a fost înființată in Italia de mijloc o cetate pe 7
coline careia îi fusese destinat un mare viitor și un rol însemnat în istoria popoarelor. Cetatea a fost întemeiată de Romulus si Remus , doi frati gemeni, care, legenda spune că au fost aruncați în Tibru și salvati de o lupoaica. Între cei doi frati a izbucnit însă un conflict : cine sa dea numele cetății si cine să cârmuiască .Nu s-au înteles nici asupra locului unde trebuia cladită cetatea : pe dealul Palatin sau pe cel Aventin. Din aceasta cauză s-a iscat vrajbă mare în urma careia Remus a fost ucis de către fratele său. Astfel a ajuns Romulus singurul stăpân, iar cetatea intemeiata de el pe dealul Palatin a luat numele fondatorului ei : Roma. Orasul , loc de refugiu pentru sclavii fugari si pentru oamenii liberi dornici să-si schimbe viata , ducea lipsă de femei. În zadar a cerut Romulus cetătilor vecine ca fetele lor să se mărite cu noii locuitori ai cetatii: nimeni nu a vrut sa intre în legaturi de familie cu oamenii fără căpătâi din Roma. Atunci Romulus, a recurs la un viclesug: i-a invitat pe locuitorii celorlalte cetăți latine și s-au distrat, uitându-se liniștiti la jocurile desfășurate în cinstea zeilor. La un semn al lui Romulus, bărbații din Roma s-au repezit si fiecare a răpit câte o femeie. Bărbații străini, neînarmați n-au putut să le apere si au fugit, blestemându-i pe romanii care călcau în picioare legile ospitalitătii. Așa a început războiul. Cetațile latine au fost învinse ușor, dar sabinii, în frunte cu regele lor Titus Tatius, mai puternici, au pornit contra Romei. Cele două armate s-au ciocnit în valea mlăștinoasă dintre Capitoliu si Palatin. Lupta a durat mult. La un moment dat, soldatii romani, temându-se pentru viata lor, au început să fugă, dar Romulus a reușit să-i îmbărbăteze readucându-i în luptă. Sabinele, legate acum de ambele cetăți, au intervenit între cele două tabere, împăcându-i pe bărbații și pe frații lor. Cele două cetăți s-au unit, formând un singur popor. Romulus și Titus Tatius au domnit împreună peste poporul unit.