui Ovidiu.
Numărnl „lumilor" sau al „grupurilor" care îşi dau întîlniro în Vio:ul
unei nopţi de varâ fluctuează în funcţie do punctul do vedere al criticilor
şi istoricilor literari. După Charlton, este vorba de „trd lumi dis.tinete
şi .fftră legrtttuă între ele, îniăţişate într-nu univers coerent'':

„„. curtea anacronică

a unei Atcne prehomerice, populaţfa realistă
a provinciei engleze contemporano cu Shaikespoare şi tiirînml zîuclor in
care, dincolo de hotarele timpului, au pătruns anticii, medievalii şi mo-
dernii pentru a convicţui". 1

Cu modificări, triada este păstratrt în viziunea lui Ion i\farin Sado-

veanu:

„l:lint aici trei «mari familii» cari se suprapun : umanHatca grosolană.

a meseriaşilor atonie1li; um:mitatca mijlocie a celor trei perechi de muritori
în frigurile dragostei, şi, în sfîrşit, lumea spiritelor intermediare, ca.re
planeazi1 ... " .i ·

Stanley Wells deosebeşte grnpul clasic Tezeu-Hipolita, a1 tinerilor,

cel al ltli Oberon, Titania şi spiriduşii lor, şi cel al meseriaşilor,3 Pentru
Anikst există cinci grupuri: Tezeu şi Jiipolita; Lysander, Honuia, Dcme-
trius şi Helena; Oberon şi duhurile; meşteşugari i; Piram şi Tisbe.4
Repartizarea atît de diferită a grupnrilor nu tr<>buie să Sluprindă.
P.vram şi Tisb e pot sugera lesne o interpolare cu caracter extraneu, e „o
piesă-în-piesă"; iar statutul mitologic-istoric ~il grupului Tezeu-Hipolita
este amintit doar în treacăt (poate ca element de referintă. pentru spec-
tatorii cttltivaţi, cunoscători ai moştenirii clasice) în replici ca:

„Hipolita: Eram ciudva în tovărăşia hli Hercule şi Cadmus / CînJ.

într-o pădure din Creta ei hăituiau ursul/ Cu cîini din Sparta... (IV, 1,

1 H.B. Charlton, Shakespearian Comedy, 1938, :Methuen, London, 1960,

p. 103.
2 Ion Marin Sadoveanu, Visu! wiei nopfi de vară de William Shalce-
svcare la Teatrul Naţional, în „Dramă şi teatru", 1926, vezi Shakes11eare
şi opera lui , EPLU, 1964, p. 538.
3 Stanley Wells, Op. cil., pp. 17-20.
4 A. Anikst, în prefaţa la Şelcspir', traducere în Jimba rusă a operei
complete în 8 volume, voi. Ill, 1938, pp. 528-529.

304--
111 -113). Tc::eii : Cîinii mei se trag din vită S}lartană ... / (sînt) guşa{i ea
ta.t11ii <lin Te alia ..." (Ibicl., 118; 121)

In plus, uupă cum arată Wells, grupul Tezeu-Hipolita nu se diferenţia.zi

prea mttlt din punctul de vedere al condiţiei sociale de acela al tinerilort.
Totu5i, o împărţire a personajelor în cinci „grupuri" sau „categorii"
pru-e mai indicată dccît altele. Grupurile nu se constituie pe baze socia.lc,
i ·torice sau mitologice, ci pe baze dramatico-literare şi tematice, precum şi
in funcţie do posibilităţile intelectuale şi emotive ale personajelor care le
alcătuiesc, alo „participanţilor la dezba.toro".
cmnificatia grupru-ilor poate reieşi şi din proba. „negativă", a.ceea
că per onajclc alcătuitoare m i sînt individualizate preg11ant, cum ar ii , în
pies Ic de pînă. acum, Richard al III-lea, Romeo, Jttlieta, căJugiirul Law-
r.mec, Petruchio, Katbarina, Talbot, Ta.mora sau Aaron.
Spicuind din bibliografia critică, să reţinem că. pentru G.K. Hunter
nu există.

„ ... porsonalit(tţi, figuri ca Beatrice, Rosalind sau Olivia, ca.re, con-

ştiento t.lo sine, se autocorijeo.ză; în general, personajele rămîn fixe în ati-
tudini.„

.. .înllrăgostitii sînt ca nişte dansatori care işi schimbă partenerul

în mijlocul tmei figuri: momentul cînd se schimbă partenerii e determinat
<le dans, de tipar, nu de starea psihologică a dansatorilor„.

Îndrăgostiţii sît1t si rup le marionete ale duhurilor. Ceea ce pentru

ei es te acţiune, este doar «un act» pentm cei ce ur măresc , manipulează
şi comentează".a
\.
Mark vnn Doren :

„Cei patru îndrrtgostiţi, a căror condiţie seamănă îndeaproape C1l

situaţia creată. în Doi tineri din Verona„. vor ră.mîne pini la capăt patru
iiinţe automate a căror soartă. a.rtilicială şi amuzantă este de a se îndrăgosti
§i de a scăpa din mrejite dragostei ca nişte păpuşi„."!

II.B. Charlton:

„Nu prea avem de ales între De.netrius şi Lysander ... Hermia şi He-
lena sint mult mtti individualizate ... Helena. e palidă şi inaltă, emblema
J tanley Wells, Op. c-it„ p. 18.
~ G.K. Ilunter, .d Jlidsu41?mer NigJ1t 's Dream în Shakespeare, TlJe
Later Cow:dies, 1962, Longmans, London, 1969, pp. 4-6.
3 , fark van Doren, Shakespeare, 1939, Doui>leday, New York, 1953,
n. <ii.
305 20 - Opere !li - Shakespeare
tradiţionalii.
a. iubirii fe cioreşti nemîugîiate, o fatit dulce, îndrăg ostită
nebuneşte de un bărbat nes tatornic. .. Dar deziluzia a făcu t-o să innţe
multe despre lume... llermia, sc umlă, oitcho şfl şi bimă. do gură., e mai vie''.1

Stanley Wells:

„Caracterizuea tinerilor e vojt nese m1li:fi c ativă. Shakespeare nu

urmăreşte .să sugereze particularizai.ea; ci sint liguri reprezentative, u1
mod practic substituibile una alteia, după. rum o aratii a c ţiunea. Pe scenă,
bine1nţelcs, caracterul lor anonim este mai lmţin evident decît la, lectură" 2 •

M.R. Ridley:

„Lyl!ander ne este mai simpatic pentru că numai vraja e de vma

dacă se poartă urît cu Ilermia şi, ca tUl al doile:t Valentin, o cedează lui
Demetrius, po cită vreme grosolănia lui Demetrius este înnăscută. In
linii mari, însă, ei nu sint dccît doi tineri atenioni, :pre1lentabili dar nediie-
r.enţiaţi , care ar putea foarte bine să fie pieşe într-o problemă de şah". 3

Meşte şugarii, Ia rîndnl lor, formează un grup de'tul de compact, chiar

dacă

„ ... Bottom se .distanţca7.ă de ceilalţi 1neşteşu„ari printr-un savoir-vivre

şi un calm care îi îngăduie să d epăşeascii. orice crizii. şi să întîropi ne duhu.
rile cu o stăpinire •de t!ine egală eu a 'lui Hamlet".4

„Bottom... e iucrezut, serios şi fantastic ... /iar/ Snug, tîmplantl, e

omul moral al grnpului ... "5

sau

„/Bottom/ este personajul cu cua mai mare greutate. Cu alte cuvinte,

ea oro, el inseamnă mai mult pentru Shtlkespeare dccit ceilalţL Lumea e
în s iguranţă atîta timp cit dă naştere unor oameni ca Bottom" . 6

1 H.B. Charlt.cm, Shalu.espcarfon Gomcdy, l\Iethnen., London, 1969,

PP· uo- 116.
Stanley Wells, Op . cit., p.
2 18.
~ ~1.R. .Hidley, Shakespeare's Plays, J,ondon, l937 , :p. 82.
4 J/J id., p. 83.
5 William Hazlitt, Ch0;raclers of Shakespeare's Plays, 1818, OxfoTd
University Press, Lond()n, 1966, p. 9
s H.B. Charlton, Op. cit., p. 119.

306
 Ca iudividual:izar<' , comparabil cu Bottom este, îu lumea duhurilor,
P uck, despre care s-a scris:

„ Puric, sau Robin- Bftiat-dc-is.praYă, este conrlurătorul cetei de . pirite.

El e lut Ariei în FisHl u,iei nopf i ele vtll'fi. şi c11 toate a.cestea este cit se
poate de ncasrmiJ,năt'lr cn „triel din Furl 1n1a„. Ariel e un împărtitor al
llrcplitţiii caIJabil de 11tilă în. faj':t dureTil0r pc rnrc le pricinuieşte. 11 ltCk e
nu . pi.lldu, nelmnaUc, zburdalnic şi ră11tăcios, carc-~i rîdc de cili pe rnre
ii zilu ăccşto „. Est~, <le fapt, 1m foarte epicureic timrcl, pnnind la cale fel
de fel de pom şi ghitlttşii ncmaipomeuirn„-" 1 •

O temă fonda.mc11tală a. piesei, rcflcr4atil şi refractatr1 întmna în

elementele rnbordornit<' şi anmcînd l1rniin;1 şi a;;upra idcntitfuţii gn111i'Lrilor
şi pPl'sotnjclor t'stc eea. a clra{!;n;;tci, lt11..rn cît se poate d3 flr<'sc iutr-o
piese• con. iderntf1 „comnJfa, drag•>stci„, îutoc mai dup:1 cum Romeo şi Jul ie/a
e consider :i.ti1 ,. tragedia tlragostri".
Această. trJnă strfLbatc pi rsa ele l:i. lUl c;1p.lt la coliHalt, coudiţio11cază
acţiunea şi conilictrl ', iar formele pe care Ic îmbracă, sî11t extrem l'C va-
riate:

„Dragostc;i este fizică, spirituala, oarbil, nesftbuiU, c~p;i c i•2asi1,

loială, nebunea. că, sfiuai:ii., rlCnorotită„ fironsr·ă, atle\·ii.nttă, crcd.i1wioasi1,
porumbel ş.i şarpe, neb1mie, mister, mtira îu prictrnia d.Ut copilii.ric, vrajă,
blestem şi binocuvintare. Dnsmimit fi >înt 1rra, g~ Joila, JJl;lccrcar de a Jo-
rnina sau de a-i vedea po al~ii ccrtinJu-sc, ba chia:r şi castitato:i„. 2

Intre Tezou şi IIipolita „nu c dragoste propriu-zisă, ci o btiHfL prie-

tcnie" .3
Lysandcr-Ilcrmia şi Dcm trins-Ilelena sî11t prot3goniştii care, ilus-
tnnd dragostea iu actiune (&pre deosebire <le Tezcu-llipolita), cunosc o
gamă largă de trftiri între fericire şi saferintf1, trfdri caracteristice p!'ntru
grupul de OaTO ţin Ca YÎJ'Stă Şi preg,'itire. I'e dn :i,[tii, parte, O a.naliză a
tipului şi a intc11sităţii ac<'s.tor trii.iri clezyă.Jule şi uuelCl trăsilturi iudivi-
<luale. În prehmgii:ea caraater.b.ării Iul Lys;rntl.er şi. Demctrius dintr-un
citat anterior, iată cîteva păreri despre Uenni.a şi Uol 0 na, enunţa.te de
acelaşi aittor:

„/ F:lr/ sînt p11ternic difer ttţiate nt.ît ca înfii\i~are rît şi cu teutpera-

ment, iar contrast11l spo reşte Yioicinnca fi.crii rui portret; şi existii momente

1
William Ifozlitt, Op. cit., pp. !l9-100.
2
Donu.ld A. Stauffur, Sh11lwspall•e's ll7urlcl of Images, 19!9, Indiana
Uniyers]ty Prcss, 1!JiJ6, pp. 60-Gl.
: Ion Marin Su.Joyeanu, Op. cit., p. 539.

