Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • Actele Martirilor - Perpetua Si Felicitas

    Încărcat de

    Elisei Corneliu Stefan
    170 vizualizări14 pagini
    viata sfintelor perpetua si felicitas

    Titlu original

    actele martirilor - perpetua si felicitas

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    PDF sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document
    viata sfintelor perpetua si felicitas

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    170 vizualizări14 pagini

    Actele Martirilor - Perpetua Si Felicitas

    Încărcat de

    Elisei Corneliu Stefan
    viata sfintelor perpetua si felicitas

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 14
    MARTIRIUL SFINTELOR PERPETUA $I FELICITAS (7 martie 203) Daca vechile pilde de credin{&, care marturisesc haral Ini Dumnezeu si lucteazé Ja zidirea sufleteascd a omului !, au fost pastrate in scris, iar prin citirea lor, ca printr-o reprezentare a faptelor, si Dumnezeu si fie cinstit si omul s& fie intarit, de ce sa nu fie istorisite si notle mar- turli, care servesc deopotriva acestui indoit scop ? Caci si aceste marturii vor ajunge cindva vechi si folositoare ur- masilor, chiar daca in timpul de fata, din pricina marii cinstiri a trecu- tului sint socotite de mai putin insemnatate. ‘Ar putea oii vada, ined, coi ce judect puterea Unuia Duhului Sfint dupa vechimea timpului cd mérturiile cele de pe urma trebuie soco- tite chiar mai de pre}, ca unele ce sint cele mai noi, dupa bogatia re~ varsarii harului, fSg&duit in vremile cele mai de pe urm& ale lumii «Cétci in zilele cele mai de pe urmd, zice Domnul, voi varsa din Du- hul Meu peste tot trupul si fili $i fiicele oamenilor vor prooroci ; si vol varsa din Duhul Meu peste robli si roabele Mele $i tinerli vor avea ‘vedenii si batrinii vor visa visurl> ®, De aceea $i noi, care recunoastem si cinstim profetiile si vedenitle cele noi, deopotriva fagéduite, si le socotim, ca si pe celelalte, Iucrari ale Dubului Sffnt, al&turi de Scriptura Bisericii, carela i s-a trimis ace- asi Duh, spre a imparfi tuturor toate darurile, dupa cum a dat Domnul fiecdruie, trebuie sé le scriem si s& le raspindim, citindu-le, spre slave lui Dumnezeu, pentru ca si nu se creada cumva, fie din cauza slabi- cciunii, fie pentru credinta lipsita de nadejde, ci harul lui Dumnezeu s-a daruit numai celor din vechime, fie prin vrednicia martirilor, fie prin a 1.1 Cor. 14.3; I Cor. 12, 19. 2 Fapte 2, 1718 Jol! 3, 1—2, 3. Rom. 12, 3; 1 Cor. 7.17 MARTIRIUL SFINTELOR PERPETUA $I FELICITAS descoperirilor, fiinded Dumnezeu implineste totdeauna ceea ce @ fig’- duit, spre a fi marturie necredinciosilor si spre folos credinciosilor. De aceea $i nol, fratilor si fiilor, va facem cunoscut ceea ce am au- zit, am vazut si am pipait 4, pentru ca gi voi care ati fost de fata sa aduceti aminte de slava Domnului, iar cei ce cunoasteti acum din auzite s avefi partasie cu sfintii mucenici si° prin ei cu Domnul nostru Iisus Hristos, Caruia se cuvine marirea si cinstea in vecii vecilor. Amin, IL Au fost prinsi tinerii catehumeni Revocatus si Felicitas, tovarisa lui de sclavie, Saturninus si Secundulus. Intre acestia (se afla) si Vibia Per- petua, de familie nobilé, cu educatie aleas’, césatorité ca o matroana, avind tata si mamé, si doi frafi, unul de asemenea catehumen, si un copil mic la sin; iar ea avea aproape doudzeci si doi de ani. Ea iinsdsi, Per- petua, a istorisit de aici inainte toata desfasurarea martiriului ei, asa