Educarea și instruirea

copiilor noștri

O compilație de extrase din noile revelații dezvăluite de

Jacob Lorber (1800-1864)

Această carte ați primit-o gratuit, dați-o mai departe gratuit ...

1
 Prefață la ediția germană

Această compilație de texte este destinată tuturor părinților care, confruntați adesea cu
teorii contradictorii privind educația copiilor, sunt în căutarea unei adevărate învățături
originale a creștinismului cu privire la această întrebare. Ei pot găsi aici răspunsurile la
aproape toate întrebările lor, date de Domnul și Mântuitorul lor Iisus Cristos, așa cum au fost
transmise în noile revelații și în mai ales de scribul său, Jacob Lorber (1800-1864).
Aceste scrieri sunt destinate și tuturor celor care se recunosc ca fiind copii ai lui
Dumnezeu și care vor să fie luminați mai mult asupra educației lor proprii de către Tatăl lor
ceresc. Citind printre rânduri, ne putem recunoaște ca fiind copii ai lui Dumnezeu și putem
vedea calea divină în care Tatăl ceresc procedează la educația noastră.
Celor care înțeleg corespondențele, aceste texte vor fi utile și pentru educarea copiilor
lor spirituali, pe care îi creează zilnic cu gândurile, voința, sentimentele și acțiunile lor. Și
acești copii, copiii noștri spirituali, și ei vor să fie educați de noi, părinții lor spirituali.
Fie ca cel cel ce ține aceste scrieri în mână, să poată lua din aceste cuvinte divine
directivele care-i sunt potrivite pentru ca el să le urmeze și să le aplice în viață, pentru binele
copiiilor săi trupești și spirituali, precum și pentru binele întregii omeniri și slavei lui
Dumnezeu.

Prefață la ediția franceză

Extrasele din cărțile deja publicate în limba franceză, ca Marea Evanghelie a lui Ioan
sau Casa Domnului, sunt citate aici fără modificări, decât dacă a fost necesară corectarea unei
erori vădite de traducere. Celelalte traduceri au fost recitite și verificate cu atenție. Totuși
cititorul să știe că nici o traducere nu este perfectă.
Cititorul care poate să creadă în aceste revelații extraordinare va încerca o mare
bucurie să audă vocea Domnului, aici în problemele esențiale ale procreării și educării
copiilor. Un subiect cu atât mai important astăzi, când trăim într-o societate permisivă, în care
nu mai este pusă nici o constrângere în căutarea plăcerii carnale. Învățătura tradițională
creștină despre căsătorie și procreare este în mare măsură considerată depășită și chiar
contestată în biserici. Și nu este catastrofal să se permită ca tinerii să poată avea relații sexuale
foarte devreme – chiar prea devreme? Responsabilitatea adulților este mare în această
privință. Din fericire, nu toți tinerii cad în aceste capcane: Providența veghează!
În ceea ce privește Cât despre educația copiilor, lumea și rătăcește în tot felul de erori,
pentru că ea vrea să ignore ceea ce întotdeauna religia a indicat: că ființa umană nu are numai
un trup, ci și un suflet care este destinat să trăiască veșnic. Părinții și educatorii sunt cei care
trebuie să educe mai întâi acest suflet în copilărie și în adolescență. Pe parcursul acestor
pagini, o lumină puternică venită din ceruri luminează toate aceste chestiuni. Cine nu s-ar
putea bucura de ea?

TABLA DE MATERII

1 PROCREAREA UNEI FIINȚE UMANE ........................................................................... 6

1.1 Porunca castității ............................................................................................................... 6
1. 2 Gravitatea actului de procreație ....................................................................................... 6
1. 3 Motivația procreării ......................................................................................................... 7
1. 4 Scopul sacru al procreării ................................................................................................ 7
1. 5 Procreția justă a cărnii ..................................................................................................... 7
1. 6 Marea capacitate de procreație a omului ......................................................................... 8
1. 7 Risipa sentimentelor sexuale ale omului ......................................................................... 9
1. 8 Procreția spirituală în zorii omenirii ................................................................................ 9
1. 9 Procreția spirituală pe Saturn ......................................................................................... 10
1. 10 Procrearea spirituală pe Soare ...................................................................................... 10
1. 11 Consecințele desfrâului ................................................................................................ 11

2
1. 12 Procrearea dezordonată și procreația ordonată ............................................................ 12
1. 13 Formarea unui suflet uman .......................................................................................... 12
1. 14 Întruparea unui suflet al naturii .................................................................................... 13
1. 15 Întruparea unui suflet provenind din alte astre ............................................................. 13
2 DEZVOLTAREA FIINȚEI UMANE DE LA EMBRION PÂNĂ LA NAȘTERE ........... 14
2. 1 Dezvoltarea fructului procreării până la naștere ............................................................. 14
2. 2 Introducerea sufletului și a spiritului în făt ..................................................................... 16
2. 3 Introducerea spiritului în făt ............................................................................................ 18
2. 4 Dezvoltarea embrionului și nașterea ................................................................................ 19
2. 5 Introducerea spiritului la naștere ...................................................................................... 20
2. 6 Evitați orice contact sexual în timpul sarcinii .................................................................. 20
2. 7 Dormitul pe orizontală (pe paturi plate) este în detrimentul femeii însărcinate .............. 20
2. 8 Pe urmele naturii creaturilor anterioare la copii .............................................................. 20
2. 9 Asemănarea copiilor cu părinții ....................................................................................... 21
2. 10 Nașterea ......................................................................................................................... 21
2. 11 Originea petelor de naștere ............................................................................................ 23
2. 12 Noaptea spirituală a sufletului copilului ........................................................................ 24
2. 13 Neputința și slăbiciunea copilului .................................................................................. 24
2. 14 De unde vin copiii voștri? .............................................................................................. 24
3 ALIMENTAȚIA, BOLILE ȘI MOARTEA SUGARILOR ................................................ 25
3. 1 Alaptarea sugarului .......................................................................................................... 25
3. 2 Alăptarea și hrănirea sugarilor dificili ............................................................................. 25
3. 3 Posesia și moartea sugarilor din cauza unei alimentații nesănătoase .............................. 27
3. 4 Despre lăcomia la copii ................................................................................................... 28
3. 5 Sănătatea copiilor necesită o hrană moderată .................................................................. 28
3. 6 Hrana naturală și hrana spirituală a copiilor .................................................................... 28
3. 7 Posesia copiilor ................................................................................................................ 29
3. 8 Boli și posesia copiilor ..................................................................................................... 29
3. 9 Cauzele bolilor trupești ale copiilor ................................................................................. 30
3. 10 Desfrâul părinților, cauza bolilor la copii ...................................................................... 30
3. 11 Păcatele părinților și strămoșilor, cauze ale bolilor ereditare ........................................ 30
3. 12 Copii atinși de boli moștenite ........................................................................................ 31
3. 13 Unde merg copiii morți în copilărie .............................................................................. 31
3. 14 Cauza mortalității infantile ............................................................................................ 32
3. 15 Nostalgia unei mame pentru copilul ei mort ................................................................. 32
3. 16 Apariția copiilor morți în viața de apoi ......................................................................... 33
3. 17 Despre vaccinarea împotriva variolei ............................................................................ 33
3. 18 Despre viermii intestinali ............................................................................................... 34
4 IUBIRE ȘI ÎNȚELEPCIUNE ÎN EDUCAȚIA COPIILOR ................................................ 35
4. 1 Despre botezul copiilor mici ............................................................................................ 35
4. 2 Botezul copiilor și responsabilitatea părinților ................................................................ 36
4. 3 Femeia ca mamă .............................................................................................................. 36
4. 4 Educația începe în leagăn ................................................................................................ 37
4. 5 O femeie înțeleaptă are copii înțelepți ............................................................................. 37
4. 6 Iubirea maternă ................................................................................................................ 38
4. 7 Pentru intenția mamelor să-și educe copiii ...................................................................... 38
4. 8 Mame, vegheați și rugați-vă! ........................................................................................... 38
4. 9 A educa fără teamă de lume ............................................................................................. 39
4. 10 A educa fără a inspira frică sau teamă ........................................................................... 39
4. 11 Iubirea oarbă a părinților ............................................................................................... 40
4. 12 Adevărata iubire părintească ......................................................................................... 40
4. 13 Iubirea trebuie să fie forța motrice a educației .............................................................. 40
4. 14 Iubirea între copii și părinți ........................................................................................... 41
4. 15 Pilda despre prinț și copiii săi ........................................................................................ 41

3
4. 16 Deveniți ca niște copii ................................................................................................... 42
4. 17 Tatăl, mama și copilul ................................................................................................... 42
4. 18 Bărbatul ca tată .............................................................................................................. 43
4.19 Cum să aibă grijă de nevoile alor săi .............................................................................. 43
4. 20 Economie și griji pentru ai săi ....................................................................................... 44
4. 21 Iisus veghează asupra copiilor ....................................................................................... 44
4. 22 Copiii de părinți bogați .................................................................................................. 44
4. 23 Iubirea egoistă de proprii săi copii ................................................................................. 44
4. 24 Iubirea pentru copii ........................................................................................................ 45
4. 25 Adoptarea copiilor săraci ............................................................................................... 45
4. 26 Adoptați copii în loc să creșteți câini ............................................................................. 45
4. 27 Consecințele unei educații proaste ................................................................................. 46
4. 28 Educația orientată spre materie și consecințele ei .......................................................... 46
5 EDUCAȚIA COPIILOR ...................................................................................................... 47
5.1 Educația proastă și bună a sufletelor ................................................................................. 47
5. 2 Educația inimii trebuie să preceadă dezvoltarea intelectuală ........................................... 48
5.3 Educația copiilor la nubieni .............................................................................................. 48
5. 4 Educația rațiunii și a sufletului la nubieni ....................................................................... 48
5. 5 Educația inimii la copii .................................................................................................... 48
5. 6 Importanța răbdării în educația inimii .............................................................................. 49
5. 7 Cum să faceți educația inimii ........................................................................................... 49
5. 8 Ce trebuie să-i învățați pe copii ........................................................................................ 50
5. 9 Educația bună a copiilor ................................................................................................... 50
5. 10 Cunoașterea nu trebuie să fie un scop în sine ................................................................ 50
5. 11 Creierul deja deteriorat în corpul mamei ....................................................................... 51
5.12 Consecințele îndopării intelectuale pentru dezvoltarea creierului .................................. 51
5.13 Frumoasele facultăți ale sufletului compromise de o educație proastă .......................... 52
5.14 Facultatea imaginației ..................................................................................................... 52
5.15 Aptitudinile și talentele la copii ...................................................................................... 52
5.16 Educația trebuie adaptată fiecăruia ................................................................................. 53
5.17 Calitățile proprii copilăriei .............................................................................................. 53
5.18 Educația copiilor corupți ................................................................................................. 54
5.19 Stăpânirea copiilor nesupuși și răi .................................................................................. 54
5.20 Despre educația copiilor .................................................................................................. 56
5.21 Tendința spre egoism și lăcomie ..................................................................................... 57
6. ORDINEA ȘI DISCIPLINA ............................................................................................... 57
6. 1 Pedepsirea și pedeapsa corporală ..................................................................................... 57
6. 2 Despre pedepsirea copiilor și adolescenților .................................................................... 57
6. 3 Limitele pedepsei ............................................................................................................. 57
6. 4 Sfat pentru părinții prea aspri ........................................................................................... 58
6. 5 Despre părinții severi și părinții binevoitori .................................................................... 58
6. 6 Ascultare și supunere ....................................................................................................... 58
6. 7 Copiii trebuie să se supună și nu să se impună ................................................................ 58
6. 8 Ucenicia ascultării ............................................................................................................ 59
6. 9 Un sfat pentru ascultarea copiilor .................................................................................... 59
6. 10 Ascultarea este prima datorie a copiilor ......................................................................... 59
6. 11 Seriozitatea vieții ............................................................................................................ 60
6. 12 Sfaturi întemeietoare pentru părinți ............................................................................... 60
6. 13 Importanța acordului dintre tată și mamă privind educația copiilor .............................. 60
6. 14 Un sfat al Apostolului Pavel .......................................................................................... 60
6. 15 Să treziți iubirea și nu teama la copii ............................................................................. 61
6. 16 Educați-i pentru independență și libertate ...................................................................... 61
6. 17 Păstrați copiii într-o activitate justă ............................................................................... 62
6. 18 Niciun sistem tolerant .................................................................................................... 62

4
6. 19 Pedepsiți batjocura ......................................................................................................... 62
6. 20 Copiii sunt puternici în slăbiciunea lor .......................................................................... 62
6. 21 Un sfat important pentru educație .................................................................................. 63
7 ÎNVĂȚĂTURA RELIGIOASĂ ȘI MORALĂ A COPIILOR ............................................ 63
7. 1 Rolul părinților ................................................................................................................. 63
7. 2 Exersați iubirea, credința și voința ................................................................................... 63
7. 3 Învățați copiii prin cuvinte și fapte .................................................................................. 63
7. 4 Bolborosirea copiilor mici este plăcută Domnului .......................................................... 64
7. 5 Creșteți-vă copiii voștri în învățătura lui Iisus ................................................................. 64
7. 6 Învățați-i pe copiii voștri să-L cunoască pe Dumnezeu încă din cea mai fragedă
copilărie .................................................................................................................................. 64
7. 7 Ceremoniile religioase – un mijloc pentru copiii ca să-L afle pe Dumnezeu .................. 64
7. 8 Educația religioasă a copiilor ........................................................................................... 64
7. 9 Flecărelile lumești sunt o otravă pentru inima copiilor .................................................... 64
7. 10 Educația copiilor bogaților și săracilor .......................................................................... 65
7. 11 Supraestimarea copiilor .................................................................................................. 65
8. LUMINĂRI PEDAGOGICE .............................................................................................. 65
8. 1 Învățarea judicioasă a copiilor ..........................................................................................65
8. 2 Învățământul în școlile străvechi ale profeților ................................................................ 66
8. 3 Învățământul în școlile preoților Egiptului antic .............................................................. 66
8. 4 Educația înțeleaptă a copiilor ........................................................................................... 67
8. 5 Educația copiilor pe Soare ............................................................................................... 67
8. 6 Învățământul școlar pe Soare ........................................................................................... 68
8. 7 Voința liberă în educația copiilor ..................................................................................... 69
8. 8 Pedagogia îngerilor .......................................................................................................... 69
8. 9 Școlile lumii sunt nepotrivite pentru învățământul spiritual ............................................ 70
9. APĂRAȚI ȘI PROTEJAȚI PURITATEA MORAVURILOR (OBICEIURILOR) .......... 70
9. 1 Învățați cum să vă păziți bine de plăcerile cărnii ............................................................ 70
9. 2 Exersați sacrificiul de sine de la o vârstă fragedă ........................................................... 71
9. 3 Sentimentul de pudoare la copii ...................................................................................... 72
9. 4 Nu expuneți copiii voștri la pericolele excitațiilor .......................................................... 72
9. 5 Protejați-vă fetele ............................................................................................................. 72
9. 6 Pericolul de a te îndrăgosti ............................................................................................... 73
9. 7 Protejați puritatea și nevinovăția sufletelor copiilor ........................................................ 73
9. 8 Fete tinere de maturitate precoce ..................................................................................... 74
9. 9 Despre împingerea forței procreatoare la omul tânăr ....................................................... 74
9. 10 Protejarea copiilor de pericolele lumii ........................................................................... 74
10 SUPLIMENTE PRIVIND EDUCAȚIA COPIILOR ........................................................ 74
10.1 Conseil à un père de famille ........................................................................................... 74
10.2 "Mica oră" cotidiană ....................................................................................................... 75
10.3 Educația copiilor în ordinea divină ................................................................................. 77
10.4 Sfaturi pentru un tată și o mamă ..................................................................................... 78
10.5 Educația modernă și demonul jocului ............................................................................. 81
10.6 Jocuri de copii periculoase .............................................................................................. 84
10.7 Despre furie și îndărătnicie (încăpățânare) ..................................................................... 84
10.8 Faceți-i pe copii să postească după explozia lor de furie ................................................ 85
10.9 Natura și consecințele furiei ............................................................................................ 85
10.10 Despre ambiția la copii ................................................................................................. 88
10.11 Sfaturi educaționale pentru un copil devenit leneș și care nu se gândește decât la
plăcerile sale ........................................................................................................................... 89
11. DANSUL ȘI CONSECINȚELE SALE ............................................................................ 90
11.1 Pericolele dansului .......................................................................................................... 90
11.2 Dansul este un viciu ........................................................................................................ 91
11.3 Împotriva organizatorilor de baluri ................................................................................. 92

5
11.4 Balurile, capcane diabolice ale Satanei ........................................................................... 92
11.5 Pericolele balurilor .......................................................................................................... 93
11.12 Consecințele balurilor: posesiuni, boli și moarte .......................................................... 94
12 CĂTRE VÂRSTA ADULTĂ ............................................................................................ 95
12.1 Copiii trebuie să devină buni cetățeni ............................................................................. 95
12.2 Căsătoria și educația copiilor în împărăția milenară ....................................................... 95
12.3 Sfatul lui Iisus adresat tinerilor ....................................................................................... 95
12.4 Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta ................................................................................ 96
12.5 Sfaturi pentru educația băieților ...................................................................................... 99
12.6 Încăpățânare, furie și îngâmfare la fetele tinere ............................................................ 100
12.7 Sensul și datoria căsătoriei ............................................................................................ 101
12.8 Sfatul Domnului pentru căsătorie ................................................................................. 101
12.9 Vârsta pentru căsătorie ................................................................................................. 102
12.10 Ambiția socială în educație ........................................................................................ 102
12.11 Un exemplu de fete evlavioase și credincioase lui Dumnezeu ................................... 104
12.12 Sfatul pentru mamele copiilor rătăciți ........................................................................ 104
12.13 Sfaturi educaționale 1 ................................................................................................. 105
12.14 Sfaturi educaționale 2 ................................................................................................. 106
12.15 Sfaturi educaționale 3 ................................................................................................. 107
12.16 Sfaturi educaționale 4 ................................................................................................. 107
13 EXTRASE DIN SCRIERILE LUI EMMANUEL SWEDENBORG (1688-1772) ......... 107
13.1 Originea iubirii copiilor ................................................................................................ 107
13.2 Diferite constituții ale iubirii copiilor față de soții naturali și soții spirituali ............... 109
13.3 Retragerea inocenței copilărești și iubirea copiilor față de părinți ............................... 109
13.4 Numai spiritele bune și îngerii se apropie de toți copilașii ........................................... 110
13.5 Partea părinților în copil ................................................................................................ 110
13.6 Sfera iubirii copiilor ...................................................................................................... 111
13.7 Iubirea de copii și educația ........................................................................................... 111

1. PROCREAREA UNEI FIINȚE UMANE

1.1. Porunca castității

Respectă forța procreării în tine, precum și forța născătoare a femeii; pentru că vezi tu,
Dumnezeu, Domnul tău, a pus în tine această scânteie puternică, din iubirea Lui cea mai înaltă
și cea mai profundă. - Deci, nu folosi rău niciodată această forță sfântă de la Dumnezeu și n-o
risipi în mod inutil și atunci tu vei fi un factor de multiplicare constant al propriei tale vieți și
a vieții copiilor pe care tu îi vei naște.
(Soarele Spiritual, Vol. II, Cap. 48, 14)

1.2. Gravitatea actului de procreație

Dacă viața unui om nu este un simplu fleac, ci un lucru serios și sacru, atunci actul cu
atât mai mult prin care el se naște nu poate fi o bagatelă, ci doar un lucru serios și sacru.
Înțelege bine principiul și totul se va limpezi rapid de la sine!
Nu este vorba de senzațiile plăcute ale actului în sine care trebuie să-l motiveze, ci
doar faptul concepției unei ființe umane!
Dacă înțelegi aceasta, vei descoperi mai degrabă că senzațiile plăcute nu sunt decât un
fenomen accesoriu care face posibilă în natura cărnii lucrarea întrupării. Dacă acesta este
motivul esențial care te împinge, poți să acționezi și nu vei fi păcătos...
(Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol. III, Cap. 215, 1-3)

1.3. Motivația procreării

6
 Și acum se pune întrebarea: Când cineva comite actul procrearii, care este iubirea care
îl incită să săvârșească acest act? Este egoismul, sub imperiul căruia se deține orice căutare a
plăcerii simțurilor, sau iubirea divină, care vrea doar să implice pe alții în ceea ce are ea,
uitând complet de sine? V-ați gândit la asta? Vedeți voi, noi suntem deja pe pista care ne va
conduce la punctul esențial.
Să luăm exemplul a două persoane, prima efectuează actul procreator numai prin
voluptate carnală egoistă, cealaltă dimpotrivă efectuează actul cu un sentiment de iubire și
recunoștință de a putea oferi un fruct carnal partenerului său și de a avea favoarea să participe
la crearea unei noi vieți. Acum puneți-vă întrebarea, care dintre cei doi a păcătuit? Aici nu
este necesar să fii judecător pentru a vedea cine dintre cei doi este vinovat.
Pentru a înțelege bine acest lucru, trebuie să ne familiarizăm mai mult cu conceptul de
desfrâu. Ce este desfrâul și ce este castitatea? Castitatea este un sentiment lipsit de orice
aspect egoist personal, în timp ce desfrâul este acea stare de spirit în care omul nu are
considerație decât pentru el însuși și nu acționează decât pentru el însuși, uitând complet de
aproapele său, mai ales în ceea ce privește femeia.
Și mai ales în raporturile cele mai intime, egoismul devine desfrâul cel mai odios al
faptului că este vorba de a procrea o ființă umană. Și de ce? Motivul este foarte clar. Precum
fundația, precum sămânța, tot așa va fi și fructul. Dacă iubirea este divină, dacă castitatea este
sămânța, un fruct divin va fi produsul ei. Dar dacă este iubirea de sine, iubirea egoistă
libidinoasă, deci desfrâul care este sămânța, ce va putea fi fructul său?
(Soarele Spiritual, Vol. II, Cap. 80, 15-18)

1.4. Scopul sacru al procreării

Nu este omul punctul culminant al întregii Creații?! Dacă acest lucru este un fapt
incontestabil, poate fi actul procreator al unei ființe umane un act oarecare?
Procrearea animalelor este programată riguros și, prin urmare, nu poate fi realizată
decât într-o ordine riguroasă. În schimb procrearea umană este în întregime liberă; prin ea este
depozitată în embrion prima sămânță liberă din care trebuie să se nască o nouă ființă umană
liberă. Dar cum ar putea fi atins acest scop sacru dacă de la primul act, cel mai important, în
care cel mai înalt lucru este în joc, unde este vorba de a deveni punctul culminant al creației,
era permis ca el să se realizeze în cea mai mare lipsă de respect?
În adevăr, este vorba de o mare minune, este vorba de a procrea o ființă umană care
este destinată pentru o viață veșnică ca un fiu al lui Dumnezeu pentru a săvârși lucrări divine
împreună cu Dumnezeu! Ar trebui să se realizeze un astfel de act de procreare fără nicio
regulă? Oh cât de mioapă este rațiunea umană care se crede sănătoasă și care este totuși plină
de ulcere purulente!
Căsătoria se află pe primul plan al ordinii divine în care o ființă umană trebuie să fie
procreată pentru a fi aptă să se angajeze în ordinea evolutivă către sfere superioare! Căsătoria
este o unire liberă a două inimi, două suflete și a două spirite care într-o zi vor fuziona în
Mine, Domnul, ceea ce este scopul final al întregii existențe. Cum și când va trebui să se
împlinească aceasta, dacă prima condiție nu este realizată într-o căsătorie adevărată și bine
ordonată în care actul sacru al procreării va depozita sămânța sacră? Să înțeleagă cel ce vrea
să înțeleagă! Prin desfrâu, stricăciune diversă, adulter și prostituție a cărnii, nu se poate
procrea un fruct plăcut lui Dumnezeu! Toate acestea sunt păcat peste păcat! Căci Eu,
Dumnezeu Domnul, sunt ordinea absolută și nu pot admite că omul ca o coroană supremă a
creației Mele să fie procreat în mocirla mlaștinilor dezgustătoare ca niște broaște.
(Daruri ale Cerului, Vol. II, 10 iunie 1847, 12-19)

1.5. Procreția justă a cărnii

În ceea ce privește actul de procreare naturală pe care ființa umană îl are în comun cu
animalele, acesta, în general, nu poate fi schimbat, cu excepția cazurilor cu totul particulare

7
care se disting pe planul spiritual. Căci, prin actul procreării carnale așa cum există, nici
spiritul și nici sufletul nu sunt zămislite, ci doar un corp fizic, care va fi format mai întâi în
întregime în burta mamei înainte de a fi în stare să primească sufletul, care trebuie să fie și el
gata să primească spiritul; așa totul are motivația sa corectă, după o ordine potrivită.
Carnea dă naștere cărnii, sufletul dă naștere sufletului și spiritul dă naștere spiritului!...
Vezi: de aceea iubirea carnală – și actul de procreare care îi corespunde – este la fel de
justificată ca cea a spiritului și a sufletului atunci când se petrece în conformitate cu ordinea
Mea în vigoare din toate veșniciile.
Și totuși, dacă ea este contrară, atunci este un act de procreare a morții în loc de viață
și, prin urmare, semnifică un păcat grav, deoarece are ca efect faptul că viața sufletului și a
spiritului devine în ea minată și distrusă.
Înțelegeți bine tot ceea ce Eu v-am spus și acționați în consecință; atunci toate faptele
voastre de procreare vor fi drepte și Îmi vor fi plăcute Mie!
(Casa Domnului, Vol. II, Cap. 133, 8-9 și 21-23)

Vezi: astfel este ordinea Mea, conform căreia toate lucrurile au fost concepute! Dacă
tu dai naștere la creaturi care-ți sunt asemănătoare supunându-te acestei ordini conform căreia
Eu Însumi te-am creat și, într-un anume fel, te-am zămislit, atunci actul tău de procreare este
drept căci el corespunde ordinii unde Mă găsesc Eu Însumi.
Dar dacă tu procreezi orbește sau ca și cum ai fi atins de surzenie, atunci nu vei
zămisli, ci vei distruge numai ceea ce Eu am creat în vederea unei existențe libere pentru
totdeauna; aceasta este atunci împotriva Voinței Mele, care, așa cum am spus, are ca obiect
numai existența curată și hotărât determinată a fiecărei ființe create de Mine.
Faptul de a acționa împotriva voinței Mele este păcatul sau moartea ființei pe care Eu
am conceput-o.
Acesta este motivul pentru care zămislirea trebuie să aibă loc în conformitate cu
Ordinea Mea!
(Casa Domnului, Vol. II, Cap. 135, 15-18)

Primiți binecuvântarea Mea pentru Viața veșnică! Da-ți naștere fructelor veritabile și
vii ale iubirii pure! Fie ca trupul vostru să cunoască potolirea cărnii care este legată de păcat și
astfel vă veți comporta întotdeauna într-un mod drept și credincios înaintea Mea; dar cel care
caută plăcerea cărnii, o va hrăni dincolo de o măsură justă și va vrea s-o distreze prin tot felul
de voluptăți, va hrăni propriul său păcat și, prin voluptatea cărnii, se va acorda toate drepturile
morții.
De aceea, stăpâniți întotdeauna apetitul vostru, dacă nu a venit vremea să procreați un
fruct viu; dar dacă acest moment a sosit, chemați-Mă, ca să vă susțin când arătați un sacrificiu
păcatului, ca să nu cădeți și să rămâneți în grația Mea.
(Casa Domnului, Vol. II, Cap. 89, 3-4)

1.6. Marea capacitate de procreație a omului

(Domnul se adresează lui Lemec:) Vezi tu: dacă poligamia ar fi în conformitate cu

ordinea Mea, Eu aș fi creat trei sute șaizeci de femei și chiar mai multe pentru Adam – care
este prima ființă umană de pe Pământ care încă mai trăiește pe înălțimi la ora actuală și va trăi
încă mai mulți ani – pentru a putea face uz zilnic de capacitatea sa de procreație!
Dar vezi, Eu nu i-am dat lui decât o singură femeie și până acum Eu nu am dat decât
câte una pentru fiecare bărbat; reiese din aceasta că poți trage concluzia corectă că am destinat
o singură femeie bărbatului, în ciuda puterii sale mari de procreare.
În ceea ce privește aceasta din urmă, ea nu i-a fost dată ca să-l îndemne să procreeze
frecvent, ci numai să-l înzestreze cu o mare forță de procreație. Rezultă din aceasta că un
bărbat nu poate da naștere cu o femeie doar la câțiva copii, dar copii tot mai puternici, în timp
ce poligamia dă viață celor mai slabe și imature ființe care există.
Pentru că fiecare germene care nu a atins maturitatea deplină nu va da decât un fruct

8
rău sau chiar nici un fruct.
Este cu atât mai mult cazul unei ființe umane, având în vedere că este vorba de trezirea
fructului cel mai prețios.
Deci, dețineți o singură femeie și este pe deplin suficient ca ea să vă dea rod la fiecare
trei ani. - Mă înțelegi?
(Casa Domnului, Vol. III, Cap. 63, 10-15)

1.7. Risipa sentimentelor sexuale ale omului

(Lemec:) "Omul resimte în el nevoia de a avea nu numai una, ci mai multe femei, și
acest sentiment este insatisabil. Pentru că dacă are deja două sau trei femei sau chiar mai
multe care îi plac, și ajunge într-un loc în care există o sută de alte frumuseți, vezi tu, el simte
o dorință violentă de a și le apropia!
Dar, având în vedere că omul nu este propriul său creator și că Tu ești acela, de ce se
găsește acest instinct în el, care nu este conform ordinii Tale? Ființa umană nu și-ar putea da
totuși o tendință atât de periculoasă lui însuși?
Domnul răspunde: "Vezi tu, bogăția senzațiilor se poate compara cu cea a puterii de
procreare.
Sentimentul care se manifestă ca un puternic impuls sau instinct în inima omului este
de asemenea o capacitate bogată de procreare – totuși numai în spirit.
Dar dacă omul este înclinat spre plăceri senzuale și își risipește sămânța oriunde
merge, spune-Mi, o ființă asemănătoare, slăbit până la măduvă, poate da naștere unui fruct
bun, chiar cu o femeie fertilă, cu mijloace de procreare de care el a abuzat?
Vezi tu: nu va fi capabil! Pentru că mustul nu mai produce nici un suc spiritual.
Este același lucru cu bogăția senzațiilor: că omul își concentrează senzațiile sale în
inima lui și le întoarce către Mine; și când el va atinge maturitatea justă a forțelor sale, va găsi
în Mine Originea tuturor lucrurilor și, prin urmare, și a tuturor celor mai frumoase femei,
echivalentul absolut și cel mai satisfăcător care ar putea fi; datorită acestui sentiment plin de
forță, el va putea să-și iubească soția într-o măsură corectă și să nu râvnească la cea a
vecinului său.
Dar tu trebuie să știi acest lucru: în această lume, tot ce se găsește în ființa umană nu
este o investiție în vederea unui scop infinit de mare și veșnic; de aceea, nu ar trebui să se facă
o utilizare prostească a forțelor pe care le-a luat conștient în el și el trebuie să aștepte
maturitatea lor ca să se folosească de ele.
La fel cum fructele pământului se coc numai la lumina soarelui, forțele spirituale ale
omului nu ajung la maturitate decât la lumina Mea.
Acesta este motivul pentru care fiecare ființă umană ar trebui să-și îndrume forțele
către Mine; astfel, el va deveni o ființă perfect de matură și puternică, conform ordinii Mele.
Totuși, cel care nu o face singur este el însuși responsabil de moartea sa. Înțelegi tu aceste
cuvinte?
(Casa Domnului, Vol. III, Cap. 64, 9-18)

1.8. Procreția spirituală în zorii omenirii

În Biserica primară, care era Biserica Adamică, un astfel de act procreator era săvârșit
de oamenii de atunci – care erau în legătură continuă cu Cerurile – într-un mod mai mult
spiritual decât senzual.
Cu ocazia unui astfel de act, ambii soți erau pătrunși mai mult decât de obicei, de
spiritul divin, urmare căruia ei cădeau într-un somn fizic, se trezeau repede din acest somn
natural și deveneau apoi unul în spirit și, din acest motiv ei erau complet transportați în
Ceruri.
Numai acolo ei săvârșeau actul procreării; după care ei erau imediat separați și aduși
înapoi în corpul lor fizic, în lumea naturală.
Acesta este motivul pentru care atunci acest act era și numit să doarmă împreună sau

9
să se culce împreună. Dar, având în vedere că, cu timpul, din cauza plăcerilor lumești,
oamenii au devenit tot mai mult materiali și senzuali, ei au început să se apropie de femei fără
nici o pregătire spirituală în sfera lor naturală și, deci într-o manieră pur animală, și astfel ei n-
au mai căzut în acest somn natural, pentru a putea face spiritul liber.
Urmare acesteia și fructele, datorită acestei acțiuni, au devenit mult mai senzuale și
mult mai materiale; la fel cum cauza și chiar acțiunea care le-a produs au fost mult mai
senzuale și mult mai materiale.
(Soarele spiritual, vol. I, cap. 45, 10-11)

Avraam a avut un moștenitor într-un mod spiritual fără nici o legătură carnală (fizică).
Ioan a fost conceput în felul acesta, precum și Maria. Iar în timpurile vechi astfel de concepții
nu erau neobișnuite și mulți profeți au fost concepuți în acest fel. Această concepție este cu
siguranță concepția corectă și nu este rară dacă se produce încă astăzi, fără ca părinții s-o știe.
Este de fapt procreația cerească și nu se potrivește cu lumea. Dar și lumea este necesară
pentru ca mântuirea să fie posibilă. Ce rămâne atunci de făcut, dacă nu să lăsăm lumii
procrearea carnală și să lăsăm să subziste păcatul vechi alături de mântuirea completă, astfel
încât orice suflet captiv al naturii să poată găsi, într-un fel sau altul, o cale liberă spre
împărăția harului și a milei!
(Daruri ale Cerului, Vol. III, 29 mai 1847, 1-2)

1.9. Procreția spirituală pe Saturn

Dar cum are loc procrearea pe Saturn? - La fel cum s-ar fi putut întâmpla pe Pământ,
dacă omul nu s-ar fi abătut de la Mine înainte de al binecuvânta – numai prin iubire și voință
fermă. Dacă un bărbat pe Saturn dorește să procreeze, el se așează cu femeia încredințată lui
în fața bătrânului (Omul de pe Saturn este monogam, el nu are mai mult de o femeie).
Bătrânul îi binecuvântează în numele marelui Spirit. În acest moment, bărbatul și femeia cad
la pământ și îl roagă intens cu toată inima pe marele Spirit să le trezească lor un fruct viu.
După aceea, bărbatul își ia femeia în brațe, o strânge la piept și îi dă un sărut pe frunte,
un altul pe gură și un altul pe piept, apoi își pune mâna dreaptă pe corpul ei și o fixează cu
voința lui. Acesta este întregul act al procreației, în timp ce bărbatul și femeia se bucură de un
extaz ceresc care îi face foarte fericiți pentru o lungă perioadă de timp. Apoi cei doi soți se
aruncă din nou cu fața la pământ, mulțumesc marelui Spirit și în același timp îl invocă de la El
binecuvântarea pentru dezvoltarea fructului. Apoi ambii soți se întorc la bătrân și atunci
femeia primește binecuvântarea sa și numai apoi și propriul ei soț.
(Saturn, cap. 38, 13-16)

1.10. Procrearea spirituală pe Soare

Cum este dispusă viața morală aici1? Știți că acolo nici măcar nu se știe ce este
desfrâul. Deoarece, în primul rând, procrearea nu se întâmplă ca pe Pământ; ea este săvârșită
printr-o rugăciune comună și prin voința unită a iubirii care îi urmează și care nu este altceva
decât o uniune a binelui și adevărului sau o unire a luminii cu căldura, procreatorul fiind
asemănător luminii, iar co-procreatoarea – căldurii.
În această unire, soții încearcă cea mai mare desfătare, desfătare care nu are nimic de a
face cu voluptatea voastră a simțurilor, ci seamănă mai degrabă cu starea de spirit în care se
găsesc pe Pământ două ființe de sentiment egal, când ei se ocupă împreună de același bun și
același adevăr; totuși, trebuie să vă imaginați această stare de spirit crescută enorm în
intensitate.
Acesta este actul de procreare a oamenilor pe Soare, și mai ales pe această bandă. De
aceea acolo nu se produce niciodată această stare de nebunie în care omul de pe Pământ se
află uneori, în ceea ce se numește la voi starea de îndrăgostit, atât de dăunătoare din punct de

1
Pe banda centrală a Soarelui. (Nota Traducătorului Francez – NTF)
10
vedere moral, iar atracția reciprocă are ca bază exclusiv binele și adevărul.
(Soarele natural, cap. 23, 23-25)

Cum este săvârșită aici2 procrearea de acești mari oameni ai Soarelui? Dacă ați notat
cum derivă produsele din această regiune dintr-o origine triplă, vă va fi ușor să deduceți că și
pentru procreare va trebui să fie același lucru.
Se întâmplă astfel deci într-un mod triplu, dar nu în trei aspecte separate unul de altul,
ci mai degrabă în trei aspecte reunite într-o unitate. La aceasta veți întreba: Cum este posibil
acest lucru?
Și Eu vă răspund că acest lucru este perfect posibil, pentru că și la voi procrearea este
de asemenea triplă. Dar pe Pământ ea urmează o ordine inversă, procrearea carnală fiind
prima, urmată numai apoi inconștient pentru voi în cele mai multe cazuri, de procrearea
sufletului, apoi de cea a spiritului. În cazul oamenilor solari, dimpotrivă, trebuie remarcat
faptul că procrearea spirituală este prima, apoi vine cea a sufletului și, în cele din urmă, aceea
a trupului.
Cum se întâmplă deci procrearea spirituală? Prin cuvântul interior asupra cuvântul
interior. - Și cel al sufletului? Prin voință asupra voință. - Și cea a trupului? – Printr-o
îmbrățișare fraternă puternică. După această îmbrățișare, bărbatul suflă asupra femeii și, cu
aceasta, se săvârșește întregul act de procreare; pentru că ceea ce spune Ioan despre Cuvântul
făcându-se carne se săvârșește aici efectiv.
(Soarele natural, Cap. 71, 1-4)

1.11. Consecințele desfrâului

(Domnul:) În ceea ce privește castitatea cărnii și a existenței și adevăratei pudori

feciorelnice, nu este pe pământ niciun popor care să fie mai mult dedicat acestei virtuți ca
acești negri3 și niciunul care să cunoască mai puțin păcatul curviei, defrânării și adulterului
decât chiar acești negri.
Și aceasta este de cea mai mare importanță pentru viață; pentru că dacă oamenii albi
evitau acest păcat și nu practicau actul carnal numai ori de câte ori era necesar pentru a trezi
un fruct în uterul unei femei cinstite, Eu vă spun: nu ar fi unul printre voi care să nu fie cel
puțin un clarvăzător! Dar așa cum sunt obiceiurile printre voi, bărbatul ca și femeia pierd cel
mai bun al forțelor lor prin risipa adesea cotidiană a sucurilor vitale cele mai nobile a toate și
cel mai mult în afinitatea cu sufletul, care, dacă ar avea o rezervă suficientă, ar permite ca să
se acumuleze în suflet o lumină tot mai intensă!
Dimpotrivă, din această cauză, ei devin ființe lacome de plăcere, din ce în ce mai
leneșe și asemănătoare polipilor. Rareori capabile de o gândire limpede, ele sunt sfioase și
fricoase, foarte materiale, capricioase și nestatornice, egoiste, invidioase și geloase. Ele
înțeleg cu dificultate lucrurile spirituale, dacă nu chiar niciodată; pentru că imaginația lor nu
încetează niciodată să hoinărească printre atracțiile cărnii împuțite și nu mai este capabilă să
se ridice spre ceva superior și spiritual. Și dacă sunt unele dintre ele care, cel puțin în
momentele când dorința cărnii este absentă, aruncă din când în când o privire furișă spre cer,
îndată sosesc gânduri carnale, ca norii negri pe cer, care ascund atât de bine ceea ce este în cer
încât sufletul îl uită pur și simplu și imediat se aruncă din nou în mlaștina împuțită a înclinării
spre plăceri trupești!
Deseori, intențiile foarte bune pe care acești oameni le pot avea nu le servesc de obicei
la mare lucru. Aceștia sunt de cele mai multe ori asemănători porcilor care se grăbesc cu o
ardoare reînnoită fără încetare în cele mai respingătoare bălți de mocirlă și se rostogolesc
acolo cu tot trupul lor și câinilor care se întorc la ceea ce au vomitat și mănâncă din nou cu
lăcomie.
Și de aceea vă este spus cu tot adevărul că depravații și depravatele, adulterii și
stricații de toate felurile ale celor două sexe vor găsi cu greu, dacă nu chiar niciodată, intrarea
2
Pe cea de-a șaptea banda solară (NTF)
3
Nubieni în vremea lui Iisus, cf. Cap. 179 din Marea Evanghelie a lui Ioan, vol.IV.
11
împărăției Mele divine!
(Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol. IV, Cap. 230, 2-5)

1.12. Procrearea dezordonată și procreația ordonată

Prima voastră grijă trebuie să fie aceea că acest păcat să nu ia nicăieri rădăcină și
oamenii căsătoriți nu trebuie să facă decât ceea ce este absolut necesar pentru concepția unei
ființe umane!
Cel care își tulbură soția în timpul sarcinii strică fructul său din pântecele matern și
implementează acolo spiritul desfrâului; căci același spirit care împinge și incită soții la
legătura carnală dincolo de măsura naturală, trece apoi, întărit, în fructul lor.
De aceea, în concepția în sine, trebuie să avem grijă cu cel mai mare scrupul mai întâi
ca această concepție să nu aibă loc doar prin simpla înclinare spre plăceri trupești, ci prin
iubirea veritabilă și prin înclinația sufletului, și apoi ca femeia care a conceput să fie apoi
lăsată în pace timp de cel puțin șapte săptămâni după nașterea copilului!
Copiii concepuți în acest mod ordonat și care s-au dezvoltat fără să fie deranjați în
pântecele matern vor veni mai întâi pe lume cu un suflet desăvârșit, deoarece sufletul poate
avea grijă cu siguranță mult mai ușor de căminul său spiritual într-un organism perfect
constituit decât într-un altul care este corupt și care trebuie neîncetat îmbunătățit și reparat; și
în al doilea rând, el însuși este mult mai pur și mai limpede, pentru că nu este mânjit de spirite
pofticioase de desfrâul care adesea, după concepție, se introduc în fiecare zi, nu numai în
carnea dar și în sufletul embrionului.
Cât de ușor îi este unui astfel de suflet să-și ridice sentimentele sale către Dumnezeu,
precum Samuel, încă din cea mai fragedă pruncie, într-o iubire copilărească adevărată și de o
inocență perfectă! Și ce minunată schiță fondatoare a vieții, venind din adevărata profunzime
a sentimentelor, se imprimă astfel cu luminozitate și cu limpezime înaintea oricărei schițe
materiale în creierul tânăr și fraged, lumină datorită căreia copilul va înțelege la semnificația
lor justă și după importanța lor reală imaginile care vor veni mai târziu din lumea materială,
deoarece aceste imagini se vor planta pe un fond luminos și veridic și într-un fel vor fi mărite
și descompuse în diferitele lor elemente și, fiind pe deplin și complet luminate, vor deveni
pentru suflet transparente și ușor de înțeles.
Foarte curând, la astfel de copii, începe să se formeze o sferă exterioară de viață, ei
devin repede și lesne clarvăzători și tot ceea ce este în ordinea Mea începe să se plieze cu
voința lor. - Cum sunt, în comparație cu ei, copiii corupți încă din pântecele mamei? Eu vă
spun: deloc mai mult decât umbrele animate ale unei aparențe de viață! Și a cui este vina? La
ceea ce v-am arătat suficient până acum, efectelor înclinării spre plăceri trupești!
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. IV, cap. 231, 3-8)

1.13. Formarea unui suflet uman

Domnul explică discipolilor săi formarea unui suflet omenesc:

Tu ai văzut vulturul gigant punând stăpânire pe șacalul care răpusese mai înainte o
gazelă și apoi a zburat cu el în aer și l-a lăsat să cadă pe un teren stâncos, ceea ce a cauzat
moartea acestui animal de pradă, după care vulturul l-a prins din nou și l-a dus departe spre
sud, unde își are cuibul pe faleză. Ajuns acolo cu prada sa, el l-a lăsat din nou să cadă de la o
anumită înălțime, pentru că începea să-l împovăreze.
Dar această pradă, izbită de un zid stâncos, a căzut într-un defileu destul de adânc, în
care păstorii arabi își pasc turmele sărăcăcioase. Acești păstori au zărit curând că vulturul, un
dușman bine cunoscut al turmelor lor, cobora mereu mai jos în vale ca să-și caute prada
căzută în adâncuri.
Văzând aceasta, păstorii imediat și-au întins arcurile lor vizând vulturul continua să
coboare și când au estimat că era destul de jos, au tras în el săgețile lor ascuțite – și că cei trei
păstori au atins vulturul care a căzut mort în vale și a fost adus de păstori ca un veritabil
trofeu. Cât despre săracul șacal cu gazela lui, el încă zace între stânci unde a căzut în fundul

12
văii și nu va fi devorat decât în ceva timp de alte răpitoare.
Dar acum privește: acolo, în fața ușii, se află deja o formă umană ca cea a unui copil,
iar ea așteaptă să fie primită în uterul unei mame la o concepție viitoare! În spatele acestei
apariții a unui suflet, tu poți vedea o ființă de lumină: acesta este deja spiritul de dincolo de
acest suflet ce va trebui să vegheze ca acest suflet, la momentul firesc, să găsească adăpost în
pântecele unei mame la următoarea ocazie.
Vino să vezi cum, plecând de la aceste ultime trei suflete de animale deja puternic
împlinite – și care au avut bineînțeles mii de precursori – vine un suflet uman să se formeze.
Un copil de sex masculin va veni în lume cu acest suflet și, dacă este bine format, va
deveni un om mare. Blândețea gazelei va guverna inima lui, viclenia șacalului – inteligența sa,
iar forța uriașă a vulturului – rațiunea, curajul și voința lui. Caracterul său va fi în principal
războinic, dar el va fi temperat de inima și inteligența sa și va fi un om foarte util în orice
circumstanță. Dacă el devine un luptător, el va avea cu siguranță șansă datorită curajului său,
dar va putea fi și victima altor arme de război.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. X, cap.185, 1-6)

1.14. Întruparea unui suflet al naturii

Există două tipuri de ființe umane pe pământ. Unele, de cel mai bun tip, vin din cer la
origine; aceștia sunt copiii lui Dumnezeu. Ceilalți, de tipul cel mai rău, vin de pe acest
Pământ; sufletul lor, într-un fel, este o asamblare a multor particule mici de viață provenind
de la Satana și puse în masa globului terestru unde ele trec în regnul vegetal, apoi în regnul
animal unde, prin multe etape succesive, ajung la o anumită putere constituită din nenumărate
particule animate care, în cele din urmă, se încarnează în corpul unei femei, mai ales în
concepțiile care nu au fost binecuvântate de Dumnezeu, și intră în lume în același mod ca și
copiii luminii care vin din sfera spirituală a cerului.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol II, Cap. 169, 3)

Uită-te la bobul de grâu, o dată semănat, el trebuie să putrezească pentru ca germenul

blând să se poată ridica din mucegaiul său. Care relație este aici cu natura omului? Ce
comparație se poate stabili?
A semăna sămânța bună, vezi tu, corespunde primei naturi a omului! Este încarnarea
sufletului a cărui formare este desăvârșită și care locuiește, de preferință, în aerul acestei
regiuni intermediare a munților care se întind de la limita pădurilor până la zăpezile veșnice.
Când un suflet s-a constituit și a atins în aer consistența sa proprie, el coboară treptat
până la locuința oamenilor, își ia hrana într-un fel din aura eterică care înconjoară orice ființă
umană și rămâne acolo unde se simte atras, aproape de ființe care îi seamănă.
Când un cuplu se simte împins de natură să se împerecheze, acest suflet de natură
liberă care se găsește în apropierea aurei eterice a acestui cuplu, este informat de aceasta și
atras într-un fel de aura întărită a celor două entități împerechiate și astfel el pătrunde cu o
anumită insistență în fluxul omului care o va plasa într-un ou mic, ceea ce se numește
fecundare. Și de acolo, vezi tu, sufletul se comportă ca și sămânța semănată în pământ, el
trece prin toate etapele până la nașterea sa în lume, ca și sămânța din pământ până la
germinarea sa.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. II, cap. 216, 1-4)

1.15. Întruparea unui suflet provenind din alte astre

Dar pe aceste lumi4 mari, se găsesc la fel înțelepți care, în anumite momente s-ar putea
spune că întâlnesc spirite superioare prin care ei învață să cunoască mai bine pe Dumnezeu.
Se întâmplă uneori că unele dintre aceste ființe mai trezite să fie luate de dorința de a deveni
și ei copii ai lui Dumnezeu.
Căci în toate aceste lumi, înțelepții știu prin spiritele superioare care se descoperă lor
4
Corpuri celeste, altele decât Pământul. (NTF)
13
să există în spațiul vast al Creației o lume în care oamenii sunt copii ai lui Dumnezeu și că
este acolo și că un suflet al lumii lor, odată ce și-a pierdut trupul, poate intra din nou într-un
trup de carne, totuși în întregime grosolan. Și din momentul în care cineva își exprimă serios
dorința, i se prezintă prin meniu la tot ceea ce va trebui să se supună în această lume.
Mai întâi, sufletul este lipsit de orice amintire de starea lui anterioară de bunăstare,
astfel încât, atunci când se naște în noua lume, dintr-o femeie și cu un corp imperfect, el se
găsește într-o stare de inferioritate aproape animală și lipsită de conștiință și nu are nici cea
mai mică noțiune despre noua sa existență. Numai treptat, după un an probabil, o noua
conștiință să înceapă să se dezvolte din imagini, evenimente și impresii percepute de simțuri:
memoria recentă și amintirile recente primite sunt singurele indicatoare și singurele ajutoare
pe noua cale de viață pe acest pământ. Nici un spirit superior trimis de Dumnezeu nu vine să
călăuzească copilul către o cunoaștere superioară și mult mai profundă și numai părinții
trebuie să depună eforturi pentru a pune copilul pe drumul cel bun pe baza propriei lor
experiențe. Apoi, copilul trebuie să învețe multe, să înceapă să se determine de la sine, să
caute, să întrebe, el trebuie să cunoască frica, foamea, setea, durerea și lipsuri de tot felul, va
fi smerit până la ultimul moment și la sfârșitul unei astfel de vieți, este de obicei o boală lungă
și dureroasă, care va goni viața acestui om de carne.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol. III, Cap. 221, 3-10)

2. DEZVOLTAREA FIINȚEI UMANE DE LA EMBRION PÂNĂ LA NAȘTERE

2.1. Dezvoltarea fructului procreării până la naștere

În ceea ce privește actul material al procreării, acesta se distinge puțin sau deloc de cel
animal obișnuit; diferența există mai degrabă în interior.
Firește sufletul trebuie să existe în integralitatea sa deja înaintea actului generator,
adică el trebuie să reunească deja în el toate elementele specifice subtanțiale care inițial sunt
împrăștiate în tot universul și care au fost direcționate către el din toate părțile.
Un astfel de conglomerat complet de substanțe specifice constituie deja sufletul;
numai că acolo elementele specifice sunt încă amestecate între ele într-un mod atât de haotic,
că s-ar putea spune: sufletul, înainte de procreare, este o încâlceală, ca să spunem așa un nod
gordian, care trebuie mai întâi să fie dezlegat pentru a putea primi o formă. Ei bine,
dezlegarea acestui nod începe tocmai cu actul procreării; pentru că în acest moment chiar un
astfel de nod gordian animic este împlântat în corpul matern și închis într-un înveliș.
În interiorul acestui înveliș inteligențele corespunzătoare încep atunci să se
recunoască, să se apropie și să se sesizeze reciproc. Ele pot face aceasta datorită luminii pe
care le-o furnizează spiritele afectate acestei sarcini, lumină în care aceste inteligențe specifice
substanțiale se recunosc, se apropie, se sesizează și se leagă, și toate acestea prin efectul
constrângerii active a voinței acestor spirite cărora le este încredințată această sarcină. Or
aceste spirite sunt cele pe care voi le numiți "suflete păzitoare5" și există îngeri și îngeri mari,
care au și voce și influență într-o funcție asemănătoare.
Nu există nici o creatură umană care să nu fie păzită de cel puțin trei spirite
protectoare, doi îngeri și un alt înger foarte elevat, deasupra cărora veghează încă un al
șaptelea pe care voi îl cunoașteți bine deja!
Aceste spirite protectoare și acești îngeri sunt din momentul conceperii în permanență
în jurul sufletului nou-născut și au grijă fără întrerupere ca dezvoltarea lui să se desfășoare în
mod regulat și ordonat.
Odată ce sufletul a regăsit din nou în interiorul învelișului său forma umană, el
primește de la corpul matern elemente specifice care îi corespund; aceste elemente specifice
sunt folosite de suflet pentru a întări legăturile propriilor sale inteligențe.
Această lucrare împlinită, alte elemente specifice noi se varsă în corpul matern spre
locul noii creații umane; acestea sunt folosite la formarea nervilor, care începe deja. Nervii
sunt într-un anumit fel sfori sau cordoane care pot fi sesizate și trase de suflet pretutindeni,
5
Schutzgeister=înger păzitor, de asemenea, între ghilimelele din text. (NTF)
14
pentru a putea tocmai cu ajutorul acestor sfori sau cordoane să imprime orice mișcare posibilă
corpului care acum se construiește.
Atunci când nervii sunt gata, în componentele lor de bază și conexiunile lor, atunci se
varsă din nou elemente specifice. Acestea sunt folosite pentru formarea viscerelor, iar atunci
când viscerele principale s-au constituit deja în primele lor fundamente organice, ele sunt
imediat împreunate cu nervii principali.
După această lucrare, există din nou alte elemente specifice care sunt folosite pentru a
completa dezvoltarea viscerelor. Și cum majoritatea nervilor se întâlnesc mai cu seamă în cap
și mai ales în regiunea occipitală, unde sufletul are și el propriul său cap, cu formarea
viscerelor începe și cea a capului, care este imaginea cea mai reprezentativă a sufletului,
deoarece toată inteligența sufletului se concentrează în cap datorită radierii sufletului. Și ochii
fiind simbolul cel mai perfect al inteligenței, ei sunt capul și îndeosebi ochii care apar mai
întâi; căci în ochi curge și se amestecă inteligențele individuale ale sufletului și tocmai acest
amestec este cel ce formează facultatea vizuală naturală a sufletului, datorită căreia ea poate
contempla în ea însăși lumea exterioară.
Când sufletul, cu ajutorul puterii voinței spiritelor, a terminat această lucrare, el
primește din nou alte elemente specifice, care servesc la formarea a tot felul de părți ale
corpului uman. Dar aici nu este vorba de a face sau de a crea; pentru că lucrurile se fac de la
sine, numai să fie indicată calea conform ordinii. Astfel se procedează la formarea cărnii,
cartilajelor, mușchilor, tendoanelor și oaselor și totul se unește de la sine cu ceea ce este
îndeosebi asemănător lui. Totuși, această evoluție ar putea luaa o direcție greșită dacă spiritele
n-ar fi acolo pentru a prescrie calea cea bună elementelor specifice de inteligență cu forța lor
înțeleaptă de voință. Acest lucru toruși se întâmplă uneori când mama gravidă se îndreaptă în
starea ei de suflet în iad, unde desigur spiritele Mele bune și îngerii Mei buni nu își pot
exercita în întregime activitatea lor în favoarea ei. Consecința acestui rău este de obicei un
avort, sau uneori chiar sosirea unui vlăstar al iadului, pe care oamenii obișnuiți îl numesc un
„monstru mic“6 – de aceea se recomandă fiecărei mame să trăiască în timpul sarcinii în cel
mai virtuos mod creștin posibil.
Când sufletul s-a format, după cum s-a arătat mai înainte – cartilagiile, mușchii, oasele
și tendoanele – atunci își consacră grija ulterioară formării complete a extremităților
(membrelor) prin utilizarea adecuată și bine ordonată a elementelor specifice necesare
acestuia.
Când și această sarcină este terminată, sufletul se retrage în viscere și începe să pună
în acțiune mușchii inimii; această activitate cardiacă, combinată cu prezența unor umori
speciale foarte limpezi care sunt împinse prin diferitele vase, are ca efect deschiderea, ca să
spunem așa, a organelor și de a le face accesibile circulației.
Vasele de circulație în diferitele organe fiind astfel deschise, sufletul pune imediat
splina în acțiune; atunci începe producția de sânge care este condus în camerele inimii, de
unde este apoi împins în organele de-acum înainte deschise.
Când sângele și-a încheiat primul tur, stomacul este pus în activitate și duce la un
proces de fermentare mai intens a sucurilor nutritive conținute în acesta. Prin acest proces se
provoacă separarea elementelor specifice cele mai nobile, mult mai substanțiale față de
umorile mult mai grosiere, indigeste și mult mai bogate în mucus; acestea din urmă sunt
alungate din organismul nou format prin canalul natural de descărcare și de aceeași origine
este și lichidul conținut în buzunarul maternal, un lichid care nu este dintr-un anumit mod
nimic altceva decât excreentul copilului care trăiește deja corporal în organismul matern.
După ce acest fruct uman7 a petrecut cam trei luni de viață corporală în corpul matern,
sufletul a devenit liniștit, iar inima lui animică a ajuns deja la un anumit grad de soliditate.
Atunci, un spirit angelic procedează la introducerea, tocmai în inima sufletului, a unui spirit
veșnic închis într-un înveliș înșeptit; firește, nimeni nu trebuie să-și imagineze că este vorba
de un veliș natural, ci mai degrabă un înveliș spiritual care este mult mai robust și mult mai
rezistent decât un înveliș material; și fiecare se poate convinge de aceasta considerând multe
6
Ein "Wechselbalg" (și între ghilimelele din text)= un mic monstru, un demon mic. (NTF)
7
Subînțeles: ajuns la acest stadiu. (NTF)
15
lucruri deja din această lume, unde este mult mai ușor să spargi o închisoare materială decât o
închisoare spirituală.
Alegeți doi oameni, unul sărac și altul foarte bogat; apoi aduceți-l pe cel care este în
nevoie înaintea unui zid gros și spuneți-i să facă în el o trecere; el va lua un șpiț și un ciocan și
astfel va învinge rezistența zidului gros. Dar aduceți-l în schimb în față pe bogatul cu inima
înrăită, și veți vedea că nici șpițul, nici ciocanul și cu atât mai puțin rugăciunile nu vor fi
capabile să facă accesibilă inima bogatului; pentru că aceasta este legată de legături spirituale
pe care nici o putere pământească nu va reuși să le rupă. Numai Spiritul tuturor spiritelor
poate face asta!
După introducerea spiritului în inima sufletului maturația corpului este mult mai
rapidă, acțiune care este efectuată în anumite cazuri mult mai devreme, în altele mult mai
târziu și în multe altele doar cu trei zile înainte de nașterea, astfel încât nașterea poate avea
loc.
Când în sfârșit copilul vine pe lume, plămânii intră în activitate și nou-născutul începe
cu fiecare aspirație să asimileze din aer o cantitate enormă de elemente specifice care sunt
imediat folosite în formarea spiritul nervos și la întărirea sufletului, adică în ceea ce privește
ființa sa formală-substanțială. În schimb, în ceea ce privește hrana sa interioară specifică și de
inteligență8, ea o primește prin intermediul simțurilor corpului și toate acestea prin căile
ordinii prin grija spiritelor bune active din această sferă.
(Pământul și Luna, cap. 50, 2-11, cap. 51, 1-7 și 17)

2.2. Introducerea sufletului și a spiritului în făt

Vedeți, ființa umană este compusă dintr-un corp carnal care este de fapt un receptacul
în care se dezvoltă, cu ajutorul diferitelor organe, un suflet; pentru că procrearea singură
produce numai corpul carnal. Și numai în a șaptea lună de sarcină, când copilul în gestație
este deja dezvoltat în toate părțile sale datorită vieții vegetative a mamei fără să fi atins stadiul
maturității complete, în regiunea plexul solar se deschide o mică bulă invizibilă ochilor voștri,
care provine de la zămislitor și conține substanța sufletului, care atunci se răspândește în tot
organismul prin intermediul nervilor, transformă fluidul magnetic prezent în nervi în
substanța sa proprie, apoi se propagă cu viteza electrică în toate organele rămase și, în primul
rând, în mușchii inimii, ceea ce se întâmplă în general în a șaptea zi, iar la unii puțin mai
târziu.
Atunci inima începe încet să se umfle prin sosirea treptată a lichidului sufletului, iar
când inima este plină ca o baterie electrică, atunci ea se descarcă în artere printr-o cavitate
superioară. Acest lichid se împarte atunci între toate sucurile prezente, le împinge în toate
vasele, ceea ce împinge și sucurile deja prezente în vase, care sunt astfel refulate în vene și
prin vene din nou la inimă, și în acest timp inima va fi încărcată din nou și va trimite înapoi
din nou lichidele în circuit.
Și așa începe inima să bată și circulația sucurilor, iar puțin mai târziu cea a sângelui. Și
prin această circulație și acest schimb constant de sucuri, în special a sângelui, se alcătuiește
masa corpului carnal și se și consolidează prin substanțele conținute în sucurile cele mai fine,
structura electro-organică a sufletului. Și când stomacul va fi complet alcătuit și apt să
primească sucuri mai grosiere venind din corpul mamei, pentru a fortifica sucurile și sângele
în destinația lor, copilul va fi eliberat de legături nutritive în corpul mamei și va veni pe lume
înzestrat cu cele cinci simțuri naturale exterioare pentru a percepe lumea simțitor, sau mai
exact diferitele substanțe, și anume cele ale luminii, sunetului, gustului, mirosului și în fine a
sensibilității în general, toate acestea pentru a servi la formarea sufletul și, urmând nevoile
acesteia din urmă, să facă să crească corpul, ceea ce va dura încă mai mulți ani. Astfel, există
două ființe vii într-o singură persoană, o ființă materială mai întâi și în aceasta o ființă
substanțială.
Și acum notați bine – aproximativ trei zile înainte de naștere se formează în regiunea
8
Adică pentru dezvoltarea inteligenței sufletului. În text: was aber Spezifikal- und Intelligenzialnahrung betrifft,
atât de multe expresii care sunt neologisme și în germană. (NTF)
16
inimii, din substanța sufletului cea mai nobilă și cea mai solidă, o altă bulă mică, extrem de
fină, în care este depus un spirit care, odinioară a devenit rău, dar care, în ființa sa, este totuși
o scânteie a iubirii divine. Acest lucru se împlinește la toți copiii indiferent de sex. Acest spirit
este asexuat și numai cu timpul el dobândește (va dobândi) vreun caracter sexual, care se va
manifesta prin dorință.
Dar acest spirit este încă mort, ca atunci când a fost alungat din veșnicie în materie.
Sufletul dimpotrivă, ca entitate substanțial imponderabilă, simplă și indestructibilă, primește
hrana sa prin simțurile corpului și prin propriile sale simțuri9 care se dezvoltă treptat în
întregime – și care sunt: rațiunea asemănătoare urechilor, înțelegerea asemănătoare ochilor,
plăcerea impresiilor datorate sunetului și luminii asemănătoare gustului, percepția binelui și
răului asemănătoare mirosului și în fine conștiința vieții naturale în ea asemănătoare
sensibilității în general, această conștiință provenind din evoluția constantă a substanțelor pe
care le absoarbe; astfel sufletul devine apt să gândească și această facultate se datorează în
cele din urmă substanțelor cele mai fine care circulă în organele sufletului, aceste organe
corespunzând celor ale corpului.
Și chiar dacă sucurile circulând în corp au dezvoltat entitatea sufletului aducându-i din
exterior toate substanțele specifice, același spirit închis în mica bulă trebuie să fie hrănit prin
circulația substanțelor cele mai fine în organele sufletului până când ajunge la maturitate și
are forța de a-și sfărâma închisoarea, pentru a pătrunde treptat în toate organele sufletului – și
devine un al treilea om complet prin hrana venind de la judecata sufletului, ceea ce se produce
în felul următor: La fel ca trupul și sufletul, spiritul are organe corespunzătoare dar care sunt
spirituale – astfel senzația sau percepția, asemănătoare auzului și rațiunii; voința,
asemănătoare luminii și înțelegerii; capacității de a percepe tot ce este al lumii prin
corespondențe, asemănătoare gustului și plăcerii impresiilor datorate sunetului și luminii;
capacitatea de a discerne adevărul de fals, asemănătoare mirosului și percepției binelui și
răului; și, în final, iubirea care rezultă din toate acestea, asemănătoare sensibilității în general
și conștiinței vieții naturale.
La fel ca și în corpul uman, hrana trece prin toate organele sale, tot așa ca pentru suflet
și spirit. Dacă hrana este în general rea, totul va deveni rău și, prin urmare, și respingător.
Dacă dimpotrivă ea este bună, totul va deveni bun și acceptabil. Vedeți, acestea sunt relațiile
naturale care există între corp, suflet și spirit. Și acum se pune întrebarea: ce este o hrană bună
sau rea?
Vedeți voi, tot ceea ce este lumesc este rău, pentru că aceasta întoarce spiritul către
materie care este închisoarea spiritului, din care Eu Domnul am rupt-o ca s-o pun în inima
sufletului, pentru ca el să devină viu și să se poată purifica de tot ce este senzual și material,
ca să poată fi în sfârșit apt să primească viața care provine de la Mine. Dacă spiritul este
alimentat cu hrană proastă, el devine din nou lumesc, senzual și, în cele din urmă, material și
în consecință mort, așa cum era înainte de naștere.
Dar dacă se dă spiritului o hrană bună, adică voia Mea dezvăluită și medierea oferită
de lucrările mântuirii – sau iubirea Mea în plenitudinea ei datorită unei credințe vii – atunci se
va forma în inima spiritului o bulă nouă, spirituală, în care va fi depusă o scânteie pură a
iubirii Mele. Așa cum a fost conceperea sufletului și apoi de la ea cea a spiritului, acesta va fi
la fel cu această nouă concepție a altarului sacru. Atunci când ajunge la maturitate, această
dragoste sfântă va rupe legăturile devinite slabe în celula sa și se v-a răspândi în toate
organele spiritului, ca sângele în corp, sau substanțele mai fine în suflet, sau iubirea în spirit.
Această stare este numită nașterea nouă, iar introducerea celulei mici de viață – filiația10.
Dar vedeți voi, în același timp se produc alte nașteri, cele din iubiri infernale care erau
blocate într-o mulțime de bule mici depuse de iad în regiunea burții și organelor genitale și
aceasta deja în cursul procreării când aceasta a avut loc în unicul scop al satisfacției bestiale și
deci în păcat, acest parazit sosind chiar la ecloziune – ca omizile primăvara când soarele
devine mult mai cald – datorită căldurii iubirii Mele divine în spiritul ființei umane.

