MC 1

Obiectul lucrării
CUPRINS
1. Obiectul lucrării .................................................................................................. 3

2. Definiţii ................................................................................................................ 4
3. Ipoteze de calcul ................................................................................................. 10
3.1. Consideraţii generale ........................................................................................... 10
3.2. Condiţii climato – meteorologice ......................................................................... 11
3.3. Caracteristicile fizice ale conductoarelor ............................................................. 16
3.4. Gruparea încărcărilor .......................................................................................... 18
4. Determinarea încărcărilor unitare normate ................................................... 19
4.1. Încărcări unitare normate datorate maselor proprii
şi a depunerilor de chiciură .............................................................................. 19
4.2. Încărcări unitare normate datorate acţiunii vântului ........................................... 19
4.3. Încărcări unitare normate cumulate ‚datorate maselor proprii ,
a depunerilor de chiciură şi a vitezei vântului ..................................................... 21
5. Determinarea încărcărilor unitare de calcul ................................................... 22
5.1. Încărcări unitare de calcul datorate maselor
proprii şi a depunerilor de chiciură ...................................................................... 22
5.2. Încărcări unitare de calcul datorate acţiunii vântului .......................................... 23
5.3. Încărcări unitare de calcul cumulate ‚datorate maselor proprii ,
a depunerilor de chiciură şi a vitezei vântului ...................................................... 23
6. Determinarea încărcărilor specifice normate şi de calcul .............................. 24
7. Stabilirea modului de variaţie a eforturilor în conductoare ......................... 30
7.1. Calculul conductoarelor în ipoteza că starea mediului ambiant variază ........... 30
7.2. Ecuaţia de stare .................................................................................................... 30
7.3. Deschiderea critica ............................................................................................... 32
7.4. Calculul tracţiunii orizontale la starea care dimensionează ................................ 38
8. Determinarea săgeţii conductorului .................................................................
8.1. Conductor cu punctele de suspensie la acelaşi nivel ............................................ 44
8.2. Conductor cu punctele de suspensie denivelate ................................................... 46
8.3. Influenţa izolatoarelor de întindere asupra valorii săgeţii .................................... 48
8.4. Calculul lungimii conductorului în funcţie de săgeată ......................................... 53
8.5. Influenţa fenomenului de fluaj asupra săgeţii conductoarelor ............................. 55
8.6. Calculul săgeţilor conductorului de protecţie ...................................................... 60
9. Calculul contragreutăţilor în funcţie de unghiul de
înclinare al lanţurilor de susţinere ................................................................... 71
9.1. Determinarea minimului curbei conductorului
într-o deschidere denivelată ................................................................................. 71
9.2. Determinarea deschiderilor Av şi Ag ................................................................ 72
9.3. Calculul contragreutăţilor .................................................................................... 75
10. Verificarea distanţelor electrice între conductoare active şi
părţile stâlpilor legate la pământ ...................................................................... 82
10.1. Verificarea distanţelor electrice pentru stâlpii de susţinere ................................ 82
10.2. Verificarea distanţelor electrice pentru stâlpii de întindere,
colţ şi terminali ..................................................................................................... 88
1
Calculul mecanic al LEA
11. Verificarea distanţelor electrice între conductoarele active şi între
conductoarele active şi cele de protecţie .......................................................... 89
11.1. Consideraţii generale ........................................................................................... 89
11.2. Săgeata maximă limitată de distanţa între faze .................................................. 90
11.3. Oscilaţia nesincronă (pendularea) a conductoarelor ............................................ 93
11.4. Verificarea distanţelor între conductoare din condiţia de galopare ................... 95
11.5. Determinarea saltului maxim a1 conductoarelor
la descărcarea bruscă de chiciură ......................................................................... 104
12. Metode generalizate de calcul pentru determinarea tracţiunilor şi a
săgeţilor într-un panou al unei LEA supus la sarcini
neuniforme şi neechilibrate .............................................................................. 107
12.1. Încărcări neuniforme într-un panou cu deschideri inegale şi denivelate ............. 112
12.2. Ruperea conductorului într-un panou .................................................................. 119
13. Calculul distanţelor la traversări şi apropieri ................................................ 125
13.1. Calculul distanţei pe verticală între conductorul nedeviat şi diferite părţi
ale construcţiilor .................................................................................................. 125
13.2. Calculul distanţei între conductorul deviat şi diferite părţi
de construcţie ....................................................................................................... 127
Manual de utilizare program CALMECO ................................................. 135
2
Obiectul lucrării
1. Obiectul lucrării
Calculul mecanic cuprinde atât stabilirea întinderii conductoarelor‚ care trebuie

executată astfel încât acestea să reziste la suprasarcinile ce pot să apară‚ cât şi verificarea poziţiei
conductoarelor în diferite situaţii ale forţelor exterioare care acţionează.
Pentru calculul întinderii conductoarelor se stabilesc relaţii între deschiderea dintre
stâlpi‚ forţele exterioare care acţionează asupra liniei‚ forma geometrică pe care o capătă
conductoarele sub influenţa acestor forţe şi eforturile interne în conductor
Odată stabilită forma geometrică a conductorului‚ respectiv săgeţile în fiecare punct al
acestuia şi săgeata maximă, se verifică distanţele minime admisibile ale conductorului faţă de
celelalte conductoare ale liniei‚ cum şi faţă de elementele stâlpului legate la pământ sau faţă de
diferite obstacole pe care le traversează sau de care se apropie traseul liniei electrice . Distanţele
minime admisibile dintre punctul cel mai de jos al conductoarelor şi diferitelor obstacole pe care le
traversează linia sunt funcţie atât de tensiunea nominală a liniei ‚ cât şi de natura sau importanţa
obstacolului traversat.
Prin cunoaşterea săgeţii conductorului şi a distanţelor minime admisibile faţă de sol sau
faţă de obstacolele pe care le traversează linia ‚ se determină înălţimea stâlpului (deschiderea
nominală). Rezultă că săgeata conductorului este unul dintre factorii care determină atât
coronamentul ‚ cât şi înălţimea stâlpului
Calculul mecanic al conductoarelor (stabilirea tracţiunilor şi săgeţilor) se efectuează
după metoda la stări limită ‚ în care rezistenţele de calcul sunt stabilite în procente din rezistenţa de
rupere calculată a conductorului ‚ conform PE 104 “Normativ pentru construirea liniilor aeriene de
energie electrică cu tensiuni peste 1000 V „.
Lucrarea are drept scop prezentarea algoritmelor de calcul pentru problemele enumerate
în cuprins, urmate de exemple concrete de calcul.
3
Definiţii
1. Definiţii
2.1. Linie aeriană de energie electrică, denumită şi linie electrică aeriană (LEA), este o
instalaţie montată în aer liber, care serveşte la transportul şi distribuţia energiei electrice şi este
alcătuită din conductoare, izolatoare, cleme, armături, stâlpi, fundaţii şi instalaţii de legare la
pământ.
2.2. Circuitul unei LEA se numeşte ansamblul de conductoare active, care constituie o
cale independentă de vehiculare a energiei electrice, şi poate fi trifazat, bifazat sau monofazat.
2.3. Echipamentul LEA este ansamblul de conductoare , izolatoare, cleme şi armături,

montat pe stâlpii LEA.
2.4. Conductoarele LEA sunt funiile metalice întinse liber între punctele de prindere la
stâlpi sau alte construcţii speciale, indiferent dacă sunt sau nu sub tensiune.
Conductoarele active sunt conductoarele care servesc drept căi de curent pentru
transportul sau distribuţia energiei electrice; ele pot fi unice pe fază sau ansambluri de două sau mai
multe pe fază, caz în care se numesc fasciculare.
Conductoarele active pot fi neizolate, izolate sau izolate torsadate.
Conductoarele de protecţie sunt conductoarele destinate a proteja LEA împotriva
loviturilor directe de trăsnet şi a supratensiunilor atmosferice.
Conductoarele de protecţie cu fibră optică înglobată, denumite şi OPGW (Optical
Ground Wires) sunt conductoarele destinate a proteja LEA împotriva supratensiunilor atmosferice şi
de a asigura transferul de comunicaţii prin fibrele optice incluse.
2.5. Izolatoarele sunt elemente componente ale LEA, cu ajutorul cărora se realizează
izolarea părţilor aflate sub tensiune între ele şi faţă de părţile legate la pământ.
Din punct de vedere electric, izolatoarele se împart în izolatoare străpungibile (având
distanţa disruptivă prin dielectric mai mică decât jumătate din distanţa disruptivă prin aer) şi
izolatoare nestrăpungibile, cu inimă plină.
2.6. Clemele ‚ sunt dispozitivele care se află în contact direct cu calea de curent şi
permit executarea legăturilor electrice.
2.7. Armăturile ‚ sunt dispozitive cu ajutorul cărora se asamblează şi se montează

conductoarele, izolatoarele şi alte accesorii ale liniilor electrice.
În cazul apariţiei unor supratensiuni la capetele lanţului de izolatoare, se folosesc
armături de protecţie pentru protejarea conductoarelor contra atingerii directe cu arcul electric ce s-
ar produce, pentru depărtarea arcului de suprafaţa izolatoarelor şi pentru uniformizarea câmpului
electric în lungul lanţului de izolatoare.
4
Definiţii
2.8. Legătura de siguranţă (în cazul unei linii electrice aeriene cu izolatoare suport)
reprezintă legătura auxiliară a conductorului de fază la un stâlp de susţinere, executată eu ajutorul
unei bucăţi de conductor dispus la nivelul gâtului izolatorului, pe partea dinspre stâlp, şi fixat
mecanic de conductor, de o parte şi de alta a izolatorului de susţinere.
Scopul legăturii de siguranţă este împiedicarea căderii conductorului pe sol în cazul
ruperii legăturii de susţinere.
2.9. Legătura dublă (în cazul unei linii electrice aeriene cu izolatoare suport) este
legătura conductorului de fază la stâlpii de susţinere sau întindere ai unei linii electrice aeriene
executată cu ajutorul a două izolatoare.
Pe unul dintre izolatoare se execută legătura principală a conductorului care preia efortul
din conductor în regimul normal de funcţionare a liniei, iar legătura executată pe celălalt izolator
este pregătită să intervină în cazul deteriorării legăturii principale.
2.10. Părţile de construcţie ale LEA sunt elementele care susţin deasupra solului
echipamentul LEA, şi anume: console, stâlpi, fundaţii, alte construcţii speciale.
2.11. Stâlpii LEA sunt construcţiile din metal ‚beton armat sau alte materiale, care
susţin echipamentul LEA deasupra solului.
Stâlpii metalici sunt construcţii metalice proiectate ca suporţi pentru conductoarele
liniilor electrice aeriene. Construcţiile metalice, ancorate sau neancorate, pot fi cu zăbrele (din
corniere sau ţevi) sau tubulare (cu secţiunea circulară sau poligonală). Îmbinarea elementelor se va
face, de preferinţă, prin buloane, pentru a se asigura protecţia anticorosivă prin zincare la cald. Se
pot folosi şi construcţii metalice sudate care vor fi protejate anticorosiv prin vopsire.
2.12. Fundaţiile stâlpilor sunt elemente de construcţie cu ajutorul cărora se fixează în

sol stâlpii, inclusiv ancorele acestora.
2.13. Tensiunea nominală a unei linii, „Un” este valoarea eficace a tensiunii între faze,
prin care este denumită linia şi la care se referă unele caracteristici de funcţionare ale acesteia.
2.14. Tensiunea maximă de serviciu, „Um” este valoarea eficace maximă a tensiunii
între faze, care poate să apară în condiţii normale de funcţionare în orice punct al liniei, într-un
moment oarecare (definită conform SR CEI 38+A1/1997).
2.15. Secţiunea reală a unui conductor funie este suma secţiunilor firelor componente
ale conductorului.
2.16. Secţiunea nominală a unui conductor funie este valoarea rotunjită a secţiunii sale,
valoare care serveşte la denumirea conductorului. În cazul conductoarelor alcătuite din două metale,
secţiunea nominală se exprimă prin valorile rotunjite ale secţiunilor ambelor metale.
2.17. Forţa de rupere calculată a unui conductor multifilar este determinată în

mod convenţional , în funcţie de caracteristicile mecanice ale materialelor firelor componente şi de
alcătuirea constructivă a conductorului, potrivit standardelor de conductoare în vigoare.
Pentru conductoarele multifilare nestandardizate, sarcina de rupere calculată se va
determina cu ajutorul metodei indicate în standardele de conductoare similare.
5
Definiţii
2.18. Forţa de rupere minimă a unui conductor multifilar este forţa de rupere a
conductorului determinată prin încercări, a cărei valoare nu trebuie să fie mai mică de 95 % din
valoarea sarcinii de rupere calculate.
2.19. Rezistenţa de rupere calculată, „ prc” a unui conductor funie reprezintă raportul
între valoarea sarcinii de rupere calculate şi secţiunea reală a conductorului.
2.20. Rezistenţa de rupere minimă, „ prmin” a unui conductor funie reprezintă

raportul între valoarea forţei de rupere minime şi secţiunea reală a conductorului.
2.21. Tracţiunea în conductor reprezintă rezistenţa care ia naştere în conductor,

înmulţită cu secţiunea reală a conductorului, în diferite stări de funcţionare, şi este tangentă la curba
conductorului.
2.22. Tracţiunea orizontală în conductor este valoarea tracţiunii în punctul în care

tangenta la curba conductorului este orizontală.
2.23 Deschiderea reală, „ai” , este distanţa măsurată pe orizontală între axele a doi
stâlpi consecutivi.(figura 2.1.)
2.24. Deschiderea nominală, „an” , este deschiderea convenţională, la care punctele de

prindere ale conductoarelor se găsesc în acelaşi plan orizontal, terenul este plan, iar la săgeată
maximă, gabaritul la sol al liniei este cel minim. Ea rezultă ca o valoare optimă din calculele
tehnico-economice .Deschiderii nominale îi corespunde înălţimea normală (nominală) a stâlpilor.
2.25. Deschiderea virtuală, „ah” , a unei deschideri denivelate este distanţa la locul în
care orizontala dusă printr-unul din punctele de prindere ale conductorului intersectează curba reală
a conductorului sau prelungirea ei, după cum punctul considerat este inferior sau superior punctului
de prindere al conductorului la stâlpul adiacent. .(figura 2.1.)
2.26. Deschiderea la încărcări din vânt, „av” , este semisuma deschiderilor reale
adiacente unui stâlp. De mărimea acestei deschideri depind încărcările orizontale care acţionează
asupra stâlpului, provenite din presiunea vântului pe conductoare. .(figura 2.1.)
a v  1,05  1,1  a n
2.27. Deschiderea la încărcări verticale, „ag” , este semisuma deschiderilor virtuale

adiacente unui stâlp. De mărimea acestei deschideri depind încărcările verticale care acţionează
asupra stâlpului, provenite din greutatea conductoarelor. .(figura 2.1.)
a g  1,4  1,6   a n
2.28. Deschiderea la distanţa între faze, „af” , este deschiderea reală între doi
stâlpi consecutivi în care se realizează o săgeată a conductorului maxim permisă de distanţa
minimă existentă pe stâlp între conductoarele diferitelor faze sau între acestea şi
conductoarele de protecţie.
a f  1,2  1,3  a n
6
Definiţii
2.29. Denivelarea, „hi” , este distanţa măsurată pe verticală între punctele de prindere
ale conductorului la doi stâlpi consecutivi. (figura 2.1.)
2.30. Săgeata unui conductor într-un anumit punct este distanţa măsurată pe verticală
între punctul respectiv de pe curba conductorului şi dreapta care uneşte cele două puncte de
suspensie ale conductorului. În funcţie de condiţiile climato-meteorologice existente la un moment
dat, săgeata conductorului într-un anumit punct poate avea diferite valori (maximă, minimă, medie).
Cea mai mare săgeată a conductorului se considera practic la mijlocul deschiderii. .(figura 2.1.)
2.31. Aliniamentul este porţiunea de linie compusă dintr-una sau mai multe deschideri,
cuprinsă între două puncte consecutive ale traseului, în care linia îşi schimbă direcţia.(figura 2.1.)
2.32. Panoul de întindere este porţiunea de linie compusă dintr-una sau mai multe
deschideri cuprinsă între doi stâlpi de întindere consecutivi. (figura 2.1.)
Legendă:
 Porţiunile de traseu între stâlpii 1 şi 3 sau 3 şi 9 constituie aliniamente;
 Porţiunile de linie între stâlpii 1 şi 3; 3 şi 6; 6 şi 9 constituie panouri; stâlpii 1, 3, 6 şi 9 fiind
stâlpi de întindere;
an - este deschiderea nominală;
ai, (i =1… n) - deschideri reale;
av - deschiderea la încărcări din vânt;
ag - deschiderea la încărcări verticale;
ah - deschiderea virtuală;
hi, (i=1…n) - denivelări;
fn - săgeata conductorului corespunzătoare deschiderii nominale;
hc - înălţimea de prindere a conductorului;
hg - gabarit minim la sol;
2 - unghiul între două aliniamente consecutive ale liniei.
Figura 2.1. Explicitarea grafică a noţiunilor : aliniament, panou, deschideri, denivelări
7
Definiţii
2.33. Încrucişarea LEA cu un obiect oarecare este acea situaţie în care în proiecţie
orizontală, cel puţin unul din conductoarele LEA în poziţie normală sau deviată, şi obiectul
respectiv se intersectează.
2.34. Traversarea şi subtraversarea sunt acele încrucişări în care LEA trece pe

deasupra, respectiv pe sub obiectul încrucişat.
2.35. Apropierea LEA de un obiect oarecare este acea situaţie de vecinătate în care
LEA nu încrucişează obiectul respectiv.
2.36. Porţiunile speciale de traseu sunt acele porţiuni din traseul liniei, în care
apare coexistenţa LEA cu elementele naturale, obiectele, obiectivele, instalaţiile, construcţiile etc.,
situate în imediata apropiere a liniei sau cu care linia se încrucişează.
Faţă de acestea, linia trebuie realizată astfel încât să se asigure, pe de o parte, buna
funcţionare a liniei, iar pe de altă parte, condiţiile necesare existenţei şi funcţionării în bune condiţii
a elementelor afectate de prezenţa liniei.
2.37. Culoarul de trecere (de funcţionare) a LEA, zona de protecţie şi siguranţă, zp+s,
(conform O.U.G. nr. 63/1998)
 Zona de protecţie este suprafaţa de teren (şi spaţiul de deasupra) de sub liniile
electrice aeriene, extinsă de o parte şi de alta, cu proiecţia în plan orizontal a
planului conductoarelor extreme, deviate sub acţiunea vântului maxim. În această
zonă, destinată protecţiei şi funcţionării normale a liniei electrice aeriene, se impun
restricţii din punct de vedere al coexistenţei cu elementele naturale, obiectivele,
instalaţiile şi construcţiile situate în această zonă.
 Zona de siguranţă se constituie în jurul zonei de protecţie a liniei electrice

