Sunteți pe pagina 1din 40

Arderea

• Arderea este un proces chimic exotermic obtinut prin


oxidarea combustibililor.
• Combustibilii sunt surse de energie termică, izvoare
termodinamice.
• Se numesc combustibili (SOLIZI, GAZOSI, LICHIZI)
substantele care indeplinesc o serie de conditii dintre care
cel mai important este faptul ca se combina cu oxigenul.
• Conditiile pt. ca un material sa fie considerat combustibil:
• se pot combina cu oxigenul din aer cu viteza suficient de mare, degajând
energie termică (reactie exotermica);
• să nu aibe alte intrebuintari superioare;
• să aibă un pret acceptabil;
• produsele arderii să nu contină elemente toxice;
• Combustibilii sunt fosili si neconventionali.
Analiza chimică elementară pt
combustibilii solizi si lichizi
• Analiza chimică elementară exprimă participarea
masică a elementelor care formează masa
combustibilă,
combustibilă dar si continutul de cenusă, azot si
umiditate care formează balastul.
balastul
• Elementele chimice din care este format un
combustibil solid sau lichid sunt: carbonul (C),
hidrogenul (H), sulful (S), azotul (N), oxigenul
(O), umiditatea (W) si cenusa (A).
• c+h+s+n+o+w+a=1 [kg]
Aprinderea combustibililor

Pentru ca sa se poate face aprinderea combustibilului,


trebuiesc indeplinite urmatoarele conditii:
- sa se realizeze o anumita proportie de combustibil si
oxigen in contact intim;
- sa existe o susa de caldura care sa initieze arderea.

Usurinta aprinderii unui combustibil depinde de urmatorii


factori:
- suprafata de contact dintre combustibil si oxigenul din aer;
- presiunea partiala a oxigenului in aer;
- temperatura de aprindere a combustibilului.
Aprinderea este ajutata de existenta in combustibil a unor
combinatii cu oxigenul, stabile la temperatura mediului ambiant,
dar avide de oxigen la temperaturi mari, cand formeaza peroxizi
cu oxigenul din aer, iar prin descompunerea peroxizilor se obtin
diferiti radicali si aldehide; oxidarea o face oxigenul atomic, nu cel
molecular.
Temperatura de aprindere sau punctul de
inflamabilitate, care este mai scazuta decat temperetura de
ardere este aceea la care apare prima flacara la suprafata
combustibilului, chiar daca flacara nu persista; determinarea
temperaturii de aprindere se face experimental.
Autoaprinderea – se poate produce o autoaprindere a
materiilor organice granulate, daca in jurul fiecarei particule se
afla suficient oxigen si daca ele nu pot schimba caldura cu mediul
ambiant.
Viteza de ardere a combustibilor gazosi: introducand un
amestec combustibil gazos-aer intr-un tub lung, suficient de larg,
viteza de propagare a flacarii in tub este de 1…10 m/s, ,daca
temperatura de ardere este mai mica de 2000 oC, ceea ce se
obtine cand λ > 1. Daca temperatura de ardere este mai mare de
2000 oC, se obtine o ardere detonata cu viteze de 1000-2000 m/s.
Arderea fara flacara: trecand un
amestec de gaze combustibile si aer
printr-o placa poroasa, gazul iese pe
fata opusa a placii unde este aprins;
apoi treptat flacara se retrage spre
interiorul placii poroase si arderea se
continua aici ca o ardere la volum
constant (al porilor).

Arderea detonanta este o ardere rapida si se produce mai


ales la un volum constant.
Analiza chimică elementară
pentru combustibilii gazosi
• Hidrogen (H2)c, monoxid de carbon (CO)c, metan
(CH4)c, hidrocarburi de tipul (CmHn)c in general,
oxigen (O2)c, etc.
• Analiza elementară a unui combustibil gazos indică
participatiile volumice ale gazelor ce sunt simple
componente, sunt stabile din punct de vedere
chimic, si al căror amestec formează combustibilul.
• Între participatiile volumice există relatia:
• (H2)c+(CO)c+(CH4)c+(CmHn)c+(O2)c+(CO2)c+(N2)c=1m3N
Compozitia chimica a combustibililor
C, H, N, O So Ss M Wt

Masa Sulf Masa Umiditatea


organica minerala
conventionala necom
bustibila
organic sulfura higroscopica De
imbibatie

Masa organica (o)


Masa combustibila (mc)
Combustibil anhidru (anh)
Proba uscata la aer, proba de analiza (a)
Proba initiala (i)
Analiza tehnica (imediata) a carbunilor
A C H N O S W

Cenusa Masa organica Umiditate


(higroscopica)

