Venirea cu vin, vin, vin

După o călătorie infernală de 3 ore, am ajuns în Caen. În microbuz, nimeni nu mai avea
stare, voiam să ajungem odată. Bănuiam că o să ne întâmpine colegii noștrii francezi cu câte ceva
de-ale gurii. Autobuzul ne-a lăsat aproape de teatru lor. Am coborât pe o stradă cu multe căsuțe.
Nici o lumină nu era aprinsă. În față vedem că se apropie mai mulți oameni tineri. Au început să
țipe. Am țipat și noi. Ne-am îmbrățișat, ne-am pupat și ne-au condus spre teatru. Ne-am lăsat
bagajele și am sărit pe mâncare. Mmmmmm. Mmmmmmm. Am băut câteva pahare de vin și am
plecat fiecare spre casa lui.
Eu cu Horia dormim la Claire și la Louie.
C: Octavian, te superi dacă mai bem un pahar de vin la mine acasă? O sa vină și Ines și
Charles.
O: Nuu, nu mă supăr.
Chiar mi-a surâs ideea. Mai povestim. Ajungem. Un apartament simplu, albastru, puțin
cam dezastru, dar ce-mi pasă? Sunt în Franța, am unde să dorm, sunt mulțumit. Bem un pahar de
vin alb. Discutăm despre drumul până aici. Bem al doilea pahar, discutăm despre chiriile din
România și cât de greu e să te întreții într-un oraș mare. Mai bem un pahar. Eu mă amețisem
deja. Era ora 3 dimineața. Voiam să mai vorbesc, dar nu-mi mai veneau deloc cuvintele în
engleză, așa că Horia a devenit translatorul meu. Le-am dat cadoul. O striclă de pălincă. Ne-am
îmbrățișat și pupat și hai să mai bem un pahar de vin pentru cadou. Am mai dat unul pe gât.
C: Octavian, hai că mai bem un pahar și după aceea vă las să dormiți.
O: Ok.
Nici nu mai țin bine minte despre ce vorbeam. Am găsit la un moment dat o carte de
Ionescu și făceam pe actorul cu o dicțiune bună în franceză. Râdeam toți. Claire și-a terminat
paharul. Hai, pleacă odată. Lasă-mă să dorm. E 4 dimineața.
C: Octavian, mai fumez țigara asta și mergem.
O: Okk, cu doi k.
Fumează țigara. Se aude o bătaie în ușă. Deschide Claire și era prietenul lui Ines cu
prietenul lui, Dimitri. Facem cunoștiință, noii veniți își pun câte un pahar de vin. Futu-i vinul lui
pește. Vorbim despre numele lui Dimitri. Despre ce origini are el.
C: Vreți pălincă? A adus-o Octavian.
A.D: Daaaa.
Beau pălincă ăștia doi. Mă prefăceam că-mi caut ceva în rucsac, de fapt mi-am scos
pijamaua și m-am trântit în pat. Nimic. Nici o reacție. Ora 5.00. Mâine la 8 trebuie să fim la
teatru. M-am dus la Claire.
O: Claire, vreau să dorm.
C: aaaa, păi de ce nu ai spus? Băieți, hai să-i lăsăm pe horia și Octavian să doarmă.
A.D: Nuuu, hai să mai povestim. Haii.
Săreau în sus, țipau. Louie abia i-a scos din cameră. În sfârșit. Așa s-a născut următoarea
mea poezie despre Franța:
Poem dă franta 2- poetul durerii
Vin, vin.
Vin?
Vin!
Vin....vin vin VIN.
Vi
V
Vin!