307
cÎ!I ll.IÎudouă no stirnt·sc simpatia. Iklcoa mai nles atunci cîud r:red!- ·<>li
este victima nuci con. piraţ.ii pnse la cal· de 1·C'ilal(i şi atît Heleno tit
şi I!erroia cind intră }lC scenă frint e <lr obo•r ală s1m· fo1efo actului Ill."1

Prin contrast cu tinerii , Obernn ~i Titania fac impresia unei pert'c·hi

mature sau chiar înaintate in ,·irstă . Asemenea oamenilor, un.iţi printr-o
dragoste caro a fost cîndrn, sau a fost iînarf1 cîndYa , ei deapănă amintiri,
Î.)i adreseazrt rcproşmi clictate de o gelozie întil'ziată, fiecare ma.uifestă un
spirit de dominaţie faţă ele partener. Întrrzări m, cred, chiar ~i proble me
ale procreiu-ii (copil11l indian face im}ll"esi<'t mrni „copil ele suflet"). 'l'ottt ~ ".
ei nu slut oameni, ci „clnlniri"; vîJSta lor estr, cfo fapt, mitologicii. for
„drngostra dintre sexe'· ar putea părea „ru e :rnală" dacit fokforul nu i-H·
incLi1mi bru-Lat şi femeie --' spirite care îşi mai aduc aminte de cole on1e-
neşti (, pre deo ebire de zi.ni., oarele aflato in sln_iba Titaniei).
Nu esto lipsit.ii do inte1·es şi „pc<leapsa" pe care 01.ieron o pregăt<.·ţl•'
Tit-:fniei IHÎll mijlocirea florii fcnnecate C'a să o silc·11sC:t să-i cedeze ,.pu,iu ·':

„Yoi prinde rlipa eîud 'fitanfa e 11dormită / Şi-i voi picurn in Cir 11i
iteo:irea.„ / Cînd so va deştepta,/ Ea vil urmări cu sttf!etnl iubirii/ Pti.11;1
făpt:u.ră spre care va priyi - / fio cfL e Jcn, ins, lnp irnu tnur, / M:rim 11 \o i
băgăcios sau co~codan nl'obi·ăzat" . (II, l, 177- 182

Adică, pedeapsa crainlni este sft stîrneasril libido-ul crăiesei, pm1încl-r-

ln faţa unor animale cunoscute ca deosebit clo potrnte se'.\.-ual în dr1 c11H·-
lcgia E · nlui mediu. Şi nu este întîmplător că prima vietate al!upra citr~ ia.
Titania deschide ochii este Bottom (reprezentantul grupului de mcştc-~ 1 1-
gari în alo clragostci). · DupfL cum notează Jan Kott:

„Duttom este pînii la rumii transformat într-un miigar. Dar în :Jcceastil.

estivală noapte do coşmar măgarul nu simbolizează stupiditatea. lntre
antichitate şi Renaştere s-a considerat că măgarul dispune do cele a·
mari potenţe sexuale„.
Sco.nelo cu 'fitauia şi un Bottom preschimbat în măgar sint adeseo i
ţurat.e de teatre pentru a stîrni rîsete. Socotesc, totuşi, că dacit in aceste
•cene există umor, acest umor este englezesc, h1111uur noirc crud şi stat -
logic, cum se întîmplii frecvent în Swift.
Zn lta, tandra şi lirica Titania tînje~te după drngoste ani malică.
Puck şi Oberon îl numesc pe Bottom, astfel transformat, nu mo11~tnt.
Fr agi la şi suava Titania îl tîră~to }le mons tru cr1trc pat, aproape r.n fort
E1 este iubitul pe caŢo l-a dorit şi visat". 2

tM.R. Ridley, Op. cit., pp. 82 - 83.

a Jan Kolt, f:fhakc~pea'fe , Our Co1de111puriwry, Doi blecl~y. "ow Yofk.
,,9(;t, p. 220.

30!l
 „Chac;all a pict;tt-o pe Titaui<t mingiin<lu-l po măgar. !n tahl<rnl si~u
măgarul e trist, sur şi afectuos. După părerea mea, Titani a lui ~· hake-
spcar<>, mingiindu-1 pe monstrul cu cap de măgar, ar trebui . ii. se <tpropie
mai mult de viziunile teribile ale ltti Bosch şi ele grotescul suprarealiştilor.
Şi, i:iră5i, cred că teatrul mouern, caro a h·ecut prin poetica suprarl'alis-
mnl~i, a absurdului şi prin poezia brntală. a lui Gonct, poate zugrăvi veridic
aecastrt scenă, pentru prima oară . Alegerea înspiratiei vizuale l?Sto deo-
sebit ele importantă în acest context. Dintre toti pictorii, Goya este poate
;ingurul ale ciirui fantezii au pii.truns chiar mai ad.înc clecît cele ale lui
Sb:ikcspeare în sfera întunecată. a bestialităţii. ;\Iii. gîn<lcsc la Caprichos." 1

(Bineînţeles, „zugrăvirea veridică a acestei scene" nu poate fi recoman-

dabilă - şi nu numai din motive de elementară decenţă, ci pcntrn cfl,
aşa cum arată un specialist englez în licenţfozitatea shakes1lcariană, r;.·td
imri nopf i în mie3 de vară este „o piesă destul de ~sigură.», în consceinţ.ă
preferată la examenele şcolarc"2 .)

Povcste:i. lui Pyram şi a Tisbei, atît prin text cit şi prin int<'rprrt:J.rca
actorilor improvizaţi, este o parodiere a interludiilor engleze şi, în general,
a JJieselor proaste, prost traduse, prost jucate pe scenă; de asrmene~, o
satiră. împotriva exprimru·ii artificiale, bombastice şi kiperbolicP, în primul
rind a exprimă.Iii. îndrăgostiţilor exaltaţi. De aici şi un anumit par<1fl.-
lism care .se c1·ccază. între. Pyram-Tisbo şi grupul tiaerilor„ . :\fai mult
derît atît, s-a emis, nu fiiră temei,. şi ideea că Pyram şi Tisbc este o rt>plică.
la „tragedia dragostei·', Romeo şi Julieta:

„„. povestea lui Pyrnm şi a Tisbei nu este altceva decît o parodie a

piesei Romeo şi Julieta ... focă. de po acum Shakespeare a atin. limita
extremă a comediei. Scopul comediei este autoparoclierea iar înţdep­
ei11;110a ci stă. în autoînţelegere". 3

Cn excepţia lui Pyram şi Tisbe, in fiecare „grup" se fac generaliză.Ii

privitoare la dragoste.
· Tezeu, dîndu-i sfaturi Hcnniei, fericeşte fetele caro înţeleg ii. se
dedice vieţii mouahale, dar inchoie spunînd: „„. mai fericit păm.înte~te
edte trandaiirul distilat/ Decît acela care, ofilindu-se pe ghimpele virgin,/
Creşte, trăieşte şi moare în singuratică fericire" (I, 1, 76-78). Finalul
fericit al piesei va ilustra acest indemn, reluat şi 1ntiirit de proverbele
aptimistc rostite de Puck în încheierea actului III: „fack va avea parte

Ibid., p. 222.
1
2 Eric Partridge, Slialcespeare's Bawdy, 1917, Routlodge, Lon\lon,
1968, p. 45.
3 ~fark van Doren, Op. cil., p. 67.

309
de Jill a lui;/ Nu se va întim1)i.:1 nimic rău. /Tot omul o să-şi recapete
jumătatea şi toate vor fi bune şi la locul loT" (III, 2, 461-463), replică
pe care unii exegeţi o con idcră prioritarii. din punct de vedere tematic.
Tot Tezeu formulează 1n kgătură w dragostea (e adevărat, el se
nferă nu la d:ragost11a -dintre sexe, ci la drago te:& s11puşilor faţă de un
co:nducător drept) o maximii. interpretabilii. şi ca. ad de acuzare împo-
triva găunoasei exprimilri hiperhfllic:e: „D.e aceea., dragostea i:i simplitateA
împiedicată la vorbă j Exprbnă~ după. pă.rerna mea, cel mai mult prin cel
mai puţin" {V, 1. 104-105). Ideea e :înregistrată iu 1576 de Pettie, în
Petite PaUace: „Dupi~ cite am auzit, cei care iub c cel mai mult voTbesc
cel mai put.in" şi apare şi în Cei doi tineri din Vei·ona: „Julia: Nu iubesc
~i care Jşi arată dragostea. L celta: Ol iubesc ccl nrai puţin femeile care
ii lasă pe bărbaţi să alle •că iubesc" (I, 2, 32- 33),
Înainte de a trece la tema. imagi mJici, să ne amintim că Visul
Ut1ei nopţi de val'ă, „eea mai romantică... şi una dintre cele mai poetice
comedii ale lui Shakespeare (A. Anikst), l!sto roâul unei extraordinare
imaginaţii poetice oare a reuşit să îmbine tntr-un tot oTgani.zat elemente
eterogene. Piesa .reprezintă ~,o fuziune imaginatiTă a intîmplarilo.r"
(F.E. Ilalliday)„,fantezia. .. , extazlllinsuşi al romantismului" (ILB. Charl-
ton), „jocul liber al imaginaţi-ei cu întrucliipXtilc drngostci" (Donald A.
Stauifer), „jocul imaginatiei care.„ domină toate" (Friedrich Bodenstedt),
iir..aginaţia. este „firul care leagă şi dă. viaţă .ficcii.rci categorii, creînd to tuşi
ll.Il totirea1, puternic şi obsedant ca şi realitatea ... " (Jon ~farin Sadovennu).

Ca autoritate bibliografică indiscutabilă se cuvlnc citat şi Tezeu. tn

bună măsură purtător do cuvînt al lui Shakespeare, el face o serie de
g neralizll.ri tn raport cu care în't:rea;ga piesă este un cxcmplum; far ideea
eă, alături de nebun şi îndrăgostit, _poettil este stăpînit de bnaginaţie:

„ The lunatic, the lover and the poet

Are of imagination all compact" (V, 1, 6-7)
„Nebunul, indrăgostitul şi poetul/ Sînt cu totii alcătuiţi din închipllire",

.s ingura ideo neilustrata prin personajele p'iesei (nu ·ex1stă un Poet,

„poetul", ca in Timvn din Atena), trimite implicit la autor.
Tema imaginaţiei poetice în interpretarea lui Tezeu recfamă o analiză
neîngăduită de spaţiul rezervat Comentariilor1; amintesc numai esenţialul:
sub puterea unui minunat ci'taz, .Prh-irca poetuhli contempl~ cerul şi
pămîntul, da.r imaginaţia îl poartă spre lucrur1 „neştiute" şi abstracte

1 Am dezvnltat intmcitva problema în Teor·ie şi experiment în Visul

1111ei nopţi de vară, Studi~ shakespeariene, ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1976,
pp. 137-144.