Carbon Materii volatile


fix

Cocs

Proba pentru analiza


Arderea si puterea calorifica
• Arderea poate fi:
• completă (masa combustibilă se oxidează complet);
• perfectă (nu există CO sau alti produsi oxidati doar partial);
• Puterea calorică (adica cantitatea de caldura dezvoltata la
arderea perfecta si completa a unitatii de masa de
combustibil) poate fi:
• superioară Hs pentru cazul când apa este evacuată în stare
lichidă;
• inferioară Hi pentru cazul când apa este evacuată în stare de
vapori (si prin urmare s-a pus in libertate, prin condensarea
vaporilor, caldura de vaporizare);
• Hi=Hs-2510 (9*h+wt) [kJ/kg] unde 2510 kJ/kg
reprezintă căldura de vaporizare medie a apei, iar (9*h+wt)
reprezintă cantitatea de apă rezultată prin oxidarea
hidrogenului, plus umiditatea din combustibil.
Formule empirice
• C2H6 -etan, C3H8-propan, C4H10-butan, C2H2-
acetilena, C2H4-etilena, C5H12-pentan; C6H14-hexan,
C7H16-heptan, C8H18-octan, C6H6-benzen, H2S-
hidrogen sulfurat;
• Hi=33900c+120120*(h+o/8)+9250 s-2510 w [kJ/kg]
pentru combustibili solizi sau lichizi;
• Hi=12720*(CO)c+10800(H2)c+35910(CH4)c+
+60020(C2H4)c+63730(C2H6)+56920(C2H8)c+…
+23400(H2S)c [kJ/m3N] pentru comb gazosi
• combustibil conventional Bcc :
Hicc= 7000 kcal/kg=29300 kJ/kg
• B*Hi=Bcc*Hicc→formula de calcul pt cantitatea de cc
Compozitia probei initiale/de
analiza/etc.
ci+hi+ssi+ soi +ni+oi+wti+ai=1 [kg]

ca+ha+ssa+ soa+na+oa+wha+aa=1 [kg]

Hia, Hii, Hsa, Hsi

Hiam = p Hi1 + (1-p)Hi2 [kJ/kg]

p - este participarea masica a fiecarui combustibil in amestec,


atunci cand ard doi combustibili
Exemple (valori informative)

Combustibil Puterea calorifica inferioara Hi (i)


MJ/kg
Huila 22 ÷ 31,5
Cocs, brichete 29 ÷ 32
Carbune brun 8,5 ÷ 20
Lignit 6,0 ÷ 8,0
Lemn 8 ÷ 15
Combustibil lichid usor (CLU) 42,7
Pacura S 41,0
Gaz natural 46,9
Biogaz 22 ÷ 27
Gaz lichid (C3H8, C4H6) 46,0
Deseu (menajer, industrial) 2,0 ÷ 6,0
Arderea carbonului

• C+O2=CO2+Qc
• 1 kmol C+1 kmol O2=1 kmol CO2+405,8 MJ/kmol
• 12 kg C+1 kmol O2=1 kmol CO2 :12 *c
• c kg C +c/12 kmol O2= c/12 kmol CO2
Arderea sulfului
• S+ O2=SO2+Qs

• 1 kmol S +1 kmol O2=1 kmol SO2+290,2 MJ/kmol


:32, *s
• s kg S+s/32 kmol O2= s/32 kmol SO2
Arderea hidrogenului

• H2+0,5 O2=H2O+QH

• 1 kmol H2+0,5 kmol O2=1 kmol H2O+240 MJ/kmol

:2, *h

• h kg H2+ h/4 kmol O2= h/2 kmol H2O


Arderea monoxidului de carbon

• CO+0,5 O2=CO2+Qco

• 1 kmol CO+0,5 kmol O2 = 1 kmol CO2+


+283,7 MJ/kmol,

• 1m3N CO+0,5 m3N O2=1m3N CO2


Arderea unei hidrocarburi

• CmHn+ (m+n/4) O2= m CO2+n/2 H2O+Q


• 1 kmol CmHn+ (m+n/4) kmol O2 = m kmol CO2+
+n/2 kmol H2O
• 1 m3N CmHn+ (m+n/4) m3N O2= 1m m3N CO2+n/2
m3N H2O
Volum minim necesar de oxigen
• Volumul de oxigen necesar arderii complete a
unitătii de combustibil = oxigen minim necesar.
• Pentru combustibili solizi si lichizi:
• Omin=c/12 + h/4 + s/32 − o/32 [kmol O2/kg comb]
• după ce se scade oxigenul continut în combustibil
• Exprimat in m3N pe kg de combustibil (c) va fi:
• Omin=22,4*(c/12 + h/4 + s/32 − o/32 ) [m3N O2/kg c]
• Omin =1,876 c + 5,6 h + 0,7 s − 0,7 o [m3N O2/kg c]
22,41 o-s
• O 2min = [c + 3(h - )] [m3N O2/kg c]
12 8
Oxigenul minim necesar arderii
combustibilului gazos

