MC 2

Verificarea distanţelor electrice
11.4. Verificarea distanţelor între conductoare din condiţia de galopare.
Fenomenul de galopare se caracterizează prin amplitudini relativ mari ale mişcării

conductoarelor ‚ care poate să atingă valori de ordinul săgeţilor şi prin frecvenţe relativ mici de
ordinul a 0,1 …. 1 Hz . Acest fenomen este provocat de vânturi având viteze de 3 până la 22 m/s pe
conductoare acoperite cu chiciură. Forma profilului stratului de chiciură influenţează apariţia
fenomenului de galopare şi valorile amplitudinilor . Datorită circulaţiei de aer în jurul
conductorului astfel încărcat apare o forţă portantă. Fenomenul apare în cazul vibraţiilor instabile
cu viteze în general mai mari de 7m/s şi poate conduce la solicitări foarte puternice ale clemelor şi
lanţurilor de izolatoare sau la străpungeri ale spaţiului dintre faze sau faţă de pământ
Pentru a explica vibraţia conductorului este necesar a ţine seama şi de elasticitatea
acestuia ‚ fiind necesar astfel a rezolva o problemă de aeroelasticitate . Pe baza ecuaţiilor ce
exprimă egalitatea dintre energiile cinetice şi energiile potenţiale ale conductorului ‚ se poate
determina amplitudinea maximă a oscilaţiilor în funcţie de viteza vântului şi de frecvenţa proprie a
conductorului. Analiza cinematografică a galopării conductoarelor simple a arătat că, în majoritatea
cazurilor ‚ mişcările conductoarelor s-au compus din mişcări de torsiune sincrone cu oscilaţii
verticale . Studiile experimentale efectuate pe modele la scară natura1ă au permis determinarea
locului geometric al punctelor de pe conductoare supus acţiunii vântului . Într-o secţiune
transversa1ă, curba descrisă de conductor este cuprinsă în interiorul unei elipse
Galoparea poate cauza întreruperi în exploatare când două conductoare din faze diferite
se apropie suficient de mult unele de altele pentru a da naştere la arcuri electrice
Practica curentă arată că nici un dispozitiv de control n-a putut demonstra un
comportament real al conductoarelor supuse la asemenea mişcări şi că se prevăd în continuare
distanţe verticale mari pentru a preîntâmpina atingerea fazelor. Fenomenul de galopare nu are totuşi
o răspândire şi o frecvenţă de apariţie prea mare pe teritoriul ţării noastre întâlnindu-se în zonele cu
depuneri frecvente de chiciură şi în terenuri deschise (platouri ‚câmpii ‚culmi de deal, culmi de
munte fără păduri sau pâlcuri de copaci). Înfăşurătoarea punctelor în care se dep1asează un
conductor în timpul ga1opării este asimi1ată cu o e1ipsă a1ungită având axa mare aproximativ de
două ori mai mare decât axa mică, elipsa înclinată faţă de verticală (fig.11.6).
Fig. 11.6. Locul geometric al unui punct de pe conductor

în timpul galopării
95
Calculul mecanic al LEA
Verificarea distanţelor între conductoare la galopare se face prin stabilirea funcţiei :

s = f(h) ‚
pentru care conductoarele se apropie la distanţa minimă admisă
În această funcţie s-au utilizat notaţiile:
s - distanţa pe orizontală între două conductoare învecinate;
h - distanţa pe verticală între aceleaşi conductoare .
Stabilirea relaţiei de calcul se face luând în considerare următoarele ipoteze:

a) conductoarele diferitelor faze galopează cu amplitudini egale şi număr egal de
semiunde în deschidere ;
b) domeniile de galopare ale conductoarelor învecinate sunt delimitate prin elipse ‚ care
au raporturi egale între axa mare şi axa mică şi sunt orientate identic în spaţiu
(elipsele I şi II din fig. 11.7.) ;
c) între elipsele de galopare se menţin distantele de izolare în aer ‚ curba rezultată din
aceste condiţii este aproximativ o elipsă (elipsa I’ ) ;
d) conductoarele sunt deviate de vânt cu acelaşi unghi ;
e) axa mare (a) a elipsei rezultă din însumarea amplitudinilor a1 şi a2 (a2 > al)‚(fig. 11.6 );
f) săgeata conductorului în timpul galopării se consideră la starea determinată de
temperatura de -5ºC ‚ conductoarele fiind încărcate cu chiciură .
Elipsele I şi II corespund conductoarelor C1 şi C2, elipsele II’ şi II” reprezintă elipsele
unor posibile zone de galopare a conductorului C 2 (fig.11.8.), iar elipsele III reprezintă
înfăşurătoarea punctelor 2 ‚2’ ‚2” ... care se găsesc pe conductoarele C2 ‚C2’ ‚C2” ‚...
Elipsa III are axa mare 2a + 2 şi axa mică 2b + 2 .
Elipsa IV se obţine prin translaţia elipsei III, astfel ca centrul elipsei să ajungă în centrul
de prindere 1’ de consolă al lanţului şi conductorului .
Se consideră că o apropiere periculoasă între conductoare este evitată, dacă punctul de
prindere al conductorului C2 este pe elipsă (la limită) sau în afara elipsei IV.
Ecuaţia elipsei IV este :
x2 y2
 1
 b   2  a   2
Notănd cu  k  gradul de contracţie al elipsei :
b
k
a
rezultă expresia variabilei  x  :
x  k  a   2  y 2
Trecerea de la sistemul de axe de coordonate x,y la sistemul de axe s,h se face prin
intermediul relaţiilor :
x  s  cos  el   h  sin   el 
y  s  sin   el   h  cos  el 
în care e1 este unghiul de înclinare a elipsei IV (fig.11.8.)
Înlocuind expresiile coordonatelor x si y ‚ rezu1tă :
96
s
hB

 b   2 C
 
B2  2
h
2A A  A 4  A2 
 
unde coeficienţii A,B şi C au expresiile :

A  cos 2   el   k 2  sin 2   el 
 
B  1  k 2  sin  2   el 
C  sin 2   el   k 2  cos 2   el 
Fig.11.7. Galoparea între două conductoare active.

Definirea mărimilor geometrice principale.
97
Fig.11.8. Galoparea între două conductoare active.
Tabelul 11.4. Valori recomandate pentru mărimile de calcul
Galopare intensă şi Galopare Galopare

Mărimea de calcul frecventă intensă redusă
Unghiul de înclinare al conductorului activ (ch) 15 14 14

Unghiul de înclinare a axei mari a elipsei  ch  ch  ch
2 2 2
Mărimea axei mari a elipsei : a (m) 1 + 0,45 fch 0,45 fch 0,3 fch
Mărimea axei mici a elipsei : b (m) 0,5+0,225 fch 0,14 fch 0,14 fch
Distanţa minimă admisă între elipsele galopării 0,2 la LEA 20 kV
(m) 0,45 la LEA 110 kV
fch - săgeata conductorului încărcat cu chiciură la temperatuea de -5C .
Exemplu de calcul
98
Se pune problema, în cazul stâlpului Sn 110102 ‚ să se determine săgeata maximă

admisă din condiţia de galopare.
 galopare frecventă şi intensă

Calculul se face iterativ, cunoscând dispunerea pe orizontală şi verticală a fazelor,
trebuie determinată elipsa care să conţină punctul de prindere al conductorului (la limită chiar pe
elipsă,fig.11.8). Considerând o valoare pentru săgeată, se calculează valoarea lui “s” (dacă
dispunerea fazelor este pe verticală s = 0 se calculează valoarea lui “h”). Calculul se opreşte când
valoarea lui “s” coincide cu distanţa între faze pe orizontală
Dacă “s” este mai mic decât distanţa între faze pe orizontală ‚ se creşte valoarea săgeţii
luată în calcul şi se reia calculul. Dacă “s” este mai mare decât distanţa între faze pe orizontală ‚ se
micşorează valoarea săgeţii luată în calcul .
Iteraţia 1
f ch  8 m ;
sin 2 15  0,067 ; cos 2 15  0,933 ;
a  1  0,45  8  4,60 m; b  0,5  0,225  8  2,30 m
2,30  0,45
k  0,5445
4,60  0,45
A  0,933  0,5445 2  0,067  0,9529

 
B  1  0,5445 2  0,5  0,3517
C  0,067  0,5445 2  0,933  0,3438
4,2  0,3517  2,30  0,45 2  0,3938 1 0,35172



  4,2 2  1,89
s   
 0,9529 4 0,95292  m  1,5 m
2  0,9529 0,9529  
Iteraţia 2
f ch  6,76 m ;
sin 2 15  0,067 ; cos 2 15  0,933 ;
a  1  0,45  6,76  4,042 m; b  0,5  0,225  6,75  2,021 m
2,021  0,45
k  0,5501
4,042  0,45
A  0,933  0,55012  0,067  0,9533