9
Die Sinne=simțurile, desemnează în acest text și organele de simț, așa cum o arată urmarea. (NTF)
10
Die Eingeburt, literalmente: "indigenat", pe care noi l-am tradus prin "filiație", cuvântul care exprimă cel mai
bine sensul său, deoarece această scânteie a iubirii divine ne face să devenim copii ai lui Dumnezeu. (NTF)
17
 Și vedeți, de acolo vin și ispitele, pentru că aceste spirite ale iadului nu pierd nici o
ocazie de a ataca și a influența viața sufletului. Și dacă persoana nu se opune cu voință și cu
forță acestui parazit, cu ajutorul spiritului iubirii nou-născute care vine de la Dumnezeu,
atunci acesta se infiltrează nerușinat în toate organele sufletului și se atașează ca niște lipitori
în locurile în care spiritul trebuie să pătrundă în suflet, împiedicând astfel sufletul să
primească viața care influențează spiritul și, prin el, și pe cea care influențează iubirea divină.
Când spiritul divin vede că nu mai are nici o posibilitate să se dezvolte, ca să primească
plenitudinea unei vieți noi venind de la Dumnezeu, se retrage din nou în celula sa inertă și, cu
ea iubirea Mea, care este Dumnezeu în om.
Și dacă se întâmplă acest lucru, ființa umană redevine pur naturală și la fel de senzuală
și este pierdut, pentru că nu știe ce s-a întâmplat în el, acest parazit corupând încet simțurile
sale, într-un mod plăcut la început, astfel încât ființa umană este apoi complet captivă și că nu
mai știe, nu mai vede, nu mai aude, nu mai simte, nu mai gustă și nu resimte nimic din ceea ce
este spirit.
(Daruri cerești Vol. III, 15 iunie 1840, 3-14, 15)

2.3. Introducerea spiritului în făt

Cu trei zile înainte de nașterea copilului, se formează în el o celulă mică, constituită

din cea mai nobilă și cea mai durabilă substanță a sufletului, care închide în ea un spirit care a
devenit rău odinioară, dar care are totuși în el o scânteie de iubire divină care îi dă, în primul
rând, posibilitatea de a se dezvolta pentru binele și, în al doilea rând, impulsul de a ajunge la
acesta.
Acum, dacă tu ai reflecta atât de puțin asupra ceea ce s-a spus, atunci trebuie să se
ivească în tine întrebarea următoare: dacă acest spirit este depus în această celulă mică numai
cu trei zile înainte de naștere, cine a format corpul copilului până acum?! Cine s-a îngrijit de
dezvoltarea sa interioară, de forma sa exterioară și de constituția sa ca ființă umană, pentru ca
cel puțin toate mijloacele să fie reunite pentru a crea o ființă umană în conformitate cu
vederile Mele?!
Vezi, aici îți voi răspunde:
Ai uitat că toate spiritele decăzute înlănțuite în materie constituie materia însăși?!
Cine formează copilul, de la începutul embrionului până în momentul menționat, care
precede nașterea? Vezi tu, acestea sunt tocmai aceleași particule de spirit care nu au nume,
care – într-un proces animic, condus de sufletul mamei – se activează la dezvoltarea,
construcția și organizarea corpului copilului, dezvoltare care are loc totuși ca într-o plantă sau
orice alt produs material, construcția materială luându-se după specificitatea particulelor.
Copilul înainte de naștere, are ca plantele o viață vegetativă simplă, fără intelect sau
conștiință. El este constituit de spirite după genul său ca fiecare animal în uterul mamei sale
sau în ou. Totuși, când timpul de eliberare din această lume interioară este aproape, pentru că
viața vegetativă a copilului nu mai este suficientă și că tocmai trebuie făcut pasul cel mare
care diferențiază ființa umană de animal, atunci este pus în acea mică celulă pentru
spiritualizarea viitoare, veritabilul Pulsator, Trezitor și Ațâțător, o scânteie din acest mare
spirit, care trebuie să conducă aici, în mic, pe copilul nou-născut ieșit din întunericul corpului
mamei, așa cum ție, fiule, îți place să spui: "de la noapte la lumină"!
Această scânteie11 a marelui spirit de lumină, care a căzut odinioară, păstrează desigur
în ea tendințe ale originii sale, deoarece calea oamenilor este întotdeauna aceeași, și anume să
avanseze de la rău spre bine. Și așa cum în spiritul mare căzut se găsea Scânteia iubirii Mele,
care a fost înțeleasă greșit de el și a fost folosită greșit, așa și în acest spirit mic12 căzut
odihnește aceeași rază a iubirii Mele veșnic indestructibilă și, cu ieșirea copilului nou-născut
și separarea sa de trupul mamei, începe pentru acest spirit propria sa viață (ca viață umană),

11
Să nu fie confundată cu scânteia iubirii divine în fraza următoare. Este vorba aici de spiritul mic căzut odată cu
Lucifer și care se încarnează în copilul mic. (NTF)
12
Textul folosește aici din nou cuvântul Funken, în cuvântul compus Geistesfunken=scânteie spirituală, dar pe
care îl traducem prin "spirit mic" pentru claritatea textului. (NTF)
18
cu confruntarea, ca și în spiritul lui Lucifer, între bine și rău, o viață care este doar rezultatul
luptei acestor două principii și tendințe antagoniste.
Și așa este asigurat scopul vieții și progresul spiritual, de la noapte la lumină!
(Misterele creației, 22, 4-11)

2.4. Dezvoltarea embrionului și nașterea

(Raphael spune): "Foarte bine, dacă este așa, ascultați-mă încă puțin! Tocmai v-am
explicat procrearea și formarea unei creaturi, fie în uterul unei mame existente, fie, așa cum se
întâmplă acum, așa cum apare și persistă pe o nouă planetă și chiar pe o insulă nou create de
pe o planetă deja veche, ceea ce nu va înceta niciodată să se producă din când în când.
Dar nu trebuie să transpunem acest exemplu la concepția și la formarea unei ființe
umane a acestui pământ: deși există multe lucruri asemănătoare, ele au o cauză foarte diferită!
Este adevărat că femeia speciei umane are deja și o substanță naturală în ea: dar când
concepția intervine în maniera cunoscută tuturor, o mică masă de substanță este bineînțeles
fertilizată și stimulată, dar ea este transportată ca o boabă de strugure desprinsă dintr-un
ciorchine în locul care trebuie să fie al ei și un suflet deja desăvârșit se unește ei apoi și se
îngrijește ceva timp de această boabă de viață până când substanța ei ajunge la punctul în care
ea însăși, fiind din ce în ce mai concentrată între timp, poate pătrunde în embrionul de o
consistență încă foarte fluidă, sarcină căreia sufletul i se consacră timp de două luni. Odată ce
a luat în posesie deplină embrionul în pântecele mamei, copilul prinde viață în mod sensibil și
apoi crește rapid până la dimensiunea normală.
Atâta timp cât nervii copilului de carne nu sunt pe deplin constituiți și activi, sufletul
lucrează conștiincios și cu cel mai mare zel pentru a organiza corpul în funcție de nevoile
sale: dar odată ce toți nervii sunt constituiți și spiritul care n-a încetat să se dezvolte în ei
funcționează într-un mod total ordonat, sufletul se dăruiește tot mai mult odihnei și sfârșește
prin a adormi complet în regiunea rinichilor. De-acum el nu mai este conștient deloc de sine,
ci se mulțumește să vegeteze, fără cea mai mică amintire a stării vechi a naturii în care era
gol. Doar la câteva săptămâni după naștere el începe treptat să se trezească, ceea ce se poate
remarca odată cu scăderea somnolenței: dar lui îi trebuie încă timp pentru a ajunge la vreo
formă de conștiință. Numai atunci când copilul intră în posesia limbajului o conștiință
adevărată este în curs de dezvoltare în suflet, totuși fără nici o amintire, căci acestea nu ar
servi la nimic pentru urmărirea dezvoltării superioare a sufletului.
Acum, sufletul, conținut în întregime în carne, nu vede și nu cunoaște nimic altceva
pentru moment, decât ceea ce simțurile corpului îi reprezintă și nu poate recunoaște nimic
altceva în sine pentru că el este și trebuie să fie aruncat în întuneric prin masa cărnii lui astfel
încât, de cele mai multe ori, el nu știe deloc că ar putea să existe prin el însuși și fără carne.
De foarte mult timp, el se simte perfect identic cu carnea și trebuie mult pentru a aduce un
suflet încarnat până la punctul în care acesta începe să se simtă și să se considere ca ceva în
sine, ceea ce este totuși de cea mai înaltă necesitate, pentru că altfel nu ar putea să închidă din
nou spiritul din el și, desigur, chiar mai puțin să-l trezească.
Numai atunci când spiritul începe să se trezească în suflet, când se face lumină puțin
câte puțin în el, el începe să se cunoască mai bine și să descopere adânc în interiorul lui chiar
și lucruri ascunse cu care, bineînțeles, încă nu știe deloc ce să facă.
Numai atunci când spiritul și lumina sa puternică sunt un fapt pe deplin împlinit în
suflet ca acesta să-și regăsească toată memoria, dar aceasta, bineînțeles, într-o lumină nouă
strălucitoare. Nu mai există atunci nici o eroare sau iluzie, ci doar un adevăr ceresc strălucitor,
iar sufletul însuși devine unul cu spiritul său divin și totul în el și în afară devine numai
bucurie și fericire!..."
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. IV, cap. 120, 14-19)

2.5. Introducerea spiritului la naștere

La nașterea copilului, atunci când mama dă naștere, germenul de viață eternă, această

19
mică scânteie al celui mai pur Spirit al lui Dumnezeu, este pus în inima sufletului și se
dezvoltă ca fructul în plantă, atunci când ea își abandonează floarea și începe să se întărească
și să se consolideze. Educația spiritului începe în inima sufletului atunci când corpul este
format, iar sufletul trebuie să se străduiască să încolțească în el spiritul.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol II, cap. 217, 5)

2.6. Evitați orice contact sexual în timpul sarcinii

(Cyrenius povestește:) Desigur, bărbatul spune soției sale: „Tu ai zămislit și ai nevoie
de-acum de liniște în timpul stabilit de Dumnezeu, pentru ca să nu dăuneze stării tale
binecuvântate și să nu-ți atragă suferințe inutile prin satisfacția neroditoare a cărnii tale."
(Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol. III, cap. 71, 2)

Când femeia a zămislit, ea trebuie să fie lăsată în pace pentru timpul rânduit de
Dumnezeu pentru natura femeii.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol. III, cap. 71, 12)

Cel care își tulbură soția în timpul sarcinii își strică fructul său din pântecele matern și
implementează acolo spiritul desfrâului; pentru că același spirit care împinge și incită soții la
legătura carnală dincolo de măsura naturală trece apoi, întărit, în fructul lor.
De aceea în concepția însăși, trebuie să avem grijă cu cel mai mare scrupul mai întâi
ca această concepție să nu fi avut loc pur și simplu prin înclinare spre plăceri senzuale, ci prin
iubirea veritabilă și înclinarea sufletului și apoi ca femeia care a zămislit să fie lăsată în pace,
cel puțin până la șapte săptămâni după ce naște!
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. IV, cap. 231, 4-5)

2.7. Dormitul pe orizontală (pe paturi plate) este în detrimentul femeii însărcinate

Însă dormitul pe paturi plate le dăunează cel mai mult femeilor însărcinate căci, mai
întâi, aceasta îl afectează pe copilul din pântece, care poate deveni infirm (deformat și slăbit),
şi, în al doilea rând, este, cel mai adesea, cauza naşterilor lor grele şi foarte dureroase. Vă
spun aceasta pentru sănătatea voastră! Cine va urma aceste sfaturi va simţi şi urmările lor
benefice asupra trupului.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. V, cap. 196, 8)

2.8. Pe urmele naturii creaturilor anterioare la copii

După cum voi ați auzit adesea în explicațiile Mele și ați înțeles bine, copiii puri ai
Pământului sunt constituiți, atât în sufletul lor și în trupul lor, din ansamblul tuturor
elementelor organice ale genezei acestui Pământ. Dovada este deja furnizată de marea
varietate de alimente pe care omul o dă corpului său, în timp ce un animal este mult mai
limitat în alegerea hranei sale. Pentru ca omul să poată aduce tuturor particulelor de
inteligență din care sufletul său este constituit, o hrană animică care le convine din alimentele
naturale pe care le absoarbe, lui îi este dat să-și tragă o hrană foarte variată din regnurile atât
animal și vegetal cât și mineral: pentru că substanța corpului sufletului este hrănită și
maturizată la fel ca trupul de carne, prin hrana naturală absorbită.
Totuși, aceasta depinde și din ce sferă de creaturi este izvorât mai cu seamă sufletul
anterior al omului pur al acestui Pământ. Și trebuie considerat și aici că, mai ales la copii,
sufletul continuă să poarte în el urme ale naturii creaturilor anterioare de la care a luat apoi
forma umană. Atunci când copilul primește de la început o bună educație, creatura primitivă
ia îndată în întregime formă umană și aceasta se întărește din ce în ce mai mult. Dar când
educația copilului este foarte neglijată, forma creaturii primitive ia din ce în ce mai mult
importanță în sufletul său și antrenează tot mai mult corpul deja constituit către forma
respectivei creaturi primitive, și asta se recunoaște fără greutate, la multe persoane grosolane,

20
formă care sigur domină în sufletul lor.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol. IV, Cap. 151, 7-8)

2.9. Asemănarea copiilor cu părinții

Eva a ieșit din corpul lui Adam cu trup și suflet. Și acest al doilea suflet a primit și el
un spirit nemuritor, astfel încât de la o ființă umană și un suflet au devenit doi și totuși sunt un
singur trup și un singur suflet.
O astfel de împărțire a sufletului se recunoaște ușor între părinți și copii. Căci sufletul
copiilor provine parțial din sufletul părinților, ceea ce dovedește asemănarea fiziologică a
copiilor cu părinții. Ceea ce este străin între ei rămâne străin și fiziologic deosebit față de
procreatori; în schimb, ceea ce provine de la procreatori, este asemănător procreatorilor și prin
aceasta părinții își recunosc copiii.
(Pământul și luna, Cap. 53, 4)

2.10. Nașterea

Nașterea este intrarea în discuție a unui suflet prizonier într-un corp uman pentru o
viață împreună în împărăția materiei. De la actul de procreare până la naștere, știința medicală
v-a dat mai multe explicații, dar nu a putut niciodată să descopere țesătorul misterios care
ordonează și țese toate firele și compune un ansamblu ordonat care apare în lume ca un mic
om și care, cu prima aspirație a aerului atmosferic, se leagă la un proces de progres continuu
și infinit la care este supusă toată materia și trebuie să rămână așa. Vedeți voi, Eu v-am spus
deja că, pe de altă parte, concepția este un act creator pentru care Eu vă acord anumite
drepturi care, în restul Creației, Îmi aparțin numai Mie. Și că zămislirea provine de la Mine și
nu din voința voastră, vă puteți da seama de ea în orice zi, deoarece starea de sarcină apare
când o vreau Eu, și nu când o vreți voi! Deja experiența ar trebui să vă arate că există un
motiv pentru care într-o familie există mulți copii, în timp ce în alta domnește sterilitatea
totală, ceea ce cauzează adesea multe griji în clasele superioare ale societății voastre, tocmai
unde mai mult de un posesor îngâmfat ar dori să aibă un moștenitor care să poată cheltui
bogățiile acumulate și să le risipească!
Chiar și în ceea ce privește sexul fiecărui copil – băiat sau fată – din nou Eu sunt cel
care are cel mai important cuvânt de spus, pentru că Eu știu cu competență toate schimbările
care se desfășoară după care nou-născutul este de un sex sau altul. Toate aceste remarci nu
sunt decât semne prin care Eu vreau să vă dovedesc că pretutindeni influența spirituală este
cea care determină rezultatele materiale.
Dacă acum ajungem la concepția însăși și urmărim cu atenție întregul parcurs de
dezvoltare a embrionului, Eu vreau să fac o comparație realizată prin grupul a trei cuvinte:
naștere, viață și moarte, iar această comparație este cea a unei plase de pescar care a fost
țesută înainte și după naștere, care este folosită pe durata vieții și că moartea apoi desface nod
cu nod și ochi cu ochi.
Vedeți voi, cercetările științifice au constatat că la orice început al embrionului se
manifestă două puncte legate de un fir delicat. Primul punct va deveni creierul, celălalt va
deveni inima, iar firul care le leagă va deveni coloana vertebrală.
Acestea sunt primele elemente ale plasei pescărești, al cărei orice început poate fi
reprezentat de două noduri legate printr-un fir și cu care este țesută apoi întraga plasă care, ca
țesut celular foarte complex, va uni și cuprinde orice organism uman.
Astfel că, plecând de la aceste două puncte microscopice se formează, pe de o parte,
toți nervii și, pe de altă parte, rețeaua de vase de sânge, artere, vene și capilare; primii
stimulează și însuflețesc, celelalte ca executori împlinesc lent munca lor de separare și
complementaritate în embrionul corpului uman în timpul gestației, aceasta cu ajutorul
inconștient al vieții materne, până în momentul în care viața maternă nu are nimic de a face cu
creșterea copilului care trebuie să-l nască și să-l expulzeze, încredințându-l unei direcții
superioare pentru creșterea și formarea sa ulterioară, împreună cu alte condiții și alte

21
influențe; pentru că prima viață inconștientă în uterul mamei este desigur fundamentală, este
începutul, dar nu poate fi scopul principal și nici un sfârșit în sine. Toate organele corpului
uman în timpul gestației sunt construite astfel încât, odată cu prima bătaie a inimii din
embrion, sufletul introdus în embrion poate să-și înceapă opera sa și să continue construcția
plasei, iar acest lucru cu mijloacele de care el dispune în corpul matern și cu elementele
suplimentare pe care le primește prin viața mamei. Și aceste elemente, după cum sunt bune și
normale sau inutilizabile, vor condiționa durata de viață a ființei ce va veni, suferințele și
bucuriile sale, unde alături de echilibrele fizice și echilibrele spirituale au de suferit, ceea ce
dovedește devenirea rasei umane și multiplicarea tuturor tipurilor de boli; pentru că
majoritatea acestor boli nu sunt rezultatul unor greșeli personale, ci al bolilor ereditare; iar
aceste boli sunt mari obstacole în calea dezvoltării spirituale în această lume, deoarece aceste
boli împiedică această dezvoltare să ajungă la termenul său, care adesea trebuie să fie
reportată în viața de apoi, unde totuși nu este atât de ușor să progresezi.
Când copilul a părăsit corpul matern și intră în cercul vieții planetare, viața lui este
(pentru început) pur vegetativă; pentru că instrumentele de care sufletul trebuie să se
folosească, cu timpul, pentru a-și exprima spre exterior viața sa interioară, sunt încă prea
delicate, nu pot suporta o acțiune spirituală și el trebuie să aștepte ca ochii, urechile și limba
să se obișnuiască să primească impresiile exterioare, să le transmită sufletului și să transmită
înapoi către exterior ceea ce sufletul, ca ființă spirituală, vrea să comunice altor ființe
spirituale.
Pentru nou-născut, laptele matern este prima lui hrană; acest lapte nu este numai
produsul glandelor care se găsesc pe pieptul mamei, ci și produsul iubirii, a iubirii materne
niciodată resimțită înainte care vede în sugar acest organism uman format în burta proprie a
mamei și care, odată cu laptele, dorește să continue dezvoltarea sa; și în curând alte elemente
și alți factori vor înlocui laptele matern.
Astfel, această viață vegetativă crește încet și toată această organizație corporală
devine treptat instrumentul sufletului care o locuiește; iar următoarele momente arată cum
sufletul, folosindu-se de instrumentele sale, începe încet parcursul său evolutiv în care, servit
de forțe care debordând de viață, el se manifestă prin mișcări vii, afecțiuni intense, cum ar fi
râsul sau plânsul, exercită mari eforturi și își manifestă dorințele preferate.
Și copilul crește, devenind fată sau băiat, dezvoltându-se urmând orientarea sexului
său; atunci educația completează ceea ce sufletul singur nu poate face; și începe viața
serioasă, presărată de greșeli și rătăciri, de dorințe neîmplinite și experiențe amare, în care
relațiile de familie, înclinațiile și evenimentele lumii întemeiază viața care va veni, că
circumstanțele mai târziu vor readuce din nou acolo de unde el provine.
Dacă ați observat bine o plasă de pescar, ați remarcat cu siguranță că plasa începe cu
ochiuri mari, care apoi se micșorează tot mai mult până când plasa se termină printr-un sac, de
unde cel mai mic pește nu poate scăpa. Ceea ce ați observat la plasă, se produce și la om de la
naștere. Astfel, în corpul matern ochiurile sunt mari, pentru că este vorba de a construi corpul
material, nimic nu filtrează ceea ce mama primește din exterior, totul va fi un bun comun între
mamă și copil.
Probleme serioase nu se pun încă, pentru că sufletul copilului (forțele vitale) are încă
mâinile legate și nu poate face ce vrea el, pentru că organele sale nu pot să-l asculte încă, mai
ales la început ele se dezvoltă doar puțin câte puțin. Cu cât această dezvoltare avansează mai
mult, cu atât mai mult sufletul se străduiește să atingă acea stare în care ar putea, parțial
independent de mamă, să ia hățurile în mână. Atunci ochiurile plasei se strâng din ce în ce
mai mult și nu mai lasă să treacă orice și reține orice pentru a-l utiliza la creșterea corpului
său, pentru că el devine un instrument perfect al sufletului, iar la sfârșit toate impresiile
materiale și spirituale îl conduc spre țel, la fel cum plasa pescarului îl ajută pe acesta să-și
câștige existența și să-și îndeplinească sarcina sa pământească.
Și astfel firele delicate țesute în embrion devin din ce în ce mai puternice, rețea lor mai
densă, formând noduri și ochiuri destul de rezistente pentru a suporta tot ceea ce va cădea
greu sau ușor, pe toată durata vieții, în această plasă a vieții și să o folosească pentru
edificarea individului spiritual.

22
 Suflul spiritual al Omnipotenței Mele, care penetrează totul, este forța care permite
embrionului să se dezvolte conform legilor stabilite. El este cel care introduce sufletul în
embrion și este forța capabilă să depășească toate obstacolele și care înzestrează puțin câte
puțin sufletul cu toate mijloacele pentru ca el să se poată exprima pentru binele său și binele
altora și să răspândească astfel iubirea și bucuria, de care și el se poate bucura. Pentru că
Împărăția Mea, de unde provin toate sufletele, este o împărăție de bucurie și de plăcere
spirituală, care, firește, nu va fi accesibile decât celor care vor poseda elementul esențial
(adică iubirea) ca să se simtă bine în această viitoare împărăție.
Dacă prima trezire a forței materne constă numai în două puncte minuscule legate
printr-un fir foarte delicat, în care un punct reprezintă viața spirituală, celălalt – viața
materială, iar firul nervos care le leagă reprezentând uniunea lor, același lucru se repetă în
viața de apoi. Și acolo sunt două puncte și un fir care le leagă; acestea sunt viața spirituală
care vine de la Mine și se întoarce la Mine și viața sufletului, aceste două vieți fiind legate
prin iubire și aspirând doar la un singur scop.
Și acolo există o plasă cu ochiuri mari și mici, care cuprinde totul și se micșorează din
ce în ce mai mult pentru a putea capta totul din ce în ce mai bine, pentru că și acolo, după
nașterea trupului aici, să fie cu atât mai ușor o naștere nouă, nașterea spirituală, în care un
corp spiritual eteric trebuie să îmbrace un suflet perfect, al cărui început consta din două
puncte în corpul matern și care poate reînnoi în altă lume nașterea sa spirituală și să o facă să
urmeze o viață spirituală veșnică, pentru mântuirea sa proprie și victoria sa asupra materiei, ca
progenitura Mea, fiind ieșită din Mine și trebuind să revină la Mine! Amin!
(primită de Gottfried Mayerhoffer la 6.11.1876, publicată în Heil und Diätwincke
(1895), pag. 120-124)

2.11. Originea petelor de naștere

După introducerea spiritului în inima sufletului, acțiune care începe în unele cazuri
mai devreme, în altele mai târziu, și în multe altele doar cu trei zile înainte de naștere,
procesul de maturizare a trupului este mult mai rapid, astfel încât nașterea poate avea loc.
În această perioadă trebuie ca mama să se păzească cum nu se poate mai mult de orice
excitație și de orice dorință materială; pentru că aceste dorințe și excitații provin cel mai mult
din iad și în momentul când mama se găsește într-o astfel de stare de excitație ea se
emoționează și în același punct corespunzător este însemnat sufletul din partea spiritului care
a fost depus în ea, spirit care, ca polaritate contrară, intră prin repercusiune în stare de
excitație; dar această însemnare a sufletului se reproduce apoi și pe corp. Și aceasta este cauza
așa-numitelor semne de naștere13 ale copiilor.
Că acest semn apare doar local și ocupă un spațiu destul de mic și nu se extinde inițial
la întregul suflet și apoi la întregul corp, se datorează acțiunii spiritelor; căci dacă nu s-ar
întâmpla așa ceva, o astfel de atingere imprudentă, urmată de o însemnare totală din partea
iadului, ar putea avea drept consecință ruina completă a sufletului și, ca urmare, moartea
trupului, ceea ce este tocmai scopul căutat de iad.
De aceea este prudent ca fiecare să se ferească cel puțin de persoanele care poartă pe
trup semne asemănătoare dar mult mai considerabile în număr și mărime; deoarece nu este
neobișnuit ca într-o astfel de ființă elementele infernale specifice să se trezească mai mult sau
mai puțin; și odată ce acestea au fost trezite, atunci acel individ care poartă pe corp mai multe
semne notabile de acest fel, devine adesea rău într-un domeniu sau altul al vieții. Astfel de
oameni, fie nu cred în nimic, fie sunt înclinați spre desfrâu, fie sunt calomniatori, și în această
privință poate avea valoare aici și avertismentul: "Să nu aveți încredere în cine este
însemnat!"; căci iadul însemnează tot ceea ce dă, pentru că să nu poată fi îndepărtat de la el și
ca să poată pretindă ce recunoaște ca fiind al lui, odată ce termenul a trecut.
În acest caz este aproape ca în lume. Oamenii care sunt din cer fac parte și ei din ceea
ce au fraților și surorilor lor, fără peceți și fără recunoașterea datoriilor, pentru că ei dau ca să
nu mai ia înapoi – astfel încât să nu aibă loc niciodată un proces.
13
Semn de naștere, sau de poftă, sau nev, sau, de asemenea, pată de vin. (NTF)
23
 Oamenii lumii dau și ei, dar niciodată fără recunoașterea datoriei și garanției, pentru
ca, venind scadența, ei să poată lua înapoi ceea ce au dat; iar dacă debitorii nu pot restitui ceea
ce au primit, există o plângere și un proces, – și asta este infernal, pentru că iadul face veșnic
presiuni și urmărire în justiție.
Cu toate acestea, voi nu trebuie să luați în considerare prea rigid aceste semne din
naștere, deoarece dacă există puține și de mică importanță, și sunt doar câteva și în majoritatea
cazurilor deloc față de explicația dată mai devreme. După cum vi s-a spus mai înainte,
spiritele protectoare cărora li se încredințează astfel de sarcini împiedică iadul în încercările
lui rele și chiar când un copil în timpul luptei spiritelor bune cu cele rele sfârșește prin a suferi
câteva semne, este vorba întotdeauna de semne (stigmate) care sunt fără consecințe, pentru
motivul că elementele specifice infernale au fost deja îndepărtate.
Aici, un psiholog ar putea întreba desigur: „Dar cum poate Domnul, dacă într-adevăr
el este Domnul, cu nenumărate Sale legiuni de spirite angelicele toate armate cu toată puterea
și înțelepciunea, să tolereze ca abominabilul infern să comită o astfel de infamie în
detrimentul fructului foarte nevinovat din corpul matern? Aceasta este contrară întregii
înțelepciuni și evocă teribil neputința!"
Dar la aceasta Eu răspund: „Să fie dat fiecăruia ceea ce i se cuvine! Lăsați neghina să
crească cu grâul până la vremea recoltei; când va veni acest moment se va separa în mod
scrupulos ceea ce este din cer de ceea ce face parte din iad, cerescul va fi recondus la cer, în
timp ce este infernal va fi atribuit din nou iadului. Și din cauza aceasta niciun suflet nu va fi
pierdut, fie că ar trebui să poarte chiar și o mie de semne infernale, deoarece acestea vor fi
luate de la el ca să fie restituite iadului. Dar totul va depinde de efortul pe care sufletul, prin
exersarea umilinței, îl va consacra eliberării spiritului său. A reușit să-l elibereze, atunci și
acesta va fi complet liber prin el; și dacă nu a reușit să-l elibereze, el va rămâne prizonier atât
timp cât spiritul nu-și va fi pierdut învelișul înșeptit și nu va deveni una cu el.
(Pământul și Luna P. 51, 7-16)

2.12. Noaptea spirituală a sufletului copilului

Când un copil vine pe lume, sufletul lui este în întuneric, adică în noapte. Dar copilul
crește, primește tot felul de lecții și devine din ce în ce mai versat în tot felul de lucruri, iar
aceasta este seara, adică începe amurgul sufletului, potrivit corespondenței cu seara.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. I, cap. 157, 11)

2.13. Neputința și slăbiciunea copilului

Dar în voi, oamenii, se află infinitul, doar că nu este revelat. De aceea, când vine pe
lume, copilul nu ştie şi nu poate face absolut nimic (este complet neajutorat), aflându-se mult
sub nivelul unui animal nou-născut al oricărei specii.
Dar tocmai pentru că este atât de gol, de slab şi total neajutorat, abia conştient, aproape
ca un polip de pe fundul mării, ca un vas complet gol, el poate urca pană la cea mai înaltă
conştiinţă divină şi poate atinge desăvârşirea!
(Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol. III, cap. 178, 12-13)

2.14. De unde vin copiii voștri?

(Apostolul Ioan îi întreabă pe vizitatori:)

Știți de unde provin fiii voștri? Știți unde a stat principiul lor spiritual și animic înainte
de a fi aduși în Lume de soțiile voastre? Voi spuneți: "Aceasta noi nu știm deloc." Dar eu,
Ioan, vă pun o altă întrebare și cu asta vă frământați puțin: Cum recunoașteți copiii voștri
născuți ca ai voștri? Și cum vă recunosc copiii ca părinți ai lor? Această întrebare ar trebui să
vă dea deja o indicație destul de clară. Într-adevăr, nu este iubirea cea care vă dă copiii? Nu-i
primim noi în iubire?
Vedeți, atunci când copilul se naște, mama și tatăl îl înconjoară imediat cu cea mai

24
tandră iubire: acesta este deja primul botez. Și chiar dacă copilul nu are încă un nume, are
inscripționat totuși un semn arzător în inima părinților, semn care nu poate fi șters. Acest
semn nu este altul decât iubirea. Prin această iubire, recunoașterea reciprocă se mărește și
cunoașterea crește din ce în ce mai mult și devine cu timpul atât de intimă, atât de tare și atât
de puternică încât v-ați recunoaște copiii voștri în orice loc, iar copilul ar fi în măsură să vă
recunoască tot la fel de bine, mai ales dacă ar trebui să fie într-o încurcătură oarecare.
Și vedeți, în copiii voștri, ați învățat să cunoașteți întotdeauna pe calea iubirii, o lume
mult mai minunată cum nu este aceasta de acum și că acum o călcăm cu picioarele noastre și
nu veți uita atât de ușor semnul recunoașterii și nu-l veți lăsa să se stingă în inimile voastre.
(Soarele Spiritual, Vol II, Cap. 14, 26-31)

3. ALIMENTAȚIA, BOLILE ȘI MOARTEA SUGARILOR

3.1. Alaptarea sugarului

Natura omului este ca un sugar, pe care nimic nu-l hrăneşte mai bine decât sânul
mamei sale. Acei copii care au primit multă vreme hrana de la pieptul unei mame puternice –
dacă aceasta este firește sănătoasă şi cinstită ca o Evă – cresc ca nişte uriaşi, atât de puternici
că nici lupta cu un leu nu-i va mai putea obosi.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol. III, cap. 211, 6)

Pentru noul-născut, laptele matern este prima lui hrană; acest lapte nu este numai
produsul glandelor care se află în pieptul mamei, ci și produsul iubirii, a iubirii materne
niciodată resimțită înainte, care vede în sugar acest organism uman format în burta proprie a
mamei și care, odată cu laptele, dorește să continue dezvoltarea lui; în curând alte elemente și
alți factori vor înlocui laptele matern.
(Heil und Diätwincke, pg. 122)

Dacă mama doreşte să consume alimente interzise de Legea lui Moise, atunci ea nu
trebuie să-şi alăpteze copilul, ci să-l dea la alăptat unei femei a cărei hrană va fi pură, căci în
caz contrar, acea mamă îi va face mult rău copilului ei.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. I, cap. 242, 6)

(Sfatul lui Isus către o mamă tânără, la Cana în Galileea:) „Tu să ai grijă de-acum
înainte! Atunci când eşti tulburată de ceva, şi ai un copil de ţâţă, nu-l lăsa să sugă până când
nu te vei fi liniştit complet! Căci odată cu laptele de mamă pot pătrunde tot felul de rele în
trupul şi chiar şi în sufletul copilului. Ţine minte lucrul acesta!”
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. VI, cap. 80, 8)

3.2. Alăptarea și hrănirea sugarilor dificili

Dacă încă de la o vârstă foarte fragedă (din leagăn), părinţilor le devine evident faptul
că progenitura lor are o sensibilitate excesivă, fiind cu uşurinţă iritat de influenţele din jur, ei
trebuie să-l obişnuiască să se hrănească cu alimente care nu încălzesc sângele, ci dimpotrivă,
îl răcoresc uşor.
Dacă mama îşi alăptează copilul, ea trebuie să se abţină de la orice fel de băuturi
alcoolice, dar şi de la orice fel de emoţii negative, cum sunt iritarea sau mânia, pentru a nu
acumula astfel în piept acele elemente care ţin de natura Spiritului Focului14. În plus, ea
trebuie să evite alimente și băuturi care produc o cantitate mai mare de bilă sau care trezește la
prea multă activitate pe cea deja produsă.
Anumite tipuri de legume, cum este fasolea și boabele, nu se recomandă deloc unei
asemenea mame. În schimb, ea poate să mănânce cantităţi moderate de supă de carne, carne la
grătar (provenită însă numai de la animale curate), prăjituri de grâu, de secară şi de porumb,
14
Spiritul furiei, subiect al acestui capitol. (NTF)
25
de orz şi orez, fierte însă în apă sau lapte nu prea gras (nu în lapte integral).
Dacă mama nu îşi alăptează personal copilul, ci apelează la serviciile unei doici (lucru
care, apropo, nu este deloc recomandabil), ea trebuie mai întâi să se intereseze ce fel de
persoană este aceasta, dacă are un suflet bun şi blând, şi să-i impună aceeaşi dietă, să îşi
controleze emoţiile şi să respecte aceleaşi indicaţii pe care le-am recomandat mai sus pentru
mama adevărată.
În cazul în care copilul este alăptat (de mamă sau de doică), el trebuie înţărcat de la
sân de îndată ce îi ies dinţii. Odată cu dinţii începe şi dezvoltarea memoriei. Totuși pentru un
asemenea copil cel mai bun lucru ar fi creșterea lui fără ajutorul sânului.
Cea mai bună hrană pentru copilul care arată de mic înclinaţii rele (copilul cu ”sânge
cald”) este terciul de grâu fiert amestecat cu miere. Foarte bună este şi apa în care a fiert
orzul, amestecată de miere. Încă şi mai bune sunt smochinele şi roşcovele (pâinea sfântului
Ioan).
În cazul unora dintre copii, cu vârste ceva mai mari, se recomandă de asemenea supa
diluată de linte.
Laptele de origine animală nu este recomandabil, deoarece animalele adesea nu sunt
sănătoase și, prin urmare, nu pot furniza lapte sănătos, ceea ce se întâmplă de obicei în timpul
iernii. Pe de altă parte, animalele în sine pot fi sangvine și cu temperament impulsiv, iar
laptele lor ar fi foarte rău pentru un astfel de copil cu acelaşi tip de temperament - sangvin și
irascibil; numai de la unu la doi ani se poate da acestor copii lapte slab și îndoit cu apă.
Dimpotrivă, mănâncând din când în când fructe roșii nu le va face rău, deoarece
fructele, în special merele bune sau perele de bună calitate, sunt cum nu se poate mai apte
pentru purificarea și calmarea sângelui.
Când acești copii au crescut până la a putea merge și vorbi, ar fi bine să-i ținem
ocupați cu tot felul de jocuri liniștitoare și, în același timp, utile și adecvate pentru a înălța
sufletul lor de copil. În plus, trebuie să fim atenți neîncetat la faptul că acești copii nu se
excită niciodată prea mult, fie prin mișcare sau chiar mai puțin datorită emoțiilor puternice.
Este necesar să se evite tot ceea ce ar putea să-i irite, chiar și numai puțin.
Copiii nervoşi sau temperamentali nu trebuie să fie hrăniţi cu carne până când le ies
noii dinţi. Dacă mănâncă prematur carne, sângele lor devine extrem de excitat, carnea capătă
ţesuturi adipoase, iar glandele sunt invadate de flegmă, factori care favorizează apariţia multor
boli.
Dacă totuşi observaţi că cei mici au ieşiri nervoase, nu trebuie să ezitaţi nici o clipă să
le aplicaţi pedeapsa cuvenită. Foarte benefică este de pildă interdicţia de a lua masa, căci
nimic nu vindecă mai repede furia ca foamea. Flămânzii nu fac niciodată revoluţii; în schimb,
în oamenii întotdeauna sătui nu poţi avea niciodată pe deplin încredere.
Dacă trebuie într-adevăr pedepsiţi, este bine să li se explice copiilor că Tatăl Ceresc nu
le-a trimis pâinea cea de toate zilele deoarece au fost neascultători. Dacă se vor cuminţi şi îl
vor ruga pe Tatăl să le trimită pâinea, acesta le va permite părinţilor să-i dea ceva de mâncare.
Copiii devin astfel conştienţi de mici de prezenţa Tatălui Ceresc şi se obişnuiesc încă de la cea
mai fragedă vârstă cu ideea că depind întru totul de Acesta şi că El poate ierta toate faptele,
inclusiv cele rele.
"În cazul în care copiii se cuminţesc cu adevărat, părinţii nu trebuie să uite să le
explice – pe înţelesul lor – cât de mulţumit este Tatăl Ceresc de comportamentul lor, care le
strigă dimineaţa, la prânz şi seara: „Lăsaţi-i pe copilaşii aceştia dragi să vină la Mine!”
Astfel educaţi, copiii nu vor avea probleme majore mai târziu în viaţă. Dacă nu sunt
ghidaţi de mici, ulterior va fi mult mai dificil pentru ei să fie direcţionaţi pe calea cea bună, iar
vechiul proverb se va împlini: „Copacul bătrân nu se mai apleacă decât pe timp de furtună sau
de la trăsnet”, dar în aceste cazuri rar arborele iese fără vătămări.
După ce copiii cresc şi devin conştienţi de sine, arătând totuşi din când în când semne
de iritabilitate exagerată, este bine să li se recomande să ducă o viaţă cât mai moderată cu
putinţă, să se culce şi să se trezească devreme, şi să se abţină pe perioade cât mai lungi de la
băuturile alcoolice şi de la alimentaţia bazată pe carnea animalelor impure. De asemenea, nu
se recomandă ca ei să viziteze locurile de distracţie, mai ales cele în care se practică dansuri şi

26
jocuri de noroc. Aceste locuri trebuie evitate de aceste firi înfierbântate perioade lungi de
timp, uneori chiar permanent.
În plus, se recomandă ca aceşti indivizi (de ambele sexe) să se căsătorească de
timpuriu, căci libidoul lor este mult mai puternic decât cel al unui om obişnuit. Dar cel mai
importantă recomandare este ca aceşti oameni să se roage cât mai des şi să citească lucrări
spirituale. Acestea le vor întări sufletele şi le vor slăbi cătuşele în care le-au prins spiritele
necurate. Spiritele lor nu vor fi însă cu adevărat libere decât atunci când vor cunoaşte iubirea
Mea. Fiind supuşi unor tentaţii mult mai mari decât alţi oameni, ei se află întotdeauna mai
aproape de graţia Mea. Din această categorie se nasc marii lideri ai umanităţii (desigur, numai
dacă o apucă pe calea cea dreaptă), căci lor nu le lipseşte niciodată curajul. Spiritual vorbind,
aceştia sunt oamenii care construiesc în Împărăţia Mea marile vase din stejar şi marile palate
din marmură. Din crenguţe şi pietricele nu se poate construi nimic durabil.
(Pământul și Luna, cap. 62, 3-17)

3.3. Posesia și moartea sugarilor din cauza unei alimentații nesănătoase

De fiecare dată când sufletul cere pentru trup o hrană materială şi acesta i-o
furnizează, sufletul primeşte în corpul său o legiune de spirite disponibile, care pot fi, în plus,
rele şi impure, dar de care el are nevoie pentru creşterea corpului său.
Aceste spirite se adună din ce în ce mai multe şi, în final, ajung să alcătuiască un fel de
suflet inteligent. Când s-a atins acest stadiu, acest nou suflet creat încearcă să-i sustragă
sufletului autentic dreptul său de proprietate şi începe prin a-l domina, impunând corpului
ceea ce doreşte bun pentru el însuşi.
Dacă tânărul corp al acestor suflete mereu înfometate şi mereu nesătule – cum este
adeseori cazul – a atins un grad înalt de dominaţie asupra fiinţei, la copil vor apărea anumite
manifestări ale bolilor infantile.
Elementul străin trebuie expulzat printr-o boală serioasă, pentru ca respectivul copil să
nu devină un posedat, sau pentru a nu pune la o încercare extrem de dificilă un suflet prea
fragil; astfel, legea permite prezenţei străine să subziste în corp un anumit timp, până în
momentul în care, prin învăţături spirituale interioare sau exterioare, fiinţa atinge o anumită
viziune interioară care îi va conferi facultatea de a alunga de bună voie ”paraziţii” prin post şi
tot felul de privaţiuni; dar dacă, dimpotrivă, ”paraziţii” sunt mult prea tenaci, atunci copilului
respectiv i se va lua corpul, pentru ca sufletul să înveţe ce înseamnă viaţa eternă într-o altă
lume.
Moartea precoce a unui copil, uneori atât de dureroasă pentru părinţi, are această
cauză. De aceea, părinţii care cunosc asemenea aspecte trebuie să vegheze în mod special ca
hrana copiilor lor să fie în conformitate cu nevoile acestora, adică să fie cât mai pură.
Dacă mama doreşte să consume alimente interzise de Legea lui Moise, atunci ea nu
trebuie să-şi alăpteze copilul, ci să-l dea la alăptat unei femei a cărei hrană este pură, căci în
caz contrar, acea mamă îi va face mult rău copilului ei.
De aceea, de la Avraam şi în special de la Moise încoace, a fost dată evreilor lista
fructelor și animalelor pure. Cei care au respectat această lege nu au avut niciodată copii
bolnavi şi chiar ei înşişi au ajuns la vârste foarte înaintate.
Dar, în aceste timpuri, când oamenii aleargă după delicatese străine, fără să-i
intereseze dacă aceste dulciuri sunt pure sau impure, ajungându-se chiar, în unele ţări, să
mănânce absolut orice, în afară de pietre sau pământ, este un adevărat miracol că aceşti
oameni orbi nu au recăzut din punct de vedere fizic în starea de animal – care le corespunde
din punct de vedere spiritual.
Dacă, încă din primii lor ani de viaţă, copiii sunt deja atinşi de tot felul de rele, aceasta
se datorează în special hranei nepotrivite care permite unei mulţimi de spirite impure să le
pătrundă în corp, ajungând chiar pe punctul ca aceşti copii să trebuiască să-şi părăsească
corpurile fizice, pentru binele sufletului lor. Adeseori, orbirea părinţilor este singura
responsabilă de moartea copiilor lor, căci aceşti părinţi urmează orice alte sfaturi, în afară de
învăţăturile lui Dumnezeu din Cartea Sfântă.

27
 Iată, în fiecare an, Eu realizez prin intermediul îngerilor Mei purificarea arborilor
fructiferi. Astfel, nici un măr, nici o pară, nici un singur fruct a cărei floare a fost fecundată nu
se poate coace dacă este locuit de către un spirit impur. Aceste fructe sunt înlăturate de către
arbore înainte de a se coace.
Această purificare este valabilă pentru toţi arborii fructiferi, toate cerealele şi toate
plantele comestibile.
Dar omul, în orbirea sa, nu înţelege asemenea lucruri şi mănâncă, la fel ca un polip, tot
ceea ce-i place; şi ce surpriză are atunci când cade bolnav puţin după aceea sau se simte greoi,
obosit, infirm şi din ce în ce mai mizerabil!
Astfel, cartofii de orice fel, în ceea ce priveşte coaja, sunt foarte toxici, în special
pentru copii şi pentru femeile însărcinate, sau pentru femeile care alăptează. Mult mai toxică
este însă cafeaua. Dar pentru cei mulţi orbirea este deplină, astfel încât omul nu vede nimic şi
se delectează cu una sau cu alta plin de lăcomie; astfel, copiii se îmbolnăvesc şi, în final, aşa
păţesc şi adulţii. Dar ce importanţă are aceasta pentru cei orbi, ei mănâncă şi alte otrăvuri, de
ce atunci nu le-ar consuma şi pe acestea două?
Voi indica acum din nou hrana cea bună pe care trebuie să o consume omul. Dacă va
respecta aceste indicaţii, el va fi sănătos; dacă nu, el va alerga spre propria sa pierzanie şi va
sfârşi în suferinţă întocmai ca un animal sălbatic în deşert.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. I, cap. 242, 1-14)

3.4. Despre lăcomia la copii

(Apostolul Petru către Apostolul Ioan, vorbind despre setea de cunoaștere a sufletului
omenesc:) Uite, mie şi mai multor fraţi ai noştri le merge acum precum aşa de multor copii
lacomi de dulciuri, care nu au nici o lăcomie de a mânca tot felul de delicatese, atâta timp cât
ei nu ştiu nimic despre acele dulciuri şi nu primesc nimic la vedere; pune-i însă la o masă
plină cu tot felul de mâncăruri dulci şi interzice-le, să mănânce ceva din acestea şi tu vei
descoperi acuşi lacrimi în ochii lor şi încă mai multă apă de apetit în gura lor. Dar, lăsând
aceasta la o parte, ai tu totuşi dreptate; pentru că aşa cum un tată înţelept le va şi pune copiilor
săi din când în când în faţă mâncăruri de delicatesă, pentru a-i antrena în virtutea foarte
importantă a abnegaţiei, pe care delicatese să le mănânce le este interzis, tot aşa pare Tatăl
nostru ceresc să ne şi pună din timp în timp pe masă mâncăruri duhovniceşti, pe care să le
mâncăm ne este atâta timp interzis, până ce noi am devenit tari într-un anumit grad al
abnegaţiei. Când am ajuns la acest grad după ordinea Lui, pe care El ni l-a impus ca fiind
necesar pentru sufletele noastre, atunci ne va da El mâncarea spre savurare, pe care o poftim
acum. Şi astfel vrem noi astăzi şi pentru atâta timp cât vrea El aceasta, să fim pe deplin
satisfăcuţi cu ceea ce ştim şi avem noi şi totdeauna să se întâmple numai singură voinţa Lui
sfântă!“
(Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol II, Cap. 73, 11)

3.5. Sănătatea copiilor necesită o hrană moderată

Deci, dacă omul vrea să rămână perfect sănătos în trup și suflet, din copilărie el însuși
trebuie să se hrănească moderat cu alimente pure.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol X, cap. 210, 1)

3.6. Hrana naturală și hrana spirituală a copiilor

Aşa cum nu li se poate da copiilor nou-născuţi o mâncare de om matur, care i-ar

omorî, tot aşa nu-i voie cu atât mai mult să i se dea imediat la început copilului o hrană
duhovnicească, ci numai una foarte potrivită duhovnicească pentru un asemenea copilaş, căci
altfel vor fi ei omorâţi şi atunci este foarte greu să-i reînviezi în duh.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. II, cap. 3, 15)

28
3.7. Posesia copiilor

Pământul este purtătorul a două feluri de oameni. Unul din feluri şi cel mai bun
provine de sus, din începuturi deja, prin care sunt de înţeles copiii lui Dumnezeu. Celălalt fel
şi, de fapt, cel rău însă provine pur de pe acest Pământ; sufletul lui este oarecum un amalgam
de părticele distincte de viaţă, care, luate de la Satan, sunt ţinute prizoniere ca materie în masa
corpului pământesc, trec atunci din aceasta prin lumea plantelor, prin lumea animalelor, se
formează atunci în sfârşit ca o potenţă, constând din nenumărate părticele ale sufletului din
începuturi, spre un suflet al omului pământesc prin multele nivele ale lumii animalelor şi mai
ales la zămislirile nebinecuvântate de Dumnezeu, se întrupează în carne în pântecele femeilor
şi mai departe sunt născute în această lume, asemenea copiilor luminii din sfera
duhovnicească a cerului.
Aşadar, asemenea copii, deoarece întreaga lor fiinţă este luată din Satan, sunt atunci
mai mult sau mai puţin și expuşi pericolului, de a fi obsedaţi de un oarecare duh rău, adică de
sufletul negru al unui demon care a trăit mai înainte pe acest pământ deja o încarnare. Aceasta
se poate întâmpla mai ales acolo, unde un asemenea suflet tânăr, provenind din părţile
satanice ale Pământului începe să ia o direcţie bună cerească. Când o particulă de viaţă
încearcă să se smulgă din sfera iadului, ea îi pricinuieşte iadului întreg o durere insuportabilă,
din care cauză acesta face atunci tot posibilul, pentru a împiedica o asemenea rănire.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol. II, cap. 169, 3-4)

3.8. Boli și posesia copiilor

Căci este o mare diferenţă între un copil pur şi un copil impur. Pe primul Îl pot ghida
direct, fără ocolişuri, dar pe al doilea Îl pot ghida numai indirect, pe căi care sunt în mod
necesar acoperite cu spini, aşa cum a fost evident cazul în situaţia aceasta.
Nu trebuie să vă miraţi că aceşti copii, care nu comiseseră aparent nici un păcat, au
fost trataţi de Mine mai sever în ceea ce priveşte trupurile lor decât vechii păcătoşi îndărătnici,
ale căror păcate erau la fel de numeroase ca firele de nisip din mare.
Căci adevăr vă spun: cine vrea să dea unui arbore o anumită direcţie, trebuie să
înceapă să-i imprime arborelui curbura încă de când este tânăr. Când a ajuns arbore bătrân,
oricât am încerca să-l modificăm, doar cu mijloace excepţionale vom mai putea reuşi să-i dăm
o altă direcţie decât cea pe care o urmează în mod natural.
De aceea Eu, care sunt Stăpânul, sunt mai sever faţă de copii şi chiar faţă de cei foarte
mici, decât faţă de un adult, căci spiritele rele sunt mult mai active în preajma copiilor; ele
ajută sufletul să-şi construiască propriul trup, pentru ca acesta să le ofere o locuinţă comodă şi
oricând disponibilă.
Ce face atunci Domnul, căruia nimic nu-i este necunoscut?
Iată: El îl trimite pe îngerul Său şi face să se sfărâme opera insidioasă şi perfidă a
spiritelor rele, pe care le alungă, blestemându-le. Aceste spirite rele ies atunci din corp,
provocând simptomele maladiilor infantile.
Observaţi diversele boli ale copiilor şi ale sugarilor. Adevăr vă spun, ele nu sunt decât
o formă de eliminare a materialului malefic şi străin utilizat de spiritele rele pentru a-i construi
sufletului un corp care să le stea la dispoziţie oricând.
Dacă excesele de orice fel nu ar fi foarte sever şi energic stopate la copii, ar rezulta o
mulţime atât de mare de posedaţi, de surdo-muţi, de cretini şi de schilozi de tot felul, că ar fi
dificil de găsit pe Pământ o singură fiinţă sănătoasă!
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. I, cap. 241, 5-12)

3.9. Cauzele bolilor trupești ale copiilor

Și mai trist în acest sens este ceea ce se întâmplă cu copiii.