O = 1 (CO)c + (H )c + 2CH + (m + n )(CmHn )c − (O )c


2min 2 2 4 4 2
⎡ ⎤
⎢kmol O /kmol combustibil⎥
⎢⎣ 2 ⎥⎦
Aerul necesar arderii (L)
O 2min ⎡ 3
mN ⎤
L min = ⎢kg ⎥
0,21 ⎣ comb ⎦
O 2min ⎡ kg aer ⎤
L min = ⎢kg ⎥
0,232 ⎣ comb ⎦
Coeficient de exces de aer
cantitatea reala de aer L real
λ= =
camtitatea minima de aer L min
Produsele arderii.
Cazul combustibilului solid sau lichid
din combustibi l
din reactiile de oxidare direct din aer sau
1CO
42442 24 4 43 2 1 42 4
4 2 2 444 3
2O
V λ gt =V +VH O +VSO +V +V +V
O N H

VCO 2 = 22,41
c
12
[m 3
N /kg ]
h 22,4 ρ a λ L min d w pulveriz
VH 2O = 22,41 + w+ +
2 18 1000 ρ H 2O ρ H 2O
[m 3N /kg ]
(d = continutul de umiditate, g/kg aer uscat)

VSO 2 = 22,41
s
32
[
m 3N /kg ]
VO 2 = ( λ − 1)L min 0,21 m 3N /kg [ ]
VN 2 = λ L min 0,79 + 22,41
n
[m 3N /kg ]
28
0
Vgu = Vgu + (λ − 1 )L min unde Vgt = Vgu + V H 2 O m 3N /kg [ ]
Produsele arderii. Combustibilul gazos
• Exemplu: Omin=0,5 (CO)c + 0,5(H2)c + 2(CH4)c +
3(C2H4)c−(O2)c [Nm3/Nm3]
• Omin=0,5(CO)c+0,5(H2)c + (m+ n)(C H ) −(O )
m n c 2 c
[Nm3/Nm3] 4
• Vco2=(CO2)c +(CH4)c +2(C2H4)c+(CO)c+Σm(CmHn)c
[Nm3/Nm3]
n
• VH2O= (H2) c + 2 (CH4) c + Σ (CmHn) c [Nm3/Nm3]
2
• VoN= (N2) c + 0,79 Lmin [Nm3/Nm3]
• pentru arderea reală: VN = (N2) c + λ·0,79 Lmin [Nm3/Nm3]
• mai apare în gaze oxigenul nefolosit la ardere:
Vo2= (λ−1) Omin [Nm3/Nm3]
Controlul arderii
• Pentru fiecare combustibil care se arde în anumite
conditii există o valoare optimă a coeficientului de
exces de aer (λopt), ca fiind valoarea minimă a
coeficientului, la care se asigură o ardere completă.
• dacă arderea are loc cu λ < λopt arderea este incompletă;
• dacă λ > λopt , creste volumul de gaze de ardere evacuate din
instalatie si cresc prin urmare pierderile de energie cu gazele
evacuate;
• Coeficientul de exces de aer se determină pe cale
indirectă, folosindu-se analiza compozitiei gazelor
de ardere efectuată cu analizatoare de gaze.
Fumul
• Produsele arderii sunt: CO, NOx, SO2, CO2, H2O, O2
si N2 plus diferite alte specii, in general poluante
• Diferitele componente din gazele uscate vor fi notate
cu indicele f (reprezinta de fapt participari volumice ale
componentei in amestecul de gaze de ardere = fum):
VCO2
• continutul de CO2 in gazele uscate: (CO2)f = Vgu = νco2
VCO
• continutul de CO in gazele uscate: (CO)f = Vgu
VO2
• continutul de O2 in gazele uscate: (O2)f = Vgu
VN 2
• continutul de N2 in gazele uscate: (N2)f = V
gu
Punct de roua (acida)
• Temperatura la care condenseaza specia H2O in gazele
de ardere.
• Este functie de presiunea partiala a respectivei specii
(H2O in gazele de ardere), reprezentand de fapt
temperatura de saturatie corespunzatoare presiunii
patiale.
• In condens se retin diferiti poluanti (NOx, SO2),
formand acizi.
• Pentru protejarea instalatiilor de ardere (partea finala)
evacuarea gazelor se face la temperaturi superioare celei
de roua acida.
Arderea trebuie

• Analizata din punct de vedere:


– Economic (randament)
– Ecologic (concentratii de poluanti antropici)

• Optimizata
• Intensificata
• Sustinuta (combustibil de suport)
Explicatii de terminologie