 
B  1  0,55012  0,5  0,3487
C  0,067  0,55012  0,933  0,3493
4,2  0,3487  2,02  0,45 2  0,3493 1 0,3487 2



  4,2 2  1,57
s   
 0,9533 4 0,95332  m  1,5 m
2  0,9533 0,9533  
99
Pentru o precizie mai bună se trece la iteraţia următoare pentru o săgeată de 6,75 m.
Deci rezultă că săgeata maximă admisă de coronament este de 6,75 m şi este impusă de
fenomenul de galopare.
Galoparea între un conductor activ şi unul de protecţie.
Galoparea unui conductor de protecţie faţă de conductoarele active prezintă următoarele

particularităţi :
 săgeţile conductoarelor sunt diferite ;
 conductoarele active sunt suspendate prin intermediul unor lanţuri de izolatoare, iar
conductoarele de protecţie pot fi prinse de vârfar prin intermediul unei legături sau
cleme oscilante ;
 unghiul de înclinare este diferit ;
0,5  b  
 gradul de contractare al elipsei este : k  0,5  a  
Intervalul ‚ se ia în considerare după tensiunea de serviciu.
 0,5  b    2  C  B 2 
s
B
2A

 h cp  y   A
  
   h cp  y  x
 A  2A  
2

 
unde :
 
x   f a  l iz   sin  ac  0,3  a  sin  el  f p  l p  sin  cp
 
y   f a  l iz   cos  ac  0,3  a  cos  el  f p  l p  cos  cp
fa şi fp - săgeţile conductorului activ şi de protecţie;

liz şi lp - lungimile lanţurilor de izolatoare şi a ansamblului conductorului de protecţie ;
ac, el, cp - unghiurile de înclinare a conductorului activ, a elipsei şi a conductorului
de protecţie.
În final se obţine :
 
s  0,5  B  h cp  y  k   0,5  a    2   h cp  y  2  x
unde:
s - devierea orizontală a conductorului de protecţie;
h - înălţimea vârfarului (a suportului conductorului de protecţie).
În afară de condiţiile impuse de galopare, conductorul de protecţie trebuie să protejeze

linia la supratensiuni atmosferice sub un anumit unghi impus (fig.11.9.).
100
Fig. 11.9. Determinarea geometrică a elipsei pentru calculul

prinderii conductorului de protecţie.
I * elipsa de galopare a conductorului activ
II-III * elipsele de calcul pentru poziţia şi respectiv prinderea
conductorului de protecţie
Calculul comun al condiţiilor de protecţie contra supratensiunilor atmosferice şi a condiţiilor

galopării şi deplasării optime orizontale se face luând în considerare ecuaţia elipsei locurilor geometrice ale
punctelor de fixare şi ecuaţia dreptei unghiului de protecţie contra supratensiunilor atmosferice a
conductorului activ.
Se poate scrie sistemul de ecuaţii :
x2 y2
 1
 0,5  b    2
 0,5  a    2
y  n  x  m
unde :
n  ctg( cp  el 
     
m  x  sin  el  ctg  el   cp  cos  el   l iz  y   cos  el  ctg  el   cp 
Înă1ţimea maximă a punctului de suspensie al conductorului de protecţie în raport cu distanţa

minimă de la punctul de fixare al lanţului de izolatoare este :
b  2
h cp   y
4  k 2  B2
101
Fig. 11.10. Determinarea valorii minime a înă1ţimii vârfarului în funcţie de unghiul

de protecţie şi de galopare.
 S1 şi S2 decalajul orizontal al conductorului de protecţie corespunzător cu
înă1ţimea maximă şi minimă a vârfarului
Exemplu de calcul
 galopare frecventă şi intensă
În cazul nostru : hcp = 3,5 m (fig.11.5. )‚ fa = 8,37 m

s = 2,85 m ‚ se pune problema determinării lui fp
Iteraţia 1
liz = 2,45 ; lp = 0 ; considerăm fp = 10 m
Pentru uşurinţa calculelor să considerăm că unghiul de înclinare “cp” al conductorului

de protecţie este de 15 la fel ca în cazul conductorului activ.
el = 15 ; ca= 15 ; cp = 15
a  1  0,45  10  5,5 m
b  0,5  0,225  10  2,75 m
0,5  2,75  0,45

k  0,5703
0,5  5,5  0,45
A  0,933  0,5703 2  0,067  0,9548

 
B  1  0,5703 2  0,5  0,3374
C  0,067  0,5703 2  0,933  0,3705
x    6,76  2,45  0,3  10  0,2588  0,1268

y    6,76  2,45  0,3  10  0,9659  1,0528
102
2
 5,5 
s  0,5  0,3374   3,5  1,0528  0,5703    0,45    3,5  1,0528 2  0,1268  1,48 m
 2 
s  2,85 m
Coronamentul admite o săgeată pentru conductorul de protecţie mai mare de 10 m ‚dar

se observă că săgeata maximă admisă de stâlp din condiţia de galopare frecventă şi intensă este
impusă de mărimea săgeţii active.
fac.galopare= 6,76 m < fcp.galopare = 10 m
11.5. Determinarea saltului maxim al conductoarelor

1a descărcarea bruscă de chiciură.
Depunerile de chiciură pe conductoarele liniilor electrice aeriene acţionează ca nişte

forţe exterioare ce au ca rezultat creşterea eforturilor interne în conductor ‚creşterea lungimi şi a
săgeţilor conductorului .
Desprinderea chiciurii descarcă conductorul, care revine la lungimea şi săgeţile iniţiale
corespunzătoare eforturilor interne ale conductorului neacoperit cu chiciură .
Trecerea bruscă a conductorului de la o stare la alta se face printr-un regim tranzitoriu
‚ în care au loc oscilaţii ale conductorului în jurul noii poziţii de echilibru . Aceste oscilaţii se
datoresc energiei acumulate de conductor prin alungirea sa ‚ care eliberată brusc ‚ se transformă în
energie cinetică de mişcare .Astfel ‚ în momentul desprinderii chiciurii de pe conductor are loc un
salt al conductorului în sus care îl poate apropia de faza superioară ‚ sub distanţa minimă admisibilă
între faze . Acest fenomen a fost observat la LEA de 110 kV dublu circuit Gura Ia1omiţei - Hârşova
‚ unde la desprinderea chiciurii, faza superioară a liniei a ajuns până aproape de firul de gardă .
103
Determinarea saltului maxim pe baza lucrului mecanic efectuat de conductor prin

trecerea de la o stare la alta.
Se consideră conductorul ca un fir flexibil şi extensibil ‚cu greutate ‚suspendat între

două puncte situate la acelaşi nivel .
Săgeata maximă a conductorului neacoperit cu chiciură s-a notat cu “f1”,iar săgeata

maximă a conductorului acoperit cu chiciură s-a notat cu “f 2”,amandouă fiind săgeţi maxime care
apar la mijlocul deschiderii ‚notată cu ”a” .
Greutatea conductorului se consideră uniform repartizată de-a lungul deschiderii
‚ respectiv a axei Ox ‚ ipoteza în care curba geometrică a conductorului se exprimă printr-o
parabolă .
Astfel :
 pentru conductorul acoperit cu chiciură
2
4  f2  a
Y2   X    f2
2  2
a
 pentru conductorul neacoperit cu chiciura
2
4  f1  a
Y1    X    f1
2  2
a
Se consideră următoarea ipoteză fizică asupra fenomenului . Descărcarea bruscă de

