William Shakespeare, A Midsummer Night's Dream
Suggested presentation/discussion topics
TOPIC 1
Love is a central theme in Shakespeare’s romantic comedies. Read attentively the following fragments from A
Midsummer Night’s Dream and point out the various perspectives on love that they suggest. How would you
arrange the characters, according to their views on love, on a scale which ranges from REASON to
IRRATIONALITY? Read also Sonnet 116 below and discuss its vision on love as compared to that in the play.
1) ACT 1, SCENE 1. Athens. The palace of THESEUS.
Enter EGEUS, HERMIA, LYSANDER, and DEMETRIUS
EGEUSHappy be Theseus, our renowned duke!
THESEUSThanks, good Egeus: what's the news with
thee?
EGEUSFull of vexation come I, with complaint
Against my child, my daughter Hermia.
Stand forth, Demetrius. My noble lord,
This man hath my consent to marry her.
Stand forth, Lysander: and my gracious duke,
This man hath bewitch'd the bosom of my child;
Thou, thou, Lysander, thou hast given her rhymes,
And interchanged love-tokens with my child:
Thou hast by moonlight at her window sung,
With feigning voice verses of feigning love,
And stolen the impression of her fantasy
With bracelets of thy hair, rings, gawds, conceits,
Knacks, trifles, nosegays, sweetmeats, messengers
Of strong prevailment in unharden'd youth:
With cunning hast thou filch'd my daughter's heart,
Turn'd her obedience, which is due to me,
To stubborn harshness.
2) ACT 1, SCENE 1.
LYSANDERI am, my lord, as well derived as he,
As well possess'd; my love is more than his;
My fortunes every way as fairly rank'd,
If not with vantage, as Demetrius';
And, which is more than all these boasts can be,
I am beloved of beauteous Hermia:
Why should not I then prosecute my right?
Demetrius, I'll avouch it to his head,
Made love to Nedar's daughter, Helena,
And won her soul; and she, sweet lady, dotes,
Devoutly dotes, dotes in idolatry,
Upon this spotted and inconstant man
3) ACT 1, SCENE 1.
HELENA
How happy some o'er other some can be!
Through Athens I am thought as fair as she.
But what of that? Demetrius thinks not so;
He will not know what all but he do know:
(Romanian translation: Dan Grigorescu, 1984)
Intră Egeu, Hermia, Lysander și Demetrius
EGEU Fii fericit, slăvite crai, Theseu!
THESEU Preabunule Egeu, îți mulțumesc!
Ce vești aduci?
EGEU Cu sufletul mîhnit,
De Hermia venit-am să mă plîng.
Demetrius, apropie-te! Doamne,
Pe-acesta l-am ales să-i fie soț.
Lysander, te apropie! Acesta,
Stăpîne bun, mi-a fermecat copila.
Căci tu, Lysander, stihuri dulci i-ai scris
Și i-ai trimis zăloage de iubire,
Și la fereastra ei, în nopți cu lună,
I-ai îngînat, cu glasu-ți mincinos,
Cîntări ale iubirii mincinoase.
Și cu inelele din părul tău,
Cu giuvaeruri, flori și cu zorzoane,
Tot soiul de nimicuri și cofeturi
(Soliile dușmanului puternic
Al tinereții), cu acestea toate
Tu i-ai furat și inima și visul,
Schimbînd în oarbă îndărătnicie
Supunerea ce-mi datora.
LYSANDER Măria-ta, de neam sînt ca și el,
Nu-s mai sărac, mai caldă mi-e iubirea.
Și nici în însușiri nu-s mai prejos,
(Ba poate-l și întrec). Un lucru însă,
E mai de preț decît aceste vorbe:
Eu, numai eu i-s drag acestei fete.
De ce, dar, dreptul meu să nu mi-l apăr?
Demetrius, i-o spun acum în față,
Pe mîndra fiică-a lui Nedar, Helena,
Cu vorbe-amăgitoare-a fermecat-o.
Sărmana, ea-l adoră ca pe-un idol
Pe omu-acesta crud și nestatornic.
HELENA Sînt unii fericiți cum alții nu-s…
Ea nu e-n frumusețe mai presus!
Doar singur el, Demetrius, nu vrea
Să deslușească frumusețea mea.
A Hermiei privire l-a orbit,
Așa cum el privirea mi-a robit.
And as he errs, doting on Hermia's eyes,
So I, admiring of his qualities:
Things base and vile, holding no quantity,
Love can transpose to form and dignity:
Love looks not with the eyes, but with the mind;
And therefore is wing'd Cupid painted blind:
Nor hath Love's mind of any judgement taste;
Wings and no eyes figure unheedy haste:
And therefore is Love said to be a child,
Because in choice he is so oft beguiled.
As waggish boys in game themselves forswear,
So the boy Love is perjured every where:
For ere Demetrius look'd on Hermia's eyne [eyes],
He hail'd down oaths that he was only mine;
And when this hail some heat from Hermia felt,
So he dissolved, and showers of oaths did melt.
4) ACT III. SCENE 1. The wood. TITANIA lying asleep.
TITANIA [Awaking] What angel wakes me from my
flowery bed?
BOTTOM [Sings][…]
TITANIA I pray thee, gentle mortal, sing again:
Mine ear is much enamour'd of thy note;
So is mine eye enthralled to thy shape;
And thy fair virtue's force perforce doth move me
On the first view to say, to swear, I love thee.
BOTTOM Methinks, mistress, you should have little
reason for that: and yet, to say the truth, reason and
love keep little company together now-a-days; the
more the pity that some honest neighbours will not
make them friends. Nay, I can gleek upon occasion.
TITANIA Thou art as wise as thou art beautiful.
BOTTOM Not so, neither: but if I had wit enough to
get out of this wood, I have enough to serve mine
own turn.
TITANIA Out of this wood do not desire to go:
Thou shalt remain here, whether thou wilt or no.
I am a spirit of no common rate;
The summer still doth tend upon my state;
And I do love thee: therefore, go with me;
I'll give thee fairies to attend on thee,
And they shall fetch thee jewels from the deep,
And sing while thou on pressed flowers dost
sleep;
And I will purge thy mortal grossness so
That thou shalt like an airy spirit go.
Act V. SCENE I. Athens. The palace of THESEUS.
Enter THESEUS, HIPPOLYTA, PHILOSTRATE, Lords
and Attendants
HIPPOLYTA 'Tis strange my Theseus, that these lovers
speak of.
THESEUS More strange than true: I never may believe
Iubirea schimbă-n limpezi frumuseți
Tot ce-i mărunt și fără nici un preț.
Ea vede nu cu ochii, ci cu dorul;
De-accea Cupidon, luîndu-și zborul,
Precum un orb, așa-i înfățișat…
Copil nechibzuit, într-aripat.
Aripa-i semn că graba îi dă ghes,
De-accea se înșeală-atît de des.
Pentru ștrengari, o joacă e minciuna,
El legămîntu-și calcă-ntotdeauna.
Demetrius, pe vremuri, înainte,
O grindină vărsa, de jurăminte.
Acum, privirea lui, ca o văpaie,
Aceste grindini le-a schimbat în ploaie.
TITANIA Ce înger mă trezește dintre fori?
JURUBIȚĂ Cîntă […]
TITANIA O, muritor frumos, mai cîntă încă!
Auzul meu iubește cîntu-acesta,
Făptura ta vrăjitu-mi-a privirea.
Iar sufletu-mi silit de-a tale haruri,
Din prima clipă, fermecat îți jură
Că te iubește mult peste măsură.
JURUBIȚĂ Mi se pare, doamnă, că nu prea aveți de ce mă iubi.
Dar, la drept vorbind, iubirea și mintea nu prea duc azi casă bună.
Păcat că nu găsesc niște vecini inimoși să-I împace. Vedeți, mă
pricep și la glume, dacă e vorba.
TITANIA Ești înțelept, pe cît ești de frumos!
JURUBIȚĂ Nu, nu prea sînt nici una nici alta. Dar dacă aș avea
dstulă înțelepciune să știu să ies din pădurea asta, nici vorbă că aș
fi destul de înțelept ca să mă folosesc de o asemenea înțelepciune.
TITANIA Nu vei pleca din codrul cel silhui,
Ci lîngă mine-n veci o să rămîi.
Sînt duh de stripe-naltă; am o țară
În care-i pururi soare, și e vară.
Și te iubesc; cu mine vei rămîne,
Te vor sliji mulțimile de zîne,
Ce-ți vor adduce din adînc de mare
Grămezi de aur și mărgăritare,
Vor îngîna în șoaptă dulci cîntări
Cînd vei dprmi în așternut de flori.
De tot ce-i pămîntesc te-oi dezlega,
Un duh să fii, zburînd în preajma mea.
Intră Theseu, Hipolita, Philostrat, nobili și alai.
HIPOLITA Ciudate lucruri, dragul meu Theseu,
Istorisit-au tinerii aceștia.
THESEU Dar nu știu cît or fi de-adevărate.
Nu cred în basmele străvechi cu zîne:
Că doar îndrăgostiții și nebunii,
 These antique fables, nor these fairy toys. Cu mințile mereu înfierbîntate,
Lovers and madmen have such seething brains, Văd năluciri pe care nicidecum
Such shaping fantasies, that apprehend Nu le-nțelege dreapta judecată.
More than cool reason ever comprehends. Lunatecul, poetu’,-ndrăgostitul,
Sînt întruparea-nchipuirii goale.
The lunatic, the lover and the poet
Zărește unul demoni fără număr,
Are of imagination all compact:
Cîți iadul însuși n-ar putea cuprinde;
One sees more devils than vast hell can hold, Acesta e nebunul. Celălalt,
That is, the madman: the lover, all as frantic, Îndrăgostitul mistuit de dor,
Sees Helen's beauty in a brow of Egypt: Pe fruntea arăpoaicei deslușește
The poet's eye, in fine frenzy rolling, Întreaga frumusețe a Helenei;
Doth glance from heaven to earth, from earth to Poetu’,-n minunata lui beție,
heaven; Pămînt și cer cuprinde-ntr-o privire,
And as imagination bodies forth Și-acelor lucruri veșnic neștiute,
The forms of things unknown, the poet's pen Cu pana le dă trup și-nfățișare;
Nălucii plămădite din văzduh,
Turns them to shapes and gives to airy nothing
El poate să îi dea sălaț și nume.
A local habitation and a name.
Acesta-i meșteșugu-nchipuirii:
Such tricks hath strong imagination,
Cumva dacă scornește-o bucurie,
That if it would but apprehend some joy, Ea naște și un sol care s-o poarte.
It comprehends some bringer of that joy; Sau, dacă-n beznă spaima se năzare,
Or in the night, imagining some fear, Tufișurile le preface-n fiare.
How easy is a bush supposed a bear!

SONNET 116
Let me not to the marriage of true minds
Admit impediments. Love is not love
Which alters when it alteration finds,
Or bends with the remover to remove:
O no; it is an ever-fixed mark,
That looks on tempests, and is never
shaken;
It is the star to every wandering bark,
Whose worth's unknown, although his
height be taken.
Love's not Time's fool, though rosy lips and
cheeks
Within his bending sickle's compass come;
Love alters not with his brief hours and
weeks,
But bears it out even to the edge of doom.
If this be error and upon me proved,
I never writ, nor no man ever loved.
Unirea sufletelor mari nu are
Hotar, iubirea nu-i iubire dacă
Se schimbă cînd întîmpină schimbare
Sau cînd se pleacă celui care pleacă.
O, nu! Iubirea-i far aprins oricând,
Furtunile și bezna să le-nfrunte;
Stea navelor ce rătăcesc, purtând
Comori ce nu se știu sub-nalta punte
Ea nu-i nebunul timpului, chiar dacă
Obraji și buze roșii-i cad sub coasă.
Prin vreme trece fără ca să treacă,
Oricât i-ar fi ursita de tăioasă.
De nu-i așa și totu-i născocire,
Nicicând n-am scris, nicicând n-a fost
iubire!
(trad. Neculai Chirică)
Nu-s stavili două firi când se cunună;
iubirea nu-i cu-adevărat iubire
de se preschimbă şi altcum răsună
dacă o-ncearcă fum şi amăgire.
O, nu, ea e înveşnicit, limanul
neaplecat de oarba vijelie
şi-i călăuza pânzei, pe oceanul
ce nici măcar comorile nu-i ştie.
Nu-i măscăriciul vremii chiar de-şi lasă
sub raza coasei dulcea ei făptură,
ea orele-i înfruntă, curajoasă
până atunci când mâna morţii-o fură.
De mint şi-s prins pot spune liniştit:
n-am scris vreund rând şi nimeni n-a iubit!
(trad. Gheorghe Tomozei)

TOPIC 2
ELEMENTS OF ENGLISH FOLKLORE AND OF CLASSICAL MYTHOLOGY IN A MIDSUMMER
NIGHT’S DREAM

 A Midsummer Night’s Dream contains elements of English folklore, embodied in the representation of the
world of the fairies. Identify the context of each of the speeches included below, and comment on the way in
which Shakespeare presents the interference of the supernatural in the humans’ affairs.
 From the point of view of the dramatic composition, why did Shakespeare need to include the fairies and
their world in the hierarchical universe of the play? Could Shakespeare have excluded the supernatural
interventions in the play? What do you think the course of action might have been then?
 Point out how Shakespeare mixes the elements of English folklore with those borrowed from classical
mythology. Can you identify any correspondence between the two?
 A. Act II, scene I. A wood near Athens
FAIRY Either I mistake your shape and making
quite,
Or else you are that shrewd and knavish sprite
Call'd Robin Goodfellow: are not you he
That frights the maidens of the villagery;
Skim milk, and sometimes labour in the quern
And bootless make the breathless housewife
churn;
And sometime make the drink to bear no barm;
Mislead night-wanderers, laughing at their harm?
Those that Hobgoblin call you and sweet Puck,
You do their work, and they shall have good luck:
B. Act II, scene I. A wood near Athens
TITANIA These are the forgeries of jealousy:
And never, since the middle summer's spring,
Met we on hill, in dale, forest or mead,
By paved fountain or by rushy brook,
Or in the beached margent of the sea,
To dance our ringlets to the whistling wind,
But with thy brawls thou hast disturb'd our sport.
Therefore the winds, piping to us in vain,
As in revenge, have suck'd up from the sea
Contagious fogs; which falling in the land
Have every pelting river made so proud
That they have overborne their continents:
The ox hath therefore stretch'd his yoke in vain,
The ploughman lost his sweat, and the green corn
Hath rotted ere his youth attain'd a beard;
The fold stands empty in the drowned field,
And crows are fatted with the murrion flock;
The nine men's morris is fill'd up with mud,
And the quaint mazes in the wanton green
For lack of tread are undistinguishable:
The human mortals want their winter here;
No night is now with hymn or carol blest:
Therefore the moon, the governess of floods,
Pale in her anger, washes all the air,
That rheumatic diseases do abound:
And thorough this distemperature we see
The seasons alter: hoary-headed frosts
Far in the fresh lap of the crimson rose,
And on old Hiems' thin and icy crown
An odorous chaplet of sweet summer buds
Is, as in mockery, set: the spring, the summer,
The childing autumn, angry winter, change
Their wonted liveries, and the mazed world,
By their increase, now knows not which is which:
And this same progeny of evils comes
From our debate, from our dissension;
We are their parents and original.
ZÎNA De nu mă-nșeală chipul, glasul tău,
Ești spiridușul năzdrăvan și rău,
Numit de lume Robin-Bun-Băiat;
Tu le-ngrozești pe fetele din sat,
Și laptelui smîntîna toată-o iei;
Lași numai zer acriu în putinei –
Degeaba se muncește biata babă,
Că nu se-alege untul, nici o boabă!
Oprești din fiert și mustu-n zăcători,
În noapte-i rătăcești pe călători
Și rîzi apoi de ei; dar cei ce-ți spun
“Năstrușnic spiriduș” sau “Puck-ce-Bun”,
Au parte de-ajutorul lor pe veci,
Și cu noroc prin viață îi petreci.
TITANIA Bolnave născociri de om gelos!
De cite ori, din miezul verii-ncoace,
Ne-am întîlnit pe dealuri, în vîlcele,
În codru,-n cîmp, lîngă izvor, prin trestii,
Sau pea-le mării țărmuri nisipoase,
Cînd vîntul fluiera și noi dansam,
Avan te-ai repezit țipînd la noi
Și jocul ni l-ai tulburat. Iar vîntul
S-a mîniat că ne cînta-n zadar;
Sorbind din valuri pîcle otrăvite,
Le-a risipit pe cîmp. Firave gîrle,
Umflîndu-se trufașe, au sprt matca.
Zadarnic boii au trudit sub jug
Și oamenii au asudat din greu;
Că spicul nici n-a dat tuleie-n barbă
Și a murit. Dumbrăvile-s pustii,
Cîmpia înecată, numai corbii
Se-ngrașă, huplav ciugulind din leșuri.
Șotroanele-s de mîl acoperite,
Potecile ce șerpuiau prin ierburi
Sînt neumblate, nu se mai cunosc.
Colindele și basmele-s uitate
Și cîntecul de slavă sau de joc.
Iar luna, doamna vălurilor mării,
De furie pălind, văzduhu-l udă
Și răspîndește aburi reci și umezi
Ce-aduc dureri încrîncenate-n oase.
Întregul crug al vemii se răstoarnă:
Căruntul ger se lasă peste roze,
Cununa de omăt și sloi a iernii
E-mpodobită azi cu flori și muguri,
Și anotimpurile vin de-a valma,
Că nimeni nu le mai cunoaște rostul.
Năvala-aceasta de nenorociri
A izvorît din certurile noastre.
Părinții lor noi sîntem, amîndoi.
TOPIC 3.
COMEDY AND METADRAMA IN A MIDSUMMER NIGHT'S DREAM

Two scenes in the play – scene 2 in Act I and scene 1 in act V – illustrate Shakespeare’s dramatic device of the
play-within-the-play (also used in Hamlet), which mirrors the main plot and constitutes an implicit comment on
the art of the stage in general. Most of all, it invites the spectators to suspend their belief in the theatrical
illusion and draws their attention to dramatic and stage conventions in general.
Discuss the metadramatic function of this comic interlude. The following questions might be useful in
structuring your argument:

1. What play are the Athenian craftsmen rehearsing and for what occasion? Is there any significance in their choice?
2. What is the relevance of this play-within-the-play for the comic structure of Shakespeare's comedy? What
contrasts does it create in the play?
3. Who do you find is the most “competent” as a theatre-man among the “mechanicals”? Is the issue of
“competence” important?
4. Point out the comic effect of Bottom's misuse of words – identify at least four instances in which he uses words
inappropriately.
5. Why does the representation put up by the craftsmen fail to “seduce” the royal audience into accepting the illusion
that theatre commonly offers?
6. Discuss the craftsmen's understanding of the theatrical art; why do their views on the actor's relation to his role
and to the audience generate comedy?
7. Can you explain the metadramatic significance of Puck's speech at the end of the play?

[Epilogue]

PUCK:
If we shadows have offended,
Think but this, and all is mended,
That you have but slumber'd here
While these visions did appear.
And this weak and idle theme,
No more yielding but a dream,
Gentles, do not reprehend:
If you pardon, we will mend:
And, as I am an honest Puck,
If we have unearned luck
Now to 'scape the serpent's tongue,
We will make amends ere long;
Else the Puck a liar call;
So, good night unto you all.
Give me your hands, if we be friends,
And Robin shall restore amends.