aeriene, pentru asigurarea funcţionării normale şi pentru a evita punerea în pericol
a persoanelor, bunurilor şi mediului.
 Culoarul de trecere (de funcţionare) a liniei electrice este suprafaţa terestră

situată de-a lungul liniei electrice şi spaţiul atmosferic de deasupra sa în care se
impun restricţii din punctul de vedere al coexistenţei liniei cu elementele naturale,
obiectele, construcţiile, cu instalaţiile etc., situate în acest spaţiu.
z p  s  L LEA  2   l iz  f c. max   sin  c  2  S (m)

unde :
 L - este lăţimea maximă a stâlpilor (distanţa maximă pe orizontală între extremităţile
consolelor);
 liz - lungimea lanţului de susţinere ;
 fc.max - săgeata maximă a conductorului în deschiderea respectivă;
 c - unghiul maxim de înclinare a conductorului sub acţiunea vântului;
 S - distanţa de siguranţă admisă într-o parte a liniei, în funcţie de tensiunea liniei.
8
Definiţii
2.38. Regimul normal de funcţionare al unei LEA este regimul în care linia în
ansamblu şi elementele sale componente, fără a fi afectate prin ruperi, deformări etc., se găsesc în
stare de funcţionare.
2.39. Regimul de avarie al unei LEA este regimul în care apar deformări ale
elementelor componente, ruperi sau topiri ale conductoarelor, ruperi de izolatoare, cleme şi
armături, ruperea sau pierderea stabilităţii stâlpilor sau a fundaţiilor etc. ,urmate în general de
întreruperea funcţionării liniei.
Regimul de avarie al unei LEA, considerat ca ipoteză de calcul, este regimul în care
izolatoarele şi lanţurile de izolatoare, stâlpii şi fundaţiile LEA sunt solicitate în mod diferit faţă de
regimul normal de funcţionare în urma ruperii conductoarelor sau izolatoarelor.
2.36. Rezistenţa mecanică normală şi sarcina mecanica normală sunt valorile acestor
mărimi, care se rea1izează cu o asigurare de 95 %.
Rezistenta şi sarcina mecanică normată sunt stabilite statistic ca valori caracteristice
normate, corespunzătoare unul coeficient de variaţie normat, care are o valoare reprezentativă
pentru calitatea de ansamblu a producţiei , în perioada respectivă.
2.37. Rezistenţa şi sarcina mecanică de calcul sunt valorile rezistenţei mecanice

normate, respectiv ale sarcinii mecanice normate, împărţite printr-un coeficient de siguranţă al
materialului sau elementului constructiv respectiv. Valorile rezistenţei mecanice de calcul şi ale
sarcinii mecanice de calcul se rea1izează cu o asigurare de cel puţin 99,9 %.
2.38. Încărcări1e normate sunt valorile extreme ale încărcări1or (maxime sau minime
probabile) , definite statistic , realizate cu o anumită probabilitate (95 - 97.5 %).
2.39. Încărcări1e de calcul sunt valorile extreme ale încărcări1or, care se rea1izează cu
o probabilitate de 99,9 % şi care se determină prin înmulţirea încărcări1or normate cu coeficientul
parţial de siguranţă şi cu cel de grupare al încărcărilor.
9
Definiţii
10
Definiţii
11
Definiţii
12
Definiţii
13
Definiţii
14
Ipoteze de calcul
15
Ipoteze de calcul
3.2. Condiţii climato - meteorologice
La proiectarea şi construcţia LEA se ţine seama de intensitatea şi frecvenţa de

manifestare a principalilor factori climato - meteorologici :
 temperatura aerului ;
 viteza vântului;
 depunerile de chiciură .
Din acest punct de vedere teritoriul ţării noastre se împarte în cinci zone meteorologice
(fig.3.1), care diferă din punct de vedere al intensităţii şi al frecvenţei de manifestare a principalilor
factori climato - meteorologici
La determinarea încărcărilor normate pentru calculul mecanic al LEA se vor considera
condiţiile prevăzute în tabelele 3.1 şi 3.2 pentru zona meteorologică respectivă
În cazul LEA având circuite cu tensiuni diferite, se vor adopta condiţiile prevăzute în
tabelul 3.1. pentru tensiunea cea mai mare.
În anumite zone cu caracter local în care se constată ‚condiţii meteorologice mai grele
decât cele prevăzute în tabelul 3.1 ‚se pot adopta valori mai mari . Aceste valori trebuie să fie
justificate prin date statistice furnizate de INMH sau rezultate din statisticile de exploatare a liniilor
aeriene de energie electrică şi de telecomunicaţii din zonele respective şi să aibă frecvenţa de
apariţie de cel mult o dată la 10 ani
Presiunile dinamice ale vântului ‚ prevăzute în tabelul 3.1 ‚ sunt corespunzătoare vitezei
mediate pe două minute la înălţimea de 10 m deasupra terenului
Pentru elementele componente ale liniilor ‚situate la înălţimi diferite faţă de sol
‚ presiunile de bază din tabelul 3.1 se vor majora prin înmulţirea cu coeficienţii de rafală „ c”
prevăzuţi în diagrama 3.1
Pentru calculul conductoarelor ‚la determinarea încărcărilor normate pentru

conductoarele acoperite sau neacoperite cu chiciură provenite din presiunea vântului se va
considera ca distanţă H o înălţime medie de suspensie ‚ indiferent de înălţimile la care se găsesc
diferitele conductoare (active sau de protecţie) ‚ distanţa se va determina cu relaţia :
1 n  2 
H   h cl i   f i 
n i 1 3 
(m)
unde:
hcl - distanţa de la sol la conductor în punctul de prindere în clemă ‚în m ;
f - săgeata conductorului ‚în m ;
n - numărul conductoarelor
16
Ipoteze de calcul
Figura 3.1. ROMÂNIA Zonarea teritoriului din punct de vedere al

condiţiilor climato – meteorologice
Înălţimea H se calculează ca înălţime medie a tuturor conductoarelor de acelaşi tip şi

dimensiune, separat pentru conductoare active şi conductoare de protecţie.
Tabelul 3.1 Presiunea dinamică de baza ‚dată de vânt (corespunzătoare vitezei

mediate pe două minute) la înălţimea de 10 m deasupra terenului şi
grosimea stratului de chiciură pe conductoarele LEA
17
Ipoteze de calcul
Presiunea dinamică de bază, Grosimea stratului de

Zona Altitudinea P chiciură ,bch3,4)
meteo
(m) (daN/m2) (mm)
Vânt maxim Vânt simultan Un <110 kV Un= (220400) kV
fără chiciură cu chiciură
A 30 12 16 22
B 42 16,8 (15)5) 22
C  800 55 20 (17)5) 24
D1) - -
1000 40 16 Grosimea stratului de chiciură se
1200 45 18 va stabili pe baza datelor statistice
1400 65 26 furnizate de INMH, sau rezultate
din statisticile de exploatare ale
1600 90 36
E2) LEA şi LTc din zonele respective.
1800 110 44
2000 130 52
2200 150 60
2400 170 68
Notă :
1) Zonă meteorologică cu condiţii deosebite de vânt , pentru care se vor cere date de la
Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie.
2) În zone cu altitudini mai mici de 1400 m ‚presiunea dinamică de bază luată în
considerare nu trebuie să aibă valori mai mici decât a zonelor limitrofe ‚cu
altitudini sub 800 m.
3) Grosimea stratului de chiciură, b ch , pe conductoare se consideră conform
figurii 4.1.
4) Greutatea volumică a chiciuri ( ch) se consideră egală cu 0,75 daN/dm3
În cazul în care se adoptă ‚în anumite zone cu caracter local ‚grosimi mai mari ale stratului de
chiciură depus pe conductoare ‚ şi peste 30 mm pentru zona E, se poate micşora valoarea
densităţii chiciurii până la cel mult 0,5 daN/dm3
5) Valorile dintre paranteze se referă la LEA 20 kV.
Exemplu de calcul
Să considerăm că avem de proiectat o LEA 110 kV

s.c. în zona meteorologică B echipată cu:
 conductor activ O1/A1-185/32 mm2 ;
 conductor de protecţie Ol -70 mm2 ;
18
Ipoteze de calcul
 stâlp de susţinere Sn 110102 ;

 lanţuri simple de susţinere echipate cu
izolatoare VKLF 75/21 (lungimea lanţurilor de
susţinere este de 1,7 m.).
Deschiderea medie în panou s-a considerat 200 m.
Cunoscând faptul că stâlpul Sn 110102 admite o
săgeată maximă de 9 m din condiţia de gabarit
‚ aferentă unei deschideri de 245 m ‚ se poate lua cu
aproximaţie pentru deschiderea medie o săgeată
cuprinsă între 5 şi 6 m (în această fază calculele
sunt aproximative ‚dar erorile sunt nesemnificative).
Pentru a putea evalua eroarea care o introducem
deliberat vom calcula coeficientul “c” atât pentru o
săgeată de 5 m cât şi pentru o săgeată de 6 m.
Pentru conductorul activ:
Figura 3.2. Stâlp de susţinere Sn 110102
1  2 
H  19,2  15,3  15,3  3   5   13,3 (m)
3  3 
1  2 
H  19,2  15,3  15,3  3   6   12,6 (m)
3  3 
În primul caz ‚ din diagrama 3.1 rezultă un coeficient de rafală de 1,.58 ‚ iar în al doilea
caz rezultă un coeficient de rafală de 1,57. Dacă s-ar merge cu calculul în paralel până la
determinarea săgeţilor în cele două cazuri pentru deschiderea medie considerată, diferenţa între
săgeţi nu depăşeşte 10 mm (eroare nesemnificativă la o deschidere de 200 m).
Pentru deschiderea de 200 m şi coeficientul de rafală de 1,55 săgeata la -5+ch este de
5,20 m ‚iar pentru un coeficient de rafală de 1,65 săgeata calculată la -5+ch este 5,28 m
Eroarea de săgeată datorată unei citiri aproximative din diagrama 3.1. a coeficientului
de rafală influenţează prea puţin valoarea săgeţii finale (creşterea săgeţii datorate fluajului
conductorului este mult mai mare).
Pentru conductorul de protecţie :
 2 
H   24,5   5   21,17 (m) c= 1,77
 3 
 2 
H   24,5   6   20,5 (m) c= 1,76
 3 
În primul caz ‚ din diagrama 3.1 rezultă un coeficient de rafală de 1,77 căruia îi
corespunde o săgeată la -5+ch de 5,185 m, iar în al doilea caz rezultă un coeficient de rafală de 1,76
căruia îi corespunde o săgeată la -5+ch de 5,17 m. Pentru deschiderea de 200 m şi coeficientul de
19
Ipoteze de calcul
rafală de 1,70 săgeata la -5+ch este de 5,12 m ‚ iar pentru un coeficient de rafală de 1,80 săgeata
calculată la -5+ch este 5,23 m .
Săgeţile conductorului de protecţie sunt corelate cu săgeţile conductorului activ.
Tabelul 3.2. Valorile temperaturii aerului
Zona meteorologică Temperatura aerului (0C)

maximă minimă medie de formare a chiciuri
Toată ţara 40 -30 15 -5
Zone cu altitudini peste 800 m 40 -30 10 -5
Diagrama 3.1. Variaţia coeficientului de rafală şi neuniformitate al vântului pe conductor

„ c”, în funcţie de înălţimea deasupra solului “H”, deschiderea “a” şi tipul de
amplasament.
3.3. Caracteristicile fizice ale conductoarelor
Din punct de vedere al materialelor şi al alcătuirii constructive ‚ la construirea LEA se

vor utiliza conductoare funie din aluminiu ‚ aliaje de aluminiu ‚ oţel, precum şi conductoare funie
din oţel-aluminiu şi oţel aliaje din aluminiu.
Condiţiile tehnice generale ‚ dimensiunile şi caracteristicile fizico-mecanice ale
conductoarelor LEA trebuie să corespundă standardelor sau normelor interne ale producătorilor.
20
Ipoteze de calcul
În cazul unor tipuri noi sau speciale de conductoare nestandardizate sau fără norme
interne ‚ se vor considera ‚ pentru caracteristicile fizico-mecanice ale materialelor componente,
valorile din tabelul 3.3
Tabelul 3.3. Caracteristicile fizico-mecanice al sârmelor componente

ale conductoarelor funie pentru LEA.
Rezistivitatea electrică în curent continuu
Greutatea volumică (greutate specifică)
Coeficientul de dilatare termică liniară

Coeficientul de temperatură al rezistenţei electrice
Modulul de elasticitate
Rezistenţa la rupere
Material
mm2/m C 0
daN/dm3 C-1 0
daN/mm2 daN/mm2
Aluminiu 0,028264 0,0040 2,649 0,000023 5500 15,8-19,0
STAS 12486 0
Alcoro (aliaj de Al) 0,032800 0,0036 2,649 0,000023 5600 29,40
Normă internă 0
Oţel categoria A 0,1818-0,1885 0,0045 7,701 0,000011 18800 37,22
STAS 3732 pt.1,15-3,0 5
mm
Oţel categoria B 0,2510-0,2493 0,0045 7,701 0,000011 19600 117,60
STAS 3732 pt. 1,45-3,2 5
mm
Oţel categoria C 0,2510-0,2493 0,0045 7,701 0,000011 19600 137,30
STAS 3732 pt. 1,45-3,2 5
mm
Secţiunile minime admisibile ale conductoarelor din considerente mecanice ‚sunt :

- 25 mm2 pentru conductoarele funie de oţel-aluminiu, oţel-aliaje de aluminiu şi aliaje
de aluminiu
- 16 mm2 pentru conductoarele funie de oţel.
Pentru porţiunile speciale de traseu (traversări, apropieri de construcţii etc.), secţiunile
minime ale conductoarelor vor fi de
- 35 mm2 pentru conductoarele funie de oţel-aluminiu, oţel-aliaje de aluminiu şi aliaje
de aluminiu.
- 50 mm2 pentru conductoarele funie de oţel.
21
Ipoteze de calcul
Pentru conductoarele de protecţie din oţel se vor utiliza sârme de oţel de categoria B sau
C, conform STAS 3732.
Sârmele de oţel ‚utilizate la realizarea conductoarelor funie de oţel şi a părţii (inimii) de
oţel a conductoarelor de oţel-aluminiu şi oţel-aliaje de aluminiu ‚vor fi protejate împotriva
coroziunii cu un strat subţire de zinc (conform STAS 3732)
Pentru conductoarele bimetalice (oţel—aluminiu) avem:
 Secţiunea rea1ă a conductorului echivalent
Sc = Sal + Sol
unde :
Sal - secţiunea părţii de aluminiu ;
Sol - secţiunea părţii de oţel
 Modulul de elasticitate a conductorului echivalent
E  S  E ol  Sol
E c  al al (daN/mm2)
Sc
unde :
Eal = 5500 daN/mm2 – modulul de elasticitate aluminiu
Eol =19600 daN/mm2 – modulul de elasticitate oţel (tab.3.3.)
 Coeficient de dilatare 1iniară a conductorului
  E  S   ol  E ol  Sol
 c  al al al (0C-1 )
E al  Sal  E ol  Sol
unde :
al - coeficient de dilatare termică aluminiu ‚în (0C-1 ) ;
ol - coeficient de dilatare termică oţel , în (0C-1 ) .
Exemplu de calcul
Să considerăm conductorul funie din oţel-aluminiu cu secţiunea de 185/32 mm2
 Secţiunea reală a conductorului echivalentă ‚în (mm2)
Sc = Sal + Sol = 183,8 + 31,7 = 215,5 (mm2)
 Modulul de elasticitate a conductorului echivalent
5500  183,8  19600  31,7

Ec   7574 (daN/mm2)
215,5
22
Ipoteze de calcul
 Coeficient de dilatare liniară a conductorului , în (0C-1 )
0,000023 5500  183,8  0,000011  19600  31,7

c   0,0000184 (0C-1 )
5500  183,8  19600  31,7
Tabelul 3.4. Caracteristicile conductoarelor exemplificate
Stotal Diametrul Forţa de Modul de Coef. de Masa

Conductor rupere elasticitate dilatare negresată
calculată liniară
mm2 mm daN daN/mm2 0 -1
C daN/m
Al/Ol-185/32 215,5 19,2 6668,6 7574 0,000018 0,757
Ol-70 65,93 10,5 7276,0 19600 0,000011 0,528
3. 4 . Gruparea încărcărilor
La calculul şi dimensionarea elementelor componente ale LEA se vor lua în

considerare următoarele grupări ale încărcărilor, datorate factorilor climato-meteorologici, ca
ipoteze de încărcare :
a) temperatura minimă ‚ vântul şi chiciura lipsesc ;
b) temperatura medie ‚ vântul şi chiciura lipsesc ;
c) temperatura medie ‚ viteza vântului de 10 m/s ‚ chiciura lipseşte ;
d) temperatura medie ‚ viteza maximă a vântului ‚ chiciura lipseşte ;
e) temperatura maximă ‚vântul şi chiciura lipsesc ;
f) temperatura de formare a chiciurii şi depuneri de chiciură pe elementele componente
ale liniei ‚ vântul lipseşte ;
g) temperatura de formare a chiciurii ‚vânt simultan cu chiciură şi depuneri de chiciură pe
elementele componente ale liniei
23
Încărcări normate şi de calcul
4. Determinarea încărcărilor unitare normate
4.1. Încărcări unitare normate datorate maselor proprii

şi a depunerilor de chiciură.
Încărcările unitare provenite din masa conductoarelor şi a depunerilor de chiciură se

determină după cum urmează :
 Greutatea proprie a conductorului :
g(1,n) = gc (daN/m)
în care :
gc - masa unitară a conductorului ‚ (în daN/m)
 Greutatea chiciurii :
g(2,n) = 3,14 b (dc + bch) ch 0,001

   
(daN/m)
în care :
dc - diametrul conductorului ‚ (în mm) ;
bch - grosimea stratului de chiciură ‚ (în mm) ;
ch - greutatea specifică a chiciurii ‚ (în daN/dm3).
 Greutatea conductorului acoperit cu chiciură
g(3,n) = g(1,n) + g(2,n) (daN/m)
4.2. Încărcări unitare normate datorate acţiunii vântului.
Încărcările unitare provenite din acţiunea vântului se determină cu ajutorul presiunii

dinamice de bază ‚“p” se va lua din tabelul 3.1 sau se va determina cu relaţia :
v2
p (daN/m2)
16.3
unde:
v - viteza vântului ‚(în m/s.)
În funcţie de înălţimea de aplicare a forţelor, presiunea dinamică de bază se va majora

cu coeficientul de rafală „ c” ‚ din diagrama 3.1, care nu depinde de valorile vitezei vântului.
Coeficientul „c” coeficient de rafală şi neuniformitate al vântului pe conductor depinde
de turbulenţa vântului şi de răspunsul dinamic al conductorului‚ include efectul combinat al
variaţiei vitezei vântului atât cu înălţimea, cât şi cu mărimea deschiderii (neuniformitatea vântului
pe deschidere) .
24
 Încărcări rezultate din presiunea vântului pe conductor, neacoperit cu chiciură
g (4, n)  C tc   c  p v max  d c  0,001 (daN/m)