chiciură se face pe întreaga lungime a deschiderii . Conductorul se contractă mai întâi, revenind la
lungimea iniţială, corespunzătoare stării fără chiciură . Sub acţiunea energiei ce se eliberează
‚ fiecare element al conductorului capătă o viteză iniţială ‚ sub acţiunea căreia fiecare element îşi
continuă mişcarea dincolo de starea de echilibru . Pentru calculul vitezei este necesar să se
calculeze, cu ipoteza de mai sus, viteza pe care o capătă fiecare element de conductor la trecerea
bruscă de la starea de chiciură la starea fără chiciură
Pentru calculul vitezei se va determina în prealabil lucrul mecanic efectuat de conductor
prin trecerea de la o stare la alta şi ‚ pe baza lucrului mecanic ‚ se va calcula viteza, considerându-se
că în întregime lucrul mecanic se transformă în energie cinetică .
Saltul conductorului este :
4 256  Sc  E c  f1
   f 2  f1   8    f 2  f1  2
2 4
3,14 3  g (3, n )  a
104
Această condiţie de dimensionare ţine seama de toate mărimile fizice care influenţează
mişcarea conductorului ‚ şi anume: secţiune, greutatea specifică ‚ modulul de elasticitate, diferenţa
între săgeţile corespunzătoare stărilor de echilibru între care au loc saltul, şi deschiderea liniei . Din
punct de vedere calitativ ‚ exprimă exact fenomenul şi îl explică . Luată însă pentru dimensionarea
liniilor ‚ este o condiţie prea restrictivă ‚ deoarece s-a pornit de la ipoteza că descărcarea de chiciură
se face simultan pe întreaga lungime a deschiderii şi nu s-a ţinut seama de frecările interne în
conductor.
Din punct de vedere fizic ‚ descărcarea parţială de chiciură a conductorului pe o anumită
lungime duce în final tot la o nouă săgeata ‚ mai mică decât săgeata la care întreaga lungime a
conductorului este acoperită cu chiciură . Această nouă săgeata, mai mică ‚ se poate determina .
Introdusă în formula saltului, în locul săgeţii f 1 ‚ se calculează saltul maxim al
conductorului prin trecerea de la săgeata corespunzătoare încărcării cu chiciură pe întreaga lungime,
la săgeata corespunzătoare încărcării parţiale cu chiciură . Săgeata maximă f 2 ‚ corespunzătoare
încărcării conductorului cu chiciură pe întreaga lungime, se calculează prin ecuaţia de stare
‚ aplicând condiţiile prescrise în normative .
Pentru calcularea săgeţii corespunzătoare descărcării parţiale de chiciură ‚este necesar să
se admită în prealabil lungimea de conductor pe care se consideră că se desprinde chiciura . Această
lungime nefiind prescrisă ‚ este necesar să se determine experimental .
Deoarece este mai simplu să se calculeze săgeata conductorului neacoperit cu chiciură
‚ decât săgeata maximă a conductorului acoperit cu chiciură ‚ se poate aproxima suficient de exact
saltul conductorului cu formula de mai sus ‚ căreia i se aplică un coeficient de corecţie subunitar
‚ coeficient ce ţine seama de toate consideraţiile expuse mai sus .
Coeficientul de corecţie nu se poate determina teoretic, fiind necesare studii
experimentale sau observaţii directe .
Coeficientul de corecţie se va lua 0,7 ... 0,75 conform şi cu alte studii în acest domeniu
(Reţele electrice - A. Arie).
Astfel relaţia saltului conductorului devine :
0,7  4 256  S c  E c  f1
   f 2  f1   8    f 2  f1  2 [11.5.1.]
2 4
3,14 3  g (3, n )  a
Determinarea saltului maxim pe baza energiei potenţiale
Înălţimea saltului conductorului, la descărcarea bruscă de chiciură, poate fi determinată

pe baza energiei potenţiale “W” a conductorului de arie “A” a secţiunii ‚ întins cu un efort “p”
p2
W Aa
2E
unde s-a introdus deschiderea “a” în locul lungimii arcului parabolei. Dacă în conductorul încărcat
cu gheaţă, în starea iniţială efortul este “p 2”, iar după salt efortul are valoarea “p1”, reducerea de
energie potenţială a conductorului este :
W
Aa 2
2E

 p 2  p12 
Din bilanţul energetic al mişcării conductorului se determină expresia saltului
105
 

3 p 22  p12  [11.5.2.]
4 E  1
unde :
p1 ‚ p2 - tracţiunile în conductor la -5C fără chiciură şi la -5C cu chiciură, în
daN/mm2;
E - modulul de elasticitate, în daN/mm2
1 - greutatea specifică normată a conductorului, în daN/mmm2
Exemplu de calcul
Într-o deschidere de 200 m săgeata conductorului de A1O1-185/32, în zona B

meteorologică, săgeata conductorului la temperatura de -5C cu depunere de chiciură este 5,10 m
având o tracţiune de 13,15 daN/mm2 aferentă unei încărcări specifice normate de 0,013423
daN/mmm2, iar la -5C conductorul are o săgeată de 3,26 m având o tracţiune de 5,.38 daN/mm2
aferentă unei încărcări specifice normate de 0,003513 daN/mmm2.
În primul caz (relaţia 11.5.1) valoarea saltului este de
0,7  4 256  215,5  7574  3,26

   5,1  3,26   8   1,84  2  1,51 m
2
3,14 3  2,8927  200 4
cu relaţia 11.5.2 avem:

 

3 13,15 2  5,38 2 
 4,06 m
4 7574  0,003513
Se pune problema determinării tracţiunii orizontale în deschiderea în care dorim saltul

conductorului ‚ în cazul în care panoul este echipat cu lanţuri de suspensie şi conductorul nu este
acoperit uniform cu chiciură pe toată lungimea panoului .
12. Metode generalizate de calcul pentru determinarea tracţiunilor şi a

săgeţi1or într-un panou al unei LEA supus la sarcini neuniforme şi
neechilibrate.
Conductoarele liniilor electrice aeriene cu izolatoare suspendate sunt supuse în timpul

exploatării la solicitări produse de condiţiile meteorologice, ca de exemplu : variaţii de temperatură,
sarcini verticale ‚ sarcini orizontale .
Deoarece conductoarele sunt legate de stâlpi prin intermediul unor elemente mobile
(lanţuri de izolatoare verticale), solicitările conductoarelor dintr-o deschidere sunt influenţate de
deschiderile alăturate până la cei doi stâlpi de întindere cei mai apropiaţi într-o parte şi în cealaltă.
Pentru a determina deci condiţiile de funcţionare a conductorului, trebuie să se studieze
comportarea sa în întreg panoul de întindere. Sarcinile verticale şi orizontale pe conductor pot fi
uniform sau neuniform repartizate în deschidere şi în lungul panoului. Pe de altă parte pot fi
considerate două categorii de regimuri de funcţionare : regimuri de funcţionare normale, când toate
conductoarele sunt intacte, şi regimuri de avarie, când sunt rupte conductoarele de linie.
106
Fenomenele menţionate sunt foarte complexe şi au fost reprezentate în general prin

modele matematice foarte simplificate.
În general comportarea conductorului într-o singură deschidere a fost studiată foarte
complet, de aceea determinarea săgeţilor şi tracţiunilor de montare a conductoarelor într-un panou
de întindere se efectuează în prezent cu ajutorul unei deschideri echivalente. Erorile introduse prin
aceste simplificări sunt cu atât mai mari cu cât deschiderile din panou sunt mai diferite ca lungime
şi. prezintă denivelări mai mari.
Metodele de calcul actuale, folosind o deschidere echivalentă nu permit să se determine
săgeţile şi tracţiunile în cazul ruperii unui conductor într-o deschidere sau în cazul încărcării
neuniforme cu chiciură. În cele ce urmează se prezintă metoda de calcul care rezolvă aceste cazuri
şi se arată procedeele de rezolvare analitică a sistemului de ecuaţii neliniare care rezultă.
Relaţia dintre variaţia deschiderii şi forţa de tracţiune în conductor.
Se consideră conductorul într-o deschidere “a”(m) , în starea iniţială caracterizată prin

lungimea conductorului “lo” (m), greutatea conductorului pe unitatea de lungime “go” (daN/m),
componenta orizonta1ă a forţei de tracţiune în conductor “Po” (daN) şi temperatura iniţiala “To”
(C).
Pentru stabilirea relaţiei dintre variaţia deschiderii “a” şi forţa de tracţiune orizonta1ă
“P” pentru deschideri denivelate, se consideră cu bună aproximaţie că denivelarea “h” nu variază de
la o stare la alta
Lungimea conductorului în funcţie de deschidere este dată de relaţia :
g2  a3 h
lo  a  o   tg (m) [12.1.]
24  Po2 2
În starea finală deschiderea este a + a ‚ iar ceilalţi parametri sunt : l ‚ g ‚ P şi T .

Lungimea conductorului în starea finală se exprimă prin :
g 2   a  a  3 h
l  a  a    tg [12.2.]
2 2
24  P
3
g2  a3  a  h
l  a  a   1 
2 
   tg [12.3.]
24  P a  2
a
în care neglijând termenul se poate scrie :
a
g2  a3 h
l  a  a    tg [12.4.]
2 2
24  P
107
h
tg 
a
Diferenţa de lungime a conductorului l se obţine din expresiile 12.4. şi 12.1.:
g2  a3 g2  a3
l  l  l o  a   o [12.5.]
24  P 2 24  Po2
Diferenţa de lungime a conductorului se mai poate exprima prin formula :
l P  Po
     T  To  [12.6.]
lo sE
Considerând cu suficientă aproximaţie că :
a
lo  [12.7.]
cos 
relaţia 12.6. devine :
 a a    a a  
l   P   T     Po   To  [12.8.]
 s  E  cos  cos    s  E  cos  cos  
Egalând expresiile (12.5.) şi (12.8.) se obţine relaţia dintre variaţia deschiderii “a” şi
forţa de tracţiune orizontală P pentru deschideri denivelate .
 ai g 2  a 3i a  
a i    Pi  i  i T 
 s  E  cos  i 24  Pi2 cos  i 

 ai g 2  a 3i a  
  Poi  oi  i  To  [12.9.]
 s  E  cos  24  Poi2 cos  i 
 i 
În relaţia (12.9.) şi în următoarele relaţii, indicele “i” reprezintă numărul de ordine al
deschiderii într-un panou de întindere.
În cazul în care schimbarea de stare are loc la aceiaşi temperatură ‚deci T = To ; relaţia
devine :
 ai g 2  a 3i   ai g 2  a 3i 
a i    Pi  i   Poi  oi [12.10.]
 s  E  cos  i
 24  Pi2   s  E  cos  i 2 
24  Poi 
În cazul în care pentru stările iniţială şi finală temperatura şi greutatea conductorului pe

unitatea de lungime rămân constante ‚ relaţia devine :
108
  1 
 ai g 2  a 3i 1  
a i    (Pi  Poi )  oi   [12.11.]
 s  E  cos  i 24  P 2 P 2  
  i oi  
În cazul deschiderilor la acelaşi nivel cos = 1
S-a notat : s - secţiunea conductorului ‚în mm2 ;

