Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Rezultatele experimentelor obţinute de el stau, aşadar, la baza unuia dintre cele mai
importante principii, înglobat şi în paradigmele de studiu ale psihologiei comportamentale -
condiţionarea clasică (pavloviană). Acestea fiind spuse, din consideraţie pentru corectitudinea
istorică, trebuie menţionate trei lucruri.
în primul rând, cercetările psihologice ale lui Pavlov au fost stimulate de cadrul creat
de Ivan Sechenov (1829-1905), care a introdus în Rusia psihologia obiectivă, el argumentând
primul că nu gândirea, ci stimulii determină comportamentul uman; recunoscând procesele
mentale, dar fără a le atribui un impact asupra comportamentului, Secenov (1935) încearcă să
le explice prin fiziologie. în al doilea rând, Pavlov nu era interesat de psihologie, văzând-o ca
o abordare primitivă, subordonată fiziologiei, rezistând astfel multă vreme studierii
condiţionării clasice şi aplicaţiilor acesteia în psihologia umană; atunci când s-a implicat în
aceste cercetări, de la vârsta de 50 de ani până la moartea sa, era deja celebru în fiziologia
digestivă, aşa că rezultatele sale în psihologie au fost diseminate şi acceptate rapid. în fine, în
al treilea rând, Vladimir Bechterev (1857-1927) este creditat cu descoperirea reflexului
(răspunsului) condiţionat simultan cu Pavlov ; el a fost interesat mai ales de comportamente
respondente motorii (de exemplu, ale extremităţilor, respiraţia). Neavând însă notorietatea lui
Pavlov, nu a fost receptat în mod adecvat de literatura de specialitate, deşi cercetările sale,
comparativ cu ale lui Pavlov, sunt mai apropiate de psihologie. Dacă Watson (1933) ar fi
descoperit mai întâi cercetările lui Bechterev, probabil că psihologia americană l-ar fi asimilat
şi promovat pe acesta, studiile sale fiind mai apropiate de psihologie şi de concepţia lui
Watson asupra comportamentului (şi am fi vorbit probabil de condiţionare bechtereviană, nu
pavloviană!).