• Emisii (Poluanti la
sursă)
• Impurităti în aer (naturale),
• Poluanti (antropici, naturali)
ƒ Imisii (Calitatea
aerului determinată de
prezenta poluantilor)
Prin transmisie emisia devine
imisie
Quelle: G. Baumbach, Luftreinhaltung, 1997

Ausbreitung
EMISIE Chemische Umwandlungen

IMISIE
Surse de poluare
Unităti de măsură pentru emisii

ƒ Concentratii masice
mg/m3 raportate la 0 °C si 1013 mbar

ƒ Concentratii volumice
cm3/m3 sau ppm; 1 cm3/m3=1 ppm
EMISII ƒ Debit de poluanti
g/s; kg/h; t/a
ƒ Factor de emisie (specific sursei)
mg/kg; kg/t; kg/TJ; g/km
Unităti de măsură pentru imisii

ƒConcentratii masice

mg/m3 sau μg/m3 raportate la 20 °C si 1013 mbar

ƒConcentratii volumice
cm3/m3 sau ppm; ppb; 1 ppb=1 μl/m3
IMISII
ƒCoeficient de depunere
mg/(m2zi); μg/(m2zi)

ƒPrag ƒDoză
μg/kg mg/m3·h
Timp de stationare a poluantilor
în stratosferă
Substantă Durată de Substantă Durată de
viată viată
CnHm zile NH3 2-14 zile
SO2 1-10 zile CO2 2-4 ani
H2 S 0,5-2 zile CO 0,1-0,8 ani
NO 3-6 zile CH4 1,5-7 ani
NO2 5-7 zile N2O 4-170 ani
Sursă: E. Lahmann, Luftreinhaltung. 1990
Încărcarea cu poluanti

• Depinde de fondul natural al poluării peste care se


suprapune cel indus suplimentar (antropic, natural
accidental).

[W ]totala = [W ]fond + [W ]suplimentara


Controlul calitătii aerului
Lege pentru limitarea emisiilor < Valorile maxim admise de
legislatie:
legislatie constructiv (prevenire), controlul sursei, alegerea
combustibilului, epurarea gazelor

Lege pentru limitarea imisiilor < Valorile maxim admise de


legislatie

Măsurători:
Măsurători efort material, uman, rezultate clare, corecte
Calcule cu formule empirice:
empirice informativ, foarte
subiectiv
Modelare:
lare necesară pentru strategii de dezvoltare, de
control a calitătii aerului, cadastru de mediu, comparatie,
prognoze, alarmare
Coeficientul excesului de aer [-]
determinat din masuratori
(N 2 )f
λ= 0,79
(N 2 )f − 0,21 [(O 2 )f − 0,5(CO)f - 0,5 (H 2 )f - 2(CH 4 )f ]
aprox :
(CO 2 )fmax
λ=
(CO 2 )f
Valori uzuale: pt combustibil solid circa 1,4 - 1,6
pt combustibil gazos circa 1,1 - 1,2
pt combustibil lichid circa 1,2 - 1,3
Controlul arderii
•Diagrama Ostwald
(triunghiul arderii)
specifica fiecarui
combustibil in parte.
•Ex. pt combustibil
λ
solid (CO2max).
•Dreapta arderii
x M perfecte (ipotenuza):
λoptim
O2 CO 2
+ =1
21 CO 2 max
Analiza concreta functie de pozitia punctului
real de masura M in interiorul triunghiului.
Aprinderea combustibililor
• Pentru ca aprinderea combustibilului să se poată
face, trebuiesc îndeplinite următoarele conditii:
– să se realizeze o anumită proportie de combustibil si
oxigen în contact intim;
– să existe o sursă de căldură care să initieze aprinderea;
• Usurinta aprinderii unui combustibil depinde de
următorii factori:
¾ suprafata de contact dintre combustibil si oxigenul din
aer;
¾ presiunea partială a oxigenului în aer;
¾ temperatura de (auto)-aprindere a combustibilului fata
de cea locala;
Arderea reversibila. Pila de combustie
• In general prin ardere se transforma energia chimica
a combustibilului in energie termica, care se
valorifica (cu randament de circa 40 % in medie)
spre producerea de energie mecanica, in diferite
instalatii (motor termic cu ardere interna, cazan de
abur cu turbina de abur, turbina cu gaze, etc.). Din
energia mecanica se obtine apoi energia electrica, in
generatoarele de curent.
• In pila de combustie se valorifica energia reversibila
dezvoltata in urma unor reactii chimice, la care
participa diferiti ioni. Se genereaza direct curent
electric, in baza energiei sensibile a reactantilor.
Schematizarea pilei de combustie
Reactii chimice
+ −
• Anod 2 H 2 → 4 H + 4e
+ −
• Catod O 2 + 4 H + 4e → 2 H 2 O

• Ansamblu 2H 2 + O 2 → 2H 2 O