E - modulul de elasticitate conductor, în daN/mm2 ;
i - numărul de deschideri ( i = 1. .. .30).
Relaţia dintre diferenţa de tracţiune orizontală şi deplasarea lanţului de izolatoare.
Lanţul de izolatoare montat la un stâlp de susţinere dintr-un panou are următoarele

caracteristici :
k - numărul de ordine al stâlpului în panou ;

k - lungimea lanţului de izolatoare, în m ;
i - numărul de ordine al deschiderii din dreapta stâlpului;
i-1 - numărul de ordine al deschiderii din stânga stâlpului;
Gizk - greutatea lanţului de izolatoare ‚ în daN ;
Gck - greutatea conductorului ce acţionează asupra stâlpului, în daN ;
Gcgk - greutatea contragreutăţilor dacă există ‚ în daN .
Fig.12.1. Înclinarea lanţului de izolatoare
O diferenţă a tracţiunilor orizontale în conductor
Pk  Pi  Pi 1 [12.12.]
provoacă o înclinare a lanţului de izolatoare .

Din echilibrul lanţului de izolatoare rezultă :
109
 1 
Pk  2k   2k   G ck  G cgk   G izk    k [12.13.]
 2 
sau :
 1 
 G ck  G cgk   G izk    k
2
Pk    [12.14.]
2 2
k  k
în care k este deplasarea pe orizontală a lanţului .

În formula (12.14.) greutatea conductorului care acţionează asupra lanţului se
calculează cu expresia :
1 1
G ck    g i 1  a i 1     g i  a i  [12.15.]
2 2
scrisă pentru cazul general când în deschiderile adiacente conductorul are încărcări diferite .
În deschiderile denivelate la schimbările de stare poate interveni o componentă verticală
a forţelor de tracţiune din conductoare Vk ‚ pe 1ăngă diferenţa dintre componentele orizontale ale
acestor forţe .
Componenta verticală Vk a forţelor de tracţiune din conductoare se determină cu
expresia :
Vk  Pi 1  tg i 1  Pi  tg i [12.16.]
“i” fiind numărul de ordine al deschiderii din dreapta şi “i-1” numărul de ordine al deschiderii din
stânga.
Adunând şi scăzând în partea dreaptă a formulei (12.16.) mărimea Pi 1  tg i se obţine
Vk   Pi  Pi 1   tg i  Pi 1   tg i  tg i 1  
 Pk  tg i  Pi 1   tg i  tg i 1  [12.17.]
Din echilibrul lanţului de izolatoare rezultă :
 1 
Pk  2k   2k   G ck  G cgk   G izk  Vk    k [12.18.]
 2 
 1 
 G ck  G cgk   G izk  Pi 1   tg i  tg i 1     k
2
Pk    [12.19.]
2 2
 k   k   k  tg i
Diferenţa forţelor de tracţiune orizontală “Pk” se poate exprima de asemenea în funcţie

de forţa de tracţiune orizontală „ Pi „ din deschiderea din dreapta. Într-adevăr, adunând şi scăzând în
partea dreaptă a formulei (12.16.) mărimea Pi  tg i 1 , se obţine :
110
Vk  Pi   tg i  tg i 1   tg i   Pi  Pi 1  
 Pi   tg i  tg i 1   tg i  Pk [12.20.]
astfel că formula (12.19.) se scrie în funcţie de forţa de tracţiune orizontală “Pi” :
 1 
 G ck  G cgk   G izk  Pi   tg i  tg i 1     k
2
Pk    [12.20.]
2 2
 k   k   k  tg i 1
Pentru primul stâlp din dreapta locului ruperii Pi-1 = 0
Pk = Pi ; Vk = Pi  tgi = Pk  tgi
astfel că relaţia dintre diferenţa forţelor de tracţiune orizontale şi deplasarea lanţului devine :
 ' 1 
 G ck  G cgk   G izk    k
2
Pk    [12.21.]
2 2
 k   k   k  tg i
în care G 'ck este greutatea conductorului pentru jumătate din lungimea deschiderii din dreapta, la
care se adaugă o lungime egală cu înălţimea stâlpului.
Componenta verticală “Vk” a forţelor de tracţiune din conductor poate avea sensul de
sus în jos sau de jos în sus.
12.1. Încărcări neuniforme într-un panou cu deschideri inegale şi denivelate.
Considerăm cazul cel mai defavorabil pentru panou, şi anume o singură deschidere
încărcată cu chiciură (în acest caz în deschiderea considerată săgeata este maximă). Fie un panou de
întindere cu 4 deschideri inegale. Conductorul din deschiderea 3 (a3) este acoperit cu chiciură.
Fig.12.2. Panou de întindere cu deschideri inegale şi denivelate
111
Necunoscutele problemei sunt :
a1 ‚ a2 , ………………….….., a4 4 necunoscute

P1 , P2 , …………………………, P4 4 necunoscute
P2 , P3 , ………..…………… , P4 3 necunoscute
2 , 3 , …………………………, 4 3 necunoscute
Total 14 necunoscute
Pentru n deschideri numărul de necunoscute este 4n-2, pentru determinarea acestora

fiind necesare rezolvarea unui sistem cu acelaşi număr de ecuaţii .
Sistemul pentru 4 deschideri cuprinde 14 ecuaţii :
(1) a1 = f(P1) ; (2) a2 = f(P2) ; (3) a3 = f(P3) ;

(4) a4 = f(P4) ; (5) 2 =1 + a1 ; (6) 3 =2 + a2 ;
(7) 4 =3 + a3 ; (8) 5 =4 + a4 ; (9) P2 = f(2) ;
(10) P3 = f(3) ; (11) P4 = f(42) ; (12) P2 = P2 – P1 ;
(13) P3 = P3 – P2 ; (14) P4 = P4 – P3 ;
Rezolvarea ana1itică a sistemului prin metoda aproximaţiilor succesive începe adoptând

o valoare iniţială P1 . Cu această valoare se ca1cu1ează pe rând în prima iteraţie valorile mărimilor
a1 ‚ 2 ‚ P2 ‚ P2
Mersul calculelor se poate urmării în schema următoare, în care cifrele din paranteză
reprezintă numărul de ordine al ecuaţiei folosite .
P1 (1) a1 (5) 2 (9) P2 (12) P2

P2 (2) a2 (6) 3 (10) P3 (13) P3
P3 (3) a3 (7) 4 (11) P4 (14) P4
P4 (4) a4 (8) 2 Verificare
Cu valorile mărimilor 4 si a4 obţinute în prima iteraţie ‚ se face verificarea

calculelor, punând condiţia satisfacerii ecuaţiei (8) .
Dacă a4 >  -4 ‚ se continuă calculele în a doua iteraţie ‚luând o nouă valoare P1' >
P1.
Dacă a4   -4 ‚ se continuă calculele în a doua iteraţie ‚luând o nouă valoare P1' 
P1.
Calculele se consideră încheiate la sfârşitul iteraţiei de ordinul n ‚ când este îndeplinită

condiţia :

a n4  a  a n4    n4
100
112
în care a este valoarea procentuală (pozitivă sau negativă) a calcului mărimii a4 .
Exemplu de calcul
Să considerăm panoul din figura 12.2. situat în zona B meteoro1ogică, unde
a1 = 250 m ; hl = 15 m ;
a2 = 220 m ; h2 = -l0 m ;
a3 = 200 m ; h3 = 0 m ;
a4 = 180 m ; h4 = 0 m
Linia este echipată cu conductor A1O1-185/32 mm2, iar izolaţia de susţinere s-a
considerat SS 110-4-CTS 70-2p (lungimea lanţului 1,94 m, iar greutatea lanţului 69 daN).
Starea iniţială este caracterizată prin
 temperatura To = -5ºC ;
 greutatea unitară a conductorului g = 0,757 daN/m ;
 tracţiunea în conductor Po = 925,357 daN
Considerăm că în deschiderea 3 se depune chiciură, starea finală este caracterizată de :
 temperatura T = -5ºC ;
 greutatea conductorului cu chiciură g = 2,8927 daN/m
Se pune problema determinări tracţiunilor în starea finală în cele 4 deschideri ale
panoului.
Vom scrie cele 14 ecuaţii ale sistemului ce trebuie rezolvat în cazul de faţă .
 a1 g o2  a13   a1 g o2  a 13 
a 1   P   P 
 s  E  cos 1 1 24  P 2   s  E  cos 1 o 24  P 2  (1)
 1   o 
 2  1  a 1  0  a 1 (5)
 a a 1 
 g o  1 2   G iz 2  P1   tg 2  tg1     2
2 2
P2    (9)
2 2
 2   2   2  tg 2
P2  P2  P1 (12)
 a2 g o2  a 32   a2 g o2  a 32 
a 2    P2   Po  (2)
 s  E  cos  2 24  P22   s  E  cos  2 24  Po2 