310
(airy nothing -„eteric /vaporos nitnic"), cărora Io dă. săhtş anume ~i
un nume (V, 1, 3-17) - cf. Emerson:

„ ... poetul este 011rnl cam nu moş.te sau. Făcătorul de Jimbă, dind
nume hlCrurilor, uneori dnpă ap:trenţa, rrltcori d.upă. esenţa lor, fieeă.ruia
mtmelo sii.t1 şi nu al altui:i., buctu:înd astfel intelectul, veşnic rivnitor d&
separări sau hotare."1

Iar dintr-o conversiitic între Tezcu şi Hipnlit;i, răzbate şi iue~a că recep-

torii textului literar trebuie să. n.pelcze lil imaginaţie (şi Îll SN u.1 de em-
patic) (V, 1, 89-10.3; 208-21±).
Generalizări şi comentarii <·1 privire 1:1 puterea i maginatfoi asupra
nebunilor şi 1ndrăgostiţilor fac ~i pe.rsonaje aparţin1nd altor grupuri:

„Hclen<1: J,ucntrile nevrednice şi fi'trft n·ti un prct, cu totul dicpro-

portionattl ca v:1loa,re fotă. de cccai c crede ind.r5gostitul de pre ele,/ Capătă
formft şi demnitate prin dragoste; f Drago-;te, ntt pri\reşte cu ochii ci eu
mintea ... / Drn"ostca ... so Îll.)alii aill de clcs în alegerea p care o face"
(I, 1, 232- 2.3::>).
„Bot/0111: ... astăzi judccat:L şi dragostea nu prea fa.c casi:I bunii" (III,
1, 132-133).
„Puck: Doamne, cc nitbuni sînt muritorii ăştia:!" (lII, 2, 11.3)

Tema imaginaţiei se impleteşte strins ct1 aceea a „esenţei-aparenţei"

sau ,,a fr' -„a părea", discutată în Studiul int·roductiv (vol. I, p. 35-372):
„a fi" - „a fi altfel/ a imagina puternic". De fapt, dicatomia priveşte
identitatea realii şi aparenţa. identităţii în cazul a două grupuri omeneşti:
tinerii şi meşte,ngarii. Primii, sub impulsul imaginaţiei (al florii „ferme-
cate") îşi schimbă cu uşurinţă. identitato:i,~ ceilalţi „sînt ceea ce sînt", ştiu
că într-o piesă, deci ca actori, ei „trebuie să pa.răi", „să devină alţii", dar
nu izbutesc, cu mma.rea că stîrnesc ifaritate. Da.r relaţiile dicotomice sî.nt
mult mai complexe <lecit s-ar părea la prima. vedere. Astfel, apa.renta
„noii identîti•ti" a tinerilor eiite. atît de puternică înclt se substituie iden-
titil.ţii lor r ale şi din „a imagina pu.ternie" devine „a fi"', ceea ce amin-
teşte de dedublarea personalităţii în cazul lui Antonio (Furtu1u;i, I, 2,
97 - 103); Boitom, „Yrăjit" şi el de Puck, t~i resh"înge identitatea la o
existentă pur animalicii. etc. Din bibliografia critică. două. idei ale lui Stanley
Wells reţin atenţia în acest context:

1
Ralph Waldo Eml'rson, Th e Poet.
2 Pc larg în L.L., Studii shukes11earie11e, Op. cit., pp. 131-139.

Blt
 „'Pentru Tezeu, totul nu · este decît o perfoctf1 iluzie. Pe Ilipolit:a
·insă
o izbeşte faptul că ~mi ntilo tuturor & 1rn fost afectato. Ea îuL-rezi1reşte
o fortă dincolo de cea a fantcziei". 1

„Ultima scenă a piesei nu este, aşadar, nu simplu n,daos. Ea scrv~te

mai cur1nd ca emblemă. ntît p ~ntrl;l posibilitMea cît şi pentm dificultate
rea.lizfirii. fericirii în relat.iile dintre oameni; ca cmblcmr1 a faptului că
fericirea. se poate obţine numai printr-o constantu disponibilitate. a ima·
ginaţiei, prin exercitarea unei înţelegeri generoase, tH'iu acceptarea oame-
nilor aşa cum sînt, mai curînd decît prin respi ngerea lor pentru imperfec-
ţiunile de care dau dovadă , chiar ducă aceasta prcst1pnuo s!1 nutrim
ceea ce ştim că sînt iluziile lor. •rreccm cu toţii drept oameni minunaţi
prin ceea. ce ne închipuim despre noi înşinc".2

Fraza finalu. a acestui citat poate servi ca iub'oduccre la o nlt<i t emii

de întiu ft semni.ficatio in întreaga operă slrnkespea-rianft, cimoa\•krta
m11a111I ( cii.i. posibilităţi, limite).
B11rtrnnd Evnns consacrft cunoaşterii un spatiu consiclct:abil în , liake-
B'['ra•·e's Co.1?cclics în partea referitoare la Visttl unei nopţi dei:ară. Tmn~rri a
citeva fragmente:

„f.Ycclarttl magic/ nu este singuml mijloc prin care dramaturgul dife-

renţinzrt rapacită.ţile de cunoaştere ale personajelor. Aici, ca şi 'în ce!i:-
. la.lt din marile lui comedii, aceste facultăţi gnoseologice sînt prezentate
nuanţat, de la totala. lipsă de cunoaştere a lai Bottom pînă la. cvnfil-per C'e-
ţiunea lui Oberon, care este atot~tiutor. Deşi nectarul este ca.uza prill-
cipală a discrepanţei fundamentale, mai apar şi unele discrepante obti nuto
prin mijloace mai simple, precum trasul cu u:·cchea sau, ca în cn.zul erorii
iniţiale a lt1i Puck, lipsa do informaţii precise, cit.roia i se adaugă o oare-
care dozi't de iresponsabilitate.••
Uitarea profundă care-i cuprinde pe tineri, nici unul neînţel~gind
ce se îutîmp!ă cu el şi fiecare suspectînd gesturile celuilalt, constituie ba z·
etiunii piesei. Fiecare acceptă fiică şovăire schimba.rea propriilor senti_
mente ca pe un fapt firesc, a.şa cum în vis considerăm naturnle intîmplarilo
cele mai fantm;tice .••
Eroinele /Ilermia şi Helena/ ..• sînt ·superioare personaj.clor masculin~
dl'ai' prin aceea că îşi dau seama cît de nefirească este situaţia prin tare
trer, se îndoiesc şi refuză să accepte ceea ce Lysauder şi Demetrilts pri-
me.se fară surpriză.

i Sta.uloy Wells, Op. cit., p. 33.

• IM{l„ p. 36.
 PrccuTsor al lt1i Yicentio şi Prospero, Obcron Yedo totul... De la in-
c<:'put, noi, spectatorii, no aflrtlll deci intr-o poziţie favorizată, })entru e;i
putem pTh~i acţiunea nu nnlllai ca pc o simplfL coartă, ci ca. pc o dispufti
a muritorilor supravegheată de o forfă om11ipolc11 lii fi binei·oiloare...
Superioritatea viziunii noastre continuă ... şi dupft co fornwrul s-a
destrămat; şi rămîne intactă pînă la sfîr~itul piesei şi pentru totc1eaunn..
Din acrst punct de vedere lisuZ tlilci nopfi ele rnrci rste unică întro comc-
tUile lui Shakespeare, pentru cr1 în toate celelalte dc znodămîntul pune
capăt discrepanţei de cunoaştere între spectatori şi personaje. Un prin-
cipiu al metodelor dramatice shakespeariene constă in faptul că dcznodă­
mîntul comediilor, pieselor istorico sau al tragediilor nu vine niciodatii.
5i'L explice lucruri pe· caro noi le ig11orr1m, ci doar ca sit înalţe cunoaştcrcu.
personaJelor la nivelul cunoa~tcrii noastre. Prin coincidenţă, sau poatt>
i utonţionat, Visul unei nopfi de vară şi Roi1;eo ~i Julie/a - 1lie.sc scriso
probabil în acelaşi an - sint singurele în care niwln! ele cunoaştere ai
pC'rsonajelor nu-l egalează, in final, po al nostrn ... " 1•

Parcr1 în complotarea analizei lui E ·:ms, Stanley Wcll sublinfa.,,ă

cî~tigurile
pc care attt spectatorii piesei cît şi pcrsoµ,.ajclc oi lc·au realizat
snb raportul cunoa,5tcrii la cr1dere<t cortinei:

1,„. noi, coi din sală,

am , Pătruns în .lumea ele l.rnş1)1 care a înrîurit
ncţi~mile ~.meneşti •.• Şinoi /ca şi Hipolita/ ne dăh1 seama, cft întîmplările
de pesto noapte au fost o experienţă scmnlficatiyă pcntrl!- indrăgostiţi,
lnvăţilldu-i ceva despre ei îllşişi; că părf1Scsc pădurea mai matmi declt
atunci cînd au.intrat în ea. Este greu de exprimat logic această im1nesie.
,· chiÎubarea din atitudinea lui Demctrius faţf1 de Helena a fost cfcctnntă
prin mijloace pur exterioare. Nu ne-a fost înfă.ţişat nici un proces psih,„
logic. Rătăcirile prin pădure ale indră.gostitilor au avut loc într-o singură
noapte. Dar a fost o noapte fermecată, in afara timpului. Po măsură. ce
îndrăgostiţii se îndreaptă. spre căsătorie ne drun seama că ci trebuif să
fi trecut printr-o cxpericnţft necesară. dar profund tulburr1toare ~i ci
arnm sint în siguranţă, pe ţărmul celălalt. E:i1lcricnţa s-a transformat
ln ceva «cît se poate do statornic&, îmbogăţindu-le viaţa întocmai după
c·Ltm «lllinunata vedenie & a lui Bottom o îmbogă.tcşte pe a lui. Ei readuc
111 \•iaţa obişunitrL ceva din ceea ce au înYătat in lumea imaginatiei. Şi
iluzia joacă un rol în experienţa globalit a reaiităţ i i„.2

1
Bertrand Eva11s, Visul unei nopfi de rnrll, clin Co1„cdiilc lui
,C..Jial.·espcare (Slwkespcare's ('omedics, 1960), în, 'hahespcorc şi Oj•ern l!li (trad.
cle Sorin AlexanclresC'u), EPLU, 1964, pp. G44.- G50.
2 Stanley Wells, Op. cit„ p. 34.