În primul rând părinții lor au comis tot felul de păcate și, prin aceasta și-au umplut
trupul lor cu un număr mare de substanțe sufletești rele și dăunătoare, și astfel copilul este

29
procreat de un tată păcătos în corpul unei mame și mai păcătoase. Întrebare: cum poate din
asemenea organisme să iasă un copil sănătos?
Și, în al doilea rând, mai ales în timpul sarcinii, mama în cea mai mare parte poftește
tot felul de delicatese, și membrii familiei sale nu se pot gândi la un serviciu mai bun decât să-
i dea cât mai mult posibil pe dorința femeii gravide.
Cu această ocazie, copilul primește o a doua lovitură pentru starea lui de sănătate. Nu
este suficient pentru copil să iasă complet bolnav din corpul mamei, dar imediat după aceea el
trebuie să fie hrănit cu un lapte de mamă chiar mai rău. Aceasta este cea de a doua lovitură,
chiar mai grea față de principiile de bază ale stării de sănătate a unui copil.
Dacă, în cel mai bun caz, copilul a avut șansa să scape teafăr și nevătămat din aceste
două atentate la sănătatea sa, o a treia lovitură contra sănătății îi este dată acum. Copilul
crește, desigur, devine drăguț și adorabil pentru oamenii din jurul lui. Apoi, el prea curând va
fi foarte răsfățat și înzestrat cu tot felul de dulciuri, pentru că astfel de părinți nebuni nu pot
refuza nimic dragului lor. Dar care este rezultatul acesteia? Din fragedă pruncie copilul își va
strica și slăbi stomacul și organele necesare digestiei atât de mult, încât el va căpăta în curând
deja tot felul de boli fizice care-i pot aduce chiar moartea.
Mulți copii mor în pântece, chiar mai mult în primii doi-trei ani de la naștere, dar cel
mai mult între patru și doisprezece ani. Cât despre cei care ajung la o vârstă matură, ei trebuie
să aibă mai întâi părinți modești și raționali, să ducă o viață virtuoasă și simplă și să nu se
enerveze sau să se irite. Astfel, ei pot păstra o sănătate foarte suportabilă și pot trăi până la
șaizeci, șaptezeci, chiar optzeci de ani și mai mult; dar atunci, chiar și vârsta lor înaintată este
pentru ei ca o boală care are își originea întotdeauna în pântecele matern, dar și foarte des în
păcatele tinereții lor.
Starea de boală care în prezent precede moartea fizică a oamenilor nu este, prin
urmare, nimic altceva decât consecința abandonării aproape complete a vechii ordini, dar este
în același timp și un protector al sufletului sănătos încă prezent în mulți, pentru că acesta
retrăgându-se treptat din carnea lui rea, se desprinde de substanțele sufletești rele care
încătușează corpul său, iar atunci când acestea încep să-i facă prea mult rău el încă poate în
timp să se separe de trupul lui pentru totdeauna cu ajutorul spiritului său mai bun provenit din
viața de după moarte. După aceea, el veșnic nu își va mai dori câtuși de puțin să mai intre într-
un trup din nou, cu excepția cazului în care ar fi ieșit din trupul său devenit în întregime rău,
și apoi, ca din amărăciune să se răzbune împotriva cărnii, va încerca să intre în trupul unei
ființe umane, care încă trăiește pe Pământ, în scopul de a o tortura în modul cel mai crud și
nemilos, lucru pe care voi l-ați putut constata de multe ori la oamenii care erau posedați de
spirite rele.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. X, cap. 182, 8-13 și 19)

3.10. Desfrâul părinților, cauza bolilor la copii

Eu am spus: „Dintre toate viciile, cel mai grav este preacurvia, desfrâul și
destrăbălarea sub toate formele sale. Iar ceea ce îi conduce pe oameni spre acest viciu este
lenea (lipsa de ocupație) şi orgoliul. Căci orgoliul nu mai cunoaşte nimic sfânt, el nu caută
decât să-şi satisfacă poftele sale lumeşti senzuale, prin toate mijloacele posibile.
Iar când un astfel de om concepe apoi copii – vai ce creaturi jalnice vor ajunge pe
lumea aceasta şi de câte boli vor fi ele atinse! Și acest păcat este cauza principală a celor mai
rele boli ale acestei lumi.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. VI, cap. 56, 1-2)

3.11. Păcatele părinților și strămoșilor, cauze ale bolilor ereditare

Eu am spus: „Omul este cel care decide aceasta, căci acest lucru depinde înainte de
toate de om. Fiindcă cele mai multe suferinţe ale trupului sunt de fapt urmările a tot felul de
păcate, pe care omul le-a comis neîncetat, începând din fragedă tinereţe şi până la bătrâneţe, şi
care ajung până la urmă să devină un fel de obişnuinţă. Unele boli ale oamenilor sunt o
30
moştenire de la părinţi sau de la bunici, lăsată copiilor sau copiilor copiilor lor, pentru faptul
că deja părinţii sau bunicii au păcătuit. Şi nu-L poţi învinui pe Dumnezeu, atunci când
oamenii îşi provoacă ei înşişi tot felul de boli, dureri şi suferinţe. Mi s-ar putea răspunde aici:
"Bine, bine, dacă omul ar fi fost învăţat de către Dumnezeu Însuşi ce are de făcut pentru a trăi
şi a rezista în lume în spiritul ordinii celei drepte, iar el nu ar fi respectat lucrul acesta, atunci,
în mod evident, el s-ar face vinovat de faptul că a căzut pradă numeroaselor suferinţe. Dar
dacă omul a fost nevoit să înveţe totul de la natură, prin intermediul a tot felul de experienţe
neplăcute şi amare, atunci el nu se mai face vinovat pentru suferinţele sale, ci este cea mai de
plâns creatură de pe acest Pământ!"
Da, răspund Eu, omul ar fi într-adevăr de plâns, dacă lucrurile ar sta astfel! Dar faptul
că nu este aşa o dovedeşte însăşi existenţa primei perechi de oameni în Rai, care timp de mai
bine de o sută de ani, aproape fără întrerupere, au fost povăţuiţi în toate lucrurile de către
Dumnezeu. Tot la fel, în vremurile de început ale omenirii, Dumnezeu nu a încetat să
trezească profeţi pe Pământ, pentru a-i învăţa pe oamenii tot mai mondeni şi pentru a le revela
Voia Sa divină.
Şi, astfel, niciun om nu poate spune că nu l-a învăţat nimeni niciodată ce trebuie să
facă pentru a trăi conform voinţei divine. Însă oamenii au început destul de curând să
civilizeze lumea în care trăiau, construind oraşe şi opere minunate şi s-au îndrăgostit atât de
mult de lumea lor încât, de dragul ei, au uitat de Dumnezeu şi chiar L-au renegat. Astfel, chiar
dacă Dumnezeu trezea câte un profet şi îl trimitea la astfel de oameni, aceştia îl luau în râs şi
nimeni nu se-sinchisea ele sensul cuvintelor sale.
Ei bine, astfel de oameni, fireşte că au fost apoi nevoiţi să-şi dobândească
înţelepciunea doar prin tot felul de experienţe amare, de unde şi-au extras, cu mare trudă,
câteva reguli de viaţă. Dar multe din aceste reguli de viaţă, ca de pildă cele răspândite printre
păgâni, reprezen-tau deja în mare parte păcate împotriva ordinii celei adevărate, dumnezeieşti,
astfel că, în mod necesar, ele au atras după sine boli ale trupului și ale sufletului care au
devenit monedă curentă printtre oameni.
Când Dumnezeu vrea să câştige sufletul unui astfel de om pentru Viaţa cea Veşnică,
El îl ajută trimiţându-i tot felul de suferinţe trupeşti, întrucât este nevoie de multe rele și
suferinţe pentru a îndepărta de lume un suflet care este foarte ataşat de ea, fără de care materia
lumii și cu ea moartea şi judecata lumească ar fi atras-o până la a o înghiţi în întregime. Şi,
vedeţi voi, acesta este motivul pentru care acum oamenii de pe acest Pământ au atât de mult
de suferit!
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. VI, cap. 162, 2-6)

3.12. Copii atinși de boli moștenite

Dar există şi oameni care, de bunăvoie, pentru păcatele părinţilor sau ale strămoşilor
lor, au ajuns în lumea aceasta bolnavi încă din pântecele mamei lor. Asemenea suflete sunt
venite de regulă de sus, doar pentru o probă temporară în trup pe acest pământ. Ele însă o vor
duce mult mai bine în lumea de dincolo, în împărăția spiritelor; şi toți cei care, pe acest
Pământ, se vor îngriji aici de ei şi îi vor trata cu iubire şi blândețe vor fi la rândul lor primite
în împărăţia cerului cu aceeaşi iubire şi blândețe.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. VI, cap. 56, 10)

3.13. Unde merg copiii morți în copilărie

(Un fariseu într-o discuție cu colegii săi:) „Nu am auzit niciodată spunându-se că în
timpurile străvechi mureau şi copiii, căci moartea prematură este o consecinţă a păcatelor
părinţilor care sunt vinovaţi, cu sau fără ştirea lor, de moartea timpurie a copiilor lor. Dar
Dumnezeu, în marea Sa înţelepciune, a prevăzut aceasta și sufletele nevinovate ale copiilor
vor primi cu siguranţă în marea lume de dincolo ceea ce ei vor fi pierdut aici fără vina lor.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol VIII, cap. 5: 3).

31
 Astfel copiii morţi în copilărie ajung în centura centrală a Soarelui nostru unde sunt
îngrijiţi şi crescuţi, dar bineînţeles în partea spirituală a Soarelui.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. II, cap. 140, 1)

3.14. Cauza mortalității infantile

Ai citit tu vreodată în Cronici că oamenii devotaţi lui Dumnezeu şi care trăiau potrivit
poruncilor Sale să fi suferit de boli cumplite?! Ei toţi au ajuns la vârste foarte înaintate, iar
moartea lor n-a fost decât o adormire lină, fără durere. Pe vremea aceea nu murea niciun
copil, căci copiii erau concepuţi de părinţi sănătoşi şi erau hrăniţi şi crescuţi într-un mod
simplu şi natural.
Dar apoi, când în rândul oamenilor s-a înstăpânit trufia sub toate formele ei şi, odată
cu ea, tot felul de păcate dintre cele mai grele împotriva poruncilor lui Dumnezeu şi a legilor
firii, abia atunci pe oameni i-au năpădit, chiar din vina lor, tot felul de boli. Iar oamenii astfel
vlăguiţi au conceput apoi copii nesănătoşi. Şi copiii aceştia, secătuiţi încă din pântecele
mamei lor, au fost apoi, în mod necesar, atinşi de tot felul de boli, care le-au curmat viaţa la
diferite vârste.
Nu trebuie să vă închipuiţi că, dacă aşa stau lucrurile acum, este din cauză că
Dumnezeu a hotărât această situaţie pentru oameni, conform vreunui plan al Său numai de El
ştiut. El a admis însă aceasta, în primul rând, pentru ca boala să-i împiedice pe oameni să mai
păcătuiască, iar în al doilea rând, pentru ca, datorită suferinţelor lor grele şi amare, oamenii
să-şi întoarcă faţa de la cele lumeşti, să-şi îndrepte privirea spre interior, să-şi recunoască
păcatele, să ajungă să le deteste, şi astfel, prin răbdare şi supunere faţă de Voinţa Divină, să-şi
dobândească mântuirea.
La fel stau lucrurile şi în cazul copiilor. Ce se va alege pe Pământul aceasta de un copil
complet degenerat din punct de vedere fizic, mai ales dacă şi părinţii lui s-au născut tot într-un
mediu păcătos?! Cine îi va educa şi îi va vindeca de greşelile lor? Şi atunci, nu este oare mai
bine ca ei să fie luaţi înapoi din lumea aceasta, pentru a fi crescuţi de către îngeri în împărăţia
copiilor, creată anume pentru ei în lumea de dincolo?!
Căci Eu vă spun vouă: Dumnezeu pe toate le ştie şi de toate se îngrijeşte! Dar având în
vedere că majoritatea oamenilor din vremea aceasta nu-L mai cunosc deloc pe Dumnezeu şi
nici nu vor să afle nimic despre El, cum să ştie ei atunci ce face Dumnezeu şi ce hotărăşte El
pentru mântuirea lor, pe cât posibil?!
Dacă Dumnezeu nu ar fi admis ca oamenii să sufere de bolile corespunzătoare
păcatelor lor, mai mult de jumătate din omenire ar fi fost deja pierdută, şi Pământul s-ar fi
transformat într-un iad, care ar fi sfârşit prin a se autodistruge, ceea ce s-a mai petrecut deja de
câteva ori în universul planetelor şi stelelor vizibile – iar despre acest lucru au anumite
cunoştinţe şi ucenicii Mei – şi sfărâmăturile sale ar fi rătăcit prin spaţiul infinit.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. VI, cap. 55, 2-7)

3.15. Nostalgia unei mame pentru copilul ei mort

Ți-ai imagina imitația lui Iisus mai ușoară. Și acum ți se pare aproape imposibil ca tu
să devii într-o zi copilul Meu. Și este adevărat că este imposibil să devii așa cum tu îți
imaginezi. Pentru că vezi tu, tu n-ai vrea să te numești copilul Meu decât dacă te-ai simți
vrednic de acest nume.
Privește cum vă fac proprii tăi copii și învață de la ei ceea ce încă îți lipsește –
încrederea copilului în Mine! Vezi, tu ai nostalgia să știi ce a devenit micul tău băiat mort. Tu
ai vrea să știi ce a făcut deja ca progres după plecarea sa pământească. Și multe alte lucruri pe
care ți-ar plăcea să le auzi despre acest subiect, dar nu ar fi bine deloc pentru tine să le știi.
Există doar un singur lucru pe care aș vrea să ți-l spun despre fiul tău:
Tu i-ai face o mare bucurie fiului tău dacă tu M-ai iubi pe Mine, Tatăl Ceresc pe care
el îl iubește mai mult decât orice, mult, mult mai mult decât pe voi care l-ați părăsit. Ceea ce
i-ar crește fericirea și te va aduce mai aproape de țelul tău – mult mai rapid decât dacă ai

32
exersa zi și noapte iubirea prin lucrări exterioare. Numai când tu vei reveni în întregime la
Mine, atât în ceea ce tu ești și în ceea ce ai, și că tu nu Mă vei mai căuta decât pe Mine,
singurul tău Tată, că Mă vei iubi cu o iubire pură de copil, o iubire pe care Eu n-o găsesc
decât rar printre copiii Mei.
Știi acum ce ar vrea copilul tău să-ți spună din adâncul sufletului său? Iubește, iubește
cu toată inima ta pe Singurul Tată Sfânt, Tatăl cel bun dincolo de orice măsură! Consacră-i lui
gândurile tale zi și noapte, oferă-te tu însuți Lui! În toate privințele, privește la El! Atunci
toată viața ta va fi o rugăciune care Îi place lui Dumnezeu și te va face vrednic de a fi numit
copilul Său.
Atât de simplă este viața cu Dumnezeu! Acceptă această lecție din gura copilului tău!
Binecuvântarea mea este cu tine! – Amin!
(Ida Kling, Cuvinte ale vieții iubirii veșnice, 1932, pag. 247)

3.16. Apariția copiilor morți în viața de apoi

... Acesta este efectiv locul unde trebuie să mergem; și în el veți întâlni chiar acei copii
pe care Dumnezeu vi i-a luat de pe Pământ.
Dar îi veți recunoaște imediat? Asta e o altă problemă, deoarece fiind în spirit, copiii
nu au nimic din ceea ce erau pe Pământ, nici care să reamintească figura părinților lor
pământești: aspectul lor corespunzător facultății de primire a binelui Iubirii și a adevărului
credinței venind de la Domnul, în asemănare cu Domnul. Cu toate acestea ei pot lua, în
anumite circumstanțe, asemănarea pământească, încă atașată sufletului lor, devenind astfel
ușor de recunoscut după formă, pentru cei care vin aici de pe Pământ și care încă nu cunosc
încă prea mult condițiile spirituale ce domnesc aici, în împărăția spiritelor.
(Soarele Spiritual, Vol II, Cap. 73, 1-2)

3.17. Despre vaccinarea împotriva variolei15

Variola este o boală moştenită ca urmare a unor practici sexuale desfrânate ancestrale,
care din când în când se ivesc la descendenții cei mai tineri. Ea nu are nimic de-a face cu
boala care poartă acelaşi nume şi care afectează vitele, oile şi caprele și care este cauzată de
înţepătura unei insecte! Cum este posibil atunci ca puroiul preluat de la o vacă bolnavă de
variolă să poată fi un remediu preventiv împotriva variolei de care se îmbolnăvesc oamenii?
Eu vă spun că acest tip de tratament nu a produs niciodată rrezultatele la care a visat
umanitatea, în nebunia ei. El nu a creat decât un fel de superstiţie, o legendă în jurul
succesului presupus al vaccinului. La ora actuală, credinţa a fost înlocuită aproape în totalitate
de aşa-zisa cunoaştere ştiinţifică! În numele ei, tratamentul le-a fost aplicat unor copii care nu
ar fi suferit niciodată de această boală, din două motive posibile: fie generaţia care trebuie să
suporte consecinţele acestei maladii nu a ajuns încă la maturitate, fie copiii respectivi nu au
fost atacaţi de germenul variolei.
Evident, copiii vaccinaţi prin această metodă aberantă au fost citaţi de savanţi în
sprijinul teoriei lor, dar nu este deloc exclus ca atunci când vor atinge maturitatea necesară,
aceşti copii să fie atacaţi de virus, la fel ca şi cei care nu au fost vaccinaţi. Adevărata epidemie
de variolă nu a fost declarată ca atare de către comunitatea medicală, care a considerat-o în
mod ipocrit o simplă eczemă, pentru a nu-şi pierde credibilitatea şi onoarea.
Puneţi-vă întrebarea, ţinând cont de cele ce Eu v-am spus, inclusiv de propria voastră
experienţă, ce beneficii crezi că au obţinut copiii de pe urma unui asemenea tratament? Puteţi
fi absolut convinși că nu au existat nici un fel de beneficii, ba chiar dimpotrivă, că vaccinul
respectiv este toxic pentru fiinţa umană, antrenând o viață debilă și nepăsătoare, precum și
apatia, inactivitatea şi obosirea celor mai active organe ale vieţii. În ceea ce le priveşte pe

15
Primit de Jacob Lorber pe data de 07.02.1841. Vaccinarea, descoperită de Jenner în 1796, consta în acel
moment în a inocula puroi produs de bovinele atinse de variola de vacă (vaccinul), fără precauție antiseptică.
(NTF)
33
femei, acestea ar trebui să recurgă pentru stimularea simțurilor, la pudra de cantaridă16. Dacă
nu Mă credeți, priviți lucrurile dintr-o perspectivă istorică şi comparați pe descendenţii voștri
vaccinaţi cu generaţiile de dinainte. Vă veţi da cu uşurinţă seama ce diferenţă uriaşă există
între generaţii în ceea ce priveşte sănătatea, dar mai ales durata naturală de viaţă.
Eu vă spun: dacă veți găuri o piatră şi veți plasa în gaură o singură picătură de otravă
corozivă, iar apoi veți examina din nou piatra peste 20 de ani, vă veţi da seama cât de
distructive au fost consecinţele acestei unice picături de otravă asupra pietrei, atunci când
piatra a fost totuși creată să reziste mii de ani în starea ei naturală.
Și când acest organism delicat al oamenilor care este vaccinat cu o otravă corosivă
acră de putrefacție, nu ar trebui să vă fie dificil pentru voi să găsiți răspunsul adecvat la
această problemă.
(în Cartea Domnului despre Viață și Sănătate, Partea a III-a, Capitolul 20)

3.18. Despre viermii intestinali

În ceea ce privește viermii intestinali pe care i-ați menționat astăzi, Eu vă voi spune
pentru moment acestea:
Era odată un fermier care și-a dat seama într-o zi că podurile, hambarele și lăzile de
cereale erau infestate de șoareci și șobolani și că acest parazit îi provoca o mulțime de pagube.
După ce a cugetat, el a decis să introducă multe pisici, ceea ce a făcut fără întârziere. Și nu a
trecut prea mult timp până în ziua în care nu a găsit nici o urmă de șoareci sau șobolani în
hambarele, podurile și cutiile de cereale.
Dar, după ce a făcut curat în casă, s-a gândit: "De ce să mai păstrez pisicile? Pentru că
acum nu mai au șoareci sau șobolani să mănânce, ele vor ataca proviziile mele și vor consuma
de trei ori mai mult decât șoarecii și șobolanii. De aceea vreau să le extermin". Și vedeți, la
scurt timp după exterminarea pisicilor au apărut din nou șoareci și șobolani care au început să
prolifereze ca mai înainte.
Atunci fermierul nu se mai gândi să recurgă la pisici, ci se gândi în sine: "Așteptați, o
să vă otrăvesc pe toți, să vă iau orice apetit de a mânca din hambarele, podurile și lăzile mele
de cereale."
Era pe punctul de a trece la acțiune când un prieten îi zise: "Dacă faci asta, cu ce te vei
hrăni astfel încât să nu te omori cu otrava cu care vrei să extermini șoarecii și șobolanii? " - Și
prietenul îi zice încă: "Închide mai degrabă recoltele tale în camere de fier17, în care șoarecii și
șobolanii nu pot pătrunde, și ei se vor îndepărta, deoarece ei nu vor mai avea nimic de
mâncat."
Fermierul, care avea mijloacele necesare, urmează sfatul și, foarte repede, a constatat
rezultatele bune ale acestui sfat judicios. Omul, într-adevăr, nu poate ajunge fără osteneală și
fără cheltuieli la un rezultat valabil și eficient.
Vedeți, dacă examinați această parabolă, nu veți greși să vă spuneți: cine poate
înțelege această comparație cu viermii intestinali înțelege cu siguranță mai mult decât
inteligența umană obișnuită poate înțelege?
Dar Eu vă spun că această comparație cu viermii intestinali este destul de potrivită.
Acești viermi sunt în principal de trei tipuri, și anume: viermii mici în ghem, apoi viermii albi
lungi care seamănă cu viermii de pământ și viermii plați. În plus față de aceste trei tipuri
principale, există încă câteva alte genuri puțin cunoscute, printre care limbricii, omizile și
polipii de stomac.
Vedeți, toți acești viermi provin în principal dintr-o anumită hrană pe care copilul o
primește și care conține numeroase particule animale. Astfel de alimente sunt un lapte prea
gras sau contaminat, dar și unele fructe care sunt în general destinate furajelor pentru animale.
Aceasta este cauza naturală a apariției acestui parazit. - Dar formarea acestui parazit se

16
Textul (... bei dem weiblichen Geschlechte der Sinnlichkeit gleich einer spannischen Fliege förderlich ist) se
referă la utilizarea "unui parazit spaniol"; cantarida sau parazitul spaniol era folosit odinioară pentru a produce
pulberea de cantaridă care este afrodiziac. (NTF)
17
în text: eiserne Kammern (NTF)
34
face printr-un proces spiritual care nu vă este cunoscut. Pentru că duhurile necurate, care au
venit pe lume cu copilul, caută în hrana copilului substanțele specifice care le sunt proprii și
se îmbracă cu aceste substanțe, ceea ce le face vizibile sub forma hidoasă de viermi paraziți,
pentru a putea dăuna sănătății fizice a ființei umane încă de la începutul în viață. Totuși,
numai spiritele cele mai grosiere și mai proaste fac acest lucru, pentru că își găsesc pedeapsa
foarte repede, îngrijirea potrivită forțându-i să părăsească corpul copilului pe căi naturale.
Dar și mai supărătoare sunt aceste spirite atunci când, abandonând formele lumii
exterioare, se întorc ca spirite. Pentru că, în general, ele părăsesc corpul liniștit și încep să se
implanteze în intestinul sufletului, unde îi îndeamnă pe copii la tot felul de ștrengării. Și dacă
vrem să-i ucidem acolo cu un puternic tratament spiritual, se poate pune întrebarea dacă
sufletul însuși, prin hrana pe care i-o dăm, nu primește lovituri mortale.
O astfel de hrană mortală pentru suflet ar fi să expui copilul sau adolescentul la toate
viciile, cu toate consecințele lor dăunătoare și degradante. Sufletul tânăr ar fi desigur bine
informat astfel. Dar întrebați-vă dacă o astfel de hrană a sufletului nu este comparabilă cu
dorința de a otrăvi o casă întreagă sau de a pune acolo focul pentru a scăpa numai de șoarecii
și șobolanii pe care îi conține. Nu există nici o îndoială că sfatul prietenului este aici la locul
său, adică: mai presus de toate să protejeze copiii de această hrană [trupească] care a fost deja
menționată; în al doilea rând, în ceea ce privește sufletul lor, să le pună la adăpost în camere
de fier, ceea ce vrea să spună că în orice timp în care nu au nevoie de instruire, nu li se lasă
nicio voință personală și ele sunt aduse la o supunere strictă și la iubirea adevărată de copil.
Vedeți, aceasta este conservarea fructului nobil în "camere de fier"! Parazitul nemai
putând găsi și negăsind astfel hrană și nevrând să dispere de plictiseală și de foame, să caute
să roadă fierul care protejează aceste camere, nu va rămâne cu siguranță acolo mult timp,
unde nu există nimic de mâncare și el va pleca foarte repede. Un astfel de mod de a acționa
este comparabil cu o dietă severă pentru trup, care, după cum se știe, a fost întotdeauna cel
mai bun medicament pentru orice boală din viață.
Vedeți, aceasta este comparația! - Și acum vă rămân încă multe pisici! - Pisicile multe
semnifică prea multe medicamente, care desigur depășesc răul; dar răul odată plecat, aceste
pisici sau aceste medicamente, neavând nimic de mâncare, atacă rezervele, adică viscerele, și
de acolo, punând în pericol sănătatea întregului corp. Și, în sfârșit, va fi mult mai greu să
stăpâniți și să alungați pisicile decât să distrugeți parazitul însuși.
Din punct de vedere spiritual pisicile reprezintă și profesorii și educatorii tineretului,
adesea prea numeroși și prea variați. Ei pot fi foarte capabili să facă să dispară anumite vicii
din sufletele tinerilor – dar când sufletul a fost astfel purificat și că astfel de profesori nu mai
găsesc nimic de corectat, nu este ceva neobișnuit ca în anumite cazuri – care-Mi sunt bine
cunoscute – astfel de "pisici" semănă defecte în suflet pentru a avea din nou materie de
instruit.
Vedeți, acest sfat bun este singurul de aplicat de la început. Nu veți avea nevoie nici de
pisici, nici de otravă, atât în sens natural cât și spiritual. Țineți cont de această comunicare și
veți elibera astfel pe copiii voștri și pe voi înșivă de toate lucrurile care, așa cum se înțelege
bine, sunt dăunătoare.
Eu vă spun aceasta, Eu, Iubirea Eternă și Înțelepciunea Veșnică.
(Daruri Cerești, vol. I, 9 decembrie 1840)

4. IUBIRE ȘI ÎNȚELEPCIUNE ÎN EDUCAȚIA COPIILOR

4.1. Despre botezul copiilor mici

La fel, nici botezul copiilor minori cu apă nu are vreo valoare; el este doar un simplu
semn că aceşti copii au fost acceptaţi într-o comunitate mai bună şi că acel copil primeşte un
nume, care, pentru viaţa sufletului, nu are nici cea mai mică valoare, ci doar una lumească
(exterioară și politică). De aceea copilul ar putea primi un nume şi fără circumcizie şi fără
botezul cu apă al lui Ioan şi aceasta ar fi în faţa Mea totuna; căci nici un nume nu sfinţeşte
sufletul unui om, ci numai voinţa lui liberă de a făptui drept toată viaţa după cea mai bună

35
cunoaştere. Oricare nume poate fi sfinţit prin voinţă şi fapte bune, dar invers este întotdeauna
cu neputinţă.
Pe când Ioan boteza, i-au fost aduşi copii, lui şi ucenicilor lui, iar el i-a botezat şi pe
aceştia dacă tutorii lor s-au angajat pe ce au mai sfânt să poarte o grijă neobosită educaţiei lor
spirituale. Acum, în această situaţie, poate fi botezat şi un copil cu apă, pentru a i se da un
nume; dar botezul nu sfinţeşte sufletul şi trupul copilului decât până când copilul va putea
singur să-L cunoască cu adevărat pe Dumnezeu şi pe sine însuşi şi se va putea folosi de
liberul său arbitru. Până atunci, tutorele va trebui să aibă grijă cât mai conştiincios ca acest
copil să fie bine îndrumat în tot ce este necesar pentru obţinerea adevăratei sfinţiri, altfel
sufletul tutorelui preia toată răspunderea.
De aceea este mult mai bine ca botezul cu apă să fie făcut când un om îndeplineşte
toate condiţiile, după cunoaşterea sa şi din voinţa lui liberă, pentru sfinţirea sufletului şi a
trupului său. De fapt, botezul cu apă nu este necesar sfinţirii sufletului şi a trupului, ci numai
cunoaşterea adevărului din Dumnezeu şi făptuirea în această cunoaştere. Dacă se va boteza cu
apă, nu este nevoie numai de apa Iordanului, doar pentru că Ioan a botezat în Iordan, ci orice
apă proaspătă este bună; apa de izvor însă este mai bună decât apa din cisternă, pentru că ea
este mai bună sănătăţii trupeşti decât apa stătută de cisternă.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. IV, cap. 110, 6-8)

4.2. Botezul copiilor și responsabilitatea părinților

Vedeți, botezul copiilor, așa cum este practicată conform tradiției, nu este în sine decât
un act extern, o rețetă umană, care nu are nici o valoare înaintea Mea, așa cum de altfel n-are
valoare înaintea Mea ceea ce se face numai din respect pentru tradiții și obiceiuri.
Desigur, botezul poate fi sfânt pentru tine ca un mijloc de a atinge un scop nobil, dar
niciodată mai sfânt decât Mediatorul însuși, căci fără binecuvântarea acestuia din urmă,
mijlocul nu vă va fi de niciun folos. Aduceți la Mine pe micuții voștri și botezați-i în Numele
Meu, pentru ca ei să primească binecuvântarea inimii Mele paterne și să Mi se dedice pentru
veșnicie. Dar aceasta nu are nevoie de nici un act extern din partea voastră, doar o inimă
devotată și sinceră care să-Mi dea ceea ce este cel mai prețios și intim, copilul său, pentru ca
el să devină copilul Meu. Vedeți, asta e tot ce trebuie să faceți. Și dacă acționați astfel în
adevărata credință în Mine, credința voastră va fi dreaptă și vă va face fericiți într-o zi.
Și copilul care Îmi va fi încredințat în credință va fi un avans mare, foarte repede și cu
ușurință mă va găsi, Mă va iubi, va crede în Mine și datorită acesteia va atinge într-o zi
mulțumirea desăvârșită. Dar copilul care nu va fi botezat în acest spirit pe care vi l-am descris
nu va fi capabil să Mă găsească cu ușurință, pentru că germenul spiritual în el nu va fi încă
trezit, încă moțăind somn de moarte. Și din acest motiv, el nu poate fi trezit la viață decât prin
nefericire și neliniște. Voi toți cei care sunt binecuvântați și au onoarea de a crește copiii
pentru împărăția Mea, treziți mai devreme sămânța de bine în copilul care, într-o bună zi,
trebuie să devină copilul Meu. Pentru că cei care mă caută devreme, Mă găsesc și mai
devreme. Vouă, părinților, multe vă sunt încredințate. Dar dacă sunteți conștienți de datoria
voastră, veți fi mult binecuvântați într-o zi în împărăția Mea.
De aceea, vegheați cu insistență asupra sufletelor tinere încredințate vouă, rugați-vă și
implorați pentru ei cu seriozitate și prezentații zilnic înaintea feței Mele, astfel încât să-i pot
iubi și binecuvânta ca un tată adevărat, care își iubește copiii săi.
(Ida Kling, Cuvinte de viață ale iubirii veșnice, ediția 1, 1932, pag. 48-50)

4.3. Femeia ca mamă

Uitați-vă la lumea voastră, ce educație, ce direcție spirituală este dată fetelor tinere,
care într-o bună zi vor deveni mame și vor avea copii de educat.
Deja printr-o viață fizică stricată prin căutarea plăcerii și a cochetăriei, mamele își
distrug propria sănătate și nu sunt în stare să dea naștere fără asistență medicală, nici să-și
alăpteze copilul fără ajutor exterior. Și tocmai pentru că nu știu ce ar trebui să fie și ceea ce au

36
devenit în realitate, multe sunt cele care merg în întâmpinarea unei morți din păcate prea
precoce.
Consecințele greșelilor proprii nu le poartă singure, ci fac să sufere și ființe nevinovate
care, deseori, au procreat în desfrâu, aduși pe lume ca ființe slabe și handicapate și nu ca niște
copii viguroși, și încredințați apoi unor persoane străine, ca și cum laptele venind de la sânul
unei mame iubitoare ar avea aceeași valoare ca un lapte plătit! Oh bărbați, Oh femei! Ce
miopie, ce orbire! Căci nu știți ceea ce faceți și că greșelile voastre se răsfrâng asupra copiilor
și nepoților!
(Primit de Gottfried Mayerhofer la 1 noiembrie 1873, în Lebensgarten, Partea a III-a,
Kennzeichen unserer Zeit, pagina 24)

4.4. Educația începe în leagăn

Dacă vreţi să formaţi oameni după inima Mea, va trebui să începeţi cu copiii; căci
adevăr vă spun: învăţătura primită încă din leagăn este mult mai valoroasă decât toate marile
şcoli ale lumii! Cine vrea să formeze oameni din copii trebuie să-i iubească şi să aibă mare
răbdare cu ei. Un copil este de la natură mai sărac decât o sută de cerşetori; pentru că este
sărac la minte, sărac în ceea ce priveşte puterile fizice şi sărac în privinţa posesiunilor
materiale.
De aceea, vă spun încă o dată vouă şi, prin voi, tuturor oamenilor cărora le va fi
propovăduită această evanghelie: cine va primi un prunc ca aceştia în numele Meu, pe Mine
Mă primeşte şi, primindu-Mă pe Mine cu toată iubirea, îl primeşte pe Tatăl din ceruri, iar casa
sa nu va fi lipsită de binecuvântare. Căci aceşti copii sunt o adevărată binecuvântare a lui
Dumnezeu pentru casa în care sunt îngrijiţi, hrăniţi şi formaţi să devină oameni adevăraţi,
indiferent de sexul lor: fie că sunt băieţi sau fetiţe, ei sunt precum îngerii cerului.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. V, cap. 246, 9-10)

4.5. O femeie înțeleaptă are copii înțelepți

Tocmai de aceea, în viitor, atunci când veţi propovădui aşa cum se cuvine cuvintele
Mele pline de înţelepciune dumnezeiască, nu trebuie să le excludeţi niciodată pe femei, aşa
cum s-a petrecut adesea până acum, ci, mai mult decât atât, vă spun că nu trebuie să le mai
ascundeţi nimic din toate cele ce v-au fost dezvăluite despre Împărăţia lui Dumnezeu; căci
ceea ce femeile pure şi drepte în faţa lui Dumnezeu îi învaţă pe copii, în calitate de mame şi
de principale educatoare, este cu mult mai durabil şi mai preţios decât marea majoritate a
învăţăturilor din toate şcolile obişnuite ale lumii!
Este necesar să ştiţi că, dacă o femeie va reuşi să devină puternică, armonioasă, iu-
bitoare, bună la suflet, plină de compasiune şi înţeleaptă, atunci şi copiii ei vor fi de asemenea
puternici, armonioşi, iubitori, buni la suflet, plini de compasiune şi înţelepţi; dar luaţi aminte
că dacă o femeie este proastă, mărginită şi needucată, va fi chiar foarte greu ca în cele din
urmă copiii ei să devină nişte profeţi. În privinţa aceasta, este perfect valabil proverbul care
spune că aşchia nu sare departe de trunchi.
Desigur, este foarte bine ca o femeie să fie o bună gospodină şi să-şi înveţe copiii să
realizeze cu multă vrednicie şi dăruire treburile casei, dar este şi mai bine dacă, fiind ea însăşi
plină de Spiritul dumnezeiesc al adevărului, al iubirii nesfârşite, al bunătăţii, al perseverenţei
şi al priceperii, va umple din preaplinul unui astfel de Spirit, ce debordează de daruri
dumnezeieşti, inimile copiilor ei. Tocmai de aceea este bine să ţineţi seama de aceasta în
viitor.”
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. VIII, cap. 213, 10-12)

4.6. Iubirea maternă

Când vreau să-l atrag pe cineva la Mine – și mai ales o mamă – ce mijloc credeți voi
că voi folosi pentru a-Mi atinge scopurile Mele? Vedeți, nu ei îi voi trimite o durere oarecare,

37
ci copilului său, și iată că mama, care ar fi suportat cu răceală și cu resemnare durerea ei,
tremură la cea mai mică accelerare a pulsului copilului ei! Dacă ar fi fost vorba decât de ea, ea
s-ar fi adresat, fără îndoială, unui doctor mai degrabă decât Mie, dar pentru copilul ei bolnav,
primul ei gând, prima ei privire este dirijată, chiar involuntar, către Mine. Astfel, dragostea
maternă este unul dintre cele mai puternice impulsuri, o iubire specială, care o aduce la Mine;
și credeți că sunt indiferent la strigătul și lacrimile ei care se ridică la cer? Cu siguranță nu! Cu
toate acestea, rugăciunea ei nu este întotdeauna împlinită atât de repede cum dorește ea și
adesea deloc, ci în conformitate cu criteriile Mele în care alte motive importante intră în joc.
(Primit de Gottfried Mayerhoffer la 31 mai 1870, în Lebensgarten, Partea a II-a,
Lebenswincke, pagina 28)

4.7. Pentru intenția mamelor să-și educe copiii

Iubirea maternă este un atom al iubirii Mele. El este înrudită cu iubirea Tatălui și, prin
urmare, este o scânteie divină. De aceea Eu Mă adresez vouă, mamelor, care aveți onoarea de
a crește copii pentru Împărăția Mea! Luați-vă sarcina în serios, dar fără ca aceasta să vă
împovăreze! Din cauză că nu puteți schimba în fond mare lucru binelui care v-a fost
încredințat. Căci Mie îmi aparține mântuirea sufletelor! Și voi nu știți de unde vin sufletele
încredințate vouă; și care sunt planurile Mele pentru ele nici nu le puteți bănui.
De aceea, încredințați-Mi Mie educația esențială a copiilor voștri! Aduceți inimii Mele
paterne pe copiii voștri, mici și mari și nu-Mi prescrieți ce trebuie să fac într-un caz sau altul!
Dar uitați-vă la Mine spunând: "Oh Tată sfânt, fie ca singura și sfânta ta voință să se
împlinească în toate lucrurile!" Vedeți este tot ce puteți face ca adevărată mamă a Iubirii
Mele, pune totul în mâinile Mele și lasă-Mă pe Mine să conduc!
Acest lucru este mult mai bine și mai eficace decât să învârți în aer un sceptru și să
vrei să asimilezi voința voastră cu cea a lui Dumnezeu. Copiii voștri sunt, de asemenea, ființe
independente care trebuie să se dezvolte liber, la fel ca voi înșivă. Și orice constrângere asupra
adulților18 tineri provoacă efectul opus.
Și învațați de la Mine adevărata libertate! În Iubirea Mea nu există constrângere. Chiar
și porunca Mea: "Iubește pe Dumnezeu și temete de el!", nu este decât o invitație de a iubi pe
Dumnezeu și nu o obligație19! Căci fiecare constrângere este o sentință de judecată care aduce
moartea, în timp ce iubirea aduce viața.
Urmați-Mă de asemenea în iubire și atunci veți fi copiii Mei și adevărate mame
conform Duhului Meu! - Amin!
(Ida Kling, Cuvinte ale vieții iubirii veșnice, ediția 1, 1932, pag. 268)

4.8. Mame, vegheați și rugați-vă!

Am auzit rugăciunea tăcută a inimii acestei mame și rugămintea ei arzătoare ca Eu să

primesc și copilul său în Grația Mea, ca Eu să-l protejez de la vârsta sa fragedă de orice rău,
de vicleșugurile și șiretenia Satanei, pentru ca și el să poată deveni într-o bună zi un copil al
lui Dumnezeu.
Oh dragii Mei, vedeți: păstrați-vă și protejați-vă copiii, la aceasta Eu veghez neîncetat!
Căci dacă nu aș face-o, Mi-ar fi imposibil să educ suflete. Căci Satana încearcă să Mi le
smulgă deja din pântecele mamei. El nu încetează să pândească și să folosească toate
mijloacele pentru a dăuna Împărăției Mele. De aceea Eu reînnoiesc chemarea Mea: vegheați și
voi asupra sufletelor încredințate vouă!
Lucrurile mari sunt în mâinile voastre.
Voi mamele, nu știți ce înseamnă să crești suflete pentru Împărăția Mea. Voi sunteți
fericite să aveți un copil și Îmi mulțumiți pentru această grație; dar nu știți cine locuiește în

18
Textul vorbește despre erwachsene Menschen, adică adulți, fără a preciza că sunt adulți tineri, pe care totuși l-
am presupus așa din moment ce este vorba aici de educația copiilor. (NTF)
19
Acesta este verbul sollen = "datorie" în sensul moral, care apare în Porunci (Du sollst Gott fürchten und
lieben!), care diferă de müssen = "datorie" în sensul de "a fi obligat să", "a fi constrâns să". (NTF)
38
acest trup mic. Aceasta trebuie să rămână ascunsă pentru tine din cauza liberului vostru
arbitru. Există un singur lucru pe care trebuie să-l știți și anume că fiecare suflet omenesc
valorează pentru Mine mai mult decât o lume întreagă!
Considerați acest spirit al fiecărui copil, ca o comoară de mare valoare și vegheați
asupra lui din prima sa zi ca pe pupila ochilor voștri. Vegheați asupra sufletului său, astfel
încât în Cerurile Mele va fi bucurie pentru acest suflet uman care se formează pentru a deveni
copil al lui Dumnezeu. Voi știți ce se petrece pe calea cărnii. Cunoașteți calea și scopul și nu
mai sunteți orbi față de datoria pe care o aveți de îndeplinit. Așadar, săvârșiți-o purtându-vă
privirile spre Mine și primind în fiecare zi sfaturi bune din Cer!
Atunci totul va fi bine. Și Eu voi face roditoare lucrarea voastră, vă voi da multă
bucurie și binecuvântarea Mea necontenit!
(Ida Kling, Cuvinte ale vieții iubirii veșnice, ediția 1, 1932, pagina 272)

4.9. A educa fără teamă de lume

Spune-le mamelor temătoare să nu le crească pe fiicele lor în frică de oameni şi de

lume. Pentru că dacă cineva se teme de un lucru, acel lucru îl va supune orbeşte atunci când
tentaţia apare, şi cel care este de temut va avea asupra celui ce se teme o victorie uşoară. Mai
bine este să le crească pe fiicele lor în teamă de Mine şi iubire de Mine pentru ca Eu să fiu
biruitor şi atunci ele vor dispreţui cele lumeşti şi se vor îmbăta de nemărginita Mea iubire. Nu
le vor scoate la mezat spre a-şi găsi un soţ, ci le vor aduce la Mine şi Eu îți spun: toate
dorinţele lor vor fi binecuvântate şi împlinite. Căci Eu sunt un Dumnezeu bogat, care are totul
într-o abundență infinită şi care poate și vrea să dăruiască din belșug.
(Casa lui Dumnezeu, vol. I, cap. 2, 2)

4.10. A educa fără a inspira frică sau teamă

(Domnul :) ... Eu îmi găsesc cea mai mare plăcere în comportamentul copiilor mici,
care nu se tem de părinţii lor, sporovăind vrute şi nevrute în faţa lor, ca şi cum ei ar fi stăpânii
casei. În schimb, atunci când li se face foame sau sete, ei aleargă plini de iubire şi de o
supunere copilărească la părinţii lor, cerându-le pâine sau apă. Iar atunci când primesc pâinea
din mâinile părinţilor lor, le mulţumesc cu entuziasm, spre desfătarea celor din urmă, nu cu un
respect şi cu o teamă excesivă, care nu îşi au locul, şi nici printr-un torent de cuvinte pentru a-
şi exprima recunoştinţa.
Există vreun părinte în această lume care să nu prefere de departe să-şi vadă copiii
bucurându-se fericiţi de ceea ce le oferă ei, arătând sănătoşi şi proaspeţi ca nişte flori micuţe
după o ploaie de primăvară, în loc să tremure de teamă şi de un respect excesiv în faţa
părinţilor lor, fără să îndrăznească măcar să ia pâinea oferită de aceştia, ca să nu mai vorbim
de a o mânca, şi arătând precum iarba ofilită care creşte pe un sol arid?
Nu ţi se pare o nebunie să gândeşti în acest fel? – Tocmai aceasta este regula iubirii şi
a înţelepciunii care derivă din ea: pentru cel finit, totul trebuie păstrat în limitele cuvenite, căci
pentru cel limitat infinitul aduce moartea.
Tu nu Mă poţi iubi în calitate de Dumnezeu, ci numai în calitatea Mea de ființă
umană. Acest lucru este firesc, căci ce inimă limitată ar putea suporta vreodată pe Dumnezeul
infinit sau focul de nestins al Iubirii divine? Ce suflet limitat ar putea suporta abundența fără
de sfârșit a înţelepciunii divine?
Ce copilaş i-ar putea returna vreodată mamei sale întreaga iubire pe care i-o poartă
aceasta? Ce s-ar alege de el dacă ar încerca să facă acest lucru, cu puterea sa limitată?
(Casa Domnului, Vol II, cap. 24, 13-17)

4.11. Iubirea oarbă a părinților

Toate căile tale ca și cele ale copiilor tăi trebuie să fie dirijate de harul Meu; numai în
acest fel îmi va fi posibil să am grijă de tot! Dar dacă te rog să suporți anumite griji inutile ale

39
acestei lumi, atunci suportă-le, dar ai grijă să nu se multiplice până la a deveni legiuni.
Iubirea părinților este întotdeauna oarbă în contra copiilor lor. Ei nu văd niciodată
sămânța, ci numai copacul și nu țin cont de tot ce poate conține sămânța. Or, sămânța bună nu
produc multe fructe decât în solul Meu fertil. Dar ea se sufocă rapid în pământul acestei lumi.
În schimb sămânța acestei lumi se înmulțește ca o sămânță dăunătoare și cotropitoare în
pământul acestei lumi. Dar pune-ți întrebarea: pentru a servi la ce? Ascultă! - Desigur nu ca să
fie recoltată în hambarele Mele și pentru împărăția Mea!
(Daruri cerești, 17 decembrie 1840, 3-4)

4.12. Adevărata iubire părintească

Tu20, mama a trupurilor [copiilor tăi], împarte iubirea ta maternă copiilor tăi așa cum
Eu împart harul Meu, pentru ca nici unul dintre copiii tăi să nu devină gelos printr-o invidie
secretă și să nu-și privească fratele sau sora cu rea-voință.
Fie ca măsura iubirii tale să fie egală pentru fiecare copil, pentru ca și Eu să pot
împărți la fel harul Meu cu aceeași măsură deplină fiecărui copil! În caz contrar, cei care vor
fi mult mai iubiți vor beneficia de mai puțin har, iar cei care vor fi mai puțin iubiți vor primi
mai mult din harul Meu. Pentru că vezi, Eu sunt Tatăl tuturor celor persecutați și un
mângâietor al tuturor celor năpăstuiți, dar și un judecător foarte sever al copiilor pe care tu îi
iubești mai mult. Căci excesul iubirii tale corupe copiii voștri și îi face inapți să primească
harul Meu. De aceea veghează ca totți copiii voștri să primească în mod egal ceea ce le este
necesar și le face bine, stăpânește-ți inima și vei rămâne în centrul harului Meu!
Și crede că Eu sunt, Tatăl tău Cel Ceresc, care îți spune asta. - Ceea ce vezi vag, Eu
văd foarte clar. Și acolo unde tu privești cu mare severitate, Eu mă uit cu indulgență. Ceea ce
lumea judecă, Eu primesc binevoitor și ceea ce lumea ridică într-o bună zi, va fi coborât
înaintea Mea. - Vezi femeia adulteră grav judecată de lume! Vina sa am înscris-o pe nisip,
pentru ca vântul să-l șteargă. Astfel trebuie să acționați toți dacă vreți să deveniți copiii Mei
adevărați, pe care-i iubesc mai mult decât ai putea înțelege vreodată.
La fel cum soarele strălucește și ploaia cade pentru întreaga vegetație, la fel iubirea ta
trebuie să-i îmbrățișeze pe toți copiii voștri! Dar pentru străini ea [arde] ca un foc și
[stropește] ca o ploaie torențială, pentru a stinge cel mai mic egoism în inima copiilor voștri,
ceea ce va întări încrederea voastră și Îmi va permite să vă ajut în cele mai mari slăbiciuni ale
voastre.
(Darurile cerești, vol. I, 23 aprilie 1840, 3-12 și 6)

4.13. Iubirea trebuie să fie forța motrice a educației

Voi trebuie doar să vegheați ca ai voștri copii, în tot ceea ce fac, s-o facă în cinstea
Mea. Învățați-i de timpuriu pentru să primească totul din mâna Mea, pentru ca mândria și
vanitatea să rămână încă departe de inima lor și să recunoască cu recunoștință că Eu sunt
distribuitorul tuturor darurilor și că acestea nu sunt numai eforturile lor, ci forța lui Dumnezeu
care îi face capabili să facă tot felul de lucruri bune.
Pretutindeni iubirea pentru Mine trebuie să fie impulsul care vă face să acționați. - De
aceea treziți înainte de toate diubirea pentru Mine în inima copiilor mici. Puneți în fiecare zi
imaginea Mea în fața sufletului lor și obișnuiți-i să vorbească în mod regulat cu Mine.
Întipăriți în mintea lor că Eu sunt mereu prezent, fie că este vorba de bine sau rău, pentru că
Eu îi văd oriunde sunt și că Eu nu Mă bucur decât de un copil bun și ascultător. Aceasta este
ceea ce o inimă copilărească înțelege cel mai ușor. Și, de îndată ce el va fi convins de aceasta,
el va fi la fel de ușor de condus – dacă sădiți în sufletele copiilor iubire și nu frică.
În acest punct adesea părinții, din cauza unui zel orb, își pierd țelul. Încercați numai o
dată să Mă prezentați copiilor voștri ca cel mai bun Tată, plin de iubire și bunătate, care-i
iubește peste măsură și care nu vrea nimic altceva decât să fie iubit de ei din toată inima lor ca
20
Elisabeth Hüttenbrenner, soția lui Anselm Hüttenbrenner, prieten al lui Jacob Lorber, căruia i se adresează
aceste cuvinte. (NTF)
40
cel mai bun dintre părinți – și vedeți dacă nu veți avea mai mult succes decât vorbindu-le
neîncetat de severitatea Mea, de pedeapsele Mele și chiar de furia Mea. Nu le spuneți cum
pedepsesc atunci când sunt neascultători, dar povestiți-le cât de mult îi iubesc atunci când sunt
înțelepți. Iar perspectiva iubirii Mele va reîncălzi inima lor, care se va înflăcăra pentru Mine,
căci ei nu vor uita să se întoarcă spre bunul Tată Ceresc și să-L urmeze în mod liber.
(Ida Kling, Cuvinte de iubire veșnică, prima ediție 1932, pagina 288 living)

4.14. Iubirea între copii și părinți

Voi nu trebuie să comparați iubirea față de Domnul cu cea a unui tânăr pentru o
tânără, ci mai degrabă cu iubirea mult mai curată dintre copii și părinți. Iubirea față de
Dumnezeu nu este un foc pasional, ci este o adiere blândă, care nu zăpăcește deloc omul în
sfera sa de libertate, așa cum iubirea filială nu tulbură neapărat copiii în activitatea lor.
Copiii își iubesc enorm părinții, firește că este vorba aici de copii buni. Da, de multe
ori ei nici măcar nu știu cât de puternică este iubirea lor pentru părinții lor. Pentru a cunoaște
măreția iubirii lor v-ar fi suficient să asistați la o moarte accidentală a tatălui sau mamei
acestor copii și veți fi edificați de plânsetul lor și lupta mânuțele lor care dovedesc zăpăceala
lor și iubirea lor față de tatăl sau mama decedată. Și totuși, în timpul vieții părinților, n-ai fi
descoperit niciodată o iubire de o asemenea intensitate din partea copiilor, chiar dacă i-ai fi
observat cu mare atenție. Lucrurile stau exact la fel cu iubirea pentru Domnul. Ea este, așa
cum am spus, o adiere blândă, un sentiment foarte respectuos, plin de rezonanțe sublime și
tandre, fără ca nimeni să fie tulburat în sfera libertății sale.
(Soarele Spiritual Vol II, Cap. 50, 14-16)

4.15. Pilda despre prinț și copiii săi

(Domnul, adresându-se lui Lameh, rege al Hanocului:)

Să luăm cazul unui tată care deține un post înalt, de exemplu un prinț dintr-unul din
cele zece orașe din adâncuri care avea mai mulți copii. Aceștia știu foarte bine ordinea după
care trebuie să se prezinte tatălui lor, adică trebuie să fie îmbrăcați în mod corespunzător, să
meargă cu pași măsurați, cu mâinile încrucișate pe piept și cu capul umil înclinat spre sol.
Când se apropie de tatăl lor, el îi laudă și apoi îi concediază.
Unul dintre copiii săi, un băiețel robust, acționează cu dezinvoltură și nu îi însoțește pe
frații și surorile lui docili, pentru că îl iubește prea mult pe tatăl său pentru a se preta acestui
ceremonial; el se duce fugind la el, într-o ținută destul de neîngrijită.
Dar când îl vede pe tatăl său își întinde brațele, îl îmbrățișează cu toată ardoarea
copilărească, strigând: "Oh tată, tată! Dragul meu tată, cât de mult te iubesc! Vezi tu, minunea
mea, preaiubitul meu tată plin de bunătate, te iubesc prea mult pentru a mă putea comporta în
fața ta conform ceremonialului curții! Da, aș prefera să mor mai degrabă decât să-mi supun
inima la orice constrângere!"
Să presupunem că tu ești tatăl unui astfel de copil; ce ai simți dacă ai rămâne doar la
sentimentele tale paterne?
Tu îmi spui: "Oh, asta mi-ar plăcea extrem de mult!"
Bine răspuns! Ei bine, să știi că Eu sunt un astfel de tată! Prin urmare, cel care vine la
Mine ca acest băiat dezinvolt, ignorând dinadins prescripțiile ridicole ale curții, acela va fi fiul
Meu cel mai drag!
Tu nu-l poți iubi pe Dumnezeu pentru El însuși; dar îl poți iubi pe Tatăl, la fel ca acest
copil eliberat de constrângeri; și Dumnezeu, ca Tată, te va percepe cu toată puterea iubirii
Sale și te va lua la sânul Său ca fiind copilul Lui adevărat și preaiubit; și, din pricina ta, El va
arăta harul față de alți copii ai Săi și le va ierta politețea lor zadarnică!
(Casa Domnului, Vol. II, cap. 232, 14-23)

4.16. Deveniți ca niște copii

41
 Dacă nu deveniți ca niște copii mici, nu veți putea intra în Împărăția lui Dumnezeu. -
Cum și de ce? - Vezi tu, pentru că acești copilași sunt cu adevărat cei mai mici și cei mai
umili și își mută toate grijile numai asupra tatălui lor. Ce ar putea spune un copil îngrijit
părinților săi bogați: ce vom mânca și ce vom bea și cu ce ne vom îmbrăca? Copii mici nu
cunosc asemenea griji. Când le este foame și sete, ei aleargă la părinții lor și cer de mâncare și
de băut, iar părinții le dau bucuroși. Ei nu cer niciodată o haină; părinții văd imediat când le e
frig și îi îmbracă nu numai mult mai călduros, ci și cu o îmbrăcăminte mai frumoasă, pentru
că îi iubesc pe copiii lor.
Deci, dragul Meu prieten și frate, abandonează-te și tu Domnului și fii sigur că El te va
înzestra cu tot ce ai nevoie și aceasta mult mai rapid și inexprimabil mai bine decât ce poate
procura un tată pământean bogat copiilor lui din tot ce au nevoie.
(Soarele Spiritual Vol I, Cap. 91, 8-9)