 3   2  a 2 (6)
113
 a a 1 
 g o  2  g  3   G iz 3  P2  tg 2    3
2 2 2
P3    (10)
2 2
 3  3
P3  P3  P2 (13)
 a g 2  a 33   a 3 g 2  a 33 
a 3   3  P3   Po  (3)
sE 24  P32   s  E 24  Po2 

 4   3  a 3 (7)
 a3 a 1 
 g   g o  4   G iz 4    4
2 2 2
P4    (11)
24   24
P4  P4  P3 (14)
 a g o2  a 34   a 4 g o2  a 34 
a 4   4 P   P 
 s  E 4 24  P 2   s  E o 24  P 2  (4)
 4   o 
 5   4  a 4 , condiţia de verificare 5 = 0 (8)
Iteraţia 1
Considerăm tracţiunea în starea finală în prima deschidere P = 2541,68 daN .

cos1 = 0,9982 ; cos2 = 0,9989
 250 0,757 2  250 3 

a 1    2541,68  
 215,5  7574,1  0,9982 24  2541,68 2 
 
 250 0,757 2  2503 

  925,357    0,6259 m
 215,5  7574,1  0,9982 24  925,357 2 
 
 2  0  0,6259  0,6259 m
 250  220 1   10 15  
 0,757    69  2541,68       0,6259
 2 2  220 250  
P2   83,7832 daN
2 2   10 
1,94  0,6259  0,6259   
 220 
114
P2  83,7832  2541,69  2625,46 daN
 220 0,757 2  2203 

a 2    2625,46  
 215,5  7574,1  0,9989 24  2625,46 2 
 
 220 0,757 2  2203 

  925,357    0,4893 m
 215,5  7574,1  0,9989 24  925,357 2 
 
 3  0,6259  0,4893  1,1152 m
 220 200 1   10  
 0,757   2,8927    69  2625,46      1,1152
 2 2 2  220  
P3   202,18 daN
2 2
1,94  1,1152
P3  202,18  2625,46  2827,64 daN
 200 2,8927 2  2003 

a 3    2827,64  
 215,5  7574,1 24  2827,64 2 
 
 200 0,757 2  2003 

  925,357    0,1073 m
 215,5  7574,1 24  925,357 2 
 
 4  1,1152  0,1073  1,2225 m
 200 180 1 
 2,8927   0,757    69   1,2225
2 2 2
P4     318,06 daN
2 2
1,94  1,2225
P4  318,06  2827,64  3145,70 daN
 180 0,757 2  180 3 

a 4    3145,70  
 215,5  7574,1 24  3145,70 2 
 
 180 0,757 2  180 3 

  925,357    0,3934 m
 215,5  7574,1 24  925,357 2 
 
 5  1,2223  0,3934  1,6159  0 , condiţia de verificare 5 = 0
115
116
se reiau calculele.
.
Tabelul 12.1 Iteraţiile pentru rezolvarea sistemului de ecuaţii în cazul încărcărilor neuniforme şi nesimetrice
crtNr. P1 [1]a1 [5]2 [9]P2 [12]P2 [2]a2 [6]3 [10]P3 [13]P3 [3]a3 [7]4 [11]P4 [14]P4 [4]a4 [8]5
1 2541,7 0,6259 0,6259 83,7832 2625,5 0,4993 1,1152 202,1828 2827,6 0,1073 1,2225 318,0600 3145,70 0,3934 1,6159
2 1733,6 0,4355 0,4355 54,2259 1787,8 0,3337 0,7692 140,7275 1928,5 -0,4040 0,3652 75,1085 2003,61 0,2468 0,6119
3 1329,5 0,2866 0,2866 34,4134 1363,9 0,2194 0,5059 93,2277 1457,1 -1,0254 -0,5195 -108,9273 1348,21 0,1326 -0,3869
iteraţia 12 pot fi considerate soluţiile sistemului .
4 1531,5 0,3696 0,3696 45,1900 1576,7 0,2825 0,6520 119,7116 1696,4 -0,6517 0,0004 0,0768 1696,51 0,1992 0,1996
5 1430,5 0,3308 0,3308 40,0863 1470,6 0,2529 0,5837 107,3508 1577,9 -0,8172 -0,2335 -47,5165 1530,43 0,1699 -0,0636
6 1481,0 0,3508 0,3508 42,6991 1523,7 0,2681 0,6189 113,7214 1637,4 -0,7300 -0,1111 -22,4816 1614,95 0,1852 0,0741
7 1455,8 0,3410 0,3410 41,4091 1497,2 0,2606 0,6015 110,5870 1607,8 -0,7724 -0,1708 -34,6438 1573,11 0,1778 0,0069
8 1443,1 0,3559 0,3559 40,7519 1483,9 0,2568 0,5927 108,9821 1592,9 -0,7945 -0,2018 -40,9846 1551,88 0,1739 -0,0279
9 1449,5 0,3385 0,3385 41,0815 1490,5 0,2587 0,5971 109,7878 1600,3 -0,7833 -0,1862 -37,7900 1562,52 0,1758 -0,0104
10 1452,6 0,3397 0,3397 41,2456 1493,9 0,2596 0,5993 110,1882 1604,0 -0,7778 -0,1785 -36,2100 1567,82 0,1768 -0,0017
11 1454,2 0,3403 0,3403 41,3300 1495,5 0,2601 0,6004 110,3900 1605,9 -0,7751 -0,1747 -35,4300 1570,47 0,1773 0,0026
12 1453,4 0,3400 0,3400 41,2900 1494,7 0,2599 0,5999 110,2900 1605,0 -0,7765 -0,1766 -35,8200 1569,15 0,1770 0,0004
Condiţia (8) nu este îndep1inită, se scade tracţiunea în prima deschidere P = 1733,55 şi
Mersul calculelor în cele 12 iteraţii este redat în tabelul 12.1. Rezultatele calculelor din

Cunoscând tracţiunile în deschideri se pot calcula săgeţile în deschideri.
Tabelul 12.2
Stâlp Dif.de Deplasare

tracţiune lanţ
- (daN) (m)
1 0,00 0,000
2 41,29 0,340
3 110,29 0,600
4 -35,82 -0,177
5 0,00 0,000
Tabelul 12.3
Stâlpi Deschidere Tracţiune Săgeată

(m) (daN/mm2) (m)
1-2 250,0 6,744 4,08
2-3 220,0 6,936 3,07
3-4 200,0 7,448 9,04
4-5 180,0 7,281 1,95
117
Izolator smuls datorită saltului conductorului
12.2. Ruperea conductorului în panou
Fie panoul din figura 12.3. în care considerăm că ruperea conductorului s-a produs în
prima deschidere.
Fig.12.3. Panou de întindere cu deschideri inegale şi denivelate.

Conductor rupt în prima deschidere.
În deschiderea 1 s-a produs ruperea conductorului. Încărcările conductorului sunt

considerate uniforme şi egale în toate deschiderile .
Necunoscutele problemei sunt :
P2 , ………………………………, P4 3 necunoscute
P2 , …….………..…………… , P4 3 necunoscute
a2 , …………………..…….….., a4 3 necunoscute
118
2 , ….. …………………………, 4 3 necunoscute

Total 12 necunoscute
Pentru n deschideri număru1 de necunoscute este 4(n-1) Ecuaţiile utilizate sunt cele
prezentate în capitolul anterior . Sistemul de ecuaţii :
(1) a2 = f(P2) ; (2) a3 = f(P3) ; (3) a4 = f(P4) ;

(4) 2 =3 - a2 ; (5) 3 =4 - a3 ; (6) 4 =5 - a4 ;
(7) P2 = f(2) ; (8) P3 = f(3) ; (9) P4 = f(42) ;
(10) 0 = P2 – P2 ; (11) P2 = P3 – P3 ; (12) P3 = P4 – P4 ;
Rezolvarea ana1itică a sistemului prin metoda aproximaţiilor succesive începe adoptând

o valoare iniţială P4 .
Mersul calculelor se poate urmării în schema următoare, în care cifrele din paranteză
reprezintă numărul de ordine al ecuaţiei folosite .
P4 (3) a4 (6) 4 (9) P4 (12) P3

P3 (2) a3 (5) 3 (8) P3 (11) P2
P2 (1) a2 (4) 2 (7) P2 (10) Verificare
Cu valorile mărimilor P2 ‚ P2 ‚ obţinute în prima iteraţie ‚ se face verificarea calculelor.

