24.02.

2014

Dinastia Iustiniană
- epoca lui Iustinian a fost una determinantă pentru istoria Bizanțului

Împărați:

Iustin I – 518 – 527

Iustinian I (nepotul său de soră) – 527 – 565

Iustin II (nepot de soră – fiul Vigilantei)– 565 – 578

Tiberiu II (adoptat; asociat la tron)– 578 – 582

Mauricius (ginerele lui Tiberiu; cel mai mare împărat militar după Teodosie I cel Mare; primul care
reușește să iasă după 100 de ani, din Constantinopol) – 582 – 602

Ascensiunea lui Iustin I

- s-a născut în 453, căci în 518, la urcarea pe tron, avea 65 de ani
- origine – țăran din Bederiana, în apropiere de Naissus (Prefectura Illiricului, Dioceza Dacia,
Provincia Dardania)
- Împreună cu 2 prieteno, Zimarchus și Ditisbitus, pleacă la Constantinopol, unde, în timpul
împăratului Leon, intră în garda escubiților
- îl întâlnim în campania organizată de împăratul Anastasius împotriva isaurienilor
- rolul escubiților era de a contrabalansa influența germanilor în armată
- Anastasius îl va numi pe Iustin „comes escubitorum”, căpetenie a escubiților
- deși Anastasius avea trei nepoți: Hypatius, Probus (funcție nesemnificativă în Orient) și
Pompei, nu a numit succesor niciunul dintre ei, întrucât nu erau în zonă
- la moartea lui Anastasius, trei erau persoanele cele mai importante de la curte, fiind primii
care au aflat de aces eveniment:
- Amantius – praepositus sacri cubiculi (care propunea pe Theocrit)
- Celerius (Keller) – magister officiorum
- Iustin – comes escubitorum (marionetă a celor doi)
- încoronarea lui Iustin constituie primul moment din istoria Bizanțului, când un împărat este
încoronat de către Patriarh
- din nefericire, Iustin era analfabet (va fi ajutat de către nepotul său, Iustinian, absolvent al
Universității din Constantinopol și jurist
- Înfrângerea revoltei lui Amantius – o revoltă religioasă (acesta dorea restaurarea
monofizitismului) – au fost executați conspiratorii cei mai importanți

Politica religioasă din timpul lui Iustin

Sfârșitul schismei acachiene
- Iustin se rupe de politica monofizită a lui Anastasius
- în 518, ca urmare a hotărârilor unui sinod constantinopolitan, sunt organizate mai multe
sinoade în Siria și Palestina (Ierusalim), unde este condamnat Sever de Antiohia
- Iustin, Iustinian și Patriarhul Constantinopolului, Ioan, trimit scrisori papei Hormisdas pentru
anularea schismei
- Papa trimite legați la Constantinopol, iar aceștia reușesc să impună semnarea (28 martie) a
„Regula fidei Hormisdae”
- astfel, are loc anularea Henoticonului (482) și a tuturor condamnărilor Sinodului de la
Calcedon
- totodată, sunt condamnați Acachie și toți succesorii săi în scaunul patriarhal (Eufemie și
Macedonie), precum și împărații Zenon și Anastasius
- toleranță „zero” pentru eretici
- Patriarhul Ioan va fi, la câteva zile, amenințat de mulțime să facă o mărturisire de credință
ortodoxă
- Împăcarea cu Vitalian – izgonirea lui Sever de Antiohia (izbucnirea unui conflict religios) –
înțelegerea s-a parafat, prin jurământ, în biserica Eufemia (Calcedon), Iustin având un rol primar,
iar Iustinian, un rol terțiar
- Sever al Antiohiei – monofizit convins – compusese un poem împotriva lui Vitalian; fuge în
Alexandria, astfel, tot monofizitismul se va concentra în Egipt
- Iustin îl va face consul pe Vitalian
- Vitalian o să fie asasinat, după ce fusese invitat la cină de Iustin (după ce în urmă cu 3 zile
fusese făcut consul)