4.17. Tatăl, mama și copilul

Voi numiți "tată" omul care a dat primul impuls formării sau procreării unei ființe vii;
dar mama născătoare aduce pe lume fructului procreat. Prin urmare, din moment ce între
aceștia doi – procreatorul și născătorul – se găsește copilul, rodul procreatorului și
născătorului, este firesc ca în întreaga lume locuită de suflete, la fel ca în lumea animală, să
existe "legături de suflete" între acești trei membri ai unei familii. În lumea animală rolul
tatălui este foarte redus, cel mai adesea se întâmplă ca mama să aibă rolul de a hrăni,
supraveghea și proteja personal micuții chiar de la nașterea lor. Pentru că în mamă Eu am
implantat sentimentele simțitoare ale iubirii materne, care – spre rușinea omenirii prezente -
este mult mai mare, mai puternică și mai devotată la animale decât la oamenii înzestrați de
rațiune. La oameni, relația dintre mamă și copil este la început la fel ca la animale: la fel
mamei îi vine direct prima grijă pentru întreținerea nou-născutului. De unde iubirea
preferențială a copiilor mici pentru mama lor și atașamentul lor care se găsește în sufletul lor
pe fundamente tot altele decât iubirea pentru tată, pentru că nou-născutul este în cele din urmă
numai carnea și sângele mamei și, din acest motiv, este atât de strâns legat de ea; în timp ce
tatăl împărtășește doar spiritual rudenia de suflet cu nou-născutul, prin legătura cu mama.
Care ridică întrebarea:
Cum ar trebui să fie iubirea dreaptă a unui copil față de mama sa, față de tatăl său sau
ce grad de iubire merită fiecare dintre ei care să pară drept în ochii Mei?
Vezi copilul Meu, aici ajungem într-un domeniu în care ar fi multe lucruri de spus;
căci, potrivit rațiunii umane, este incontestabil că mama merită mai multă iubire decât tatăl.
Căci ea este cea care suferă, care se luptă cu boala și uneori chiar cu moartea, chiar înainte ca
copilul nenăscut să vadă lumina zilei, ca să nu mai vorbim de toate celelalte griji și neliniști
care o așteaptă de la leagăn până la anii tineri, când copilul dobândește mai multă maturitate.
Dacă cugeți cu răceală la toate astea, tu ai putea foarte bine să-ți pui întrebarea următoare:
„Dacă iubirea pe care un copil trebuie să o resimtă pentru mama sa se bazează pe atât de
multe beneficii și sacrificii și așa este drept (înaintea Ta), de ce atunci, oh Doamne, nu ne-ai
cerut să Te iubim ca pe o Mamă? Căci și Tu Te-ai născut pe Pământul acesta, Tu ai avut grijă
de nevoile noastre de la naștere până la mormînt, Tu ne călăuzești, Tu ne conduci pașii noștri,
Tu ești indulgent ca o mamă, în timp ce tatăl nostru pământesc ne reprimă adesea sever și Tu
ierți acolo unde El pedepsește! De ce atunci iubirea pentru Tine ca Tată este încă mai
puternică decât iubirea, realizabilă în cel mai înalt grad, pentru mama pământească?
Vezi copilul Meu, am ajuns la punctul în care vă pot explica iubirea pentru Tatăl și
iubirea Tatălui pentru tine21. Vedeți, la voi pe acest Pământ tatăl îi iubește pe copiii săi, pentru
că legătura de suflet îl leagă de mama și, din această cauză, și de copil. La voi pe Pământ tatăl
simte o datorie față de copilul pe care l-a procreat, el simte că acesta este o parte din el; dar el
nu-l poate face pe copil să-și înțeleagă sentimentele înainte ca acesta să ajungă la vârsta când,
devenit mare, să învețe să înțeleagă această iubire, mustrările făcute pentru binele său, grijile
21
Scopul acestei comunicări este de a explica iubirea Tatălui ceresc și se adresează lui Gottfried Mayerhofer.
Trilogiei – tată, mamă și copil îi urmează o trilogie similară, care este Dumnezeu, Natura și omul. (NTF)
42
și sancțiunile tatălui care se străduiește prin munca sa să-i pregătească o viață plăcută. Numai
când începe să-l înțeleagă pe tatăl său, când poate înțelege că și pedepsele paterne erau
motivate numai de iubire, el vede atunci în tatăl său primul și adevăratul său prieten care,
adesea cu prețul sacrificiilor mari și suferințelor, vrea să evite multe neplăceri și să-i ușureze
viața cât mai mult posibil.
Această iubire a tatălui, dacă o comparăm cu iubirea mamei, este o iubire al cărei scop
este să ridice spiritual un suflet, în timp ce iubirea mamei este mai ocupată, de la început,
formării corpului tânăr și face tot posibilul să predea mai târziu tatălui, un suflet sănătos într-
un corp sănătos.
Că și mama se preocupă de latura spirituală a copilului în creștere, este desigur
adevărat; ea este preparatoarea, ea este cea care pune bazele pe care apoi tatăl își poate
construi edificiul său de formare și educație. Dar când începe viața serioasă, mama bate mai
degrabă în retragere, dar încă își exercită influența sa numai asupra fetelor, pentru că un suflet
de sex feminin este mult mai bine înțeles de către un suflet la fel de feminin, iar experiența
mamei poate fi profitabilă fetelor; dar acest lucru nu mai este cazul fiului în curs de a deveni
bărbat.
(Primit de G. Mayerhofer la 17 noiembrie 1871, în Festgarten, caietul nr. 37, pag. 12)

4.18. Bărbatul ca tată

Vezi22, tatăl este primul bărbat pe care fata trebuie să-l recunoască în inima ei ca un
bărbat adevărat, cel mai plăcut și cel mai onorabil. Dacă acest prim bărbat prezintă tot felul de
slăbiciuni în fața fiicei sale – spune-Mi atunci, ce direcție va lua inima fetei față de alți
bărbați? - Ea va vedea aceleași puncte slabe în toți bărbații. Și, dacă în numărul tinerilor care
o curtează, se află unul care să-i placă cât de puțin, pe acela îl va alege, dar numai pentru
bucuria interioară rea de a-l face să lâncezească și să se târască la picioarele ei ca o marionetă
și să se bucure de victoria sa asupra slăbiciunii tânărului! - Vezi tu, acest cusur se găsește deja
printre fetele tale! Spune-Mi, sau judecă prin tine însuți, cum ar trebui să intervină
Atotputernicia Mea pentru a le veni în ajutor!
(Daruri cerești, vol. II, 6 ianuarie 1842, 22)

4.19. Cum să aibă grijă de nevoile alor săi

Întrebarea unui frate: "Nu trebuie să se îngrijească de îmbunătățirea situației sale

materiale, mai ales atunci când avem o familie sau ar trebui ca el, în îndeplinirea datoriei sale,
să încredințeze totul Tatălui?"
Răspuns: Fratele tău te întreabă, dacă da și până la ce punct trebuie să aibă grijă de
nevoile familia sale sau trebuie să încredințăm totul Domnului? - La această întrebare Eu
răspund cu o altă întrebare: Cine ți-a adus copiii pe lume, tu sau Eu? Răspunsul este: tu! sau
după tine este că copiii au fost dați cu consimțământul Meu. Deci ție îți revine să-i hrănești și
să ai grijă de nevoile lor materiale și spirituale, adică să veghezi la dezvoltarea fizică a
copiilor tăi, astfel încât să nu fie înfrânați în dezvoltarea lor spirituală, iar pe plan spiritual,
datoria ta este să le arăți calea care îi duce la acest țel care este de a fi demni într-o bună zi de
Tatăl lor ceresc și de a fi numiți copiii Săi.
Că la oameni iubirea și preocuparea părinților pentru copii este adesea exagerată, că ei
gândesc la viitorul lor cu grija de a le pregăti o existență fericită în conformitate cu conceptele
lumii, uitând prezentul – aceasta este o altă afacere, și de multe ori un calcul greșit. - Pentru că
ceea ce am Eu de gând să fac din acești copii, pe ce căi și prin ce circumstanțe vreau Eu să-i
conduc, ca (să vă ajut) să faceți din ei oameni după inima Mea – aceasta nu-i privește pe
părinți și ei greșesc dacă se preocupă prea mult de viitorul copiilor lor.
Să facă, ca pentru orice alt bun, o gestiune conștiincioasă a bunurilor care le sunt
încredințate în ceea ce privește dezvoltarea trupească și spirituală, să le facă partea și să Mă
lase pe Mine să am grijă de restul. Aceasta este o educație care promite să producă fructe
22
Comunicarea se adresează unui tată de nouă copii, dintre care patru fete mari. (NTF)
43
frumoase; orice altă educație nu se numește a forma, ci a deforma!
(Primit de G. Mayerhofer, 18 decembrie 1870, în Lebensgarten, partea I, pagina 54)

4.20. Economie și griji pentru ai săi

Dar omul foarte zgârcit sfârșește prin a nu face bine nimănui și păstrează pentru sine
tot ce a strâns treptat, sub pretextul că trebuie să aibă grijă de nevoile casei lui și familiei sale.
Dar Eu îți spun: focul iubirii tale pentru familia ta trebuie să fie ca o lumină aprinsă noaptea;
dar iubirea ta pentru copiii altor părinți mai săraci decât tine trebuie să fie ca un foc mare de
bucurie care luminează o zonă îndepărtată de jur împrejur!
Cel care va ține cont de acest principiu de viață în cumpătarea căsniciei sale va primi
din belșug binecuvântarea Mea în orice lucru, iar casa lui și familia sa vor fi mereu fericite și
prospere. Dar cel care nu va respecta principiul acesta de viață pe care Eu ți l-am explicat
acum, nu va întârzia să-și vadă copiii săi și rudele sale irosind foarte adesea în modul cel mai
nerușinat ceea ce el a economisit în mod penibil și atunci el va trebui să lupte împotriva
sărăciei și mizeriei. Deci, urmează cu înțelepciune învățătura Mea în orice lucru și gândește-te
mereu la consecințele acțiunilor tale și la scopul lor.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. X, cap. 225, 4-5)

4.21. Iisus veghează asupra copiilor

Nu vă gândiți acum cum faceți să vă căpătuiți copiii, pentru că așa nu le veți aduce
decât moarte; dar străduiți-vă mai întâi să câștigați din ce în ce mai mult prietenia Mea și
copiii voștri vor fi înzestrați în pace.
(Daruri cerești, vol. III, 4 martie 1848, 11)

Cel căruia i s-a născut un copil trebuie să-și facă griji numai în privința sănătății sale:
cât despre creșterea sa, ea depinde doar de Mine.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol. VIII, Cap. 77, 7)

4.22. Copiii de părinți bogați

(Apostolul Ioan în lumea spirituală:)

Și dacă un bogat ar spune: "Rudele cele mai apropiate sunt copiii mei", eu aș răspunde
că nu-i așa! Căci Domnul a luat în brațe un copil sărac care cerșea pe marginea drumului,
spunând: "Oricine primește un astfel de copil în Numele Meu, pe Mine Mă primește!"
Domnul n-a avut de-a face cu copiii celor bogați.
Din acest motiv, bogatul care își înzestrează cu teamă copiii săi comite un păcat
împotriva iubirii aproapelui. Pentru el, cel mai bun mod de a face acest lucru este să vegheze
ca aceștia să primească o educație agreată de Domnul și nu doar să economisească pentru ei,
ci să-și distribuie banii celor săraci. Dacă face acest lucru, Domnul se va apleca asupra
copiilor săi și îi va conduce pe calea cea mai bună. Și dacă el n-o face, Domnul își va întoarce
fața dinaintea lor, El își va retrage mâinile de deasupra capetelor lor chiar din tinerețea lor
delicată și îi va abandona în mâinile lumii, adică diavolului. Și astfel ei vor deveni oameni ai
lumii: spunând așa despre demonii înșiși.
(Soarele Spiritual, Vol II, Cap. 104, 19-20 ?)

4.23. Iubirea egoistă de proprii săi copii

(Apostolul Marcu în lumea spirituală:)

Astfel de griji [excesive] pentru [asigurarea viitorului] copiilor proprii sunt, de
asemenea, egoism; pentru că cel care l-ar iubi pe Domnul mai mult decât pe el însuși prin
copiii săi, acela ar gândi proporțional mai mult la Domnul decât la el însuși prin copiii săi.
Veți întreba cu siguranță: De ce? Pentru că, în acest caz, Domnul i-ar da mai multă

44
lumină interioară și l-ar lăsa să vadă limpede că Domnul este în măsură să aibă grijă de o mie
de ori mai bine de copiii săi decât ar putea s-o facă el însuși în iubirea de sine prin ei. Domnul
n-a spus: Ce veți face copiilor voștri, veți fi făcut pentru Mine, ci săracilor, celor flămânzi și
însetați, prizonierilor, la care El s-a referit când a zis: "Ce le-ați făcut acestora, Mie mi-ați
făcut!"
Mai mult Domnul nu a spus: dacă veți primi pe copiii voștri în Numele Meu, pe Mine
mă primiți, ci El a spus aceasta, cu o ocazie când săracii i-au adus copii chiar mai săraci decât
ei înșiși: "Cu adevărat, cel ce va fi primit un astfel de copil sărac în numele Meu, mă va fi
primit și pe Mine."
(Soarele Spiritual Vol I, Cap. 40, 11-12 ?)

4.24. Iubirea pentru copii

Iubirea părinților pentru copiii lor ar trebui să fie ca o lumină plăcută, în schimb
iubirea pentru copiii altor părinți mult mai săraci ar trebui să fie ca un foc arzător. O astfel de
iubire va trebui să se bucure mereu de mulțumirea Mea constantă și veșnică și de
binecuvântarea Mea.
(Daruri cerești, 6 aprilie 1849, "Der Grosse Morgenrot", 96)

4.25. Adoptarea copiilor săraci

Eu v-o spun vouă tuturor: Dacă iubirea voastră pentru copiii voştri arde ca o lumină,
iubirea faţă de copiii străini ai săracilor ar trebui să fie un jeratic, pentru că nimeni în lume nu
este mai despuiat decât un copil sărac abandonat, indiferent că e băieţel sau fetiţă. Cine ia în
grijă un asemenea copil în numele Meu şi îl îngrijește trupește şi duhovnicește ca şi cum ar fi
vorba de propriul său sânge, pe Mine Mă primeşte şi cine Mă primeşte pe Mine, îl primeşte și
pe Acela care M-a trimis în această lume şi care este Unu cu Mine!
(Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol II, Cap. 68, 6)

De aceea, vă spun încă o dată vouă şi, prin voi, tuturor oamenilor cărora le va fi
propovăduită această evanghelie: cine va primi unul din aceşti copii în numele Meu, pe Mine
Mă primeşte şi, primindu-Mă pe Mine cu toată iubirea, îl primeşte pe Tatăl din ceruri, iar casa
sa nu va fi lipsită de binecuvântare. Căci aceşti copii sunt o adevărată binecuvântare a lui
Dumnezeu pentru casa în care sunt îngrijiţi, hrăniţi şi formaţi să devină oameni adevăraţi,
indiferent de sexul lor. Fie că sunt băieţi sau fetiţe, ei sunt precum îngerii cerului.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. V, cap. 246, 10)

Dacă voi vreţi să intre binecuvântare de la Dumnezeu în casele voastre şi ca ea să fie

un câmp destinat unei recolte bogate, atunci înfiinţaţi în casele voastre pepiniere şcolare
pentru copii săraci şi veți fi copleşiţi de binecuvântări aşa cum un fluviu umflat tare se revarsă
peste câmpiile joase pe care le inundă cu nisip şi pietriş; dar dacă respingeţi departe de voi
copilaşii săraci și flămânzi şi pe deasupra resimțiţi ură pentru ei, de parcă ei v-ar fi pricinuit
deja o pagubă, atunci binecuvântarea va dispărea de la casele voastre așa cum ziua care dă să
se termine se dă în lături din fața nopții care înaintează cu paşi mari. Vai atunci de casele care
sunt cuprinse de o asemenea noapte! Cu adevărat, în acestea nu se va mai face niciodată ziuă.
Şi acum întoarce-te acasă femeie dragă şi fă ceea ce tu ţi-ai propus şi gândeşte pe viitor la
văduvele sărace şi la orfani!
(Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol II, Cap. 68, 7)

4.26. Adoptați copii în loc să creșteți câini

Luaţi mai degrabă copii ai unor săraci în casele voastre bogate, decât câini nefolositori
şi care comportă o oarecare primejdie și aşa voi nu veţi fi mușcaţi niciodată de un câine atins
de turbare, care este o otravă a lui Satan.

45
 (Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol II, Cap. 67, 18)

4.27. Consecințele unei educații proaste

Cine îşi iubeşte cu adevărat copiii trebuie să dea o mare atenţie educării sufletului lor,
pentru ca el să nu fie atras şi înghiţit de materie. Dacă sufletele vor fi crescute în ordinea cea
dreaptă, ele vor fi mai repede în stare să primească spiritul în ele şi nu vor fi niciodată slabe,
iar de sinucidere nu va fi vorba nicicând pentru ele.
Dar printr-o educaţie caraghioasă pe care o dați copiilor voștri, mai ales în oraşe, nu
poate fi altfel. De aceea deprindeţi-vă copiii de mici să caute împărăţia lui Dumnezeu în inima
lor şi prin aceasta i-aţi împodobit mai mult decât regeşte şi le-aţi dat cea mai mare şi mai
frumoasă moştenire în această lume și pentru veşnicie!
Cât despre copiii răsfăţaţi, din ei nu va ieşi niciodată ceva deosebit în viaţă! Chiar dacă
nu se va petrece ceva rău cu ei sau nu se vor deda la rele, în ei se va dezvolta cu timpul o
formă de slăbiciune care nu suportă nici cea mai mică ofensă sau aluzie. Dacă un om îl va
atinge în acest punct slab sau, mai rău, dacă îl va ofensa, atunci s-a terminat cu un astfel de
om. El va deveni turbat şi furios și va încerca cu siguranță să se răzbune pe ofensator în fel şi
chip, sau cel puţin îl va ameninţa și îl va avertiza foarte serios să renunţe în viitor la asemenea
glume, căci dacă nu, îl vor aştepta urmări îngrozitoare.
O astfel de slăbiciune nu este, la drept vorbind, ceva rău ce provine din libera voinţă
sau din cunoaştere, dar este totuşi o pată (lacună) a sufletului, un punct unde el va fi mereu
vulnerabil, nu numai aici pe Pământ, ci încă pentru mult timp şi pe lumea cealaltă.
De aceea să aveţi mare grijă ca la copiii voştri să nu apară asemenea puncte slabe, căci
ele sunt pentru suflet ca bolile cronice pentru trup și care lasă cicatrice. Dacă este vreme
frumoasă şi vântul este plăcut, ele tac, omul care le are se simte perfect sănătos; dar îndată ce
se anunță vreo intemperie, petele acestea de pe suflet încep să se facă simţite şi în trup şi
provoacă omului suferințe care de multe ori îl aduc în pragul disperării.
Pentru oricare medic este deosebit de greu să vindece asemenea vechi suferinţe
trupeşti, dar cel puţin tot atât de greu, de cele mai multe ori însă chiar şi mai greu, este să
vindece asemenea pete sufleteşti. Dacă un corăbier vrea să-şi ferească barca de spărturile
periculoase, nu trebuie să navigheze pe unde marea e plină de stânci şi de bancuri de corali, ci
pe acolo pe unde marea are adâncimea corespunzătoare. Tot astfel trebuie să fie un educator
pentru copii – un bun cârmaci care să cunoască bine viața; el trebuie să nu conducă micile sale
corăbioare vii în ape puțin adânci presărate cu stânci, ci să riște spre apele profunde ale vieţii
interioare şi astfel va feri corăbioarele de stâncile periculoase şi va câştiga pentru el coroana
de adevărat cârmuitor al vieţii.
Preafericire tuturor celor care şi-au pus la inimă aceste cuvinte! Atât ei cât și toţi ai lor
vor fi binecuvântați.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. IV, cap. 126, 6-12)

4.28. Educația orientată spre materie și consecințele ei

Dar dacă un om n-a primit toată cunoașterea, încă din leagăn, doar cea ce slujește
trupului, atunci şi iubirea lui se va îndrepta în totalitate spre materie, căreia i se va consacra cu
pasiune, el strângând tot mai multe comori pământeşti şi urmărind să-i asigure cărnii sale un
confort cât mai mare. Astfel, sufletul va intra cu totul în materie, adică în polul opus Spiritului
Divin perfect liber şi, o dată captiv, va deveni el însuşi parte integrantă din aceasta. Urmarea
necesară a acestui fapt este că sufletul se va supune el singur judecăţii şi deci se va condamna,
într-un fel, la moarte. Dar a cui este vina, dacă nu a omului, care, cu bună ştiinţă, s-a adus
singur în această stare prin ceea ce a iubit, voit şi făcut?
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. V, cap. 229, 5)

Adevărat, adevărat vă spun, dacă un tată sau o mamă au grijă doar ca odraslele lor să
aibă numai ceea ce le este necesar în această lume din punct de vedere material, nesocotind

46
importanţa foarte mare a vieţii lor sufleteşti şi neajutându-le să pătrundă mai adânc în ea, ei
(părinţii) sapă în felul acesta – atât pentru ei, cât şi pentru copiii lor – mormântul morţii
sufleteşti, fiindcă multe din toate cele care sunt ale lumii acesteia sunt ale Satanei, adică
judecata și moartea materiei. Atunci când părintele îşi ajută copiii să-şi trezească viaţa
sufletească ce le permite să îşi reveleze ulterior spiritul divin care se află ascuns în fiecare om,
el le trezeşte în felul acesta puterea binefăcătoare a judecăţii şi astfel face să apară în ei
înţelepciunea necesară ce le permite să triumfe asupra morţii sufleteşti, pe care cel mai adesea
predominanţa tiranică şi înăbuşitoare a materiei o inoculează încetul cu încetul în om!
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. V, cap. 171, 7)

5. EDUCAȚIA COPIILOR

5.1. Educația proastă și bună a sufletelor

Dacă aceşti oameni23 vor avea la rândul lor copii, aceştia nu vor putea fi crescuţi altfel
decât numai în acest fel şi pe aceeaşi cale plină de tot felul de şiretenii lumeşti, cea pe care
părinţii au ajuns la fericirea lumească. Aceşti părinţi îşi vor pune copiii să înveţe de toate, însă
totul numai pentru lume! Nu va fi luată în seamă câtuşi de puţin educaţia sufletului, care ar
trebui totuși considerată mai presus de toate, pentru că, aceşti părinţi şi învăţătorii şi
educatorii pe care aceştia îi aleg după bunul lor plac și pentru iubirea de câștig, nu au nici o
idee despre viața interioară.
Se folosește orice pentru a forma şi ascuţi din ce în ce mai mult inteligența (mintea,
rațiunea), încă din fragedă copilărie. Pentru aceasta, copilul este stimulat pe cât posibil cu tot
felul de premii şi trofee şi astfel, odată cu dezvoltarea inteligenţei sale începe cât se poate de
devreme să se exercite egoismul şi lăcomia pentru câştig, purtatul de haine frumoase şi tot
felul de podoabe şi adesea înaintea vârstei de zece ani nu-şi mai încape în piele de atâta trufie.
Vai de sărmanul copil și chiar de omul sărac care nu arată acestui copil corupt onorurile pe
care le dorește sau care îndrăzneşte să-l ia în râs, căci acela şi-a făcut din acest copil răsfăţat
un duşman pe viață!
Unde să mai încapă într-o astfel de ființă forța vitală interioară care este a imaginii
Mele?! Unde ar putea să mai încapă autoritatea omului peste întreaga natură şi peste toate
elementele din care sunt constituite toate câte sunt pe lume?!
Dacă însă este educată mai întâi inima (firea) copilului şi abia după aceea se adaugă o
educare a inteligenţei (minții, rațiunii) foarte ușor de folosit și foarte eficace, atunci inteligența
trezită în acest fel devine un eter de viață luminos și activ care învăluie sufletul, aşa precum
eterul luminos învăluie cu valurile sale soarele, producând rezultatele minunate pe care voi le
vedeți că însuflețesc tot ce este pe acest Pământ.
Când sufletul omului este îndrumat corect, el este şi rămâne în același timp întors spre
interior şi activ, iar ceea ce voi numiţi «inteligență» este răspândirea activităţii interioare a
sufletului. Lumina exterioară a inteligenţei luminează toate circumstanțele exterioare în care
se găsește sufletul, oricât de critice ar fi ele, iar voinţa sufletului trece atunci în această lumină
exterioară şi face ca orice lucru să rodească şi să prospere prin acțiunea sa minunată. Căci
alcătuirea omului este făcută după ordinea divină, la fel şi voinţa şi încrederea lui sunt
izvorâte tot din Mine sau din Voinţa Mea atotputernică, voinţă căreia trebuie să i se supună
orice creatură. De asemenea, ceea ce vrea un om aflat pe de-a-ntregul în rânduiala divină,
trebuie să ajungă până departe de jur împrejur, pentru bunul motiv că sfera exterioară de viaţă
a unui astfel de om este străbătută de fapt de Spiritul Meu, căruia totul îi este cu putinţă.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. IV, cap. 217, 4-8)

5.2. Educația inimii trebuie să preceadă dezvoltarea intelectuală

Cine își trezește și educă copiii săi mai întâi prin raţiune, acela începe construcţia unei
case cu acoperişul şi vrea să adune apa în ciur. Câtă vreme un astfel de om se va ţine de o
23
Al căror singur scop este să reușească în lume. (Nota editorului francez – NEF)
47
astfel de muncă irosită, ciurul va fi ud, dar nu va păstra nici măcar o picătură din apa vieţii, iar
minunata viaţă a sufletului nu va ajunge niciodată să înflorească şi să dea roade. Ca să poată
ţine apa, ciurul va trebui mai întâi cârpit, astupând fiecare orificiu printr-o muncă nespus de
istovitoare. Dar cât de uşor se poate găuri din nou un ciur cârpit la repezeală, care, după o
vreme, va pierde din nou toată apa vie!
Din aceasta trebuie să înţelegeți că un om care şi-a cultivat în primul rând rațiunea
poate să-şi educe mai apoi şi caracterul prin multe renunţări de sine. Dacă însă nu este destul
de grijuliu când face aceasta şi nu e atent la nenumăratele petice cu care şi-a cârpit ciurul
vieţii care era plin de găuri (slăbiciunile sale pământeşti) şi uită doar o găurică (o slăbiciune)
ce nu este cârpită îndeajuns de bine, se va convinge singur cum apa vie pe care a adunat-o se
va risipi din nou şi cum el va deveni, pe neobservate, iarăşi vechiul om fără nici cel mai mic
conţinut de viaţă interioară!
(Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol. IV, Cap. 220, 3-4)

Trebuie să ştiţi că, de fiecare dată când educaţia inteligenței precede pe cea a inimii,
înseamnă că educaţia este greşită.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. IV, cap. 219, 10)

5.3. Educația copiilor la nubieni

(Un nubian:) Noi nu ne batem niciodată copiii şi nici animalele. Avem însă multă
răbdare şi indulgenţă şi îi învăţăm pe copiii noştri întruna despre tot ceea ce noi considerăm
bun, adevărat şi necesar, iar când copiii noştri cresc mari, puternici şi înţelegători, nu îi tratăm
ca pe sclavii noştri pe viață, ci ca pe frații și egalii noştri, născuți ca și noi, părinții lor, cu
toate drepturile de viaţă de la Dumnezeu. Şi, cu toate acestea, copiii noştri ne iubesc foarte
mult şi nici un fiu sau fiică nu păcătuieşte vreodată împotriva tatălui sau a mamei sale!
La albi am văzut cum copiii se târăsc de frică şi se linguşesc precum câinii în faţa
chipurilor severe ale părinţilor lor! Şi s-ar putea crede că în acest fel vor ieşi îngeri din ei.
Atunci însă când aceşti copii scapă de sub ochii părinţilor, parcă sunt cu totul alţii şi ar putea
fi luaţi drept ucenici ai necuratului, despre a cărui existenţă în abisurile Pământului am aflat
de la comandantul din Memfis. Mulţumim mult, dar preferăm să trecem veșnic peste o astfel
de educaţie a oamenilor!
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. IV, cap. 208, 7-8)

5.4. Educația rațiunii și a sufletului la nubieni

(Același nubian:) La noi o educaţie adevărată se face mai întâi prin stăpânirea, pe cât
este cu putinţă, a simţurilor copiilor noştri după cum suntem noi; odată ce simţurile (inima)
lor sunt bine stăpânite, atunci şi mintea (rațiunea) lor va fi educată, după cum am fost şi noi
educaţi. Dar albii încep să educe mintea (rațiunea) copiilor lor imediat după ce aceştia încep
să gângurească şi ei cred că, odată ce mintea copiilor lor este pe deplin educată, se vor ocupa
şi de sentimente!
Oh Doamne, cât de proşti sunt albii în această privinţă, pentru că nu îşi dau seama că o
minte educată înaintea simţămintelor devine întotdeauna un ucigaş al acestora! Mintea singură
face ca un copil să devină încrezut şi arogant, iar unde aroganţa, trufia şi egoismul pun
stăpânire pe simţăminte, să mai încerce cineva să le modeleze şi se va convinge foarte repede
că un copac care a crescut strâmb nu mai poate fi îndreptat niciodată.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. IV, cap. 209, 1-2)

5.5. Educația inimii la copii

48
 În afară de asta, dragul Meu Willig24, veghează mai ales la copiii tăi la educarea inimii
lor! Pentru că numai aceea contează în ochii Mei. Restul nu are nicio valoare înaintea Mea! Și
chiar dacă copiii tăi ar ști mai mult decât Solomon în toată înțelepciunea lui, eforturile tale ar
fi mers ca cele ale alchimistilor în care toate încercările de a face aur s-au încheiat întotdeauna
în cenușă.
Așa că învață-ți copiii umilința și încrederea în Numele Meu, atunci vei fi un lucrător
bun în via Mea și veșnic fericit de salariul pe care îl vei primi.
(Daruri cerești, vol. I, 18 aprilie 1841, 8-9)

5.6. Importanța răbdării în educația inimii

Ca urmare, este nevoie de răbdare; cel care o posedă în inima lui va putea contempla
încoronarea operelor sale, iar atunci când deseori devine nerăbdător el poate distruge într-un
singur moment mai mult decât tot ceea ce el a realizat timp de zece ani!
Când o mamă își dă seama că copiii ei doresc ceva util, înalt și frumos și când ea își
pierde răbdarea și se supără pentru că ei nu reușesc să înțeleagă imediat valoarea interioară
legată de dorința lor, spune-mi ce se va întâmpla ulterior cu educația lor spirituală?
Acești copii vor nutri o pică în inima lor, vor începe s-o disprețuiască pe mama lor,
considerând-o mereu ca o piedică pe care o vor evita cât mai mult posibil.
Vezi: tot atât de mult cum o mamă are nevoie, în principal, de răbdare pentru educarea
inimii copiilor ei – fără de care ei vor fi doar sclavi și servitori în loc să fie nobili și plini de
iubire, tot atât trebuie să avem această virtute sfântă care ne vine de la Tatăl dacă nu vrem să
blocăm calea celor pe care noi ar trebui să-i conducem ca îndrumători pe care El i-a ales
pentru a-i aduce la scopul sacru, viu și veșnic!
De aceea, dragă frate, ai multă răbdare în exercitarea îndatoririlor tale și nu arăta ca o
mamă smintită care preferă să-și vadă copiii spărgând pietre în loc să se îngrijească de ceea ce
caută inima lor; și în acest fel vei putea vedea eforturile tale încununate de succes!
(Casa Domnului, Vol II, cap. 182, 17-21)

5.7. Cum să faceți educația inimii

În viitor, și copiii mici vor putea primi scânteia spirituală a iubirii Mele în inima
sufletului lor, dacă sunt înfățișați și botezați în Numele Meu și după Cuvântul Meu: totuși,
această scânteie nu va crește dacă educația lor este rătăcită, ci numai dacă sunt crescuți în
rânduiala pe care v-am arătat-o foarte clar și conform căreia inima trebuie să fie formată mai
presus de toate și numai după aceea rațiunea. Și inima va fi modelată atât de iubirea
adevărată, cât și de blândețe și răbdare.
Prin urmare, şi copiii care au fost botezaţi în numele Meu au primit în inima sufletului
lor scânteia iubirii divine. Ea însă nu va creşte dacă educaţia nu este bună; va creşte însă dacă
educaţia se va face după Ordinea divină pe care v-am arătat-o foarte limpede, după care mai
întâi este îngrijit caracterul şi de abia după aceea mintea. Caracterul va fi însă educat prin
adevărata iubire, prin blândeţe şi prin răbdare.
Învăţaţi-vă devreme copiii să-şi iubească Tatăl din ceruri, arătaţi-le cât de bun şi
iubitor este El, că El a făcut toate câte există perfect de bune, frumoase și înțelepte pentru prea
binele omului şi câtă afecțiune are El mai ales faţă de copilaşi care-L iubesc mai presus de
toate. Faceţi-i atenţi, în orice împrejurare deosebită, că totul este făcut şi se petrece din voia
Tatălui Ceresc şi astfel veţi îndruma inimile celor mici spre Mine, Dumnezeu Tatăl şi iubirea
pentru Mine va începe să înflorească în inimile lor! Dacă veţi îndruma astfel copiii, osteneala
voastră va fi ușoară și va da în curând roadele cele mai aurite; altfel va da doar spini şi scaieţi,
pe care nu cresc nici struguri, şi nici smochine!
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. IV, cap. 220, 11-12)

24
Este vorba de Andreas Hüttenbrenner, fratele lui Anselm Hüttenbrenner, ambii prieteni ai lui Jacob Lorber.
Andreas Hüttenbrenner era atunci primar al orașului Graz. De la Domnul a primit porecla "Willig", care
înseamnă "binevoitor". (NTF)
49
5.8. Ce trebuie să-i învățați pe copii

(Roclus, Superior al esenienilor, pune o întrebare lui Iisus :) Mai am totuşi o mică
nelămurire: Dacă şi în această privinţă voi afla ce am de făcut, atunci la mine totul va reintra
într-o rânduială perfectă! Întrebarea este legată de educarea copiilor conform învăţăturii Tale.
Oare şi în cazul lor va trebui să evit orice reprezentare simbolică a lucrurilor pe care vreau să
le explic?”
Eu spun: „Cu siguranţă, pentru că reprezentările simbolice niciunde nu se impregnează
mai bine decât în sufletul copiilor şi, mai târziu, ele sunt foarte greu de înlăturat!
Învăţaţi-i mai întâi să citească, să scrie şi să socotească în mod mecanic; apoi
explicaţi-le cum este alcătuit Pământul, arătându-le adevărata cauză a fiecărui lucru, pe
măsura vârstei lor şi în limitele puterii lor de înţelegere! Îmbogăţiţi-i cu cât mai multe
cunoştinţe folositoare şi faceţi împreună cu ei tot felul de mici experienţe. Treziţi-le iubirea
pentru tot ce este bun şi adevărat!
Credeţi-Mă, copiii vor înţelege mult mai uşor dacă le veţi oferi binele şi adevărul într-
un mod direct, decât dacă le veţi cere să extragă ei înşişi vreun adevăr ascuns din nişte
mistificări absurde şi fără rost, fapt care i-ar obosi şi i-ar determina în cele din urmă să
renunţe! Atunci când Duhul Meu vă va conduce în deplinul adevăr, veţi vedea şi veţi şti cu
cea mai mare claritate ce trebuie să faceţi! ...”
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. V, cap. 134, 2-5)

5.9. Educația bună a copiilor

Şi vă mai spun ceva, şi anume, că trebuie să depuneţi eforturi pentru ca toţi oamenii –
şi nu doar cei bogaţi – să înveţe încă din copilărie să citească, să scrie şi să socotească cum
trebuie, căci altminteri astfel de scrieri nu vor folosi prea mult. Formaţi-i pe oameni pentru
cunoaştere, iar prin aceasta, formaţi-le inimile şi atunci nu numai că vă veţi asigura o răsplată
foarte mare în împărăţia Mea, dar totodată vă veţi înţelege şi mult mai uşor cu oamenii de pe
întregul pământ. Căci cu oamenii cu adevărat instruiţi se poate vorbi şi lucra foarte uşor. Dar
căutaţi să răspândiţi în rândul oamenilor o instruire adevărată şi completă, căci o instruire
incompletă este chiar mai rea decât nimic!
(Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol. VI, Cap. 124, 4)

5.10. Cunoașterea nu trebuie să fie un scop în sine

(Agricola, patricianul roman, adresându-se lui Iisus:)

"...căci mai întâi și eu însumi am copii, iar în al doilea rând, tinerii pe care îi voi lua de
aici cu mine la Roma vor fi şi ei educaţi în funcţie de talentele lor. Sigur că mai întâi trebuie
să beneficieze toţi de o educaţie generală de bază, ca de pildă: citirea textelor, scrisul şi
socotitul, precum şi înţelegerea limbilor care sunt vorbite în întregul Imperiu Roman; căci fără
aceste cunoştinţe indispensabile un om nu poate ajunge prea departe. Însă apoi fiecare trebuie
educat potrivit talentelor sale deosebite. Doamne, este corect așa?"
Eu spun: „Desigur; căci toţi oamenii trebuie mai întâi să ştie să meargă, să apuce cu
mâinile, să vadă cu ochii şi să audă cu urechile, înainte de a fi apţi să facă o anumită treabă. Şi
astfel, cunoştinţele preliminare, cum sunt cele enunţate de tine, îi sunt necesare omului pentru
ca, pe baza lor, să poată dobândi mai uşor adevărata înţelepciune a vieţii. Dar trebuie avut
totuşi în vedere ca oamenii să nu facă din cunoştinţele acestea preliminare şi din însuşirea lor
principalul lor scop, ocupându-se viaţa întreagă cu studiul scrierilor şi al limbilor şi uitând în
timpul acesta de formarea interioară ce trezește spiritul, în care în ultimă instanţă rezidă de
fapt întreaga valoare a vieţii. Căci la ce i-ar folosi unui om să ştie să scrie şi să citească toate
scrierile lumii şi să înţeleagă şi să vorbească limbile tuturor oamenilor, dacă mântuirea
sufletului său ar avea de suferit?!
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. VII, cap. 126, 8)

50
5.11. Creierul deja deteriorat în corpul mamei

Acum avem în faţa noastră un creier stricat şi vom vedea cum va fi el şi mai tare
stricat printr-o educaţie greşită. Şi veţi putea vedea, de asemenea, mai mult decât clar, cât de
lipsită de roade este o înţelepciune lumească faţă de o adevărată înţelepciune ordonată divin!
Priviţi acum acest adevărat haos al acestui creier! Niciunde nu găseşti un ansamblu ordonat;
doar ici şi colo poţi vedea câte o mică piramidă amărâtă! Totul arată mai degrabă ca o
grămadă de vechituri decât ca un creier!
Creierul ia o astfel de formă deja din pântecele mamei! Ce va ieşi dintr-un astfel de
om, ce progrese va face el la adevărata şcoală a vieţii cu un asemenea creier?! Da, dacă ar
rămâne măcar aşa şi s-ar începe cu o educaţie atentă a inimii sale vreme de zece ani, tot ar fi
bine! Dar ce este cu această educaţie a inimii?! La ea nu se mai gândeşte nimeni, iar în clasele
mai mari de şcoală – chiar deloc! Iar şcolarii din clasele primare nu ştiu mai mult despre
educaţia sufletului şi a temperamentului decât animalele sălbatice din pădure, iar trăsăturile
lor seamănă întru totul cu cele ale sălbăticiunilor pădurii, care vânează şi se hrănesc cu
sângele altor animale mai blânde care constituie prada lor.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. IV, cap. 235, 8-9)

Şi aflaţi că toate acestea se datorează stricăciunii din temelie a structurii creierului

omenesc încă din pântecele mamei şi apoi educaţiei greşite a inimii şi a sufletului. Căci, dacă
măcar după naştere ar urma o bună educaţie a inimii şi a sufletului, cea mai mare parte a
creierului ar putea fi îndreptată, şi oamenii s-ar lumina şi ar avea o putere mai mare de viaţă.
Iar prin adevărata umilinţă şi bunătate a inimii, după ani, s-ar putea găsi şi cele pierdute, şi
îndreptate sau înlocuite toate cele stricate.
Căci cine îşi pune sămânţa într-un pământ bun, nu poate rămâne fără recoltă. Dar dacă
în pământul deja slab şi sărac, neîngrăşat, nu va fi pusă nici măcar o sămânţă de adevăr de
viaţă, de unde şi cum să iasă măcar un spic, darămite o recoltă întreagă?
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. IV, cap. 236, 2-3)

5.12. Consecințele îndopării intelectuale pentru dezvoltarea creierului

(Domnul:) „Toate acestea le veţi înţelege mult mai bine dacă veţi urmări cu mare
atenţie acest creier din stânga Mea în următoarele perioade de dezvoltare!
Până acum este neschimbat – este la fel de stricat precum a fost în pântecele matern şi
cum a fost adus pe lume. Vom vedea însă imediat ce înfăţişare şi ce culoare va lua atunci când
copilul, la vârsta de cinci ani, va primi primele lecţii ale unei educaţii greşite, când memoria
lui va fi încărcată cu tot felul de lucruri învăţate pe de rost şi va fi cât se poate de încurcată.
Uitaţi-vă, Eu vreau să fie acum impregnate creierului primele noţiuni despre lume!
Priviţi cu atenţie şi veţi observa uşor cum obeliscurile din faţa uneia sau alteia dintre
piramide, care sunt deteriorate, vor începe foarte stângaci şi cu o mişcare foarte înceată să
mâzgălească pe una dintre tăbliţe un desen foarte sumar într-o substanţă foarte întunecată!
Prima imagine nu este altceva decât o mâzgăleală fără sens, de aceea sufletul unui
asemenea copil nu va putea multă vreme pricepe nimic sub numele acelei noţiuni. De sute de
ori trebuie spusă şi arătată această noţiune copilului până când el o va reţine, însă întotdeauna
ca o imagine întunecată.
Aceasta în primul rând din cauza imaturităţii nenumăratelor tăbliţe piramidale, care, în
esenţa lor, nu au fost încă deteriorate. Obeliscurile din faţa lor, ele însele încă foarte slabe şi
imature, vor fi forţate să deseneze, fără a avea însă experienţa necesară provenită din
simţăminte şi fără a avea substanţa potrivită. Acest desen va fi făcut pe tăbliţele încă fragede,
care nu sunt nici pe departe suficient de mature pentru a fi imprimate. De aceea desenul se
şterge din nou şi din nou şi nu arareori trebuie desenat a suta oară de către obeliscurile
constrânse să facă aceasta, până când o imagine foarte slabă rămâne imprimată pe tăbliţa
imatură.

51
 Şi ce folos are un suflet de pe urma acestor imagini neclare? El vede acum doar
contururile imaginii, dar nu poate nici pe departe să pătrundă în imaginea însăşi! Cine poate
afla, din contururile umbrei unui om, cum este el alcătuit pe dinăuntru?! După multe astfel de
constrângeri, tăbliţele cerebrale, care la început erau încă funcţionale, vor fi mâzgălite în mare
parte cu un fluid negru şi învăţătura divină va fi înghesuită în creier la fel ca şi tabla înmulţirii,
iar educaţia simţurilor va consta doar în câteva ore de odihnă care urmează îndopării cu
noţiuni materiale.
De-abia după ce tânărul care a fost astfel năpăstuit îşi va lua în primire un anumit post
după absolvirea aşa-numitelor «îndopări profesionale» ale minţii (adică studiile), inima lui va
fi oarecum liberă. El va căuta o femeie care să-i placă, pentru ca să o ia de nevastă. Răstimpul
scurt în care a fost îndrăgostit reprezintă pentru acel tânăr cea mai bună perioadă a vieţii lui,
pentru că simţămintele lui se trezesc, se dezmorţesc şi, prin aceasta, va pătrunde puţină lumină
în creierul lui. Abia cu ajutorul acestei lumini începe el să se descurce cât de cât practic cu
ceea ce a învăţat cu atâta trudă ani de zile şi astfel să devină un individ ceva mai potrivit
pentru o funcţie lumească.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. IV, cap. 239, 1-7)

5.13. Frumoasele facultăți ale sufletului compromise de o educație proastă

Eu v-am arătat deja mai înainte cum, printr-o educaţie greşită, la început sufletul, iar la
urmă întregul om, îşi pierde tot ce-i omenesc şi toate darurile minunate care sunt
asemănătoare celor pe care le am Eu! Dacă se începe mai întâi cu educaţia minţii, iar creierul
copilului nu este copt nici măcar pe două treimi şi este mereu constrâns să reţină nenumărate
cuvinte, imagini şi cifre pe aşa-numitele tăbliţe ale creierului, care sunt încă foarte fragede şi
umede, atunci o parte din aceste tăbliţe se vor întări foarte repede, şi o parte se vor strica de
atâta forţare a memoriei şi, ca urmare, aceşti copilaşi vor suferi mereu de dureri de cap, de
care nu vor mai scăpa toată viaţa.
Creierul în întregime va fi încărcat cu tot felul de semne, iar pentru primirea semnelor
subtile, care vin ridicându-se din inimă şi care ar trebui să impregneze tăbliţele sensibile ale
creierului, nu mai este loc, pentru că tăbliţele au devenit insensibile! Când, după aceea, ceva
venind din profunzimea ființei, vreun adevăr spiritual superior, se prezintă sufletului, nu mai
găsește nici cea mai mică prindere și sufletul nu-l poate înțelege, pentru că acest adevăr al
sufletului nu mai poate fi oferit privirilor sale decât pentru un scurt moment.
Pe lângă aceasta, sufletul are mereu înaintea lui, ca o pădure deasă, o mulţime de
imagini materiale ale acestei lumi şi doar cu greu poate să mai vadă printre acestea semnele
subtile, mici şi delicate. Şi totuşi, în unele momente, el poate prinde câte unul dintre aceste
semne ceţoase, foarte slab conturate, care au urcat din inimă. Dar acest semn îi este neclar şi
cu neputinţă de înţeles, pentru că imaginile materiale se suprapun peste imaginea spirituală, o
acoperă şi chiar o distrug.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. IV, cap. 227, 1-3)

5.14. Facultatea imaginației

Ei susţineau că fiecare om are o imaginaţie nativă. Dacă este neglijată, ea poate face
dintr-un om bun o adevărată bestie; dar dacă această imaginaţie îi este pusă într-o oarecare
rânduială şi îi este impregnată cu imagini nobile, sub influenţa cărora va începe să se
manifeste ordonat, ea va ajunge la rândul ei să creeze imagini sublime şi astfel se va
transforma într-un instrument pur, lucrând numai spre binele omului.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. V, cap. 8, 6)

5.15. Aptitudinile și talentele la copii

(Un hindus:) "... Iată, adevărata hărnicie, precum şi zelul depus în toate chestiunile
bune şi adevărate sunt virtuţi ce nu pot fi îndeajuns lăudate, iar delăsarea este fundamentul

52
viciilor de tot felul. Dar cine îi dă unui om hărnicia şi zelul, iar altuia delăsarea? După părerea
mea, nici una, nici alta nu pot fi create de omul însuşi şi nu-i pot fi date decât de o voinţă
superioară, divină!
Eu însumi am mai mulţi copii şi am fost nevoit să constat că unii dintre ei, şi anume,
fiul meu cel mai mare şi una dintre fiice, sunt deosebit de destoinici la învăţarea meseriilor şi
la dobândirea cunoştinţelor ştiinţifice, fără vreun imbold din partea mea, în timp ce ceilalţi
sunt leneşi şi indolenţi şi trebuie să fie împinşi cu mari eforturi la învăţătură. Şi doar sunt
copiii aceloraşi părinţi, sunt cu toţii sănătoşi şi primesc aceeaşi instruire, şi totuşi între ei este
o mare diferenţă, atât în ce priveşte talentele, cât şi zelul lor la învăţătură. Care să fie aici
cauza? De noi, părinţii lor, nu poate să depindă, căci ne-am tratat toţi copiii în acelaşi fel şi nu
am fost părtinitori cu niciunul. De starea de sănătate trupească a noastră şi a copiilor noştri,
iarăşi nu, căci – slavă Ţie, o Doamne! – suntem pe deplin sănătoşi şi plini de forţă, şi mâncăm
cu toţii aceeaşi mâncare. Şi totuşi, diferenţele acestea sunt foarte evidente în una şi aceeaşi
familie! Cum mi-aş putea explica aceasta?"
(Domnul) Eu spun: „Nimic mai simplu! Eu ţi-am spus mai înainte că în rândul
oamenilor trebuie să existe tot felul de deosebiri, pentru ca fiecare să aibă nevoie de celălalt
şi, la rândul lui, să-i fie util celuilalt într-un domeniu sau altul.
Dacă toţi oamenii ar fi la fel de harnici şi ar avea aceleaşi talente, ei foarte curând s-ar
putea dispensa complet unul de altul. Dar iată că până şi copiii uneia şi aceleiaşi familii
vădesc aptitudini diferite şi au posibilităţi diferite, însă dacă educatorul, încă de la început, îi
va evalua foarte exact şi îi va instrui apoi potrivit talentelor şi posibilităţilor lor, ei toţi vor
ajunge la obiectivul final.
Dar dacă, în ciuda talentelor şi a predispoziţiilor diferite ale copiilor tăi, tu doreşti de
pildă ca ei să devină toţi croitori sau ţesători, fireşte că vei constata un zel deosebit doar la cei
care au aptitudini reale în domeniul în care sunt instruiţi. Cei care nu au niciun fel de talent
pentru meseria respectivă nu vor dovedi niciun fel de zel pentru învăţarea ei şi, prin urmare,
când vor deveni propriii lor stăpâni, nu se vor dovedi a fi prea utili semenilor lor, căci, fără un
talent real, ei nu vor stăpâni nicicând atât de temeinic cunoştinţele cu greu însuşite, precum
aceia care au manifestat talent pentru cele învăţate încă de mici.
Aşadar, este evident că principala cauză a unei strădanii mai mari sau mai mici din
partea copiilor ţine în principal de părinţii şi de învăţătorii lor. Fructele viţei-de-vie sunt
strugurii, iar cele ale smochinului, smochinele, şi ambele soiuri de fructe sunt dulci. Dar de
vei trata smochinul ca pe viţa-de-vie, atunci el nu-ţi va produce prea multe smochine, iar de
vei lăsa viţa-de-vie să crească fără să o tai, aşa cum faci cu smochinul, ea se va sfriji destul de
curând şi nu-ţi va mai face struguri. Ai înţeles acum bine aspectele acestea?"
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. VII, cap. 125, 11-12 și cap. 126, 1-4)

5.16. Educația trebuie adaptată fiecăruia

Tot aşa oameni diferiţi au nevoie de o educaţie diferită, precum sunt construite inimile
şi sufletele lor. Dar cum se întâmplă la oameni atunci când sunt copii ai unui singur tată, tot
aşa se întâmplă cu toate comunităţile şi cu popoarele cele mai mari. Este un popor, care are
nevoie de o tratare moale şi uşoară şi el se ridică spre marea binecuvântare a celorlalte
popoare ale lumii. Un alt popor are însă nevoie de o tratare dură, căci altfel s-ar strica şi s-ar
destrăma, spre marea nenorocire a popoarelor din jur. Tot aşa are un popor înclinaţia spre
tiranie şi spre dominarea oamenilor din jur. Pentru sufletele unor astfel de oameni este atunci
mai bine, ca ei să pice pentru mai mulţi ani într-o scalavie dreaptă, ca ei să fie umiliţi întru
totul. Când ei se regăsesc în acea umilinţă şi îşi poartă destinul cu răbdare şi fără a spune un
cuvânt, atunci de abia vor deveni ei cetăţeni liberi pe acest pământ şi vor creşte şi se vor
dezvolta ca un fruct bun pe un pământ îngrăşat.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. II, cap. 205, 4)

5.17. Calitățile proprii copilăriei

53
 ...Când spun că trebuie să primeşti Împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu înţeleg prin
aceasta copilăria trupului, ci pe cea a inimii. Un copil nu are nici orgoliu, nici mânie, nici ură,
el nu cunoaşte desfrânarea, nici pasiuni de durată sau nerăbdare; el plânge desigur atunci când
i se petrece ceva rău, dar se consolează repede, îşi uită necazul şi se arată plin de iubire faţă de
binefăcătorii săi. Fie ca inima şi sentimentele oricărui om să fie astfel şi Împărăţia lui
Dumnezeu îi va aparţine!...
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. VIII, cap. 165, 20)

5.18. Educația copiilor corupți

Când un țăran vede în livada sa că toți pomii fructiferi tineri sunt puieți nealtoiți, el își
spune: "Ce să fac? Dacă îi voi smulge, livada mea va fi destul de goală, iar dacă îi înlocuiesc,
vor fi la început doar puieți nealtoiți și poate nu la fel de viguroși ca aceștia; așa că eu îi voi
îngriji bine, îi voi curăța de orice parazit, iar la momentul potrivit îi voi altoi, și cu ajutorul
cerului voi avea curând pomi fructiferi care-mi vor da o mulțime de fructe frumoase si bune."
Și țăranul chibzuit, care a pus în practică ceea ce gândise atât de înțelept, a obținut o recoltă
îmbucurătoare câțiva ani mai târziu. - Și vedeți, voi părinții sunteți fermierii ale căror câmpuri
terestre sau trupești sunt complet inundate cu puieți nealtoiți din iad din cauza obiceiurilor
voastre neglijente și lasciv asemănătoare celor din Sodoma și Babel; așa cum este și cu zel
întețit cu care ar trebui să îngrijiți acești arbori tineri și să-i scăpați de o mie și unu paraziți, și
aceasta supraveghind toate dorințele care își au originea în acest parazit interior venit din iad,
distrugându-i cu metoda adevărată pe care v-am arătat-o deja și să tăiați și toți lăstarii inutili
venind de la voința proprie care slăbesc trunchiul arborelui, chiar dacă de multe ori el pare
bun. Atunci trunchiul va fi în curând sănătos și puternic, iar când va veni timpul altoitului,
care constă în cunoașterea și interiorizarea poruncilor provenind de la iubirea Mea cea mai
mare și dată de Moise, veți putea conta cu siguranță pe ajutorul Meu puternic pentru ca puieții
nealtoiți astfel curățați și formați cu conștiinciozitate de voi să înțeleagă cu siguranță și cu
forța voinței Mele, că în cel mai scurt timp aceștia vor produce fructele cele mai frumoase și
cele mai minunate într-o abundență foarte mare; mai ales că voi îi veți uda sârguincios cu apa
vieții, pentru ca ei să crească înalți până la cer, de unde vederea lor spirituală se va extinde în
mulțumire desăvârșită și unde pot primi din ce în ce mai multă lumină a Harului, această
lumină care este vărsată necontenit în torente de Soarele Harului, care este născut din lucrarea
de mântuire, pentru ca, prin căldura și lumina sa, toate creaturile să poată renaște pe deplin în
viața veșnică.
(Daruri cerești, vol. III, 17 iunie 1840, 27-28)

5.19. Stăpânirea copiilor nesupuși și răi

Atât timp cât copilul este mic și slab, el este condus în ham25; când devine mai mare,
voi îl lăsați să alerge liber, iar când devine și mai mare – prin educație, care include tot felul
de reguli asociate cu sancțiuni prin care dați copilului o orientare în general în conformitate cu
ordinea stabilită.
Și acum vă supun un caz, cel al unui copil dificil care nu vrea să se supună ordinului
vostru și care protestează mereu, ce veți face cu acest copil? Cred că veți începe să-l pedepsiți
pe măsura neascultării lui și îl veți pedepsi și mai mult în conformitate cu îndărătnicia lui.
Dar, dacă în loc de se corecta liber el se îndârjește într-o neascultare din ce în ce în ce mai
rebelă și din ce în ce rea și în final devine chiar un pericol pentru ordinea și casa voastră,
atunci spuneți, ce veți face cu un astfel de copil? Nu spuneți: „Dacă alung copilul de acasă,
având în vedere caracterul său și răutatea sa, el se va întoarcere într-o zi ca să se răzbune și
într-o noapte să pună foc casei și va fi un sfârșit urât al acestei povești, precum și a ordinii în
casa mea. De aceea nu-l voi alunga, dar îi voi împiedica mâinile și picioarele și-l voi închide

25
Hamul era un cordon atașat de rochia copilului pentru al susține când merge. (NTF)
54
într-o cameră întunecată26, cu o mâncare sărăcăcioasă și voi aștepta cu răbdare timpul până
când el se căiește și reintră de bună voie în ordinea casei mele." Vedeți ce ați fi făcut cu
copilul vostru, Eu am făcut-o cu cei care sunt ieșiți din Mine; și acum întrebați-vă: ați fi ucis
pentru atât copilul vostru restrângând voința sa liberă rătăcită? Și dacă nu v-ați fi ucis copilul,
atunci de ce totuși sunteți cu totul răi, cât de puțin încă Eu, care sunt Bunătatea însăși, Eu nu
aș putea ucide pe cineva care a ieșit din Mine și fiind bun în cel mai înalt grad și plin de
iubire, nu este posibil ca oricine ar fi să poată fi ucis.
Atunci, veți întreba ce este "moartea" și ce este "a muri"? La aceasta Eu răspund: în
sine, nu este mort decât acela căruia i-a fost înlăturată în mod intenționat facultatea să se
comporte liber într-un mod rătăcit (stricat) împotriva ordinii Mele. Și moartea nu este, prin
urmare, nimic altceva decât o încăpățânare a persevera în tot ceea ce este contrar ordinii Mele,
iar consecința acestei încăpățânări este judecata necesară, o judecată conform căreia o ființă
indisciplinată se vede cu mâinile și picioarele legate și pentru care s-a pregătit o cameră în
care ființa rebelă ordinii este închisă până când, căindu-se, își alege în mod liber să se întoarcă
la ordinea Mea.
Cât despre ce este viața, Eu nu mai trebuie să vă spun mai mult, pentru că dacă știți ce
este moartea în sine, știți și ce înseamnă viața.
Dacă acum ați avea un astfel de copil încarcerat, așa cum s-a menționat mai sus, Eu vă
întreb, cui i s-ar permite să vorbească în orice moment acestui copil bine păzit? Raspunsul
vostru: nu vom permite nimănui să-i vorbească, în afară de noi înșine; mai întâi încât copilul
să nu devină și mai corupt decât este deja de vreo gură exprimând o compasiune prematură și
ipocrită și, în al doilea rând, ca să nu ducă la dezordine vreo inimă bine disciplinată.
Dar dacă un om de bine ar veni să vă vadă și ar spune: "Tată! Lasă-mă să vorbesc cu
copilul tău rebel, eu am găsit pentru el un cuvânt bun în numele tău în inima mea, așa că lasă-
mă să-l văd și să-i vorbesc." Și tatăl îi va spune vizitatorului: "Lasă-mă să-ți aud mai întâi
cuvântul și apoi te voi conduce la copilul meu și îți voi deschide carcera sa întunecată."
Vedeți, și Eu sunt acest Tată: cine vine la Mine cu o inimă sinceră și plină de iubire și vine la
Mine în Numele Meu, pe acela îl voi recunoaște imediat și voi recunoaște că e binevenit în
Numele meu ca să-Mi glorific numele în el și, în același timp, în toate făpturile Mele. Vedeți,
aceluia Eu îi voi zice atunci: "Vino cu Mine, te voi conduce în toate camerele care dețin
prizonierii mei, îți voi arăta carcerele lor și îți voi dezvălui răutatea lor în inima ta, pentru a îi
șoca arătându-le iubirea ta și loialitatea ta față de Mine și ca ei să poată vedea ce este
preferabil, a fi un prieten sau un dușman al ordinii Mele divine." Vedeți, prin aceste cuvinte
Eu nu vreau să vă spun nimic altceva decât că: celui care este cu adevărat serios în iubirea lui
față de Mine, care ia în serios glorificarea Numelui Meu, care nu o face numai cu cuvinte, ci
care Mă iubește cu adevărat în inima lui, aceluia voi deschide treptat toate camerele Creației
Mele infinite, astfel încât chiar mai mult un singur punct să i se pare mort sau străin, ca lui să-
i fie deschise camerele împărăției aeriene, camerele împărăției terestre, pentru ca cu un ochi el
să poată vedea lumea infinită a spiritelor, iar cu celălalt, în același timp, lumea corpurilor
materiale și să își dea seama că cele două nu pot exista una fără alta. Dar, rețineți bine, acest
har nu poate fi oferit oricui, chiar dacă el s-ar ruga zi și noapte, atâta timp cât nu-și ia cu totul
în serios iubirea pentru Mine.
Căci Împărăția cerurilor trebuie să fie luată cu forța și cei care o smulg la ei cu o forță
de fier sunt singurii care o vor putea poseda. Iar această forță de fier nu este altceva decât cea
a iubirii. Pentru că iubirea poate orice!

