În ceea ce privește prima categorie dintre orașele analizate, acestea înregistrează din punct

de vedere al evoluției numărului de locuitori, respectiv al rangurilor, o serie de fluctuații

desfășurate pe parcursul tuturor celor trei perioade de recensământ.
Se poate observa astfel, cum orașele aflate în acesată situație nu au statut de municipiu,
așadar, toate aceste unități administrative, fac parte din categoria așezărilor urbane în care s-au
petrecut o serie de evenimente ce au rezultat drept dovadă, un număr mai mare al populației urbane,
concentrată în municipiile de județ care de altfel, conform analizelor efectuate pe baza graficului,
nu înregistrează fluctuații cu privire la modificarea rangurilor.
Astfel, analizând datele ce ne indică efectivul populației la recensămintele din 1992, 2002
și 2011, observăm că tendința generală urmează o linie descendentă, există însă, raportându-ne la
particular, cu precădere la ultima statistică facută (2011), anumite orașe în care numărul populației
tinde să crească sau să își mențină o traiectorie constantă cu anii precedenți.
Spre exemplu, orașul Șimleu Silvaniei (jud. Sălaj), prezintă o populație în scădere pe tot
parcursul perioadei analizate, aceasta a scăzut cu 3 206 persoane în ultimii 19 ani, semn că în tot
acest interval au avut loc anumite evenimente ce au condus la modificări în strucutra demografică
a populației. Un bun exemplu îl poate reprezenta mobilitatea populației către centrele economice,
industriale și culturale din țară.
Negrești Oaș (Satu Mare), înregistrează fluctuații vizibile atât ca număr de locuitori cât și
ca rang, unde se observă de fapt cel mai bine. Astfel, la recensământul din ’92, acesta înregistra
un număr de 17 277 loc., și un rang ce ajungea până la pragul de 14, în 2002 însă, populația scade,
automat și rangul, situându-se la nivelul celui de 16 cu o populație de 16 973 loc., pentru ca în
ultimul an să se păstreze același traseu descendent al efectivului populației respectiv 16 958 loc.,
se schimbă însă rangul, care revine la stadiul inițial impus de scăderea generală.
Prin urmare, aceste lucruri au condus la o tendință generală constantă în ceea ce privește
evoluția numărului de locuitori ai orașului Ngrești-Oaș.
În ceea ce privește orașul Baia-Sprie, acesta înregistrează o tendință generală ascendentă a
populației urbane în raport cu situațiile menționate anterior deși, prezintă un număr mai scăzut față
de celelalte două. Atfel, populația continuă să crească pe tot parcursul perioadei analizate.
Năsăud, Jibou și Alejd, înregistrează o populație în scădere, confruntându-se cu un declin
demografic, acesta fiind mai mare de la un an la altul, spre exemplu, pentru orașul Năsăud numărul
scade cu cca 1000 de persoane la fiecare recensământ (între anul 1992 și 2011 declinul există o
diferență de aproxiamtiv 1540 de persoane).
Aleșd (jud. Bihor) în schimb, înregistrează un ritm lent al declinului demografic, spre
exemplu, în anul 1992 se regăsește un efectiv de 11 658 pentru ca în 2002, acesta să însumeze 11
463 loc., diferența dintre primul și ultimul recensământ fiind de 257 de persoane.
Printre principalele cauze ce au contribuit de-a lungul timpului la situația actuală a
regiunilor de dezvoltare din România, se înnumără diferiți factori cum sunt îmbătrânirea
demografică a populației, numărul tot mai mare de emigranți, în special persoanele tinere, cauza
principală reprezentând-o bilanțul natural negativ.