Dacă P2 > P2 se continuă calculele luând o nouă valoare P4' > P4 pentru a doua iteraţie.
Dacă P2  P2 se continuă calculele ‚ luând noua valoare P4'  P4 .Calculele se opresc
la sfârşitul iteraţiei de ordinul n, când este îndeplinită condiţia :

P2n  n  P2n  P2n
100
în care n este eroarea procentuală a calculului mărimii P2.
Exemplu de calcul
Să considerăm panoul din figura 12.3. situat în zona B meteoro1ogică, unde
a1 = 250 m ; hl = 15 m ;
a2 = 220 m ; h2 = -l0 m ;
a3 = 200 m ; h3 = 0 m ;
a4 = 180 m ; h4 = 0 m
119
Linia este echipată cu conductor A1O1-185/32 mm2, iar izolaţia de susţinere s-a
considerat SS 110-4-CTS 70-2p (lungimea lanţului 1,94 m, iar greutatea lanţului 69 daN).
Starea iniţială este caracterizată prin :
 temperatura To = -5ºC ;
 greutatea unitară a conductorului cu chiciură g = 2,8927 daN/m ;
 tracţiunea în conductor Po = 2636,858 daN
Considerăm că în deschiderea 1 se depune chiciură, starea finală este caracterizată de :
 temperatura T = -5ºC ;
 greutatea conductorului cu chiciură g = 2,8927 daN/m
Se pune problema determinări tracţiunilor în starea finală în cele 3 deschideri ale
panoului.
Vom scrie cele 12 ecuaţii ale sistemului ce trebuie rezolvat în cazul de faţă .
 a g o2  a 34   a 4 g o2  a 34 
a 4   4  P4   Po  (3)
sE 24  P42   s  E 24  Po2 

 4   a 4 (6)
 a3 a 1 
 g   g  4   G iz 4    4
2 2 2
P4    (9)
24   24
P3  P4  P4
(12)
 a g 2  a 33   a 3 g 2  a 33 
a 3   3  P3   Po  (2)
sE 24  P32   s  E 24  Po2 

 3   4  a 3 (5)
 a2 a 1 
 g   g  3   G iz3  P2  tg 2    3
2 2 2
P3    (8)
23   32   3  tg 2
P2  P3  P3 (11)
 a2 g o2  a 32   a2 g o2  a 32 
a 2    P2   Po  (1)
 s  E  cos  2 24  P22   s  E  cos  2 24  Po2 

 2   3  a 2 (4)
120
 a 1 
 g o  h st  g o  2   G iz 2    2
2 2
P2    (7)
2 2
 2   2   2  tg 2
0  P1  P2 (10)
Iteraţia 1
Considerăm tracţiunea în starea finală în ultima deschidere P4 = 2934,68 daN .

cos1 = 0,9982 ; cos2 = 0,9989
 180 2,8927 2  1803 

a 4    2934,68  
 215,5  7574,1 24  2934,68 2 
 
 180 2,8927 2  1803 

  2636,858    0,0892 m
 215,5  7574,1 24  2636,858 2 
 
 4  0,0892 m ,
 200 180 1 
 2,8927   2,8927    69   0,6259
2 2 2
P4     26,8806 daN
2 2
1,94  0,6259
P3  2934,68  26,8806  2961,56 daN
 200 2,8927 2  2003 

a 3    2961,56  
 215,5  7574,1 24  2961,56 2 
 
 200 2,8927 2  2003 

  2636,858    0,1229 m
 215,5  7574,1 24  2636,858 2 
 
 3  1  0,0892  0,1229  0,2121 m
 220 200 1   10  
 2,8927   2,8927    69  2961,56        0,2121
 2 2 2  220  
P3   55,5628
  10 
1,94  0,2121    0,2121  
2 2

 220 
121
P2  2961,56  55,56  3017,12 daN
 220 2,89272  2203 

a 2    3017,12  
 215,5  7574,1  0,9989 24  3017,12 2 
 
 220 2,8927 2  2203 

  2636,858    0,1774 m
 215,5  7574,1  0,9989 24  2636,858 2 
 
 2  0,2121  0,1774  0,3895 m
 17  220 1 
 2,8927    69     0,3895
2 2
P2     83,2 daN
  10 
1,94  0,3895    0,3895  
2 2

 220 
P1  3017,12  83,2  3100,32 daN  0
Condiţia (10) nu este îndep1inită, se scade tracţiunea în ultima deschidere P4' =

2201,01 şi se reiau calculele.
Mersul calculelor în cele 12 iteraţii este redat în tabelul 12.6. Rezultatele calculelor din
iteraţia 12 pot fi considerate soluţiile sistemului (tabelul 12.4. şi tabelul 12.5.).
Tabelul 12.4
Stâlp Dif.de Deplasare

tracţiune lanţ
- (daN) (m)
1 0,00 0,000
2 1588,91 1,899
3 266,48 0,822
4 96,65 0,317
5 0,00 0,000
Tabelul 12.5
Stâlpi Deschidere Tracţiune Săgeată

(m) (daN/mm2) (m)
1-2 250,0 0,000 0,00
2-3 220,0 7,373 11,06
122
Tabelul 12.6. Iteraţiile pentru rezolvarea sistemului de ecuaţii în cazul ruperii conductorului

4-5
3-4
crtNr. P4 [3]a4 [6]4 [9]P4 [12]P3 [2]a3 [5]3 [8]P3 [11]P2 [1]a2 [1]2 [7]P2 [10]P2-P2
1 2934,7 0,0892 -0,0892 -26,8806 2961,56 0,1229 -0,2121 -55,5628 3017,1 0,1774 -0,3895 -83,2078 3100,3200
2 2201,0 -0,1753 0,1753 53,0119 2148,00 -0,2633 0,4386 127,7627 2020,2 -0,4589 0,8975 205,0100 1815,2300
180,0
200,0
3 2017,6 -0,2754 0,2754 83,7536 1933,84 -0,4308 0,7062 220,5821 1713,3 -0,8554 1,5616 513,9600 1199,3000
4 1971,7 -0,3039 0,3039 92,6484 1879,09 -0,4816 0,7855 251,6726 1627,4 -1,0040 1,7895 866,5900 760,8200
5 1948,8 -0,3188 0,3188 97,3158 1851,49 -0,5087 0,8275 268,9963 1582,5 -1,0907 1,9183 2047,9900 -465,5000
9,058
8,610
6 1960,3 -0,3113 0,3113 94,9629 1865,31 -0,4950 0,8063 260,1691 1605,1 -1,0461 1,8525 1128,3200 476,8200
7 1954,5 -0,3151 0,3151 96,1344 1858,41 -0,5018 0,8169 264,5400 1593,9 -1,0681 1,8850 1392,8600 201,0100
8 1951,7 -0,3169 0,3169 96,7239 1854,95 -0,5053 0,8222 266,7572 1588,2 -1,0793 1,9015 1624,5600 -36,3643
9 1953,1 -0,3160 0,3160 96,4289 1856,68 -0,5035 0,8195 265,6459 1591,0 -1,0737 1,8933 1494,9500 96,0892
6,01
7,81
10 1952,4 -0,3165 0,3165 96,5763 1855,82 -0,5044 0,8209 266,2009 1589,6 -1,0765 1,8974 1555,5500 34,0635
11 1952,0 -0,3167 0,3167 96,6501 1855,39 -0,5048 0,8215 266,4791 1588,9 -1,0779 1,8995 1588,9200 -0,0122
123
12 1952,0 -0,3167 0,3167 96,6501 1855,39 -0,5048 0,8215 266,4790 1588,9 -1,0779 1,8995 1588,9100 0,0049
13. Calculul distanţelor la traversări şi apropieri
13.1. Calculul distanţei pe verticală între conductorul nedeviat

şi diferite părţi ale construcţiilor
Se cere determinarea distanţei pe verticală între un conductor nedeviat al unei LEA şi o

anumită parte de construcţie.
Datele de calcul sunt următoarele (figura.13.1):
a - lungimea deschiderii reale de calcul, în m ;

h - denivelarea deschiderii, în m ;
 - unghiul de înclinare al deschiderii (grade) ;
hA - cota punctului de suspensie a conductorului la stâlpul din stânga, în m ;
hB - cota punctului de suspensie a conductorului la stâlpul din dreapta ‚ în m ;
hC - cota suprafeţei părţii de construcţie, faţă de care se verifică distanţa, în m ;
x - distanţa pe orizontală între partea de construcţie şi stâlpul din dreapta, în m ;
 - greutatea specifică a conductorului la starea care se doreşte verificarea
( verificarea se face de obicei când apare săgeata maximă şi anume la 40C
sau la -5C şi chiciură), în daN/m.mm2 ;
p - componenta orizontală a forţei de tracţiune în conductor, în daN/mm2 ;
fx - săgeata conductorului la starea care se doreşte verificarea, în m ;
hst - înălţimea stâlpului până la consola inferioară, în m ;
liz - lungimea lanţului de susţinere ‚în m ;
Valoarea săgeţii în punctul M este dată de relaţia :
4  f  x   a  x   x   a  x
fx  
a 2 2p
124
Cota punctului B se determină astfel :
 cazul I - stâlp de întindere
h = cotă teren + hst
 cazul II - stâlp de susţinere
h = cotă teren + hst - liz
Fig.13.1. Determinarea distanţei verticale între conductorul nedeviat

