CONCURS INTERREGIONAL Numele: Vasilache

”OLIMPIADA POVEȘTILOR” Inițiala prenumelui tatălui: F

APRILIE, 2019, GALAȚI Prenume: Maria Eliza
NIVEL: 1 Școala de proveniență:C.N.C.N
COD TEZĂ: N119 Centru de examen: ?
Loc. GALAȚI jud. GALAȚI

Făt-Frumușel-Istețel

A fost odată că niciodată, pe vremea când pe Pământ mișunau toate lighioanele ,

balaurii cu treizeci și trei de capete și toți zmeii, o mare împărăție.

Și-n împărăția asta, domnea un mare împărat , văduv și bătrân. El avea o fată,
gingașă că un ghiocel și blândă ca un mielușel. Tristețe mare era-n împărăție, căci fata
nu-și găsea bărbat neam ! Și mai era un spân, urât, hapsân, mincinos și îngâmfat, de-i
zicea Țânc-Mucos. Nu suporta să o vadă pe fată cununată dacă nu era chiar soața lui.
Bucurie mare era pe capul lui când ucidea vreun biet flăcău.

Într-o după-masă, veni la palat un flăcău, să-i facă curte fetei de împărat. Îi zicea,
Făt-Frumușel-Istețel. Dânsul era așa de frumos, de la soare te puteai uita dar la el ba!
Deci împăratul, îi grăi:

-Voinicule , de vrei să preiei frâiele împărăției și să-mi iei și fata, eu voiesc. Dar va
trebui să te dovedești vrednic!

Flăcăul se înduplecă și primi prima poruncă de la fată:

-Făt-Frumușel-Istețel, du-te pe fundul mării de cleștar și adu-mi cerceii din fir de

aur ai Zânei Zorilor, că de nu, unde-ți stau picioarele îți va sta și capul.

Și s-a dus, și s-a dus,

Până soarele-a apus,

9 mări și 9 țări,

Printre multe încercări !

La (?) calului năzdrăvan , flăcăul mănâncă niște alge fermecate, se dă de 2 ori peste
cap și se duce după cercei.

Acesta se înapoiază la palat cu perechea strălucitoare de bijuterii. Umil , Făt-

-Frumușel-Istețel primește și a doua poruncă:

-Flăcăule, adu-mi paloșul din fum roșu al căpcăunului cu șapte capete, că de nu,
pân-aici ți-a fost.
 Și-a plecat, și-a plecat,

Într-un loc îndepărtat,

Printr-un codru-ntunecat,

Unde nimeni n-a umblat!

Din câte se știa, cel mai urât căpcăun trăia în acea pădure. Nimeni nu mai trecuse pe
acolo, mai puțin Făt-Frumușel-Istețel. Căpcăunul avea un pumnal din fum roșu, pe care
cumva flăcăul nostru (?) să-l capete. Pesemete acesta se descotorosi de urâtenie.

Întorcându-se victorios și de astă dată, voinicul se simți mai puțin îngrijorat c-avea
să moară. Ce nu știa încă, e că Țânc-Mucos îi pusese gând rău, ca fata împăratului să nu
fie luată.

Văzând aceste minuni, fata de împărat îi dă băiatului o ultimă poruncă :

-Făt-Frumușel-Istețel, de îmi aduci baticul din rouă al Sfintei Duminici, te voi lua de
soț, dar de nu, îți voi pune capăt zilelor.

Și a mers , și a mers,

Pe un drum umpic mai șters,

Cu un cal bine ales,

Și un batic de cules!

Voinicul se apropia de bordeiul Sfintei Duminici, când îi ieși în cale Țânc Mucos,
prefăcut în câine șchiop. Lui Făt-Frumușel-Istețel i se făcu milă de bietul cățel și (?) să-l
ajute. Dar mișelul s-a prefăcut pe dată la loc și l-a înjunghiat pe flăcău.

Calul se făcu foc și pară, așa că se puse pe lovit la Țânc-Mucos, până se făcu scrum.
Năzdrăvanul îl apucă pe stăpân și-l duse la Sfânta Duminică să-l lecuiască.

Revenit în simțiri, Făt-Frumușel-Istețel cere baticul, sărută mâna Sfintei Duminici și

pleacă.

Ajuns la palat, se cunună pe dată cu aleasa inimii lui, căci fata îi pică cu tronc din
prima clipă. Voinicul deveni împărat și trăi fericit până la adânci bătrâneți.

Ș-am încălecat pe-o (?) și v-am spus povestea mea. Ș-am încălecat pe-o petală și v-
-am spus o mare scorneală.