cum a lasat-o scrisé de mina ¢i de simfirea ci. OL Pe cind eram inc’, spune ea, cu prigonitorii nostri, iar tatal, din matea lui iubire, dorea prin cuvinte s& m& intoarcé de la credinti zis: — «Tata, vezi, de pildé, vasul acela care se aflé acolo, un urcior sau altceva ?». Siela zis: — «ll vad, Tar eu i-am zis lui: — cea ce este 2» Si ela réspuns : — «Nu», — «Tot asa si eu nu pot si ma numesc altfel, decit cea ce sint, crestinds, Atunci, tatal, tulburat de acest cuvint, s-a repezit la mine ca sé-mi scoata ochii, dar m-a rénit numai, apoi, fiind invins, a plecat cu dovezile Poate el oare fi numit cu alt nume, decit in putinele zile in care a lipsit tatal, am adus multumire Domnului, si, in lipsa lui, m-am refécut ; chiar in rastimpul acestor citeva zile, am fost botezati. lar Dubul Sfint mi-a insuflat ci nu trebuie sa cer altceva de la apa (Botezului), decit patimirea trupalui, Peste citeva zile, am fost dusi la inchisoare ; iar eu m-am infricosat, flindca niciodati n-am vazut un astfel de Intuneric. ©, ce 2i ingrozitoare! Era o caldura inabusitoare din cauza mul- timii (celor inchisi) si a brutalitatii soldatilor. Cel mai mult eram chi- muita acolo de grija copilukui. © Le4,2; Tin. 1 13. 4 ACTELE MARTIRICE Atunci, binecuvintatii diaconi, Tertius si Pomponius, care ne slu- jeau, au obtinut prin daruri ca pentru citeva ore s& fim scosi intr-un loc mai bun al fnchisorii, ca si me racorim, Iesind atunci toti din inchisoare, se ocupa fiecare de ale sale, Eu tmi aléptam copilul, aproape mort de foame. Ingrijoraté pentru el, vorbeam cu mama, imi incurajam fratele, le incredintam copilul, Ma sfirseam de durere, pentru cé-i vedeam pe ei istovindu-se din pricina mea, ‘Am suferit &semenea griji multe zile ; si am reusit, ca copilul sé ra- mina cu mine in inchisoare. El s-a féicut bine indata, iar eu am fost usu- rata de chinul si de grija copilului, Si s-a schimbat deodata pentru mine inchisoarea, ca Intr-un palat, incit preferam s& fiu aci decit altundeva, Vv. Atuncl, mi-a zis fratele meu: — «Doamné sora, iata esti in mare cinste, Incit poti cere 0 vedenie si fi se va arta daci o si pétimim sau vom fi liberati!» Iar eu, care stiam c& vorbesc cu Domnul, ale Cirui bine- faceri atit de mari le cunoscusem, i-am fuigéduit Iu cu nctedere, spunind : . — «ffi voi vesti miinen. Si am cerut yi mi s-a ardtal aceasta : Vad 0 scara§ de bronz de o marime uimitoare, care se ridica pin& Ja cer, dar ingust, pe care nu se putea urca decit unul cite unul; iar pe laturile scarii, erau infipte tot felul de instrumente de fier. Ereu acolo sabii, lanci, cangi, cutite, incit, dac& s-ar fi urcat cineva, fard bagare de seami, si féira 8 priveasca in sus, ar fi fost sfisiat, si bucaiti de carne din trupul lui ar fi atimmat de fiare. Sub aceasta scara sta culcat un ba~ laur® de o mérime uimitoare, care intindea curse color ce urcau si-i infricoga ca sa nu se urce. Saturus, ins, s-a urcat cel dintii, fiind cel ce s-a predat de buné voie, in urma, din cauza noastra, pentru c& el Insusi ne instruise (In credintii), iar atunci cind am fost arestafi, el nu fusese de fata. Ajungind fn capul scditii, s-a Intors spre mine si mi-a zis : «Perpetua, te sustin ! Dar vezi si nu te muste balaurul acelar. Si eu i-am réspuns : — «in numele ui Tisus Hristos, nu ma va va- tama», Iar balaurul de sub scar’, ca si cum s-ar fi temut de mine, si-a ridicat incet capul si eu am calcat pe capul lui ca si cum a5 fi calcat pe prima treapta, Jer eu m-am urcat $i am vazut o grédin& de o intindere foarte mare si fn mijlocul ei sedea un barbat inalt cu parul alb, in hain& de pastor, 5. Fac. 28, 12. 