3B
 Imagim1ţi:i, visul, iluzia, reproziută, aşada.r, forma de cunoaşte:e
„11pecili61·' i11 risl!l unei no11fi de varii. Către s.fîrşitttl carierei sale dra-
m:tti~c. Slmkespca.rc v:t relua aceste probleme 1n Furtmra. Dar în loc
de a anticipa, CtitO m:ii cu c:ile să. schiţăm o „retrospectivi" .
." ub o fonrul sau :tlta, problemele cnuoaşterii au fo-t prPzcnte in
foah.l <:-o mP.l iilc d pllli't a. ·11m; d;u· prin coerenta tratării loi: şi priu foto. irra.
unei pies î11tr<';tÎ în chil} de excmplum, reţin atenţia lmbltmiirea îmlifrrl.I·
t1icci (nu1oaşterca şi autocunoaşterea p.cin drago to şi empatic) şi, îna.into
de tM·ea ta, rhnrd.ic1. Norilor, cu care T'istd unei nopf i ele vani an îumdiri
de g~nul celor cc se pot st.abili cu Ji'·ttduna.
în a.mb Ic i1icse i11 Yiaţa 1mor oam<'ni normali („re.aU„ti." în Co11u·di1t
aorilor, p<trtc „rom:ulti<-i", parte „realişti" Îll Vis iL) se întîmp.Jă ni.;te
„înrur1·;ihHi" (sa.u „erori·') care d<tu naşt.ern comicului do situaţie. în
~:mbek pi(•sc acestea sînt pricinuite de factori „suprasensibili" (in Co111Nli11
erorilor, de ,.întîmplar ", „soartă", „vrăjitorii' · , în l'isul, de „imagin::iţiu".
„sp1ri<lnşi " etc.) şi rezolva.te de aceştia (în Comedia erorilor intervino ~i
ft:mplul din Eies, mistira creştină) - după Charlton, ]11 cadrul unei „onli11i
invcrsttte":

„/ln Comedia erorilor/ substanţa romantică încarlrcazii un tablou

r enlist, dar nn-l influenţ"ază în nici un fel. Dincoace /în Visul wwi 11opfi
de 1111ră/ pr cz iucază llll tcrnp rament normal / Trzeu/ în timp ce roman~is­
0

mul î~i trădeazi'~ substanţa, printr-un dans ftuios tua.into de a se înfiiţiş_:i. fa,
judccată". 1

In Comedia &rorilor „filozofia începe cu uinrirna", eroii fac un pa.s

m aintc către „cunoaşte-te pe tine însuţi.'' piuă cîud, în actul V, îşi desco-
perii. adevărata identitate-. In Visul unei 1iopţi. de vară apar aceleaşi pro-
bleme, cu deosebirea că pe cînd în Gomadia erorilor p ersonajele „aetive"
1e miră în timp ce li se tntî:mplă nişte lticruri nemaipomenite, în llisu l imei
t1opfi <le vară (cu o nesomuilica.tivii. intervenţie a Hermiei), uimirea se
· ~anifestă după ce ele au avut loc, ca amintire:

„Denwtrius: Lucrurile acestea par mici şi de nedesluşit, / Ca nişte

m1mţi îa<lt'părt:iţi prciilCttţi îu nori. K ermia: !mi pare că văd aceste lucrur i
cu ochi încrucişaţi,/ CinJ. toate par îndoite. Helena: Aşa mi se pare şi
mic;/ Eu l-am găsit pe Demetrius aşa cum găseşti un giuvaer,/ Al meu
şi nu al meu. Demelriu : Eşti încredinţată că sîntern treji? Mie mi se pare/
Că mai dormim, că vis1Lm ... " (IV, 1, 18G-lfl3);

i II.B. Charlton, Op. cit., p. 113.

314
 „Bottom: ... Am :wut o vedenie cu totul şi cu totul minunată. Am
antt tUl asemenea vis că mintea omenească nu poate spune ce foi de vis
a fost etc." (IV, 1. 203-204).

(Importanţa replicilor reiese şi din alăturarea lor, şi din aşezarea lor

la sfîrşitul scenei care -pune capăt tribulaţiilor protagoniştilor aflaţi i11
puterea florii fermecate, _precum şi din repetarca.!insistentă a cuvintelor
seems ,;pare", meiJ1înks „mi se pare", „cred", şi drcam „vis"; „a visa"),
Şi totuşi, experienţa clin pădure nu parc să stă.Tuie multă Yreme în
amintirea tinerilor; oricum, dacă ar fi să-i comparăm cu nuntaşul din
Balada bătrînului marinar (S-amue11'. Colcridge) care a fost victima unei
a1entnTi fantastice asemănătoare, ei nu au devenit ,ma.i inţelapţi" (tciser ).
lluntcr atrage atenţia asupra unui amănunt c~iTem de semnificativ in
ceea ce priveşte em1oaştcrca ca lecţie neasimilată:

„ln scena finală. indrrrgostiţii rîa c:i1 hohote de hrnpţiilc db1 pi sa jucată
in faţa lor - ironie pc care se cu>ine să o ses.izrLm. Eroii involuntari ai
unci piese de dragoste, regizaţi şi supravegheaţi do dulmri, acum cit se
poate de conştienţi, sint spectatorii superiori ai unei alte piese. Împreuni
<'U ci putem rîde pe socoteala meşteşugarilor; daT Tîdem şi pc socoteala
lor'".1

lu felul acesta~ numeroaselor forme explicite alo mnorul11i din piesă -

umor de situaţie, de caracter, de limbaj; naiv, gras, rafinat, rustic etc. -
li se adaugă un aspect aparte al „comediei umauc": hazul pe socotcafa,
ltora, de fapt, haz şi pe socote~la 11oastră, a tuturor ..•
Heproşul estf! vechi de cînd lumea pentru că la fel de vechi este şi
fenomenul, înveşnicit şi în proverbe: „rîde hlro de oală -sii:ută", „rîde
rupt de cîrpit", „rîde dracul de porumbe negre şi pe sine nu se vede" etc.,
„the kiln calls the oven burnt hoa:rth" („cuptonil de a-rdere îi spune cupto-
rului de copt vatră ars1L"). Precizarea. e utilă pentru că in jurul unei gene-
r.aJ.izrui cu caracter de proverb: „the r aven chides blaekness" („corbul
judecă negreaţa"), în Troilus şi Cresicla, actul II, scena 3, ha.kespeare
atacă fo mod explicit {spre deosebire de „Hprn9ul" .din Visul tme-i nop/i
i1e vară) un personaj „orbit", Aiax,_prostul trufaş care se intrcabă.lndignat:
„De ce să fie un om mîndru? Cum se naşte şi cum creşte mîndria? Eu
unul uu ştiu ce este" (II, 3, 159-160). tn · plus, orbirea lui Ainx este
motivatu - prin prostic şi ingîmfare.
Motivări evidento pentru orbire.a tincrjJor din Viml m1 există, de~i
putem presupune o doză de ,;superioritate" (d. „spectatorii superiori"
u1 citatul din Runter), _predispozi.tia oamenilor de a-i critica pe alţii etc.
1 G.K. Hunter, Op. cit., p. 10•

.315
Inuiiercnt do motivări, în piesi't există însă constatarea unor stări de fapt,
constatare de-a d.reptnl tragică, chiar tlacă stlrncşte ilaritate in anumite
situaţii: uităm, cîteodalâ foarte repede, C.l]Jerie11fde prin care am trecut.
Cel puţin de la o anum.ită vîrstă în sus nu ne mai recunoaştem în
sce11elc romantice din î"·isul, de parcă nn-au fost întotdeauna străine exal-
tările nebuneşti ale dragostei, Yraja pi'tdurii într-o noapte de vară, fasci-
naţia lunii şi a razelor ci încărcate de polcn 1 , chemările fanteziei descătu­
şate, nrni reale ca re<tlitatca, însăşi; am rupt din calendarnl vieţii noastre
lllrle giHbejito pentru a Ic înloClli cu file noi, albe şi negrăitoare sub cer-
neala de tipar a stivuitelor datări. CLt bună sau fi'Lră bună ştiinţă am omorît
visu.I tic altădată - Vi ul 1111ei nopfi de vară. Nu mai este acum, înseamnă.
cd. nu a fost ni ciodată„.
Uitrtm - vai, cît tle repede - e:\1ierienţa unui îngrijit spectacol cu
Visul unei nopfi de i·anl, trăirile cinstite pe care le-am înceICat dacă. am
de păşit dt de cit condiţia spirituaJrt <t liti Bottom - opacita,tea (nu am
ziA .,prostia," !), lipsa de empatie şi simpatie, snobisnml, morga de împrumut,
superioritatea şi toate celelalte. la:r dacă pe deasupra mai sîntem şi critici
litemri san regizori, deci foa.rte superiori, cinel plecrtm de la acest spectacol
bun sau foarte bun, în loc si1 apreciem înci1 o dată şi încft o dati1 perma-
D•'nta calmă a valorilor din T"isul tmei nopfi de wrrI, visăm, proiectîndu-ne
îu âilor, mai degrabă la din ce .î n ce mai noi ) originale puneri în scenă
ale •'ttpotl verei lui Shakespeare, preccdrntul fiind creat de mult (adaptări
ca, 'l'h e Merry Co11ceiled Ifomo1us of Bottom the- Wcai:er, 1642, The
Rni,·y Qucen, CLl mn7.ici'L de Purceii, 1602, versiunea lui Garrick The Fairies
172J, clin care lipsesc meşteşugarii, producţia cu iepuri vii a lui T:ree din
rnn etc.) şi sîntem înclinaţi să vedem lucrurile cit mai altfel, poate chiar
ca Samuel Pepys: „Oca mai insipidă şi ridicolrt piesi1 pe care am văzut-o
vrco<latit" (1662) sa n ca Derck Traversi: „Ou greu s-ar putea spune că
Visul unei nopţi de vară este ... ma,i mult decît o ornamentaţie (piece of
decorution) delica,tă şi fără substanţă" 2 •
Lumea de imagini, metaforele? Avem ueyoie ele imagini şi metafore
noi, cit mai bizare, cit mai abstruse, cît mai chirc, cît mai în consonanţă
cu propriul nostru veac ... De parcă imaginile şi metaforele din Visul nu ar
fi veşn-ic noi, pcntrn fiecare generaţie şi pentru fiecare din .vîrstele inteli-
1 După Carolino Spurgeon, luna este imaginea cea mai frecventă în
Visul (apare de 28 ori): „Influenţa şi prezenţa llmii so simt pretutindeni,
în mare măsură da,torită imaginilor, începînd cu primele versuri, cinel,
nerăbdători, nobilii rnuuărft zilele care-i despart de nuntri după dispariţia
Junii vechi şi apariţia celei noi... şi sfîrşind cu versurile lui Puck care ne
spune că «lupul urlă la lună » ... (Shakcsp eare's Imagrry and what it tells
11s, • 1!)35, Cambridge Uninrsity Press, 1Dl>5, pp. 259- 261.
2 Derek 'fraversi, The Young Dramatist, în 'l'he Age of Shakespeare,
1956, Penguin, IIarmondsworth, l!)l).f, p. 183.

316
i;cntc alo unui om; de parcă lli sa nu ar fi o metaforă '111 ea însă~i prin
bogr1tio şi supremă calitate poe tică, cxempliiicînd <";;haustiv continutul
celor două tipuri do metafore pc care le disti11gc Lucian DI:iga:

„Cit timp omul (încă nu de tot «om o) trăieşte în afară de mister,

fără conştiinţa acestuia, într-o staro nctnrlmrată do cchilil>rn paradi.
siac-animalic, el nu întrebuinţcm1r1 dccît mcfafora. plnsticizantă, cerntll.
de elczacordul dintre concret şi abstra.ctiune ...
/Cllclalte metafore/ au un caracter reyelator, deoar ece <'le anulează
înţclc ul obişnuit al faptelor, substituindu-Io o nouă vizinne. Aceste
metaforo nu plasticizcazr1 numai n.işte fapte în mltstira ccruti'1 de drficien\a
numirii şi expresiei lor directo, ci ele suspendă in\clcsuri şi prodamă altcle".1

1\luzica, versurile, muzicalitatea versurilor... Le-am uitat demult.

incl't de i1e băncile şcplii primare, înci1 ele po la iuce1rntul . ccolnJoi; sîntem
antfarnzica.li; dintre yechile instrumcnto mai acceptăm toba, proliferatu.
prin strrmepoţi co seamănit tot ma,i mult cu nicoyaJclc şi cutiile de co:1 -
sc:rvc. Sîntcm întrucitva„ intrucîtva mai receptivi la analiza structurii
muzicale a piesei („structura" este pentru noi floarea ferm cată a lui P1.1ck):

„fatit pavana maiestoasă a îndrăgostiţilor ele l::t curte, Tezcu şi Hipo-

lita, subtili şi demni. Iată menuetul formal al tinerilor îndrăgostiţi, fiecare
schlmbîndu-şi partenerii pînă cînd s-au epuizat toato variaţiunile posibile.
Iată baletul craiului şi crăiesei zînclor cu alaiurile lor aeriene. Jatii. bur·
lcscnl vas de deux dintre Titania şi Bottom col cu cap de măgar. Şi în
cl1ip ele coda, iată dansul de tapi şi satiri din foarte tragica comeclie a lui
Piram şi Tisbe." 2

Am uitat pină şi una din cerinţ,ele fundamentalo pc care le sati~face

numai adevărata. operă. de artă, accesibilitatea ( cîndva, am apreciat-o I).
Or, ca atîtca alto capodopere shakespeariene, şi Visul a.re de spus cite
cern crlor "mai diferite categorii ele cititori şi spectatori, inclusiv săteanulu i
englez şi, pînă la nu punct, săteanului romfm. Ion Marin Sadoveanu
i·enmrca odinioarit:

,„„ spiritele din Visul, de ongmc celtică - deşi amestecate, în voie,

cu clemente mitologico: 'l'itania - 11e conduc în mod fatal la acea noapte
de jocuri nebune populare, un fel de rest dionisiac, bine cunoscntil. în tot
Apnsnl: uoaptca Siîntnhii Ion. Aceasta e noaptea mie:mtui de varii;

1 fa1ci:tn Blaga, (]eueza metaforei şi se11s11l e11lt11rii, l!l37, în Tril<Jgia

cu!forii, :ELU, · Buctm\ti, 19uG, p . ;,oso.
~Donald A. Stauffer, Op. ci/.„ p. 50.