26
Dictările Domnului sunt întotdeauna transmise într-un context social dat; aici suntem în a doua jumătate a
secolului al XlX-lea, în Europa, unde modurile de educație erau mult mai coercitive decât în prezent. Dar
Domnul ne atrage atenția asupra faptului că a nu te sinchisi nu este o metodă bună de educație, și că în ultimul
caz în care un copil se află sub constrângerea spiritelor rele este de datoria părinților (chiar înainte ca societatea
să intervină) să utilizeze ultimul remediu al limitării semnificative a libertății pentru a restrânge puterea sa de a
face rău altor ființe, oricare ar fi acestea. Aceste metode trebuie să rămână ultimă soluție, modul normal fiind
descris de exemplu în 5. 3. Menționăm și acest cuvântul al Domnului (Marea Evanghelie a lui Ioan, vol 2, cap. 1,
7): „O bună pedeapsă bine meritată dată la timp este mai mult decât aurul pur. Biciul eliberează treptat sufletul
de material și îl ajută să se îndrepte către spirit. Când biciul atinge acest rezultat, el a salvat un suflet din pierzare
și întreaga ființă de la moartea veșnică. „(NTF)
55
 (Daruri cerești, vol. I, 15 noiembrie 1840, 8-17)

5.20. Despre educația copiilor

Aproape toată vina stricăciunii unui suflet de om se află în educaţia pe care o primeşte
încă de la început. Lăsaţi copăcelul să crească după voia lui şi, dând ramuri prea devreme,
trunchiul lui s-ar putea să devină strâmb şi, odată trunchiul crescut strâmb, nu mai ajută nimic
spre a-l îndrepta. Dintr-un suflet crescut strâmb cu greu se va mai putea obţine unul drept pe
de-a-ntregul!
De aceea, îndreptaţi toţi copiii la vremea fragedă a copilăriei şi atunci nu veţi mai
întâlni asemenea suflete strâmbe şi materiale, care să nu înţeleagă spiritualul şi care să nu se
supună adevăratei ordini dumnezeieşti de viaţă! Ţine-ţi bine minte, căci de aceea v-am arătat
Eu vouă întruparea unui suflet în pântecele matern! Un copil este până la vârsta de şapte ani
mai mult animal decât om, căci, la copil, ceea ce este omenesc se află cel mai adesea într-un
somn profund. Din această cauză un copil are mai multe necesităţi animale decât omeneşti.
Nu îi obişnuiţi cu lăcomia, daţi-le numai ce le este necesar! Obişnuiţi-i devreme cu tot
felul de lipsuri, nu-i lăudaţi exagerat pe cei cuminţi, dar nici să nu fiţi prea severi cu cei mai
puţin înzestraţi şi mai puţin ascultători, ci creşteţi-i cu adevărată iubire şi răbdare!
Învăţaţi-i lucruri bune şi folositoare şi, oricât de ascultător ar fi un copil, nu-l faceţi să
devină mândru, egoist sau încrezut. Iar pe unii copii, mai ales dacă de la natură sunt frumoşi,
nu-i gătiţi în mod exagerat, cu haine bogate, pentru a-i face şi mai mândri şi mai încrezuţi
decât sunt; păstraţi-i curaţi, dar nu vă prosternaţi în faţa lor. Şi, dacă veţi urma toate aceste
sfaturi, îi veţi îndrepta încă de la naştere pe acel drum pe care, atunci când vor fi mari, vor
ajunge acolo unde voi toţi prin Mine puteţi ajunge.
Fecioara va deveni prin castitate şi puritate mamă, iar tânărul va atinge vârsta bărbăţiei
cu sufletul matur şi spiritul treaz şi va fi o binecuvântare pentru ai săi şi pentru întreg
pământul și creaturile sale.
Dacă însă veţi ceda prea des dorinţelor şi plăcerilor animalice ale copiilor voştri,
atunci veţi deschide larg poarta tuturor viciilor, care vor intra astfel în această lume şi o vor
strica. Şi, odată intrate, degeaba veţi mai lupta cu tot felul de arme împotriva lor – nimic nu va
mai ajuta în faţa forţei şi puterii lor!
Îngrijiţi de aceea copăceii pentru ca să crească drept spre cer, curăţaţi-i şi feriţi-i de
toate plăgile şi paraziţii, căci, odată ce copacii sunt mari şi puternici, dar strâmbi datorită
vânturilor rele cu care au crescut, nu-i veţi mai putea îndrepta nici chiar prin forță!
Aţi văzut mai devreme ghemul de limbi de foc. În starea lui sufletească specifică nu
era încă nici pe departe prestabilit că din el se va forma o măgăriţă. Abia la poruncile
îngerului care au urmat, acele limbi de foc au început să formeze un organism, aşa încât la
urmă să apară forma unei măgăriţe.
Dar acum, când măgăriţa stă deja complet întrupată, este aproape imposibilă
transformarea ei într-un alt animal, cu toate că nu există nimic care lui Dumnezeu să nu-I fie
cu putinţă! Ar trebui însă ca această măgăriţă să se dizolve mai întâi cu totul şi toate
elementele de bază ar trebui să se lege într-un nou organism, prin adăugarea de noi elemente
şi eliminarea celor specifice numai măgăriţei. Aceasta însă este o muncă de o sută de ori mai
grea decât aceea de a crea din gândul primordial, în condiţii favorabile, o nouă fiinţă care n-a
mai călcat niciodată pe Pământ.
La fel şi la un copil este uşor de îndreptat totul, pe când la un om sau la un bătrân –
doar puţin sau nimic.
Îngrijiţi-vă de aceea să daţi o educaţie bună copiilor voştri şi veţi putea uşor
propovădui Evanghelia Mea tânărului popor, iar sămânţa cea bună va cădea pe un pământ bun
şi curat şi va aduce o recoltă înmiită! Dacă însă vă lăsaţi copiii să crească aşa cum îşi lasă
maimuţele puii să crească, o să vă fie de folos ca buruienile, la fel cum le sunt de folos puii de
maimuţă părinţilor lor: ceea ce adună maimuţele bătrâne mănâncă şi distrug plini de răutate
puii lor, iar dacă bătrânii vor să-şi apere proviziile, atunci tinerii le arată dinţii puternici şi îi
alungă."

56
 (Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. IV, cap. 124, 2-13)

5.21. Tendința spre egoism și lăcomie

Pe de o parte, lucrurile aşa stau: natura celui darnic este de a fi darnic, iar natura celui
zgârcit este cu totul opusă. Dar lucrurile stau în egală măsură şi astfel: fiecare om vine pe
lume ca un copil dominat de pornirea către egoism şi zgârcenie, iar sufletul său are încă în
componenţa sa elementul brut, material-animal, dar acest lucru este valabil pentru sufletele de
pe acest pământ, nu şi pentru cele care sunt de sus. Însă cu totul libere de acest element nu
sunt nici acele suflete care vin de pe stele pe acest Pământ.
Dacă omul este educat în spiritul acestui element animal, el va deveni din ce în ce mai
mult fundamentul vieţii lui, adică iubirea lui; dar, fiind de natură animală, omul va rămâne
mereu un animal de pradă, fără nimic omenesc în afară de înfăţişarea sa deplorabilă, de faptul
că are limba dezlegată şi, ca urmare a structurii ordonate a creierului, de o capacitate de
cunoaştere organizată, care însă este împinsă tot mai mult spre activităţi josnice de către
elementul animal din el. Aşadar, el poate recunoaşte drept bun şi însufleţitor doar ceea ce
doreşte elementul animal.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. III, cap. 193, 2-3)

6. ORDINEA ȘI DISCIPLINA

6.1 Pedepsirea și pedeapsa corporală

Dacă însă veţi vedea copiii voştri nesocotindu-vă adeseori poruncile părinteşti şi
uneori chiar păcătuind, ar putea atunci să vă treacă prin gând să-l torturaţi pe vreunul dintre ei
şi, la sfârşit, chiar să-l crucificaţi, spre a le da celorlalţi o pildă edificatoare şi
cutremurătoare!? Poate că aşa a procedat vreodată vreun tată tiran, dar multe astfel de pilde nu
veţi afla în trecutul omenirii! Însă voi, părinţi adevăraţi şi drepţi, îi veţi certa doar pe copiii
voştri păcătoşi iar în cazurile mai grave îi veţi îndrepta şi cu băţul. Dacă atunci copiii se vor
îndrepta, sigur că vă veţi bucura mult, căci va fi pentru voi o mare bucurie să vedeţi în faţa
voastră sufletele copiilor voştri proaspete şi sănătoase!
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. IV, cap. 38, 8)

6.2. Despre pedepsirea copiilor și adolescenților

Fiecare tată are dreptate să pedepsească cu biciul copiii mici neascultători. Dar trebuie
să fie un maestru afectuos și chibzuit al fiilor săi adulți.
Numai fiul care se ridică împotriva tatălui său trebuie să fie amenințat.
Et s'il change, il faut alors faire la paix avec lui.
Dar dacă nu se schimbă, el trebuie să fie alungat din casa părintească și să-l trimită în
exil departe de țara sa.
(Copilăria lui Iisus, cap. 168, 13-16)

6.3. Limitele pedepsei

(Mahalaleel către tatăl său Kenan) [Dragă tată] tu nu mi-ai conceput decât trupul, în
timp ce spiritul meu este la fel ca al tău, născut din Dumnezeu. De aceea, eu cred că nici
măcar un părinte nu are dreptul să violeze acest aspect divin al copiilor săi. Este suficient
faptul că spiritul este pedepsit prin constrângerea de a-şi purta trupul, fiind nevoit să se
descurce cu slăbiciunea acestuia, iar atunci când tatăl pedepseşte trupul copiilor săi, spiritul şi-
a primit deja partea din mâinile călăului. Nu este nevoie de o pedeapsă şi mai aspră. Dar
atunci când spiritul divin al copilului se adresează spiritului divin al progenitorului său, cei
doi fraţi nu ar trebui să se pedepsească unul pe celălalt, ci să se recunoască cu iubire ca fraţi
întru Dumnezeu. Mână în mână şi inimă în inimă, ei ar trebui să se susţină reciproc cu

57
blândeţe, pentru a ajunge la poarta de unde curge de-a pururi viaţa eternă a graţiei,
compasiunii şi iubirii.
(Casa Domnului, vol. I, capitolul 106, 21)

6.4. Sfat pentru părinții prea aspri

(Domnul) ... V-ar plăcea să-i vedeţi pe părinţi crescându-şi copiii astfel încât aceştia,
din respect, să trebuiască să se târască fără încetare în faţa lor?! Ce s-ar alege din astfel de
copii? Nimic altceva decât nişte linguşitori josnici şi în cele din urmă nişte tirani egoişti, de la
care nimeni nu se va putea aştepta vreodată la ceva bun.
Dar voi v-aţi crescut copiii în acest mod nesăbuit, şi de aceea a fost bine şi drept că v-
au fost luaţi înainte ca prostia voastră oarbă şi idolatră să le sufoce şi să le corupă sufletele. De
aceea, renunţaţi în faţa Mea la această prostie, căci altfel, cu adevărat, Eu nu voi putea şi nici
nu voi vrea să vă înapoiez copiii!
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. VIII, cap. 205, 5-6)

6.5. Despre părinții severi și părinții binevoitori

Căci popoarele se comportă cu suveranul său așa cum şi un copil se comportă cu

părinţii săi. Părinţii care știu să-și crească copii lor mai ales cu înţelepciune decât cu severitate
au copii buni, ascultători şi muncitori, care îşi iubesc părinţii şi îi respectă, în timp ce copiii
părinţilor toleranţi se urcă repede în capul lor şi sfârşesc prin a-i alunga din propria lor casă.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. II, cap. 55, 5)

6.6. Ascultare și supunere

(Aici însă a intervenit uriaşul:) ... Căci cum stau de fapt lucrurile cu un copil, în care
se manifestă uneori chiar de timpuriu reaua-voinţă? Nu trebuie el oare să se supună vrerii mai
înţelepte a părinţilor săi şi să-şi folosească până la urmă propria voinţă doar pentru a face ceea
ce doresc ei? Şi, odată ce, cu timpul, el se regăseşte tot mai mult în voinţa părinţilor săi,
devine el însuşi mai înţelept, începe să ştie ce este bine şi drept şi să dispreţuiască ceea ce este
rău, fals şi nedrept. Şi abia astfel ajunge el la o adevărată conştiinţă de sine şi la o adevărată
independenţă conformă cu raţiunea. Dar ar fi ajuns oare copilul la toate acestea dacă nu şi-ar
fi însuşit voinţa părinţilor săi înţelepţi?!
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. VI, cap. 143, 13)

(Extras din discursul lui Meduhed:) Numai copiii, din cauza neputinţei datorate vârstei
lor fragede şi din cauză că au nevoie de învăţătura care să le lumineze calea, sunt datori să se
supună necondiţionat părinţilor lor. Dar din momentul în care ei au cunoscut în adâncul inimii
voia lui Dumnezeu, supunerea necondiţionată va fi înlocuită cu respectul profund şi iubirea
atât de frumoasă a copilului pentru părinţii săi.
(Casa Domnului, vol. I, cap. 34, 8)

6.7. Copiii trebuie să se supună și nu să se impună

Pentru spiritul imatur al copiilor, nu există nimic mai prejudiciabil decât capacitatea de
a decide prin ei înșiși, chiar dacă părinții o permit. Pentru că în acest fel copiii se întăresc, în
primul rând, în încăpățânare și mândrie, două defecte care sunt pietrele de bază indestructibile
ale tuturor viciilor posibile.
Dar oamenii de pe acest Pământ sunt deja în cea mai mare parte spirite mărginite și
încăpățânate, motiv pentru care aceste spirite au fost plasate pe acest Pământ aspru. Iată de ce
nimic nu este mai penibil pentru ei decât o ascultare punctuală, care este singura școală care
pentru dobândirea adevăratei forțe a voinței interioare. Și din cauza aceasta, doar un număr
foarte mic de oameni de pe acest Pământ ajung să primească această forță în timpul vieții în

58
corpul lor fizic, un scop care este totuși condiția prezenței lor pe Pământ.
(Soarele natural, cap. 15, 18-19 [?!])

6.8. Ucenicia ascultării

Când un tată are un copil încăpățânat, puțin înclinat să asculte cuvintele și poruncile
sale, el îi va da posibilitatea să se confrunte cu vreo experiență dificilă, încercând în același
timp să se înmoaie cât mai mult posibil consecințele rele. Același lucru se întâmplă între
Dumnezeu și oameni: Dumnezeu caută întotdeauna mijloacele cele mai blânde, dar dacă ele
nu au nici un efect, El va trebui, la nevoie, să meargă până la cele mai violente pentru a
menține omenirea pe calea cea bună care duce la scopul său de pace și fericire adevărată.
Și dacă un om nu vrea să urmeze această cale pentru că ignoră obstacolele puse în
calea sa pentru educația sa, nu este firesc ca acest dispreț să ducă în final la pierderea lui,
deoarece experiența nu îl învață nimic, ci, dimpotrivă, se lovește în față de obstacolele cu care
se confruntă, cu riscul de a-și pierde viața pentru că nu a respectat regulile cele mai
elementare ale prudenței, care se impun ele însele celor mai avizați? Cum putem face pe
Dumnezeu răspunzător pentru ceea ce omul face pentru sine din vina sa? El nu este nici crud,
nici înclinat să se bucure de suferințele făpturilor Sale, ci El trebuie să lase pur și simplu
iubirea Sa să se întoarcă, astfel încât înțelepciunea să prevaleze și ca scopul să fie atins.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. XI [?], cap. 59, 18-19)

6.9. Un sfat pentru ascultarea copiilor

Și acum, dragul Meu Andreas-Willig27, ca să termin ascultă încă: aceasta este doar o
mică dorință din parea Mea împotriva ta – și dacă deja știi ce înțeleg Eu prin cuvântul
"dorință", în special unirea Voinței Mele cu a voastră – și constă în faptul ca tu să nu lași
liberă (indisciplinată) voința copiilor tăi; ci, dimpotrivă, ceea ce îi înveți, ei învață de
bunăvoie prin supunerea față de tine și nu pentru că le place. Și dacă tu găsești că asta sau aia
este bun pentru ei, trebuie ca și ei să-l găsească bun și drept, pentru că tu îl găsești bun și
drept. Și din aceasta va rezulta ceva bun și drept pentru că este sfințit prin ascultare. Altfel
totul va fi rău și inutil.
Vezi, vina în educație este, de obicei, în faptul că părinții nu acordă suficientă
importanță educației copiilor. Dacă știi unde începe educația la Mine și ce importanță are deja
pentru Mine o particulă mică de praf! Gândește-te, cu atât mai mare este atenția mea pentru
un copil! - Dacă meditați bine aceasta, vei vedea de ce educația copiilor trebuie să fie
primordială!"
(Daruri cerești, vol. I, 30 noiembrie 1840, 1-2)

6.10. Ascultarea este prima datorie a copiilor

Prima datorie a unui copil este să asculte de părinții pe care Dumnezeu i-a dat. Și dacă,
din iubire și din ascultarea copilărească tu ai renunța la ceea ce ai cel mai drag și la ceea ce tu
dorești cel mai arzător, atunci tu Mi-ai deveni mult mai drag și tu ai împlini un lucru mult mai
mare în ochii Mei decât dacă mi-ai oferi viața ta ca sacrificiu, urmându-ți propria voință. Căci
tot ce faci din iubire pentru cei care au fost puși în locul lor și în locul Meu, mai presus de
tine, tu ai făcut-o Tatălui ceresc!
Într-o zi, voi cere socoteală, nu copiilor, ci părinților, cum și-au crescut copiii pe care
i-au primit din mâinile Mele. De aceea fă-ți datoria de copil și varsă-ți iubirea pe care o porți
în inima ta pretutindeni unde vezi că lipsește și vei fi făcut mult mai mult decât dacă ai fi
săvârșit ceva mare!
(Ida Kling, Tatăl și copilul său, pagina 76, ediția 1, 1937)

Nu acordați atenție lacrimilor din această lume! Plânsul copiilor asupra pierderii
27
A se vedea nota de subsol de la §5.5. (NTF)
59
lucrurilor din această lume nu trebuie să te tulbure! Atunci tu vei fi apt pentru împărăția Mea.
(Daruri cerești, vol. II, 13 ianuarie 1842, 1)

6.11. Seriozitatea vieții

Cu cât mai devreme un copil va învăța gravitatea vieții, cu atât va fi mai bine pentru
sufletul său. De aceea fiecare copil trebuie să fie obișnuit foarte devreme cu munca și cu
îndeplinirea cu credință a îndatoririlor sale. Grija pusă pentru a-și îndeplini obligațiile trebuie
să-i fie plăcută. Pentru orice neglijență sau lenevie trebuie să fie readus cu severitate la ordine
de către părinți sau educatori. În special fetele tinere vor fi păzite de o ocupație constantă de
jocuri inutile și frivolități și alte stupidități. Munca este cea mai bună sentinelă a sufletului lor
și cea mai bună și cea mai eficientă doctorie pentru o generație slabă și leneșă ca în epoca
actuală.
(Ida Kling, Cuvinte de viață ale iubirii veșnice, ediția 1, 1932, pag. 287)

6.12. Sfaturi întemeietoare pentru părinți

(Extras din predica mustrării lupului:) Schimbaţi-vă comportamentul, restrângeţi-vă

dorinţele, purificaţi-vă la izvorul iubirii şi deveniţi la fel unii cu alţii prin umilinţă, obedienţă
şi educarea corectă a copiilor voştri. Renunţaţi la desfrâu, concepeţi-vă copiii cu
binecuvântarea lui Dumnezeu şi dovediţi-vă taţi şi mame adevărate, întru iubirea şi graţia lui
Dumnezeu. Învăţaţi-i mai întâi de toate să asculte de iubirea voastră înţeleaptă şi să descopere
în ea marea iubire, sfânta voinţă, şi implicit, graţia inestimabilă a lui Dumnezeu. Numai atunci
veţi recunoaşte faptul că nu noi, fiarele pădurii, suntem cele care vă vorbim acum, ci iubirea
lui Dumnezeu, care ne-a dezlegat limbile pentru a vă adresa aceste cuvinte sacre.
(Casa Domnului, vol. I, cap. 35, 37)

6.13. Importanța acordului dintre tată și mamă privind educația copiilor

Dacă acest frate în căutarea unui cuvânt de lumină a citit în Cartea iubirii Mele și
grației Mele ceea ce este scris acolo: „Vedeți, copiii lumii sunt de multe ori mai înțelepți decât
fiii luminii“ (Luca 16, 8). - De ce nu ascultă el părerea soției sale și să-și iubească copiii mai
mult decât rațiunea? De ce nu veghează cu asprime ca copiii să urmeze cu fidelitate
prescripțiile inteligente ale mamei lor despre viața de familie, care sunt incomparabil mai
bune decât toate științele inutile cu care el ar vrea să ticsească capul copiilor lui? Oh, modul
acesta nu este calea bună spre împărăția Mea!
Desigur, copiii pot fi ocupați cu multe lucruri instructive, dar nu trebuie pierdut din
vedere, de ochii săi ca și de inima sa, ce se potrivește pentru băieți și ce se potrivește pentru
fete, în caz contrar el riscă o mare mizerie în relațiile sale cu copiii săi. Pentru că ei i se vor
urca în cap cu voința lor nebiruită și mâinile lor neîmblânzite și îi vor înăbuși inima; el acum
este deja prea slab și prea conciliant în multe lucruri pentru a putea stăpâni mâinile încă tandre
ale copiilor săi! Prin urmare, el nu ar trebui să răspundă la eventualele plângeri ale copiilor săi
și să fie strict și sever atât la supunerea lor oarbă, cât și la voința sa și la cea a mamei în
conducerea casei, mama petrecând cea mai mare parte din zi cu copiii. Și, cu iubire și spirit de
conciliere, el trebuie să se înțeleagă în prealabil cu mama (fără prezența copiilor), fără a
renunța însă la drepturile sale de tată și nici să restrângă cercul de acțiune al mamei în
conducerea ei inteligentă a gospodăriei, conform sfatului Meu. Atunci totul va lua o altă
întorsătură și cea mai bună.
(Daruri cerești, vol. I, 5 ianuarie 1841, 2 și 4)

6.14. Un sfat al Apostolului Pavel

Și voi, copii, supuneți-vă cu desăvârșire parinților voștri în orice lucru care nu este
opus lui Cristos, căci astfel este voința Sa și asta Îi este Lui plăcut. Voi, părinți nu amărâți

60
sufletul copiilor voștri prin cuvinte dure și tratamente rele, ca ei să nu devină sălbatici în fața
voastră și apoi fricoși și ipocriți; în realitate prin intermediul iubirii voi puteți face maleabil un
spirit încăpățânat, dar unul ipocrit și lingușitor este incorigibil.
(Scrisoarea lui Pavel către comunitatea din Laodiceea, 3, 30-31)

6.15. Să treziți iubirea și nu teama la copii

(Iisus adresându-se samaritenilor copleșiți de respect înaintea Lui):

"Gândiți-vă doar la un copil care are o mare teamă de părinții lui, deoarece aceștia l-ar
fi pedepsit de câteva ori prea sever din cauza obrăzniciei lui copilărești. Un astfel de copil
într-adevăr va asculta de părinții săi, dar nu atât de mult din dragoste, ci mai degrabă din
teamă pentru pedepsirea pe care el o poate aștepta dacă ar păcătui încă o dată împotriva
voinței părinților. Prezența părinților săi după un anumit timp va fi neplăcută unui astfel de
copil și el va încerca să se elibereze din această situație care este neplăcută pentru el, părăsind
casa părintească și căutându-și norocul lui, odihna și bunăstarea, în îndepărtate regiuni străine.
Și el se va întoarce doar în remușcări la părinții săi, cu frică și cutremur, dacă el va găsi
opusul a ceea ce el a sperat că va găsi în depărtatele regiuni.
Aceiași părinți au un alt copil care nu este temător de ei, iar în loc de teamă, el îi
iubește tot mai mult și mai mult, nu se tulbură atât de mult de câteva dojene și își corectează
greșelile și face voia părinților săi, nu pentru că se teme de severitatea lor, ci din iubirea sa în
continuă creștere pentru ei.
Care dintre cei doi copii credeți că va fi preferatul părinților?"
Purtătorul de cuvânt: "Evident, copilul care are mai puțină frică de părinții săi, dar
care în loc de aceasta are mai multă iubire și o încredere copilărească în ei."
Eu spun: "Tu ai judecat bine și Mi-ai dat un răspuns corect. De aceea voi ar trebui să
fiți la fel ca acest copil care își iubește părinții mai mult decât să se teamă de ei. Și așa iubiți-L
și voi pe Dumnezeu, eternul Tată al tuturor oamenilor, mai mult decât să vă temeți de El ca de
un judecător nemilos și voi nu veți avea frică sau veți simţi timiditate în prezența Mea cum a
fost cazul cu voi până acum.
Crede-mă, Dumnezeu Îi iubește și pe copiii Lui foarte temători; dar sunt adesea foarte
întortocheate căile care duc la încrederea copiilor fără teamă, fără de care un suflet nu va fi
niciodată preafericit și liber în Dumnezeu și ea îi va parveni cu greu pe aceste căi
întortocheate. Doar o mare primejdie poate aduce un astfel de copil înapoi pe drumul spre
acasă și spre iubirea părinților săi.
Din moment ce copiii nu pot deveni mai buni prin pedepsele care vin de sus și care nu
îi fac decât să fie mai răi, aceste pedepse le sunt trimise numai rareori și numai atunci când
toate tentativele iubitoare au eșuat împotriva egoismului orb al oamenilor. De aceea
Dumnezeu are întotdeauna o așa mare răbdare față de neascultarea oamenilor, pentru a evita
ca pedepse constante să nu-i îndepărteze mai mult de El decât s-au îndepărtat ei înșiși deja.
Și, odată ce Dumnezeu a trebuit să ia nuiaua într-o mână ca să-i pedepsească pe
oameni, atunci El le oferă cu cealaltă mână inima Lui – deși oarecum voalat – pentru ca ei să
poată ști că, chiar cu nuiaua în mână, Dumnezeu Tatăl vine totuși la ei cu toată iubirea, așa
cum este cazul de acum înaintea voastră."
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. IX, cap. 129, 4-11)

6.16. Educați-i pentru independență și libertate

De vreme ce Tatăl preasfânt, etern, plin de înţelepciune şi iubire a dăruit fiecăruia o

voinţă proprie și liberă, precum şi o inimă, oare este nedrept ca un tată uman să nu accepte
niciodată să țină cont de activitatea liberă a fiului său devenit adult? Eu vă spun: deşi este
preferabil ca fiul să îşi asculte tatăl de-a lungul întregii sale vieţi şi să nu i se opună niciodată
în orice, este încă şi mai firesc ca tatăl să îi acorde fiului său, încă de la naştere, o libertate de
viață încât acesta să poată acţiona apoi în toată libertatea și în calitate de om într-adevăr liber;
atunci fiul ar putea să se întoarcă mai târziu la tatăl său plin de iubire şi să-i spună: "Oh tată,

61
iată, fiul tău s-a întors şi ar vrea să facă tot ce îi stă în puteri pentru a te ajuta."
Spuneţi-Mi, oare nu este mai bine aşa decât să îi spuneţi fiului vostru: "Vino şi
susţine-mă!", iar acesta să vină şi să vă asculte, deşi în mod normal el nu ar fi îndrăznit
niciodată să facă acest lucru, dacă nu i-aţi fi poruncit?
(Casa Domnului, vol. I, cap. 111, 18-21)

6.17. Păstrați copiii într-o activitate justă

Dacă omul este îndemnat încă din copilărie la o activitate potrivită şi este educat în
spiritul ascultării, al umilinţei, al blândeţii şi al unei adevărate renunţări de sine, îi va fi uşor
să se instruiască şi să se întărească în pura cunoaştere şi în iubirea de Dumnezeu; Dumnezeu
va putea atunci să i se reveleze în continuare, fără vreun prejudiciu liberului său arbitru, iar
sufletul său va fi din ce în ce mai luminat şi mai viu. Dar cum oamenii nu învaţă să lupte şi să-
şi învingă lenea lor înnăscută – pentru că părinţii lor au neglijat ei înşişi aceasta – ei se sufocă
în această lene, care le este în mod necesar înnăscută, înainte chiar de a fi încercat să lupte şi
s-o învingă în ei înșiși.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol. VIII, Cap. 196, 3)

Priviţi un copil răsfăţat, care nu este obişnuit de mic cu o muncă din ce în ce mai grea,
ce figură îndurerată va face el, de exemplu la vârsta de doisprezece ani, dacă va trebui să facă
o muncă serioasă și continuă, chiar potrivită puterilor lui! El va începe să plângă, devenind
trist și descurajat, dar și plin de mânie și ură împotriva celor care l-au pus la această muncă
obligatorie.
Priviţi însă la un copil de aceeaşi vârstă, care din fragedă copilărie a fost obişnuit cu o
muncă potrivită puterilor lui! Cu câtă bucurie lucrează acest copil toată ziua, fără a obosi!
Aşa cum sufletul leneş poartă în el o mare teamă de orice muncă serioasă şi de durată,
la fel o teamă de moarte, ba chiar şi de o boală mai puțin gravă este prezentă mereu în acest
suflet și se naște din aceeași sursă.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. IV, cap. 127, 4-6)

6.18. Niciun sistem tolerant

În ceea ce priveşte copiii, ei trebuie să fie trataţi şi educaţi cu o iubire adevărată, dar
fermă. Părinţii prea îngăduitori şi care îşi răsfaţă prea mult copiii le provoacă sufletelor lor un
mare rău şi pentru aceasta ei vor trebui să dea socoteală.
Părinţii înţelepţi vor fi binecuvântaţi de a fi avut copii înţelepţi.
Pentru educarea copiilor, constrângerea28 este necesară atâta timp cât ei nu ascultă de
bunăvoie şi cu bucurie de ceea ce legile au bun în ele. Dar când aceasta se realizează,
înseamnă că acel copil a anulat înlăuntrul său constrângerea legii şi a devenit o fiinţă liberă.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. VIII, cap. 22, 7-9)

6.19. Pedepsiți batjocura

Amintiţi-vă întotdeauna de această învăţătură cerească; pedepsiţi-vă copiii dacă îşi bat
joc de ea. Mai bine să-i vedeţi plângând decât să-i auziţi râzând răutăcios, căci acest râs vine
din infern, care este mereu plin de un râs sarcastic.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. I, cap. 169, 18)

6.20. Copiii sunt puternici în slăbiciunea lor

Copiii vă dau un exemplu, cum în slăbiciunea lor ei sunt de multe ori mai puternici
decât cel mai mare dintre eroi, în fața căruia tremură legiuni. Să luăm exemplul unui erou care
28
Muss de la müssen=a trebui, a fi constrâns/forțat, cu sensul de constrângere sau obligație, și nu de violență,
bineînțeles. A se vedea și nota de subsol de la §4.8. (NTF)
62
este tatăl unui copil mic care abia vorbește. Mulți consilieri pot veni la el să-i sfătuiască
împotriva unui proiect și nu vor reuși să-l convingă. Dimpotrivă este suficient ca acest mic
copil să-l privească pe tatăl său în ochi râzând și să-i spună: Tată, rămâi cu mine, nu pleca de
data asta, mă tem atât de mult că ți se întâmplă ceva rău; iar eroul, atins la inimă, se supune
copilului.
(Soarele Spiritual I, cap. 34, 9 [?!])

6.21. Un sfat important pentru educație

Nimeni nu poate da ceea ce n-are! Pentru a educa, nu este suficient să ai o inimă bună
și o bunăvoință, ci să ai un suflet bine instruit și educat de Mine. Pentru că cel care nu s-a
lăsat condus de Mine, care nu știe cine sunt Eu, unde să Mă găsească și cum acționez Eu –
unde îi poate conduce29 pe copiii mici?!"
(Daruri cerești, vol. I, 17 iulie 1840, 2)

7. ÎNVĂȚĂTURA RELIGIOASĂ ȘI MORALĂ A COPIILOR

7.1. Rolul părinților

Atunci când omul vine în această lume, sufletul său este complet separat de
atotputernicia lui Dumnezeu și, în fiecare, propria sa voință și conștiința sa decid despre toate.
Numai atunci când el ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu prin educația de la părinți și alți
învățători înțelepți, atunci când el se va adresa Lui cu credință și îi va cere Lui ajutor și
asistență, când el începe să simtă în el influența divină a cerurilor, iar sufletul său devine tot
mai conștient de iubirea divină și intră tot mai mult în această iubire. Sufletul supune propria
sa voință celei a lui Dumnezeu și se unește astfel cu Spiritul lui Dumnezeu, devenind treptat la
fel de perfect în Spiritul lui Dumnezeu în el și prin acest spirit, la fel cum Spiritul divin în este
perfect în sine și, cu toate acestea va rămâne complet liber și independent în orice lucru așa
cum Dumnezeu însuși este perfect liber și independent în orice lucru.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. IX, cap. 171, 4)

7.2. Exersați iubirea, credința și voința

Pentru că iubirea, credința și voința unui om să fie cu adevărat active, trebuie ca ele să
fi fost formate din tinerețea sa, apoi exersate .... Cei care au copii le exersează din tinerețe în
aceste trei domenii30 nu vor avea de atunci probleme să triumfe lumea în ei.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. VIII, Cap. 41, 11 și 13)

7.3. Învățați copiii prin cuvinte și fapte

(Domnul se adresează părinților primelor zile ale umanității:) De aceea, vă repet: nici
o învăţătură nu poate fi de folos dacă esenţa ei nu poate fi realizată prin mărturia Mea vie din
inima fiecărei ființe umane! Oalim reprezintă un asemenea exemplu viu al acestei mărturii. În
acest fel va trebui să predaţi învăţătura referitoare la numele Meu şi la ființa Mea plină de
iubire, de graţie şi de sfinţenie, atunci când le veţi vorbi copiilor voştri despre Mine. Nu vă
limitaţi îns numai la predarea verbală a învăţăturii, ci aveţi mare grijă să deveniţi un model viu
pentru ei, exemplificând această învăţătură prin comportamentul vostru exemplar. Aceasta
este singura manieră în care vă puteţi asigura că toţi cei care acceptă cu inima curată această
învăţătură vor descoperi în curând în inimile lor martorul viu şi sfânt pe care l-a văzut Oalim,
cu lumina sa orbitoare, singurul capabil să depună mărturie pentru autenticitatea deplină a
Cuvântului Meu, transmis lor prin intermediul vostru.
(Casa Domnului, vol. II, cap. 74, 25-26)
29
Textul se învârte pe înrudirea dintre cele două verbe ziehen (a trage, a conduce) și erziehen (a educa). (NTF)
30
Adică iubirea față de Dumnezeu, credința și voința. (NTF)
63
7.4. Bolborosirea copiilor mici este plăcută Domnului

Într-adevăr, murmurul recunoscător al unui copil Îmi este mult mai plăcut Mie decât
multe cuvinte înțelepte din gura unui om învățat, care este o încântare pentru rațiune, dar care
nu este foarte profitabil pentru inimă.
(Marea Evanghelie, vol. X, cap. 74, 4)

7.5. Creșteți-vă copiii voștri în învățătura lui Iisus

Dar când, în vremurile care vor veni, oamenii vor fi educaţi în spiritul învăţăturii Mele
încă din copilărie, ei vor ajunge la maturitate plini de o voinţă fermă şi orientată în bine, şi de
aceea pentru ei învăţătura Mea va fi o povară uşoară.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. VII, cap. 140, 2)

7.6. Învățați-i pe copiii voștri să-L cunoască pe Dumnezeu încă din cea mai fragedă
copilărie

Vedeţi voi, bucuria cea mai mare şi de altfel singura pentru oameni constă în a-L
cunoaşte încă din copilărie pe Unicul Dumnezeu Adevărat şi de a învăţa să-L iubească mai
presus de orice, ca pe un Tată adevărat şi preabun al tuturor oamenilor.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. VIII, cap. 219, 4)

7.7. Ceremoniile religioase – un mijloc pentru copiii ca să-L afle pe Dumnezeu

Dacă aveți copii, cu ce mijloace vreți sau puteți să-i învățați să Mă cunoască pe Mine
și voia Mea, dacă nu făcându-i să asiste la ceremonii religioase? Voi toți sunteți pentru
început doar copii, deci aveți nevoie de ceremonii religioase atâta timp cât sunteți copii.
Numai că nu trebuie să ne oprim aici; cel ce a trecut prin clasa elementară urcă în clasa
superioară și învață acolo să citească și să scrie și, în fine, să calculeze în iubirea Mea și să
acționeze în grația înțelepciunii Mele. Iar cel a cărui inimă a devenit curată și iubitoare, care
vine la Școala Mea, unde acolo numai el va ajunge la viața veșnică prin nașterea nouă.
(Cadouri ale Cerului, vol. III, 15 august 1840, 10-11)

7.8. Educația religioasă a copiilor

Nu neglija religia la fiicele31 tale și fii perseverent cu ele în rugăciune și, în mod egal,
cu băieții și foarte repede vei constata abundența binecuvântărilor din casa ta. Fixează-le
flosirea timpului lor în tot ceea ce ele trebuie să facă și să studieze, și ține-le ferm, astfel tu le
vei obișnui foarte devreme în ordinea indispensabilă în viață, care este fundamentul oricărei
iubiri și înțelepciuni. Acționează deci astfel, crede și iubește și vei progresa bine în Numele
Meu.
(Daruri cerești, volumul I, 20 iunie 1841, 8-9)

7.9. Flecărelile lumești sunt o otravă pentru inima copiilor

Spune-i și că dragostea adevărată nu merge fără puțină ceartă – așa că Eu trebuie să

mă cert puțin cu ea32. Și obiectul certei Mele este că ea atrage prea puțin atenția fiicelor sale
asupra Mea, și că toată ziua ea vorbește cu ele și se întreține cu ele despre lucruri ale acestei
lumi, și nu destul despre Mine.
Spune-i și anunț-o că sunt foarte gelos și că, cu neplăcere, eu văd că se pricinuiesc alte

31
Recomandarea este adresată lui Andreas-Willig Hüttenbrenner, cf. notei de la §5.6 pentru acesta din urmă.
(NTF)
32
Aceste cuvinte sunt adresate mamei unei familii din anturajul lui Jacob Lorber. (NTF)
64
lucruri decât despre Mine. Eu mă asemăn unui iubit pasionat, care stă în spatele ușii iubitei
sale și care, atunci când își aude iubita sa foarte îndrăgostită vorbind numai despre el, intră în
cea mai suavă încântare din cauza marii bucurii prin care trece atunci. Dar care devine imediat
trist când cea care-l iubește își îndreaptă conversația asupra lucrurilor care nu au nimic de-a
face cu iubitul său. Și iubitului trist îi vin atunci următoarele gânduri și cuvinte:
Oh iubita mea, pe care o iubesc atât de intim, dacă mă iubești cum te iubesc eu, cum îți
pot veni în spirit alte gânduri, atunci când mă gândesc fără încetare la tine și care aștept cu
neliniște în fața ușii, neavând chef să intru la tine!?
(Daruri cerești, vol. I, 28 octombrie 1840, 5-8)

Conversațiile lumești cu copiii din partea părinților, sunt o otravă pentru inima lor.
(Daruri cerești, vol. II, 6 ianuarie 1842, 7)

7.10. Educația copiilor bogaților și săracilor

Du-te în palatele celor bogaţi şi informează-te în ce constă acolo educaţia inimii așa
cum este ea dorită de Dumnezeu şi rar vei găsi acolo o astfel de educație. Du-te în schimb în
coliba unui om sărac şi vei constata că acesta este înconjurat de o familie plină de iubire şi că
nu uită niciodată să îşi binecuvânteze bucatele. Spune-Mi care dintre acești oameni îți place
mai mult? Tu spui: țăranul sărac în coliba sa. Și Eu îți zic: și Eu la fel. Pentru că țăranul se
roagă cu spiritul său, crescându-şi copiii în acelaşi fel şi orientându-i astfel către Dumnezeu.
Omul bogat nu are alt Dumnezeu decât propriul său trup, pe care îl admiră și-l cinstește la cel
mai înalt nivel prin tot felul de pofte carnale. La fel îşi creşte şi copiii, numai pentru
bunăstarea trupului. O asemenea educaţie nu poate fi pe placul lui Dumnezeu, căci ea îl abate
pe om de la destinul sfânt pentru care a fost creat și care nu va putea fi atins pe această cale."
(De la iad la rai (Robert Blum), vol. I, cap. 25, 2)

7.11. Supraestimarea copiilor

Bineînțeles, există încă mulți oameni curajoși care au șansa să fie răsplătiți cu copii
buni și frumoși. Dar ei sunt atât de pătrunși de copiii lor, mai ales când aceștia devin mari, că
ce să faci din ei mai curând. Astfel de copii, aduși să se supraestimeze puternic din cauza
părinților, își găsesc cu greu egalul. Și dacă părinții, așa cum se întâmplă adesea, sunt înstăriți,
își imaginează firește că au și mai multă valoare.
O astfel de supraestimare a copiilor nu este în conformitate cu ordinea Mea și nu-Mi
poate fi pe plac. Căci iubirea adevărată a părinților pentru copiii lor ar trebui să fie ca o
lumină plăcută, iar iubirea pentru părinții săraci și copiii lor, ca un jăratic arzător; o astfel de
iubire se va bucura întotdeauna de în mulțumirea Mea constantă și veșnică și de
binecuvântarea Mea. Dar o iubire, cum ar fi cea descrisă mai sus, este respingătoare pentru
mine, de aceea Eu nu o voi binecuvânta nici pe acest pământ nici în viața de apoi.
(Daruri cerești, vol. III, 6 aprilie 1849, "Der Grosse Morgenrot", 95-96)

8. LUMINĂRI PEDAGOGICE

8.1. Învățarea judicioasă a copiilor

(Îngerul Rafael explică:) Ce s-ar alege oare de un prunc, dacă din braţele doicii voi l-
aţi da direct la o școală înaltă, unde învăţători foarte înţelepţi şi erudiţi le predau elevilor lor
deja bine pregătiţi, ştiinţele cele mai profunde şi artele cele mai secrete, inaccesibile
oamenilor obişnuiţi? Un astfel de copil poate că până la urmă ar reuşi să repete anumite
cuvinte ale învăţătorului său, dar niciodată nu ar pricepe sensul lor mai adânc şi importanţa
lor.
De aceea, voi lăsaţi copilaşii să fie crescuţi mai întâi de către doică, care, prin tot felul
de jocuri, îi învaţă un prim mod de gândire copilăresc. Şi, de la an la an, copilul se

65
maturizează tot mai mult, devenind apt pentru a primi o instrucţie mai înaltă.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. VI, cap. 190, 6)

8.2. Învățământul în școlile străvechi ale profeților

(Iisus răspunde la o întrebare a unui hangiu din Samaria:) "Prietenul meu, lucrurile
care s-au întâmplat atunci și care nu fac decât să prefigureze sub diverse forme simbolice
timpul prezent, stau acum îndeplinite înaintea ta! În acele școli judecători și preoți, care erau
treziți în spirit, au acceptat, în maniera lui Aaron, copii bine crescuți încă de la naștere de
părinți temători de Dumnezeu și, în primul rând bineînțeles, băieți, care trebuiau să fie mai
presus de toate robuști și perfect sănătoși fizic. Acolo ei mai întâi trebuiau să învețe să
citească bine, să scrie și să socotească. După aceea, ei erau bine instruiți în Scriptură, și
anume în cărțile lui Moise, și apoi în geografia țărilor și popoarelor lumii cunoscute.
În același timp, ei erau atent îndemnați nu doar să cunoască poruncile lui Dumnezeu,
ci să le respecte strict și pe cât posibil din voința lor liberă și din propria lor decizie. Pe de altă
parte, în funcție de vârsta lor și de gradul de dezvoltare spirituală, erau supuși la o mulțime de
încercări și examene, astfel încât în interior să ajungă la convingerea vie a gradului de forță pe
care au dobândit-o deja pentru a rezista lumii și atracțiilor sale.
Mai presus de toate ei trebuiau să se păzească de lene, mama tuturor păcatelor și
relelor, motiv pentru care aceștia erau îndemnați să facă tot felul de munci fizice potrivite
forțelor lor.
După ce au crescut și s-au întărit în renunțarea de sine și stăpânirea de sine în orice, ei
erau îndrumați să exploreze forul lor interior prin știința corespondențelor și, unindu-se cu
voia lui Dumnezeu pe care ei îl cunoșteau bine încă din copilărie, ei ajungeau la credința vie
și la voința inflexibilă care le permitea de-acum să săvârșească anumite semne pentru că
propria lor voință s-a unit cu voia lui Dumnezeu, și că credința lor, adevărată lumină vie din
Ceruri nu mai lăsa loc îndoielii în inimile lor iluminate.
După ce toate acestea s-au realizat pe deplin în ei, ei se umpleau cu Spiritul lui
Dumnezeu, prin credința lor vie și voința lor total unificată cu voia lui Dumnezeu în toate
acțiunile lor, fiecare după propriile sale capacități individuale. Prin aceasta, vederea lor
interioară s-a lărgit și așa ei vedeau imagini simbolice și evenimente viitoare pe care apoi le-
au consemnat pentru posteritate.
Oricine a dobândit această stare în care primea viziuni, a dobândit și cuvântul viu
interior adică auzea în profunzimea ființei lui interioare glasul lui Iahve, și acesta era
Cuvântul lui Dumnezeu pe care profetul îl anunța oamenilor ca și cum ar fi ieșit din gura lui
Dumnezeu și el trebuia să facă aceasta pentru că el era îndemnat de Spiritul lui Dumnezeu.
Iată, în felul acesta era școala profeților și modul în care oamenii erau formați în aceste școli
veritabile de viață."
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. IX, cap. 56, 10-15)

8.3. Învățământul în școlile preoților Egiptului antic

(Matael, ucenic al lui Iisus deja trezit în spirit, se adresează regelui Ouran, din
regiunea Pontului, venit în Palestina și găsindu-se aici, în numeroasa compagnie care-l
înconjura pe Iisus în apropiere de Cezareea lui Filip:)
Iubite prietene Uran, în Egipt, şi anume în şcolile mai vechi, se practica pentru
educarea copiilor destinaţi a face parte din tagma preoţească o metodă foarte deosebită, care
în realitate nu era deloc rea.
Copiii nou-născuţi erau duşi de îndată în nişte încăperi subterane foarte spaţioase, în
care nu pătrundea niciodată lumina zilei. Ei erau îngrijiţi acolo foarte bine, dar nu vedeau nici
o altă lumină decât pe cea artificială dată de vreo lampă cu petrol oarecare, în construcţia
cărora egiptenii erau, după cum se ştie, nişte meşteri fără egal. Şi în asemenea încăperi îşi
petrecea apoi învăţăcelul viaţa până la împlinirea vârstei de douăzeci de ani. Acolo el primea
toate cunoştinţele despre frumoasa lume de la suprafaţă, sau mai precis de lumea exterioară,

66
fără să aibă însă ocazia să o vadă încă.
El şi-o reprezenta în imaginaţia sa în fel şi chip, dar despre întinderile nesfârşite ale
diferitelor ţinuturi, despre lumina de afară, adică cea a soarelui, lunii şi nenumăratelor stele,
despre intensitatea luminii şi despre căldura iradiată de aceasta, el nu-şi putea face nicidecum
o idee reală.
Un astfel de învăţăcel al întunecatelor spaţii şcolare subterane nu acumula, prin
urmare, în mintea sa decât frânturi de adevăruri despre lumea de la suprafaţă şi despre
condiţiile vieţii de acolo şi, în pofida oricărei isteţimi a lui sau a sârguinţei de care dădea
dovadă, el nu le putea lega în nici un fel una de alta.
Acestea erau tot un fel de pietre de construcţie solide şi de bună calitate, a căror
asamblare în vederea construirii unui palat mai avea însă mult de aşteptat şi care, fireşte, că în
încăperile cele subterane nici nu era posibilă.
Odată ce un astfel de învăţăcel subteran atingea, după aprecierea mentorilor săi,
nivelul de cultură dorit, lui i se aducea la cunoştinţă că, prin mila lui Dumnezeu, va ajunge cât
de curând la suprafaţa pământului, la lumina căreia va afla şi va învăţa într-o singură clipă
mult mai multe decât în nenumăratele ore petrecute în obscuritatea lumii subterane.
Fireşte că învăţăcelul se bucura foarte mult de acest lucru, deşi ştia că înainte de
momentul acela trebuia să «moară» mai întâi, într-un mod foarte specific. Moartea consta de
fapt într-un somn profund, timp în care învăţăcelul era transportat într-un palat minunat de la
suprafaţă.
Ce ochi mari de uimire trebuie să fi făcut apoi un asemenea tânăr atunci când se trezea
pentru prima oară din somnul său şi se vedea mângâiat de razele dumnezeieşti ale soarelui! Şi
când se vedea apoi pe sine în veșminte albe, cu dungi roşii şi albastre! Şi ce impresie trebuie
să fi făcut asupra lui oamenii foarte prietenoşi de ambele sexe, îmbrăcaţi şi ei tot în veşminte
frumoase! Cât de mult trebuie să-i fi plăcut mâncărurile acelea gustoase! Dar, mai ales, ce
trebuie să fi simţit sufletul său de îndată ce i-a părăsit pe oamenii cei prietenoşi şi a ieşit afară,
plimbându-se prin grădinile acelea minunate şi trăgând în piept miresmele lor îmbătătoare,
văzând pentru prima oară cu ochii săi beţi de fericire întreaga natură, în toată plenitudinea ei
şi scăldată de razele soarelui!
Ei bine, din imaginile acestea, pe care tu le poţi completa în continuare în imaginaţia
ta, poţi să-ţi dai seama de propria ta putere actuală de înţelegere în raport cu noile adevăruri,
care ţi-au fost revelate aici!
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. III, cap. 95, 1-9)

8.4. Educația înțeleaptă a copiilor

(Domnul la Cian-șa, în lumea spirituală:) Vezi, pe Pământ copiii sunt mâncăcioși și

dornici de cunoaștere. Ei sunt aproape constant înfometați să știe, ar vrea să înțeleagă totul
chiar până la esența lucrurilor și să pună fără încetare întrebări celor din jurul lor. Crezi că ar
fi bine să le îngăduim acestor micuți să-și supraîncarce stomacul cu tot ceea ce palatul lor avid
cere cu insistență? Și să satisfacem curiozitatea lor răspunzând la tot ceea ce vor să știe?
Părinții înțelepți cunosc limitele pe care le au copiii lor și îi ghidează în mod natural și
rezonabil pe calea către maturitate! Părinții proști, care le dau copiilor lor tot ce le place, îi fac
maimuțe în loc de oameni. Carnea lor, hrănită la sațietate, devine pradă senzualității și face
spiritul lor leneș și obtuz în fața a tot ceea ce este înălțat, bun și adevărat, pe măsură ce ai avut
cu siguranță posibilitatea de a o constata de mii de ori pe Pământ și în special în țara ta.
Aici, este și ca pe Pământ. Ar fi bine ca nimeni să nu aibă imediat cunoștința și
plăcerea de orice lucru; dimpotrivă, aceasta trebuie făcută puțin câte puțin, în mod adecvat
facultăților fiecăruia. Dacă sunt astfel ghidați, copiii mici devin din ce în ce mai puternici aici
și, cu timpul, pot suporta mai multe cunoștințe până când sunt capabili să fie receptacule de
adevăruri supreme.
(Episcopul Martin)

8.5. Educația copiilor pe Soare

67
 Pentru spiritul imatur al copiilor, nu există nimic mai negativ decât puterea de a decide
pentru ei înșiși, chiar dacă părinții o permit. Pentru că în acest fel copiii se întăresc, în primul
rând, în încăpățânare și mândrie, două defecte care sunt pietrele de bază indestructibile ale
tuturor viciilor posibile.
Pe Soare, unde oamenii au o libertate de acțiune mult mai mare și un câmp de acțiune
aproape nelimitat, este nevoie cu atât mai mult de un mod disciplinat de a crește copii, astfel
încât voința lor să primească o direcție care este indispensabilă pentru a o menține în ordinea
generală. Lucru care ar fi foarte de dorit și la voi pe Pământ. Dar oamenii de pe Pământ sunt
deja în cea mai mare parte spirite mărginite și încăpățânate, motiv pentru care aceste spirite au
fost plasate pe acest Pământ dur. Iată de ce nimic nu este mai penibil pentru ei decât o
ascultare punctuală, singura școală pentru dobândirea adevăratei forțe a voinței interioare. Și
din această cauză, doar un număr foarte mic de oameni de pe acest Pământ reușesc să obțină
această forță în timpul vieții în corpul lor fizic, un scop care este totuși condiția prezenței lor
pe Pământ.
(Soarele natural, cap 15, 32-36)

8.6. Învățământul școlar pe Soare

Şi ce copii frecventează lecţiile unei astfel de şcoli publice? Numai cei care trăiesc în
vecinătate, adică în trei până la cinci case adiacente.
Şi cât timp durează o lecţie? Nu mai mult de cinci sute de oscilaţii ale pendulului33;
apoi ei sunt lăsaţi liberi cam timp de cinci mii de oscilaţii şi, pe această bază, instrucţia
continuă până când copiii au dobândit stăpânirea completă a noţiunilor elementare care nu
constă în nimic altceva decât de a disciplina voinţa.
De exemplu, unuia sau altuia dintre copii, îi este interzis să privească un obiect dat,
întorcând în altă parte privirea până când profesorul observă că aceasta nu mai reprezintă
niciun efort pentru copil. Apoi, copiii sunt chiar ispitiţi cu diferite mijloace atragătoare pentru
a încălca interzicerea. De exemplu, tocmai în locul în care este interzis copilului să privească
se dau reprezentaţii sau spectacole, astfel încât aceasta să-l coste pe copil un mare sacrificiu şi
multă abnegaţie ca să-şi reţină ochii atât de dornici de scene de acest gen şi de a privi doar la
partea interzisă. Totuşi, cu toate că profesorul este foarte atent pentru a instrui aceşti copii, se
întâmplă adesea ca aceştia să uite datoria lor, dar ei sunt în mod serios mustraţi şi, dacă
încălcarea se repetă prea des, atunci le sunt date mici pedepse potrivite lor; şi astfel, puţin câte
puţin, se atinge scopul înţelept.
Când copiii se arată capabili de a se ţine de o regulă, lor li se dă o alta şi, dacă merge
bine cu a doua, se trece la o a treia, şi aşa mai departe, până la zece şi chiar, de multe ori,
treizeci.
Apoi, când copiii au învăţat să pună frână ochilor lor, ei trebuie cu acelaşi sistem să
înveţe să-şi ţină în frâu limba. În această perioadă profesorul ţine cu atenţie sub observaţie
fiecare copil, pentru a vedea care este subiectul despre care el preferă să vorbească. Apoi este
interzis copilului, pentru o perioadă de timp destul de lungă, să vorbească despre acest subiect
favorit. Dacă copilul poate să demonstreze din acest punct de vedere abnegaţia sa, atunci
profesorul caută să ştie ce altă tendinţă este în el şi atunci profesorul îi interzice aceasta în
modul cel mai adecvat.
Vedeţi în ce constă acolo instruirea elementară care nu are nici un alt scop decât acela
să scoată din copii voinţa lor proprie; şi tocmai din acest motiv, se obţin vase bine pregătite
pentru a primi Voinţa Divină care, apoi, este explicată şi predată într-o şcoală superioară.
Şi, cum în această şcoală elementară copiii sunt, într-un anumit mod, împiedicaţi să
întreprindă o oarecare activitate exterioară şi că toate simţurile lor exterioare sunt înlănțuite,
cu consecinţa, înlănțuirea gândurilor lor şi în cele din urmă a dorinţelor lor; în acelaşi mod, în
următoarea şcoală mai înaltă, le sunt supuse pentru punerea în aplicare, o activitate după alta,
după Voia Marelui Dumnezeu. Iată de ce aceste şcoli secundare nu sunt la fel de simple ca
33
Aproximativ 4 ore, conform indicațiilor capitolului 11 din "Soarele natural" pe durata unei oscilații. (NTF)
68
cele precedente, cu toate că prin structura lor, acestea sunt perfect asemănătoare caselor de
locuit.
În aceste şcoli în general instituite acolo unde patru, uneori cinci proprietăți se ating,
ornamentele sunt adaptate activității prescrise elevilor. - În ce constă această activitate?
Această activitate nu constă în nimic altceva în a privi fix obiecte de diferite feluri.
De exemplu, unui elev i se arată un lucru; el trebuie să-l observe o perioadă lungă de
timp, fără întrerupere, din toate părţile şi apoi să raporteze profesorului ce a remarcat. Când a
terminat expunerea lui, încă o dată, profesorul îl conduce să observe cu mai multă pătrundere
acelaşi lucru şi să-l examineze cu atenţie pentru a vedea dacă prima dată nu i-a scăpat ceva.
După această a doua examinare, elevul comunică ceea ce, prima dată, după părerea lui, i-a
scăpat observaţiei sale.
Acum, lucrurile pot să se considere ca fiind terminate? Oh nu! Profesorul, din contră,
trimite adesea elevul înapoi de zece, de douăzeci şi chiar de treizeci de ori, mereu la acelaşi şi
unic obiect. Şi aici se pune întrebarea: Cum se poate găsi într-un obiect ceva mai mult decât
ca la prima privire, suprafaţa sa arătată vederii? Dar Eu vă spun: Acest mod de a privi este
extrem de superficial şi nu aduce omului niciun folos pentru spiritul său, deoarece orice
animal poate urmări astfel orice lucru.
În timp ce prin această repetare continuă a privirii obiectului, elevul este obligat să
exploreze în spiritul său diferitele legături și relații între observațiile sale datorită cărora lui îi
devin obișnuite fermitatea și precizia privirii , lucru cum nu se poate mai necesar pentru spirit,
atât de dificil de fixat prin el însuși.
(Soarele natural, cap. 17, 11-25)

8.7. Voința liberă în educația copiilor

Acolo unde libertatea voinței este păstrată pe cât posibil, este ușor să se formeze
voința pentru păstrarea ordinii stabilite.
Pentru că o voință restrânsă de legi aspre este o voință chinuită. Și o dorință chinuită
nu are nici o plăcere în ordinea stabilită și întotdeauna încearcă să scape și să treacă peste ea,
pentru că linia sa de conduită este, în general, cea de satisfacție a sa personală. Când, în
schimb, voința este menținută liberă și recunoaște în libertate legile ordinii stabilite,
necesitatea plăcută a acestor legi ei i-a devenit rapid familiară și ea se va bucura de ordinea
divină descoperită în ea.
Și aceasta este o regulă generală în educația copiilor de pe Soare, care ar fi cel mai
bună și pe Pământ o instruire care chinuie memoria, maltratează rațiunea și ucide spiritul!
(Soarele natural)

8.8. Pedagogia îngerilor

(Tinerelul care vorbește guvernatorului Cyrenius nu este nimeni altul decât îngerul
Rafael, care a fost dat ca ghid și profesor Iarei, fiica lui Ebahl)
Cyrenius îi spune lui Ebahl: "Aceasta este fiica ta şi tu eşti un evreu, de aceea este
uimitor că sălășluiește atâta înţelepciune în ea! Nu se poate să fi învăţat atâtea doar în câteva
zile, nici chiar de la maestrul maeștrilor şi cu atât mai puţin de la acel tinerel! Acest fel de
învăţători, chiar dacă sunt foarte puțini pe Pământ, nu prea fac mari progrese cu noi muritorii,
în învățătura pe care ne-o dau! Știu aceasta de la fiul meu, Josoe, care nu este chiar fiul meu,
dar pe care l-am adoptat. Din când în când vine și la el acum un astfel de învățător ceresc.
Dacă rămâi mai mult timp în preajma lor, nu mai știi cine are până la urmă dreptate, căci
amândoi, cu toate că au păreri total diferite, par să aibă dreptate. Predarea lecțiilor devine o
luptă între înţelepți din care amândoi ies învingători.
Josoe al meu este adesea atât de înverșunat la adresa învăţătorului său mistic încât l-ar
da și afară; dar învăţătorul nu se dă bătut; el apără cu hotărâre ceea ce spune, chiar dacă pare a
fi lipsit de sens, şi doar la urmă lasă să se întrevadă o rază de lumină. Eu cred că la fel face şi
tinerelul învățător al frmoasei tale fiice!"