în care :
c - coeficient de rafală şi neuniformitate al vitezei vântului ‚ (diagrama 3.1) ;
Ctc - coeficient de rezistenţă frontală (coeficient aerodinamic) al conductorului (tab.4.1)
 Încărcări rezultate din presiunea vântului pe conductor, acoperit cu chiciură

‚ în regim normal de funcţionare
g (5, n)  C tc   c  p v ch  d  0,001 (daN/m)
d  (d c  2  b ch )
unde :
bch - grosimea stratului de chiciură ‚ (în mm)
a) b)
Figura 4.1. Diametrul conductorului acoperit cu chiciură :

a) real (în practică) ;
b) de calcul (echivalent)
 Încărcări rezultate din presiunea vântului pe conductor, acoperit cu chiciură ‚

în regim de avarie

g (8, n)  a  C tc   c  p v ch  d  0,001 (daN/m)
n
în care :
n,a coeficienţi parţiali de siguranţă (tabelul 4.1.)
—
25
Tabelul 4.1 Valorile coeficientului aerodinamic ‚ Ctc

Specificaţia Ctc
Fără chiciură Diametrul conductorului  20 mm 1,10
Diametrul conductorului < 20 mm 1, 20
Cu chiciură, indiferent de diametrul conductorului 1, 20
4.3. Încărcări unitare normate cumulate ‚datorate maselor proprii, a

depunerilor de chiciură şi a vitezei vântu1ui.
 Încărcări rezultate din acţiunea simultană a greutăţii conductorului şi a

presiunii vântului pe conductor
g (6, n)  g (21, n )  g (24, n ) (daN/m)
 Încărcări rezultate din acţiunea simultană a greutăţii conductorului acoperit cu

chiciură şi a presiunii vântului pe conductor ‚ în regim normal de funcţionare
g (7, n)  g (23, n )  g (25, n ) (daN/m)

chiciură şi a presiunii vântului pe conductor ‚ în regim de avarie
g (9, n)  g (23, n )  g (28, n ) (daN/m)
26
5. Determinarea încărcărilor unitare de calcul
Încărcările de calcul se obţin prin înmulţirea încărcărilor normate cu coeficienţii parţiali de

siguranţă din tabelul 5.1 ‚ inundu-se seama de gruparea încărcărilor precizate la pct.3.4.
Tabelul 5.1 Coeficienţii parţiali de siguranţă pentru LEA 20 - 110 kV
Categorii n a
de încărcări Încărcări Zona Zona Zona Zona
A, B, C D, E A, B, C D, E
Permanente Masa proprie conductor 1,10 1,10
Variabile Presiunea vântului 1,30 1,50 0,25 0,45
Masa chiciurii 1,80 1,80
5.1. Încărcări unitare de calcul datorate maselor proprii

şi a depunerilor de chiciură.
Încărcări unitare de calcul provenite din masa conductoarelor şi a depunerilor de

chiciură se determinată după cum urmează :
 Greutatea proprie a conductorului
g (1, c)  1,1  g c (daN/m)
în care gc masa unitară a conductorului ‚(în daN/m)
 Greutatea chiciurii
g ( 2, c)   n  3,14  b  (d c  b ch )   ch  0,001 (daN/m)
g ( 2, c)  1,8  3,14  b  (d c  b ch )   ch  0,001 (daN/m)

în care :
dc - diametrul conductorului ‚(în mm) ;
bch - grosimea stratului de chiciură ‚(în mm) ;
ch - greutatea specifică a chiciurii ‚(în daN/dm3)
g (3, c)  g (1, c)  g ( 2, c) (daN/m)
5.2. Încărcări unitare de calcul datorate acţiunii vântului.

27
g ( 4, c)   n  C tc   c  p v max  d c  0,001 (daN/m)
în care :
c - coeficient de rafală şi neuniformitate a vitezei vântului , (diagrama 3.1) ;
Ctc - coeficient de rezistenta frontala (coeficient aerodinamic) al conductorului (tab.4.1) ;
n - coeficient parţial de siguranţă (tab.5.1.)
 Încărcări rezultate din presiunea vântului pe conductor, acoperit cu chiciura ‚ în

regim normal de funcţionare
g (5, c)   n  C tc   c  p v ch  (d c  2  b ch )  0,001 (daN/m)
 Încărcări rezultate din presiunea vântului pe conductor, acoperit cu chiciură ‚în

regim de avarie
g (8, c)   n  C tc   c  p v ch  (d c  2  b ch )  0,001 (daN/m)
în care, n este coeficient parţial de siguranţă (tab.5.1.)
5.3. Încărcări unitare de calcul cumulate ‚datorate maselor proprii, a

depunerilor de chiciură şi a vitezei vântului.
 Încărcări rezultate din acţiunea simultană a greutăţii conductorului şi a presiunii

vântului pe conductor
g (6, c)  g (21, c)  g (24, c) (daN/m)

chiciură şi a presiunii vântului pe conductor ‚în regim normal de funcţionare
g (7, c)  g (23, c)  g (25, c) (daN/m)

chiciură şi a presiunii vântului pe conductor ‚în regim de avarie
g (9, c)  g (23, c)  g (28, c) (daN/m)
28
6. Determinarea încărcărilor specifice normate şi de calcul.
Încărcările specifice ‚normate şi de calcul ‚se obţin din încărcările unitare, normate şi de
calcul ‚împărţite la secţiunea reală a conductorului.
Exemplu de calcul
Pentru exemplificare, vom considera aceiaşi LEA 110 kV de la cap.3.2. ce se află în

zona B meteorologică‚ echipată cu conductor activ A1O1-185/32 mm2 şi conductor de protecţie
O1-7O mm2 .. . Se prezintă calculul numai pentru conductorul activ.
 Presiunea dinamică de bază dată de vânt ‚(în daN/mm2)
p v max  42 (daN/mm2) (tab.3.1. )
 Presiunea dinamică de bază dată de vânt simultan cu chiciură ‚‚(în daN/mm2)
p vch  16,8 (daN/mm2) (tab.3.1. )
Pentru elementele componente ale liniilor ‚situate la înălţimi diferite faţă de sol,
presiunile de bază se vor majora prin înmulţirea cu coeficientul de rafală „ c”, prevăzut în diagrama
3.1.
c = 1,58
 Grosimea stratului de chiciură ‚(în mm)
bch = 22 (mm)
 Greutatea specifică a chiciurii ‚(în daN/dm3)
ch = 0,75 (daN/dm3)
Încărcări unitare normate
g(1,n) = gc (daN/m)
gc - masa unitară a conductorului ‚(în daN/m)
g(1,n) = 0,757 (daN/m)
g(2,n) = 3,14 b (dc + bch) ch 0,001

   
(daN/m)
în care :
dc - diametrul conductorului ‚ (în mm) ;

bch - grosimea stratului de chiciură ‚ (în mm) ;
29
ch - greutatea specifică a chiciurii ‚ (în daN/dm3).
g(2,n) = 3,14 22 (19,2 + 22) 0,75 0,001=2,1357

   
(daN/m)
g(3,n) = g(1,n) + g(2,n) (daN/m)
g(3,n) = 0,757+2,1357=2,8927 (daN/m)
g ( 4, n )  C tc   c  p v max  d c  0,001 (daN/m)
g ( 4, n )  1,20  1,58  42  19,2  0,001  1,5289 (daN/m)
g (5, n)  C tc   c  p v ch  (d c  2  b ch )  0,001 (daN/m)
g (5, n)  1,2  1,58  16,8  (19,2  2  22)  0,001  2,0131 (daN/m)

g (6, n)  g (21, n )  g (24, n ) (daN/m)
g (6, n)  0,757 2  1,5289 2  1,7061 (daN/m)

chiciura şi a presiunii vântului pe conductor
g (7, n)  g (23, n )  g (25, n ) (daN/m)
g (7, n)  2,8927 2  2,01312  3,5242 (daN/m)
 Încărcări rezultate din presiunea vântului pe conductor,

acoperit cu chiciura ‚la avarie

g (8, n)  a  g (5, n ) (daN/m)
n
0,25
g (8, n)   1,5289  0,3871 (daN/m)
1,3

chiciură şi a presiunii vântului pe conductor ‚ la avarie
30
g (9, n)  g (23, n )  g (28, n ) (daN/m)
g (9, n)  2,8927 2  0,38712  2,9184 (daN/m)
Încărcări unitare de calcul
Încărcările unitare de calcul se obţin prin înmulţirea încărcărilor unitare normate cu

coeficientul încărcării (conform tab.5.1.)
g(1,c) = g(1,n) 1,1 = 0,757 1,1 = 0,8327

 
(daN/m)
g(2,c) = g(2,n) 1,8 = 2,1357 1.8 = 3,8442

 
(daN/m)
g(3,c) = g(1,c) + g(2,c) = 0,.8327 + 3,8442 = 4,6769 (daN/m)
 Încărcări rezultate din presiunea vântului pe conductor,

neacoperit cu chiciură
g(4,c) = g(4,n) 1,3 = 1,5289 1,3 = 1,9876

 
(daN/m)
 Încărcări rezultate din presiunea vântului pe conductor, acoperit cu chiciura

‚ în regim normal de funcţionare
g(5,c) = g(5,n) 1,3 = 2,0131 1,3 = 2,6170

 
(daN/m)

g (6, n)  g (21, n )  g (24, n ) (daN/m)
g (6, n)  0,8327 2  1,9876 2  2,1550 (daN/m)

g (7, c)  g (23, c)  g (25, c) (daN/m)
g (7, c)  4,6769 2  2,6170 2  5,3993 (daN/m)
31

‚ în regim de avarie
g (8,c)   n  C tc   c  p vch  (d c  2  b ch )  0,001   n  g (5,n ) (daN/m)

g (8, c)  0,25  2,0131  0,5033 (daN/m)

chiciură şi a presiunii vântului pe conductor ‚în regim de avarie
g (9, c)  g (23, c)  g (28, c) (daN/m)

g (9, c)  4,6769 2  0,50332  4,7039 (daN/m)
Încărcări specifice normate şi de calcul
Încărcările specifice ‚normate şi de calcul ‚se obţin din încărcările unitare ‚normate şi de calcul,
împărţite la secţiunea reală a conductorului.
 Încărcări specifice normate
g (1, n ) 0,7570
 (1, n )    0,003513 (daN/m mm2) 
Sc 215,5
g ( 2, n ) 2,1357
 ( 2, n )    0,009910 (daN/m mm2)

Sc 215,5
g (3, n ) 2,8927
 (3, n )    0,013423 (daN/m mm2)

Sc 215,5
g ( 4, n ) 1,58289
 ( 4, n )    0,007095 (daN/m mm2)

Sc 215,5
g (5, n ) 2,0131
 (5, n )    0,009342 (daN/m mm2)

Sc 215,5
g ( 6, n ) 1,7061
 (6, n )    0,007917 (daN/m mm2) 
Sc 215,5
g ( 7, n ) 3,5742
 ( 7, n )    0,016354 (daN/m mm2)

Sc 215,5
g (1, n ) 0,3871
 (8, n )    0,001796 (daN/m mm2) 
Sc 215,5
32
g (9, n ) 2,9184
 (9, n )    0,013543 (daN/m mm2)
Sc 215,5
 Încărcări specifice de calcul
g (1, c) 0,8327
 (1, c)    0,003864 (daN/m mm2) 
Sc 215,5
g ( 2, c) 3,8442
 ( 2, c)    0,017838 (daN/m mm2) 
Sc 215,5
g (3, c) 4,6769
 (3, c)    0,021702 (daN/m mm2) 
Sc 215,5
g ( 4, c) 1,9876
 ( 4, c)    0,009223 (daN/m mm2) 
Sc 215,5
g (5, c) 2,6170
 (5, c)    0,012144 (daN/m mm2)
Sc 215,5
g ( 6, c ) 2,1550
 ( 6, c )    0,010000 (daN/m mm2) 
Sc 215,5
g ( 7, c ) 5,3593
 ( 7, c )    0,024869 (daN/m mm2) 
Sc 215,5
g (1, c) 0,5033
 (8, c)    0,002335 (daN/m mm2) 
Sc 215,5
g (9, c) 4,7039
 (9, c)    0,021828 (daN/m mm2) 
Sc 215,5
Tabelul 6.1. Încărcări pentru conductorul de Al/Ol -185/32, zona B meteorologică
NORMATE DE CALCUL
ÎNCĂRCĂRI unitare specifice unitare specifice
daN/m daN/mmm2 daN/m daN/mmm2
1 Din masa conductorului 0,7570 0,003513 0,8327 0,003864
2 Din chiciură 2,1357 0,009910 3,8442 0,017838
33
3 Din masa conductorului şi chiciură 2,8927 0,013423 4,6769 0,021702

4 Din presiunea vântului maxim 1,5289 0,007095 1,9876 0,009223
5 Din presiunea vântului simultan cu chiciură 2,0131 0,009342 2,6170 0,012144
6 Din masa conductorului şi presiunea vântului 1,7061 0,007917 2,1550 0,010000
maxim
7 Din masa conductorului cu chiciură simultan 3,5242 0,016354 5,3593 0,024869
cu vânt
8 Din presiunea vântului la avarie simultan cu 0,3871 0,001796 0,5033 0,002335
chiciură
9 Din masa conductorului cu chiciură şi cu vânt 2,9184 0,013543 4,7039 0,021828
la avarie
Tabelul 6.2. Încărcări pentru conductorul de Ol-70, zona B meteorologică
NORMATE DE CALCUL
ÎNCĂRCĂRI unitare specifice unitare specifice
daN/m daN/mmm2 daN/m daN/mmm2
1 Din masa conductorului 0,5280 0,008008 0,5803 0,008809
2 Din chiciură 1,6847 0,025553 3,0324 0,045995
3 Din masa conductorului şi chiciură 2,2127 0,033561 3,6132 0,054804
4 Din presiunea vântului maxim 0,9367 0,014207 1,2177 0,018469
5 Din presiunea vântului simultan cu chiciură 1,9447 0,029497 2,5282 0,038346
6 Din masa conductorului şi presiunea vântului 1,0752 0,016309 1,3491 0,020463
maxim
7 Din masa conductorului cu chiciură simultan 2,9458 0,044681 4,4099 0,066887
cu vânt
8 Din presiunea vântului la avarie simultan cu 0,3740 0,005672 0,4862 0,007374
chiciură
9 Din masa conductorului cu chiciură şi cu vânt 2,2441 0,034037 3,6458 0,055298
la avarie
34
Ecuaţia de stare
7. Stabilirea modului de variaţie a eforturilor în conductoare
7.1. Calculul conductoarelor în ipoteza că starea mediului ambiant variază
Pentru un conductor întins într-o anumita stare a mediului ambiant se pune problema
predeterminării eforturilor care iau naştere în conductor când mediul ambiant îşi schimbă starea
(presiunea vântului, cantitatea de depuneri de gheaţă şi temperatura). Interesează în special
predeterminarea eforturilor şi a săgeţilor maxime în condiţiile meteorologice impuse de norme
(eforturile cele mai mari la gheaţă sau la temperatura cea mai scăzută şi săgeţile maxime la gheaţă
sau la temperatura cea mai ridicată a mediului ambiant).
Este de remarcat însă că în calculul conductoarelor se adoptă drept condiţii iniţiale
tocmai eforturile maxime admisibile pe care trebuie să le suporte conductoarele în condiţiile cele
mai defavorabile impuse de norme şi se determină eforturile şi săgeţile cu care trebuie să fie
montate acestea, astfel încât atunci când linia este supusă suprasarcinilor de gheaţă sau
temperaturilor minime prescrise, eforturile sau săgeţile să nu fie depăşite .
Conductorul fiind considerat fix în punctele de suspensie, la schimbarea stării mediului
exterior ‚în el se produc variaţii ale lungimii care determină variaţia eforturilor interne .
Creşterea forţelor exterioare (vântul şi gheaţa), temperatura mediului ambiant rămânând
constantă ‚ produce alungirea conductorului şi creşterea eforturilor interne în acesta; creşterea
temperaturii mediului ambiant‚ ceilalţi parametri rămânând constanţi‚ produce alungirea
conductorului ‚ însă micşorează eforturile interne.
Eforturile maxime pot să apară deci în conductor ‚ fie la temperaturi foarte scăzute ‚fie
la suprasarcini mari . Săgeţile maxime ale conductorului se pot produce ‚ fie la suprasarcinile
maxime ‚ fie la temperaturile cele mai ridicate .
Ecuaţia de legătură dintre valorile eforturilor din conductor în două stări ale acestuia se
numeşte ecuaţia de stare.
7.2. Ecuaţia de stare
În paragraful de faţă nu ne propunem să demonstrăm cum s-a determinat ecuaţia de

stare ‚ ci doar forma care este utilizată în calcule .
Se consideră că deschiderile cuprinse într-un panou al liniei sunt inegale ‚ iar variaţiile
parametrilor mediului ambiant sunt aceleaşi în toate deschiderile.
Figura 7.1. Panou de întindere cu deschideri inegale şi denivelate.
35
Ecuaţia de stare
În cazul unei schimbări de stare, alungirea conductorului dintr-o deschidere K este

cauzată atât de variaţia parametrilor mediului exterior cât şi de deplasarea punctelor de suspensie.
a 2   2n a 2   2m
u  p o, n  med  E c  u  p o, m  med  E c   c  E c  (Tn  Tm )
24  p o2, n 24  p o2, m
unde :
m - starea de referinţă sau de plecare ;

n - starea corespunzătoare unei valori a temperaturii pentru care se calculează tracţiunea pon ;
pom - componenta orizontală a tracţiunii specifice de calcul la starea „m”, (în daN/mm2) ;
pon - componenta orizontală a tracţiunii specifice normate la starea „n” ‚ (în daN/mm2) ;
m - încărcarea specifică de calcul a conductorului la starea de referinţă ‚ (în aN/m.mm2);
n - încărcarea specifică normată a conductorului corespunzătoare stării „n”, în daN/m.mm2) ;
Tn - temperatura stării pentru care se determină p on şi care ia diferite valori între -30 0C şi 40 0C,
(în 0C) ;
Tm - temperatura stării de referinţă ‚ (în 0C) ;
u - factorul de denivelare mediu ;
amed - deschiderea medie ‚( în m);
c - coeficient de dilatare liniară conductor ‚ (în 0C).
n h i2
 (a i  (1  ))
i 1 2  a i2
u
n
ai
i 1
n
 (a 3i  cosi )
a med  i 1 (m);
n
ai
i 1
ai
cos i 
a i  h i2
2
unde :
a - deschiderea ‚ (în m) ;
h - denivelarea (pentru h se adoptă notaţia (+) dacă linia urcă şi (-) dacă linia coboară )‚ (în m) ;
 - unghiul de pantă
7.3. Deschiderea critică

36
Ecuaţia de stare
Eforturile în conductor se nasc din două cauze : suprasarcini şi variaţii de temperatură .

În consecinţă eforturile maxime în conductor pot să apară fie la suprasarcini mari (-5 0 +ch+v),
pentru care valoarea maximă a rezistenţei de calcul va fi mai mică sau egală cu 0,70 p rc, fie la
contractarea puternică a conductorului din cauza temperaturii scăzute (-30 0C) ‚pentru care valoarea
maximă a rezistenţei de calcul va fi mai mică sau egală cu 0,50 prc.
Pentru al proteja contra vibraţiilor PE 104/93 recomandă întinderea conductorului cu o
tracţiune redusă 0,18 din efortul de rupere (prc) când deschiderea este mai mare de 120 m şi
conductoarele nu sunt prevăzute cu antivibratoare şi 0,25 prc, când deschiderea este mai mică de 120
m sau când conductoarele sunt prevăzute cu antivibratoare.
Cele trei stări care determină solicitarea mecanică a conductorului poartă denumirea de
„stări critice”.
În calculele mecanice se va adopta în mod obişnuit ca regim iniţial acela care este
caracterizat de solicitarea maximă şi care va fi cel mult egală cu solicitarea admisibilă de calcul.
Stabilirea regimului iniţial între două stări limită, se rezolvă în funcţie de o serie de
parametri : lungimea deschiderii, temperatura, încărcarea cu suprasarcini, valoarea admisibilă de
calcul a efortului
Dacă considerăm că deschiderile în panou sunt egale fără denivelări ‚forma generală a
ecuaţiei de stare va fi:
a 2   22 a 2  12
p2   E c  p1   E c   c  E c  (T2  T1 )
24  p 22 24  p12
unde :
pl - rezistenţa admisibilă de calcul la starea 1 ;
p2 - rezistenţa admisibilă de calcul la starea 2 ;
Ecuaţia poate fi scrisă sub forma :
p 22  (p 2  C)  B ;
unde :
C  M a2  N ;
12  E c
M ;
24  p12
B  K a2 ;
2  E
K 2 c ;
24
N  p1   c  E c  (T2  T1 )
Pentru a se stabili influenţa diferiţilor factori ‚ în ecuaţia de stare ‚ se consideră ca

variabilă independentă a, iar p variabilă dependentă . Se variază a de la 0 la .
De fapt ‚ a foarte mic nu permite utilizarea ecuaţiei de stare ‚ valabilă numai pentru
fire elastice ‚iar a   conduce la erori .
Dacă a  0 ‚ ecuaţia de stare devine :
p 2  p1   c  E c  (T2  T1 )
37
Ecuaţia de stare
de unde rezultă că temperatura va influenţa valoarea efortului .