317
cf~se petrece la Atona, po timpul lui 'rbcscu, lttcrnl llll are i mport<\llţă
pentru Shakosp caxcl E crcdinta că această noapte (ca noaptea Sfi11t:1l11i
Andrei la noi) are puterea să fară să iasă la SLtprafaţft toate nebuniile creie-
rului omenesc cari cloceau de mult." 1

Iar Andrei Brczianu stahilcştc o altă lcgăt11rii.:

„Noaptea iubirii şi logodnelor, •brgin thc. c woud..- birds but to ronple

now~ (IV, 1) (Saint Yalent.ino, 14 febrnarir, pnntrn oreidcntali) o 1Jră
hunii. cu Dragobotclo tozatJTului nostru do folclor (2-! fe bn.i.u·ic), 'ii.rbă­
toarca de loguduii. şi împrcuna:re a pfLSărilor 1··2

Nu are nici o importantă faptul că S.f. Andreie sărbătorit la 3() 11oie111-

brie şi Dragobetole se mai chcamii. şi Dragobctc-rnp-<le-primftV•trii. t2-! fe-
bruaTie sau, după I.A. Candrca, 3 martÎ\'). • hak •spcare îusu')i, în· iute
de a sublinia că St. Valentino „a trecut", ~· orbrştn drspre „ritt al11l lunii
mai" {Tlie rile of May, IV, 1, 132), ceea cc nu . c prea p otrivi'. to n1 .,miez
tle vară" ... Sînt amiimmte pe care Ic putem Hita [:î rit nrnst rfLri de con-
ştiinţă; alte lucrmi, infinit mai de tTebuinţă nouă tuturor, ri0 cer meru
readuse în focarul conştiintei.

L. L eriftl1i

~Ion :U~Hin ~adove~:in, Op.~it., p. 538 .

.. Andre1 ~rcz1an~1, T l 'Ul lui 8hakesp~arP recitit de Pcicr Brook în T
laţu, ed. Dacrn, CluJ-:'fapoca, 198:3, p. 2l6. • rans--
NOTE:

1 Emu legendar antic lji Iiu a] regelui Atenei căruia i-a urmat fa tron.
Printre marile sale fapte eroice, un.a din cele mai \"Cstito este uci-
derea minotaurului, llll -monstru jumăt<itc om jumătate taur.
Atenienii, înyinşi de Minos, regele insulei Creta, fnscserft obliga.ţi
să trimită, în fiemre an, 7 tineri şi . 7 tinere, care serveau drept
hrană minotaurului, închis în labirintul construit de Dacdal11s.
Pentru a scăpa Atena de acest tribut Thcseu a mers în Crettt, ca
unul din cei 7 tineri şi pătrunzînd în la.birint a ucis minotaurul,
cu ajutorul fiicei lui 1.Iinos, Ariadna, care se îndrăgostise Ide Thcscn.
Ariadna i-a dat totodat.1. acestuia un ghem de aţit pentru a-l drs-
fă.şura, înaintînd în labirint, şi a-şi JJUtca gă.si astfel drumul la îna-
poiere. Theseu a fugit apoi din Creta, împreună cu Ariadna„ pentru
a scăpa de minia lui Minos, dar a pără.sit-o în insula Naxos.
Ca rege al At.enei Theseu organizează o expediţie împotriva amazoa-
nelor, capturînd-o pe Antiope, sora reginei, cu care s-a căsătorit.
După. o altă legendă, Autiope era regina. amazoanelor, iar Hipolita
era sora ci care a venit să o scape din ca.Ptivitate, dar a fost învinsă
de Thcseu. Shakespeare se conduce, în piesa de faţă, după legenda
refatată. de poetul Geoffrey Chaucor în Povestirile din Canlerbury
(1386), în care Hipolita este regina amazoanelor şi nu Antiope.
Fiind învinsă de Theseu, se căsătoreşte cu el
2 Deşi Theseu îi spune IIipolitei că. mui sînt patru llile pînă la ziua. nuntii
lor, nunta va avea de fapt loc chiar a doua zi, după întîmplărilc din
noaptea care urmează scenei de faţă..
S Luna, sub influenţa căreia 'Sll desfăşoară intreaga piesă., a1rnre ca
imagine dominantă tlin primele replici ale personajelor.
4 Aluzie la faptul că din moştenirea fiului i se plă.tea mamei sale, san
mamei vitrege, o pensie viageră, ceea ce micşora averea moştenitrL .
6 Numele personaje1or sfit luate de Shakespeare din cliierite izvoare.
Theseu şi Hipolita se întîlnesc la Chaucer. North, Plutarh etc.
Philostrat apare în opera lui Chaucer, l'ovestirt1e din Canterbury.

319
 Din traducerile lui Thomas l'Îurtl1 u illlprumutat numele Egcu
{Egeus), Pcregina (Pcrigenia), Eglcca (Acgles) şi Antiopc (.\utiopa)
(Act II, se. 1). Numele personajelor Lysandcr şi Dcnwtrius ei·au
foarte rftspîndite, dar probabil sînt luate tot din opera lui Plutarh.
6 Pentru a sttblinia identificarea eroului si1u cu personajul mitologic,
Shakespeare îl înfăţişează pe Thescu reamintindu-i Hipolitci că. a
cucerit-o cu spada.
'I Conform uncia din legile lui Solon (arhonte la Atena, - cca. G-l.0:-
558 î.e.u. - şi autorul binecunoscutei constituţii democratice a
a{'estci cetftţi), tatăl avea drept de viaţă şi de moarte asupra copiilor.
8 O primă aluzie la faptul că piesa arată în repetate rînduri contradicţii
intre datele furnizato ele simţ1ui şi raţiune.
9 În Grecia antică nu existau ci11ugăriţc şi mi1năstiri, instituţii care
au apămt dc-abin. în Evul Mediu. Dar membrele unor comunităţi
de fclllei celibatare din antichitate puteau fi denumite ri1lugăriţe
tle contem1ioranii lui Shakespeare, pentru a folosi un termen binc-
··nnoscn t tuturor. 1n scopul înţelegerii tmor asemenea situaţii în
lu mea veche, Thomas 1 orth, traducătornl lui P lt1tarh, recurg~ la
1le uu mirca „călugăriţe", pentru fecioarele vestale sluji ud templul
Z<'iţe i Vesta la Roma.
Diana, zci(.a lunii şi a vînătorii, primind de la tatăl său Jupiter
aprobarea de a nu se căsători niciodată, căpătase şi atributul de
zrită a castităţii şi devenise, prin urmare, ocrotitoarea femeilor
cnli bat11rc. Făcînd-o şi stăpînă pădurilor, Jupiter îi dădu Dianei
un cortegiu de nimfe pentru a o insoţi pretutindeni şi a o ocroti.
'l'heseu o numeşte rece, deoa,rece nu cunoaşte sentimentul cald al
iubirii şi stearpă din cauza castît11ţii pc care şi-a impus-o.
10 Unii come11tatori văd în dragostea pînă la idolatrie a Helenei pentru
Demetrius ceva asemănător cu dragostea Phedrei pentru fiul sftu
vitreg Hippolytus, în drama lui Seneca, cu acelaşi nume, în care
Phedra se hotărăşte să-l urmărească pe Hippolytus oritmde s-ar
duce, cum il urmăreşte şi Helena pe Demetrius.
11 i\Ilisură. de lungime egală cu aproximativ 5 kilometri.
12 Sărbătorirea zilei de îutîi Mai era foarte răspîndită în epoca elisa-
betană şi avea loc în pădurile din vecinătatea oraşelor, fiind însoţită
de j oc1ui, cîntece şi veselie, spectacole rudimentare de b ilci etc.
13 In mitologia greacă Cupidon (Amor) are două feluri de săgeţi: unele
de aur cu care provoacă dragostea şi altele de plumb, datorită
cărora cei loviţi resping dragostea. Legenda se întîlneşte în Meta-
morfozele lui Ovidiu, Cartea I, 468, bine cunoscute de Shakespeare,
după. cum rezultă din numeroasele legende preluate din Metamorfoze.

320
 Nu e te exclus insă ca Shakespeare sl fi fost influenţat de poemul
lui Christopher 2\Iarlo\\·e Hero şi Lea1ulrn.
14 Dupi1 cum carul Inuonei era tras tle pittmi, carnl lui Venus era tras
llfin înitltimile crre,ti de porumb ei argintii îndrăg osti(i, care se
sărntau între oi. Shakespeare se referă la porumb eii lui Venus şi
în strufa finalft din poemul Venus şi Adonis, scris în 1593, cu un
an satt doi m'.l.i înainte de 11 scrie Vist1l unei nopfi de VMll.
15 Didon<t era fiica regelui din cetatea Tyr (pe coasta Libanultti). Soţul
fiindu.-i ucis, ca ajurat sl't nu se mai recăsittoroaseă şi a părăsit Tyr-uJ
însoţit ;], ele mai mul ţi nobili, îute1Ueind cetatea Cartaginei (pe coasta
Tunisiei), şi devenind regina acesteia. Cum regele vecin, Hiarbas, a
căutat sit-i irn1rnnă să ~e căsătorească cu el, ameninţ.înd Cartagina
cu r1tzboi, şi cum poporul cartaginez era favorabil acestei căsătorii,
Di dona a înălţat un rug· funerar, pe care s-a înjunghiat pentru a
nu-şi călca j urămîntul. Virgiliu, în Eneida, schimbă legenda, în sensul
că după căderea 'l'roiei, Enea, în drum spre o nouă ţară, ajullge
la Cartagina, unde este bine primit de regina Didona, care se în-
drăgosteşte de el. Zeii însă, hot ărînd altfel destinnl lui Enea, ii
poruncesc să-şi continue călătoria şi atunci acesta părăseşte Carta-
gina, ceea ce o dctenniru't pe Didona să se sinucidă de disperare.
Din punct de vedere istoric însă, între cr.clcrea Troici (1184 î.e.n.)
şi întemeierea Ctutaginei (853 î .e.n.) sînt mai mult de 300 de ani.
16 IIenuia foloseşte în replica sa versul iambic rimat. Dealtfel, număru l
versurilor împerecheate se ridică la peste patru sute, în întreaga
pi esă, Shake peare găsindu-le în acea perioadă a creaţiei sale lite-
rare ca fiind cele mai potrivite pentru con(foutul lor sentimental.
In pies ele sale ele mai tîrziu el preferă versul alb pentrn situaţii
asemăniitoare acelora din piesa de faţă .