69
 Ebahl spune: "Da, mare stăpân, aşa este. Eu unul nu prea pot să spun cine are dreptate.
De cele mai multe ori lucrurile nu se limpezesc. Niciodată nu poți să spui că este vorba de
vreo învățătură bună. Tânărul spirit caută parcă să-l deruteze pe elev în ceea ce cunoaște, iar
elevul trebuie după aceea să se descurce, rânduindu-și cunoștințele cât de bine poate! Vorba
nu prea este de mare ajutor și lucrurile rămân nelămurite! Dacă învățăcelul vrea să-l
contrazică pe învățător, trebuie să fie foarte convingător și să-l încolțească astfel încât să nu
mai poată face niciun pas, nici în dreapta, nici în stânga. Atunci dovedește că are dreptate,
altfel, fără a avea argumente puternice, învățăcelul nu poate fi niciodată învingător, oricât de
limpede ar explica ceea ce spune! O Iara a mea l-a prins o dată în capcană. Aproape că nu s-ar
mai fi descurcat dacă nu l-ar fi ajutat fata, amintindu-i ceea ce chiar el însușispusese mai
înainte.
Cu adevărat, metoda aceasta divină de învățare este de multe ori stranie! De obicei,
elevul îl învaţă pe învăţător şi învăţătorul este foarte mulțumit că a învăţat încă ceva de la
elevul său. Totul se petrece într-un mod ceresc şi îmi face mare plăcere să iau parte la astfel
de lecții, căci într-o oră înveţi mai mult decât înveți de la rabinii lumești într-un an întreg.
În cazul rabinilor învățăcelul rămâne, atât trupeşte, cât şi spiritual, un sclav al acestora,
căci el poate să înveţe numai ceea ce ştie rabinul, care este de cele mai multe ori schilod
trupeşte sau, chiar și mai rău, schilod din punct de vedere spiritual. Învățăcelul nu trebuie să-și
bată capul dace este adevărat sau nu ceea i se spune! Ce-i pasă rabinului lumesc, bucălat, ce
înclinaţii şi însușiri spirituale are învățăcelul? El lucrează după regula: "Păsărică, ori mănânci,
ori mori!" Metodele de învățământ lumești sunt aseamenea unui coif care se potriveşte pe
toate capetele, sau a unui pat în care toţi oamenii trebuie să se odihnească! Ce ar face oare
uriaşul Goliat dacă i s-ar da leagănul unui copil și i s-ar spune să se odihnească într-însul?
Nu rareori am văzut copii care arătau însușiri spirituale deosebite încă din pruncie. Ce
înțelepți ar fi ieșit din ei dacă ar fi fost crescuţi pe măsura spiritului lor! Dar ei au fost însă
învăţaţi să împletească coşuri, asemenea celor slabi, iar spiritul lor nu a fost luat în seamă!
Cred că este o mare nedreptate! Câte foloase ar putea aduce un astfel de spirit dacă ar fi
îndrumat de un învățător! Acest om va împleti coşuri şi, până la urmă, va ajunge să fie pescar!
Vezi, tocmai aici se vede imensa diferenţă dintre metoda de învățare a rabinilor
lumești, îngâmfați şi adeseori proşti, şi a rabinilor cerești ca cei care se află acum printre noi.
Aceştia din urmă ajută spiritul să devină liber, trezindu-l prin tot felul de întrebări. Rabinii
lumești caută doar să asuprească şi să ucidă spiritul, nimicind totul! Mare stăpân al întregii
Asii, spune-mi dacă am dreptate sau nu?!"
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. II, cap. 191, 6-12)

8.9. Școlile lumii sunt nepotrivite pentru învățământul spiritual

(La întrebarea unui fariseu: "Nu avem nevoie de case și de școli?", Iisus răspunde:)
Școlile tale sunt tocmai bune să ucidă orice spirit în copiii voștri buni și nu ar fi nici o
pagubă să le suprimați pentru că, cu adevărat, Eu vă spun, dacă lumea este Maestrul vostru,
cine vreți să vă învețe despre spiritual?
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. I, cap. 168, 2)

9. APĂRAȚI ȘI PROTEJAȚI PURITATEA MORAVURILOR (OBICEIURILOR)

9.1. Învățați cum să vă păziți bine de plăcerile cărnii

Păziţi copiii de păcat şi păstraţi-le vie în suflet ruşinea, căci astfel vor putea, ca adulţi,
să-şi stăpânească mai bine carnea şi nu vor cădea atât de uşor. Căci, chiar şi o dată dacă o să
fiţi neatenţi, imediat spiritul cel rău al cărnii va pune stăpânire pe ea! Nici un diavol nu este
atât de greu de scos din om precum este diavolul cărnii lipsite de iubire. Omul nu poate scăpa
chiar aşa de uşor de el decât prin abţinere (ABSTINENŢA sexuală), posturi îndelungate şi
rugăciune.
Feriţi-vă tocmai de aceea să stricaţi copiii, îngrijindu-le în mod exagerat trupul şi

70
îmbrăcându-l provocator, numai ca să ispitiţi şi să aprindeţi astfel carnea fără IUBIRE! Vai de
acela care păcătuieşte stricând astfel, prin absenţa IUBIRII, natura copiilor! Adevărat vă spun,
aceluia i-ar fi fost cu mult mai bine dacă nu s-ar fi născut niciodată!
Pe nelegiuitul care va pângări în felul acesta (FĂRĂ SĂ IUBEASCĂ) natura cea
sfântă a tinereţii îl voi pedepsi Eu însumi cu toată puterea mâniei Mele! Căci, odată ce în felul
acesta (PRIN ABSENŢA IUBIRII) trupul este stricat, sufletul nu mai are un adăpost potrivit
şi mai ales atunci desăvârşirea lui este împiedicată.
Nici nu bănuiţi ce eforturi colosale trebuie să depună un suflet slab pentru a-şi vindeca
trupul care a fost stricat astfel (prin sex fără IUBIRE) pentru ca apoi să-l facă iarăşi să fie din
nou întreg şi fără urme! Câtă teamă trebuie el uneori să suporte, când vede stricăciunea şi
slăbiciunea învelişului său trupesc! Cine este mai ales atunci de vină? Supravegherea cea
proastă din copilărie care, după aceea, prin acest păcat (sex fără IUBIRE) atrage multe
supărări de tot felul!
Se ştie că decăderea morală este cel mai adesea mai mare în oraşe decât la ţară; de
aceea, ca ucenici ai Mei, atrageţi-le mereu atenţia oamenilor şi arătaţi-le urmările grave ale
unei vremelnice stricăciuni a cărnii (prin sex fără IUBIRE) şi astfel mulţi dintre ei se vor
îndrepta şi din ei vor ieşi astfel la iveală nişte suflete sănătoase mult mai uşor de trezit decât
sunt acum la mulţi alţii!
Uitaţi-vă cu o mare atenţie la toţi orbii, surzii, schilozii, leproşii şi la cei cu gută;
uitaţi-vă la toţi copiii cu tot felul de infirmităţi şi boli trupeşti! Toate acestea sunt cel mai
adesea nişte urmări binemeritate ale unei vremelnice stricăciuni a cărnii (prin sex fără
IUBIRE)!
Bărbatul nu trebuie să se atingă de nici o fecioară înainte de cel de-al douăzeci şi
patrulea an al lui, pentru a trezi astfel în el IUBIREA, iar fecioara trebuie să aibă cel puţin
optsprezece ani împliniţi sau cel puţin şaptesprezece pentru a trezi în ea iubirea. Înainte de a
împlini această vârstă ea nu este încă îndeajuns de matură pentru ca să facă dragoste şi atunci
ea nu ar trebui să cunoască intim nici un bărbat! Căci, înainte de această vârstă, destul de rar
este câte una îndeajuns de coaptă la trup şi la suflet, fiind astfel capabilă să iubească. Dacă,
fără a iubi, o fată va cunoaşte intim prea devreme un bărbat desfrânat care nici el nu o iubeşte,
carnea ei va fi atunci repede stricată, iar sufletul ei va deveni în felul acesta slab şi pătimaş.
Este greu de vindecat carnea stricată a unui bărbat care face sex şi nu iubeşte, dar cu
mult mai greu va fi vindecată cea a unei fecioare care face sex atunci când nu iubeşte! Căci, în
primul rând, trebuie să ştiţi că ei nu vor putea aduce uşor nişte copii sănătoşi pe lume, iar, în
al doilea rând, ei, împreună, vor deveni pe săptămână ce trece tot mai ahtiaţi după plăcerile
carnale, iar la sfârşit femeia va fi doar o desfrânată, care, după cum ştiţi, este pata cea mai
ruşinoasă pe obrazul omenirii, nu numai pentru ea însăşi, ci şi pentru aceia prin a căror
neglijenţă sau impulsionare a ajuns ea aici.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. IV, cap. 80, 4-11)

9.2. Exersați sacrificiul de sine de la o vârstă fragedă

Şi la fel este pentru orice om pe care părinţii şi învăţătorii săi nu l-au oprit încă din cea
mai fragedă tinereţe să se adâncească în tot felul de slăbiciuni şi de pasiuni carnale, pentru ca
acestea să nu devină stăpânii şi învăţătorii sufletului său! Căci, odată ce sufletul a fost luat
astfel în stăpânire, îi va fi foarte dificil, devenit slab şi fără voinţă, să mai poruncească tuturor
dorinţelor şi poftelor cărnii sale.
Dar atunci când un suflet este încă din tinereţe ghidat conform adevărului unei raţiuni
lucide şi antrenat să îşi stăpânească din ce în ce mai mult carnea şi să nu-i permită decât ceea
ce i se cuvine în mod natural, potrivit rânduielii Mele divine, în mod evident acest suflet va
deveni indiferent faţă de lume şi faţă de toate comorile şi plăcerile ei. Acest suflet spiritual şi
puternic va fi stăpân nu numai asupra pasiunilor trupului său, ci şi asupra întregii naturi
pământeşti, deci asupra întregului iad şi asupra prinţului minciunii şi al întunericului.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. VIII, Cap. 12, 15-16)

71
9.3. Sentimentul de pudoare la copii

Fiecare suflet a fost lăsat de la Dumnezeu cu un simţământ de superioritate, care se

face simţit deja în pudoarea copiilor.
Pudoarea copiilor este senzaţia pe care o are sufletul când începe să simtă şi prin care
dă de înţeles fără cuvinte că este nemulţumit văzându-se îmbrăcat în învelişul greoi al
trupului, de care nu se poate descotorosi fără durere. Cu cât este mai senzitiv şi mai delicat
învelişul unui suflet, cu atât mai puternic este simţământul lui de pudoare. Dacă cel care educă
un astfel de copil se pricepe să dirijeze acest simţământ spre umilinţă, va crea astfel copilului,
din acest simţământ, un spirit protector, care îl va însoţi pe drumul pe care va putea obţine
uşor şi repede desăvârşirea spirituală. Dar numai o mică greşeală în dirijarea acestui
simţământ înrădăcinat de pudoare poate imediat să conducă la trufie.
Dirijarea pudorii spre aşa-numita ambiţie copilărească este deja foarte greşită, căci aşa
începe un copil să creadă că este mai cu moţ decât ceilalţi. El se va ofensa repede şi se va
supăra uşor şi va plânge amarnic din cauza aceasta. Prin acest plâns el dă clar de înţeles că a
fost rănit în simţământul lui de demnitate.
Dacă părinţii slabi şi neştiutori vor încerca acum să liniştească copilul, trăgând la
răspundere ofensatorul și pedepsindu-l, chiar şi numai de formă, au pun deja în copil prima
sămânţă pentru potolirea setei lui de răzbunare. Iar dacă acești părinţi vor continua să-şi
liniştească copilul în acelaşi fel, vor face din el de cele mai multe ori un diavol, care îi va
chinui atât pe ei, cât şi mulţi alţi oameni. Dacă însă părinţii sunt înţelepţi şi îi vor arăta mereu
copilului calităţile din ceilalţi oameni şi copii, dirijând astfel simţământul pudorii spre
umilinţă, vor face din acest copil un înger, care va fi pentru ceilalţi un model de viaţă, precum
minunatele stele ale nopţilor pământene, care îi luminează şi îi încurajează cu blândeţea şi
răbdarea lor.
Dar copiii sunt educaţi rar în acest fel, prin care sufletele lor sunt trezite. Astfel că
omul, ajuns la maturitate şi la cunoaşterea adevărată, va trebui în primul rând să se îngrijească
să-şi însuşească, neprecupeţind nici un efort, adevărata umilinţă. Până când nu a scăpat de
ultimul rest de trufie, nu va putea atinge desăvârşirea spirituală.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. IV, cap. 83, 3-7)

9.4. Nu expuneți copiii voștri la pericolele excitațiilor

Totodată însă, trebuie îndrumaţi cu toată hotărârea şi părinţii să nu-şi expună odraslele
pericolului excitării în care iubirea este absentă! Căci orice material inflamabil ia foarte uşor
foc şi, odată flăcările sexualităţii vâlvătind din toate părţile fără iubire, stingerea lor nu mai
este un lucru simplu, iar fără sacrificii şi iubire focul nu se domoleşte! Abia când focul
sexualităţii fără de iubire se va fi stins, abia atunci se pot constata şi pagubele pe care el le-a
provocat în suflet.
De aceea, în special femeile trebuie să umble frumos îmbrăcate, fără a fi însă în mod
exagerat provocatoare, iar tinerii să nu se lase pradă lenevirii, căci lenevirea şi lipsa iubirii
sunt mai întotdeauna generatoare ale tuturor viciilor şi ale păcatelor.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. III, cap. 66, 9-10)

9.5. Protejați-vă fetele

(Apostolul Ioan, în lumea spirituală:)

Toți aceia care sunt tați și au o fiică drăgălașă pot fi siguri – mai ales dacă trăiesc în
oraș – că ea este obiectul poftei nemăsurate a multor oameni.
Se va obiecta: nu contează, atâta timp cât păcatul nu este consumat! Dar eu răspund și
adaug: desigur, pentru cel al cărui spirit este orb și care nu poate vedea mai departe decât
materia! Dar ce ar spune tatăl acesta dacă ochiul său spiritual era deschis și el era conștient de
toate aceste priviri pofticioase care i-ar degrada fiica în fața lui în toate modurile imaginabile?
Corpul fiicei sale poate fi protejat, este adevărat. Dar cine va proteja spiritul său și

72
sfera influenței sale, cu care acești demoni ai cărnii vin în comunicare pentru a-l incita să se
convertească la punctele lor de vedere? Chiar credeți că influența lor nu-i fac niciun rău?
Atunci vă înșelați mult!
Dacă vă conduceți adesea fiica în locuri unde ea este expusă la privirile senzuale ale
multor petrecăreți, ea va fi adusă în scurt timp să se gândească la plăcerile cărnii și să înceapă
să râdă în secret de sfaturile de înțelepciune ale părinților săi. Simțurile ei o vor chema din ce
în ce mai des acolo unde ea ghicește prezența bărbaților dezfrânați. Veți mai spuneți că
exagerez și întrebați ce poate fi influența ocultă a unui gând desfrânat, fără intervenția celui
mai mic contact fizic? Eu răspund că aceste dezvăluiri se adresează puțin și ființelor destul de
puțin trezite pentru a pune această întrebare și să aibă o opinie ca aceasta, că Soarele este
făcut să lumineze centrul Pământului. Eu pun și întrebarea următoare celor care au făcut
experiențe pe somnambulism și au putut observa influența perturbatoare a acestor oameni
obsedați pe care o produc asupra oamenilor sensibili la magnetism: ce este această influență,
de unde provine? Pentru că, chiar dacă un astfel de oaspete nedorit nu a atins mediumul,
acesta simte prezența sa de îndată ce el intră în cameră: fluidele sale sunt traumatizante pentru
el și adesea dureroase.
Vedeți, cauza este degradarea bruscă și rușinoasă a sferei spirituale a mediumului.
Totuși, în ciuda efectului neplăcut produs asupra acesteia, moralitatea sa nu este atinsă, pentru
că sfera sa este mult mai închisă și pentru că ea pune imediat instinctiv totul în lucru ca să
îndepărteze oaspetele nedorit și perturbator.
Se pune următoarea întrebare: același lucru se întâmplă și în starea de veghe, în care
sfera spirituală a fiecărei persoane este mult mai extinsă și unde nu resimte atât de puternic o
influență dăunătoare? Într-adevăr, aceasta din urmă este și mai nocivă în starea de veghe, de
aceea a fost dată o poruncă specială, care ordonă fiecăruia să se abțină de la gânduri și dorințe
necurate.
(Soarele Spiritual, vol. II, cap. 113, 7-12) și în Împărăția Copiilor din lumea de apoi
(edițiile Hélios), în capitolul "Un alt aspect al iadului interior")

9.6. Pericolul de a te îndrăgosti

(Apostolul Ioan, în lumea spirituală:)

Iată de ce eu, Ioan, care a câștigat experiență ca slujitor veșnic al Domnului, îi
sfătuiesc pe toți oamenii și mai ales pe părinți să-i avertizeze pe tineri împotriva a ceea ce voi
numiți "îndrăgostire". Peste tot în jurul vostru aveți ocazia să observați cât de mult suferă
spiritul unui băiat atunci când se îndrăgostește prematur. Un astfel de tânăr este adesea
răsfățat de viață și incapabil să progreseze din punct de vedere spiritual. Dacă ar fi devenit
jucăria oricărei alte pasiuni, l-ați putea desprinde cu o conducere luminată și să faceți din
acesta un om de valoare. Dar o anumită imagine fermecătoare și vie care s-a unit cu spiritul,
veți avea mai multe dificultăți să o alungați de la o inimă tânără de orice sex, decât va trebui
să mutați un munte.
Iubirile premature și nepotrivite provoacă degradarea spiritului, deoarece impuritatea
urmată de pofte senzuale tinde să îl înșele.
Și din moment ce dragostea implică spiritul mai mult decât trupul, trișând cu el sau
păcătuind împotriva lui, dedându-se poftelor senzuale constituie cel mai de jos grad al iadului.
(Soarele Spiritual, vol. II cap. 116, 11-13, și ca mai înainte, în Împărăția Copiilor din
capitolul următor, capitolul "În starea spirituală se dezvăluie toate secretele"

9.7. Protejați puritatea și nevinovăția sufletelor copiilor

Eu vă spun: Dacă părinţii ar şti să-şi educe copiii aşa încât aceştia să-şi păstreze
inocenţa şi puritatea sufletului chiar şi până la vârsta de paisprezece ani, li s-ar da şi lor
învăţători şi ghizi din Ceruri. Dar pentru că aceasta nu se mai petrece deloc în aceste vremuri
în rândurile celor mai respectaţi evrei, nici învăţătorii din Ceruri nu se mai ocupă în mod
direct de copiii voştri.

73
 (Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. VIII, cap. 68, 11)

9.8. Fete tinere de maturitate precoce

Să luăm exemplul unei fetițe care este prea precoce fizic, la doar doisprezece ani ea
este deja pe deplin formată ca o fată de vârsta căsătoriei. Pentru toți oamenii de natură
oarecum senzuală, fata asta este mai atrăgătoare decât oricare din cele mai frumoase fete
mature și părinții săi se îngrijesc s-o apere de pericolul care o amenință. Dacă ea se dă prea
devreme unui om excesiv de senzual, fertilitatea ei va fi redusă, iar dacă a stat prea închisă și
privată de aer, carnea sa se va moleși, cum se spune pielea lui va deveni palidă, ea va slăbi și
nu va ajunge să o vârstă foarte avansată. Dacă ea este privată oarecum de mâncare, va deveni
tristă și va sfârși prin a se prăpădi, iar dacă este hrănită prea mult ea se va îngrășa până la
punctul de a deveni impotentă și indolentă, sângele ei va stagna, și ea va avea în curând aerul
unui cadavru și își va găsi o moarte timpurie.
La fel se întâmplă şi când sufletul se dezvoltă prea mult înainte de vreme. Când copiii
mai puţin înzestrați sunt siliţi să înveţe prea mult, pentru a ajunge înțelepți, de parcă de ei ar
depinde bunăstarea lumii, sufletele acestora se închid, căci nu au avut timp suficient să-și
dezvolte mai întâi trupul, atât cât trebuia.
De aceea fiecare lucru are timpul său, după rânduiala lui Dumnezeu, și nu poți sări
peste nici o etapă.
La naşterea trupului din trupul mamei germenele veşnic al vieţii este sădit în inima
sufletului ca scânteie a spiritului divin pur, la fel cum este în cazul fructului unei plante, după
ce și-a aruncat floarea, când începe să se formeze şi să se întărească. Odată ce trupul este
format, începe dezvoltarea și modelarea sufletului. Acum sufletul trebuie să facă tot ce se
poate ca spiritul să înceapă să încolțească în el.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. II, cap. 217, 2-5)

9.9. Despre împingerea forței procreatoare la omul tânăr

În adolescență apare pentru prima oară şi impulsul sexual. Astfel, băiatul este atras de
fete, care în primii ani de şcoală34 îl lăsau indiferent, sau chiar îl enervau.
Acest impuls, extrem de periculos pentru o natură incapabilă de autocontrol, este
totuşi de o importanţă vitală, căci are puterea de a reduce pasiunile cele mai grosiere ale
copilului răsfăţat, pe care tatăl, mama şi învăţătorul nu le-au putut controla, prin simpla privire
plină de iubire a unei fete. Prin această putere magnetică şi spirituală, fata realizează ceva ce
nu va putea fi înţeles pe deplin decât în ceruri, dar care aici, pe Pământ, nu lasă decât urme
trecătoare, un fel de ecou palid, care dispare rapid.
(Misterele vieții, cap. 6, "Băiat-tânăr-adult apoi bătrân", 15)

9.10. Protejarea copiilor de pericolele lumii

(La întoarcerea acasă pentru a cina cu Iisus și numeroasa sa companie, hangiul

Ebahl trimite fetele și femeile în apartamentele lor:)
Eu însă i-am spun lui Ebahl: "Prietene, de ce le-ai trimis de aici? Vezi, este într-adevăr
bine să-ți crești copiii cu severitate şi să păzești fetele de lume. Dar vezi tu, aici unde sunt Eu,
nu ameninţă nici un pericol, ci se deschide un cer plin de binecuvântări de care nu trebuie să-ți
ferești copiii!"
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol II, cap. 112, 4)

10. SUPLIMENTE PRIVIND EDUCAȚIA COPIILOR

10.1. Sfat pentru un tată de familie

34
Este vorba, bineînțeles, de școala primară. (NTF)
74
 De ce nu ești la fel de zelos cu copiii tăi pe care ți i-am încredințat pentru a-i purifica,
precum ești cu cuvintele Mele35?
Vezi tu, tu ești prea nonșalant cu fiicele tale, de aceea lor nu le pasă de tine. Și cum ele
știu foarte bine, prin viclenie, că tu le arăți încredere de bună voie și că vigilența ta este
somnolentă în ceea ce privește afacerile lumești ale inimii lor și, că de obicei tu nu le ceri
nimic, cu excepția cazului când ai nevoie de ele, ele au spațiu liber și nu se jenează să facă ce
le place în spatele tău, mai ales în ceea ce privește afacerile lor de inimă. Și când, ocazional,
le interoghezi, ele îți spun ceea ce vor, mai puțin adevărul, pentru că ele știu că este ușor să se
aranjeze cu tine – și aceasta chiar și în cazuri foarte importante! Și vezi, tu te mulțumești de
răspunsul lor și Eu pot să-ți spun, că și fiicele tale sunt la fel de mulțumite de tine!
Dar Eu îți spun că tu trebuie să faci să domnească o ordine foarte diferită în casa ta!
Tu trebuie să vorbești cu ele cel puțin o oră pe zi despre chestiuni spirituale și, făcând astfel
pune cu înțelepciune, cu iubire și seriozitate, un "zăvor" sigur pentru a-ți apăra casa de
nenorocire și rușine și s-o menții astfel încât Eu să nu fiu nevoit să las să cadă una sau alta
dintre fiicele tale pentru ca celelalte să se îmbunătățească sau chiar să-ți ducă copiii tăi [pe
deplin] în lume.
Vezi tu, acum deja nu-mi place să intru în camerele casei tale! Ce s-ar întâmpla dacă
aș da-o în întregime lumii? - Iată de aceea ți-am trimis un avertisment prin scribul meu din
Carintia (Jacob Lorber) și ți-am cerut în repetate rânduri să fii circumspect cu vecinul tău pe
care nu-l cunoști! Dar n-ai înțeles aceste avertismente!
Și acum, că apa începe să-ți inunde casa, trebuie să strig din nou ca un paznic de
noapte, să te trezesc și să te salvez de la înec! Și din moment ce tu încă nu înțelegi suflul
spiritual al iubirii Mele, acum vreau să-ți vorbesc clar și să pun punctul pe i! Nu-ți lăsa fiicele
pe M., W., P. și I., să frecventeze casa acestui vecin, supraveghează-le și nu le mai tolera
aceste întâlniri periculoase, altfel te vei pregăti pentru zile întunecate! Ceea ce se ascunde în
spatele tuturor acestor lucruri, numai Eu văd!
Dacă acest avertisment și subiectul evocat ți se vor părea de o importanță prea mică, tu
poți bineînțeles să nu le iei în seamă și lasă-i pe proprii tăi copii, cu timpul, să devină niște
Iuda. Dar urmarea îți va arăta în mod clar care dintre noi doi vede cel mai departe!
Ține cont de acest avertisment clar înainte de a fi prea târziu!
Înțelegi bine! Amin!
(Daruri cerești, 27 decembrie 1841, 1-8)

10.2. "Mica oră" cotidiană

Pentru ca să poți fi conștient de orbirea ta mare, de care ești singurul responsabil,

precum și de neglijența educației spirituale a copiilor tăi, Eu vreau, cu mare milă, să-ți pun în
față marea nebunie a cererii tale36.
Vezi, tu Îmi reproșezi nedreptatea cererii Mele, spunându-Mi că Eu cer de la tine o
educație a copiilor tăi care să-Mi fie pe plac, dar în același timp tu ai doar doi ochi37 care, în
opinia ta, te fac neputincios și orb pentru această sarcină.
Dar Eu îți spun că dacă ți-ai recunoaște cu adevărat neajutorarea și orbirea ta, nu M-ai
învinovăți pentru o asemenea nedreptate, pentru că Eu ți-am arătat întotdeauna calea cea mai
sigură, cea mai corectă și cea mai ușoară și că nu ți-am cerut niciodată mai mult decât să
dedici o oră în fiecare zi unei conversații în Numele Meu, ca tată serios și iubitor, cu fiicele
tale! - Poate de aceea ți-ar plăcea să ai o mie de perechi de ochi!
Deci, această cruce mică incredibil de ușoară, tu ai vrea să o descarci pe Mine; Eu,
care, dintotdeauna și până în momentul prezent, trage deja o cruce grea ca o lume pentru tine!
35
Este vorba de Anselm Hüttenbrenner, fratele lui Andreas Hüttenbrenner (conform notei de subsol la §5.6),
care a primit de la Domnul porecla "Wortemsig", ceea ce înseamnă "Zel pentru Cuvânt". (NTF)
36
Acesta este același tată a nouă copii, din care patru fete mari, deja menționat în 4.18. Prin intermediul lui
Jacob Lorber, el îi spune Domnului incapacitatea lui de a conduce și de a supraveghea formarea spirituală a
soției și a copiilor săi și cere Domnului să-și asume această sarcină, care îi pare a fi atât de grea ca unei muște să
pună în mișcare o piatră de moară. (NTF)
37
Subînțeles: ca să le supraveghezi. (NTF)
75
Oh spirit atașat plăcerilor tale! Să procreezi toți copiii tăi în plăcerea tăcută a cărnii38 nu a fost
o sarcină prea grea pentru tine! - Dar această mică cerință din partea Mea, ca să șterg păcatele
tale ale cărnii, îți cântărește ca o piatră de moară atașată de gât!
Spune-Mi, îți este cu adevărat imposibil să te întâlnești zilnic cu fiicele tale doar
pentru o oră, să vorbești cu ele cu seriozitate și iubire, să le înveți și să le trezești inima pentru
Mine? ...
În schimb convorbirile lumești cu copiii, din partea părinților, sunt o otravă pentru
inimile lor; da, Eu îți spun, un adevărat venin de crotal! Și totuși, mai bine ai avea energia și
dorința de a vorbi cu fetele tale ca atunci când porți blestematele alea de măști în diabolicele
baluri mascate!
Cum nu pari să te recunoști în această descriere, trebuie să-ți arunc în față că prin mai
mult de o conversație neghioabă și smintită cu fiicele tale și lăsând să scape înaintea lor
rămășițe dintr-un vocabular necuviincios, tu ai fost pe plan spiritual, mai vătămător decât util
fiicelor tale! - Asemenea fapte, aș putea să-ți spun mai "sărate"! Dar Eu am șters deja toate
aceste greșeli și de mult timp te-am binecuvântat. Există doar un lucru mic, singurul lucru
mic, pe care ți-l cer pentru multe metehne și păcate înaintea Mea, Tatăl tău, este "ceasul mic
zilnic". Și M-ai putea acuza de nedreptate, ca și cum iubirea Mea și Înțelepciunea Mea ar fi
imperfecte și le-ar cere oamenilor lucruri deasupra forțelor lor!
... Și tu vrei de-acum să te bucuri de mulțumirea desăvârșită a celor mai înalte ceruri,
fără să mai ai nevoie să duci crucea mică indispensabilă și asta nici măcar într-o oră în fiecare
zi! - Vezi, asta este cu adevărat imposibil! Dacă vrei să vii la Mine, trebuie să faci acest lucru
ușor și să-Mi dovedești iubirea și credința ta! Tu trebuie să renunți la tine însuți, să duci
această cruce mică pe umerii tăi și să Mă urmezi!
Vezi, nu există decât drumul crucii care duce la viață! - Dar dacă ți-e frică de cruce, ce
fel de cale ai vrea să iei pentru a ajunge până la Mine? - Eu îți spun, calea pe care ai apucat
este foarte comod; dar ca să ajungi la Mine, nu există decât o cale îngustă, aspră și abruptă
care urcă până la Ceruri! - Examinează-ți bine calea și vezi: conduce-o bine spre Mine?
Dar dacă vrei să-ți ușurez această cruce mică blândă, pentru că ea te zdrobește cu
adevărat așa cum o piatră de moară de măcinat ar zdrobi o muscă, Eu o pot face și chiar foarte
ușor. Eu îi rechem pe toți copiii tăi de pe acest pământ să-i aduc la Mine și să le încredințez
lor educația îngerilor Mei, care se vor grăbi să facă acest lucru! - Spune-Mi, o astfel de
înlăturare a crucii mici ar fi plăcută și conformă cu dorința inimii tale de tată?
Și îți pot da încă asigurarea solemnă că astfel toți vor fi mai bine educați decât la tine;
și toți îngerii Mei învățători vor accepta cu cea mai mare recunoștință această cruce mică de
care tu vei fi cruțat. Și singur, vei putea să te examinezi cu certitudine și suficient, pentru că
ceea ce tu afirmi nu este posibil în condițiile actuale, în ciuda marii Mele Grații și a
Milostivirii Mele. Dar în ce constă "sarcina insuportabilă"39 a acestei cruci mici? – Vezi tu, îți
spun Eu! - Această sarcină insuportabilă grea nu constă în nimic altceva decât să discuți în
fiecare zi timp de o oră într-un mod serios și iubitor cu fiicele tale deja mari, ca un tată și
adevărat învățător al căilor Mele care-ți sunt bine cunoscute; dar nu glumind în felul unui
curtezan monden, fapt care le corupe, le face neîncrezătoare și le rătăcește, ci, după cum am
spus, ca un adevărat tată, cu seriozitatea iubirii!
Și când fiicele tale te vor vedea ca pe un adevărat tată, nu se vor ascunde de tine, te
vor respecta și vor căuta să-ți câștige considerația prin comportamentul lor, pentru că tu vei
lua în considerație spiritul și nu trupurile lor cu forme deja frumoase.
Vezi, tatăl este primul bărbat pe care o fată trebuie să-l recunoască în inima ei ca pe un
bărbat adevărat, cel mai plăcut și cel mai onorabil. Dacă acest prim bărbat are tot felul de
slăbiciuni în fața fiicei sale – spun Eu, atunci ce direcție va lua inima fetei față de ceilalți
bărbați? - Va vedea aceleași puncte slabe la toți bărbații. Și dacă în numărul tinerilor care o
curtează, există unul care îi place câtuși de puțin, pe acela îl va alege, dar numai pentru
bucuria interioară rea ca să-l facă să lungească și să se târască la picioarele ei ca o marionetă
și să se bucure în victoria ei asupra slăbiciunii tânărului! – Vezi tu, această vină se găsește
38
În text: die stumme Lust deines Fleisches. (NTF)
39
Termeni folosiți de acest tată de familie în comunicarea lui către Domnul. (NTF)
76
deja printre fetele tale! Spune-Mi, sau judecă tu însuți, cum ar trebui să intervină
Atotputernicia Mea pentru a le veni în ajutor!
Ar trebui, probabil, printr-un fel de "magnetism ceresc" invizibil, să fac să iasă din ele
spiritul monden deja angajat acceptabil într-o efervescență periculoasă pe care tu (înțelege-Mă
bine și aceasta spus oarecum între patru ochi) ai depus-o în ele, ca să fie înlocuită în ele de o
uitare totală și oarbă? – Mai clar, ar trebui să le omor?
Oh nu, vezi tu, nu trebuie să se meargă atât de departe! Este suficient să faceți, atât tu
cât și fiicele tale, ceea ce v-am spus deja cu exactitate. Faceți-o cu cea mai mare grijă și
urmarea îți va arăta din abundență că se poate pune capăt cu ușurință acestui rău fără să fie
necesară recurgerea la un miracol al Atotputerniciei divine venind din partea Mea, pentru cât
de puțin participi tu activ la grația Mea și la iubirea Mea!
Încurajează-le pentru tot ce este bun! - Pe măsură vreunele dintre fetele tale învață
muzică, stimulează-le și nu consideră această activitate ca fiind minimă și inutilă pentru ele.
Și mulțumirea ta în această activitate nu va avea un rol neglijabil în înnobilarea inimii lor și îi
va îndepărta de multe gânduri necurate.
Și așa cum spun, ocupă-te zilnic timp de o oră cel puțin să te întreții spiritual cu ele, în
Numele Meu! - De asemenea, tu poți vedea din când în când ce fac în camerele lor! - Dacă
observi clipiri de ochi sau șușoteli între ele, cere-le din când în când să-ți spună cu voce tare
de ce fac acest lucru; dojenește-le atunci serios și mai ales nu glumi cu ele. Vei vedea în
curând, mai întâi, că crucea Mea mică nu este cu adevărat atât de grea ca o roată de moară
pentru o muscă; și tu vei ține seama apoi că Eu nu-ți cer nimic nedrept cerându-ți să duci
această cruce și că, dimpotrivă, Eu, Sfântul Părinte, sunt mereu plin de iubire și de milă.
Înțelegi bine asta! Amin!
(Daruri cerești, 6 ianuarie 1842, 2-8, 15, 17-27)

10.3. Educația copiilor în ordinea divină

"Oh Doamne! Cum să fie crescuți copiii oamenilor, ca să poată deveni capabili într-o
bună zi să conteze printre copiii Tăi?"
Ei bine scrie! Pentru că este o întrebare bună, bine pusă, la care vă voi da un răspuns
precis. Dar atenție, atunci când Eu v-am dat lumina potrivită acestui subiect, ca voi să deveniți
păstori fideli ai turmei voastre mici ieșită din adâncuri pentru a-i aduce pe înălțimile umilinței
și de acolo pe drumul întregii vieți, datorită focului iluminat al iubirii Mele. Acesta va costa
un efort mare, dar acest efort va fi o ispășire pentru dorințele voastre carnale, cărora le-ați dat
frâu liber de multe ori cu nevestele voastre și prin care le-ați dat copiiilor voștri haina unei
târfe, un monument în Ierusalimul distrus și un mormânt larg și profund sub ruinele
Babilonului.
Vedeți, dacă ai fi fost renăscuți în spiritul iubirii Mele, ați fi putut, cu fluxul apelor vii
rezultate în abundență infinită din ființa voastră, purificați fecioara cu care ați vrut să vă
căsătorți. Căsătoria voastră ar fi fost atunci cerească și copiii voștri [zămisliți în încântarea
îngerilor, care este o adevărată uniune a iubirii cu înțelepciunea], ar fi copii ai cerului, care ar
fi deja la jumătatea drumului spre nașterea din nou, deoarece sămânța spirituală va fi devenit
în curând rodul noului pământ pregătit în marile grădini ale Noului Ierusalim. Și educația lor
v-ar fi devenit o mare bucurie în fața Tatălui vostru sfânt.
Dar din moment ce ați intrat în căsătoria voastră în întunericul lumii pentru a face
lucrarea morții și pentru a zămisli roade ale iadului – care sunt copiii voștri dragi răsfățați –
este foarte dificil să retrageți otrava din familia șarpelui. Aceasta nu se poate face decât prin
răstignirea completă a cărnii și prin capturarea totală a voinței, deoarece propria voință a
acestor copii este pur diabolică sau satanică, în care nu există nici măcar o scânteie care să fie
pur cerească.
Dacă credeți că sunt excesiv aici în cuvintele Mele, iată răspunsul Meu: Examinați
familia voastră și nu veți găsi altceva decât iubire de sine, invidie, furie, indolență, apatie
împotriva a tot ceea ce este serios și o aversiune latentă marcată împotriva a tot ceea ce este
divin. De aceea numai o pedeapsă sau o recompensă temporală poate să le motiveze să afle

77
câteva linii slabe ale unui catehism auster. Și dacă ați constatat că copiii voștri sunt foarte
mâhniți de toate acestea, atunci spuneți și recunoașteți deschis că numai prin marea Mea
iubire, pentru mântuirea copiilor voștri și a voastră, Eu v-am spus toate acestea și vă spun că
copiii voștri sunt copii ai iadului.
Și dacă acum vreți să faceți din familia voastră copiii ai lui Dumnezeu, va trebui să
rămâneți orbi în fața înfățișărilor lor fermecătoare și seducătoare și surzi la fiecare dintre
dorințele lor. Va trebui și să capturați orice scânteie a voinței lor personale rele, pentru a face
loc iubirii Mele și pentru ca o voință mai bună să iasă din aceasta.
Refuzați copiilor voștri tot ceea ce ei râvnesc [cu încăpățânare], chiar dacă ar fi ceva
bun, pentru ca voința voastră, mai degrabă decât voința lor, să devină vie prin capitularea și
ascultarea dreaptă și sănătoasă în inimile lor.
Pedepsiți întotdeauna încăpățânarea și voința rea, lenea și lipsa de iubire față de divin
și, mai ales un dispreț secret în inima lor, pentru mustrările sănătoase și disprețul pentru
Numele Meu și a tot ce este legat de el.
Când au acţionat bine, nu le faceţi elogii și, mai ales, nu le daţi vreo răsplată! Spuneți-
le într-un mod prietenos, dar serios, că au făcut un act de bunăvoință, din care Tatăl din cer a
tras deja o mică bucurie. Iar când un copil, în timpul recreativ dedicat odihnei trupului, a făcut
ceva din proprie inițiativă care pare să fie bun, întrebați-l în detaliu cu privire la ceea ce l-a
determinat să facă acest lucru. Și când ați aflat motivul, fie pentru iubirea de sine, pentru
iubirea de datorie, fie pentru iubire pentru voi, fie pentru că a făcut-o din iubire pentru Mine,
faceţi-l să ştie aprobarea sau dezaprobarea voastră.
Dar fiţi zgârciți de mângîierile, aşa cum este iarna cu zilele calde, pentru ca ramurile
purtătoare de fruct să nu fie distruse în ispita lor, ca floarea de primăvară de un ultim îngheț.
Totuşi lăsaţi adesea să sufle vântul rece, astfel încât molima vătămătoare a aerului care
înconjoară aceste inimi tinere să fie curățat pentru bunăstarea spiritului.
Învăţați-i ascultarea pe băieți și faceți-i să cunoască motivul ascultării în iubirea Mea.
Pedepsiți-le curiozitatea și marea lor pasiune pentru joc și îndemnați-i să rămână calmi.
Țineți fetele acasă și nu permiteți ca nici cea mai slabă dorință să se trezească în ele,
indiferent de dorința lor. Niciodată nu consimţiți, nici chiar într-o mică măsură, la vreo dorință
oarecare, până când nu știți în mod clar care este sursa sa cea mai secretă.
Păstrați-i cu grijă în imediata apropiere a copiilor educați ce au primit o educaţie
mondenă, în caz contrar veți îngrămădi singuri asupra voastră nori grei de grindină și niciun
spic de grâu nu va fi cruţat.
Când îmbătrânesc, severitatea voastră dreaptă trebuie să crească de șapte ori.
Este mai bine să-i auziţi pe copiii plângând, atunci când sunt jigniţi în vanitatea lor
corupătoare, decât să vă bucuraţi de plăcerile lor lumești mereu orgolioase, pentru ca ei să
devină ca îngerii din cer, care au o bucurie mare văzând în lume căința oamenilor în lacrimi.
O fată furioasă trebuie să postească (să nu mănânce) de șapte ori atâta timp cât a durat
furia ei; așa ea va deveni la fel de blândă ca un porumbel.
Dragostea voastră trebuie să rămână ascunsă ochilor lor, așa cum Eu sunt alor voştri,
pentru ca fructul nou, delicat, să nu se sufoce în căldura unui foc nepotrivit. Și pe măsură ce
fructul se formează din sămânța cerului și devine vizibil, din ce în ce mai ferm, și care devine
vizibilă și iubirea curată față de Mine și credința vie care rezultă din ea, în această măsură
deschideți şi inima voastră într-o iubire înțelegătoare pentru copiii voștri născuți astfel din
nou.
Vedeţi, acesta este calea de viață pentru copiii voştri! Și aceasta este singura cale
pentru că nu este alta, aşa cum nu există alt Dumnezeu decât Eu. Cine vrea să călătorească pe
această cale, va găsi binecuvântările care îl însoțesc și va recunoaște că această cale vine de la
Mine. Dar cine vrea să trăiască în conformitate cu cartea lumii, își va găsi cu siguranță
răsplata printre prinții lumii în latrina veșnică a păcatului. Amin! Eu, Dumnezeul cel mai
Sfânt și Iisus, ca Tată. Amin!
(Daruri cereşti, 8 iunie 1840, 1-18)

10.4. Sfaturi pentru un tată și o mamă

78
 Este un adevăr străvechi că este mai ușor să zămisliți copiii și chiar să-i aduceți pe
lume decât să-i educați în mod corespunzător. În primul caz, ajutorul Meu și permisiunea Mea
sunt principalul factor; dar în ultimul caz, Eu las cea mai mare parte ființelor umane,
încredințând părinților micile plante ale grădinii Mele spirituale, oferindu-le indirect ocazia:
în primul rând, să implanteze propriile lor calități în copiii lor, evitând să le transmită și
defectelor lor și, în al doilea rând, să treacă ei înșiși printr-o școală de răbdare și de resemnare
care le va fi mai benefică lor decât copiilor lor.
Astfel, când le fac cadou părinților copiii lor, este mai mult în vederea educării
părinților pentru împărăția mea decât a copiilor, care încep atunci călătoria lor pământească –
prin căi pe care Eu singur le cunosc – cu bucuriile și necazurile lor, ca pentru toți cei care nasc
pe acest Pământ.
Dar pentru ca copiii să nu fie dați lumii într-o stare neîngrijită, este tocmai în sarcina
părinților să le ofere un sprijin atât fizic cât și spiritual, sprijin de care ei sunt îndatorați
copiilor, pentru că fără acest sprijin copiii nu ar fi venit în lume.
Educația copiilor și mai ales educația lor spirituală este adesea coruptă de prea multă
dragoste sau de prea multă severitate. În oricare dintre cazuri, vlăstarul fraged este deviat din
direcția spre o lume spirituală înaltă, cel puțin până în momentul în care Eu, printr-o
intervenție energetică, să pun în picioare arborele împins anapoda pentru ca ramurile sale,
frunzele sale și inflorescența sa se îndrepte din nou spre lumina și nu spre umbra vieții
spirituale.
Pentru a educa un copil într-un mod care este pe placul Meu, nu trebuie să-i impunem
asocieri de gânduri sau idei despre care doar judecata matură a unui adult este capabilă, și
adesea chiar după multe experiențe nefericite; dar pentru a învăța copiii și pentru a-i face să
înțeleagă ceva, trebuie să vă adaptați la limbajul lor, modul lor de gândire, să vă puneți la
mintea lor, pentru ca ei să poată înțelege ceea ce mai târziu trebuie să recunoască ca regulă.
De aceea primul principiu este: "Dacă vreți să educați copii, fiți voi înșivă copii!"
Copilul este curios, vrea să știe totul și, la orice lucru, întreabă întotdeauna de ce. Pentru a
răspunde la toate aceste întrebări, părinții trebuie să adopte limbajul copiilor și nu doar să le
poruncească să facă asta sau aia! Dar întotdeauna să le explice – și într-un mod care le este lor
foarte accesibil – de ce acest sau acel lucru este permis sau interzis.
Iar părinții trebuie să dea întotdeauna exemplu, pentru că dacă copilul vede că părinții
nu respectă ceea ce poruncesc, ce încredere va acorda el directivelor părinților săi, adesea
chiar impuse sub amenințare?
Deci, lucrați arătând iubire și încredere, care nu le va trezi copiilor teamă de părinții
lor, ci vor trezi, în schimb, aceleași sentimente în ei așa cum le-au fost arătate.
Numai că acest mod de a educa iubirea este adesea prea orb sau severitatea prea mare,
provine din greșeala părinților de a vrea numai să-i corecteze pe alții, uitând complet cum ei
înșiși au fost crescuți, atunci când în starea lor de adulți, ei pot foarte bine să judece ceea ce
este bine sau rău în educația lor.
Cheia viitorului este întotdeauna în trecut, așa cum este fondat și trăiește în trecut
vechiul dicton: "Ceea ce ție nu-ți place, altuia nu face!"
Deci, dragii mei copii (ca părinți), gândiți-vă la ce a fost tinerețea voastră proprie; veți
găsi acolo soluția educației copiilor voștri. Dați copiilor voștri ceea ce a fost cel mai benefic
pentru voi și evitați ceea ce v-a lăsat poate amintiri amare până în ziua de azi!
Asociați fermitatea cu blândețea, lăsați să acționeze iubirea! Dar nu uitați că iubirea
poate degenera cu ușurință, că poate deveni prea delicată, prea indulgentă și că severitatea, în
schimb, nu duce niciodată la iubire, ci doar la teamă și la suspiciune! Uită-te la Mine! Cum
îmi pot educa copiii? Căci recunoașteți, față de Mine voi sunteți și imaturi, cu vedere scurtă și
lipsiți de experiență așa cum sunt și copiii voștri față de voi.
Vedeți, vă dau cuvinte pe care le puteți înțelege, învățături pe care le puteți pricepe și
pune în practică, adaptate la forțele voastre.
Nu vorbesc cu voi în înțelepciunea mea cea mai înaltă, pentru că ar fi pentru voi ca în

79
chineză40 (după expresia voastră); cu copiii Mei vorbesc ca un copil, pentru că vreau să
trezesc în ei iubirea și încrederea, pentru ca ei să nu se teamă de Tatăl lor și să nu tremure
când apare El; dimpotrivă, plini de încredere, ei se lasă conduși de mâna Mea și învață chiar
să recunoască ceea se întâlnesc a fi neplăcut sau amar în existența lor, nu este o pedeapsă
venind de la Mine, ci cel mult o consecință a propriilor lor greșeli. Cam așa și voi trebuie să
vă educați copiii, să le explicați cu calm ceea ce nu este permis, ceea ce nu se poate face și de
ce lucrul acesta sau acela nu este permis sau este posibil să-l faceți, și arătați-le că în cele din
urmă le-ar fi numai dăunătoare sau chiar mai rău! Trebuie să vă conduceți copiii, învățându-i
pe ei, acolo unde voi înșivă ați ajuns!
Copilul trebuie să-și recunoască tatăl sau mama ca primul său prieten sincer și
adevărat, care nu vrea nimic altceva decât binele lui cel mai mare! În acest fel, educația
copiilor voștri îi va face să devină în timp ființe bune și chiar dacă se va întâmpla ca o
pedeapsă să fie necesară, copilul o va accepta în conformitate cu direcția în care este impusă,
deoarece va ști deja dinainte că a meritat-o.
Viața spirituală în inima copilului este ca mâncarea în stomac; prea dulce sau prea
amar sau acru produc același efect, ambele tipuri de alimente slăbesc digestia, primele prin
amorțire și celelalte prin surexcitare.
Este la fel chiar cu prea multe demonstrații de iubire sau cu aplicarea unei severități
prea mari; în primul caz că strică copiii cu prea multe lucruri bune, ceea ce are ca rezultat că
ei nu pot suporta nici cel mai mic obstacol, iar în al doilea caz amorțește sufletul copilului,
care are efectul final – ca în cazul a prea multă excitație – o indiferență amorfă!
Străduiți-vă să urmați calea de mijloc, nu faceți viața copiilor voștri prea dulce prin
prea multe mângâieri, știți din experiență că viața în ansamblul ei oferă puțină îmbărbătare,
dacă ființa umană nu are în sine o sursă inepuizabilă de bogăție spirituală. Obișnuiți-vă copiii
voștri mai degrabă cu privațiuni, explicați-le lor "de ce", pentru ca ei să înțeleagă bine motivul
sacrificiilor pe care le fac mai întâi din dragoste pentru voi și pe care ei le vor înțelege mai
târziu că este mai puțin pentru voi decât pentru ei, că aceste sacrificii produc cele mai multe
fructe.
Este ancorată în natura umană, ca și în ființa spirituală, că trebuie mai întâi să învățăm
să discernem de ce un lucru sau altul trebuie făcut sau evitat; căci fără această primă lege a
rațiunii, ființa umană și-ar pierde individualitatea spirituală și s-ar degrada devenind o mașină.
Și ca și Mine, care nu vrea în nici un caz ca copiii Mei să devină mașini, ceea ce Mie Mi-ar fi
mai ușor de făcut decât vouă, educați-vă copiii voștri, astfel încât să crească și să devină
puternici din punct de vedere spiritual, să dobândească iubire, blândețe, încredere și toate
acele virtuți pe care le socotiți cele mai înalte. Numai în acest fel veți crește prietenii pentru
bătrânețe și inimi recunoscătoare.
Luați exemplu de la Mine, vedeți cu ce iubire și răbdare îi conduc pe oameni și cum
împart grația în loc să pretind dreptul, și să privesc cu răbdare cum oamenii săraci rătăciți în
eroare atrag asupra lor tot felul de lucruri neplăcute cu consecințe triste, care ei înșiși poartă
greșeala, dar cred de obicei că eu sunt Acela care i-a pedepsit!
Ce conduc Eu este pretutindeni cu iubire! Vedeți propriul vostru destin, ce copii
imaturi, orbi și rătăciți sunteți! Uitați-vă înapoi, cum v-am condus, era cu severitate, furie, cu
ordine? - Cu siguranță nu; aceasta a fost întotdeauna cu iubire și avertismente paterne. Am
făcut să răsune multe avertismente în inima voastră, iar la sfârșit vă era bine vouă înșivă și nu
Mie, căruia îi atribuiți vina când ceva nu reușește așa cum vă așteptați.
Și când vă gândiți la trecutul ăsta, la ce ați îndurat, ați pierdut până acum iubirea sau
încrederea? Nu! Dimpotrivă, din moment ce Eu vă acord cuvântul Meu, de când vă explic, vă
demonstrez, că tot ceea ce se întâmplă, chiar și cel mai amar, contribuie la marea voastră
vindecare, la marea voastră peregrinare viitoare în viața de apoi – voi sunteți încă mult mai
atașați Mie, pentru că încrederea, cea mai frumoasă floare a iubirii se deschide în inima
voastră, cu încredere lăsați-vă conduși în căile Mele, pentru că sunteți convinși că un Tată nu
poate pedepsi, dar numai să acționeze cu iubire pentru progresul vostru – chiar dacă aceasta
are aparența unei pedepse!
40
În germană: ..das wären spanische Dörfer für euch. (NTF)
80
 Faceți același lucru cu copiii voștri, moderați iubirea voastră mare, indulgența voastră
și severitatea voastră! Gândiți-vă că ei sunt copii, nu adulți, că trebuie să-i educați, să vorbiți
cu cuvinte copilărești inimii copilărești, iar copilul vă va înțelege; nu fiți întotdeauna în
dezacord între voi41, iertați-vă reciproc dacă vreți ca și Eu să vă iert; nu cereți de la copiii ceea
ce voi nu sunteți încă în măsură, adică ei înfruntă în ardoarea tinereții lor, ceea ce vouă vi s-a
întâmplat de-abia la vârstă matură!
Măsurați conform propriei măsuri a copiilor, și puneți încă în balanță lipsa lor de
experiență, vitalitatea lor prea mare și slaba lor capacitate de a gândi, și veți ajunge în curând
să restabiliți armonia între voi două suflete, iar această stare de pace se va transmite și în
relația voastră cu copiii.
Când copiii își văd părinții lor trăind în pace și armonie, ei nu vor căuta protecție la
tatăl sau la mamă pentru a scăpa de pedeapsa justă venind să sancționeze un comportament
rău, ei vor accepta fără să spună un cuvânt pedeapsa, pentru că ei vor ști că această corecție
sau mustrare din partea voastră, a amândurora, este meritată.
Ți-am dat copii pentru ca voi să puteți exersa în virtuțile de conciliere, de toleranță și
de blândețe și tocmai această școală ar trebui să vă facă să evoluați (și copiii voștri la fel)
pentru a deveni copiii Mei, că și Eu nu educ altfel decât în modul în care voi trebuie să-i
educați pe ai voștri, adică cu iubire și numai cu iubire!
Luați notă! Și gândiți la aceasta! Mai întâi căutați bârna din ochiul vostru înainte să vă
gândiți să scoateți paiul din ochiul altuia! - Și asta cu binecuvântarea mea pentru amândoi!
Amin!
(Primit de Gottfried Mayerhofer la 30 martie 1871, în Lebensgarten, Partea a II-a,
Lebenswincke, paginile 164-168)

10.5. Educația modernă și demonul jocului

O altă categorie de oameni au, încă din copilărie, o înclinaţie excesivă către tot felul de
jocuri, lucru care derivă dintr-o gravă eroare de educație. Ei sunt incapabili să-şi petreacă
timpul liber de care dispun altfel decât jucându-se sau lăsându-se pradă frivolităților. Această
înclinaţie este trezită şi amplificată de părinţi proști și miopi, care le asigură mereu copiilor
încă mici tot felul de jucării, cu scopul de a-i face să fie liniștiți cînd sunt mici, iar când sunt
puțin mai mari să-i încurajeze în vreo activitate.
Pentru a vinde jucării asemănătoare există chiar și în orașe magazine potrivite și încă
și mai rău, există pur și simplu piețe și târguri unde astfel de produse sunt oferite spre vânzare
în sortimentul cel mai variat posibil, și adesea sub formele cele mai scandaloase.
Vedeți, aceasta este o nouă sursă și o nouă cale prin care sufletele malefice ale
morților se insinuează în carnea unor asemenea copii.
Și care sunt consecințele? - Acești copii sunt încurajați de spiritele care locuiesc în ele
să ceară întotdeauna mai multe și mereu noi jucării; iar copiii mai multor părinți au atât de
multe jucării încât acestea pot constitui deja un capital destul de bun. Copiii sunt atât de
absorbiți în aceste jocuri încât nu au aproape nici un răgaz și pace să se gândească la altceva.
Băiețeii au cai de lemn, căști de hârtie, puști și săbii de tinichea42; dar după ce au crescut, ei
înțeleg să aibă cai vii în locul celor de lemn, și arme reale în schimbul puștilor de tinichea;
pentru că este cu siguranță necesar ca un tânăr să învețe în primul rând să danseze, să
călărească un cal, să facă scrimă și să înoate. Câteva exerciții cu pistolul nu mai pot dăuna.
Mai mult decât atât, este de la sine înțeles că un tânăr, chiar înainte de a cunoaște limba lui
maternă trebuie să știe în mod îndrăzneț43 (cum ziceți voi), să îngăimați câteva limbi străine
moderne și, bineînțeles, să știe să citească cu competență o revistă de modă, și să fie obișnuit
din tinerețe să-și bage mâinile în mănuși lucioase foarte strâmte, până la punctul de a face să