şi o parte de construcţie.
Distanţa pe verticală între conductorul nedeviat şi suprafaţa părţii de construcţie
D  hB  hC  z ;
h
z  f x  x  tg ; tg 
a
D  h B  h C   f x  x  tg 
125
13.2. Calculul distanţei între conductorul deviat şi diferite părţi de construcţie.
Se cere determinarea distanţei între un conductor deviat ‚ sub acţiunea vântului ‚ şi o

anumită parte a construcţiei.
Datele de calcul sunt următoarele :
ak-1 , ak - lungimile deschiderilor din stânga, respectiv din dreapta stâlpului de ordinul k ‚la
care se determină înclinarea lanţului de izolatoare şi a conductorului ‚ în m ‚
hk-1 ‚ hk - denivelările deschiderilor din stânga, respectiv din dreapta stâlpului de ordin k, care
se consideră pozitive dacă pantele sunt urcătoare de la stânga la dreapta şi negative
dacă pantele sunt coborâtoare de la stânga la dreapta, în m ;
Giz k - greutatea lanţului de izolatoare de la stâlpul k, în daN ;
liz k - lungimea lanţului de izolatoare de la stâlpul k , în m ;
Gck - greutatea conductorului aferentă semisumei lungimilor deschiderilor adiacente ‚ în
daN ;
Vk - forţa verticală care acţionează asupra lanţului de izolatoare ‚ peste semisuma
greutăţii conductorului din deschiderile adiacente, în daN ;
Gcgk - greutatea contragreutăţii montată pe lanţ (dacă există) ‚ în daN ;

avk - lungimea deschiderii la vânt aferentă stâlpului k, în m ;
a a
a vk  k 1 k
2
agk - lungimea deschiderii la sarcini verticale, aferentă stâlpului k, în m ;
h h  p
a gk  a vk   k 1  k  
 a k 1 a k  
p - tracţiunea orizontală în conductor ‚la starea la care se calculează deviaţia lanţului şi
a conductorului ‚ în daN/mm2 ;
 - greutatea specifică normată a conductorului, cu sau fără sarcina suplimentară de
chiciură şi vânt ‚în daN/m.mm2 ;
Vck - forţa vântului pe conductor aferentă stâlpului k, în daN ;
Vizk - forţa vântului pe lanţul de izolatoare de la stâlpul k ‚în daN ;
fx - săgeata conductorului în dreptul punctului P de pe partea construcţiei ‚faţă de care
se verifică distanţa, în m .
126
Din echilibrul forţelor care acţionează asupra lanţului de izolatoare rezultă :
V
Vck  izk
tg  2
G
G ck  Vk  G cgk  izk
2
Vck  g v  a vk ;
Vizk  C ti   iz  p v  s ;
G ck  g c  a gk ;
h h 
Vk   k 1  k   p  s ;
 a k 1 a k 
în care :
 - unghiul de înclinare al lanţului de izolatoare sub acţiunea vântului ;

gv - încărcarea dată de vânt pe unitatea de lungime a conductorului ‚ în daN/m ;
Cti - coeficient aerodinamic al lanţului de izolatoare ;
s - aria dreptunghiului ‚ având ca laturi diametrul maxim al izolatorului şi lungimea
lanţului ‚în m2
pv - presiunea dinamică dată de vânt asupra lanţului de izolatoare ‚în daN/m2;
iz - coeficient de rafală vânt pe lanţul de susţinere
Poziţia punctului P‚ de pe partea de construcţie ‚ faţă de care se verifică distanţa, este

stabilită prin distanţele : orizontală Dp şi verticală Hp de la vârful consolei .
Aceste distanţe se măsoară ca proiecţii ale distanţelor reale din spaţiu pe planul vertical
perpendicular pe axul liniei, plan care trece prin punctul P (figura 13.3.)
Cu notaţiile distanţelor din fig.13.3, rezultă următoarele relaţii :
l  l izk  f x ;
l v  l  cos  ; l o  l  sin  ;
Do  Dp  lo ; Dv  Hp  lv ;
de unde se obţine expresia distanţei căutate :
D Do2  D 2v  (m)
127
care trebuie să fie mai mare decât distanţa admisibilă, prevăzută în normativul PE 104 .
Calculul se efectuează în următoarele ipoteze conform PE 104:

 la 15C şi vânt (vântul ia valori de la 0 la maxim) ;
 la -5C cu chiciură şi vânt (vântul ia valori de la 0 la maxim);
Fig.13.2. Forţele care acţionează asupra lanţului de izolatoare de susţinere.
128
Fig.13.3. Verificarea distanţei de la conductorul deviat la o clădire.
Exemplu de calcul
Fie o linie de 110 kV dublu circuit echipată cu conductoare de 185/32 mm 2 aluminiu-

oţel.
Se cere determinarea distanţei dintre conductor, având deviaţia maximă, şi o clădire
locuită aflată în apropiere .Distanţele orizontală şi verticală ale punctului P de pe clădire faţă de
vârful consolei stâlpului (măsurate ca proiecţii pe planul vertical pe axul liniei, plan care trece prin
punctul P) sunt : Dp=10,65 m şi Hp=9,82 m ‚ iar distanţa în axul liniei de la punctul P faţă de stâlpul
din stânga este de 50 m
Celelalte date de calcul sunt următoarele :
ak-1 = 250 m ; ak = 220m ; hk-1 = 0 m; hk = 0 m,
 Secţiunea totală a conductorului s = 215,5 mm2 ;

 Greutatea conductorului fără chiciură gc = 0,757 daN/m ‚
 Greutatea conductorului cu chiciură g(3,n) = 2,8927 daN/m
 Tracţiunea orizontală în conductor la temperatura de 15C fără vânt , p = 3,861
daN/mm2 ‚ iar la -5C cu chiciură p = 12,236 daN/mm2 ;
 Lungimea lanţului liz = 1,94 m ;
 Lăţimea lanţului 0,28 m
 Greutatea lanţului Giz = 69 daN ;
 Coeficientul aerodinamic Cti = 0,35 ;
 Coeficient de rafală vânt pe lanţ iz = 1,79 ;
Pentru a determina poziţia cea mai defavorabilă a conductorului faţă de clădire se vor
calcula pentru diverse valori ale presiunii vântului deviaţia conductorului şi se va alege soluţia cea
mai restrictivă.
Ipoteza I ( 15C şi vânt)
 pv = 10 daN/m2
Pentru determinarea tracţiunii orizontale în conductor la temperatura de 15C şi

presiunea vântului de 10 daN/m2 se calculează încărcarea specifică normată (4,n) şi (6,n) .
129
C tc   c  p v  d c  10 3 1,2  1,58  10  19,2  10 3

  4, n     0,001689
s 215,5
 1, n   0,003513 daN/m mm2 

tabelul 5.2.
  6, n   0,003513 2  0,001689 2  0,002886 daN/m mm2 
Prin intermediul ecuaţiei de stare se calculează tracţiunea în conductor în ipoteza

considerată.
a 2k 1   26, n  a 2k 1   21, n 
p  15  v    E c  p 15    Ec
24  p 2 24  p 2
 15 v   15 
250 2  0,003886 2 250 2  0,0035132

p  15 v    7574  3,861   7574
24  p 2 24  3,8612
 15 v 
p 15 v   4,225 daN/mm2
Săgeata conductorului în dreptul clădirii este :
  6, n   x   a  x  0,003886  50   250  50 
fx    4,6 m
2  p  15 v  2  4,225
Se determină unghiul de înclinare al lanţului de susţinere .
Vck  (0,001689  215,5 )  235  85,54 daN
Vizk  0,35  1,79  10  (1,94  0,28)  3,4 daN
G ck  0,757  235  177,895 daN
3,4
85,84 
tg  2  0,41025
69
177,895 
2
cos  0,925 ; sin  0,379 ;
l  1,94  4,6  6,54 m
l v  6,54  0,925  6,05 m ; l o  6,54  0,379  2,48 m ;
D o  10,65 - 2,48  8,17 m;
130
D v  9,82 - 6,05  3,77 m ;
de unde rezultă distanţa căutată :
D 8,17 2  3,77 2  8,99 m
În tabelul 13.1. se prezintă rezultatele pentru alte valori ale presiunii dinamice de bază a
vântului.
Tabelul 13.1.
Nr. Pv (6,n) fx tg 1 lv lo D

crt. (daN/m2) (daN/m.mm ) 2
(m) (m) (m) (m) (m)
1 10 0,003886 4,60 0,4102 6,54 6,05 2,48 8,99
2 20 0,004868 4,72 0,8205 6,66 5,15 4,22 7,94
3 30 0,006156 4,88 1,2322 6,82 4,30 5,29 7,69
4 42 0,007912 5,07 1,7251 7,01 3,51 6,06 7,80
Ipoteza II (-5C cu chiciură şi vânt)
 pv = 5 daN/m2
Se ca1cu1ează încărcarea specifică normată (5,n) şi (7,n)
C tc   c  p v   d c  2  b   10 3 1,2  1,58  5  19,2  2  22  10  3