17 Din schimbul de replici tăioase dintre Hermia şi Helena în act. III,

se. 2, afl[tm că Helena este înaltă şi blondă iar Ilermia măruntă
şi brunetă. Faptul că atît Lysander cît şi Demetrius sînt amîndoi
îndrăgostiţi de bruneta Hermia ar putea fi o aluzie la farmecul
nefast pe care l-a exercitat „doamna brună" din sonete privitor
la prietenia dintre Shakespeare şi acela căruia ii dedică sonetele
sale.
18 In original este vorba de o comparaţie cu steaua polară, comparaţia
implicînd ochi striducitori, călăuze, în acelaşi timp p entru îndrii·
gosti ţi, ca steaua pulară pentru corăbieri.

19 Dialogul care începe între Hermia şi Helena foloseşte stichomitia, o

tehnică prozodicft dramatică preluată din teatrul antic grecesc.
Aceasta consta dintr-un schimb de replici scurte, de cite nn singur
vers. Versul iambic pentametric, caracteristic pieselor lui Shake-

321
 speare, este păstrat şi în cazul stichomitiei, devenind tnsi aneort
vers rimat.
Versurile stichomitice s1nt folosi.te deseori pentru exprimarea unui
dezacord puternic sau a unui conliict intre două personaje, deşi
pot ajuta. şi la obţinerea unor efecte comice, de exemplu în
Oomeaia Ernrilor.
20 Metaforă. desemnlnd zeiţa lunii, care în textul original a.pare sub
numele de Phoebe, alt nume dat zeiţei Artemis (Diana), ca o formă
feminină a numelui lui Phoebus (Apollo), fratele ei.
Se pare, totodată, că Shakespeare se referă fa o luru1. pliru1. oglin·
dindu-se în apa Iacului, deşi la începutul piesei situează scena ca
avind loc în faza de lună nouă (rnplica H.ipolitei).
21 Referirea Ilermiei la vremea strinsci sale prietenii cu Helena apare
ca o pregătire pentru scena străbătută de o ironie crudă a certei
care \a izbucni intre elll, în aot. JIT, se. 2.
22 Cuvintele Helenei constituie o aluzie ironică, deşi inconştientă, Ia
îndrăgostirea Titanici de J urubită., în actul II.
23 In perioada veche a mitologici greco-romane, Cupidon e considerat
orb.
24 In traducerea operoi lui Plutarh, Thoma.~ North arată clb meşteşugarii
erau cca mai numeroasă şi mai puţin avută dintre cele trei claso
sociale în care Theseu ii 1mpărţiso pe atenieni: aristocraţii, agricul-
torii şi meşteşugarii.
25 1n desiăşurarea acţiunii legendei antice, Shakespeare introduce aceste
personaje, umili meşteşugari ai vremii sale. Pentru a accentua
caracterul c.ontemporan al acţiunii sustJnute de eler dramaturgul
le dă nume englezeşti Am tradus nnmele proprii (aşa cum dealtfel
au fă.cut-o tălmăcitorii în rusă şi germană), 1ntrucît ele echivalează
clar cu cîte o poreclă. Shakespeare a relevat umorul scenelor cu
meşteşugari şi prin acest procedeu onomaJ1tic (n. tr.).

26 Aşa după cum apare în mod obişnuit 1n piesele lui Shakespeare, ca.
şi în alte pieso din epoca elisabetană, personajele de rang social
inierior vorbesc întotdeauna în proză.
87 Titlul scenetei constituie o ironie la adresa titlurilor pompoase alo
unor pfose contemporane, ra de exemplu aceea lui Thomas Preston
(cca. 1570): Prea trista tragedie, în care se gases.c fi scene pline de
pZăciită 11eseZie, şi car.e conţim viaţa regelui Oambyse al Persiei.
ln ceea ce priveşte legenda. lui Pyram şi a !ni Thisbe, aceasta era
bine cunoscută publicului englez, constituind şi tema unei balade
p.opulare, pi .llngl aceea a. mai multor p-0vcstiri şi dramatizări
foarte răsplndite Jn evul mediu. şi în epoca Renaşterii în Europa
occidentală. Tragica poveste este relatată. ae Ovidiu în Metamor·

322
 (<>:;e (C<trtea a IV-a, 53-113) şi a fost inclusă. tlo Geoffrey Chaucer
(sec. Xl \') in Lcgcoda bunelor ft'mei.
28 Eroul mitologic H1·rcti'T • considerat. semi.zeu, ca fiu al lui Zous, era.
ve:itit î•1 l genu te mi nlogice pC'ntnt cete douăsprezece munci
supraomene~ ti p c care a trelrnit să Io iitdopliuc>:iscil în urm.a poruncii
pri mite din partea prcot~sd l'yt-J.1.fa, tind a cerut ora.colului de la
D.ilplll să-l iitLlru ui.:zo cum sfi ispiişcascii o crim.il comisă. în stare
do n bunic.
H enmle ern. un }lt' r:!Ollllj foart e poirnlar într-un mate 1mmăr de
product ii Jra.matic · din ar.ea vnrn1e, popularizat în special de tra.-
dtteer a piesei !ni emi rn: ll ure1tles Ot'lacus, efectuată. de J. Studley
(1581).
Al ttz ia lni Slrnkespear este insi considlJrată să fie la o piesă care
s-a icn.litt şi tu care lfrrC11le avea tm rol violen~ şi' zgomotos.
29 Pt'rson:1juJ Bupe-P L~ id, ap:i.re în comedia. lui Thomas Dekker şi Tho-
mas ~foldlctou Pul! (1irtunoasâ, pubJicatii în amu 1611, mult, prin
urm;W', dupil. ce lrn.kespc:;re scrisese Visul unei nopţi de varii.
Sîut însă toare int!idile că. draruatu;gul se referft la o sursă folclo-
ric-ii. iu pit'sa de faţă, tutdc, în origillal, se vorbeşte de un personaj
caro j oitcă. un rol Îlt cam rnpc o pisică.
80 Fibu~ = Phoebus -1.pollo, zeul soarclt1i (în pronunţarea lui Juru-
biţă).
81 1n vremea. lui Shakespeare şi încă runlt timp după ol, femeile nu erau
aeceptate să facă parte din trupele de teatru. Ca urmare rolurile
fe minine erau interpretate de băieţi sau bărbaţi foarte tineri.
82 Personajele: ma.ma lui Thisbe, tatil.l lui Pyram şi tatăl lui Thisbe
nu apar Î1l scena. rcspootivă din actul V. Probabil Sht,kespea.re
intenţionase sfL-i facă. sit apară numai ca. figuranţi contempliud
sfîrşituJ tragic al eroilor dramei.
33 tu nemea lui Shake pca.re bărbaţii îşi vopseau, în mod obişnuit,
bărbile.
34 Aluzie la. chelia datora.tă bolilor venerice (Corona Veneris), pe care
englezii din acea vreme b considerau foarte răspîndite în Franţa..
35 1n oriţfaal „oricum ar .ti coardele arcurilor, rupte sau întregi". Străjile
Londrei aveau uneori obiceiul să so scuze ciud nu veneau la o întîl-
nir ~. invoci nd motivul că „li s-a rupt coarda la. arc" (n. tr.).

36 în scena d!1 faţă ap~r zinele şi spiridt1şii care conform legendelor

p 'ipul~rc ptm stăpînfr , nDaptea, pe întreaga natură, crcind o
atmosferă. ci magic şi dsarc, cure tulbură profund mintea oameni-
lor. în pecial această atmosferă atinge graditl să.u de intensitate
cel mai înalt iu noaptea. mie'llllui de varr~. adică la 23 iunie. Este
acea noapte a anului stă.pînită do vrăji şi spiriduşi, in care tinerii
îşi puteau afla, confor m credinţei populare, ursita, - anume cu cine
 aveau să se căsătoreas<fft - ~i t::tJ'<' sngNeazit tototlati\ dselc ct!r m:ii
fantastice, caro pot sb'ăbato o minto omenea cil. Credem că ideea
prezentării pe scenă a lumii zîuclor şi duhnrilor pădurii pruhal ii
că îrrnolţi c în mintea lui hak<>spcaro în timii co scria Jlo„;eo ş-i
Julilla, motiv pentm rare l\Ccrcutio rostcşt tirada, pridtoare la
Regina Mab (act. I, se. 4). prezentam ca o HginiL a, zînelor, - fiirit
nid o le„ăturit, dealtfel, cu piesa de faţă, în afară de referirea la
aceca~i !tune a, fantasticului.
37 Personajul Pnr.k rste prezentn.t ca un drăcuşor. sau michidută poznaş
şi de C'Ori ră. utăcios. Numele său este preluat din \Cehea mitologie
scaudinavă, în care apare în forma p1'tki (în engleza yeche puca,
forma înrudită. cn 1n'xy-11i[ries, duhurile rihtfăcătoaro din folclorul
rettir din Cor111rnlt, în sud-vestul Angliei).
l't1ck rste întîlnit şi îr, ·;cchile Jcgende eng]e.ze, în care. se comportă
ca un spiriduş făcînd tot felul de glume poznaşe, fără slL aparft,
totuşi, ca un duh de care oamenii trebuie să se teamr~. în fokl ml
englrz el este cunoscut, mai obi~uuit, sub numele de „Robiu-Hnn-
Băiat" , după cum rezultă din prezentarea pc carn i-o face zîna,
in sr,cna do faţă. Shakespeare îi. atribuie unele din calităt.ile lui
ll.lel't.u, după cum apreciază Stanley Wells, unul din comentatorii
11irse.i. Oreclem totuşi că„ mai eurînd, îi atribuie unele din trăsăturile
zculni sca11dintw Loki, omologul lui l\Iercur în mitO!ogia, veche
g<'Tmaoică, Puck şi Loki frtcînd amindoi parte din aceea5i lume
nordică de fiinţe supranaturnle. Menţionăm totodată, că în piesa
lui John Lyly, Galathea (scrisă înainte de 1588), întîlnim un Cupi-
don autor de pozne răutii.cioase, care îm1mtmutii şi el ceva din tră­
sftturile lui „puca." . Nu se poate însă, spune că personajul lui Lyly
l-ar fi inilnent.at pe Shakespeare.
S8 Dialogul în versuri rimate cn care începe actul II, urmăreşte să con-
stitnie un contrast izbitor între lumea meşteşugarilor, cu care se
încheie actul I, şi lumea zînelor şi spiriduşi.lor din actul II, cu
atlt mai mult cu cît în tentrnl din epoca elisa.bctană nu existau
nntrart şi nici decoruri.
39 Ideea esenţială a, cîntecului zincj este că întreaga, na.tură a parţi ne
lnmii fiintrlor supranaturalo şi prin urmare acestea. colindă după
yoic în pnrcurilo şi terenurile ingritditr, deşi sînt proprietate parti-
culară, strict ocrotită de Jrgile Angliei. ·
40 Globul („sfera") lunii, în ·istrmnl cosmic al lni Claudiu Ptolomen
(src. II e.u.), - care situn pămîntnl in centntl uniYrr ulni -- rra
sforn cea mai apropiatr1 din tele uonft sfere care îneo11jurau globul
terestru. '.L'errueuul ,sierii" (sphr re) nparr, în te.rtnl shakespearian,
in conconlanţit cn concepţia acel or vrcnrnri. conform căreia luna
crn fLwLft intr-o sferă cri~talină gă. unoasă care .se înviJtea îu jurul