41
Comunicarea este adresată unei mame de familie care a venit să ceară sfaturi din partea Domnului – prin
intermediul lui Gottfried Mayerhofer – despre cum să-și educe copiii, un punct asupra căruia ea și soțul ei erau în
dezacord. (NTF)
42
Suntem în secolul al XIX-lea, acest text fiind scris în 1847. (NTF)
43
În franceză, în text. (NTF)
81
apară degetele, ca bastonașe rigide! Și binecuvântat este cel ce deja ca un băiat mic poate
figura ca prim dansator la vreun bal de copii, în care caz, uneori, de puțin părinții unui
asemenea geniu nu leșină din cauză de prea mult extaz, dar în orice caz există lacrimi de
bucurie din abundență. Or aceste lacrimi, ca elemente specifice care se dizolvă, au un efect
foarte ciudat asupra sufletului respectiv, și anume: tocmai pentru că aceste lacrimi au trebuit
să-și ia rămas bun de la ochi într-un mod atât de ridicol, ele caută să se refugieze apoi în
urechile aceluiași suflet, și de aceea tocmai urechile trădează atunci o alungire enormă
neobișnuită.
Astfel de fii, promiși nu frumoaselor speranțe ci speranțelor pierdute, angajați în viață
de astfel de părinți înzestrați cu o ignoranță cu adevărat excepțională, nu pot să se dezvolte
decât ca filfizoni îngâmfați care nu știu nimic, deoarece ei nu au învățat niciodată nimic din
tot ce ar fi putut, chiar și într-o mică măsură, să îmbogățească bunul patrimoniu intelectual al
sufletului lor.
Dar pentru ca un filfizon de acest fel să fie perfect, este și necesar ca deja din primii
ani ai vieții sale să cunoască cu desăvârșire toate jocurile nobile despre care în zilele noastre
putem avea la îndemână scrieri și materiale tipărite care conțin învățăturile cele mai potrivite
și cele mai folositoare – pentru infern se înțelege – și chiar considerații filosofice!
Cu siguranță ar fi mult mai bine să știi ceva în istorie, iar geografia nu ar strica cu
nimic mai mult; noi cităm acestea, pentru că așa ca în Evanghelie, este mai bine să nu vorbim
despre asta! În lume, nu i se pot da decât sfaturi lumești, pentru că cei care sunt divini nu-i
convin.
Istoria și geografia ar putea cel puțin să apropie astfel de indivizi de ceea ce este divin,
în timp ce prin educația modernă descrisă mai sus se îndreaptă în întregime fără har și iertare
pe calea cea mai directă care conduce la adâncurile iadului. Și toate acestea ca o consecință a
"demonului jocului", care deja în primii ani de viață a luat în stăpânire carnea și s-a
înrădăcinat în ea; or acest demon este unul dintre cei mai îndârjiți și stăruitori, pentru că
reunea în el pasiunea pentru joc, dorința violentă de a fi admirat, lăcomia permanentă pentru
plăceri, dorința materială de câștig și o sete deghizată de putere. Acest demon este cel mai
greu de alungat din carnea umană (trup) și aproape că niciodată nu iese din el decât în felul în
care a ieșit din Iuda Iscarioteanul, care totuși era de departe mult mai bun decât cel mai bun
dandy îngâmfat al timpurilor moderne.
Sexul feminin este la fel de răsfățat, atât de mult încât adesea sufletul unei fete de
doisprezece ani se aseamănă perfect cu un proteu44 cu forme multiple; o domnișoară cu acest
caracter este deja din leagăn o modistă, deoarece în acest scop ea are deja numeroase păpuși
cărora le îngrijește coafura și le face haine noi, având grijă să le învețe anumite atitudini așa
cum le vede în vreun jurnal. În plus ea trebuie să înceapă, firește, să vorbească franceza sau
engleza; cât despre rugăciune, nu este nici pe departe vorba. Profesorul de dans obține repede
o slujbă bună, iar după el, profesorul de pian și cel de desen.
În acest mod și prin aplicarea corectă a sistemelor de instruire, de la copilul în fașă din
leagăn care abia își poate sufla nasul, se trece la un copil minune și când acesta este înalt doar
de cinci palme el devine deja un înger, dacă nu pur și simplu o zeiță. Este de la sine înțeles că,
nu pentru religie ca atare, ci pentru manierele alese45, într-o asemenea casă, catihetul46 trebuie
să-și asume rolul de preceptor47.
Când o astfel de fată a ajuns în al treisprezecelea sau al paisprezecelea an, ea este
rânduită în conformitate cu prescripțiile celei mai faimoase reviste de modă și introdusă în
ceea ce se numește lumea mare; și sunt firește, din nou lacrimi de bucurie care alunecă din
ochii părinților atunci când o copilă asemănătoare, prezentată pentru prima dată în înalta

44
1. Om nestatornic, care își schimbă mereu ideile, părerile. 2. (Și în sintagma proteu de peșteră) Batracian care
trăiește în unele peșteri (Proteus anguinus). 3. Bacterie polimorfă foarte mobilă, care conține elemente baciliare
– dexonline (NTRo)
45
Bon ton, în franceză în text: ..des bon ton wegen.. (NTF)
46
Persoană care preda copiilor catehismul, dogmele religiei; profesor de religie – dexonline (NTRo)
47
Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată) – dexonline
(NTRo)
82
societate, este primită cu aprobare.
Această copilă, la drept vorbind și în ciuda ghidului catihet, adesea nu știe nici măcar
un text al Scripturii Sfinte, nici Tatăl nostru, nici cele zece porunci; căci rugăciunea este, fără
îndoială, ceva vulgar și nu există un loc pentru ea în societatea bună, numită și de rang înalt48.
Aici, mai presus de toate, se veghează numai la menținere, la atitudini și la mers, pentru ca
orice să fie conform cu prescripțiile jurnalului; după aceea, ceea ce are valoare este un grumaz
la vedere, o față frumoasă, mâini albe, moi și puțin rotunjoare și mai mult un picior bine
format și cum se cuvine; și așa cum nu are cea mai mică importanță că o astfel de fată să fie
mai mult sau mai puțin versată în arta nobilă a cochetăriei; și, desigur pentru a sfârși, este cum
nu se poate mai necesar ca, așa cum aveți obiceiul să ziceți, ținuta sa să fie foarte aleasă.
Toate aceste condiții fiind îndeplinite, un astfel de exemplu modern de lux feminin de rang
înalt49 este frumos și bine pregătit.
Ce fericire ar fi, să se înșele mai mult decât un cap de măgar să poată obține ca soție
unul din aceste exemplare de lux feminin! Da într-adevăr, un astfel de măgar ar fi fericit,
pentru că exemplarul său de lux ar putea cel puțin să-i inspire într-un timp scurt convingerea
extrem de sobră, mai întâi de toate să fi fost cu adevărat un mare dobitoc și, în al doilea rând,
că exemplarul său îmbătat de lux feminin nu este altceva decât un mormânt înălbit sau o
statuie aurită în exterior, dar al cărui lemn interior nu merită nici măcar o centimă.
Dar care este cauza unei asemenea degenerări? Această cauză a fost deja indicată
anterior; este posesiunea demonului jocului, așa cum se numește, care își permite să facă cu
umanitatea ce copiii, în special fetele, fac cu păpușile lor.
Nu ar fi mai bine, dacă vrem cu adevărat ca copilașii să aibă neapărat jucării, să le dăm
să se joace cu obiecte care sunt legate, într-un fel sau altul, cu Copilăria Mea pe Pământ? Cu
aceasta s-ar cultiva la copiii mici impulsuri bune; iar când vor fi crescut puțin mai mari, ei s-ar
informa cu curiozitate fericită de detalii despre datele și evenimentele legate de tot ceea ce
reprezintă și semnifică jucăriile lor. În astfel de circumstanțe, un adevărat catihet ar avea cu
siguranță o muncă cum nu se poate mai plăcută să se îngrijească de plantarea unei vițe tinere
și în curând ar recolta fructe minunate.
Or se ia calea total opusă; și în loc să fie învățat pentru cer, copilul este deja din leagăn
pentru iad, care, de obicei, sfârșește și triumfând.
Oamenii de acest calibru sunt trimiși mai ales către iad, deoarece se consideră bune și
foarte juste și, conform conceptelor lor, întru totul virtuoși pentru lume. De aceea ei consideră
că nu este necesară nici o îmbunătățire. O îmbunătățire n-ar fi, după ideea acestor oameni,
decât un regres și o decadență a obiceiurilor lor rafinate.
Un hoț sau un criminal poate experimenta pocăința; un depravat, un adulter și un mare
bețiv pot, date fiind anumite circumstanțe, să fie aduși la punctul în care ei pot constata
nebunia lor imensă, în care caz le putem spune: „Păcatele tale îți sunt iertate; du-te acum și nu
mai păcătui!" - Dar ce ar trebui să spunem acelor reprezentanți ai lumii mari, foarte rafinați,
mândri și plini de trufie? Ei se cred corecți și extrem de civilizați și observă legile de bună-
cuviință și bun-gust; ei îi ajută pe cei săraci când buna-cuviință o permite, frecventează chiar
și biserica, firește cu ocaziile în care numai lumea elegantă are obiceiul de a se întâlni acolo;
ei asistă și la unele predici, cu condiția ca predicatorul să fie un om de bun-gust și să știe să
dezvolte subiectul său cu cel puțin o anumită eleganță teatrală și, firește, el are și o voce
plăcută și arată bine. De predici desigur nu se face mare caz, dar dacă acestea sunt conforme
cu moda și bunul-gust, predicatorul poate face, fără îndoială, o ediție elegantă și o poate
dedica unor doamne influente, în care caz aceste predici aduc la predicatorului cel puțin câțiva
ducați sau, uneori, chiar o avansare în carieră; în ceea ce privește librarul, nu din cauza
predicilor în sine, ci pentru o chestiune de modă și pentru omagiul adus nobilei doamne
cărțile, de-atunci dedicate ei, îi oferă o vânzare ca să nu fie disprețuit. Desigur, cel care le
cumpără nu-și propune să le citească, ci pentru a îmbogăți propria sa bibliotecă și nimic mai
mult.
Dar de toate acestea vom vedea cât este dificil sau pur și simplu imposibil de a aduce
48
Haute volée este în limba franceză în text: in die eigentliche sogennannte haute volée. (NTF)
49
Haute volée din nou în text: ..ein solch weibliches haute volée isch-modern Prachtexemplar. (NTF)
83
asemenea ființe la pocăință. Cu astfel de oameni, trebuie să renunți, cum aveți obiceiul să
spuneți, atât la botez cât și la uleiul sfințit (mirul), iar în lumea spiritelor va trebui o mulțime
de mijloace de a aduce acești indivizi pe drum Vieții; pentru că, deși asta vă poate părea
incredibilă, ei au în scârbă Numele Meu, și Eu Însumi constitui pentru ei fie un neant absolut,
fie cel mult un sărac moralist al timpurilor trecute, în care morala în sine n-are de-acum
înainte nici o valoare, având în vedere că la Paris au inventat un bun și mai bun.
În lumea spiritelor, unde firește revistele de modă pariziene nu sunt admise, suflă
desigur un alt vânt; este, fără îndoială, un vânt de grație, dar pentru acele suflete se simte mai
rău decât ciuma, și de aceea ele fug mult timp înainte de un loc unde bănuiesc că pot fi atinse
de un astfel de vânt al grației. Eu vă spun: din această clasă de oameni, mulți vor fi cei care
vor sfârși înecați de excrementele Satanei, adică, printre aceste ultime gunoaie sau zguri
materiale destinate să întreprindă cu propriul lor centru această ultimă călătorie pe care voi o
cunoașteți deja.
(Pământul și luna, capitolul 60)

10.6. Jocuri de copii periculoase

(Îngerul Rafael îi explică micuței Iara:)

"Iată, părinţii nu reușesc de multe ori să-i oprească pe copiii lor de la unele jocuri ce
pot deveni periculoase. Atunci intervenim noi cu "răutatea" noastră cerească şi facem astfel
încât acești copii neascultători să se lovească foarte dureros în timpul jocurilor care nu le sunt
îngăduite; uneori chiar lăsăm ca un copil sau altul să-și plătească neascultarea cu viața, fiind
un exemplu înspăimântător pentru ceilalţi. Copiii se vor speria atunci, li se va face frică de
aceste jocuri primejdioase şi nu se vor mai juca astfel. Proverbul: ‘Cine se frige cu supă, suflă
și-n iaurt!’ devine pentru ei o bună învățătură.
Chiar și ție ți-am făcut cu câţiva ani buni în urmă o asemenea "răutate" cerească şi ţi-a
fost de mare folos, pentru că după aceea ai devenit un copil cuminte. Ei, ce mai spui acum de
răutatea mea?"
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. II, cap. 165, 9)

10.7. Despre furie și îndărătnicie (încăpățânare)50

La nivelul copilului, pasiunile sunt încă adormite, singurele manifestări negative ale
sale fiind cel mult încăpăţânarea şi mânia. Acestea sunt primele plante parazite care îşi trimit
lăstarii în jurul tânărului arbore al vieţii, pentru a se agăţa de el. Dacă tânărul copac nu
primeşte ajutorul necesar la timp, el poate fi golit de puterea şi de vitalitatea de care are
nevoie, din cauza celor două buruieni. El va creşte atunci secătuit şi strâmb, un sclav al
pasiunilor, incapabil de vreun progres spiritual şi generând numai probleme, pentru el însuşi
dar și pentru cei din preajma sa care sunt în legătură cu el.
Încăpăţânarea şi mânia reprezintă două dintre cele mai puternice atribute ale naturii
satanice. Din cauza încăpăţânării, Satan refuză să accepte calea spre Mine, iar din cauza
mâniei, el nu permite nici unei fărâme de iubire să intre în inima sa, astfel încât aceasta să fie
înmuiată din împietrirea sa.
La fel se petrec lucrurile şi cu copilul ai cărui părinţi stupizi, în loc să lupte cu putere
împotriva celor două atribute, le tolerează, cu convingerea că dacă nu-i vor da copilului ce îşi
doreşte acesta, îi vor afecta sănătatea. Nu de puţine ori, ei vin cu scuza penibilă: „Copilul este
prea mic şi nu ştie ce vrea; când va creşte, lucrurile se vor schimba!”
Oh părinți nebuni! Da, se vor schimba. Ceea ce acum se manifestă prin lacrimi şi
sunete nearticulate, mai târziu se va transforma în rea voinţă şi în cuvinte rele împotriva
voastră, căci copilul va creşte şi va deveni puternic, în timp ce voi veţi da înapoi şi veţi deveni
slabi. Nu este chiar exclus ca totul să se termine cu acţiuni fizice îndreptate împotriva voastră,
dar nu veţi culege decât ceea ce aţi semănat cu propria voastră mână, recolta pe care o
50
Cuvântul îndărătnic (încăpățânat) trebuie să fie înțeles aici în sensul său negativ: să fie îndărătnic, încăpățânat,
prea atașat de propria părere. Cuvântul german este Eigensinn. (NTF)
84
meritaţi.
(Gottfried Mayerhofer - Misterele vieții, cap. 6, Despre evoluţia băiat – tânăr – adult
apoi bătrân', 6-9)

Pe scurt, această etapă51 nu este practic diferită în cazul celor două sexe. Toate
pasiunile şi virtuţile zac adormite în pace, şi aşa vor rămâne până la crearea condiţiilor
prielnice pentru trezirea lor, când ele se vor separa şi vor intra în conflict. La fel ca în cazul
băieţilor, primele atribute negative care se trezesc la tinerele fete sunt încăpăţânarea şi mânia.
Tot ce am spus despre aceste două atribute se aplică în egală măsură şi în ceea ce
priveşte fetele. Trebuie să precizez totuşi că în cazul lor, încăpăţânarea este o pasiune chiar
mai periculoasă decât în cazul băieţilor, căci pe măsură ce cresc, aceştia din urmă capătă o
putere mai mare a voinţei, devenind astfel capabili să îşi controleze mai uşor acest defect, în
timp ce fetele, fiind mai slabe, nu i se pot opune cu acelaşi succes. În plus, din cauza sexului
lor, indulgenţa cu care sunt tratate fetele este mai mare decât în cazul băieţilor, creând astfel
condiţii mai favorabile pentru manifestarea acestui atribut negativ. Din păcate, această
indulgenţă va avea mai târziu multe consecinţe nefericite, când fata se va transforma într-o
adolescentă (etapa a doua, care corespunde fecioarei) şi respectiv când va deveni mamă, căci
la acea vârstă, ea intră în contact cu sexul opus, predestinat de Mine Personal pentru a
conduce, nu pentru a fi condus. Nu vom mai insista deci asupra acestor două atribute
negative.
Recomandă-le surorilor tale52 care au copii de crescut să supravegheze cu cea mai
mare atenţie aceste două buruieni otrăvite. Deşi femeia a fost creată pentru a restaura, oriunde
s-ar afla, starea de pace şi binecuvântare, alinându-i pe cei suferinzi, tot ea are capacitatea de a
transforma cerul cel mai sublim într-un iad, dacă nu reuşeşte să îşi controleze aceste două
defecte majore. Consecinţele acestei situaţii neplăcute sunt dintre cele mai tulburătoare, nu
numai pentru femeia încăpăţânată şi care se înfurie repede, ci şi pentru copiii aflaţi în
îngrijirea ei, fie ei fii sau nepoţi, căci aceste vibraţii negative se răspândesc la fel de repede ca
şi cancerul.
(Gottfried Mayerhofer - Misterele vieții, cap. 11, "Fată, fecioară, soţie şi mamă", 4-6)

10.8. Faceți-i pe copii să postească după explozia lor de furie

Dacă totuşi observaţi că cei mici au ieşiri nervoase, nu trebuie să ezitaţi nici o clipă să
le aplicaţi pedeapsa cuvenită. Foarte benefică este de pildă interdicţia de a lua masa (postul),
căci nimic nu vindecă mai repede furia ca foamea. Flămânzii nu fac niciodată revoluţii; în
schimb, în oamenii întotdeauna sătui nu poţi avea niciodată pe deplin încredere.
Dacă trebuie într-adevăr pedepsiţi, este bine să li se explice copiilor că Tatăl Ceresc nu
le-a trimis pâinea cea de toate zilele deoarece au fost neascultători. Dacă se vor cuminţi şi îl
vor ruga pe Tatăl să le trimită pâinea, acesta le va permite părinţilor să-i dea ceva de mâncare.
Copiii devin astfel conştienţi de mici de prezenţa Tatălui Ceresc şi se obişnuiesc încă de la cea
mai fragedă vârstă cu ideea că depind întru totul de Acesta şi că El poate ierta toate faptele,
inclusiv cele rele.
(Pământul și Luna, cap. 62, 12-13)

O fată furioasă trebuie să se postească de șapte ori, atâta timp cât a durat furia ei; așa
ea va deveni la fel de blândă ca un porumbel.
(Daruri cerești, 8 iunie 1840, 16)

10.9. Natura și consecințele furiei

Vom vorbi în continuare despre un alt tip extrem de periculos de posesiune. Este
vorba de Demonul Mâniei. Aceasta este cea mai periculoasă dintre posesiuni, căci dacă acest
51
Copilăria timpurie (NTF)
52
Aceste cuvinte sunt adresate lui Gottfried Mayerhofer. (NTF)
85
demon ajunge să posede trupul unei fiinţe umane, el aduce cu sine o întreagă legiune de alte
spirite malefice.
Mânia reprezintă antipodul iubirii şi este principala manifestare a lui Satan. Ea nu
poate exista însă fără să fie hrănită, motiv pentru care este înconjurată de o întreagă legiune de
spirite, pe care Demonul Mâniei le atrage şi apoi le consumă. La fel cum iubirea nu poate
exista fără hrană, care nu poate fi alta decât tot iubirea, nici mânia nu poate exista fără să fie
hrănită, iar hrana ei nu poate fi alta decât tot mânia. Să examinăm puţin ce fel de demoni
înconjoară şi hrănesc mânia.
Principala sursă de alimentaţie a mâniei este ura, urmată îndeaproape de aroganţă. Din
acestea derivă egoismul, invidia, lăcomia, adulterul, pasiunile senzuale, dispreţul faţă de tot ce
este divin, dar şi faţă de ceilalţi oameni, crima şi vărsarea de sânge, dorinţa de putere, şi nu în
cele din urmă, totala lipsă de conştiinţă. Aceştia sunt asistenţii Demonului Mâniei, fiecare
având în subordine o sumedenie de spirite malefice subordonate, care pot fi recunoscute cu
uşurinţă în manifestările unui om posedat de mânie.
Acest spirit necurat este la fel de greu de alungat din trupul unui om pe cât de greu
este de stins o casă în care focul a cuprins deja toate încăperile. În acest caz, nu există alt
remediu decât să laşi casa să ardă până la ultima bârnă, iar apoi să examinezi cenuşa răcită
pentru a vedea ce a mai rămas şi ce mai poate fi salvat. Întrucât Demonul Mâniei este extrem
de malefic, este bine să înţelegem cum pătrunde în trup această dejecţie a iadului53.
În acest caz, spiritul nu pătrunde în timp, ci este plasat în interiorul trupului chiar în
timpul concepţiei sale, ca o sămânţă a iadului. Întrucât influenţează dezvoltarea trupească, el
trebuie să fie prezent. Sămânţa nu atinge însă un nivel de independenţă până când fiinţa nou-
născută nu îi creează condiţiile favorabile pentru dezvoltarea ei.
De regulă, factorul care declanşează germinarea acestei seminţe (la nivelul ficatului)
este educaţia greşită primită în copilărie. După ce sămânţa s-a dezvoltat plenar, ea trezeşte
independenţa Demonului Mâniei, care ia în captivitate întregul suflet şi îl preia în sfera sa de
influenţă, astfel încât omul poate deveni un adevărat diavol în cel mai scurt timp.
În cazul multor oameni nici nu este necesar ca acest demon carnal să atingă un statut
de independenţă perfectă şi ca factorii declanşatori ai mâniei să invadeze întregul corp. Totul
începe la nivelul sângelui, iar starea de inflamare se răspândeşte cu repeziciune după ce
fluidul esenţial al corpului se încarcă cu aceste elemente. Ele atacă foarte curând nervii, prin
intermediul cărora pătrund în corpul vital, iar apoi invadează sufletul.
Când corpul vital astfel inflamat a atins deja sufletul, omul devine pe jumătate diavol,
şi nu este deloc recomandabil să vă asociaţi cu asemenea oameni.
Ei pot fi recunoscuţi cu uşurinţă, căci iau foc la cel mai mic incident, gata să blesteme
şi să se certe din nimic. Seamănă cu un fier încins la roşu, care pare perfect liniştit, dar la cea
mai mică picătură de apă care cade pe el, începe să sfârâie şi să scoată fum.
În cazul copiilor la care se observă o asemenea înclinaţie, ea poate fi curmată uşor
printr-o educaţie corectă. Cel mai mare rău pe care îl puteţi face unui copil este răsfăţul.
Copilul îşi dă rapid seama că poate fi obraznic fără să fie pedepsit, astfel încât întinde din ce
în ce mai mult coarda, devenind din ce în ce mai neascultător. Dacă părinţii continuă să nu îl
pedepsească, mânia lui interioară atinge curând o stare de soliditate. El devine din ce în ce
mai solicitant şi nu se mai limitează să ceară, ci porunceşte de-a dreptul să i se dea ce doreşte.
Dacă dorinţele îi sunt refuzate, el se înfurie şi devine deosebit de obraznic.
Dacă părinţii se simt intimidaţi de această atitudine şi îi acceptă toate cererile, copilul
atinge curând primul grad de independenţă demonică. Ca adolescent, el devine un adevărat
tiran pentru părinţii săi, impunându-le acestora toate mofturile sale. Deja, părinţii nu se mai
pot opune capriciilor copilului lor prost crescut.
Pe măsură ce copilul creşte şi devine tot mai puternic din punct de vedere fizic, viaţa
părinţilor săi ajunge în pericol; din fericire, există boli care restrâng gradul de independenţă a
acestor demoni carnali. Acestea sunt singurele soluţii care mai pot ţine sub un oarecare
control aceşti demoni, mai ales dacă ei au pus deja stăpânire pe sângele celui în cauză. Printre
bolile care pot elimina acest adevărat distrugător al naturii umane se numără scarlatina,
53
În text: .. Auswurf der Hölle .. (NTF)
86
arsurile, erupţiile, pojarul şi altele. Ele sunt singurele care pot conduce la eliminarea
principiilor active ale mâniei din sânge.
Personal, Eu le vin în ajutor acestor copii, permiţând manifestarea acestor boli. După
vindecare, rămâne totuşi în sarcina părinţilor şi a copilului însuşi să devină mai responsabili.
Îndeosebi părinţii trebuie să-i asigure copilului o educaţie în acord cu ordinea Mea.
Dacă ei continuă să îşi răsfeţe în continuare copilul, pe motiv că a fost bolnav, ceea ce
urmează poate fi mult mai cumplit, căci dacă demonul carnal observă că pe calea sângelui nu
a obţinut rezultatele scontate, el atacă sistemul nervos. Copilul devine astfel extrem de
sensibil, lucru pe care părinţii îl pun pe seama bolii. De aceea, ei îi satisfac micuţului toate
poftele, pentru a nu-i irita şi mai tare nervii „slăbiţi”.
În acest moment sunt nevoit să intervin din nou, atacând trupul infestat al copilului cu
o dizenterie şi cu o tuse severă, pentru a elimina principiile active ale mâniei care i-au atacat
nervii. Boala ajută corpul copilului pentru o vreme. Este chiar mai bine ca trupul corupt al
unui asemenea copil să-i fie răpit sufletului înainte ca acesta să fie corupt la rândul lui de
demon.
De multe ori, părinţii care au un singur copil îl răsfaţă în mod excesiv, motiv pentru
care Mă văd de multe ori nevoit să îl răpesc de la ei. De regulă, îi aleg mai ales pe acei copii
care sunt răsfăţaţi de părinţii lor; de obicei este cazul părinților care au puțini copii. De unde
tânguirile care se aud adesea: "Eu nu am decât un singur copil și acesta esta mereu
bolnăvicios!" sau: "Unicul meu copil este mort și gândiți-vă că vecinul meu are o droaie care
aleargă peste tot pe jumătate goi, nu e nimeni care să aibă grijă de ei și să-i supravegheze și în
ciuda acestui fapt sunt toți proaspeți și sănătoși și nu moare niciunul".
Desigur, așa este, spun Eu, și asta se întâmplă cu siguranță pentru un motiv bun.
Singurul copil ar fi prea răsfățat și, cu timpul, el ar fi ucis complet pentru Împărăția Mea,
pentru că părinții lui sunt nebuni, care au pentru copilul lor o iubire falsă prin efectul căreia l-
ar înăbuși pentru veșnicie dacă și Eu aș fi nebun ca ei și dacă Eu li l-aș lăsa să le servească de
distracție ca să se amuze cu el cum fac în vanitatea lor doamnele orașului și castelanii cu
papagalii lor, câinii lor mici și păsărelele lor.
Eu i-am creat pe oameni pentru un scop mai înalt, nu doar acela ca ei să devină jucării
amuzante în mâinile părinţilor lor iresponsabili; de aceea, nu am altă alternativă decât să îi
răpesc pe copii din mâinile părinţilor lor, dându-i pe seama îngerilor Mei, pentru ca aceştia să
le desăvârşească educaţia.
De aceea Îmi aleg mereu acei copii care, chiar dacă părinții respectivi au mulți copii,
sunt îngrijiți cu dragoste de ei și iubiți excesiv; pentru că o iubire exagerată a părinților pentru
copiii lor este de obicei echivalentă cu moartea acestora din urmă.
Dacă i-aș lăsa să trăiască în trup, sufletele lor ar fi pierdute iremediabil; de aceea
trebuie să preferăm moartea trupului, pentru ca sufletul să poată fi ținut în viață pentru cer.
După cum puteţi vedea, dragostea excesivă (şi prost înţeleasă) a părinţilor reprezintă
principala cauză a morţii premature a copiilor. Dacă i-aş lăsa să trăiască în continuare, mai
devreme sau mai târziu sufletul lor ar deveni proprietatea iadului, lucru pe care nu îl pot
permite. De aceea, moartea corpului fizic este preferabilă în asemenea cazuri, pentru ca
sufletul lor să fie salvat pentru rai. Nu trebuie să fiţi surprinşi că atât de mulţi copii mor
prematur, uneori chiar din leagăn, căci Eu ştiu mai bine de ce îi răpesc din această lume. Este
mai bine ca ei să devină spirite slabe în cer decât spirite puternice ale iadului pe Pământ.
Din când în când, datorită răutăţii acestei lumi, demonul mâniei reuşeşte să atingă
maturitatea în câte un suflet. Dacă părinţii se opun totuşi cu putere încăpăţânării acestor copii,
mânia lor interioară poate fi canalizată către un anumit câmp de activitate, iar ei pot deveni
fiinţe umane utile, revoluţionând respectivul domeniu. Dacă mânia lor creşte însă haotic şi
răbdarea le este pusă la încercare, ei pot deveni rebeli, agitatori sau torţionari ai umanităţii. De
aceea, ori de câte ori descoperă la copiii lor înclinaţii către mânie, vanitate, orgoliu, egoism şi
neascultare, părinţii ar trebui să se opună acestora din toate puterile lor. Ei pot ajuta astfel la
transformarea copiilor lor, căci trebuie să ştiţi că printr-o opoziţie fermă, principiile active ale
mâniei pot fi canalizate şi sublimate.
Consecințele vor fi că copiii lor vor deveni oameni de valoare foarte capabili, pentru

87
că, datorită acestei educații elementul specific rău și arzător al furiei va fi transformat într-un
element specific bun, ca urmare a unui proces psihico-chimic care îi este propriu.
(Pământul și luna, cap. 61)

10.10. Despre ambiția la copii

Mânia este un demon la fel de malefic ca şi dependenţa de poziţia social (ambiția),

care stă de multe ori la baza mâniei. Un om umil nu poate fi iritat cu uşurinţă, în timp ce
oamenii cu nasul pe sus se înfurie imediat. Principalul demon care acţionează la ora actuală
printre oameni este această dependenţă, care este foarte strâns asociată cu Satan. Copiii mici
nu pot cădea sub influenţa acestui demon până când ating un anumit nivel al conştiinţei de
sine.
Primele tendinţe în această direcţie pot fi detectate încă la cele mai fragede vârste,
când copiii abia învaţă să vorbească. Dacă veţi observa mai mulţi copii care se joacă, veţi
constata că unul dintre ei încearcă întotdeauna să îi controleze pe ceilalţi. Chiar şi copiii care
nu ştiu încă să vorbească coerent se simt satisfăcuţi atunci când alte persoane se închină în
faţa lor sau le adresează laude.
În special copiii de sex feminin sunt afectaţi de această boală. Fetiţele încep să se
privească în oglindă şi să se împopoţoneze de la cele mai fragede vârste, iar cei care doresc să
le intre în graţii nu trebuie decât să le laude cât mai des frumuseţea. În schimb, dacă faceţi
greşeala să lăudaţi o altă fetiţă în prezenţa lor, ele vor plânge în secret, dacă nu cumva vor
avea manifestări chiar mai furtunoase.
În cazul băieţilor, puterea şi forţa au o importanţă mult mai mare decât frumuseţea.
Fiecare dintre ei doreşte să fie cel mai puternic din grup şi să-i domine pe ceilalţi. Ei nu vor
ezita să îşi dovedească puterea prin orice mijloace pe care le au la dispoziţie, astfel încât
ceilalţi copii să le recunoască forţa şi să se teamă de ei.
Prezenţa unuia din cei mai de temut demoni satanici poate fi deja recunoscută la aceşti
copii. Izgonirea acestuia trebuie să înceapă imediat – chiar dacă părinţii (sau alţi educatori) nu
cunosc în detaliu ce se întâmplă cu sufletul care manifestă aceste tendinţe – căci dependenţa
de poziţia social (ambiția) conduce mai târziu la cele mai teribile vicii.
Fetiţele cărora le place să fie admirate devin foarte rapid fete cochete, integrându-se
perfect în planul lui Satan. Cât despre băieţi, aceştia devin curând nişte mici monştri sălbatici,
care nu mai au nimic sacru decât propria lor persoană.
În scurt timp, aceşti oameni încep să-l condamne pe Dumnezeu şi să-i dispreţuiască pe
semenii lor. Ei sunt întotdeauna atotcunoscători, nu acceptă să fie contrazişi, iar părerile lor
sunt singurele care contează, tocmai pentru că sunt părerile lor. Cum credeţi că vor evolua ei?
Dacă cineva face greşeala să-i contrazică, demonstrându-le clar că greşesc, ei explodează, mai
întâi verbal, iar când nu se mai pot controla, utilizează inclusiv forţa fizică.
Dar ce putem aștepta de la o astfel de persoană? Cine va putea să învețe un astfel de
personaj care știe totul mai bine decât oricare altul? Și dacă se întâmplă ca cineva să se
străduie să-l facă să vadă cu multă claritate nebunia lui, el se va urca pe caii săi mari și ceea ce
el nu va putea obține cu elocvența propriei sale guri va pune în energia propriilor sale mâini,
care de obicei sunt mai robuste decât limba adversarului.
Câteva lovituri bune la coaste sau câteva palme aplicate la fel de energic, au în prezent
mai mult efect decât cel mai frumos capitol din epistolele lui Pavel și decât toată înțelepciunea
lui Socrate; deoarece acolo unde există un cal care dă lovituri cu picioarele, chiar și Socrate și
Cicero se retrag cu prudență înapoi; într-un caz asemănător, cel mult Samson sau David ca
luptător ar putea exercita un contraatac eficient.
Acum toate acestea își au originea în ambiție, din cauza căreia fiecare vrea să fie
primul și cel mai mare, chiar dacă el ar fi ultimul dintre ultimii; și dacă cu aceste două arme,
nu ajunge la nici un rezultat, îi rămâne mereu încă o gură ca să blesteme și o sete nestinsă de
răzbunare. Când toţi doresc să le fie superiori celorlalţi, dependenţa de poziţia socială se
asociază perfect cu mânia. Slujitorii lor sunt viclenia şi prefăcătoria. Demonul dependenţei de
poziţia socială (care este un demon carnal, provenit din iadul cel mai de jos) stă la baza

88
tuturor relelor care afectează astăzi umanitatea, căci în el, toate relele se unesc. Credeţi că
dacă acest demon nu ar fi corupt umanitatea, ar mai fi fost posibil măcar un singur război?
Oamenii au renunţat la Dumnezeu, pe care l-au înlocuit cu acest demon al aroganţei,
căruia i se închină, la fel cum s-a întâmplat în timpurile de demult cu viţelul de aur. De aceea,
ei merită toate nenorocirile care se abat continuu asupra lor, de sus şi de jos, căci îşi cresc
singuri propriii copii ca pe nişte tirani.
Copiii ar trebui crescuţi şi educaţi în smerenie, astfel încât să prefere ei înşişi să fie
mai degrabă ultimii decât primii. Dacă majoritatea oamenilor ar gândi astfel, tiranii nu ar mai
putea face mare lucru împotriva lor şi ar fi nevoiţi să cedeze, căci nu ar mai fi înconjuraţi de
slujitori care să-i aduleze.
Eu permit deseori instaurarea la putere a unor asemenea tirani, tocmai pentru ca
masele largi şi lipsite de minte să se smerească şi să înveţe cum să trăiască în umilinţă. Aşa se
explică de ce în aceste timpuri se nasc atâţia tirani şi asupritori ai maselor. La urma urmei,
oamenii nici nu merită o soartă mai bună atâta vreme cât nu doresc altceva decât să-i domine
ei înşişi pe cei din jur. Temelia existenţei voastre trebuie să fie umilinţa. Numai în acest fel
veţi scăpa de demonul dependenţei de poziţia socială (ambiției), şi numai atunci tirania va
dispărea de pe Pământ.
(Pământul și Luna, cap. 63 ’Dependenţa de poziţia socială a oamenilor aroganţi’, 1-10)

10.11. Sfaturi educaționale pentru un copil devenit leneș și care nu se gândește decât la
plăcerile sale

Ascultă54, fiul tău este dominat de trei spirite abominabile! Și acolo, primul este
seniorialul (nobiliarul), marele Leneș55!
Și acest Leneș este asistat de două spirite provenind din zonele joase! Unul dintre ele
este spiritul posesiunii de plăceri indiferent de natura lor! Acest spirit, pentru a se acoperi,
antrenează cu el spiritul contradicției, al nesupunerii deschise sau secrete și, deci, și cel al
tuturor minciunilor și înșelătoriilor.
Vezi, leneșul fuge de orice activitate; deviza sa este: să se bucure de lenea lui. - Al
doilea este, ca să spunem așa, nebunul de stăpân. În ceea ce privește al treilea, el este
gardianul care veghează ca spiritul lenei să se poată bucura de toate plăcerile fără a fi deranjat.
Vezi, aceasta este de fapt cauza ascunsă a răului [care afectează sufletul fiului tău] și
care este o consecință pe care o ignorai a faptului că băiatul era prea protejat de mama față de
fete, ceea ce i-a dat în secret o prea mare libertate pentru vârsta lui și i-a permis să facă ceea
ce voia în absența ta, pentru că el știa că surorile sale, de teama mustrărilor mamei, nu-ți vor fi
raportat toate aceste ștrengării ale sale ascunse și nici n-ar fi îndrăznit s-o facă [ceea ce este
cazul și acum].
Totuși, ceea ce Eu nu reproșez mamei, nu-i reproșez nici lui, pentru că iubirea mamei
este adesea complet oarbă și nu vede, în avântul inimii sale, cum viperele, unele după altele,
ies din ou în căldura unei astfel de iubiri oarbe materne.
Dar această chestiune este ceea ce este, acum este important să îl ajutăm pe bolnav.
Iată rețeta:
În primul rând, cere tuturor copiilor tăi să vorbească sincer despre asta în viitor.
În al doilea rând, nu lăsați băiatul nici o voință liberă! Prescrie băiatului o sarcină
precisă pe care trebuie să o îndeplinească strict sub sancțiunea unei pedepse severe. Astfel tu
vei omorî în curând în el dorința sa de distracție [fără însemnătate].
În al treilea rând, fă-l să se roage cu voce tare timp de un sfert de oră înainte de fiecare
ocupație, mai ales Tatăl nostru, încet și în mod cugetător, apoi versete potrivite din psalmii lui
David și ai proorocilor, și pasaje din cartea lui Sirah56. El va scăpa destul de repede de
compania sa rea.
Și el va putea persevera astfel ca să câștige viața veșnică și să câștige într-o zi cu

54
Mesajul se adresează unui tată de familie. (NTF)
55
În text: ..der Grossherrliche Träge .. (NTF)
56
Ecleziastul. (NTF)
89
certitudine Harul Meu, care valorează mai mult decât tot ce pot oferi cele mai bune școli din
această lume.
În al patrulea rând, tu nu trebuie să te superi în inima ta, ci să gândești că Eu, Tatăl
ceresc, dau tuturor celor care vor să Mă urmeze pe acest Pământ, o cruce de purtat, potrivită
pentru fiecare, împotriva căreia nu trebuie să se murmure, ci care trebuie acceptată de
bunăvoie ca jertfă pentru Mine. Fă-o, iar calea copiilor tăi va fi pavată cu pietre prețioase.
În al cincilea rând, nu acorda prea multă importanță progresului școlar, tu știi foarte
bine cât de mult contează asta pentru Mine! Ce importanță are asta dacă copilul intră în slujba
acestei lumi cu un an mai devreme sau cu un an mai târziu? - Dar ceea ce contează cel mai
mult este că copilul poate să Mă recunoască cât mai curând posibil și să înceapă să Mă
iubească! Căci de la Mine și nu de la lume, vine toată viața!
În al șaselea rând, tu nu trebuie să asculți dorințele băiatului tău; pentru că cele mai
multe dintre dorințele lui sunt sugestii secrete ale acelor spirite care acționează asupra lui din
afară și care ar vrea cumva să intre în băiat. Pe de altă parte, în alegerea pe care o fac copiii
pentru profesia pe care ar prefera s-o exercite mai târziu, intră mereu egoismul și
încăpățânarea, pentru că ceea ce le motivează este senzualitatea lor, adică impulsurile
spiritelor rele care le locuiesc!
Al șaptelea, tu trebuie să-i tratezi pe ceilalți băieți în același fel – pe Petru ca pe Pavel.
Și celui mai tânăr nu-i satisface dorințele, dacă nu-ți cere ceva în mod expres și în acest caz
acordă-i doar o treime din ceea ce dorește. El va rămâne astfel sănătos și va crește, rămânând
flexibil să conducă.
Observă aceste șapte prescripții în mod scrupulos și nu vei întârzia să constatați
efectele bune asupra băieților tăi.
Spune la fel fetelor ce trebuie să-și lase fratele în pace și să nu-l cicălească cu cuvinte
fără însemnătate, ceea ce nu convine iubirii care trebuie să domnească între frați și surori; dar
ele trebuie să se roage pentru fratele lor încă puțin trezit și să-l iubească, în loc, așa cum se
spune, să-l excite și să-l irite neîncetat prin tot felul de tachinării. - Și soția ta trebuie să se
comporte ca tine!
Dacă unul dintre frați și surori vede că băiatul face ceva neobișnuit, el trebuie – așa
cum s-a spus la început – să-ți raporteze imediat și discret, dar, bineînțeles, asta trebuie
întotdeauna să fie făcută cu dragoste și nu printr-o mică răzbunare! Căci dacă oricare dintre ei
l-ar fi denunțat din sete de răzbunare și dacă ar adăuga mai multe minciuni, ar putea primi o
pedeapsă destul de sensibilă din partea Mea!
Dacă tu observi că băiatul face o lucrare fără efort, obligă-l a doua zi și chiar dacă nu
este suficient, timp de câteva zile la rând, să refacă această lucrare cu cea mai mare precizie,
ca o lucrare școlară sub sancțiunea unei pedepse severe. Și vei vedea că într-un timp scurt el
va scăpa de dorințele lui de a se distra!
Înțelege bine și acționează în consecință! - Dar toți copiii tăi sunt mai mult sau mai
puțin leneși într-un domeniu sau altul, deci urmărește-i pe toți! Nu-i lăsa să meargă la alte
case, care în zilele noastre sunt pline de vipere, șerpi și scorpioni! Cât de ușor se regăsesc
dominați de vreun spirit rău57!
Acum ți-am arătat totul în detaliu. Aplică exact aceste sfaturi, cu credință și iubire, și
nu vei eșua să testezi forța Cuvântului Meu.
Aceasta este ceea ce vă spune Emmanuel, foarte înalt și foarte sfânt, cu toată iubirea!
Amin!
(Daruri cerești, 24 iunie 1841)

11. DANSUL ȘI CONSECINȚELE SALE

11.1. Pericolele dansului

Părinții care își învață copiii să danseze se încarcă de o responsabilitate enormă dacă,
57
În text: Wie leicht ist da eine böse Erbschaft! Literal: ”Cât de ușor este să prinzi o moștenire rea!”, pe care
am tradus-o ”Cât de ușor este să fii dominat de un spirit rău!”, gândindu-mă că asta voia să spună textul. (NTF)
90
prin acest fapt, copiii lor sunt corupți de spirite rele de orice fel. Aceasta poate fi, pentru fete,
un atentat la fecunditate, la moralitate, la comportamentul intim, la puritatea inimii, o
corupere a credinței adevărate și a unei iubiri pure pentru Mine și, prin aceea, și de iubire
pentru un viitor soț; și la fel de sârguința în muncile casnice, și a adevăratei virtuți creștine,
care includ răbdarea, blândețea, statornicia și fermitatea în încercările diverse și riscurile
vieții. Da, poate suferi din cauza aceasta chiar ușoara bună dispoziție atât de necesară fiecărei
femei, luciditatea constantă, prospețimea, buna dispoziție, veselia venind dintr-un suflet cast
și liniștii sufletești a spiritului. Iar pentru băieți, acest lucru poate fi o aversiune față de toate
considerațiile serioase făcute în frica de Dumnezeu, o corupție de comportament intim, o
trezire prea precoce a impulsului sexual, o corupție care atinge tot ceea ce Mă privește, pe
Mine, distribuitor a tot binele și a toată iubirea adevărată. Vedeți dacă se întâmplă acest lucru
și nu va înceta să se întâmple, să vedeți cine sunt responsabili și cine vor trebui să țină cont
într-o zi!
(Daruri cerești, 14 decembrie 1840, "Despre dans", 11)

11.2. Dansul este un viciu

... Dansul, veșnic blestemat, este pentru Mine, indiferent de forma și condițiile în care
acesta are loc și oriunde are loc, cel mai respingător viciu. În primul rând, este un fel de
comportare urâtă, desfrânată, prin care popoarele păgâne s-au lăsat excitate de tot felul de
dezmățuri. În al doilea rând, pentru că acest viciu sub un lustru lumesc-moralizator, se
practică [în zilele noastre] curent, fără constrângere și fără nici o dezaprobare.
În al treilea rând, dansul este viciul cel mai respingător deoarece el ademenește
complet copiii de la Mine și le pietrifică inimile [spiritual]; deoarece corupe tinerele fete și de
multe ori le face sterile, sau, în orice caz, foarte puțin fertile și a introdus și înclinația
irezistibilă a viciului în embrionul în gestație, care se va manifesta deja după câțiva ani – și
deoarece, mai mult decât orice alt viciu, acesta îndepărtează de Mine ființa umană nu numai
pentru un timp, dar, cu puține excepții, pentru totdeauna, astfel încât această ființă nu va vrea
să se întoarcă către Mine, cel puțin să se supună unei judecăți, care nu-i va mai servi la mare
lucru. Căci celui la care vin cu judecata Mea, pe acela vine și mânia Mea cu moartea veșnică!
Cel mai bun mijloc pentru voi, părinții58, pentru a contracara această pasiune
dezgustătoare este (dacă vreți să urmați acest sfat), să nu vă opuneți la exterior direct lumii,
dar să-i aduceți pe copiii voștri să renunțe și să se opună ei înșiși față cerințelor nesăbuite ale
lumii, expunându-le în mod serios și cu bună-voință Voia Mea. Căci dacă copiii refuză ei
înșiși să învețe dansul, din orice motiv rezonabil, lumea îi va lăsa pe părinți întru totul liniștiți.
În caz contrar, eforturile voastre vor fi în zadar cel puțin să vă contraziceți cu lumea. Veți
opune cuviincios lumii argumentele cele mai rezonabile, iar aceasta vă va opune mereu un
răspuns care vă va tulbura; iar copiii voștri vor fi înghițiți de lume într-un fel sau altul, și vor
sfârși vor prin a vă urî în inima lor și vor deveni cei mai mari persecutori ai voștri. - Și dacă
dimpotrivă voi le permiteți să dea curs cerințelor lumii, voi știți acum care este serviciul pe
care puteți să Mi-l faceți!
Oh! dacă Ans. H. doar s-ar fi întors mult mai devreme către Mine, în loc să se teamă
de rudele lui oarbe, ar fi câștigat totul! În schimb în loc de aceasta, într-un minut, el M-a lăsat
în urmă, supărându-se pe Mine. În ceea ce-l privește acum, foarte serios, cum să facă să se
întoarcă în Ordinea Mea! Căci părinții care nu-mi vor aduce înapoi copiilor lor așa cum le-am
dat, nu vor putea să fie primiți cu ușurință de Mine într-o zi. Căci cine vrea să vină la Mine
trebuie să fie ca și copiii. Dar dacă copiii sunt, la fel ca lumea, plini de mânie, Eu voi vedea
toată lumea în iad, pentru ca șederea preafericiților Mei să nu fie pătată de sângele dragonului
unor astfel de copii corupți de lume!59

58
Mesajul este destinat lui Anselm Hüttenbrenner, ale cărui trei fete voiau să învețe dansul. Mama s-a opus, dar
nu și tatălui care, în acest punct, a cedat presiunii rudelor, de care se temea să le contrarieze. (NTF)
59
Tot acest mesaj, cu cuvintele sale prăpăstioase, aveau ca scop să-l abată pe Anselm Hüttenbrenner și pe fiicele
sale de la decizia fatală de a învăța dansul. A doua zi, 18 ianuarie 1841, Anselm Hüttenbrenner a primit un mesaj
consolator: "Adăugați acest lucru din nou, ca un balsam pentru dragul Meu Anselm "Wortemsig" (pentru că este
91
 (Daruri cerești, 17 ianuarie 1841, 3-5 și 6)

11.3. Împotriva organizatorilor de baluri

Muzica de dans este vocea fină și înșelătoare a lui Satan, ea este asemănătoare cu
cântecele sirenelor, despre care anticii vorbeau cu înțelepciune în fabulele lor. Cel care
conduce o astfel de muzică nu este o persoană posedată, ci o persoană care atrage ea însăși
victimele și le ia în posesie60. Vai de voi, antrenori de dans, primii dansatori și organizatori de
baluri61, pentru că voi ca și muzicienii faceți parte din vânătoarea cu gonaci a lui Satan, unde
sunteți trăgători utili ai diavolilor și hăitași! Vouă nu trebuie să vă spun care va fi salariul
vostru, pentru că cel care vă angajează va fi stabilit cu siguranță deja solda voastră. Sunteți
slujitori credincioși și zeloși ai stăpânului vostru; și fiecare abia merită salariul lui! Așadar, fiți
pe deplin încredințați că într-o bună zi și chiar în curând în ultima perioadă a distribuției mari
de prețuri și de salarii, veți găsi contul vostru! Da, cu adevărat asta se va întâmpla conform
cuvintelor Mele și aceasta este cea mai sigură garanție a acestei promisiuni!
(Daruri cerești, 1 februarie 1841, 8-9)

11.4. Balurile, capcane diabolice ale Satanei

Aceste cuvinte sunt pentru tine, robul Meu leneș62, ca să-ți spun de unde vine
aversiunea pe care tu o resimți atunci când auzi vorbindu-se de dans, de „Redoute“, de
„Réunion“, de baluri, de „Cazinou“ și acum și mai ales această instituție publică rea care este
„Ressource“63. Aversiunea ta este întru totul justificată, deoarece ea vine din spirit. Pentru că
o petrecere dansantă, o "Întrunire", un bal, este un mormânt deschis plin de murdărie.
„Cazinoul“ este o grămadă de cadavre de batracieni mari morți. Și un loc ca această
„Ressource“ este un abis în fundul căruia Satana a pus un butoi căptușit cu flori pentru a
acoperi duhoarea grosolană și corupătoare a fecalelor sale, care fără aceasta ar putea fi
detectată de către un nas spiritual sensibil sau altul.
Fiindcă Satana a remarcat, cu ciudă și o mare furie, că multe familii mai bune nu erau
dispuse să urmeze distracțiile lui seducătoare din cauza duhoarei. De aceea a inventat un
mijloc, acela de a instala mai întâi într-o prăpastie extrem de adâncă un butoi enorm închis;
apoi se reacopere prăpastia iadului cu lamele frumoase de parchet foarte netede și lucioase și
să decoreze latrina cu flori frumoase parfumate ale acestei lumi, pentru ca nimeni să nu se
poată îndoi că acolo există ceva rău.
Deoarece Satana a spus el însuși: Vreau să mă pregătesc aici mese suculente cu carne
fragedă de copii și să nu mă mai hrănesc cu carnea târfelor pe care o voi ceda bucuros
îngerilor mei din iad. Mă voi ascunde în spatele frumoaselor flori parfumate, pentru ca nimeni
să nu mă observe, iar când copiii vor fi atrași de florile frumoase, atunci îi voi apuca, îi voi
înghiți, îi voi digera și îi voi lăsa să cadă apoi în fecale într-un butoi enorm de jos, de la fund.
Ca părinții să vadă apoi cum să-și scoată copiii din marele butoi de acolo de jos, de la fund, la
fel de adevărat cum eu Satana, sunt cel mai puternic! Lor le va fi mai ușor să smulgă o stea
fixă de pe cer decât să salveze un singur fir de păr din capul unui copil, fie el băiat sau fată!
Iată dezvăluite vouă cuvintele și planul Satanei. Cât de mult credeți că o astfel de
organizație poate să-Mi placă? V-am arătat acum marele pericol, cu grija mea paternă și
divină, în tot adevărul Meu incoruptibil. Chiar și până în răutatea sa cea mai extremă, Satana

noul său nume scris în cartea mea!) – El nu trebuie să fie supărat după ce a auzit ieri, vocea Mea de tunet, pe care
am lăsat-o să sune, pentru ca toată lumea din casa lui să se trezească curând. Căci adevărul meu vine întotdeauna
cu mare tunet; dar iubirea Mea vine într-o briză blândă ... " (NTF)
60
Muzicienii de bal sunt comparați aici cu hăitașii de la vânătoarea cu gonaci a lui Satana, care este fără încetare
urmărirea vânatului care sunt oamenii, pentru a-i poseda. (NTF)
61
În text: Tanzmeistern und Vortänzern, Ballgebern und Ballmeistern ... (NTF)
62
Jacob Lorber însuși este desemnat astfel. (NTF)
63
Cuvintele citate între ghilimele sunt în franceză în text. În Imperiul Austro-Ungar, în secolul al XIX-lea, se
foloseau multe cuvinte franceze. "Reduta" desemna un balmascat. "Resursa" era, fără îndoială, un loc public de
divertisment unde se dansa. (NTF)
92
stă gol în fața voastră, copiii Mei în număr mic. Așa că puneți la inimă iubirea Mea astfel ca
harul cel mare care decurge de la ea, care vine de la Tatăl vostru sfânt și fiți în gardă!
(Daruri cerești, 17 iulie 1840, 2, 4-7)

11.5. Pericolele balurilor

Vedeți, într-o mare adunare de oameni într-o sală închisă, atmosferele (aurele) multor
oameni se amestecă prin forța lucrurilor; și chiar, deoarece respirația este indispensabilă vieții
și că elementele inspirate sunt conduse de la plămâni la alte organe, aerul inspirat poate
produce în acestea degradări care pot degenera mai târziu în boli de care nimeni nu se poate
îndoi de proveniență.
În plus, trebuie remarcat faptul că toate aceste procese sunt adesea accelerate atunci
când oamenii adunați sunt agitați, fie fizic ca în dans sau în spirit prin efectul cuvintelor sau al
muzicii; procesele de eliminare ale corpului sunt atunci accelerate și mii de particule în
descompunere ale corpului se răspândesc sub formă de vapori care sunt apoi inspirați de alte
corpuri. Dacă atunci când spiritele sunt excitate, chiar și viața fizică este expusă bolilor sau
chiar scurtată, fie din cauza prea multei mișcări a corpului, fie din cauza a ceea ce venind de
la alte persoane, intră în corp, puteți avea acum o idee vagă de păcatele spirituale care sunt
comise în acele locuri atât de căutate și atât de frecventate cu patimă care sunt instituțiile de
dans, păcate de care cea mai mare parte nu au nici o idee.
Dar Eu, care nu văd lumea așa cum o vedeți voi ca materie, ci ca un produs spiritual,
știu cel mai bine ce se întâmplă acolo și cunosc cel mai bine influența fiecărui eveniment
pentru fiecare și consecințele adesea incomensurabile pe care le poate avea un bal. Dacă ați ști
ce consecințe poate avea un dans adesea pentru o persoană de orice sex sau pentru o întreagă
familie, v-ați cutremura de groază în fața urmărilor ce s-ar dezvolta din astfel de "plăceri
nevinovate", după cum le numiți voi.
În afară de aceste victime ale pasiunii pentru dans, rămân încă consecințe pe plan
moral, care provin de la atingerea constantă a trupurilor și a amestecului de sfere de emanație
ale trupurilor de ambele sexe, unde mai multe dorințe în stare latentă nu așteaptă decât ocazia
de a trece la acțiune, astfel încât consecințele unui dans se întind uneori în suferință și mizerie
până la generațiile următoare. - Părinți orbi, conduceți cu insistență fiicele voastre la baluri,
dacă credeți că acestea sunt modalități complet diferite de a obține ceea ce doriți cel mai drag
pentru ele! Rar veți atinge astfel ceea ce doriți și adesea copilul vostru este pentru totdeauna
nefericit, cel pe care ați vrut să-l faceți fericit, în viziunea limitată a lucrurilor și într-un mod
complet fals!
Vedeți ce se întâmplă la baluri? Vedeți pasiunea nestăpânită a femeilor pentru toaletă;
vedeți cum fac tot ce pot pentru a face să strălucească aceea cu care ele nu ar trebui să se
fălească – carnea trupului lor; ele fac comerț cu carnea lor! Și de aceea această perioadă
impudică a anului poartă pe bună dreptate numele de „Carnaval“, în care „carnea este cea care
are întâietate“64. Pentru că tocmai carnea este cea oferită, dar nimeni nu întreabă dacă în
spatele acestui trup se ascunde un suflet educat spiritual; prevăzând că trupul este bine pus în
valoare și decorat pentru a plăcea privirii pofticioase a bărbaților și deja bietul copil abuzat și
mama oarbă cred că au făcut totul pentru a capta, probabil, o inimă65. Și care va fi urmarea,
dacă se stabilește o unire conjugală în căsătorie după această seară de bal? Nu va fi prea târziu
să se țină cont că există o mare diferență între o seară de bal și o viață împreună de lungă
durată și prea târziu numai să se observe ceea ce ar fi trebuit să se observe încă de la început
și anume, că în dans trupurile sunt desigur îmbrățișate, dar că sufletele ignoră adesea această
unire și nici măcar nu vor să știe nimic despre ea!
Și care sunt consecințele acestor uniri? Observați lumea din jurul vostru și veți vedea

64
Subiectul acestei comunicări este tocmai "Carneval" (în limba franceză în text), al cărui sens ... "carnea are
întâietate" (în limba germană: "das Fleisch gilt") a și fost dat de la început. (NTF)
65
Textul german folosește o expresie mult mai picturală: ..auf das vielleicht ein '' Gimpel auf den Leim geht '',
wie ihr oft sprichwörtlich sagt ... literal: "pentru ca o "pasăre să meargă pe clei (pentru prins păsările)", conform
dictonului pe care îl folosiți adesea". (NTF)
93
cu ușurință în ce familii domnește armonia sau dizarmonia. La mai mult de o femeie, puteți
citi pe buze înjurături împotriva celor pe care-i credeau că-i vor face fericiți pe copiii lor
ducându-i cu sine la bal, dar care i-au aruncat într-o viață de mizerie și suferință.
(Primit de Gottfried Mayerhofer, pe 3 martie 1876, în Festgarten, Partea a II-a,
Betrachtungen an Weihnachten, p.64-65)