Călugării sciți
519 – vin la Constantinopol
- susținuți de Vitalian (calcedonieni)
- formula de compromis: „Unus ex Trinitate passus in carne”/”Unus de Trinitate crucifixus est”
- călugării sciți vor intra în conflict cu achimiții (mănăstirea Sostenian)
- pleacă la Roma, la papa Hormidas
- Iustinian are o atitudine șovăielnică (trimite papei 2 scrisori – în prima îi condamnă, iar în a
doua, pe baza textelor citite de el la Dionisise Exiguul, și Fulgențiu de Ruspe, vorbește despre
ortodoxia lor)
- Papa îi expulzează, fără măcar să le permită o audiență

Persecuțiile monofiziților
- pentru monofiziți, calcedonienii sunt considerați aidoma nestorienilor
- în 518, sunt inițiate persecuții sistematice ale monofiziților
- Sever al Antiohiei reușește să se ascundă în mănăstiri egiptene, fiind adăpostit în cele din urmă
de Timotei III, patriarhul Alexandriei
- comuniunea cu Alexandria și întregul Egipt este întreruptă
- în această perioadă, monofizitismul se scindează în două, ca urmare a unei teze radicale,
susținută de Iulian de Halicarnas: aftartodochetismul
- Monofizitismul – de 2 tipuri: iulian (susțineau nestricăciunea trupului lui Hristos după moarte)
și severian (opuși iulienilor)

Conflictul cu Theodoric
- Iustin închide bisericile ariene și îi obligă pe soldații germanici arieni să se convertească la
ortodoxia calcedoniană
- Theodoric îl trimite pe papa Ioan în 526 să-l convingă pe Iustin să redeschidă bisericile ariene,
iar germanicii să se reconvertească la arianism
- Ioan întărește din nou unirea refăcută în 519, dar eșuează în misiunea încredințatăm încât la
întoarcere este arestat; moare la câteva zile din cauza epuizării
- Boetius – închis după acest eveniment, datorită lucrării sale: „Despre mângâierea filozofiei”

Regatul Himyarit (Yemen)

- o politică externă cu iz religios – se afla la influența a trei religii dominante: creștinism, iudaism
și pâgânism
- totodată, se învecina cu trei Imperii: Imperiul Persan, Regatul de Axum și Imperiul Bizantin
- o căpetenie iudaică, Dhu Nuwas, pune stăpânire pe Himyar și începe persecutarea creștinilor
- Masacrarea creștinilor din Nayran în 523 ajunge la urechile regelui abisinian, Elesboas (Ela
Atzheba)
- acesta se hotărăște să cucerească Himyarul, dar, în ciuda armatei de care dispunea, nu avea la
dispoziție corăbii cu care să treacă marea
- Timotei III, patriarhul Alexandriei, îl pune în legătură cu Iustin, care îi trimite corăbii, și astfel,
etiopienii ies biruitori – Dhu Nuwas este ucis
- Kebra Nagas (Gloria regilor) reprezintă o producție literarp etiopiană de secol XIV, care îi
proiectează pe cei doi conducători, Iustin și Elesboas (numit Kaleb), într-o istorie eshatologică,
unde, la Ierusalim, vor împărți pământul întrei ei

Iustinian și Theodora
- nu se poate vorbi de epoca lui Iustinian fără Teodora
- inițial, Iustinian nu se putea căsători cu ea (datorită legii ce interzicea căsătoria senatorilor cu
actrițe)
- Iustinian va reuși să-l convingă pe Iustin să anuleze legea; astfel, senatorii se putea căsători cu
femeile care au fost actrițe, dacă s-au pocăit; totuși, datorită nevestei lui Iustin, Eufemia
(cunoscută mai demult ca Lupicinia, care dusese o viață întrucâtva asemănătoare cu Teodora,
înainte de a ajunge împărăteasă), care se împotrivea acestei căsătorii, legea va fi dată doar după
moartea acesteia