324
 pămîntulu1. Referiri Ic fa univers, di u u1wr;L lui ;-; liak1'$ pear ' urmează
să fie înţelese
în lumina celor de mai su<. Galileo naJjlt·i, <le aceeaşi
vîrstă cu dramaturgttl, şi-a pulJlfrat opera prin ca re dcmoustra
că pămîntul şi planetele sc indrtesc· în jurul soarelui, abia în 1632,
mult după mom"tea hti hak!.'spcare.
41 Lumea cleganti"t, at.ît bil.rbati cît ş i femei, purtau bijuterii in urechi.
l\Ii"Lrgă.ritarole erau de reg ulă asoc iate cti pid\tt1rilc de rouă, uin care
se considera că puteau proveni, 1lupi'L cum afirmă l)liuiu (23-79
c.n.) ca şi alti autori antici .
42 Puck este cel mai putin ct()ric dintr() dnluuilc lumii zînclor.
43 Oberon, T 'gclc zinelor şi spiriduşilor, ntl e un personaj mitologic mitic.
Arătînd că vine la Atena, din Inuia, spre a ursi o cii.snicio fcricitii.
lui 'l'hes3u şi Hipolitei, se pare că Shakespeare vrea să îl atribuie
mitologiei indiene, deşi îi întîlnfo1 numele pentru prima oarii. în
literatu.ra RenaştN·ii franceze, sub forma A uberon, dcscmnînd un
pitic, mare maestrn în magie, a cfLrui origine poate fi căutată in
legendele gcnuanice în care apare piticul .\Jberich, regele spiridtt-
şilor. Acesta domneşte într-o pădure unllc face sii. se riHă cească
toţi cei ce o străbat, arătîndu-şi in diferite .feluri -puterea faţri de ei.
Nu este exclus ca anumite trăsături ale lui Oberon sit provi ni"L şi
din vechile legende celtice ale populatiei băştina şe din Anglia, legende
care s-au pi"Lstrat în folclorul iJlandcz.
•Îll orice caz, personajul Oberon (rege al zînclor, fiicînd şi el călă­
torii înnoptaţi sii so rătăcească în pădure, snpuuîudu-i apoi vrăjilor
sale) este preluat din povestirile f.rancezult1i Huon ue Bordeaux,
traduse în Anglia de lordul Berners, în jurul anului 1534. Berners
îi stabileşte şi ortografia engleză.
înainte de Shakespeare, regele Oberon apare în poemul lui Ed-
mund Spensc.r, Crăiasa zînelor şi, cam în acelaşi timp, într-una di·n
pi esele dramaturgului Grcene, James IT', unde e denumit Oberam,
regele zî,wlor. Oricum, Obcron, ca şi Titania au, în piesa de faţă,
uncie mttnifestări şi trăsi"tturi care îi apropie de romantismul medie-
val şi de zeităţile clasice şi au puteri mari asupra naturii şi oame-
nilor, pe ca.re le exercită, însă, spre binele acestora.
44 Servindu-se de o veche baladă, privitoare la poznele şi farsele fui
Robin-Bun-Băiat, poetul şi autorul dramatic Ben Jonson, prczintii.
un portret complet al popularului spiriduş. Supus ordinelor lui
Oberon, el este de faţă la jocurile uoctu.rne la care parti cipă cu
nenumărate pozne. D1tcii. întîlneşte călători întîrziaţi îi face sit se
rătăcească prin păduri sau locuri mocirloase. Li se înîă\ iş eaz 5.
cînd ca un peşte, cînd ca un bou sau un cal sau un cîine. D acă
descop eră tineri şi tinere ospătîndu-se, le mănîncă plăcintele şi le
bea vinul. încurcă fuioarele şi firele de lîn1i, in şi cîucpă fetelor

3?5
 leneşe, minrinoasc şi guraliYe, povesteşte tuttuor clcYl'tirile şi
minciunile pc cme le rostl' ·c acestea etc. 11 crctnl Micime! Drayton
(1563-1631) prezintă uu portret as e mănător al spi:riduşluui, pe
care îl numeşte Puck în -poenrnl Ny111p71rdia (1G21).
'5 Titania este una din dcnuniirile Dianei, întîlnită în Metamorfozele
hti Ovicliu (Cartea a ID-a, 2, 43) (lu Cartea a :1.TI-a, 5, 35 şi 364
el acordă însfL aceeaşi dl'lrnmire şi lui Circe). Ase.menea Di:mei,
insdţită de un cortegiu de n imfe, Tit:mia este insoţită de un cortegi u
de zîne şi spiriduşi. Numele Titanici Îllscamnă d escendentă a Tita-
nilor şi era atribuit şi altor zeiţe. ProbabTI bakespcare alegr 11ccastă
demtmirc vagft a Dianei pentru a.-i putea cla "Titanici trn cortegiu do
iu.~oţitoare şi a nu contraz.icc faptul ri;i. Diana nu a fost niciodată
căsătoritrt. Astfel Titaniu putea fi şi denumirea, imprnmutată aici,
a vrctrnci alte zeiţe din mitologic.
'6 Corin şi Philida, nume connn\jonale pentru a derumli j)ă tornUnclră·
gostit şi l)ăsturita iubiti1 în poemcl .Pastornle.
47 Enumerarea m:tliţioa ă a iulJ.iriJor lui Thc eu e tqncluată din Plutarb.
Perigina era, iiira unui nstit tîlhar, Siuis, -ucis ele Tczcu. Egleea
era. o nimfă, Ariadna era fiica re.,.cltli l\Iinos ,iii aj11tase ·pe The eu
să ucidă Minotaurul (Xmtll, traducă. orul lui Elutltrh, ali1'lllă. cr1
păritsirea Ariadnei d cfltre Theseu nu ar ii adevărată ) iar ..A.lltiope
era rc:;ina amazoanelor ,.i s.ora. llipolitci (Ycz.i şi nota. 1).
48 Aluzi e la obicciul ca în noapten de Crăciun ţăranii s1i JUCaTg!1 de la o
casă la alta p1mtru a ciuta imnuri şi colinele.

~ Alnzia aT fi la faptul că m anil 1:593 şi lri9± avuseseră luc grave iulbn·

rări meteorologi ce în Anglia, m enţ i onate ae istoricii şi cronicarii
care descriu cve1limentc]e an de a,11.
60 Instituţia pajilor de onoare (numi.ţi „henchmc1t"), care erau fii ele
nobili şi Însoţeau monarlml pretutindeni, a fost clesiiinţată de
regina Elisabeta 1a. s!îrşitul anului 1595.
61 Neptun (Poseidon la greci) era zeul suprem al mărilor la. romani.
Conform mitologiei Neptun crease p:rin:ml cal.
62 1u aceste vcrSLLri ca şi în titlurile omagiale din replica urmr1tnare a
lui Oberon: „vestala mindră-nscăunată pc-un tron rlin soare-apune
şi ,.Tecioarn nctulburatii." (în original „fecioara imperială"), mulţi
comentatori văd llll omagiu _adus reginei Elisabeta, care ar fi
fost de faţă Ja ]Jrima reprezentaţie a pic ei Romancierul Walter
Scott o imagine azil., .în legă.tură nu cele de -mai sus, pe :regina Elisa.-
beta, in romanul KcuiltuoTth, cerind curteanului poet Wa1tcr Raleigh
să-i citească pa ajele pe care le vedea închinate ei, din cele donă
replici ale lui Oberon.

326
 Cl'l mai nrnlfi comn1htori considuil, dcidtlt•I că. picstL Viml umi
11apfi, da v11.r<i a fo. t com1msil în onoarea Jill i 1111nţi, intr-o mare
,unilic nobila. l<t c;tro s ştia cr~ za fi prezentă, şi Elisabeta, motbr
p.rntm care s:11krspeare a compus v rsuvilc rostite de Ohero&
Î11 fayoar a a cstt:i iuterprl'tăxi se invoci1 numeroas le expresii>.
întîlnit î11 r·11prius1Ll pics~i, rt>fcritoiuc la serbarea nnei nunţi. Nu
cxi•t:l însi1 nici un fd de alte duYczi în sprijinul intcrpretii.rli de
mai sus.
53 In original, .. lo\•e- i11-i1ll.eness" =pansea (l7 iolri tricolor). Dragostea. -
phrntii.. crua.cce Cii flori purpurii ( edum fabar·ia) (n. tr.).
5-1 Printr rliicritcle teme ale epocii figurează. şi o imagjue a globului
terestrn înrius cu o ringi'Ltoare ::n'Înd unul ilin capote fixat de prora
coriLl1il'i Ciiprioarn de (lttr, în care Francis Drnke a făcnt ocolul
pi1mlutului (între 1577 ~i lii81), ccliilttlt capiit e ţinut de Dumne-
zeu, care, astfel, îl căJ.iiuzeştc.
55 Puck ~i Obci·ou Yorl.lesc :tdes 0 a în scenă., fără ă li se menţioneze
intrarea. Imiziuili f:nu vizibili, după voio, ei par a nu ţine seam~
de rrgulile scc11ite (11. tr.).
iiG Conform u1ie.i lt>gende mitol<>gice, Cupidon lovise cu o săgeată de
aut (vezi nota 13) po Apollo frteintl11-I să so în.drăgostească pătim™J
do nim.f;.1 Daphne, fiica zeului Ullui riu diu Tesalia. Iu acelaşi timp
el o lovis.1 pc Daphne cu o săgeată de plumb pentru a o face să
rc.;pi.ngtt dragostea lui Apollo. Că..11tînd si1 scape cu fuga de urmii.-
rirea l.ui Apo11o şi fiind ajunsil ilin urmă, Daphne. s-a rugat tatălui
ău să o salveze, acesta. preschimbind-o in acel moment în da.fin
(laur), arbore care a devcnib după aceea, în dorul lui Daphne, arbo-
rele favoTit al hli Apollo, zeul împodobindu-im, în.totdeauna, cu <>
cunună de lauri (Oviiliu, 1lietainor{ozcla, r, 456-5G6).

57 Disperarea Helenei se exprimă într-un mod asemănător cu al Phaedrei

în Ilip11olytu,s (vezi nota 10).
58 Co1tîorm unei credinţe populare, probabil uninrsale, d11h11rile nopţii
trebuie să se ascundă do lumina zilei, - cocoşul anunţJud apro-
pierea zorilor fiind acela care dă, sclllllu.lul retragerii lor.
59 Zinelc cîntă folosi11d strofe de şase versuri, rimînd ca în sonetul
shakespcarian, şi catre.11e rimatr, constituind, luate împreună, un fel
de sonet răsturnat şL urmărind obţine:r a unor efecte fui.ce deosebite.
60 Deşi vietU.ti tl.ovedite inofensive, conform credinţei vremii şopirlele
şi omizile erau considerato veninoase şi folo ite în fierturile pregă­
tite în cazanele niijitoar lor ( cf. J{rwbath, IV, 1, 14).
61 1n original întlliiim aici un joc de ct d11te între două. verbe omonime
to lie „a minţi" şi „a se culca, a se întinde pe jos, pe un paL" etc.