Dacă a   ‚ ecuaţia de stare devine :

p 2  2  p1
1
şi deci efortul depinde de încărcare.
Dacă se ridică grafic funcţia p = f(a), pot fi întâlnite următoarele cazuri :
Cazul I .
Ca regim iniţial se ia regimul 1, definit de încărcarea 1, temperatura T1 şi efortul

p1=constant.
Celelalte regimuri diferă numai prin temperatura T2.
Se disting (figura 7.2.) :
 Curba 1 - curba efortului unitar p1= constant , T2 = T1 ;
 Curba 2 - se obţine pentru T2  T1 .
La a  0 , p 2  p1   c  E c  (T2  T1 )  N  N  p1
1
La a   , p 2   p1 , 1 = 2  p2 = p1
2
 Curba 3 - se obţine pentru T2  T1 şi N  0 .
La a  0 , p 2  p1   c  E c  (T2  T1 )  N  N  p1
1
La a   , p 2   p1 , 1 = 2  p2 = p1
2
 Curba 4 - se obţine pentru T2  T1 şi N = 0 (curba nu prezintă minim).
 Curba 5 - se obţine pentru T2  T1 şi N  0.
Figura 7.2. Curbele p = f(a), cazurile I şi II
Cazul II .
38
Ecuaţia de stare
Se consideră ca regim iniţial regimul de sarcină 1  2 , la temperatura T1 şi

efortul p1 = constant (ca un caz particular se poate considera regimul de sarcină maximă şi,
deci, p1 va fi egal cu rezistenţa admisibilă). Se obţin tot cele cinci forme de curbe din
figura 7.2.
La a  0 , p 2  p1   c  E c  (T2  T1 ) ;
1
La a   , p 2   p1 .
2
Cazul III .
Regimul iniţial este acelaşi ca în cazul II .

În stările de calcul se menţine temperatura, iar sarcina este diferită 1 . În acest
caz, în toate regimurile avem :
a   , N  p1   c  E c  (T2  T1 )  p1 (curba 1, figura 7.3.)
Pentru 2  1 , curba va fi cea notată cu 3, iar pentru 2  1 , curba va fi cea

notată cu 2.
Figura 7.3. Curbele p = f(a), cazul III
 Calculul conductorului monometalic în condiţiile

efortului maxim de calcul, admisibil
Efortul maxim poate apărea în conductor la temperatura minimă sau la sarcină

maximă.
Vom urmări curbele p = f(a) în două cazuri :
a) Regimul de sarcină maximă 2 , T2 , pornind de la cel de temperatură minimă 1 ,
T1.
b) Regimul de temperatură minimă , pornind de la regimul iniţial de sarcină
maximă. În primul caz se obţin curbele b – b 1 (figura 7.4.) de forma 3 (figura 7.3.),
iar în cazul al doilea curba a – a1 (figura 7.4.) de forma 2 (figura 7.3.). În punctul
C, eforturile în cele două regimuri sunt identice şi, deci, a = acr, p = pa
39
Ecuaţia de stare
Se defineşte ca deschidere critică acea valoare a deschiderii a pentru care

influenţa temperaturii şi influenţa sarcinii asupra efortului este aceeaşi :
 p 2  p1   c  E c (T2  T1 )   24
a cr 

E c  (  2 p 22 ) 2  ( 1 p12 ) 2  (m)
Figura 7.4. Diagramele p = f(a) conductor monometalic (cazul general)
Porţiunile a-c şi c-b1 din figura 7.4., care depăşesc valoarea admisibilă, apar
deoarece în fiecare caz regimul iniţial a fost luat fără a se ţine cont de deschidere. Pentru
a nu depăşi valoarea admisă este necesar a alege starea iniţială în funcţie de deschiderea
critică :
 dacă a < acr , regimul iniţial se ia cel de temperatură minimă ;
 dacă a > acr , regimul iniţial se ia cel de sarcină maximă .
În cazul alegerii corecte a regimului iniţial, graficele vor avea forma indicată în
figura 7.5. , respectiv b, c, d1 şi d, c, a1.
Figura 7.5. Diagramele p = f(a) în cazul unui conductor monometalic

(graficele de dimensionare)
 Calculul conductoarelor bimetalice cu efort admisibil de calcul,

limitat de trei stări de dimensionare
40
Ecuaţia de stare
În figura 7.6. sunt trasate graficele de dimensionare pentru conductorul

bimetalic, când tracţiunile la temperatura medie depăşesc pentru anumite deschideri valoarea
limită.
S-au folosit următoarele notaţii :

1 - regimul de la -5+ch+v ;
2 - regimul de temperatură minimă ;
3 - regimul de temperatură medie .
S-a observă că pentru deschideri :

a) a < acr(1-2) , regimul iniţial este cel de temperatură minimă ;
b) a > acr(2-3) , regimul iniţial este cel de temperatură medie ;
c) acr(1-2) < a < acr(2-3) , regimul iniţial este cel de temperatură medie.
Apare necesar a defini a cr(1-2) ca element de comparaţie a regimurilor 1 şi 2 şi

acr(2-3) ca element de comparaţie a regimurilor 2 şi 3, calculate cu relaţiile :
24 E c   p1  p 2   c  E c  (T1  T2 ) 
a cr(1 2) 
  
 7, c p1 2  1, c p 2 2 
24 E c   p1  p 3   c  E c  (T1  T3 ) 
a cr (1 3) 
 1, c p1  2   1, c p 3  2
24 E c   p 2  p 3   c  E c  (T2  T3 ) 
a cr ( 2  3) 
 1, c p 2  2   1, c p 3  2
Pentru uşurinţa scrierii relaţiilor am folosit următoarele notaţii :
p1 = pmax(-5+ch+v) T1= T(-5+ch+v) = -5 (C)
p2 = pmax(-30) T1= T(-30) = -30 (C)
p3 = pmax(15) T1= T(15) = +15 (C)
unde : T(-5+ch+v) - temperatura de formare a chiciurii , (în C) ;
T(-30) - temperatura minimă , (în C) ;
T(15) - temperatura medie , (în C) .
În cazul în care toate cele trei valori ale deschiderilor critice sunt egale,
încărcarea respectivă (ca valoare relativă) va fi definită ca fiind sarcina relativă critică (qcr) :
p  c  E c  A  B
q cr  1 
p 2  c  E c   T3  T2   p 3  p 2
41
Ecuaţia de stare
p
unde : A  T3  T1  2   T1  T2 
p3
2
p 
B  p 3  p1   2    p1  p 2 
 p3 
Figura 7.6. Diagramele p = f(a) în cazul unui conductor cu efort

admisibil de calcul, limitat de trei stări de dimensionare
Valoarea sarcinii relative critice permite să se stabilească starea iniţială de calcul

(figura 7.7.) . Dacă se notează cu q sarcina relativă :
 7, c
q
1, c
în care variabilă este 1,c , se vede că acr(2-3) este constant în funcţie de q .

Pentru sarcina relativă critică q = qcr , cele trei curbe se întretaie :
 dacă q  qcr , dimensionarea se face după două stări critice (starea 1 şi starea 2);
 dacă q  qcr , dimensionarea se face după trei stări critice.
Figura 7.7. Variaţia deschiderilor critice cu sarcina relativă q
Regimul iniţial se consideră conform tabelului 7.1.
Tabelul 7.1. Stabilirea stării de dimensionare

42
Ecuaţia de stare
Sarcina Deschiderea medie Dimensionează

relativă a p T
q  qcr a  acr(1-2) p2 -30 (C)
a  acr(1-2) p1 -5 (C)
q  qcr a  acr(1-2) acr(2-3) = imaginar p3 +15 (C)
sau acr(2-3)  0 a  acr(2-3) p2 -30 (C)
qcr = a  acr(2-3) p3 +15 (C)
imaginar
a  acr(1-2) acr(1-3) = imaginar p3 +15 (C)
acr(1-3)  0 a  acr(1-3) p3 +15 (C)
a  acr(1-3) p1 -5 (C)
7.4. Calculul tracţiunii orizontale la starea care dimensionează
Tracţiunea orizontală de calcul se determină cu ajutorul relaţiei :
 h2  a 2   c2, m
p o2, m  
 a2 

 2   p o, m  2  p m  h   c , m   4
0
 
deci tracţiunea orizontală de calcul este rădăcina ecuaţiei de gradul II şi este dată de relaţia :
 2  p m  h   c, m    2  p m  h   c, m  2   h a  2  2  a 2   c2, m
p o, m 
2    h a   2
În cazul în care denivelarea h este zero, avem :
p o, m 
pm  p 2m  0,5  a 2   c2, m 
2
Este de remarcat faptul că la un efort pm dat , efortul po,m este real numai pentru
valori pozitive ale discriminantului .
În cazul în care discriminantul ia valori negative, conductorul se rupe sub
greutatea proprie ; în acest caz trebuie micşorată deschiderea sau se alege un conductor mai
puternic.
Se calculează tracţiunea orizontală de calcul pentru toate deschiderile.
După ce se calculează toate tracţiunile orizontale din panou, se alege tracţiunea

orizontală minimă, cu care se vor calcula tracţiunile normate în diferite stări ale mediului
ambiant, cu ajutorul ecuaţiei de stare scrise pentru deschiderea medie.
Exemplu de calcul
43
Ecuaţia de stare
Vom considera un panou compus din cinci deschideri, dintr-o LEA 110 kV situată
în zona meteorologică B, echipată cu conductor activ AlOL-185/32 mm2 şi conductor de
protecţie OL-70 mm2. Date aferente panoului se regăsesc în tabelul 7.2.
Tabelul 7.2. Caracteristicile panoului exemplificat
Nr. curent Deschiderea Denivelarea

[m] [m]
1 200 0
2 185 4,62
3 206 -1,25
4 222 0
5 230 0
În continuare se vor calcula :

 cosinusul unghiului de pantă  i pentru fiecare deschidere ;
 factorul de denivelare mediu u ;
 deschiderea medie amed .
ai
cos  i 
(a i2  h i2 )
a1 200
cos i   1
(a 12  h12 ) 200 2  0 2
Tabelul 7.3. Valorile unghiului de pantă
Nr. Deschiderea Denivelarea cos

curent [m] [m]
1 200 0 1,0000
2 185 4,62 0,9997
3 206 -1,25 0,9999
4 222 0 1,0000
5 230 0 1,0000
Pentru uşurinţa calculelor vom rescrie formula factorului de denivelare mediu

astfel :
A
u , factorul de denivelare mediu,
B
unde :
44
Ecuaţia de stare
n   h2  n
A    a i  1  i   ; B  ai
 2  a 2 
i 1  i  i 1
  0 2     4,62 2      1,25 2  
A   200  1   185  1   206  1  
  2  200 2     2  185 2     2  206 2  
           
  02    2 
  222  1      230  1  0    200  185,058  206,004 
  2  222 2    2  230 2 
     
 222  230  1043,062
B  200  185  206  222  230  1043
1043,062
u  1,000059
1043
Deschiderea medie se calculează astfel :
 a 3i  cos i 
n
a med  i 1
n
ai
i 1
200 3  1853  0,9997  206 3  0,9999  222 3  230 3

a med   210,42 (m)
200  185  206  222  230
În continuare este necesar să stabilim starea critică (starea care va dimensiona)

pentru conductor .
Pentru exemplificare se consideră starea de suprasarcină maximă (-5+ch+v) ca
starea 1, starea de temperatură minimă (-30C) ca starea 2 şi starea de temperatură medie şi
vibraţii ca starea 3.
Rezistenţa de rupere calculată a conductorului prc este dată de relaţia :
0,95   r 0,95  6668,6

p rc    29,40 (daN/mm2)
Sc 215,5
Prin calcul se urmăreşte ca rezistenţa mecanică de calcul să nu fie depăşită cu

mai mult de 5% în punctele de prindere ale conductorului în cleme, la diferite stări de
dimensionare .
Se vor verifica următoarele stări critice :

pmax(-5+ch+v) = 0,67 prc

starea 1
45
Ecuaţia de stare
= 0,67 29,40 = 19,698

 (daN/mm2)
pmax(-30) = 0,44 prc


starea 2
= 0,44 29,40 = 12,936
 (daN/mm2)
pmax(+15) = 0,18 prc 
starea 3
= 0,18 29,40 = 5,292
 (daN/mm2)
Coeficienţii 0,44 la temperatura de -30C şi 0.67 la -5+ch+v au rezultat din

coeficienţii de tracţiune definiţi de normativul PE 104/93, corectaţi datorită diferenţelor de
temperatură între stările de dimensionare şi starea în care este definită rezistenţa de rupere.
În calculele efectuate este necesar a determina eforturile în cele trei stări critice
pentru a se verifica dacă ele nu depăşesc eforturile maxime prescrise de norme la starea
respectivă. Eforturile astfel obţinute nu trebuie să depăşească valorile prescrise pentru starea
de calcul.
24 7574  19,698  12,936  0,000018  7574  25

a cr (1 2)   146,92 m
 0,021702 19,698 2   0,003864 12,936 2
24 7574  19,698  5,292  0,000018  7574  (20) 

a cr (1 3)   186,23 m
 0,021702 19,698 2   0,003864 5,292 2
24 7574  12,936  5,292  0,000018  7574  ( 45) 

a cr ( 2  3)   imaginar
 0,0003864 12,936  2   0,0003864 5,292  2
Sarcina relativă :
 7, c 0,024869
q   6,44
1, c 0,003864
şi sarcina relativă critică :
p  c  E c  A  B
q cr  1 
p 2  c  E c   T3  T2   p 3  p 2
p
unde : A  T3  T1  2   T1  T2   15  (5)  12,936 5,292   ( 5)  (30)   81,11
p3
46
Ecuaţia de stare
2
p 
B  p 3  p1   2    p1  p 2   5,292  19,698  12,936 5,292 2  (19,698  12,936)  25,984
 p3 
q cr 
19,698

 0,000018  7574  81,11  25,984  imaginar
12,936 0,000018  7574  15  (30)   5,292  12,936
Conform tabelului 7.1. , starea critică pentru conductor la starea 1, deci va

dimensiona starea de la -5+ch+v .
În continuare se calculează tracţiunea orizontală minimă de calcul în fiecare
deschidere astfel :
 h2  a 2   c2,1
p o2,1  
 a2 
 
 2   p o,1  2  p1  h   c,1 
4
0
 
 02  2002  0,0248692
p o2, ( 5  ch  v)    2   p o, ( 5  ch  v)   2  19,698  0  0,024869  0
 2002  4
 
2
2  po , ( 5  ch  v )  2  19,698  p o, ( 5  ch  v)  6,1847  0
2
po , ( 5  ch  v )  19,698  p o, ( 5  ch  v )  3,0924  0
p o, ( 5  ch  v)  19,539 (daN/mm2)
Tabelul 7.4. Tracţiunea orizontală de calcul în panou
Nr. crt. Deschiderea Denivelarea cos Tracţiunea orizontală

[m] [m] [daN/mm2]
1 200 0 1,0000 19,539
2 185 4,62 0,9997 19,498
3 206 -1,25 0.9999 19,544
4 222 0 1,0000 19,502
5 230 0 1,0000 19,487
Tracţiunea orizontală minimă este 19,487 daN/mm2.

