Petru Poni (1841–1925)

Descriere chimist român

Data nașterii/decesului 4 ianuarie 1841 2 aprilie 1925

Locul nașterii/decesului Cucuteni Iași

Petru Poni a fost un chimist, fizician, pedagog, mineralog și om politic român, pionier al școlii
românești de chimie. A fost profesor la Universitatea din Iași și membru titular al Academiei
Române.

Născut: 4 ianuarie 1841, satul Săcărești, comuna Cucuteni

Decedat: 2 aprilie 1925, Iași
Soție: Matilda Cugler-Poni
Domeniu: Chimie
Educație: Universitatea din Paris, Academia Mihăileană

A absolvit școala primară la Târgu Frumos și apoi a urmat la Gimnaziul Central din Iași (1852-1859).
Ca bursier la Paris s-a specializat în chimie fizică și mineralogie la „College de France” și Sorbona.
Întors în țară, în 1865 se angajează ca profesor la Liceul Național, iar din anul 1866 predă și la
Școala Militară din Iași. În 1876, profesorul s-a căsătorit cu Matilda Cugler, şi împreună au
avut trei copii: Alexandru şi Lucia, avocaţi, şi Margareta, chimist.

Petru Poni înconjurat de familie, foto muzeul „Poni - Cernătescu”

În anul 1878 este numit șef al Catedrei de Chimie din cadrul Universității din Iași unde a predat timp
de 33 de ani. Aici a înființat:

 Primul laborator de Chimie al Universității din Iași (1882);

 Catedra de Chimie organică (1891).
În 1897, Petru Poni și Anastasie Obregia au inaugurat, în noua clădire a Universității din Iași, un
laborator de chimie, după model german. În 1903 Prof. Petru Poni a introdus un nou curs: Studiul
chimic al petrolului [1]
Din 30 iunie 1879 a fost ales membru al Academiei Române, iar în anul 1889 a fost numit comisar al
Guvernului Român la Expoziția Universală de la Paris.
A fost unul dintre pionierii chimiei românești fiind considerat întemeietorul acestei școli. El a pus
bazele chimiei organice în România. În prezent, Institutul de Chimie Macromoleculară al Academiei
Române din Iași poartă numele Petru Poni.

Activitatea științifică
A cercetat peste 80 de minerale culese din diverse zone ale țării și chiar a descoperit două minerale
noi, denumite de el broștenită și badenită. A elaborat studii în legătură cu acțiunea acidului azotic de
diverse concentrații asupra unor hidrocarburi parafinice izolate din petrolul indigen. A cercetat apele
minerale din țară și a făcut observații meteorologice în Moldova. El a publicat și primele manuale de
fizică și de chimie în limba română. Este organizatorul primelor laboratoare din România, destinate
cercetărilor științifice și pregătirii cadrelor de chimiști. A colaborat la înființarea unor societăți
științifice în România: Societatea română de științe (1890) și Societatea de științe (1900), și a fost
membru al Societății de științe naturale din Moscova (1910).
În anul 1903, omul de știință a fost decorat de către împăratul Franz Joseph al Austriei cu Marea
cruce al Ordinului Franz Joseph.

Ordinul imperial austriac „Franz Joseph” a fost fondat la 2 decembrie 1849 de

către împăratul Franz Joseph I și acordat ca un premiu pentru merite militare și civile. Fundația a avut
loc la prima aniversare a întronării lui .
Printre lucrările de specialitate publicate de profesorul Petru Poni se numără:

 „Cercetări asupra mineralelor din masivul cristalin de la Broșteni” (1882),

 „Mineralele de la Bădenii-Ungureni” (1885),
 „Fapte pentru a servi la descrierea mineralogică a României” (1900), prima monografie asupra
mineralelor țării noastre,
 „Cercetări asupra compozițiunii chimice a petroleurilor române” (1900).
 Studiile chimistului şi fizicianului ieşean legate de compoziţia apelor minerale l-au adus pe
acesta tocmai în Bărăgan. Aici descoperă lacul Amara, apă care astăzi dă numele unicii
staţiuni balneare din zonă. Considerat un lac cu efecte binecuvântate pentru organism, lacul
Amara conţine o sumedenie de substanţe şi compuşi chimici care alungă bolile.

Activitatea politică
În plan politic Petru Poni s-a remarcat ca unul dintre membrii marcanți ai Partidului Național
Liberal (P.N.L.) din aceea vreme. În anul 1884 s-a alăturat grupării politice formată din "liberalii
sinceri" conduși de George Vernescu și conservatorii lui Lascăr Catargiu (Partidul Liberal-
Conservator). După o scurtă perioadă petrecută în această formațiune politică, revine în P.N.L. A
fost ales, în mai multe rânduri, deputat și senator.
De asemenea, a îndeplinit și funcția de primar al municipiului Iași în perioada 9 aprilie - 11 iulie 1907
și 1922.
A deținut în trei rânduri funcția de ministru al Cultelor și Instrucțiunii (21 iulie - 26 noiembrie 1891; 4
octombrie 1895 - 21 noiembrie 1896; 24 octombrie - 29 noiembrie 1918).