327
62 Puck folosl'~te v~rsnri troliaice, rimate, p·cntrn waja pc care o ros-
tc ş t . El r o steşte versuri ascmrtnătoare şi pent.ru alte vră:ii, dnpi1
cum procedear.ă în ocazii asemănă.toare şi Tita11iri şi Obl'ron.
63 Aluzie rănt1teioasi1 la faptul că Hermia e brunetă.
64 Ironia spusel.or lui Lysander rezultrt clin aceea ci't se cred~ _condus ele
ra\.inne în schimbu.rea sentimentelor sale de clragostc, şi, prin urmare, ·
în declaraţia pe care o face acum Helenei, deşi, precum ştim, totul
se cla.toreazft vrnjei lui Puck. ··
65 în scena de fatrt, în care vedem nivelul modest a.I pregătirilor pentru
prozcntarea scenetei în faţa lui Theseu şi a IIi1>olitei Shakespeare
face aluzie la numeroasele h·upc ele actori i~norauţi şi săra.ci triHnd
din expediente, care se străd1liau zadari1ic sit clştige favoarea
irnblicului.
66 Gutuie se referă la vcTsificaţia cca mai coinună _:i baJadei populare
engleze constînd din versuri do opt sifabe altcrnind cu Yorsmi de
şaso silabe, propnnînd astfel ca prologul sfi fie prezcnt.at 'În forma
unei balade.
67 Aluzie la intl'.nţia de a se aduce, în cadrnl unui spectacol la curtea
regalrt scoţiană, o şarctft trasft de un leu. Ideea a fost , însr~. pftrăsitii,
nu numai din cauza spaimei pe care ar fi pro\-ocat-o un asemenea.
fapt, cît şi clin motive ele securitate.
GB AJ11zie probabil la întîmplarea relatată iutr-un manuscris datînd
din vremea reginei Elisabeta, cinel un actor, luîntl parte la o repre-
zentaţie dramatici'1 în fata regi.Ii.ei şi dindu-şi seama. că jocul său
era complet nesatisfiicător, îşi lepiidă, deghizarea, j1uîndu-se că era
un om simplu şi cinstit şi nu personajul pe care îl reprezenta. Pows-
titorul întîmplării afirmii, totodată, cii regina a fiicut maro haz de
întîm1)lare.
69 Conform tradiţiei populare crosnia de 111ări1ciui era atributul omului
clin lună, surghiunit acolo fiindcă a dus oda trt, în spinare, o aseme nea
pova.rft, într-o zi de sabat, încălcîncl regula clnnrnezeia.scfL privitoare
la oclihnă.
70 ln conformitate cu legenda lui Pyram şi a lui Tbisbe (O,idin, 111ef(!-
mor{ozele, cartea a IV-a, 55- 166), cei doi îndrăgostiţi şi·an dat
întllniro la morrnîntitl lui Ninns (Ninos), regeie Asiriei şi întemeie-
torul mitic al cetrttii Niniva (•nileninl al III-lea î.e.n.). 'oţ.ia sa,
Semiramida„ este considerată drept fondatoarea Babilonului şi
inspiratoarea grădinilor suspcud:tte din acea. tă cetate (una clin
cele şapte minuni ale lumii antice .
lll tl'Xtul shakespearian, în loc de Ninus, 'l'bisb o pronunţă nirmy,
cu vin!· care înseamnă „neghfob, găgfrnţă".

328
 71 hkea de a transforma capul unui om în cap de măgar apăru3e îr.
unele lucrilri din epoca lui Shakespeare, în care em vorba tlo vi'i'~·
jit-Orii.
72 Conform practicii curente, se folosea puţină pinză de păianjen pentru
a opri sîngele, în cazul in care cineva so tăia la vreun deget.
13 Conform credinţei populare, în acele vremuri, roua era un produs al
lunii.
74 Se credea, pe atunci, că fiecare suspin al cuiva echivala cu pierderea
unei piciLtnri de sînge.
76 Arcmile tătărăşti erau foarte puternice, aYînd o formă foa1te diferit-li.
de colo cbsice greceşti şi romane.
76 Şir de munţi în Asia Mic'1, dominînd coasta Mării 1\foditerane.
77 In original „etio1liano!"; Lysander se referă la faptul că Hcrmi& e
foarte brunetă.
· 78 Trecerea de la versurile rimate la ve1·sul alb este folositiL pentru a
arii.ta o schimbare privind vorbitorii precnro şi tonul vorbirii. Puck
revine însă repede la versuri rimate.
7fl Unul din cele patru rîuri ale Infernului (Hades) :..... negru la culoare
şi învăluit în ceaţă. Folosind procedeul stilistic al sinecdocii atît
Ovidiu cit şi Virgiliu înţeleg prin Acheron tot Infernul.
8 I'otrivit regulilor bisericeşti sinucigaşii nu puteau fi înmormînta.ţi
in cimitiro şi erau îngropaţi la răscruci de drumUJi, ca o pildă pentru
t-0ti cei cu.re treceau pe acolo. Pe de altă parte, sufletele celor înecaţi
acciqental, ale căror trupUii nu fuseseră găsite, rătitceau neliniştite,
timp de o sut.U. de ani, neputindu-şi găsi odihna, di•t cauză că fuse-
. seră lipsite de slujba înmormînt.ării.
81 F'l-0area Dianei (numită şi .Artemisia sau agnus castus) era considerată
ca avînd putei'ea să apere castitatea femeilor care o purtau şi prin
·ma.re să neutralizeze efectele florii lui Cupidon, caro predispunt•a
la in<lrăgostire.
8:.. Conform legendei mitologice, Theseu era un mare amator de vînătoare,
după cum arată şi poet.111 Geoffrey Cl1aucer în Povestiril~ din Can-
terbttry.
83 Vezi nota 28.
84 Itego al Feniciei, fratele Europei şi întemeietor al oraşului 'l'eba în
Bcotia (Grec 'a). Legenda spune că ar fi introdus alfabetul şi arta
serierii în Grecia. Nu a fost contemporan cu Hercule §i Hipolit&,
:iparţ. inînd unei epoci mai vechi.
fi ) llipolita. este şi ea o Yinătoare pasionată după cum era tot nenmuJ
amaz(la,nelor, vinatnl fi ind îndeletnicirea lor de bază. Vîn.ăt.oare:;
de urş.i era rezervată în epoca elisabetană numai marilor seniori.
lT11 cloeument al vromii pome •rnştc participarea reginei Elisa.b&ta
b o a~cooenea v1niltonrP 11rni11te rlci a fi regină.
 86 Aluzie la tradiţia populară cng.lcză - după care do Siîntul Valentin
(14 februarie) păsU.rile încep sri. se impcrechcze. Sfî:ntnl \'alontin
c sărbJitoarea tinerilor şi tincnlor fele din Anglia (n. tr.).
87 Referire la faptul că după ce Preston, autorul piesei Cambyse, a jurat
în faţa Elisabetei im rol din tragedia lui Nashe, regina l-a ritsplăcit
cu o pensie anuală de douăzeci de lire sterline, o sumri destul de
frum<>asă pentru acele vremi. Faptul că Flaut îl imaginează pe
Jllrubiţă cîştigîml şase bănuţi (şase peimy în text) înseamri:t ci1 ar
fi putut primi o rftsplată din partea ducelui egală cu de două ori
cit cî~tiga un tîmJllar în. vremea aceea.
88 Thcscu, împreună cu llcrculc, participa.~o la lupta cn centaurii, poves-
titi1 de Ovidiu în Mctamorfo>e (Cartea :S:Il, 212-536). Aceştia, fiinţe
j11mittate cai, jumăhtte oameni sînt descrişi de Homor ·ca a.dcvărntc
filtre. Invitaţi de la.piti la un ospăţ, cu ocazia unei nunti, an n ut,
să răpească mircas.1. şi cclela.Ite femei care p:irticipau la ospftţ.
În lupta care a urmat centaurii an fost zdrobiţi de lapiţi.
19 Aluzia este la Orfou, cel mai mare poet al Greciei antice pini'l la Ilomn.
Picrzîndu-şi s?tia, pe Enrydice, şi nereuşind s~ o aducă înapoi, pD
pămînt, din Infern, a cflzut într-o sta.re de adincă mela.ncolic, arft-
tîntl U.isp:rcţ tuturor femeilor, motiv pentru care a fost sfî,iat de
b•lCantc (preotesele lui Bacchus). (Ovidiu, ,llelamorfozele, Cartea X-a,
1- 4).
90 Alnzic la un poem al lui Edmund Spcnser, mort în mizerie (1552-
131), ) (n. tr.).
91 Unii comentatori cred că era obiceiul ca prologul să-şi fallj.\ apariţia
în sunete de tr1mbiţe (n. tr.).
92 Pentrn a arăta ignoranţa meşteşugarilor - criticînd şi numeroasele
trupe de actori improvizaţi din acea. vreme, - Shakespeare ii
î11făţişeazlt ca pronnnţînd greşit şi confundînd numele personajelor
din legomlcle mitologice cele mai cunoscute în acele timpmi. Astfel
Jurubit5. (Pyramus) llronunţă „Limandru" în loc de „Leandru",
numele eroului din legenda lni Hero şi Leai dm iar Flu11t (Thisbe)
co1uund<1 pe Hero cu Elena din Troia. Conform legendei Leandru
(din oraşul Abyclos pe coasta Asiei Mici) trecea înot, în fiecare
noapte, strîmtoarea Hollespont (azi Dardanelc) între Gr cia şi
Asia :mcă, pcntm a se întîlni cu Hero, preoteasă a Afroditei, la.
templul din Scstu.<i (pe coasta Greciei). Într-o noapte, insă, cîud
m:u-ea era foarte agitată, LeandTu m1 a mai putut ajunge Ia. malul
ru1de îl aştepta !Icro, inccîndu-se. A.f.lînd nenorocirea, !Icro s-a
aruncat şi ea in mare.
9B Este vorba de legenda lui Cephalus şi Procris, credincioşi pîuă la.
moarte unul altuia dar şi chinu.iţi ele geloiie. Zeiţa Aurora, îndră­
gostindu-se de Ccphalns l-a ritpit, într-o zi cî.nd era la vîniitoare,

330
 dar a trebuit să-i dea drumul să se întoarcă la Procris, văzlnd hotă­
rîrca lui Cephalus de a rămiue credincios soţiei sale. Procris, pe
de altă. parte, cedînd unei intrigi, ii urmi1ri odati1, în ascuns, pe
Cephalus la vînă.toare într-o pădure, unde :a fost lovită de moarte,
clin greşeală, de sulita soţului său , care s-a sinucis apoi de disperare
(Ovidiu, Metam<>rf<>zele, VII, 665-865).
94 Vezi nota 69.
95 Aluzie la cele trei Parce (numite Moirae de Grecii antici). Acestea
erau Clotho, care înfăşoară pe fus finll vieţii, Lachesis care îl toarce
din fuior şi Atropos care il taie.
96 Cole trei Parce (vezi nota precedentă).
97 Prin dans bergamasc se înţelegea un anume fel de dans, originar din
oraşul Bergamo, din nordul Italiei, ridiculizat în · mod curent, în
Anglia, din cauza caracterului său rustic.
98 Ilecate apare ca o divinitate misterioasă, avind trei trupuri şi trei
capete, fiind o triplă zeiţă a cerului, pămîntului şi infernului , motiv
pentru care este, cu timpul, identificatiL cu Selene sau zeita ltl11ii
în cer, cu Artemis (Diana) pe pămînt şi cu Proserpina în [ufcrn .
Conform credinţei populare Hecate trimitea pe pămint, noaptea,
demonii şi fantomele din lumea de sub pămint şi iniţia vracii şi
vrăjitoarele în arta vrăjitoriei.
99 După cît se pare, aici urm:.iu două cuplete care s-au pierdut (n. tr.).
100 O ceremonie de acest gen a avut Ioc conform poruncii regelui Henrie
al VIII-lea, cu ocazia nunţii unei prinţese.
101 Teama ca nu cumva copiii să se nască cu ceea ce se numeşte popular
„buză de iepure" era atit de mare încît se foloseau numeroase far-
mece in timpul sarcinii viitoarelor mame, pentru a se preîntimpina
un as:imenea defoct.
V. Ştefănestu-Drăgăneşti