Cu ajutorul ecuaţiei de stare se calculează tracţiunile orizontale normate pentru
diferite temperaturi de montaj cuprinse între -30ºC (temperatura minimă) şi 40ºC
(temperatura maximă), precum şi la stările -5+ch, -5+ch+v şi în regim de avarie :
a 2   2n a 2   2m
u  p o, n  med  E c  u  p o, m  med  E c   c  E c  (Tn  Tm )
24  p o2, n 24  p o2, m
Tn  30C
47
Ecuaţia de stare
210,42 2  0,003513 2 210,42 2  0,024869 2

1,00006  p o, ( 30)   7574  1,00006  19,487   7574 
24  p o2, ( 30) 24  19,487 2
 0,000018  7574  (30  (5))
p o, ( 30)  5,640 (daN/mm2)
Tn  15C
210,42 2  0,0035132 210,42 2  0,0248692

1,00006 p o, (15)   7574  1,00006 19,487   7574 
24  p o2, (15) 24  19,4872
 0,000018 7574  (15  (5))
p o, (15)  4,116 (daN/mm2)
Tn  40C
210,42 2  0,003513 2 210,42 2  0,024869 2

1,00006  p o, ( 40)   7574  1,00006  19,487   7574 
24  p o2, ( 40) 24  19,487 2
 0,000018  7574  (40  (5))
p o, ( 40)  3,618 (daN/mm2)
Tn  5C  ch
210,42 2  0,0134232 210,42 2  0,0248692

1,00006  p o, ( 5  ch )   7574  1,00006  19,487   7574 
24  p o2, ( 5  ch ) 24  19,487 2
 0,000018  7574  (5  (5))
p o, ( 5  ch )  12,596 (daN/mm2)
Tn  5C  ch  v
210,42 2  0,0163542 210,42 2  0,0248692

1,00006  p o, ( 5  ch  v )   7574  1,00006  19,487   7574 
24  p o2, ( 5  ch  v) 24  19,487 2
 0,000018 7574  ( 5  ( 5))
p o, ( 5  ch  v)  14,501 (daN/mm2)
În regim de avarie
210,42 2  0,0135432 210,42 2  0,0248692

1,00006  p o, ( av)   7574  1,00006  19,487   7574 
24  p o2, (av) 24  19,487 2
 0,000018 7574  (5  (5))
p o, (av)  12,676 (daN/mm2)
48
Ecuaţia de stare
Tabelul 7.5. Tracţiunea orizontală normată (în daN/mm2)
Starea -30 15 40 -5+ch -5+ch+v avarie

Tracţiunea 5,640 4,116 3,618 12,596 14,501 12,676
8. Determinarea săgeţii conductorului
8.1. Conductor cu punctele de suspensie la acelaşi nivel
Figura 8.1. Conductor cu punctele de suspensie la acelaşi nivel
Se consideră un conductor al unei linii electrice aeriene cu punctele de suspensie

la acelaşi nivel (figura 8.1.), deschiderea fiind a . Săgeata într-un punct de abscisă x este :
f  y max  y ,
a
cu ajutorul ecuaţiei lănţişorului  y max  h o  ch 2  h , se poate scrie :
o
a
  x
a x x x x
f  h o   ch  ch   2  h o  sh 2  sh 2  2  h o  sh 1  sh 2 (8.1.1.)
 2  ho ho  2  ho 2  ho 2  ho 2  ho
a a
unde : x1  x şi x2  x;
2 2
a
pentru x1  x 2  se obţine :
2
a a
f max  2  h o  sh  sh (8.1.2.)
4  ho 4  ho
49
Ecuaţia de stare
Pentru valori mici, subunitare, ale argumentului a 2  h o se pot dezvolta în serie

factorii expresiei (8.1.2) şi, considerându-se numai primii doi termeni din fiecare factor în
parte se obţine expresia :
x1 x x x  x 2  x 22 
f  2  h o  sh  sh 2  1 2  1  1 
2  ho 2  ho 2  ho  24  h 
 o 
a
săgeata maximă corespunde valori  x1  x 2  şi este :
2
  a2  2  a2 
f max   1  
8  p o  48  p o2 
în domeniul în care se poate folosi ecuaţia parabolei (la deschideri sub 400 m), se poate
neglija şi termenul :
2  a2
48  po2
aplicându-se relaţia :
 a2
f max 
8  po
8.2. Conductor cu punctele de suspensie denivelate
Figura 8.2. Conductor cu punctele de suspensie denivelate
50
Ecuaţia de stare
f f
f max  max  max
cos  cos 
Pentru a verifica dacă am calculat corect valorile săgeţilor, vom calcula temperatura critică
astfel :
1  1, n 
Tcr  T1  p ( 5  ch )   1   (C)
c  Ec   3, n 
 
 dacă Tcr  40C, săgeata maximă apare în cazul temperaturii maxime (+40C);
 dacă Tcr  40C, săgeata maximă apare în cazul sarcinilor specifice maxime .
Exemplu de calcul
Deci, în capitolul anterior s-au determinat tracţiunile orizontale normate pentru

conductorul activ AlOL-185/32 mm2 (tabelul 7.5.). Cu ajutorul încărcărilor normate din tabelul
6.2. vom determina săgeata de montaj a conductorului pentru diferite stări, în toate
deschiderile:
Starea  Tn  30C 
a 2  1, n 200 2  0,003513

f  30    3,11 (m)
8  p o, ( 30)  cos  8  5,640  1
Starea  Tn  15C 
a 2  1, n 200 2  0,003513

f  30    4,27 (m)
8  p o, (15)  cos  8  4,116  1
Starea  Tn  40C 
a 2  1, n 200 2  0,003513

f  30    4,86 (m)
8  p o, ( 40)  cos  8  3,618  1
Starea   5  ch 
a 2   3, n 200 2  0,013423
f  5  ch    5,33 (m)
8  p o, ( 5  ch )  cos  8  12,596  1
51
Ecuaţia de stare
Starea   5  ch  v 
a 2   7, n 200 2  0,016354
f  5  ch  v    5,64 (m)
8  p o, ( 5  ch  v)  cos  8  12,596  1
Tabelul 8.1. Valoarea săgeţilor în panoul analizat
Deschiderea f-30 f15 f40 f-5+ch f-5+ch+v

[m] [m] [m] [m] [m] [m]
200 3,11 4,27 4,86 5,33 5,64
185 2,66 3,65 4,16 4,56 4,83
206 3,30 4,53 5,15 5,65 5,98
222 3,84 5,26 5,98 6,57 6,95
230 4,12 5,65 6,42 7,05 7,47
amed = 210,42 3,45 4,73 5,38 5,90 6,25
8.3. Influenţa izolatoarelor de întindere asupra valorii săgeţii
Pentru determinarea valorii exacte a săgeţii conductorului, în deschiderea în care

conductorul este prins de lanţuri de întindere , se va calcula şi influenţa acestora.
Dacă se consideră conductorul fir flexibil şi inextensibil , iar lanţurile de
izolatoare bare rigide, vom putea scrie ecuaţiile de echilibru în jurul punctelor A şi B
(figura 8.3.)
52
Ecuaţia de stare
Figura 8.3. Influenţa lanţurilor de întindere asupra săgeţii conductorului

(caz general)
1. Cazul general
În punctul de prindere A, ecuaţia de echilibru este :
 G iz, A 
H  f A'   VA    KA ;
 H  p o  S c (daN)
 2 
VA  G iz, A 2
tg A  ;
H
G iz, A
VA  K A  0,8  l iz, A
2 ; ;
f A'   KA
H
a a h p
VA  a gA  g c ; a gA   X  K A   A  o  0,8  l iz, A ;
2 2 aA 
a h p 
VA    A  o  0,8  l iz, A   g c ;
 2 aA  
"
fA  K A  tg oA ;
h
tg oA  A ;
aA
f A  f A'  f A"
În punctul B, ecuaţia de echilibru este :
 G iz, B 
H  f B'   VB    KB ;

 2 
VB  G iz, B 2
tg B  ;
H
53
Ecuaţia de stare
G iz, B
VB  K B  0,8  l iz, B ;
2 ;
f B'   KB
H
a a h p
VB  a gB  g c ; a gB   X  KB   B  o  0,8  l iz, B ;
2 2 aB 
a h p 
VB    B  o  0,8  l iz, B   g c ;
 2 aB  
"
fB  K B  tg oB ;
h
tg oB  B ;
aB
' "
fB  fB  fB
f  f1  f 2
 a  (K A  K B ) 2   n   a  (K A  K B )  4   3n
f1   f A  f B  2 ; f 2 
8  p o cos  384  p 3o  cos 
În relaţiile de mai sus intervin următoarele mărimi :
po  tracţiunea orizontală în panou ‚ (în daN/mm2) ;

VA  forţa rezultată din greutatea conductorului între punctele A O ‚ (în daN) ;
VB  forţa rezultată din greutatea conductorului ‚ între punctele O B ‚( în daN) ;
GizA,B  forţele rezultate din greutăţile lanţurilor de întindere din A ‚respectiv B ‚(în daN) ;
KA,B  proiecţiile pe orizontală ale lanţurilor prinse în punctul A de lungime lizA ‚şi în punctul
B de lungime lizB ‚(în m) ;
gc  greutatea unitară normată a conductorului ‚(în daN/m) ;
aA, hA  deschiderea şi denive1area care conţin lanţul din A ‚(în m) ;
aB, hB  deschiderea şi denivelarea care conţin lanţul din B ‚(în m) ;
Observaţie . In situaţia din figura 8.3 : aA = aB = a ‚ hA = hB = h
Pentru h se adoptă notaţia pozitivă (+) dacă linia urcă (punctul de prindere următor) şi
negativă (-) dacă linia coboară (stâlpul următor) vezi figura 8.4.
54
Ecuaţia de stare
Figura 8.4. Stabilirea semnelor pentru denivelări
2. Cazuri particulare
2.1. Deschideri cu denivelări accentuate
Figura 8.5. Deschideri cu denivelări accentuate
G iz, A
VA    A = 0  f A'  0
2
2.2. Punctele de suspensie la acelaşi nivel
Figura 8.6. Punctele de suspensie la acelaşi nivel
hA  hB  h  0; aA  aB  a ; tg oA  tg oB ;
55
Ecuaţia de stare
2.3. Punctele A şi B nu aparţin aceleiaşi deschideri
Figura 8.7. Punctele A şi B nu aparţin aceleiaşi deschideri
Pentru deschiderea I :
f
l iz , B  0  KB = 0, f B  0  f1  f1I  f 2II  A  f 2II
2
Pentru deschiderea a II-a, urmând acelaşi raţionament :
f
f II  f1II  f 2II  B  f 2II
2
Exemplu de calcul
Pentru continuitate , considerăm acelaşi panou din exemplele anterioare, cu

menţiunea că la stâlpul 1 avem întindere dublă tip ID 110-2-CTS 120 (lungimea lanţului este
de 2,66 m, iar greutatea este de 167 daN), iar stâlpul 6 este echipat cu lanţ simplu tip
IS 110-3-CTS 120-2p (lungimea lanţului este de 2,56 m, iar greutatea este de 89 daN)
f
În deschiderea 1 : K B  0 ; f B  0  f1  A şi
2
 a  K A  2   n  a  K A  4   3n
f2  
8  p o  cos  384  p 3o  cos 
Calculăm săgeata conductorului la temperatura de 15C :
 200 
VA    0,8  2,66   0,757  74 (daN)
 2 
G iz, A 167
VA  74 
fA  2  0,8  l iz, A  2  2,128  0,378 (m)
p o  Sc 4,116  215,5
56
Ecuaţia de stare
f 0,378
f1  A   0,189 (m)
2 2
f2 
 200  2,128 2  0,003513   200  2,128 4  0,0035133  4,18 (m)
8  4,116  1 384  4,116 3  1
f  f1  f 2  0,189  4,18  4,37 (m)
Notă: În acelaşi mod se calculează şi pentru alte temperaturi.
În deschiderea 5 :
f
K A  0 ; fA  0  f1  B şi
2
f2 
 a  K B  2   n   a  K B  4   3n
8  p o  cos  384  p 3o  cos 
Calculăm săgeata conductorului la temperatura de 15C :
 230 
VB    0,8  2,56   0,757  85,5 (daN)
 2 
G iz, B
VB 
2 85,5  89 (m)
fB   0,8  l iz, B   2,048  0,300
p o  Sc 4,116  215,5
f 0,300
f1  B   0,150 (m)
2 2
f2 
 230  2,048 2  0,003513   230  2,048 4  0,0035133  5,54 (m)
8  4,116  1 384  4,116 3  1
f  f1  f 2  0,150  5,54  5,69 (m)
Tabelul 8.2. Săgeţile calculate cu luarea în consideraţie a lanţurilor de întindere

[m] [m] [m] [m] [m] [m]
200 3,21 4,37 4,99 5,37 5,67
230 4,17 5,69 6,49 7,07 7,48
57
Ecuaţia de stare
8.4. Calculul lungimii conductorului în funcţie de săgeată
Lungimea conductorului întins între două puncte A şi B (figura 8.2.) este :
xB
 1  y 2   dx
L  



xA
 x   x   c   a 
L  h o  sh B   sh  A   2  h o  sh   sh 
  h o  h
 o   2  h o  2  h o
Pentru c = 0 (puncte de suspensie la acelaşi nivel) se obţine :
 a 
L o  2  h o  sh 
 2  ho 
Dacă se efectuează raportul dintre lungimea conductorului şi săgeata aceluiaşi conductor, se
obţine :
Lo  a   a 
 2  cth    L o  2  f max  cth  
f max  4  ho   4  ho 
58
Fluajul conductorului
Dezvoltându-se în serie relaţia de mai sus, luându-se primii doi termeni şi înlocuind pe :
 po  a 2  1, n
h o    şi f max  rezultă :
   8  p o (15)
 2 
 a 2  (1, n ) 
L  a  1   
 24 p 2 
 o, (15) 
Lungimea reală a conductorului într-un panou, delimitat de doi stâlpi de întindere, este :
n  a i2 (21, n ) 
 1
L   a i  1    
i 1  24 p 2
o, (15) 
 cos  i

Exemplu de calcul
Se consideră acelaşi panou din exemplificările anterioare , din motive de continuitate.
 200 2  0,003513 2  1  2 2 
L  200  1     1851  185  0,003513  1 
 24  4,116 2  1  24  4,116 2  0,9997
   
 206 2  0,003513 2   222 2  0,003513 2  1

 206  1   1  222  1   
 24  4,116 2  0,9999  24  4,116 2  1
   
 230 2  0,003513 2  1
 230  1     1044,46 (m)
 24  4,116 2  1
 
L  1044,46 (m)
Determinarea săgeţii conductorului
75
În situaţia finală ‚ coeficienţii de siguranţă realizaţi în conductoare sunt superiori celor

prescrişi .
Această ultimă metodă este cea care se aplică în ţara noastră ‚ deoarece normativul
PE 104 impune respectarea coeficienţilor de siguranţă prescrişi atât în faza finală ‚după fluaj ‚cât şi
în faza iniţială la montarea conductoarelor
În calcule se consideră ca stare finală starea conductorului la 10 ani de la montare
Fiind cunoscută valoarea iniţială a tracţiunii orizontale în conductor la 15C ‚po(15)
lungimea conductorului va fi :


L1  a med  1 

a 2med   (21, n )  
 (m)
 24  p o2(15) 
 
Lungimea conductorului după 10 ani de la montare va fi :
L10  L1  1  k f  (m);
unde kf este coeficientul de fluaj (dacă se consideră o tracţiune medie p o(15) egală cu 18 din
rezistenţa de rupere a conductorului ‚ se consideră kf = 0,00042).
Săgeata conductorului la temperatura de 15C dedusă ţinând seama de fluajul
conductorului ‚ este :
3  a med  (L10  a med )

f10  (m)
8
Tracţiunea la temperatura de 15C, dedusă ţinând seama de fluaj, este :
a 2med   (1, n )
p o(15)  (daN/mm2)
8  f10
Săgeţile finale la celelalte stări de montaj se determină cu ajutorul ecuaţiei de stare .

Mărirea săgeţii ca rezultat al deformării conductorului datorită fenomenului de fluaj,
depinde mult de raportul săgeată - deschidere între stâlpi.
Exemplu de calcul
Deschiderea medie, calculată în cap.7.4., aferentă panoului exemplificat în capitolele

anterioare, este de 210,42 m, iar tracţiunea orizontală normată la 15C este de 4,116 daN/mm2.
Interesează săgeata finală a conductorului (aceasta se regăseşte la 10 ani de la montaj)
pentru verificarea gabaritelor.
Se pot calcula săgeţile conductorului şi la o oră de la montaj, sau o zi ‚ o lună etc.
 210,42 2  0,003513 2 
L1  210,42  1    210,7 (m)
 24  4,116 2 
 
76
Lungimea conductorului după 10 ani de la montare :
L10  L1  1  k f   210,7  1,00042  210,79 (m)

conductorului este :
3  210,42  (210,79  210,42)

f10   5,4 (m)
8
210,42 2  0,003513
p o (15)   3,6 (daN/mm2)
8  5,4
p o (15)  3,6 (daN/mm2)
Prin intermediul ecuaţiei de stare se calculează tracţiunile orizontale normate,

pentru celelalte stări :
T2 = -30C
210,42 2  0,003513 2
1,00006  p o( 30)   7574  1,00006  3,6 
24  p o2( 30)
210,42 2  0,003513 2
  7574  0,000018  7574    30  (15)
24  3,6 2
p o( 30)  4,61 (daN/mm2)
T2 = 40C
210,42 2  0,0035132
1,00006  p o ( 40)   7574  1,00006  3,6 
24  p o2( 40)
210,42 2  0,0035132
  7574  0,000018  7574   40  (15)
24  3,6 2
p o( 40)  3,23 (daN/mm2)
T2 = -5+ch
77
210,42 2  0,013423 2
1,00006  p o( 5  ch )   7574  1,00006  3,6 
24  p o2( 5  ch )
210,42 2  0,0035132
  7574  0,000018  7574    5  (15)
24  3,6 2
p o( 5  ch )  11,63 (daN/mm2)
T2 = -5+ch+v
210,42 2  0,0163542
1,00006  p o( 5  ch  v)   7574  1,00006  3,6 
24  p o2( 5  ch  v)
210,42 2  0,0035132
  7574  0,000018  7574    5  (15)
24  3,6 2
p o( 5  ch  v )  13,50 (daN/mm2)
Tabelul 8.3. Tracţiunea orizontală normată (în daN/mm2), după 10 ani de la montaj
Starea -30 15 40 -5+ch -5+ch+v

Tracţiunea 4,61 3,60 3,23 11,63 13,50
Cu tracţiunile astfel calculate se pot determina săgeţile finale în fiecare

deschidere din panou :
a 2   (1, n ) 200 2  0,003513

f ( 30)    3,81 (m)
8  p o( 30)  cos  8  4,61  1,0
a 2   (1, n ) 200 2  0,003513

f (15)    489 (m)
8  p o (15)  cos  8  3,6  1,0
a 2   (1, n ) 200 2  0,003513

f ( 40)    5,44 (m)
8  p o( 40)  cos  8  3,23  1,0
a 2   (3, n ) 200 2  0,013423

f ( 5  ch )    5,78 (m)
8  p o( 5  ch )  cos  8  11,63  1,0
a 2   (7, n ) 200 2  0,016354

f ( 5  ch  v)    6,06 (m)
8  p o( 5  ch  v)  cos  8  13,5  1,0
78
Tabelul 8.4. Săgeţile în panou, după 10 ani de la montaj

[m] [m] [m] [m] [m] [m]
200 3,81 4,89 5,44 5,78 6,06
185 3,26 4,18 4,65 4,94 5,18
206 4,05 5,20 5,77 6,13 6,43
222 4,69 6,03 6,70 7,12 7,47
230 5,04 6,48 7,20 7,64 8,02
amed 4,22 5,42 6,02 6,40 6,71
În deschiderile 1 şi 5, dacă considerăm în calculul săgeţii şi influenţa

izolatoarelor de întindere conform raţionamentului de la cap. 8.3, avem :
Tabelul 8.5. Săgeţi calculate cu luarea în consideraţie a lanţurilor de întindere,

după 10 ani de la montaj

[m] [m] [m] [m] [m] [m]
200 3,92 5,01 5,57 5,82 6,10
230 5,09 6,53 7,27 7,66 8,04
79
Săgeata conductorului de protecţie
8.6. Calculul săgeţilor conductorului de protecţie
Conductorul de protecţie se calculează după metoda corelării săgeţilor în deschidere cu

ajutorul unui factor de egalizare “Keg”.
La -5+ch se calculează :
p o, ( 5  ch ), a   (3, n ), p
p o, ( 5  ch ), p 
K eg   (3, n ), a
unde cu a şi p s-a notat prescurtarea de la activ şi protecţie .