Fiica sa, Margareta Poni i-a moștenit pasiunea pentru chimie, deși studiase după bacalaureat
Conservatorul de Muzică și Școala de Sculptură la Paris. La 41 de ani își ia licența în Fizică și
Chimie la Iași și patru ani mai târziu, doctoratul. A predat la Catedra de Chimie Organică a
universității ieșene și mai târziu și la Institutul Politehnic până în 1966. Margareta Poni este
autoarea unui valoros tratat de chimie anorganică și a peste 80 de lucrări științific.
Margareta Poni a condus Catedra de chimie anorganică a Universităţii şi a predat cursuri de chimie
anorganică şi chimie analitică, elaborând lucrări de sinteză şi manuale universitare. În colaborare cu
Radu Cernătescu, a îmbogăţit cursul de chimie anorganică ţinut de Petru Poni pe care l-a publicat sub
titlul „Tratat elementar de chimie anorganică” (1951). Om de vastă cultură, Margareta Poni s-a
numărat printre fondatorii Filialei din Iaşi a Academiei Române (1949) şi a luat parte activă la
înfiinţarea Institutului de chimie macromoleculară „Petru Poni” din Iaşi, în cadrul căruia, timp de 22 de
ani, a funcţionat ca şef de secţie. Margareta Poni a elaborat peste 80 de lucrări ştiinţifice din domeniile
chimiei preparative, sinteze de complexe metalice, sinteze de combinaţii cu acţiune bactericidă şi
bacteriostatica, analize fizico-chimice prin metoda polarografică etc. A fost distinsă cu titlul de Profesor
universitar emerit. De menționat este și faptul că Margareta Poni a donat Primăriei ieșene casa pe care
a moștenit-o de la părinții săi, pe 7 septembrie 1971 cu scopul de a fi organizată ca muzeu memorial
dedicat familiei Petru Poni. În anul 1991, casa savantului Petru Poni a fost deschisă publicului sub
titulatura de Muzeul Chimiei ieşene. În prezent, muzeul poartă numele „Poni-Cernătescu“. Margareta
Poni a încetat din viaţă la 12 septembrie 1973 şi a fost înmormântată în cimitirul „Eternitatea” din Iaşi,
alături de părinţii săi.

Unele cercetări le-a desfășurat împreună cu nepotul său (fiul surorii lui Petru Poni), Radu
Cernătescu. Urmând tradiția, tânărul a studiat chimia și a devenit cadru didactic al Universității
ieșene la catedra de chimie analitică și mai târziu, decan al Facultății de Științe. Și-a îndreptat
cercetările spre un domeniu aflat la granița cu biologia și medicina. A studiat PH-ul lichidului
cefalo-rahidian, vitamina PP și a oferit o metodă a de doza alcoolul din sânge. Profesorul ieșean
a fost membru al Academiei Române și președinte al filialei Iași, instituție la care mama sa era
membru fondator.

Radu Cernătescu (17 august 1894 Huși, – 17 ianuarie 1958, Iași) chimist, profesor
universitar, om politic, președinte al Filialei Iași a Academiei Române (1949 - 1958)
Radu Cernătescu a fost nepotul lui Petru Poni, fiul surorii sale, Margareta Poni. A urmat studii liceale şi
universitare la Iaşi, unde şi-a susţinut în 1920 şi teza de doctorat cu titlul “Legea lui Dalton aplicată la
soluţii concentrate”. Din 1916, timp de aproape 40 de ani a predat studenților chimie analitică și
chimie anorganică. În paralel, a făcut ample cercetări în diferite domenii - chimie fizică, chimie
anorganică, chimie analitică, electrochimie, biochimie, chimia combinaţiilor complexe. A continuat
studiile unchiului său Petru Poni legate de apele minerale din România. În colaborare cu profesorul Ion
Athanasiu, a realizat numeroase analize ale lacurilor, râurilor și izvoarelor, importante pentru
probleme de geologie legate de solul României.

Discuțiile cu renumitul medic Grigore T. Popa care îi era cumnat l-au îndemnat să cerceteze o serie de
aplicații ale chimiei în medicină și biologie. Radu Cernătescu a studiat vitamina PP, furnizând metoda
de dozare a cantităţilor foarte mici, precum și acţiunea bacteriană in vitro a compuşilor pe baza de
clor. După înfiinţarea Institutului de Chimie din Iaşi, a elaborat metodele de analiză polarografică a
fierului, cuprului, plumbului şi zincului din minereurile complexe. Rezultatele cercetărilor sale se
regăsesc în numeroase lucrări şi studii, între care: Nouvelle methode de dosage du cadmium (1923);
Le potentiel des metaux dans les liquides purs (1924); Potassium et calcium dans le sang du pigeon
apres resection et excitation electrique des nerfs de l’aile (1934); Sels simples et complexes des
acides 5,5 diethyl et 5,5 phenylethyl barbiturique (1937); Sur le dosage de la phyridine dans ses
combinaisons avec les sels metalliques (1937); Amines des Hydrosulfites de Cobalt et de Nickel
bivalents (1943). În 1950 şi 1951 i-au apărut cele două volume ale Tratatului elementar de chimie
anorganică. Radu Cernătescu a fost membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din Ungaria și
membru titular (12 august 1948) al Academiei Române. Radu Cernătescu a locuit în casa unchiului
său. În camera sa de la Muzeul “Poni Cernătescu” se poate observa un pian și un patefon. Savantul
mai avea o pasiune pe lângă chimie – muzica.