6. Fac. 3, 1815 MARTIRIUL SFIVTELOR PERPETUA $I PELICITAS 15 caro mulgea ailo ; fa jurul lui stitoau mult mii de cameni in alb, iar ol a ridicat capul, m-a privit si mi-a zis: «Bine ai venit, copili !» M-a che- mat apoi 51 mi-a dat din.brinza facut din laptele muls ca 0 Inghitituré Si eu am primit-o cu miinile fmpreunate si am mincat-o ; iar toti cai ce stiteau in jur.au zis : «Amin» 17 $i la auzul acestui cuvint, m-am destep- tat, mestecind nu stiu ce, ceva dulce. Indati am istorisit aceasta fratelui meu si noi am Inteles cé vom patimi ; si am inceput s& nu mai avem nici o speranté in lumea aceasta. v. Peste pufine zile, s-a rispindit zvonul ca vom fi judecati. A venit, fnsa, din cetate, pe neasteptate si tatal meu, nimicit de durere, si se urcét la mine ca sé ma intoarca (de Ja credin{a), zicind : — «Fie-fi mila, fiicd, de perii mei albi! Indurd-te de tatal tau, daca mai sint vrednic si-mi zici tata; dac& te-am adus cu aceste miini pind la aceasta floare a virstei ; dacd te-am prefuit mai mult decit pe toti frafii tai, s@ nu ma dai spre rusinea oamenilor ! Priveste la frafii tai! Gindeste-te la mama si la bunica ta! Priveste la copilul tau, care nu va mai putea trai, fra tine! Leap&da-ti mindria, ca sé nu ne nimicesti pe tofi; caici nimeni dintre noi nu va mai vorbi in voie, daca tu ai sé su- feri ceva», ‘Acestea le spunca din iubirea sa, ca tata, sérutindu-mi miinile si aruncindu-se la picioarele mele. $i ou lacrimi, m& numea nu numai fiicd, ci doamna, lar eu sufeream din pricina tatalui meu, fiindcé el singur, din tot neamu] meu, n-avea s& se bucure de patimirea mea! Si lam mingiiat, spunindu-i: «Se va intimpla la scaumul acela de judecati ce va vrea Dumnezeu ! Caci sa stii cd noi nu sintem in puterea noastra, ci ina lui Dumnezew». $i el a plecat de la mine intristat. VL A doua zi, pe cind prinzeam, am fost ridicati pe neasteptate, ca si fim judecati si am ajuns in piaja publicd, Indata s-a raspindit zvonul in tm- prejurimile forului si s-a adunat muljime imensa de popor. Ne-am urcat pe estrada, Ceilalti, flind intrebati (de sint crestini), au marturisit (ca sint), A venit si rindul meu, si deodatd a venit tata cu copilul meu si m-a tras de pe treaptd, rugindu-se: — «Fie-fi mila de copil». 7 Perpataa a fost influentata de idelle sectel tertulianistilor din Attica, care adop- tasers goal montanbr din province “Fila, Asin Mick ecu, 9 seeta encratifilor (2 celor ce se dnfrineazs fn Joc de vin si pllne: Eaproape sigur cd unif ereglin din Cartogina impartiseau elie Tut Torta. us ACTELE MARTIRICE lar procuratorul Hilarianus, care primise atunci dreptnl sabiei (dreptul de viata si de moarte),-in locul raposatului (proconsul) Minu- cius Timinianus, imi zise — «Crufi paral alb al tatalui tin | Fle-ti mila de copilas! Jertieste pentru sanatatea impéiratilor ! Jar eu tam réspuns : — «Nu fac aceasta». Hilarianus intreba : — Esti crestind ? i emt am rspuns + — «Sint crestind», Jar in timp ce tatal staruia de mine s& ma lep&d (de credinta), Hila rianus a poruncit si fle pus la pmint si sd fie lovit cu nulaua, Si ma durut suferinja tatélui meu, ca si cum eu 4s fi fost lovita, Asttel am su- ferit pentru nefericita lui batrinefe. Apoi ni se pronunja sentinta si ne condamné pe toti la flarele sal- batice. Iar noi am coborit veseli la Inchisoare. Atunci, fiindca copilul se obisnuise si sug Ja sinul meu si s4 ramind cu mine in inchisoare, trimit indata la tata pe diaconul Pomponius, ca s& ceara copilul. Dar tatal n-a voit sa-1 dea, lar Dumnezeu a voit in asa fel ca nici el sé nu mai doreasca sinul si nici eu sd nu mai simt aprinderea pieptului, ca sa nu mai fiu chinuit& din gtija copilului si de durerea sinilor. vu. Dupa putine zile, pe cind ne rugam cu tofii, mi-a sc&pat pe neastep- tate, in mijlocul rugéciunti un cuvint si am numit pe Dinocrate. $i m-am mirat, fiindcé niciodata nu-mi venise in minte, decit atunci, ineft m-am. Iintristat, amintindu-mi de suferinta Iui, Am fnfeles indata ca sint vred- nica (sa ma Tog) s1 cA trebuie sa ma rog si pentru el, si am inceput sé ma rog indelungat pentra el si sa pling catre Domnul. Indaté, chiar In noaptea aceea, mi sa aratat aceasta : Vad pe Dinocrate, iesind dintr-un Joc tntunecos, unde erau mulfi, foarte aprins de caldura st Insotat, cu faja murdara si palid la culoare, purtind pe faté rana pe care 0 avea cind a murit, Acest Dinocrate era fratele meu dup trup, de sapte ani, pia murit de o boald care+i cancerase réu fala, astfel incil mosrtea lui a fost ceva ingrozitor pentru tofi oamenii, Pentru el, deci, m-am rugat, $i intre el si mine era o mare depértare®, incit nu puteam si ne apro- piew unul de alla}, uiet eu, uicl el. Eta, apui, tr lucul avela, unde se afte Dinocrate o finting plind cu apa, avind marginea mai inalté decit sta- tura copilului. $i se intindea Dinocrate ca si cum ar fi vrut sé bea. Eu MARTIRIUL SFIVTELOR PERPETUA §1 FELICITAS 17 sufeream, flindea fintina aceea avea apa si totusi, din cauza tnaltimii marginii, el nu putea si bea, M-am desteptat si am infeles c& fratele meu se chinuieste. Dar aveam credinja c& voi fi de folos la chinul lui, Si m-am rugat pentm el tn toate zilele, pind cthd am trecut in inchisoa- rea din tabaré {militara) ; céci noi aveam s8 luptim Ja sdrbatorile mil tare, date alunci in cinstea zilei de x astere a imparatului Geta, $i m-am rugat pentrn el zina si noaptea. gemid si lécrimind. ca si mi sa tmpli- neasca rugaciunea. vill. In ziva in care am rémas in butuci, mi sa ardtat aceasta : Vad locul pe care-] véizusem mai tnainte si pe Dinocrate cu trupul curat, bine tm- bracat si rcorit ; iar unde era rana, vad doar un seman. $i fintina pe care 0 Vazasem mai Inainte avea acum marginea micsoraté pind ha mij- locul copilului. Curgea faré incetare apa din ea si pe marginea ei se afla un vas plin cu apa. Dinocrate s-a apropiat si a inceput si bea din el, jar apa din vas nu se tmputina, Si, siturindu-se, s-a depirtat de apa ca sa se joace, bucurindu-se, In felu copiilor. $i m-am desteptat, Am tm- feles atunci c& el a sclipat de pedeapsa. IX Apoi, dupa ctteva zile, soldatnl Pudens, mai marele inchisorii, find loctiitorul sutasului, @ tnceput sé ne prefuiasc’, tnjelegtud ca se alla o mare putere in noi; el @ permis multora dintre crestini si rude s& vin& la noi, ca 5i noi si ei s& ne intarim sufleteste unii pe alti. Jar cind $-2 aproplat ziua mucenictel, a intrat ba mine etal meu, zdrobit de durere, si a Inceput s8-si smulga barba, sa se arunce la pa- mint, s& se trinteascé cu fafa in jos, s&-si blesteme anii sii si sd spund cuvinte atit de mati, fucit a1 {i miscat orice fiinf’, Eu sufereem pentru nefericita Ini batrinete. x. In ajunul zilei cind aveam si luptim, vad in viziune aceasta: dia- conul Pomponius venise la usa Inchisorii si batea cu putere, Eu am iesit si [-am deschis, Fra Imbricat intr-o haind albs descinsd, x Inealfiminte felurit colorat. Si mi-a zis :

    S-ar putea să vă placă și