Se calculează tracţiunile orizontale şi săgeţile la stările de la -30C ‚ 15C şi 40C cu
ajutorul ecuaţiei de stare .
Se calculează coeficienţii de egalizare ai săgeţilor la -30C ‚ 15C şi 40C cu relaţia :
f p, t
k eg, t  1
f a, t
unde :
fa,t - săgeţi de montai ale conductorului activ raportate la deschiderea medie ;
fp,t - săgeţi de montaj ale conductorului de protecţie raportate la deschiderea medie ;
Dacă la una din stări Keg,t > Keg atunci coeficientul de egalizare impus se înmulţeşte cu
0.99 . Ciclul se repetă până când se obţine condiţia de coeficient de egalizare impus la stările de
mai sus .
În continuare se determină tracţiunile la clema în toate deschiderile din panou la stările
-30C ‚ 15C ‚ -5+ch+v şi se aleg valorile maxime . Se găsesc coeficienţii de tracţiune reali :
p max, t , p
K sig , t 
0,95   r , p
unde:
pmax,t,p  tracţiunea maximă de calcul la clemă (t - starea considerată , p - protecţie), în daN ;
r,p  rezistenţa de rupere a conductorului, în daN.
80
81
Cazul I
Conductorul activ şi conductorul de protecţie sunt conductoare noi care vor flua în timp.
Coeficientul de egalizare va fi cuprins între 0,95 şi... 1 .. În acest caz se vor calcula
coeficienţi de egalizare în starea finală (după fluajul conductoarelor), ca raportul :
f p, t (final)
k eg, t (final)   1,
f a , t (final)
Cazul II
Conductorul activ nou şl conductorul de protecţie vechi, . Se va lua Keg = 1 ‚ iar în final
după ce conductorul activ va flua coeficientul de egalizare final va fi subunitar.
Cazul III
Conductor activ vechi şi conductor de protecţie nou.

În acest caz coeficientul de egalizare va fi K eg < 0,9 , cu condiţia verificării
coeficientului de egalizare în starea finală după fluajul conductorului de protecţie astfel încât
coeficienţii de egalizare finali să fie subunitari .
Cazul IV
Ambele conductoare sunt vechi au o vechime în exploatare mai mare de 10 ani (se
consideră că ambele conductoare au fluat în timp).
Coeficientul de egalizare va fi cuprins între 0,95 şi... 1.
Exemplu de calcul
Considerăm că suntem în cazul I . . În tabelul 6.3 sunt date valorile încărcărilor normate
şi de calcul pentru conductorul de OL-70 . Considerăm Keg(-5+ch) = 1 .
La -5+ch se calculează tracţiunea orizontală normată cu relaţia :
p o, a   (3, n ) p 12,596  0,033561

p o, p    31,494 (daN/mm2)
K eg   (3, n )a 1  0,013423
Cu ajutorul ecuaţiei de stare se calculează tracţiunile orizontale normate pentru stările:


-30 C, 15C şi 40C, raportate la deschiderea medie din panou.
a 2med   2n a 2med   2m
u  p o, n   E c  u  p o, m   E c   c  E c  (Tn  Tm )
24  p o2, n 24  p o2, m
Tn  30C
210,42 2  0,0080082 210,42 2  0,0335612

1,00006  p o, ( 30)   19600  1,00006  31,494   19600 
24  p o2, ( 30) 24  31,494 2
 0,000011  19600  ( 30  ( 5))
82
p o, ( 30)  11,981 (daN/mm2)
Se calculează valoarea săgeţii în acest caz cu relaţia :
a 2   (1, n ) 210,42 2  0,008008

f ( 30)    3,70 (m)
8  p o(30) 8  11,981
deci, coeficientul de egalizare va fi :
3,70
K eg ( 30)   1,07  1
3,45
Coeficientul de egalizare supraunitar se trece la iteraţia a doua, coeficientul de
egalizare iniţial la -5+ch se micşorează, astfel :
K eg (-5  ch)  1  0,99  0,99
şi se recalculează tracţiunea orizontală la -5+ch :
p o, a   (3, n ) p 12,596  0,033561

p o, p    31,812 (daN/mm2)
K eg   (3, n )a 0,99  0,013423
Tn  30C
210,42 2  0,0080082 210,42 2  0,0335612

1,00006  p o, ( 30)   19600  1,00006  31,812   19600 
2
24  p o , ( 30) 24  31,812 2
 0,000011  19600  (30  ( 5))
p o, ( 30)  12,296 (daN/mm2)
a 2   (1, n ) 210,42 2  0,008008

f ( 30)    3,61 (m)
8  p o( 30) 8  12,296
3,61
K eg ( 30)   1,05  1
3,45
Se refac calculele pentru :
K eg ( -5  ch )  0,99  0,99  0,98
p o, a   (3, n ) p 12,596  0,033561

p o, p    32,133 (daN/mm2)
K eg   (3, n )a 0,98  0,013423
83
Tn  30C
210,42 2  0,0080082 210,42 2  0,0335612

1,00006  p o, ( 30)   19600  1,00006  32,133   19600 
2
24  p o , ( 30) 24  32,1332
 0,000011  19600  (30  ( 5))
p o, ( 30)  12,627 (daN/mm2)
a 2   (1, n ) 210,42 2  0,008008

f ( 30)    3,51 (m)
8  p o( 30) 8  12,627
3,51
K eg ( 30)   1,02  1
3,45
Se refac calculele pentru :
K eg (-5  ch )  0,98  0,99  0,97
p o, a   (3, n ) p 12,596  0,033561

p o, p    32,458 (daN/mm2)
K eg   (3, n )a 0,97  0,013423
Tn  30C
210,42 2  0,0080082 210,42 2  0,0335612

1,00006  p o, ( 30)   19600  1,00006  32,458   19600 
24  p o2, ( 30) 24  32,458 2
 0,000011  19600  (30  ( 5))
p o, ( 30)  12,972 (daN/mm2)
a 2   (1, n ) 210,42 2  0,008008

f ( 30)    3,42 (m)
8  p o( 30) 8  12,972
3,42
K eg ( 30)   0,99  1
3,45
Se trece la starea următoare (la 15C) şi se calculează tracţiunea orizontală

normată .
84
Tn  15C
210,42 2  0,008008 2 210,42 2  0,0335612

1,00006  p o, (15)   19600  1,00006  32,458   19600 
24  p o2, (15) 24  32,458 2
 0,000011  19600  (15  (5))
p o, (15)  10,505 (daN/mm2)
a 2   (1, n ) 210,42 2  0,008008

f (15)    4,22 (m)
8  p o (15) 8  10,505
4,22
K eg (15)   0,89  1
4,73
Se trece la starea următoare (la 40C) şi se calculează tracţiunea orizontală
normată .
Tn  40C
210,42 2  0,0080082 210,42 2  0,0335612

1,00006  p o, ( 40)   19600  1,00006  32,458   19600 
24  p o2, ( 40) 24  32,458 2
 0,000011  19600  (40  (5))
p o, ( 40)  9,546 (daN/mm2)
a 2   (1, n ) 210,42 2  0,008008

f ( 40)    4,65 (m)
8  p o ( 40) 8  9,546
4,65
K eg ( 40)   0,86  1
5,38
Condiţia impusă anterior s-a îndeplinit, coeficienţii de egalizare în cele patru stări
sunt subunitari (tabelul 8.6.)
Tabelul 8.6. Coeficienţii de egalizare iniţiali (montaj) şi tracţiunile specifice

orizontale normate aferente conductorului de protecţie
Starea -30 15 40 -5+ch

Keg 0,99 0,89 0,86 0,97
po (daN/mm2) 12,972 10,505 9,548 32,458
85
În continuare, cu ajutorul ecuaţiei de stare, se calculează tracţiunea orizontală de

calcul pentru stările -30C, 15C şi -5+ch+v
Tn  30C
210,42 2  0,008809 2 210,42 2  0,008008 2

1,00006  p o, ( 30)   19600  1,00006  12,972   19600
2
24  p o , ( 30) 24  12,972 2
p o, ( 30)  13,84 (daN/mm2)
Tn  15C
210,42 2  0,008809 2 210,42 2  0,008008 2

1,00006  p o, (15)   19600  1,00006  10,505   19600
24  p o2, (15) 24  10,505 2
p o, (15)  11,334 (daN/mm2)
Tn  5  ch  v
210,42 2  0,0668872 210,42 2  0,0335612

1,00006  p o, ( 5  ch  v)   19600  1,00006  32,458   19600
24  p o2, ( 5  ch  v ) 24  32,4582
p o, ( 5  ch  v)  52,497 (daN/mm2)
Tabelul 8.7. Tracţiunile specifice orizontale de calcul

aferente conductorului de protecţie
Starea -30 15 -5+ch+v

2
po,c (daN/mm ) 13,840 11,334 52,497
În continuare se calculează tracţiunea specifică de calcul la clemă în fiecare

deschidere din panou la -30C, 15C şi -5+ch+v şi se alege tracţiunea de calcul maximă :
 h2  a 2   c2, m
p o2, m  
 a2 
 
 2   p o, m  2  p m  h   c, m 
4
0
 
Starea : -30C ‚deschiderea : 200 m
200 2  0,008809 2
2  13,840 2  2  13,840  p ( 30)  0
4
86
p ( 30)  13,8681 (daN/mm2)
Starea : +15C ‚ deschiderea : 200 m
200 2  0,008809 2
2  11,334 2  2  11,334  p (15)  0
4
p (15)  11,386 (daN/mm2)
Starea : -5+ch+v ‚ deschiderea : 200 m
200 2  0,066887 2
2  52,497 2  2  52,497  p ( 5  ch  v)  0
4
p ( 5  ch  v)  52,9230 (daN/mm2)
La fel se calculează şi pentru celelalte deschideri (tabelul 8.8.).
Tabelul 8.8. Tracţiunea specifică de calcul la clemă, (în daN/mm2)
Deschiderea Starea
[m] -30C 15C -5+ch+v
200 13,8681 11,3680 52,9230
185 13,8887 11,3869 53,0323
206 13,8645 11,3647 52,9081
222 13,8746 11,3759 53,0219
230 13,8771 11,3790 53,0604
Tracţiunea maximă 13,8887 11,3869 53,0604
Se calculează coeficienţii de tracţiune şi se compară cu cei impuşi de PE 104. Dacă

coeficienţii de tracţiune sunt mai mari decât cei impuşi se creşte săgeata conductorului activ în
limite admisibile şi se reia calculul conductorului de protecţie
p max, t , p  S c
K sig , t 
0,95   r , p
p max, ( 30), p  Sc 13,8887  65,93

K sig, ( 30)    0,13247
0,95   r , p 0,95  7276
p max, (15), p  Sc 11,3869  65,93

K sig , (15)    0,10861
0,95   r , p 0,95  7276
87
p max, (5  ch  v), p  Sc 53,0604  65,93

K sig , (5  ch  v)    0,50610
0,95   r, p 0,95  7276
Coeficienţii de tracţiune sunt mai. mici decât cei impuşi iniţial ‚determinarea tracţiunilor
şi săgeţilor conductorului de protecţie este identică ca în cazul conductorului activ.
Rezistenţa de rupere calculată a conductorului prc este dată de relaţia :
0,95   r , p 0,95  7276

p rc, p    104,8415 (daN/mm2)
S c, p 65,93
Se vor verifica următoarele stări critice :
pmax(-5+ch+v) = 0,48 prc,p 
starea 1
= 0,50610 104,8415 = 53,060
 (daN/mm2)
pmax(-30) = 0,44 prc,p
starea 2
= 0,13247 104,8415 = 13,888
 (daN/mm2)
pmax(+15) = 0,103 prc,p 
starea 3
= 0,10861 104,8415 = 11,387
 (daN/mm2)
24 19600   53,06  13,888  0,000011  19600  25

a cr (1 2)   214,42 m
 0,066887 53,06 2   0,008809 13,888 2
24 19600   53,06  11,387  0,000011  19600  ( 20) 

a cr (1 3)   196,337 m
 0,066887 53,06 2   0,008809 11,387 2
24 19600  13,888  11,387  0,000018  19600  (45) 

a cr ( 2  3)   imaginar
 0,008809 12,936 2   0,008809 5,292 2
Sarcina relativă :
 7, c 0,066887
q   7,593
1, c 0,008809
88
şi sarcina relativă critică :
p  c  E c  A  B
q cr  1 
p 2  c  E c   T3  T2   p 3  p 2
p
unde : A  T3  T1  2   T1  T2   15  (5)  13,888 11,387   (5)  (30)   50,49
p3
2
p 
B  p 3  p1   2    p1  p 2   11,387  53,06  13,888 11,387 2  (53,06  13,888)  16,595
 p3 
q cr 
53,06

 0,000011  19600  50,49  16,595  7,46
13,888 0,000011  19600  15  ( 30)   11,387  13,888
1043,062
u  1,000059
1043
a med  210,42 (m)
Conform tabelului 7.1. , q  qcr (7,593  7,46) şi amed  acr(1-2) (210,42  214,42) starea
critică pentru conductor va fi starea 2, deci va dimensiona starea de la -30C .
În continuare (acelaşi raţionament ca la conductorul activ ) se calculează tracţiunea
orizontală minimă de calcul în fiecare deschidere şi se alege tracţiunea minimă (tabelul 8.9).
Tabelul 8.9. Tracţiunea orizontală specifică de calcul

pentru conductorul de protecţie
Nr.crt Deschiderea Denivelarea cos Tracţiunea orizontală

[m] [m] [daN/mm2]
1 200 0 1,0000 13.8607
2 185 4,62 0,9997 13.8400
3 206 -1,25 0,9999 13.8643
4 222 0 1,0000 13,8542
5 230 0 1,0000 13.8517
Tracţiunea orizontală minimă este 13,84 daN/mm2
Cu această tracţiune şi deschiderea medie ‚ prin intermediul ecuaţiei de stare se

calculează tracţiunile orizontale normate pentru diferite stări de montaj.
89
Tabelul 8.10. Tracţiunea orizontală specifică normată ‚ în daN/mm2
Starea -30 15 40 -5+ch -5+ch+v avarie

Tracţiunea 12,972 10,505 9,546 32,458 39,670 32,781
În continuare se determină săgeţile de montaj pentru deschiderile din panou şi pentru

deschiderea medie.
Tabelul 8.11. Săgeata conductorului de protecţie la diferite stări
Deschiderea f(-30) f(15) f(40) f(-5+ch) f(-5+ch+v)

200 3,09 3,81 4,20 5,18 5,64
185 2,64 3,26 3,59 4,43 4,82
206 3,28 4,05 4,45 5,49 5,98
222 3,81 4,70 5,17 6,38 6,95
230 4,08 5,04 5,55 6,85 7,46
amed = 210,42 3,42 4,22 4,65 5,73 6,24
Se calculează săgeţile finale (după fluajul conductorului) pentru deschiderea

medie (la fel ca în cazul conductorului activ) la stările : -30C, 15C, 40C şi -5+ch.
 210,42 2  0,008008 2 
L1  210,42  1    210,646 (m)
 24  10,505 2 
 
Lungimea conductorului după 10 ani de la montare :
L10  L1  1  k f   210,646  1,00042  210,7345 (m)

conductorului este :
3  210,42  ( 210,7345  210,42)

f10   4,98 (m)
8
210,42 2  0,008008
p o (15)   8,8997 (daN/mm2)
8  4,98
p o(15)  8,8997 (daN/mm2)
Prin intermediul ecuaţiei de stare se calculează tracţiunile orizontale normate,

pentru celelalte stări :
T2 = -30C
210,42 2  0,0080082
1,000059  p o( 30)   19600  1,000059  8,899 
24  p o2( 30)
90
210,42 2  0,0080082
  19600  0,000011  19600    30  (15)
24  8,899 2
p o ( 30)  10,473 (daN/mm2)
a 2   (1, n ) 210,42 2  0,008008

f ( 30)    4,23 (m)
8  p o( 30) 8  10,473
deci, coeficientul de egalizare final va fi :
4,23
K eg ( 30)   1,002  1
4,22
Tabelul 8.11. Coeficienţii de egalizare finali (după 10 ani) şi săgeţile

aferente conductorului de protecţie
Starea -30 15 40 -5+ch

Keg 1 0,92 0,89 0,98
f [m] 4,23 4,98 5,37 6,24
Deci şi în final, coeficienţii de egalizare sunt subunitari şi toate condiţiile au fost

îndeplinite.
91
92
93
94
Calculul contragreutăţilor
95
(b)
(a)
Figura 9.1. Specificarea grafică a mărimilor ce duc la determinarea

minimului curbei lănţişorului.
În punctul B (figura 9.1.a) se scrie relaţia V  p o  tg , dacă se face aproximaţia că

  , rezultă :
h
V  po 
a
Dacă se separă porţiunea AB din conductor (figura 9.1.b) şi se face proiecţia pe

verticală, avem :
V = Q ; Q  a 1  g1 ;
h
po   a 1  g1 ;
a
a a p h
C1   a1   o  ;
2 2 g1 a
a a p h
C2   a1   o  ;
2 2 g1 a
unde :
a  deschiderea dintre punctele de suspensie ale conductorului ‚ măsurată pe
orizontală ‚ (în m) ;
h  denivelarea dintre punctele de suspensie ale conductorului ‚ (în m) ;
po  tracţiunea orizontală în conductor ‚ (în daN) ;
g1  greutatea unitară normată a conductorului, (în daN/m).
9.2. Determinarea deschiderilor av şi ag
96
Figura 9.2. Explicitarea av şi ag într-un panou al unei LEA
Deschiderea av pentru un stâlp este deschiderea ce preia forţa dată de presiunea vântului
pe conductor şi este egală cu semisuma deschiderilor adiacente (fig.9.2)
Deschiderea ag pentru un stâlp este deschiderea ce preia forţa dată de sarcinile verticale
şi se măsoară pe orizontală între două minime succesive ale conductorului (fig.9.2)
Relaţiile care dau mărimile av şi ag sunt :
a ( i 1) ai
a v ,i   (m)
2 2
a (i 1) a i p o  h (i 1) h i 
a g ,i     (m),
2 2 g i  a (i 1) a i 
unde i ia valori de la 1 la n (n - numărul de stâlpi) .
Exemplu de calcul
Pentru a se putea verifica dacă stâlpii au fost corect amplasaţi în teren, este necesară
determinarea deschiderilor av şi ag reale pentru a se putea compara cu deschiderile admise ale
stâlpilor utilizaţi.
Pentru stâlpii de întindere dintr-un panou, datorita faptului că deschiderile adiacente se
găsesc în panouri diferite cu tracţiuni orizontale diferite ‚ deschiderile av şi ag în cazul stâlpilor de
întindere se calculează pe deschiderea aferentă panoului considerat ‚urmând ca valoarea reală a
deschiderilor av şi ag să se facă ulterior prin însumarea deschiderilor av şi ag pentru stâlpii de
întindere care delimitează panouri diferite.
În funcţie de mărimea deschiderii ag se determină forţele verticale care acţionează
asupra consolei, stâlpului şi a fundaţiei . . Ne interesează să determinăm deschiderea ag în
următoarele cazuri :
 la -30C când se calculează forţele de smulgere la stâlpii de întindere sau de susţinere prevăzuţi
cu izolatoare suport ;
 la -5C şi gheaţă, fără vânt, când ag se compară cu capacitatea portantă a stâlpului ;
 la 15C când se calculează înclinările maxime ale lanţului de susţinere
Pentru -30C avem :
0 200
a v ,1    100 (m)
2 2
0 200 5,64  215,5  0 0 

a g ,1        100 (m)
2 2 0,7570  0 200 
97
200 185
a v,2    192,5 (m)
2 2
200 185 5,64  215,5  0 4,62 

a g,2        152,4 (m)
2 2 0,7570  200 185 
185 206
a v,3    195,5 (m)
2 2
185 206 5,64  215,5  4,62 1,25 

a g ,3        245,3 (m)
2 2 0,7570  185 206 
206 222
a v,4    214 (m)
2 2
206 222 5,64  215,5   1,25 0 

a g,4        204,3 (m)
2 2 0,7570  206 222 
222 230
a v ,5    226 (m)
2 2
222 230 5,64  215,5  0 0 

a g ,5        226 (m)
2 2 0,7570  222 230 
230 0
a v,6    115 (m)
2 2
230 0 5,64  215,5  0 0

a g,6        115 (m)
2 2 0,7570  230 0 
Pentru -5+ch avem :
0 200 12,596  215,5  0 0 

a g ,1        100 (m)
2 2 2,8927  0 200 
200 185 12,596  215,5  0 4,62 

a g,2        169,1 (m)
2 2 2,8927  200 185 
185 206 12,596  215,5  4,62 1,25 

a g ,3        224,6 (m)
2 2 2,8927  185 206 
206 222 12,596  215,5   1,25 0 

a g,4        208,3 (m)
2 2 2,8927  206 222 
98
222 230 12,596  215,5  0 0 

a g ,5        226 (m),
2 2 2,8927  222 230 
230 0 12,596  215,5  0 0

a g,6        115 (m),
2 2 2,8927  230 0 
Pentru 15C avem :
200 185 4,116  215,5  0 4,62 

a g,2        163,2 (m),
2 2 0,7570  200 185 
185 206 4,116  215,5  4,62 1,25 

a g ,3        231,9 (m)
2 2 0,7570  185 206 
206 222 4,116  215,5   1,25 0 

a g,4        206,9 (m)
2 2 0,7570  206 222 
222 230 4,116  215,5  0 0 

a g ,5        226 (m)
2 2 0,7570  222 230 
Tabelul 9.1. Deschiderile maxime Av şi Ag
Av Ag (m)
Stâlp (m) -5+ch -30C 15C
1 100,0 100,0 100,0 -
2 192,5 169,1 152,4 163,2
3 195,5 224,6 245,3 231,9
4 214,0 208,3 204,3 206,9
5 226,0 226,0 226,0 226,0
6 115,0 115,0 115,0 -
9.3. Calculul contragreutăţilor
In cazurile în care sarcina verticală rezultată este orientată în sus (stâlpul este supus la
smulgere) sau este prea mică şi deci lanţul de izolatoare oscilează la vânt maxim peste unghiul a
pentru care a fost proiectat stâlpul, se ataşează clemelor lanţurilor de izolatoare contragreutăţi
pentru a crea o sarcină verticală suplimentară.
Deci calculul contragreutăţilor se efectuată în două cazuri şi anume :
99
I  la l5C şi vânt,
II  la -30C fără vânt;
şi se alege valoarea maximă a contragreutăţilor obţinute în cele două ipoteze.
Cazul I
Date :
 unghiul maxim de înclinare admis pentru lanţurile de susţinere este a (fig.9.3.)
 vântul pe lanţul de izolatoare de susţinere este Viz;
 greutatea lanţului de izolatoare de susţinere este Giz
 distanţa minimă de apropiere faţă de părţile legate la pământ în condiţia de vânt maxim este
“r” (fig.9.3.)
Viz

Vc
Giz
r Gc
Figura 9.3. Determinarea unghiului maxim de înclinare

a unui lanţ de susţinere.
Tabelul 9.2. Distanţele minime admisibile între părţile aflate sub tensiune
şi părţile legate la pământ pe stâlpi
Tensiunea nominală a liniei :

Condiţii meteo 1 kV  Un  20 kV 110 kV
Distanţa minimă (în cm)
Temperatura medie, viteza vântului între 0 10 m/s 25 90
Temperatura medie, viteza vântului maximă 10 40
100
Din momentul forţelor în jurul punctului A, rezultă relaţia :
Viz
Vc 
tg i  2
G
G c  iz
2
Se înlocuiesc valorile Vc şi Gc în funcţie av şi ag şi obţinem relaţia :
Viz
g4  av 
tg i  2
G
g1  a g  iz
2
pentru un stâlp oarecare i :
a ( i 1) ai
a v ,i   (m)
2 2
a (i 1) a i p o  h (i 1) h i 
a g ,i     (m)
2 2 g i  a (i 1) a i 
unde po este tracţiunea orizontală normată la 15C (în daN).

Dacă i este mai mare decât cel impus de coronament, se pune problema
montării unor sarcini suplimentare (contragreutăţi), care să limiteze înclinarea lanţului la
valoarea a .
Contragreutăţile se calculează cu relaţia :
a ( i 1) ai
a v ,i   (m)
2 2
a (i 1) a i p o  h (i 1) h i 
a g ,i     (m)
2 2 g i  a (i 1) a i 
Viz
a v ,i  g 4 
G cgri  2  a  g  G iz
g ,i 1
tg a 2
Cazul II
Se calculează deschiderea ag , iar în cazul în care deschiderea ag ia valori

negative, înseamnă că forţa verticală este îndreptată în sus, forţa ce trebuie compensată cu
contragreutăţi :
a (i 1) a i p o  h (i 1) h i 
a g ,i     (m)
2 2 g i  a (i 1) a i 
101
unde po este tracţiunea orizontală normată la -30C (în daN).
G cgri  a g ,i  g 1 (daN)
Exemplu de calcul
Să considerăm că ‚unghiul maxim admis de coronament la înclinarea maximă a lanţului

de izolatoare este 60 . Unghiul maxim de înclinare al lanţurilor de izolatoare este o caracteristică
specifică fiecărui coronament în funcţie de lanţurile de izolatoare utilizate.
Izolaţia de susţinere s-a considerat SS 110-4-CTS 70-2p cu următoarele
caracteristici:
- lungimea lanţului : 1,94 m ;

- lăţimea lanţului : 0,28 m ;
- greutatea lanţului : 69 daN
Forţa dată de vânt asupra lanţului de izolatoare este dată de relaţia :
Fviz  A iz  C ti   iz  p (daN)
unde :
Aiz - suprafaţa izolatorului, în m2.( aria dreptunghiului având ca laturi lungimea
totală a lanţului de izolatoare şi diametrul maxim al izolatorului);
iz - coeficient de rafală vânt pe izolatoare : 1,79
Cti - coeficientul aerodinamic al izolatorului : 0,35
p - presiunea maximă a vântului, tabelul 3.1.
Fviz  1,94  0,28  1,79  0,35  42  14,29 (daN)
V 14,29
g 4  a v  iz 1,5289  192,5 
tg 2  2  2  1,907
G 69
g1  a g  iz 0,757  163,2 
2 2
2 = 62 19 47 > 60
Se trece la dimensionarea contragreutăţilor :
V
a v,2  g 4  iz
G cgr2  2  a  g  G iz
g,2 1
tg a 2
102
14,29
192,5  1,5289 
 2  163,2  0,757  69  15,98 (daN)
tg 60 2
14,29
1,5289  195,5 
tg 3  2  1,457
69
0,757  231,9 
2
2 = 55 32 26  60
Se calculează pentru fiecare stâlp de susţinere unghiul de înclinare maxim, în

cazul în care se depăşeşte unghiul maxim admis de coronament se calculează valoarea
contragreutăţilor. Rezultatele sunt prezentate în tabelul 9.3.
Tabelul 9.3. Deschideri maxime Av şi Ag

Deschideri limitate de : Înclinare lanţ de susţinere
Vânt Sarcini verticale Contragreutăţi fără contragreutăţi
Stâlp -5+ch -30C 15C
(m) (m) (kg) grade minute secunde
1 100,0 100,0 100,0 - 0,00 0 0 0
2 192,5 169,1 152,4 163,2 15,980 62 19 47
3 195,5 224,6 245,3 231,9 0,00 55 32 26
4 214,0 208,3 204,3 206,9 1,91 60 14 48
5 226,0 226,0 226,0 226,0 0,00 59 45 42
6 115,0 115,0 115,0 - 0,00 0 0 0
Din tabelul 9.3 se constată că sunt necesare contragreutăţi la stâlpii 2 şi 4.

Montarea contragreutăţilor este limitată de coronamentul utilizat Este de preferat, dacă
.
este posibil, să nu utilizăm contragreutăţi. În cazul în care valoarea contragreutăţilor este mică, ca în
situaţia de faţă, se pot elimina contragreutăţile astfel :
Metoda I
Se creşte săgeata de montaj a conductorului până la limita satisfacerii condiţiilor impuse

de PE 104/93. Implicit scade tracţiunea în conductor şi unghiul de înclinare al lanţului de susţinere.
Să presupunem că linia noastră este o linie simplu circuit, iar stâlpii utilizaţi admit o
săgeată maximă din condiţia de gabarit , de 9 m. Din tabelul 8.5 rezultă o rezervă de gabarit de
1,30 m în starea finală.
Vom mării săgeata conductorului activ astfel încât la starea finală (la -5+ch) săgeata să
nu depăşească 9 m. Se refac calculele şi avem:
Săgeţi de montaj
Tabelul 9.4. Săgeţi calculate fără considerarea greutăţii lanţurilor de întindere
103
Deschiderea f(-30C) f(15C) f(40C) f(-5+ch) f(-5+ch+v)

200 4,70 5,67 6,17 6,37 6,62
185 4,02 4,86 5,28 5,45 5,67
206 4,98 6,02 6,54 6,76 7,03
222 5,79 6,99 7,60 7,85 8,16
230 6,21 7,51 8,16 8,43 8,76
Amed = 210.42 5,20 6,28 6,83 7,05 7,33
Tabelul 9.5. Săgeţi calculate cu luarea în consideraţie a lanţurilor de întindere

200 4,83 5,83 6,34 6,42 6,66
230 6,28 7,59 8,25 8,45 8,79
Săgeţi finale
Tabelul 9.6. Săgeţi calculate fără considerarea greutăţii lanţurilor de întindere

200 5,25 6,16 6,63 6,76 6,99
185 4,50 5,28 5,67 5,79 5,99
206 5,57 6,54 7,03 7,16 7,42
222 6,47 7,60 8,17 8,34 8,62
230 6,95 8,16 8,78 8,95 9,25
Amed = 210,42 5,82 6,82 7,34 7,49 7,74
Tabelul 9.7. Săgeţi calculate cu luarea în consideraţie a lanţurilor de întindere

200 5,40 6,34 6,81 6,81 7,02
230 7,03 8,24 8,86 8,97 9,27
Tabelul 9.8. Deschideri maxime Av şi Ag

Deschideri limitate de : Înclinare lanţ de susţinere
Vânt Sarcini verticale Contragreutăţi fără contragreutăţi
Stâlp -5+ch -30C 15C
(m) (m) (kg) grade minute secunde
1 100,0 100,0 100,0 - 0,00
2 192,5 172,9 165,9 170,5 10,51 61 31 13
3 195,5 219,9 228,6 222,9 0,00 55 32 26
4 214,0 209,2 207,5 208,6 0,59 60 4 30
5 226,0 226,0 226,0 226,0 0,00 59 45 42
6 115,0 115,0 115,0 - 0,00
104
Deci după cum se poate observa din tabelul 9.8 valoarea contragreutăţilor s-a
micşorat, însă în cazul stâlpului 2 este necesar să se monteze o contragreutate de cel puţin 10,5 Kg.
Metoda II
Dacă valoarea contragreutăţilor ce trebuiesc montate la lanţul de susţinere nu

depăşeşte greutatea unui lanţ dublu de susţinere se preferă montarea unui lanţ dublu de susţinere în
locul utilizării contragreutăţilor.
Dacă valoarea contragreutăţilor este mai mare decât greutatea totală a lanţului dublu
de susţinere, de la caz la caz, se pot utiliza lanţuri de susţinere montate în “V”, pentru rigidizarea
lanţului de susţinere pe direcţia vântului
În cazul în care deschiderea Ag calculată pentru temperatura minimă este negativă se

adoptă următoarele măsuri :
- dacă forţa verticală ce supune consola la smulgere este sub valoarea admisă de
consolă, în locul stâlpului de susţinere în aliniament se pune un stâlp de susţinere în colţ, iar unghiul
liniei în acest caz se scade de la 200g la 198g;
- dacă forţa verticală este prea mare în locul stâlpului de susţinere se montează stâlp
de întindere.
Nota autorului
Unghiurile de înclinare ale lanţurilor de izolatoare de susţinere nu s-au calculat cu

relaţiile prezentate în PE 104/93 ‚ şi anume :
A v  g vc
  arctg(0,5  )
Ag  gc
relaţie experimentală bazată pe măsurători , mult mai aproape de realitatea practică.
Programul este flexibil, utilizează relaţia completă (descrisă anterior) , iar prin introducerea
unei valori subunitare se poate modela nu numai relaţia utilizată în PE 104/93 ci şi alte
relaţii experimentale.
105
106
Verificarea distanţelor electrice
10. Verificarea distanţelor electrice între părţile aflate sub tensiune

şi cele legate la pământ.
Distanţele electrice prescrise de normativele tehnice sunt luate în calcul la proiectarea

stâlpilor. Aceste distanţe electrice sunt respectate în cazul utilizării stâlpilor în condiţiile avute în
vedere la proiectarea lor (condiţii meteorologice, conductor activ, lanţ de izolatoare şi.
contragreutăţi precum şi deschiderile de calcul la vânt Av, respectiv la sarcini verticale Ag, etc). În
cazul modificării unuia din aceste elemente, distanţele trebuie verificate la amplasarea stâlpilor pe
teren.
Verificarea distanţelor electrice se face în mod diferit la stâlpii de susţinere şi la stâlpii
de întindere
10.1. Verificarea distanţelor electrice pentru stâlpii de susţinere.
Verificarea distanţelor electrice se face în mod diferit pentru stâlpii cu lanţuri de

susţinere verticale, pentru stâlpii cu lanţuri de susţinere în “V” şi pentru stâlpii de susţinere în colţ.
 Stâlpi de susţinere cu lanţuri de izolatoare obişnuite (verticale) de susţinere.
La proiectarea acestor stâlpi se are în vedere un anumit tip de lanţ de izolatoare şi o

anumită viteză a vântului corespunzătoare zonei meteorologice în care va funcţiona LEA.
Se adoptă, fie un unghi maxim de deviere al lanţului,
fie pentru deschiderea de calcul la vânt “Av”, o deschidere la
sarcini verticale “Ag” minimă. Această ultimă ipoteză determină
deasemeni un unghi maxim de deviere al lanţului.
Relaţia între deschiderile Av, Ag şi unghiul de deviere
al lanţului rezultă din ecuaţia de momente în raport cu punctul A
de prindere al lanţului (fig.10.1):
V
n  A v  g v  iz
tg  2
G
n  A g  g c  iz
2 Fig. 10.1. Calculul unghiului
de deviere al lanţului
107
108
109
110
111
Fig.10.2. Înclinarea lanţurilor de susţinere
În cazul unor unghiuri de deviere foarte mari ale lanţurilor de susţinere şi în condiţiile
unor distanţe electrice impuse mai mari pentru realizarea distanţei faţă de talpa consolei este necesar
ca lanţurile să se prindă de consolă prin intermediul unor ciocuri sau balamale prin care se
realizează coborârea axului de oscilare al lanţului (fig.10.3).
Fig.10.3. Montarea de ciocuri la console
Verificarea distanţei electrice faţă de trunchiul stâlpului se face din poziţia deviată a
conductorului de fază, punct care se apropie mai mult de stâlp decât cornul de protecţie. Pentru o şi
mai mare rigurozitate la verificarea distanţei electrice faţă de trunchiul stâlpului, trebuie să se ia în
considerare unghiul de coborâre al conductorului din clema de susţinere faţă de orizontală
(fig.10.4).
112
Fig.10.4. Luarea în considerare a unghiului de

cădere al conductorului din clemă
Luând în considerare lăţimea stâlpului perpendicular pe direcţia liniei în zona de

apropiere maximă, rezultă că lungimea totală a lanţului de izolatoare trebuie mărită pentru
verificarea grafică cu o cantitate L dată de relaţia :
b
L   tg
2
unde :
 - unghiul de coborâre al conductorului din clema de susţinere (se ia egal cu 20 ).
În cazul uti1izării contragreutăţilor, la devierea lanţului de susţinere, contragreutatea se

consideră în poziţie verticală. Relaţia de calcul pentru unghiul de deviere al unui lanţ cu
contragreutate este :
V
n  A v  g v  iz
tg  2
G iz
n  Ag  gc   G cg
2
unde :
Gcg - masa contragreutăţilor.
Fig.10.5. Devierea lanţului de susţinere cu contragreutăţi
113
 Stâlpi de susţinere cu lanţuri în “V”.
La acest tip de lanţuri de izolatoare de susţinere, poziţia părţilor aflate sub tensiune este
fixă în raport cu părţile stâlpului legate la pământ (indiferent de acţiunea vântului). Distanţele fizice
ale elementelor sub tensiune faţă de cele legate la pământ trebuie deci verificate prin comparare cu
distanţa minimă dată de solicitarea la tensiuni de trăsnet (care impune distanţele cele mai mari).
 Stâlpi de susţinere în colţ
Verificarea distanţelor electrice se face ca în cazul stâlpilor de susţinere obişnuiţi cu

lanţuri de izolatoare verticale, cu deosebirea că unghiul de deviere al lanţului datorită acţiunii
vântului, se adaugă la un unghi de deviere iniţial (permanent) datorită forţelor de tracţiune din
conductoarele active.
Unghiul total de deviere al lanţului va fi :
V
n  A v  g v  iz  2  n  p o  Sc  cos 
tg  2
G
n  A g  g c  iz
2
unde : po - tracţiunea orizontală normată la l5C, în daN/mm2 ;