  5, n     0,00278
s 215,5
  7, n   0,013422  0,002782  0,0137 daN/m mm2 
Prin intermediul ecuaţiei de stare se calculează tracţiunea în conductor în ipoteza

considerată.
a 2k 1   27, n  a 2k 1   23, n 
p  5 ch  v    E c  p  5ch    Ec
24  p 2 24  p 2
 5 ch  v   5 ch 
250 2  0,0137 2 250 2  0,013422

p  5 ch  v    7574  12,236   7574
24  p 2 24  12,2362
 5 ch  v 
p  5ch  v   12,435 daN/mm2
131
Săgeata conductorului în dreptul clădirii este :
  7, n   x   a  x  0,0137  50   250  50

fx    5,51 m
2  p  5ch  v  2  12,435
Se determină unghiul de înclinare al lanţului de susţinere .
Vck  (0,00278  215,5 )  235  140,79 daN
Vizk  0,35  1,79  5  (1,94  0,28  1,25)  2,13 daN
G ck  2,8927  235  679,78 daN
2,13
140,79 
tg  2  0,1976
75,9
679,785 
2
cos  0,981 ; sin  0,194 ;
l  1,94  5,51  7,45 m

l v  7,45  0,981  7,31 m ; l o  7,45  0,194  1,45 m ;
D o  10,65 - 1,45  9,20 m;
D v  9,82 - 7,31  2,51 m ;
de unde rezultă distanţa căutată :
D 9,20 2  2,512  9,54 m
În tabelul 13.2. se prezintă rezultatele pentru alte valori ale presiunii dinamice de bază a
vântului.
Tabelul 13.2.
Nr. Pv (6,n) fx tg 1 lv lo D

crt. (daN/m2) (daN/m.mm ) 2
(m) (m) (m) (m) (m)
1 5 0,0137 5,51 0,1976 7,45 7,31 1,45 9,54
2 10 0,0145 5,57 0,3952 7,51 6,98 2,76 8,39
3 16,8 0,01635 5,77 0,6640 7,71 6,42 4,26 7,23
132
Bibliografie
 PE 104 – Normativ pentru construcţia liniilor aeriene de energie e1ectrică cu

tensiuni peste 1000 V.
 PE 109 – Normativ privind alegerea izolaţiei ‚şi protecţia instalaţiilor
electroenergetice împotriva supratensiunilor.
 Arie A. Arie – Reţele electrice. Calculul mecanic. Editura Tehnică, Bucureşti 1975.
 1LI – Ip – 33/83 – Instrucţiuni de proiectare şi construcţii LEA ..... .400 kV în zone cu
fenomene meteorologice intense
 1LI – Ip – 38/85 – Îndreptar pentru proiectarea LEA de î.t. Apropieri şi traversări ale
LEA de 110...... 400 kV faţă de alte instalaţii
 1LI – Ip – 48/86 – Îndreptar de proiectare. Alegerea şi verificarea aşezării conductoarelor,
a distanţelor între faze şi între faze şi pământ la LEA 110..... . 400 kV.
 1LI – Ip – 63/90 – Îndrumar de proiectare pentru LEA 110 kV prin metoda de calcul 1a
stări 1imită.
 Lucrarea nr.1073 – Îndrumar şi program de calcul pentru prevenirea efectelor ga1opării
conductoarelor ‚ ISPE 1994.
133

MC 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MC 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Verificarea distanţelor electrice

11.4. Verificarea distanţelor între conductoare din condiţia de galopare.

Fenomenul de galopare se caracterizează prin amplitudini relativ mari ale mişcării

Fig. 11.6. Locul geometric al unui punct de pe conductor

Verificarea distanţelor între conductoare la galopare se face prin stabilirea funcţiei :

Stabilirea relaţiei de calcul se face luând în considerare următoarele ipoteze:

Notănd cu  k  gradul de contracţie al elipsei :

rezultă expresia variabilei  x  :

unde coeficienţii A,B şi C au expresiile :

Fig.11.7. Galoparea între două conductoare active.

Fig.11.8. Galoparea între două conductoare active.

Tabelul 11.4. Valori recomandate pentru mărimile de calcul

Galopare intensă şi Galopare Galopare

Unghiul de înclinare al conductorului activ (ch) 15 14 14

fch - săgeata conductorului încărcat cu chiciură la temperatuea de -5C .

Se pune problema, în cazul stâlpului Sn 110102 ‚ să se determine săgeata maximă

 galopare frecventă şi intensă

a  1  0,45  8  4,60 m; b  0,5  0,225  8  2,30 m

A  0,933  0,5445 2  0,067  0,9529

4,2  0,3517  2,30  0,45 2  0,3938 1 0,35172

a  1  0,45  6,76  4,042 m; b  0,5  0,225  6,75  2,021 m

A  0,933  0,55012  0,067  0,9533

4,2  0,3487  2,02  0,45 2  0,3493 1 0,3487 2

Galoparea între un conductor activ şi unul de protecţie.

Galoparea unui conductor de protecţie faţă de conductoarele active prezintă următoarele

Intervalul ‚ se ia în considerare după tensiunea de serviciu.

fa şi fp - săgeţile conductorului activ şi de protecţie;

În afară de condiţiile impuse de galopare, conductorul de protecţie trebuie să protejeze

Fig. 11.9. Determinarea geometrică a elipsei pentru calculul

Calculul comun al condiţiilor de protecţie contra supratensiunilor atmosferice şi a condiţiilor

Înă1ţimea maximă a punctului de suspensie al conductorului de protecţie în raport cu distanţa

Fig. 11.10. Determinarea valorii minime a înă1ţimii vârfarului în funcţie de unghiul

 galopare frecventă şi intensă

În cazul nostru : hcp = 3,5 m (fig.11.5. )‚ fa = 8,37 m

liz = 2,45 ; lp = 0 ; considerăm fp = 10 m

Pentru uşurinţa calculelor să considerăm că unghiul de înclinare “cp” al conductorului

el = 15 ; ca= 15 ; cp = 15

0,5  2,75  0,45

A  0,933  0,5703 2  0,067  0,9548

x    6,76  2,45  0,3  10  0,2588  0,1268

Coronamentul admite o săgeată pentru conductorul de protecţie mai mare de 10 m ‚dar

fac.galopare= 6,76 m < fcp.galopare = 10 m

11.5. Determinarea saltului maxim al conductoarelor

Depunerile de chiciură pe conductoarele liniilor electrice aeriene acţionează ca nişte

Determinarea saltului maxim pe baza lucrului mecanic efectuat de conductor prin

Se consideră conductorul ca un fir flexibil şi extensibil ‚cu greutate ‚suspendat între

Săgeata maximă a conductorului neacoperit cu chiciură s-a notat cu “f1”,iar săgeata

 pentru conductorul neacoperit cu chiciura

Se consideră următoarea ipoteză fizică asupra fenomenului . Descărcarea bruscă de

Astfel relaţia saltului conductorului devine :

Determinarea saltului maxim pe baza energiei potenţiale

Înălţimea saltului conductorului, la descărcarea bruscă de chiciură, poate fi determinată

Într-o deschidere de 200 m săgeata conductorului de A1O1-185/32, în zona B

0,7  4 256  215,5  7574  3,26

cu relaţia 11.5.2 avem:

Se pune problema determinării tracţiunii orizontale în deschiderea în care dorim saltul

12. Metode generalizate de calcul pentru determinarea tracţiunilor şi a

Conductoarele liniilor electrice aeriene cu izolatoare suspendate sunt supuse în timpul

Fenomenele menţionate sunt foarte complexe şi au fost reprezentate în general prin

Relaţia dintre variaţia deschiderii şi forţa de tracţiune în conductor.

Se consideră conductorul într-o deschidere “a”(m) , în starea iniţială caracterizată prin

În starea finală deschiderea este a + a ‚ iar ceilalţi parametri sunt : l ‚ g ‚ P şi T .

Diferenţa de lungime a conductorului l se obţine din expresiile 12.4. şi 12.1.: