Text Geneza 27:30-38 29 ian 2017

Introducere

Subiect: Lupta cu uriași vieții-Lupta cu amărăciunea

Imaginați-vă scena aceasta: Iacov, tocmai ce plecase de la tatăl său cu binecuvântarea
fratelui său în buzunar. Ni-l imaginăm mergând spre casă bucuros, mulțumit de isprava lui,
dar în același timp pus în gardă de ceea ce urma să se întâmple. A mers acasă, s-a
debarasat de hainele lui Esau, de pieile de păr de capră care îl făceau să semene cu fratele
său, și apoi dând fuga la mama lui spunându-i: ”mamă, am reușit doar datorită ție!
Mulțumesc, mamă!” Mă gândesc cum probabil, mama lui l-a îmbrățișat, dar în același timp
parcă o umbră de tristețe începuse să-i acopere inima, tristețe ce se accentua tot mai tare
pe fața ei, gândindu-se la fiul ei cel mare, Esau, cum l-au înșelat.
Textul ne spune cum Esau, întors de la vânat, a mers repede în cortul lui și s-a apucat de
treabă, voios, bine dispus, pentru că în acea zi avea să primească binecuvântarea care îl
făcea să fie liderul tribului, să primească o porție dublă din averile tatălui său. Esau, începe
să cânte și în același timp să gătească cu mare plăcere pentru tatăl său. Odată făcută
mâncarea (v.31) a dus-o tatălui său și, mi-l imaginez foarte bine dispus, doar era ziua în
care avea să devină cel mai tare, nu? Observați în v. 31 cum se adresează tatălui său, plin
de încredere: ”tată, scoală-te și mănâncă din vânatul fiului tău, pentru ca să mă
binecuvânteze sufletul tău.”
Săracul de el, dacă ar fi știut ce urma să i se întâmple, cu siguranță n-ar mai fi gătit cu atâta
pasiune. Curând bucuria lui avea să se transforme în amărăciune, pe bună dreptate.
Nimeni să nu-l acuze pe Esau pentru amărăciunea lui. Dacă tu ai fi înșelat, cum ai proceda,
ce ai face, cum ai reacționa?
1. Ce este amărăciunea-  Durere, tristețe. ♦ Împrejurare, întâmplare
dureroasă. 2. Gust amar; amăreală, întristare, mâhnire, necaz, supărare. ”Medicina
definește amărăciunea ca o stare de apăsare a psihicului uman, o mâhnire
sufletească profundă, o întristare legată de evenimente negative prin care trece o persoană.
Amărăciunea poate fi întâlnită la locul de munca, în familie, la școală, în biserică. De obicei
are legătură cu o persoană cunoscută care fie ți-a greșit fie a făcut intenționat, cu rea voință
un lucru sau un fapt care te afectează. Aici vorbim de dezamăgire din partea unui om
apropiat. Fie ca vorbim de copii care apuca pe căi greșite si frâng inima părinților, fie ca
vorbim de părinți care își neglijează copilul sau chiar îl abandonează într-o casă de copii la
naștere, fie ca vorbim de un soț infidel care rănește sufletul propriei soții, fie ca vorbim de o
soție care renunță la căsnicie deși se căsătorise în adunare cu binecuvântarea
pastorului, fie ca vorbim de frați de trup care își împart averea în instanțe judecătorești, fie
ca vorbim de pierderea locului de muncă, fie ca vorbim de un diagnostic grav precum
cancerul sau leucemia, fie ca vorbim despre pierderea unei rude, fie ca vorbim despre miile
de suflete care pleacă zilnic în iad pentru totdeauna, în toate cazurile vorbim despre mai
multe forme de… amărăciune.” Asta a fost experiența lui Esau, și asta poate a fost, sau
poate fi experiența noastră la un moment dat.

2. Cauzele amărăciunii. Ceva declanșează întotdeauna amărăciunea în noi. Ceva,

sau cineva este mereu responsabil de amărăciunea noastră. Fie că suntem noi înșine, fie
că sunt alți oameni, cineva este responsabil. Cine? Ce? Când?

 Când ești înșelat sau furat (v.35-36) Isaac abia atunci a înțeles că cel ce
venise prima dată era de fapt Iacov. Iacov a venit cu vicleșug și l-a înșelat pe Isaac și,
totodată furându-l pe Esau. Iacov înseamnă ”cel ce ține de călcâi”, cel ce înșală. Numele i-a
fost pus pentru că atunci când s-a născut, el îl ținea de călcâi pe fratele său Esau. Este
adevărat că Iacov l-a înșelat pe Esau luându-i dreptul de întâi născut, dar Iacov l-a convins
nu l-a obligat pe Esau. Esau nu spune că și-a vândut dreptul de întâi născut, ci că a fost
înșelat. Esau a neglijat valoarea inestimabilă pe care o deținea. Abia acum Esau realizează
ce a pierdut. Dar nici Iacov nu este de scuzat, de loc! El a înșelat și a furat.

Când ești înșelat sau furat, te doare, suferi. Ați fost vreodată înșelați sau furați fără să vă
dați seama? Cum ați reacționat după ce ați realizat că ați fost înșelați? Ați fost amărâți în
suflet, triști, așa e? Gândiți-vă cât de trist este Domnul când noi Îl înșelăm și-l furăm. Noi
să-L furăm pe Domnul? Cum? Cu ce? Da, poate intuim cu ce anume, și cu toate astea nu
prea ne pasă. Maleahi 3:8-9- cu zeciuielile și cu darurile de mâncare. V.9 Domnul rostește
blestemul peste cei ce îl fură pe Domnul nedându-i partea care I se cuvine. Dacă cumva
cineva te-a furat sau înșelat, întreabă-te în lumina evangheliei lui Dumnezeu, nu cumva și
eu am înșelat și furat pe oameni, poate chiar pe Domnul? Fă ceea ce știi că trebuie să faci
și nu amâna.

 Când ești invidios- Psalmul 73:21/ Asaf a experimentat invidia (v.3) față de
cei bogați. După momentul revelației din Casa lui Dumnezeu, Asaf descrie ce simțea în
acele momente: ”când mi se amăra inima, și mă simțeam străpuns în măruntaie, eram prost
și fără judecată..” Asta este când îți produci singur amărăciunea. Când a privit spre bogăția,
faima celor bogați, Asaf era amărât, trist, suferea, nu pentru că cineva îl rănise, ci pentru
că se rănea singur în inima lui. Asta e boala multor oameni și azi. Pentru foarte mulți viața
le este amară pentru că mor de ciudă, de invidie că acela, că aia a reușit, a făcut, a
reușit, etc. Invidia este o boală care îl macină pe om din interior. S-ar putea ca amărăciunea
pe care o simți acum să fie datorită invidiei.

 Când ești învinuit pe nedrept- Geneza 39:16-20 Iosif este acuzat pe

nedrept de o faptă pe care nu a făcut-o. Fiind respinsă în mod repetat, soția lui Potifar s-a
răzbunat prin acuzație de viol. Singura ei dovadă era haina pe care Iosif o lăsase. Iosif nu
a avut parte de nicio credibilitate, mai ales din poziția lui de rob. Cam așa e și azi. Dacă nu
ești cineva, nu prea te crede nimeni. Așa că Iosif a mers în închisoare, pe nedrept. Da, sunt
oameni închiși pe nedrept. Sunt oameni acuzați pe nedrept și pentru că nu au cu ce se
apăra și nici cine să-i apere, sunt aruncați în închisori. ”În 1977, o femeie din Memphis a
fost violată în locuința ei de doi bărbați. Mai târziu, ea l-a acuzat pe vecinul ei
Lawrence McKinney că ar fi unul dintre agresori. Astfel, bărbatul, care avea atunci 22 de
ani, a fost condamnat pentru viol și jaf la 115 ani de închisoare. Probele ADN au arătat
însă, în 2008, că Lawrence McKinney este nevinovat, astfel că bărbatul a fost eliberat din
închisoare, după ce a stat 31 de ani în statele gratiilor. A primit doar 75 de dolari pentru a-și
reface viața.” Oare câți sunt și azi în aceiași situație? Ce simt acești oameni? Ce ai simțit tu
când ai fost învinuit de ceva ce nici prin minte nu îți trecea? Amărăciune, tristețe, durere,
mâhnire, etc!

 Când suferi- Iov 3:20-21 Iov a suferit foarte mult. Zece copii și toată avuția sa
au pierit. Apoi el a fost lovit cu o boală cumplită numită elefantiazis, o boală care însemna
umflarea anumitor zone ale corpului, picioarele în mod deosebit și mâinile. Pielea corpului
devine mai groasă și datorită mușcăturilor de țânțari viermii sunt răspândiți pe corp. La Iov
boala a fost de o intensitate acută. Pielea era acoperită cu solzi negri, și se pare că se
dezlipea de pe corp. Există și alte opinii cu privire la boala lui Iov. În suferința lui, Iov se
întreabă de ce nu-i curmă Domnul viața celui amărât? De ce-l lasă să sufere? Iov avea să
înțeleagă mai târziu. Suferința naște amărăciune. Ezechia a experimentat bucuria
însănătoșirii a.î el strigă de bucurie după ce Domnul l-a vindecat (Isaia 38:10-20). De ce
bucurie? Pentru că suferința lui l-a smerit a.î el spune :” în cei mai buni ani ai vieții mele
trebuie să mă duc la porțile locuinței morților. Dacă nu veghem, suferința ne poate
transforma în brute, în oameni reci și fără pic de sentimente.

 Când ești amenințat-1 Regi 19:1-4 Ilie primește o veste de la Izabela că este
pe urmele lui pentru a-i lua viața. De ce? tocmai ucisese pe prorocii lui Baal. În alte cuvinte,
Ilie a îndrăznit s-o confrunte public pe regina Izabela și s-o umilească. Mai mult, i-a
demonstrat că zeul ei Baal, nu este de fapt nimic și nu poate face nimic comparativ cu
Dumnezeul lui Israel, cel adevărat. Astfel că s-a emis un mandat de arestare și DNA-ul era
pe urmele lui Ilie. Cum a primit vestea Ilie? V.4 Ilie a vrut să moară, apoi, în v.9 s-a retras
într-o peșteră, izolat de toți în singurătate. De ce toate astea? Pentru că viața i-a fost
amenințată. Nu știu ce te amenință, dar Dumnezeu te vrea tare. Poate te amenință un om,
poate o datorie, poate o boală, poate o întâlnire pe care nu o dorești. Ai grijă! Nu lăsa să te
amenințe a.î să te sperie. Nu te retrage în izolare, nu începe să îți plângi singur de milă.
Roagă-te, caută ajutor, numai nu sta singur!!!

 Când ești respins- Geneza 37:19-20 Invidia din inima fraților lui i-a
determinat să pună la cale planul de exterminare a lui Iosif. Felul în care vorbesc despre el
este unul ironic :”iată făuritorul de visuri!” În alte cuvinte, ”iată-l pe acela care crede că va
domni peste noi, acela care va fi noul nostru șef iar noi preșul lui.” Apoi, cu o sete a
cuvintelor au rostit osânda pentru Iosif: ”veniți să-l omorâm și să-l ascundem într-una din
aceste gropi”, și acum fiți atenți ”și vom vedea ce se va alege de visurile lui.” Cu alte
cuvinte, ”vom ucide acele vise odată cu el.” Iosif a fost respins, alungat ca ceva rău. Oare
nu așa L-au izgonit pe Domnul Isus? Unii oameni i-au zis:” pleacă de la noi”, frații lui nu au
crezut în El, în altă parte citim că familia a venit după El crezând că Și-a pierdut mințile.
Iudeii L-au acuzat că este demonizat, că e nebun, că e păgân, etc. Toate înseamnă
respingere. Acum, nu este ușor să fii respins. Atunci când ești marginalizat, evitat pentru că
ai pielea altfel, că ești mai puțin plăcut la vedere, mai slab îmbrăcat, etc., simți amărăciunea
cum îți cuprinde ființa. Dar, vestea bună este că oricine se simte respins de oameni, este
acceptat în dragostea Domnului Isus.

 Păcatul (-Ier.4:18) ”Acesta este rodul cailor si faptelor tale, este vina răutății
tale, daca este așa de amar și te pătrunde pana la inima."

3. Manifestarea amărăciunii- v.34 Revenim la Esau. Vestea că Iacov a venit cu

viclenie și i-a furat binecuvântarea, a declanșat în Esau o puternică reacție. Textul ne spune
că a scos mari țipete. Esau a urlat, literalmente, întocmai ca un leu, în cel mai urât și trist
mod posibil. Acum, gândiți-vă că Iacov și mama lui au auzit aceste strigăte pline de
amărăciune. Nu ni se comunică reacția lor, dar bănuiesc că a fost undeva între teamă și
regret. Oricât de rău ai fi, tot simți durere pentru cel pe care l-ai batjocorit și-l vezi cum se
chinuie.
De ce oare a ținut morțiș Isaac să-l binecuvânteze pe Esau, când știa destul de bine că
Domnul spusese că Iacov avea să primească binecuvântarea? Nu cumva Isaac se lupta cu
Dumnezeu? Pe de altă parte, de ce să se plângă Esau acum când a neglijat-o cu bună
știință? Când a văzut semnificația spirituală a dreptului de întâi născut, Esau a refuzat acest
drept vânzându-l, dar când a realizat implicațiile materiale pe care tocmai le pierduse, a
plâns cu amar. Cum se manifestă?
 Zgomot- Acesta a fost cazul lui Esau. Este cazul meu și al tău când am
strigat poate, din toată ființa noastră. Acum, în funcție de temperamentul omului, reacția
este diferită. Temperamentele sangvinice și colerice sunt cele care explodează. Aceștia
sunt vulcanici, țipă, lovesc, trântesc, izbesc. Cum reacționezi tu la amărăciune? Ce facem?
Ce spunem? Totul este bine și frumos până ajungem aici. Chiar Rebeca a experimentat
amărăciunea-Geneza 26:33, dar când a venit vremea, i-a dat glas 27:46 ”m-am scârbit de
viață din pricina fetelor lui Het.” Chiar dintre copiii Domnului pot greși aici vorbind dur, rău,
urât la adresa cuiva. Da, acasă cineva poate exploda. De ce? Pentru că acolo își permite.
 Retragere în sine- Este cea de-a doua opțiune. În 1 Regi 19:9-10 citim că Ilie
s-a retras într-o peșteră, izolându-se de furia Izabelei. Ei bine, aceiași peșteră poate deveni
a noastră atunci când ajungem la amărăciune. Acest lucru este valabil în cazul celor cu
temperament flegmatic și melancolic. Reacția lor este una de închidere în ei înșiși și
fierbere ca într-o oală sub presiune. Par liniștiți, dar înăuntru fierb. Poate chiar acum te
consumi în inima ta de ceva ce ți-a produs amărăciune. Ai grijă! Nu te lăsa prins de păcatul
acesta al amărăciunii. Acest mod este mai periculos pentru sănătate, deoarece în starea
aceasta, omul se îmbolnăvește mult mai repede. Cei ce fac zgomot se eliberează de
tensiune mai repede, dar nu înseamnă neapărat că este și bine. Esau a făcut așa, dar Esau
nu este un model de urmat în Biblie.

4.Consecințele amărăciunii Cu siguranță vei ajunge acolo. Întrebarea este, ce vei face
când vei ajunge acolo? Care sunt urmările faptului că suntem loviți cu amărăciune, sau
ajungem la amărăciune.
- Acuzare v. 36 Esau îi acuză pe părinții lui pentru numele pe care i l-au dat. Cu alte
cuvinte, părinții lui sunt de vină fiindcă Iacov acționează conform numelui său. Așa suntem
noi: acuzăm mereu pe cineva. Pe cine? Ei bine, oamenii sunt de vină pentru ceea ce ni se
întâmplă. E de vină bărbatul, nevasta, copii, vecinul, vecina, etc. De prea puține ori suntem
noi de vină. Adam și Eva nu și-au recunoscut vinovăția, ci s-au acuzat unul pe altul. Exod
15:14 ne relatează cum evreii scoși din Egipt, au ajuns la Mara (Amărăciune). Care a fost
reacția lor? Moise și Aaron sunt de vină. Cine este de vină când biserica ajunge la
amărăciune spirituală sau sunt probleme? Păstorii sunt de vină. Niciunul nu privește spre
el. Rut 1:20-21 ne relatează că Naomi, revenită în patria ei Betleem, l-a acuzat pe Domnul
ca fiind Cel care a lovit-o cu urgii a. î. a umplut-o cu amărăciune. S-ar putea unii din voi să-l
acuzați pe Domnul. Dar oare, poate greși vreodată Domul, chiar dacă judecă? În loc să
acuzi, cercetează-ți viața și vezi ce găsești acolo.

- Naște ură de moarte- Gen. 27:41 citim că Esau a fost plin de mânie și de dorință de
răzbunare. Observați: ”am să ucid pe fratele meu.” Acesta era planul său din inimă, ceea ce
plănuia în inima sa. Dar Esau a dat glas acestei uri, a.î. au spus mamei sale de această
intenție(v.42). Același lucru îl citim în 2 Sam. 13:22 când Absalom a pus gând rău fratelui
său să-l ucidă, pentru violul asupra sorei lui, plan pe care în cele din urmă l-a pus în
aplicare. Fii atent cum îți gestionezi amărăciunea. Ea se poate revărsa chiar celor mai
apropiați dintre ai tăi. Observați aici că răzbunările au fost în familie pe diferite
motive. Cineva din familia ta ți-a făcut rău? Cum plănuiești să te răzbuni? Te vei răzbuna,
sau te vei supune Cuvântului care zice: ”A Mea este răzbunarea!?” Mare atenție!

-Răzbunare psihică- Gen. 28:6-9- Din nou, Esau se răzbună pe părinții lui, făcându-le în
ciudă. A știut că nu le plac fetele cananite, și din acelea și-a luat încă o nevastă, asta pt a le
face în ciudă părinților care l-au favorizat pe Iacov. Asta face amărăciunea. Se răzbună și te
atacă la psihic a. î să cedezi, să ajungi la limita nebuniei, doar ca să se răzbune. Femeile
se pot răzbuna făcându-i geloși pe bărbații care le-au rănit și invers, copiii pe părinți, și
invers.

5. Remediul pentru amărăciune Nu trebuie să te lupți toată viața cu amărăciune. Există

cale de scăpare pentru tine și pentru mine, dacă acum am ajuns la această amărăciune,
întristare sufletească.
- Roagă-te. Esau nu a făcut asta. El a preferat să acuze, să țipe, dar nu să se roage.
Psalmul 142:1-2 citim: ”îmi vărs necazul înaintea Lui, și-mi povestesc strâmtorarea înaintea
Lui.” Oricât de amărât îți este sufletul, învață să te rogi specific. Rugăciunea îl aduce pe
Dumnezeu Creatorul tău și al meu în inima ta. El este singurul care te înțelege, singurul
care te ajută.

- Veghează. Psalmul 39:1-2 ne spune că atunci când cel rău i-a stat înainte ocărându-l,
David a vegheat pentru a nu păcătui. Poți cădea foarte ușor în astfel de momente. Deși cel
rău te provoacă, aduce amărăciune sufletului tău, veghează, căci în astfel de momente a
păcătuit Moise –Numeri 20:10 ”ascultați răzvrătiților…”, lucru pe care Dumnezeu nu l-a
trecut cu vederea, nelăsându-l să intre în Canaan. Domnul nu va trece cu vederea păcatul
tău din cauza supărării tale.
- Decide să o elimini- Efeseni 4:31 suntem îndemnați să facem să piară orice
amărăciune… din mijlocul nostru. Spune-ți: ”Nu voi lăsa această amărăciune să îmi
otrăvească sufletul. Aleg să o tratez cu Domnul meu în rugăciune și să-i urmez
instrucțiunile din Cuvânt.” Evrei 12:15 ne avertizează să luăm seama ca nimeni să nu
se abată de la harul lui Dumnezeu. De ce? Pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină
de amărăciune, să vă aducă tulburare, și mulți să fie loviți de această
amărăciune. Amărăciunea ta îi va lovi și pe ceilalți, fie că vrei, fie că nu vrei. Așa că? Nu
mai bine veghezi și iei decizia de a o elimina?

Încheiere- Amărăciunea este o realitate tristă cu care avem de luptat. Este un mare uriaș,
uriaș însă ce nu este de nebiruit. Pot totul în Cristos care mă întărește, chiar și
amărăciunea sufletului să o biruiesc, numai prin Cristos! Amin!!!!!