Sc - secţiunea conductorului activ, în mm2 ;
2 - unghiul liniei în aliniament
În acest caz unghiul de deviere putând fi mai mare, este mai probabilă necesitatea unor
ciocuri de prindere a lanţurilor.
Exemplu de calcul
Să considerăm că avem :
- tip stâlp : Sn 110102 ;

- conductor A1O1-185/32 mm2 ;
- lanţ de izolatoare de susţinere dublu pentru zona de poluare IV SD 110-4-CTS l20-2p ;
- zona meteorologică B ;
- greutatea lanţului 194 daN ‚
- greutatea conductorului 0,757 daN/m ;
- sarcina unitară dată de vânt pe conductor 1,5289 daN/m ;
114
Fig.10.6. Lanţ dublu de susţinere
495
1  arcsin  14 20'23"
1998,28
Sarcina din vânt pe lanţul de izolatoare :
Fiz  0,55  2,45  0,28  42  1,85  29,31 (daN)
Schiţa stâlpului în porţiunea de verificare a distanţelor electrice :
Linia întreruptă reprezintă limita aripii profilelor cornier (diagonale) pe trunchiul

stâlpului şi pe talpa consolei.
Pentru situaţia care se verifică
- deschiderea la vânt Av = 275 m ;

- deschiderea la sarcini verticale Ag = 140 m
29,31
1,5289  275 
tg  2  2,1435
194
0,757  140 
2
 = 64 59 25

115
Distanţele electrice sunt:

- faţă de trunchiul stâlpului
2,45 - 2,4495  sin  0.23 (m)
- faţă de talpa consolei
 ' "
1,998 cos( 14 20 23 ) - 0,05  0,32 (m)
Distanţele electrice calculate sunt sub valoarea impusă de PE 104/93 de 0,4 m. În această
situaţie se pot monta fie contragreutăţi, fie să se monteze un stâlp de întindere .
10.2. Verificarea distanţelor electrice pentru stâlpii de întindere, colţ şi

termina1i.
La stâlpii de întindere, colţ şi terminali (echipaţi cu lanţuri de izolatoare de întindere)

verificarea distanţelor electrice trebuie făcută în următoarele situaţii de apropiere :
 Verificarea distanţei armăturilor de protecţie inferioare ale lanţului faţă de talpa consolei pe care
e fixat, prin comparare cu distanţa minimă impusă de supratensiunile de trăsnet. Această
distanţă devine critică pentru unghiuri mari de linie. În cazul în care la proiectarea stâlpilor
pentru unghiurile maxime ale liniei această distanţă nu este verificată, se recurge la console cu
talpa dreptunghiulară în locul consolelor cu talpa triunghiulară.
 Verificarea distanţei dintre coardă şi elementele stâlpului legate la pământ (atât talpa consolei
cât şi trunchiul stâlpului). Coarda poate fi deviată sub acţiunea presiunii vântului şi deci
verificarea distanţelor electrice trebuie făcută în mod similar ca în cazul lanţurilor de susţinere
verticale.
În normativul PE 104 nu se indică modul de calcul al devierii la vânt a corzii. În cazul
corzii fiind vorba de o deschidere foarte mică ( 2  12 m) intervine mai mult rigiditatea
conductorului, pentru care nu se dispune de rezultate experimentale care să fie luate în considerare
la calculul devierii. Dacă se neglijează rigiditatea conductorului rezultă un calcul acoperitor
(devierile calculate ale corzii fiind mai mari decât cele care vor apare în practică).
Considerând pentru coardă Ag = Av ‚ rezultă pentru unghiul de deviere al corzii
g
tg  v
gc
Reducerea unghiului de deviere al corzii se poate face astfel :
 prevederea de contragreutăţi de coardă;
 prevederea lanţurilor de susţinere a corzii.
Lanţurile de susţinere a corzii au un efect mai pronunţat asupra creşterii distanţelor
electrice faţă de trunchiul stâlpului, mai ales în cazul unghiurilor de linie mari.
116
11. Verificarea distanţelor electrice între

conductoarele active şi de protecţie.
11.1. Consideraţii generale
Configuraţia geometrică a fazelor determinată de coronamentul stâlpului de susţinere (de

distanţa între faze în situaţia nedeviată a lanţurilor de izolatoare de susţinere) trebuie pe cât posibil
menţinută de-a lungul întregului traseu al liniei din considerente de siguranţă electrică, precum şi
din considerente estetice. Din cauza faptului că stâlpii de colţ cu anumite dimensiuni ale consolelor
trebuie să acopere un domeniu de unghiuri de linie, cerinţa de mai sus nu poate fi satisfăcută riguros
în apropierea colţurilor liniei.
În general lungimea consolelor stâlpilor de colţ se determină pentru unghiul maxim de
linie din gama pentru care trebuie să funcţioneze stâlpul (fig.11.1) :
Ls
L c  cos  L s Lc 
cos
unde :
Lc - lungimea consolei stâlpului de colţ ;
Ls - 1ungimea consolei stâlpului de susţinere ;
 - unghiu1 maxim al liniei pentru care se proiectează stâlpul respectiv.
117
Fig.11.1 Deteminazea lungimii consolelor stâlpilor de colţ.
Criteriul de păstrare a distanţelor între faze într-un plan perpendicular pe linie este mai
sever decât cel reglementat de normativul PE 104/93 paragraful 5.2. ( formula 11.2.1. din paragraful
următor). Spre exemplu la un stâlp de întindere în aliniament primul criteriu ar conduce la distanţe
între faze egale cu cele de la stâlpii de susţinere, în timp ce din relaţia 11.2.1. distanţa rezultă mai
mică, din cauză că se consideră lungimea izolatorului egală cu zero.
În cazul în care, din motive oarecare, se utilizează un alt tip de stâlp dintr-o altă gamă
(sau alt tip de coronament la medie tensiune) în linie, distanţele electrice se vor verifica pentru
condiţiile efective în care funcţionează linia (condiţii meteorologice, echipament, unghiul liniei,
etc.).
Din experienţa proiectării LEA la noi în ţară ca şi din literatura de specialitate rezultă că
în multe cazuri la verificarea distanţelor electrice între conductoare, în afară de condiţiile impuse
prin cele două normative PE 104/93 şi PE 109/92 trebuie luate în considerare şi alte fenomene fizice
care conduc la apropierea conductoarelor în deschidere ca :
 oscilaţii (pendulare nesincrone) ale conductoarelor ;
 descărcarea bruscă a suprasarcinii de chiciură de pe conductoare ;
 galoparea sau dansul conductoarelor .
Aceste fenomene care conduc la apropieri între conductoarele active sau între un
conductor activ şi un conductor de protecţie nu sunt prescrise în normative ele se iau în
consideraţie numai în ipoteza unor anumite situaţii mai speciale sau în anumite zone cu condiţii
speciale.
Astfel, fenomenul de pendulare în contrafază se ia în considerare la stâlpii cu dispoziţia
conductoarelor pe orizontală unde intervin săgeţi relativ mari ale conductoarelor (de exemplu la
deschideri mari în cazul traversărilor).
Saltul conductorului la descărcarea bruscă de chiciură şi galoparea conductoarelor se iau
în considerare în regiunile cu fenomene meteorologice intense în care sunt condiţii de apariţie a
acestor fenomene.
11.2. Săgeata maximă limitată de distanţa între faze.
Distanţele minime admisibile între conductoarele active şi între conductoarele active şi

cele de protecţie, în poziţii nedeviate, după condiţia apropierii în deschidere, rezultă din relaţia :
Un
d  k  f  l iz  (m) 11.2.1
150
unde :
f - săgeata maximă în deschidere, a conductoarelor ‚în m;
liz - lungimea lanţului de izolatoare, în m (pentru lanţuri de izolatoare de întindere, de
susţinere montate în “V” şi pentru izolatoare suport, liz = 0);
Un - tensiunea nomina1ă a liniei, în kV ;
k - coeficient care depinde de tensiunea nomina1ă a liniei, de materialul şi secţiunea
conductoarelor şi de poziţia lor pe stâlp.
La aşezarea pe orizontală sau pe verticală a conductoarelor, coeficientul “k” ia valorile

lui “kv”‚ respectiv “kh” , din tabelul 11.1., în care :
kv - coeficientul la aşezarea conductoarelor pe vertica1ă ;
kh - coeficientul la aşezarea conductoarelor pe orizonta1ă .
118
Fig. 11.2.
Tabelul 11.1. Valoarea coeficienţilor kv şi kh
Materialul conductoarelor Tensiunea liniei Un, kV

Oţel Aluminiu şi Oţel  110  110
aliaje de Al -Aluminiu
Secţiunea conductoarelor (mm2) kv kh kv kh
10-16 16 - 150 16 - 70 0,85 0,65 0,95 0,70
25-35  150 95 – 150 0,75 0,62 0,85 0,65
70-95 - 185 – 300 0,70 0,60 0,75 0,62
 95 -  300 0,70 0,60 0,70 0,60
Pentru aşezări oarecare ale conductoarelor, coeficientul k se determină cu relaţia :
b2
k  k h  (k v  k h )  ,
a 2  b2
unde a şi b au semnificaţia din fig.11.2.
In cazul stâlpilor de transpoziţie de faze distanţele minime între faze sunt date în
tabelul 11.2.
Tabelul 11.2. Distanţe minime între faze la încrucişări pe stâlpi
Distanţa minimă pentru tensiunea

Condiţii de calcul nominală
(cm)
20 kV 110 kV
Temperatura medie, viteza vântului maximă. 20 60
Temperatura medie, viteza vântului între 0 - 10 m/s. 40 135
Distanţele sunt valabile pentru altitudini până la 1000 m altitudine, pentru altitudini mai
mari distanţele prevăzute în tabelul 11.2. se măresc cu 2% pentru fiecare 100 m peste 1000 m.
Poziţiile relative ale conductoarelor de protecţie faţă de conductoarele active sunt date de
condiţiile pentru protecţia împotriva loviturilor de trăsnet prescrise de PE 109.
119
Acest normativ prevede ca stâlpii LEA să realizeze un unghi de protecţie (la fazele
exterioare) de 20  30 pentru stâlpi a căror înălţime nu depăşeşte 40 m. Pentru stâlpi cu înălţimea
peste 40 m valoarea unghiului de protecţie va fi conform tabelului 11.3.
Tabelul 11.3. Valorile unghiului de protecţie în funcţie de înălţimea stâlpului
Înălţimea stâlpului m) 40 50 60 80 100

Unghiul de protecţie (grade) 20  25 15  20 10 15 0 15 -10 10
În plus PE 109 impune o distanţă minimă pe verticală la mijlocul deschiderii între

conductorul de protecţie şi cel activ în funcţie de lungimea deschiderii . Aceste calcule se efectuează
în special la dimensionarea coronamentelor şi a stâlpilor.
Exemplu de calcul
Date: * stâlp de susţinere Sn 110102 (fig.11.3.) ;

* conductor A1O1-185/32 mm2 ;
* lungime lanţ de susţinere 2,45 m
Fig.11.3. Stâlp de susţinere Sn 110102
Se pune problema să se determine săgeata maximă admisă de coronament astfel încât să

fie satisfăcută relaţia :
Un
d  k  f  l iz  (m)
150
2
 U 
d  n 
150  (m)
f  l iz
k2
120
a = 1,5 m ; b = 4,2 m d a 2  b2  1,5 2  4,2 2  4,46 m
b2 4,2 2
k  kh  kv  kh    0,62   0,75  0,62   0,735
a 2  b2 1,5 2  4,2 2
2
 110 
 4,46  
150  m
f   2,45  23,3
0,735 2
Se verifică dacă în mijlocul deschiderii conductorul de protecţie poate să admită o

săgeată maximă de 23,3 m . Se calculează distanţa între conductorul activ şi cel de protecţie.
a = 2,.85 (m) ; b = 3,5 + 2,54 = 6,04 (m)
d 2,85 2  6,04 2  6,68 (m)
Coronamentul admite o săgeată maximă din condiţia respectării distanţelor minime în

deschidere de 23,3 m.
11.3. Oscilaţia nesincronă (pendularea) a conductoarelor.
Apropierea conductoarelor de fază între ele sau apropierea între conductoarele active şi
cele de protecţie în cazul oscilaţiilor nesincrone poate fi studiată pe baza unor reprezentări grafice
ale devierii pentru diferite viteze de vânt.
În figura 11.4. se prezintă o asemenea analiză grafică pentru diferite viteze de vânt la
care presiunile vântului pe cele două conductoare s-au calculat pentru viteze care diferă cu 20% .
Fig.11.4. Reprezentarea grafică a devierii diferite a unei faze şi a conductorului de protecţie

121
Apropieri mai mari apar în cazul conductoarelor din materiale diferite, de secţiuni
diferite sau întinse cu săgeţi diferite. Pentru conductoarele de secţiuni diferite, din materiale diferite
sau cu săgeţi diferite se va verifica distanţa între conductoare, în ipoteza că primul conductor este
supus presiunii maxime a vântului, iar al doilea presiunii unui vânt cu o viteză mai mică cu 20%
decât primul. Distanţa între conductoare în această ipoteză trebuie să fie mai mare de Un/150, însă
nu mai mică de 0,2 m.
O verificare care este practicată pentru dispoziţia fazelor în plan orizontal, mai ales
pentru stâlpi cu deschideri mai mari (traversări de văi, ape, etc.) constă în considerarea pendu1ării
în contrafază a celor două conductoare active ( figura 11.5).
Fig.11.5. Determinarea distanţei între faze “d” în cazul fenomenului de

pendulare în contrafază
Din condiţia de pendulare în contrafază rezultă o distanţă minimă între faze (în cazul
dispoziţiei pe orizontală) de :
U
d  2  (f  l iz )  sin   n
150

Unghiul de pendulare se consideră : 
8
unde :
 - este unghiul maxim de deviere al conductorului.
Din experienţa de exploatare unghiul  = 6 - 7 .
Exemplu de calcul
Se pune problema, la un coronament dat, să determinăm săgeata maximă admisă de stâlp

din condiţia de pendulare.
 U 
d  n 
150  (m)
f  l iz
 2  sin 
Distanţele minime de separare admise între conductoare în cazul ga1opării, saltului
conductoarelor sau al pendu1ării asincrone se vor considera :
- 0,20 m pentru LEA 20 kV ;
- 0,45 m pentru LEA 110 kV ‚
122
valori corespunzătoare tensiunii de funcţionare a LEA .
f 
 8,7  0,45  2,45  31,4
(m)
2  sin 7 
123

MC 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MC 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Obiectul lucrării

1. Obiectul lucrării .................................................................................................. 3

Manual de utilizare program CALMECO ................................................. 135

Calculul mecanic cuprinde atât stabilirea întinderii conductoarelor‚ care trebuie

2.3. Echipamentul LEA este ansamblul de conductoare , izolatoare, cleme şi armături,

2.7. Armăturile ‚ sunt dispozitive cu ajutorul cărora se asamblează şi se montează

2.12. Fundaţiile stâlpilor sunt elemente de construcţie cu ajutorul cărora se fixează în

2.17. Forţa de rupere calculată a unui conductor multifilar este determinată în

2.20. Rezistenţa de rupere minimă, „ prmin” a unui conductor funie reprezintă

2.21. Tracţiunea în conductor reprezintă rezistenţa care ia naştere în conductor,

2.22. Tracţiunea orizontală în conductor este valoarea tracţiunii în punctul în care

2.24. Deschiderea nominală, „an” , este deschiderea convenţională, la care punctele de

2.27. Deschiderea la încărcări verticale, „ag” , este semisuma deschiderilor virtuale

Figura 2.1. Explicitarea grafică a noţiunilor : aliniament, panou, deschideri, denivelări

2.34. Traversarea şi subtraversarea sunt acele încrucişări în care LEA trece pe

 Zona de siguranţă se constituie în jurul zonei de protecţie a liniei electrice

 Culoarul de trecere (de funcţionare) a liniei electrice este suprafaţa terestră

z p  s  L LEA  2   l iz  f c. max   sin  c  2  S (m)

2.37. Rezistenţa şi sarcina mecanică de calcul sunt valorile rezistenţei mecanice

3.2. Condiţii climato - meteorologice

La proiectarea şi construcţia LEA se ţine seama de intensitatea şi frecvenţa de

Pentru calculul conductoarelor ‚la determinarea încărcărilor normate pentru

Figura 3.1. ROMÂNIA Zonarea teritoriului din punct de vedere al

Înălţimea H se calculează ca înălţime medie a tuturor conductoarelor de acelaşi tip şi

Tabelul 3.1 Presiunea dinamică de baza ‚dată de vânt (corespunzătoare vitezei

Presiunea dinamică de bază, Grosimea stratului de

Să considerăm că avem de proiectat o LEA 110 kV

 stâlp de susţinere Sn 110102 ;

Figura 3.2. Stâlp de susţinere Sn 110102

Pentru conductorul de protecţie :

Tabelul 3.2. Valorile temperaturii aerului

Zona meteorologică Temperatura aerului (0C)

Diagrama 3.1. Variaţia coeficientului de rafală şi neuniformitate al vântului pe conductor

3.3. Caracteristicile fizice ale conductoarelor

Din punct de vedere al materialelor şi al alcătuirii constructive ‚ la construirea LEA se

Tabelul 3.3. Caracteristicile fizico-mecanice al sârmelor componente

Rezistivitatea electrică în curent continuu

Greutatea volumică (greutate specifică)

Coeficientul de dilatare termică liniară

Secţiunile minime admisibile ale conductoarelor din considerente mecanice ‚sunt :

 Secţiunea rea1ă a conductorului echivalent

 Modulul de elasticitate a conductorului echivalent

 Coeficient de dilatare 1iniară a conductorului

Să considerăm conductorul funie din oţel-aluminiu cu secţiunea de 185/32 mm2

 Secţiunea reală a conductorului echivalentă ‚în (mm2)

Sc = Sal + Sol = 183,8 + 31,7 = 215,5 (mm2)

 Modulul de elasticitate a conductorului echivalent

5500  183,8  19600  31,7

 Coeficient de dilatare liniară a conductorului , în (0C-1 )

0,000023 5500  183,8  0,000011  19600  31,7

Tabelul 3.4. Caracteristicile conductoarelor exemplificate

Stotal Diametrul Forţa de Modul de Coef. de Masa

La calculul şi dimensionarea elementelor componente ale LEA se vor lua în

4. Determinarea încărcărilor unitare normate

4.1. Încărcări unitare normate datorate maselor proprii

Încărcările unitare provenite din masa conductoarelor şi a depunerilor de chiciură se

 Greutatea proprie a conductorului :

g(2,n) = 3,14 b (dc + bch) ch 0,001

 Greutatea conductorului acoperit cu chiciură

g(3,n) = g(1,n) + g(2,n) (daN/m)

4.2. Încărcări unitare normate datorate acţiunii vântului.

Încărcările unitare provenite din acţiunea vântului se determină cu ajutorul presiunii

În funcţie de înălţimea de aplicare a forţelor, presiunea dinamică de bază se va majora