11.12. Consecințele balurilor: posesiuni, boli și moarte

Aşadar, principalul mijloc prin care demonii pătrund în trupul oamenilor sunt băuturile
alcoolice.
O a doua cale prin care demonii pătrund în trup nu este cu nimic mai puțin periculoasă
decât prima. Este vorba de petrecerile dansante66! Puteţi fi convinşi că la asemenea petreceri
există de cel puţin de zece ori mai mulţi oaspeţi invizibili, extrem de periculoşi, decât oameni.
Condiţiile de la aceste petreceri, când trupul este încins şi sufletul tulburat, sunt extrem de
favorabile pentru ca aceste spirite să pătrundă în trup. Aşa se şi explică de ce cei care se întorc
de la asemenea petreceri simt inevitabil un fel de aversiune faţă de tot ceea ce este sublim şi
divin67. Acest lucru poate fi observat cu uşurinţă, mai ales în marile oraşe. Dacă este vorba de
studenţi, nu sunt puţine cazurile când tineri care aveau anterior o mare înclinaţie către studiu
nu se mai pot deloc gândi la cărţile lor după o asemenea petrecere dansantă, mintea lor fiind
ocupată obsesiv de un gât alb sau de anumite rotunjimi apetisante. Simţurile lor nu mai
răspund la alţi stimuli, fiind ocupate la maximum de obiectul dansului lor, care le-a oferit o
plăcere atât de intensă.
Aşa se explică de ce atât de mulţi studenţi renunţă la studiile lor. În loc să se ocupe de
ştiinţă, mulţi nu studiază decât pentru a-şi obţine pâinea zilnică, astfel încât să se poată
căsători cât mai curând cu mult iubita lor parteneră de dans. După ce se căsătoresc, ei constată
că sunt la fel de incompatibili ca soţ şi soţie cum sunt ziua şi noaptea.
Primele săptămâni, cei doi amorezi le petrec numai în desfătări senzuale. De aceea, în
scurt timp toate principiile active, care ar fi trebuit consacrate acumulării puterii de procreaţie,
sunt consumate, după care urmează o stare de oboseală trupească. Demonilor carnali care
locuiesc în aceste fiinţe umane nu le convine însă situaţia. De aceea, ei caută o soluţie,
sugerându-le – la fel cum ar face un medic de familie – să caute noi desfătări într-un alt trup.
Şi astfel, foarte curând soţia devine nesatisfăcută şi plictisită de soţul ei, şi invers. Femeia
începe să îşi caute discret alţi parteneri sexuali, mai tineri şi mai viguroşi, iar bărbatul îşi face
un obicei din a ieşi afară serile „ca să ia aer”.
Iar relaţia continuă până când cuplul se destramă complet. Cei doi divorţează, după
care fiecare îşi vede de drum separat de celălalt sau pur și simplu renunță chiar la
ceremonialul judiciar. Totuși se poate întâmpla, dacă este vorba de o casă cu obiceiuri un pic
mai distinse și aristocratice, ca între soț și soție să se ajungă la un acord, în sensul că fiecare,
în ceea ce privește distracția trupească, să facă ceea ce îi pare bun și îi place. - Fenomene
asemănătoare, care sunt acum cum nu se poate mai mult la ordinea zilei, sunt doar fructele
frecventării balurilor și locurilor de dans și unde sunt „infestaţi” cu aceste spirite rele
campioane ale placerilor carnale.
La început, aceste stări de posesiune nu se manifestă la fel de puternic la toată lumea,
ci doar la cei care se complac foarte des în orgii bahice şi care le permit astfel de bunăvoie
spiritelor necurate să se facă comode în trupurile lor. De altfel, cine doreşte cu adevărat să
scape de aceste spirite provenite din băuturile alcoolice, trebuie să ştie că poate face foarte
uşor acest lucru, printr-o rugăciune foarte profundă adresată spiritului de către suflet. În ceea
ce priveşte spiritele străine atrase de plăcerile dansului, trebuie precizat că acestea nu se lasă
expulzate la fel de uşor, fiind nevoie de o perioadă mult mai lungă de post negru, rugăciune şi
abstinenţă, pentru ca sufletul să fuzioneze astfel din ce în ce mai strâns cu spiritul său. Numai

66
Cel mai bun echivalent modern al acestor petreceri sunt discotecile, în care dansul, băuturile alcoolice, şi mai
nou, drogurile, se îmbină „armonios”. (N.Tr.)
67
Este inutil să amintim comportamentul deşănţat al multor tineri care se întorc noaptea de la discotecă sau de la
concertele rock. (N.Tr.)
94
astfel poate avea spiritul acces la sufletul său, alungând cu uşurinţă oaspeţii petrecăreţi din
trupul acestuia.
Dar ce se întâmplă de fapt la o asemenea petrecere dansantă? În afară de faptul că
dansează, oamenii mănâncă şi beau, după care simt nevoia să mănânce din nou, pentru „a-şi
reface bateriile”. Este ca şi cum ar invita deschis oaspeţii nedoriţi într-o pensiune în care
petrecerea pare că nu încetează niciodată.
Nu sunt puţine cazurile în care aceşti dansatori de ambele sexe invită atât de mulţi
demoni în trupurile lor, încât îşi semnează singuri condamnarea la moarte, căci atunci când nu
mai găsesc loc în rinichi şi în organele genitale, aceşti vampiri energetici nu se sfiesc să
invadeze celelalte organe vitale, precum splina, ficatul şi plămânii. Mai trebuie să ştiţi că
acolo unde un asemenea emisar al iadului îşi face sălaş, el ucide trupul în care locuieşte.
Consecinţele acestei invazii sunt îmbolnăvirea splinei şi a ficatului, atacarea plămânilor de
către tuberculoză, şi o stare de slăbiciune generală. Când doi sau mai mulţi demoni pătrund în
plămâni, ei provoacă o tuberculoză galopantă.
Domnul spune: „Adevăr vă spun: majoritatea bolilor sunt datorate locuitorilor veniţi
din iad, cărora oamenii le pavează singuri calea către propriul trup; mulţi dintre ei îşi încep
Şcoala iadului încă din tinereţe, iar aceştia sunt adevăraţii copii ai acestei lumi (exterioare).
Aceşti oameni nu-şi dau seama că ei invită astfel în trupul lor oaspeţi de cea mai joasă speţă.
Aceste spirite nu se limitează numai la a trezi simţurile senzuale ale proprietarilor lor, dar
operează şi asupra sufletelor acestora, pe care le pervertesc astfel încât să simtă plăcerea de a
avea asemenea activităţi lumeşti”.
(Pământul și Luna, 59, 5-12)

12. CĂTRE VÂRSTA ADULTĂ

12.1. Copiii trebuie să devină buni cetățeni

(Iisus vorbind cu Cyrenius:)

... Atunci când un stat doreşte cu adevărat să aibă nişte supuşi buni, el trebuie să
înceapă să şi-i educe ca atare încă din faşă. Atunci când nişte părinţi vor să aibă nişte copii
buni, ei trebuie la rândul lor să înceapă să şi-i educe încă din faşă, căci altminteri din ei vor
ieşi nişte răi ori nişte sălbatici care, cel mai adesea, îşi vor chinui părinţii, în loc să le fie
mângâiere şi sprijin la bătrâneţe.
Atunci însă când căsniciile sunt ţinute aşa cum trebuie, în bună rânduială, din
asemenea căsnicii se vor naşte nişte copii care vor exista în spiritul bunei rânduieli, iar copiii
binecrescuţi vor deveni după aceea cetăţeni cumsecade, care vor putea intra, atunci când vor fi
pregătiţi, în împărăţia lui Dumnezeu...
(Marea Evanghelie a lui Ioan, Volumul III, Capitolul 72, 19-20)

12.2. Căsătoria și educația copiilor în împărăția milenară

(Iisus, vorbind despre viața de pe Pământ după ultima și cea mare judecată pe care
umanitatea o va cunoaște:)
În acele timpuri, principala grijă a binefăcătorilor va consta în buna educare a copiilor,
precum şi în aceea ca omul în putere să sprijine cu toată iubirea şi din toate puterile sale
slăbiciunea celor în etate.
Pe acest nou Pământ fericit vor fi încheiate şi căsătorii, dar aşa cum se face în Ceruri,
numai după Ordinea Mea; vor fi zămisliţi şi foarte mulţi copii, dar nu pe calea desfrâului, ci
pe calea adevăratei profunzimi a iubirii. Şi aşa va fi până la sfârşitul timpurilor acestui
Pământ.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, volumul VIII, capitolul 48, 10-11)

12.3. Sfatul lui Iisus adresat tinerilor

95
 (Iisus a salvat o sută douăzeci de băieți și o sută șaptezeci de fete, aduși la Ierusalim
de pe meleagurile Pontului ca să fie vânduți ca sclavi. Ei sunt adăpostiți pe domeniul lui
Lazăr, pe Muntele Măslinilor. Adresându-li-se:)
Bucuraţi-vă de frumuseţile care vă înconjoară! Priviţi de pildă ţinutul acesta
încântător, priviţi florile şi toate celelalte minunăţii, şi în acelaşi timp gândiţi-vă la bunul
Dumnezeu, care a creat toate acestea prin înţelepciunea şi atotputernicia Sa, şi dacă pentru
aceasta îi veţi fi cât se poate de recunoscători în inimile voastre, atunci vă veţi fi folosit timpul
în modul cel mai util, şi veţi avea totodată o mare bucurie în suflet
(Marea Evanghelie a lui Ioan, VII, 64, 11)

12.4. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta

(Iisus îi explică lui Helias, o tânără evreică foarte luminată, că cele două porunci ale
iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele conțin toată Legea lui Moise:)
(Domnul nostru Iisus Cristos:) „Iată, cea de-a patra poruncă le cere copiilor să-şi
iubească părinţii! Dar, pe acest Pământ, nu sunt oare părinţii pentru copiii lor, pe care îi iubesc
nespus de mult, ceea ce se numeşte «aproapele» lor? Ei sunt cei care îi hrănesc, îi protejează
şi îi educă, şi deci merită din plin toată iubirea şi respectul copiilor lor.
Atunci când un copil bine-crescut îşi iubeşte şi îşi respectă părinţii, el se va strădui să
facă tot ceea ce ştie că le poate aduce părinţilor o bucurie adevărată. În acest fel, el îşi asigură
o viaţă lungă, în sănătate şi bunăstare deplină pe Pământ. Şi un copil care îşi iubeşte şi îşi
respectă părinţii va fi, la rândul lui, iubit şi respectat de fraţii şi surorile lui, care vor fi mereu
gata să facă tot ce e mai bun pentru el.
Însă un copil sau un om care îşi iubeşte şi îşi respectă cu adevărat părinţii şi familia îi
va iubi de asemenea şi pe ceilalţi oameni, fiind conştient că toţi sunt copiii unuia şi aceluiaşi
Tată Ceresc. Prin intermediul iubirii iniţiale faţă de părinţi, omul ajunge apoi la cunoaşterea
lui Dumnezeu, a lui însuşi şi totodată a semenilor săi, înţelegând după aceea cu uşurinţă de ce
i-a creat Dumnezeu pe oameni şi care este menirea lor. Astfel, el ajunge să-L iubească din ce
în ce mai mult pe Dumnezeu şi, prin aceasta, să cunoască desăvârşirea adevăratei sale vieţi
spirituale interioare.
Însă cel care îşi iubeşte şi îşi respectă astfel părinţii, familia şi pe ceilalţi oameni şi
care de asemenea îl iubeşte şi îl respectă pe Dumnezeu mai presus de orice – va putea oare
vreodată să comită vreun păcat împotriva cuiva? Îţi spun Eu: niciodată, pentru că el nu va
invidia pe nimeni, nu va urî şi nu va blestema pe nimeni şi nu va ucide nicio fiinţă, nici
trupeşte şi nici sufleteşte, prin răutatea sa. El va fi întotdeauna blând şi bun cu toţi oamenii, îi
va ajuta, nu va minţi şi nu va înşela pe nimeni, iar dacă el va deveni, cum se obişnuieşte,
bărbatul unei femei, respectiv, dacă ea va deveni femeia unui bărbat, atunci el nu va tânji la
femeia vecinului şi nici femeia lui nu va tânji la bărbatul vecinei, iar toate acestea sunt
suficiente ca să înţelegi felul în care Legea şi Profeţii sunt conţinute în cele două porunci
despre iubire, precum şi faptul că aceste două porunci despre care tocmai ţi-am vorbit nu
anulează cu nimic legile lui Moise, ci le confirmă într-un mod desăvârşit. Înţelegi acum?”
Helias spune: „Oh Doamne, preaînţelept şi preabun Creator şi Tată al tuturor
oamenilor, abia acum înţeleg şi eu legile lui Moise! Căci sunt nevoită să-Ţi mărturisesc
deschis că până acum n-am înţeles niciodată cu adevărat legea lui Moise şi încă şi mai puţin
proverbele şi învăţăturile celorlalţi profeţi. Şi, cu cât am discutat mai des cu părinţii mei
despre aceste aspecte, cântărindu-le pe toate, cu atât mai multe lipsuri şi cusururi le-am
descoperit, ceea ce m-a făcut să mă gândesc adesea că o lege atât de imperfectă nu putea fi
dată de un Dumnezeu înţelept, sau că preoţimea a renunţat complet la legea mozaică, pentru a
o înlocui, în propriul său interes material, cu o cârpăceală omenească jalnică. Din această
cauză, bunul şi bătrânul meu rabin a avut deseori de furcă cu mine, pentru că îi număram pe
degete lipsurile vizibile ale legii lui Moise. Dar acum, după explicaţiile Tale, o Doamne, legea
lui Moise mi se prezintă într-o cu totul altă lumină, şi e clar că ea poate fi urmată cu uşurinţă
şi cu bucurie de oricine!”
Eu îi spun atunci, cu multă prietenie: „Spune-Mi acum tu, care critici atât de bine

96
legea mozaică, ce-ai găsit atât de nedesăvârşit şi de incomplet la ea? Împărtăşeşte-ne şi nouă
critica ta!”
Helias, ascultată fiind cu mare atenţie de toţi cei prezenţi, răspunde: „Oh Doamne, ce
să-Ţi spun eu Ţie, care cu siguranţă îmi cunoşti gândurile imediat ce apar! Până şi tânărul
acela atotputernic şi atotcunoscător trebuie să ştie în detaliu tot ceea ce gândesc eu, şi de aceea
cred că nu este necesar să mai enunţ cu voce tare critica mea privitoare la legea mozaică.”
Eu spun: „Oh nu, draga Mea Helias, nu-i aşa! Desigur că Eu şi tânărul acesta ştim
foarte bine în ce constă critica ta privitoare la legea mozaică şi la Profeţi. Însă ceilalţi, cu
excepţia părinţilor tăi şi a fratelui tău, nu cunosc toate acestea, iar acum, că le-ai trezit
curiozitatea, ei ar vrea să le-o şi satisfaci. Tocmai de aceea ţi-am cerut Eu să ne împărtăşeşti
critica ta. Aşadar, vorbeşte fără nicio reţinere şi spune-ne cu îndrăzneală ce lipsuri ai
descoperit!”
Helias spune: „Doamne, sunt sigură că nu păcătuiesc dacă fac ceea ce-mi ceri, aşa că
sunt într-adevăr dispusă să vorbesc despre neajunsurile pe care le-am descoperit în Lege şi în
Profeţi.
Iată, primul neajuns absolut evident din cadrul Legii l-am sesizat încă din copilărie –
căci am avut de timpuriu o minte destul de coaptă – chiar în cea de-a patra poruncă a lui
Moise, care impune copiilor, ce sunt încă slabi şi nu înţeleg prea multe, să manifeste iubire,
supunere şi respect profund faţă de părinţi, dar nu stipulează nicio obligaţie a părinţilor faţă de
copii! O asemenea lege sună puţin ciudat, de vreme ce vedem adesea copii ce sunt mai
inteligenţi şi mai buni decât părinţii lor cei proşti şi plini de tot felul de răutăţi.
Cel mai adesea, copilul este înzestrat de la natură cu un caracter bun şi nobil, iar dacă
el ar creşte singur, ar putea ieşi din el un om tot atât de bun şi de nobil. Din păcate însă, legea
lui Moise îl obligă să li se supună cu stricteţe şi fără nicio excepţie părinţilor săi cei proşti şi
răi, şi în cele din urmă el ajunge la fel de prost şi de rău ca şi ei. Oare omul lui Dumnezeu
(Moise) nu ar fi putut vorbi şi despre o dreaptă datorie a părinţilor faţă de copii, prin
intermediul căreia părinţilor să li se impună anumite obligaţii cu privire la copiii lor?
După Moise, chiar şi copiii unor hoţi sunt obligaţi să li se supună părinţilor, să-i
iubească, să-i respecte şi să meargă pe urmele lor? În cazul în care, aşa cum se petrece
frecvent, copiii cuminţi ai unor părinţi răi şi nesuferiţi, în inocenţa lor încă foarte mare, îi
părăsesc pe aceştia şi caută alte posibilităţi de a trăi, în compania unor oameni mai buni,
împreună cu care ar putea să devină ei înşişi oameni mai buni – păcătuiesc oare aceşti copii
faţă de legea mozaică, datorită faptului că n-au vrut ca, din iubire şi supunere faţă de părinţi,
să ajungă nişte hoţi, tâlhari, ucigaşi, ipocriţi, şarlatani sau impostori?
Dacă Moise şi Profeţii condamnă şi asemenea copii şi consideră că lipsa lor de iubire
şi nesupunerea lor îndreptăţită faţă de părinţii cei răi sunt un păcat, atunci acest Moise şi toţi
profeţii au fost de o mie de ori mai proşti şi mai orbi decât mine, iar scrierile şi proorocirile
lor nu fac cu nimic cinste înţelepciunii divine! Doamne, sunt eu rea pentru că am judecat
astfel legea lui Moise şi a profeţilor?”
Eu spun: „O, în niciun caz, pentru că ai judecat foarte corect! Totuşi, critica ta nu este
în totalitate îndreptăţită, deoarece Moise, prin intermediul Spiritului Meu, a înţeles foarte bine
că nu este necesar să le poruncească în mod explicit părinţilor să-şi iubească copiii, întrucât
Eu am făcut în aşa fel încât această iubire să existe din abundenţă în aceştia, în mod instinctiv
am putea spune, ceea ce nu e şi cazul copiilor, care abia intră în această şcoală a vieţii
pământeşti şi care trebuie mai întâi să înveţe ce este iubirea adevărată.
Tocmai de aceea, omul se naşte pe acest Pământ ca o fiinţă slabă, complet lipsită de
cunoaştere şi de iubire, ca şi cum ar fi liber de orice constrângere, dar în acelaşi timp şi părăsit
total de Dumnezeu – pentru a se forma puţin câte puţin, prin supunere voluntară la învăţăturile
şi la legile din exterior, şi pentru a deveni astfel un om liber şi absolut independent.
Iată de ce învăţăturile şi legile trebuie date în special pentru copii şi nu neapărat pentru
părinţii lor, care au fost şi ei copii la vremea lor şi care, prin intermediul aceloraşi învăţături şi
legi, au devenit oameni liberi şi independenţi!
Însă în ceea ce priveşte îndatoririle specifice ale părinţilor faţă de propriii lor copii,
Moise şi profeţii s-au îngrijit de aceste aspecte în cadrul legilor statale, pe care cu siguranţă că

97
tu încă nu le-ai citit. Dar la vremea aceea toate acestea au fost prevăzute, şi doi oameni nu se
pot căsători dacă nu fac dovada, în faţa preotului, că ştiu foarte bine legile statale referitoare la
căsătorie.
Aşadar, draga Mea Helias, critica ta legată de cea de-a patra poruncă a lui Moise nu
prea a fost îndreptăţită, şi toate defectele pe care tu i le-ai găsit au dispărut. Dar acum continuă
cu criticile tale privitoare şi la celelalte legi, iar Eu îţi voi spune din nou în ce măsură ai sau nu
ai dreptate!”
(Marea evanghelie a lui Ioan, vol. VII, cap. 29, 1-8 și cap. 30, 1-10)

(La un alt moment, Iisus explică semnificația natural-spirituală a acestei porunci:)

Moise spunea: «Respectă-ţi tatăl şi mama, şi atunci vei trăi mult şi îţi va merge bine pe
Pământ!» În acest caz, Moise nu s-a referit numai la tatăl care a procreat şi la mama care a
născut, ci şi la Pământ şi la forţa lui mereu dătătoare de viaţă. Nici lui omul nu trebuie să-i
întoarcă spatele, ci trebuie să îl ţină la mare cinste; şi atunci va fi binecuvântat, aşa cum a
prezis Moise. Cinstirea tatălui trupesc şi a mamei trupeşti este bună şi necesară, acolo unde se
poate. Dar dacă ceea ce a spus Moise este cuvânt divin, atunci trebuie să aibă un caracter
general, asemenea luminii soarelui, care se răspândeşte pretutindeni fără a putea fi oprită de
nimeni şi de nimic!
Dacă însă făgăduiala lui Moise ar spune că numai aceia care îşi cinstesc părinţii
trupeşti pot spera la o viaţă lungă şi îmbelşugată pe Pământ, atunci lucrurile ar sta cam prost
pentru cei care i-au pierdut pe aceştia încă din leagăn şi au fost crescuţi apoi de oameni
străini! Cum să-şi cinstească aceştia adevăraţii părinţi, pe care nu i-au cunoscut niciodată?!
Mulţi copii sunt adeseori găsiţi pe drumuri sau pe străzi. Mame denaturate i-au
conceput în desfrânare şi i-au abandonat la scurtă vreme după naştere. Aceşti copii găsiţi sunt
culeşi şi îngrijiţi de oameni cu suflet bun şi milostivi; ei le datorează apoi toată iubirea şi
cinstirea lor acestor binefăcători. Moise nu spune nimic de aceşti părinţi de suflet, ci numai de
părinţii adevăraţi!
Iată însă că un copil găsit, bine crescut, nu îşi poate cinsti părinţii adevăraţi, pe de o
parte pentru că nu îi cunoaşte, şi pe de altă parte pentru că, chiar dacă i-ar cunoaşte, nu ar avea
nici în faţa lui Dumnezeu, nici în faţa oamenilor obligaţia de a-i cinsti pe cei care l-au
conceput în desfrâu păcătos şi apoi l-au abandonat în braţele morţii. Şi, pentru că un asemenea
om nu îşi poate iubi părinţii adevăraţi aşa cum cere Moise, să nu aibă el dreptul să spere la
împlinirea făgăduinţei acestuia? O, frumos ar mai suna atunci înţeleptul cuvânt dumnezeiesc!
Apoi mai sunt şi părinţii care îşi educă odraslele spre tot ce poate fi numit rău. Ei le
insuflă deja din leagăn o trufie de-a dreptul satanică şi îi învaţă să fie duri şi cruzi cu oricine.
Aceşti părinţi-tigri îşi învaţă copiii de mici să fie obraznici, mincinoşi şi perfizi! Oare
făgăduiala lui Moise să fie valabilă şi pentru astfel de copii, care îşi cinstesc părinţii înrăiţi cu
toată răutatea şi ticăloşia posibilă, pentru că asta aşteaptă părinţii de la ei?
Ce le datorează oare copiii de hoţi, tâlhari şi criminali, părinţilor lor adevăraţi? Ei îşi
cinstesc părinţii în mod natural, fiind şi făcând în mare măsură ceea ce sunt şi fac mereu
părinţii lor, adică prin furt, tâlhărie şi crimă! Oare făgăduiala lui Moise se poate referi şi la
aceşti copii?
Dacă ai cât de cât mintea limpede şi înţelegi rosturile lumii, trebuie să îţi dai seama că
o făgăduiala care trebuie astfel înţeleasă ar fi, împreună cu porunca lui Moise, o ocară
nemaipomenită adusă înţelepciunii divine! Cum poate Dumnezeu, Cel preaînţelept, să dea o
poruncă în numele căreia un spirit de înger întrupat în carne să datoreze iubire şi cinstire unor
părinţi care au în trupul lor de carne un spirit din fundul iadului?!
Vezi bine că, privit din unghiul acesta, al adevărului, porunca lui Moise ar fi cea mai
mare absurditate!
Aşadar, pe de o parte, este limpede şi mai mult decât dovedit că tot ceea ce a spus şi a
poruncit Moise este cuvânt curat dumnezeiesc şi, prin urmare, nu poate conţine în veci
absurdităţi; pe de altă parte, dacă interpretezi legea lui Moise aşa cum se obişnuieşte –
prosteşte – îţi dai seama că în faţa scaunului de judecată al raţiunii umane sănătoase el este o
absurditate!

98
 Dar din ce cauză oare trebuie să fie legea lui Moise o absurditate aşa cum a fost
înţeleasă până acum, în ciuda originii ei divine? Ei bine, deoarece spusele lui Moise au fost
greşit înţelese. Prin părinţii marii naturi a lui Dumnezeu, el înţelegea pe de o parte Pământul,
acest corp al universului creat pentru neamurile omeneşti, ca Tată, şi pântecele acestuia, din
care se nasc mereu nenumăraţi copii de toate felurile şi soiurile, ca Mamă! Pe aceşti părinţi
străvechi aşadar trebuie să-i cinstească întotdeauna omul întrupat, fără să le întoarcă vreodată
spatele moleşit, şi atunci el va trăi o viaţă lungă într-un trup sănătos şi în bunăstare.
De la aceşti părinţi bătrâni, un om sârguincios poate deprinde cel mai temeinic binele,
măreţia şi adevărul, din care să-şi construiască mai întâi acea scară mare pe care Iacov i-a
văzut pe îngeri coborând din cer şi venind spre el. Cine cercetează cu hărnicie şi cu seriozitate
natura, acela va aduce la lumină multe lucruri binecuvântate care îi vor aduce belşugul lui şi
fraţilor săi.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. III, cap. 211, 9-19)

12.5. Sfaturi pentru educația băieților

Băiatul sau copilul se naşte neajutorat, cu sufletul scufundat într-un vis profund, astfel
încât nu mai cunoaşte şi nu mai recunoaşte nimic. De aceea, el trebuie să înveţe totul de la
început, inclusiv în ce veşminte să-şi îmbrace gândurile. Treptat, el îşi dezvoltă personalitatea,
învaţă să vorbească, la început greoi, apoi din ce în ce mai clar, pe măsură ce trupul şi
capacitatea sa mentală cresc. Spiritul, această scânteie născută din Mine, rămâne tăcut, ascuns
în compartimentul cel mai intim al inimii. Din când în când, el stimulează sufletul să îşi
dezvolte corpul, potrivit legilor naturii, pentru a avea la dispoziţie un instrument adecvat, care
să-i permită să evolueze şi să cunoască viaţa din lumea de dincolo, renunţând la învelişul fizic
atunci când acesta nu-i mai foloseşte în evoluţia sa.
La nivelul copilului, pasiunile sunt încă adormite, singurele manifestări negative ale
sale fiind cel mult încăpăţânarea şi mânia. Acestea sunt primele plante parazite care îşi trimit
lăstarii în jurul tânărului arbore al vieţii, pentru a se agăţa de el. Dacă tânărul copac nu
primeşte ajutorul necesar la timp, el poate fi golit de puterea şi de vitalitatea de care are
nevoie, din cauza celor două buruieni. El va creşte atunci secătuit şi strâmb, un sclav al
pasiunilor, incapabil de vreun progres spiritual şi generând numai probleme, pentru el însuşi
și pentru cei din preajma sa.
Încăpăţânarea şi mânia reprezintă două dintre cele mai puternice atribute ale naturii
satanice. Din cauza încăpăţânării, Satan refuză să accepte calea spre Mine, iar din cauza
mâniei, el nu permite nici unei fărâme de iubire să intre în inima sa, astfel încât aceasta să fie
înmuiată din împietrirea sa.
La fel se petrec lucrurile şi cu copilul ai cărui părinţi stupizi, în loc să lupte cu putere
împotriva celor două atribute, le tolerează, cu convingerea că dacă nu-i vor da copilului ce îşi
doreşte acesta, îi vor afecta sănătatea. Nu de puţine ori, ei vin cu scuza penibilă: „Copilul este
prea mic şi nu ştie ce vrea; când va creşte, lucrurile se vor schimba!”
Sărmani nebuni! Da, se vor schimba. Ceea ce acum se manifestă prin lacrimi şi sunete
nearticulate, mai târziu se va transforma în rea voinţă şi în cuvinte rele împotriva voastră, căci
copilul va creşte şi va deveni puternic, în timp ce voi veţi da înapoi şi veţi deveni slabi. Nu
este chiar exclus ca totul să se termine cu acţiuni fizice îndreptate împotriva voastră, dar nu
veţi culege decât ceea ce aţi semănat cu propria voastră mână, recolta pe care o meritaţi.
Copilul se dezvoltă treptat, la fel ca o plantă, întinzându-şi din ce în ce mai departe
mânuţele de la pieptul mamei, către lumea exterioară, pentru a-şi spori cunoaşterea. Odată cu
noua cunoaştere cresc şi pasiunile sale, precum şi dorinţa necontrolată de a şi le satisface.
Când ajunge la vârsta la care aceste impulsuri spirituale, mentale şi fizice, încă amestecate,
trebuie să fie purificate, copilul simte nevoia să înveţe şi să meargă la şcoală, pentru a înţelege
ce este bine şi ce este rău, ce este permis şi ce nu, ce este o virtute şi ce este un păcat. În
timpul acestei etape de purificare a aspiraţiilor şi dorinţelor încă confuze, specifice copilăriei,
părinţii şi educatorii au datoria să facă tot ce le stă în puteri pentru a ţine sub control şuvoiul
pasiunilor, dorinţelor şi poftelor, care este cu deosebire nestăvilit în cazul tinerilor, riscând să

99
dea pe afară dacă nu este canalizat. Aceasta este etapa în care sufletul învaţă prima regulă a
vieţii spirituale: ţinerea sub control a pasiunilor sale, puterea de a spune nu poftelor şi
dorinţelor pe care le are, pentru a-şi putea urma menirea interioară.
Ghidat la început numai de şcoală şi de exemplul părinţilor, micuţul vas al vieţii
copilului trece treptat într-o sferă mai mare, oscilând între joacă şi studiu, între instrucţiuni şi
pedepse, până când ajunge la vârsta tinereţii, în care sufletul şi spiritul său sunt deja mult mai
lucide. Contactul cu tovarăşii de aceeaşi vârstă, dar şi cu cei mai mari, ajută tânărul suflet să-
şi pună întrebări în legătură cu lucruri pe care le-a acceptat involuntar pe vremea când era
copil, fără să le transforme însă într-o convingere personală, în vederea spiritualizării Sinelui
său. Odată cu intrarea în sfera superioară a vieţii, plină şi ea de idei eronate, apar întrebări de
genul: „De ce trebuie să fac cutare lucru şi să nu-l fac pe celălalt?”
În funcţie de informaţiile primite, în interiorul său începe să se dezvolte omul spiritual.
În sfârşit, apare pentru prima oară şi impulsul sexual. Astfel, băiatul este atras de fete, care în
primii ani de şcoală68 îl lăsau indiferent, sau chiar în enervau.
Acest impuls, extrem de periculos pentru o natură incapabilă de autocontrol, este
totuşi de o importanţă vitală, căci are puterea de a reduce pasiunile cele mai grosiere ale
copilului răsfăţat, pe care tatăl, mama şi învăţătorul nu le-au putut controla, prin simpla privire
plină de iubire a unei fete. Prin această putere magnetică şi spirituală, fata realizează ceva ce
nu va putea fi înţeles pe deplin decât în ceruri, dar care aici, pe Pământ, nu lasă decât urme
trecătoare, un fel de ecou palid, care dispare rapid.
(Secretele vieții, cap. 5, "Despre evoluţia băiat – tânăr – adult şi bătrân", 5-18)

12.6. Încăpățânare, furie și îngâmfare la fetele tinere

La scurt timp după naştere nu se poate vorbi de vreo diferenţă între băieţi şi fete în
ceea ce priveşte impulsurile şi pasiunile lor. Cea care predomină la ambele sexe este viaţa
vegetativă, singura diferenţă vizibilă fiind cea legată de corpul fizic. În cazul fetelor, natura
predominantă este cea pasivă, mai slabă, mai calmă, mai predispusă către suferinţă, în timp ce
în cazul băieţilor, cel care predomină este temperamentul activ, care îi va forma mai târziu
caracterul.
Pe scurt, această etapă nu este practic diferită în cazul celor două sexe. Toate pasiunile
şi virtuţile zac adormite în pace, şi aşa vor rămâne până la crearea condiţiilor prielnice pentru
trezirea lor, când ele se vor separa şi vor intra în conflict. La fel ca în cazul băieţilor, primele
atribute negative care se trezesc la tinerele fete sunt încăpăţânarea şi mânia.
Tot ce am spus despre aceste două atribute se aplică în egală măsură şi în ceea ce
priveşte fetele. Trebuie să precizez totuşi că în cazul lor, încăpăţânarea este o pasiune chiar
mai periculoasă decât în cazul băieţilor, căci pe măsură ce cresc, aceştia din urmă capătă o
putere mai mare a voinţei, devenind astfel capabili să îşi controleze mai uşor acest defect, în
timp ce fetele, fiind mai slabe, nu i se pot opune cu acelaşi succes. În plus, din cauza sexului
lor, indulgenţa cu care sunt tratate fetele este mai mare decât în cazul băieţilor, creând astfel
condiţii mai favorabile pentru manifestarea acestui atribut negativ. Din păcate, această
indulgenţă va avea mai târziu multe consecinţe nefericite, când fata se va transforma într-o
adolescentă (etapa a doua, care corespunde fecioarei) şi respectiv când va deveni mamă, căci
la acea vârstă, ea intră în contact cu sexul opus, predestinat de Mine Personal pentru a
conduce, nu pentru a fi condus. Nu vom mai insista deci asupra acestor două atribute
negative.
Recomandă-le surorilor tale69 care au copii de crescut să supravegheze cu cea mai
mare atenţie aceste două buruieni otrăvite. Deşi femeia a fost creată pentru a restaura, oriunde
s-ar afla, starea de pace şi binecuvântare, alinându-i pe cei suferinzi, tot ea are capacitatea de a
transforma cerul cel mai sublim într-un iad, dacă nu reuşeşte să îşi controleze aceste două
defecte majore. Consecinţele acestei situaţii neplăcute sunt dintre cele mai tulburătoare, nu
numai pentru femeia încăpăţânată şi care se înfurie repede, ci şi pentru copiii aflaţi în
68
Este vorba desigur de școala primară. (NTF)
69
Aceste cuvinte sunt adresate lui Gottfried Mayerhofer. (NTF)
100
îngrijirea ei, fie ei fii sau nepoţi, căci aceste vibraţii negative se răspândesc la fel de repede ca
şi cancerul.
Când mai cresc, principalul defect al băieţilor este dorinţa de a se lua la bătaie, dorinţa
de a fi mai puternic decât ceilalţi şi de a-i domina; în cazul fetelor, echivalentul acestui defect
este vanitatea (îngâmfarea). Băiatul doreşte să fie considerat de tovarăşii săi ca fiind cel mai
puternic şi cel mai deştept, pentru ca ceilalţi să se teamă de el. În schimb, fata doreşte să fie
cea mai frumoasă şi mai bine îmbrăcată (şi deci cea mai atrăgătoare) între prietenele sale.
Trebuie să insist asupra faptului că pasiunea specifică băieţilor nu este nici pe departe la fel de
periculoasă ca cea a fetelor, care va degenera mai târziu în gelozie.
Gelozia este cea mai cumplită şi mai teribilă pasiune care poate izvorî din inima unei
femei, capabilă să se combine cu ura, mânia şi dorinţa de răzbunare, izgonind toate calităţile
bune din sufletul feminin. Ceea ce v-am spus odată rămâne la fel de valabil şi astăzi: „Dacă
doriţi să-l cunoaşteţi pe Satana, priviţi o fată vanitoasă sau o femeie geloasă!”
Într-adevăr, femeia care se lasă guvernată numai de pasiunile ei nu este altceva decât o
furie personificată. În cazul bărbaţilor, chiar dacă sunt mânioşi şi dornici de răzbunare,
raţiunea ajunge să prevaleze mai devreme sau mai târziu, dar în cazul femeilor, pasiunea
dezlănţuită alungă orice urmă de raţiune din mintea lor, astfel încât ele ajung să fie guvernate
numai de inimă, locul celor mai înalte calităţi, dar şi al celor mai abjecte defecte.
(Secretele vieții, cap.11, "Fată, fecioară, soţie şi mamă", 3-9)

12.7. Sensul și datoria căsătoriei

Cele mai multe fete se căsătoresc, fără să aibă o idee de ce le așteaptă și nu știu pentru
ce le-am destinat Eu, mai ales pentru a deveni adevărate mame. Femeia care este purtătoarea
iubirii a fost creată tocmai în acest scop, pentru a permite sufletelor încă imperfecte să se
întrupeze într-un corp omenesc și astfel să le ofere posibilitatea de a atinge scopul suprem
care este cel de a deveni copil al lui Dumnezeu. Dar pentru că atât de puțini bărbați și femei
cunosc acest înalt scop și care este datoria lor, și că nici bărbatul, nici femeia nu știu ce
înseamnă a procrea în conformitate cu voia lui Dumnezeu, Eu sunt obligat să reiau fără
întrerupere de la început învățătura Mea, pentru a vă aduce cel puțin la conștiința clară despre
ceea ce sunteți și despre ce trebuie să deveniți. Sunteți copii ai Luminii, de aceea voi nu
trebuie să umblați în întuneric, ci în Lumină și atunci veți găsi pacea în Mine, Tatăl vostru.
Acum, să revenim la femeie și la vocația ei și să arătăm bărbatului cum și când trebuie să se
unească cu soția sa ca s-o fecundeze. În conformitate cu Ordinea Mea Divină, acest act nu
trebuie să se producă decât atunci când iubirea pură este trezită în inimile ambilor soți și când
ei sunt în totalitate una în dorința de a procrea un copil. Doar atunci când această unire
spirituală este realizată, și singura valabilă în ochii Mei, ei vor putea să nască un fruct care să-
Mi fie plăcut și care va fi binecuvântat de Mine, pentru că va fi fost conceput conform Ordinii
Mele divine și nu pentru a satisface o dorință carnală în desfrâu.
O astfel de unire este cu adevărat binecuvântată de Mine. Ea este valabilă nu numai
pentru această viață scurtă pe Pământ, ci pentru toată eternitatea.
(Ida Kling, Cuvinte de viață ale iubirii veșnice, ediția 1, 1932, pag. 285)

12.8. Sfatul Domnului pentru căsătorie

În sfârșit Eu vreau să mai adăug încă următorul sfat parintesc pentru voi, părinții: Nu
permiteți fiilor voștri să se căsătorească înainte de a ajunge cel puțin la jumătate din noua
naștere, chiar dacă au toate mijloacele necesare în lume pentru a-și întemeia un cămin, fie o
situație sau averi; atunci femeile lor vor putea fi sfințite de ei și să aducă pe lume fructe
binecuvântate, care vor deveni în curând ele însele, cu ușurință, o binecuvântare a cerului
pentru o descendență foarte mare și care, astfel, veți fi fondat, la fel ca Avraam, o mare
împărăție în cer, care va fi veșnic pentru voi o sursă de bucurie tot mai mare, din cauza
splendorilor care se vor multiplica acolo fără încetare, izvorâte din sămânța voastră
binecuvântată.

101
 Și dați fiicele voastre fiilor Mei, care au venit către voi și provin din iubirea Mea, care
M-au recunoscut în lume, să se lase atrași de iubirea Mea și conduși de înțelepciunea Mea,
care aud mereu glasul Meu și ai căror ochi sunt orientați după inima Mea. În acest fel veți face
din Mine tatăl vitreg al fiicelor voastre, și vă spun că, făcând din mine o rudă apropiată, puteți
deduce cu ușurință că Eu cu siguranță nu vă voi lăsa să ajungeți în ruină; și dacă Eu vă spun
că acele dintre fetele care Mă au pe Mine ca tată vitreg70 vor locui în casa Mea, vor mânca
întotdeauna la masa Mea și vor avea o mare bucurie cu copii minunați, și copiii copiilor fiilor
mei dragi și ai fiicelor lor binecuvântate prin ei, și Eu le voi conduce cu mâna Mea
părintească prin împărăția Mea în care vor vedea splendori mari – numai atunci veți înțelege
ce semnifică să mă aveți ca tată vitreg!
(Daruri cerești, 17 iunie 1840, 32-33)

12.9. Vârsta pentru căsătorie

Bărbatul nu trebuie să se atingă de nici o fecioară înainte de cel de-al douăzeci şi

patrulea an al lui, pentru a trezi astfel în el iubirea, iar fecioara trebuie să aibă cel puţin
optsprezece ani împliniţi sau cel puţin şaptesprezece pentru a trezi în ea iubirea. Înainte de a
împlini această vârstă ea nu este încă îndeajuns de matură pentru ca să facă dragoste şi atunci
ea nu ar trebui să cunoască intim nici un bărbat! Căci, înainte de această vârstă, destul de rar
este câte una îndeajuns de coaptă la trup şi la suflet, fiind astfel capabilă să iubească. Dacă,
fără a iubi, o fată va cunoaşte intim prea devreme un bărbat desfrânat care nici el nu o iubeşte,
carnea ei va fi atunci repede stricată, iar sufletul ei va deveni în felul acesta slab şi pătimaş.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. IV, cap. 80, 10)

Omul respectiv71 trebuie să vegheze în special asupra încheierii de căsătorii valide,

astfel încât niciodată un tânăr sub douăzeci şi patru de ani şi o femeie sub douăzeci de ani să
nu poată încheia o căsătorie legală. Căci o asemenea perioadă de timp este aproape
indispensabilă pentru atingerea maturităţii necesare pentru ca o căsătorie să evolueze apoi
spre foarte bine şi să fie durabilă, chiar şi din punct de vedere spiritual. Căci oamenii care sunt
prea tineri se epuizează de multe ori reciproc prin satisfacţii pur senzuale, apoi printr-o prea
mare obişnuinţă se scârbesc sau se plictisesc unul de altul, şi astfel criza căsătoriei este gata.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. III, cap. 72, 15)

12.10. Ambiția socială în educație

Este vorba de oameni înșiși care l-au lăsat pe Dumnezeu deoparte și au pus pe tron
demonul propriei lor mândrii și ceea ce au făcut odinioară, ei încă o fac și acum; pentru că
pretutindeni părinții se ambiționează ca ai lor copii să devină mai bine și mai sus-puși decât ei
înșiși. Simplul țăran, deși el nu-și poate realiza dorința lui, totuși se mângâie în inima lui cu
ideea de a face din propriul său fiu un domn mare, și pentru fiica sa, cu condiția ca aceasta să
aibă o înfățișare blândă, el visează cel puțin la o căsătorie cu un burghez al orașului sau cu un
funcționar provincial. Un cizmar nu se gândește nici pe departe să-i învețe pe fiii săi propria
meserie; și dacă are o fiică, mai degrabă frumoasă decât urâtă, el nu sfătuiește pe nici unul
dintre colegii săi s-o ceară în căsătorie, pentru că ea poate deveni cu ușurință soția vreunui
angajat sau chiar ceva mai bine; iar fiul cizmarului trebuie să studieze în mod firesc cât mai
mult posibil. Dacă se întâmplă ca fiica unui astfel de nebun să devină soția unui consilier de
stat, iar fiul să ajungă pur și simplu în funcția de grefier de tribunal, va fi foarte riscant pentru
tatăl să-și permită actul îndrăzneț să se apropie cu pălăria pe cap de copiii săi de-acum sus-
puși.
Lucru fără îndoială îl neliniștește și deseori plânge cu amărăciune deoarece copiii lui

70
În text: .. Meine Mitschwieger care poate fi tradus doar printr-o perifrază. Schwiegervater = tată vitreg,
Mitschwieger = cei pentru care poate fi tatăl vitreg sau mama vitregă a unuia dintre copiii lor. Același cuvânt
este folosit mai departe în propoziție, pe care l-am tradus atunci ca "tată vitreg". (NTF)
71
Magistratul care, într-o comunitate, ar fi plasat în fruntea jurisdicției matrimoniale. (NTF)
102
nu mai vor să-l recunoască. Dar el o merită. De ce s-a comportat ca un măgar și și-a pus
bucuria să ridice doi tirani în loc de doi susținători ai bătrâneții sale?
Deci fiecare are ceea ce merită și este doar justiție dacă toată omenirea este complet
tiranizată de sus în jos; pentru că ea însăși găsește cea mai mare satisfacție în modelarea
tiranilor din proprii lor copii.
Cine îi permite copiilor să meargă la școală? Părinții. - Și de ce? Pentru ca copiii să
devină cineva. - Și ce ar trebui să devină ei? Dacă este posibil, mai mult decât părinții, firește;
pentru că pretutindeni se aude: „Eu îl trimit la studii pe fiul meu ca el să poată deveni într-o zi
preot sau funcționar, iar dacă el ar putea deveni într-o zi consilier la Curte sau chiar ministru,
sau, dacă acesta intră în cariera preoțească, să devină episcop, aș fi foarte fericit. "Astfel se
exprimă sentimentul unui tată și, în mod egal, inima unei mame. Dar nu se aude atât de ușor
în gura unui tată cuvintele: "Eu îl trimit la studii pe copiii mei numai pentru ca ei să
dobândească cunoștințe utile, ca apoi să devină mai înțelepți decât sunt eu sau cel puțin ca
mine, dar ceea ce contează este că ei să rămână buni și drepți!" Și cu atât mai puțin Cuvântul
Meu, care spune: "Cine dintre voi vrea să fie primul, să fie ultimul și servitor al tuturor."
Aceasta a fost porunca Mea, dar nimeni nu o urmează, nici măcar un cerșetor; dar ceea
ce Satana poruncește prin intermediul demonilor săi, devine legea pe care mici și mari, tineri
și bătrâni, împlinesc cu zel. De aceea este o sută de ori, de o mie de ori drept ca lumea să fie
tiranizată prin fier și foc, căci el însuși își găsește acolo cea mai mare satisfacție.
Opriți-vă să vă ridicați copiii ca tirani și fiți mai degrabă ultimii cei decât primii și
atunci tiranii vor fi singuri pe tronul lor; și din moment ce voi veți fi mult mai jos, ei vor fi
forțați să coboare foarte jos de la înălțimea lor, ca să nu meargă la întâlnirea cu ruina proprie,
abandonați de toți.
Dar dacă voi, cu copiii voștri, vă străduiți să construiți tot mai multe grade care duc la
tron, e sigur că acesta va fi tot mai înalt; și cu cât va fi mai înalt, cu atât mai departe vor cădea
pietrele aruncate de pe vârfurile sale sublime și, în consecință, cu atât mai greu veți fi loviți,
voi care sunteți jos. Iar Eu permit cu bună știință, ca puterea celor sus-puși să crească, astfel
încât nebunii care sunt dedesubt să aibă încă ceva care să-i facă și mai umili și să le arate ce ar
trebui să fie și ceea ce nu sunt. De aceea regenții își primesc acum puterea de la Mine și ei fac
foarte bine atunci când oprimă cât de mult posibil omenirea proastă, pentru că aceasta nu
merită deloc un tratament mai bun.
Un tată nu vrea să-i cumpere fiului său o haină mai bună decât cea pe care o poartă el
însuși? Și o mamă nu merge cu fiicele ei în magazinele de modă, să aleagă timp de mai multe
ore țesături, astfel încât fiicele ei să poată produce cel mai bun efect și să fie astfel mult mai
"cuceritoare"? Și pentru ce cuceriri? - Dimpotrivă către umilire72 trebuie să tindă umanitatea
în conformitate cu Cuvântul Meu! Dar din moment ce vreți cuceriri, așa vin și tiranii; da, ei
sunt chiar îngeri, pentru că umilesc pe cât posibil spiritul de cucerire prin intermediul
impozitelor și al altor legi obligatorii.
Deci așa spune tatăl fiului său: „Tu trebuie sa te comporți în așa fel încât să atragi
asupra ta privirea și atenția tuturor, pentru a deveni indispensabil pentru întreaga societate!“,
sau cu alte cuvinte: "Încearcă să devii primul în societate!“ - Dar de ce tatăl nu spune mai
degrabă: "Fiule, stai în urmă!" Este mai bine să fii tu care să privești societatea de jos, decât
să ai privirile tuturor îndreptate asupra ta!" Sau, mai bine: să fii piatra de temelie a unei clădiri
sau culmea acoperișului? Dar dacă izbucnește o furtună care distruge și acoperișul și casa, va
reuși ea să miște și fundațiile?
Cine stă jos, cel mai adesea este în siguranță; dar vârful unui turn este jucăria tuturor
furtunilor.
Deci, fie principiul vostru: a coborî! Fie ca umilința adevărată să fie temelia solidă a
existenței voastre. Atunci demonul rău al ambiției va abandona pe fiecare și acesta va fi
sfârșitul tiraniei pentru toate timpurile.

72
Există în text un joc de cuvinte netraductibil, care se opune Erunterungen (=coborâri, înjosiri) la Eroberungen
(=cuceriri), deoarece erobern (=cucerire, Eroberung=cucerire) vine de la ober (=deasupra), și deci erobern= a se
ridica deasupra, care a păstrat sensul de a cuceri. De notat că Erunterung nu este un cuvânt folosit, ci fabricat aici
de la zero. (NTF)
103
 (Pământul și luna Capitolul 63, 14-21)

12.11. Un exemplu de fete evlavioase și credincioase lui Dumnezeu

Printre ei se aflau de asemenea cinci fete care erau nepoatele lui Kisehel. Toate erau
de o frumuseţe excepţională, şi deşi aveau vârste cuprinse între 30 şi 40 de ani, nici una nu era
încă măritată, în pofida numeroşilor peţitori. Căci tatăl lor, un om simplu şi evlavios, le
învăţase să Mă caute pe Mine şi să Mă iubească numai pe Mine. El le spusese adesea că dacă
vor face acest lucru, la momentul potrivit, Iehova Însuşi le va dărui soţi potriviţi, alături de
care vor fi foarte fericite, – poate chiar fii din linia principală a lui Adam. (Pentru copiii din
regiunile mai îndepărtate, acest lucru însemna mai mult decât ar însemna astăzi moştenitorul
unui împărat.)
Urmând această învăţătură bună, cele cinci fete L-au iubit din ce în ce mai mult pe
Iehova, în pofida vârstei lor fragede – așa cum era considerată pentru acele timpuri primitive.
De aceea, le-am permis din când în când să guste din iubirea Mea profundă, astfel
încât ele se îndrăgostiseră în secret de Mine, Iehova al lor fără să-l fi văzut vreoadată, şi nu
mai doreau cu nici un chip să-şi îndepărteze inimile de la Mine, căci Mă adorau din ce în ce
mai mult, nu doar de la o zi la alta, ci chiar de la o oră la alta.
Ele erau de asemenea inseparabile, iubindu-se una pe cealaltă peste măsură de mult,
astfel încât fiecare făcea ceea ce doreau celelalte, fiind într-o rezonanţă perfectă una cu alta.
Ori încotro ar fi privit, ele erau încântate la culme, căci vedeau pretutindeni pecetea
unicul lor Preaiubit.
Îndeosebi atunci când descopereau o floare nouă, nemaivăzută până atunci, ele erau
convinse că Eu Personal o aşezasem acolo pentru ele. Copleşite de iubire, ele alergau imediat
cu micuţa floare pentru a-i arăta tatălui lor ce lucru minunat le dăruise din nou Preaiubitul lor
sfânt. Tatăl era la rândul lui extrem de fericit şi îmi mulţumea din inimă pentru că le feream
astfel pe fiicele sale de impulsuri impure şi de desfrâul masculin. După ce îşi exprima astfel
recunoştinţa, el Mi le consacra din nou ca pe o ofrandă, implorându-Mă să revărs iubirea şi
graţia Mea în inimile lor, lucru pe care l-am îndeplinit de fiecare dată, în funcţie de
circumstanţele respective.
Şi astfel, cele cinci fete au crescut hrănite de iubirea Mea, în timp ce frumuseţea,
atractivitatea şi bunătatea lor nu conteneau să se amplifice, deopotrivă spiritual şi fizic. Într-
adevăr, frumuseţea lor era atât de mare, încât toate celelalte frumuseţi de pe pământ, chiar
însumate, nu puteau fi comparate cu a lor. Căci datorită iubirii lor nelimitate pentru Mine, le-
am permis – atât cât este posibil pe Pământ – să devină de o frumuseţe divină, astfel încât
toată lumea le numea „Minunatele copile ale Iubirii“ (‘Allurahelli’).
(Casa Domnului, vol. I, cap. 180, 7-14)

12.12. Sfatul pentru mamele copiilor rătăciți

Sora ta s-a exprimat și ar vrea să știe cum trebuie să se comporte în casa ei cu copii ei
(aproape adulți)? Vreau să-ți dictez câteva rânduri pentru iubita Mea fiică, care ar vrea să-și
vadă toată casa pe calea pe care ea însăși a ales-o pentru mântuirea ei.
Deja o dată Eu am întrebat-o dacă ea crede că, ca o mică flacără, poate să lumineze o
casă mare și totuși ea ar dori să vadă acest miracol, pentru că ea crede că este misiunea ei...
Ceea ce sunt acum copiii ei au devenit sub influența tuturor celorlalte circumstanțe și a
tuturor celorlalte moduri de a vedea lumea decât cele ale surorii tale acum. Eu o știu foarte
bine și îi cunosc inima, atât ca fiică, cât și ca mamă; dar nu se poate desface ceea ce s-a făcut,
astfel că ea nu poate decât să-și privească cu răbdare copiii, care iau acum căi diferite de ale
ei. Dar, pentru liniștirea ei, ea să știe că ceea ce sunt acum copiii ei nu i s-a imputat ca mamă
și că ea așteaptă în liniște inițiativele pe care Eu le voi lua pe drumurile copiilor săi pentru a-i
conduce astfel ca într-o bună zi să poată încă deveni copiii Mei.
Dar trebuie să subliniez în prealabil că, pentru a atinge acest obiectiv, nu pot să fac
altceva decât să urmez căile pe care le consider necesare. Sora voastră a văzut vreodată pe

104
cineva care se angajează de la sine pe calea care conduce la Mine fără să fie, într-un fel sau
altul, pedepsit în lume? Sau s-a gândit ea însăși la Mine așa cum o face acum, când lumea îi
zâmbea cu toate seducțiile ei și ea mergea din plăcere în plăcere? Dacă ea își pune mâna pe
inimă, o voce îi va răspunde "nu".
Numai atunci când lumea a început să se închidă pentru ea, ceea ce i-a dat mai mult
timp să reflecteze asupra ideilor greșite despre valoarea lucrurilor din viața lumească pe care a
început să înțeleagă că, mai presus de toate, erau și altele, mai înălțate și mai importante.
Din acest moment, se înscrie convertirea și întoarcerea ei spre Mine; și dacă ea dorește
ca copiii ei să fie fericiți și să se trezească în ei și dorința de a Mă găsi, este posibil, fără a
cunoaște ore amare și, cum se spune, nenorociri? Sau crede ea că este atât de ușor să obțină
titlul de copil al lui Dumnezeu și că oamenii pot ajunge acolo rămânând în opulență și plăceri,
necunoscând cuvintele mizerie și foamete decât numai din auzite, fără experiență personală?
Dacă vrea să se gândească puțin la aceasta, ea va găsi că eate un miracol, da, o grație
excepțională, că familia ei a acționat (atât de urât) în ceea ce o privește așa cum a făcut-o; căci
fără aceste intrigi nu ar fi venit niciodată către Mine și nici n-ar fi devenit așa de apropiată de
Mine; și așa este peste tot în lume: adesea oamenii care vor să facă rău altora contribuie încă
mai mult pentru binele lor.
Să fie liniștită și să se elibereze de grija sa pentru Mine; ea să fie convinsă că dacă Eu
vreau să dau copiilor ei aceeași grație ca pentru sine, voi găsi cu siguranță mijloacele și
maniera de a o face, pentru a le întoarce inimile de la această lume și a le arăta calea păcii și
liniștii sufletului, o cale pe care acum ei o caută în zadar și nu o pot găsi din cauza modului lor
de a vedea lucrurile.
Fie ca fiica mea dragă să ia felul în care ea a fost condusă ca linie directoare pentru
copiii ei proprii și cu încredere în Mine, ea va observa în curând că tot ceea ce face Tatăl
Sfânt, El face întotdeauna la momentul potrivit și pentru cel mai bun bine copiilor rătăciți ai
oamenilor.
(Primit de Gottfried Mayerhofer la 1 iunie 1870, în Lebensgarten, Partea a II-a,
Lebenswincke, pagina 29)

12.13. Sfaturi educaționale 1

Vezi copilul Meu, ți-ar plăcea să ai o clarificare cu privire la ceea ce este voința Mea
în această chestiune de educație – dacă Eu sunt pentru sau împotriva unui "pension pentru
fete"? Ți-ar plăcea să știi acest lucru pentru a-ți educa copilul în întregime conform voinței
Mele sfinte.
Pentru că Mă întrebi asta pe Mine, vreau să-ți răspund și să-ți spun că nu sunt total de
acord cu educația așa cum este ea făcută în aceste instituții. Această educație se referă la lume
și nu are nimic în comun cu învățătura Mea. Dacă copilul tău trebuie să devină copilul Meu,
atunci nu are nevoie de educația oferită în aceste instituții. Pentru copiii Mei "pensionul" este
chiar lumea care se găsește în inima lor! Acolo se află multe lucrări de rezolvat grele și
dificile, pe care toți le învață ca să renunțe la lumea exterioară pentru a Mă cuceri. Cu cât
copilul învață mai devreme să cunoască seriozitatea vieții, cu atât mai mult îi este benefic
sufletului său. Fiecare copil trebuie să fie obișnuit de la o vârstă fragedă să lucreze și să-și
îndeplinească în mod regulat îndatoririle sale. Trebuie să fie pentru el o bucurie să-și
îndeplinească datoria. Și orice neglijență sau lenevie trebuie să fie pedepsită sever de către
părinți sau educatori.
În special în cazul fetelor tinere, o muncă asiduă le protejează de frivolități, de jocuri
fără însemnătate și alte prostii. Munca este cel mai bun paznic al sufletului lor și este, în
același timp, cel mai bun și cel mai puternic medicament pentru această generație anemică și
leneșă pe care o vedem în zilele noastre.
Apoi, simplitatea, moderația în nevoi și modestia sunt puncte care trebuie
supravegheate cu atenție, astfel încât sufletul să fie foarte receptiv la tot ceea ce este nobil și
înălțat și ca spiritul să nu fie înăbușit de lume cu plăcerile ei înainte de a începe să se dezvolte
și să-și semnalizeze prezența.

105
 De aceea trebuie să treziți toate aspirațiile nobile! Și nu uitați că sufletele copiilor
trebuie să fie conduse și că impresiile bune, primite devreme, vor rămâne gravate în inimile
lor. Ca și sămânța, la fel și recolta!
Toți cei care primesc lumina Mea și au devinit, datorită ei, clarvăzători asupra
greșelilor copiilor voștri, nu treceți cu nepăsare peste aceste greșeli, smulgeți cu zel toate
aceste buruieni rele. Pentru că aveți puterea de a forma oameni noi! Folosiți dreptul pe care vi
l-am acordat, îndoiți arbustul tânăr cât timp se lasă îndoit și nu pierdeți timpul prețios care v-a
fost dat. Trebuie să faceți singuri un lucru și să-i educați pe micuți cât mai devreme pentru
Împărăția Mea – pentru ca ei să nu crească în direcția opusă și să nu aibă nevoie să fie
recâștigat mai târziu, în mod penibil, ceea ce a fost neglijat. Și Eu vă educ, astfel încât, la
rândul vostru, să puteți educa următoarea generație la fel cum Eu v-am educat – cu mare
răbdare și blândețe, dar și cu severitatea Mea părintească și seriozitatea Mea divină! Deci, jos
cu toate alintările și slăbiciunile materne! Pentru că este o lucrare serioasă educarea copiilor
pentru împărăția Mea! Deci, fiți mame prudente și nu sclave ale copiilor voștri! Învățați-i să
se supună necondiționat! Fărâmați-le voința lor egoistă și încăpățânată! - Atunci veți vedea
cum se trezește la copiilor voștri iubirea și atenția, care acum sunt stinse de educația voastră
greșită și neadaptată. Vedeți, observați toate acestea dacă vreți să faceți o mare bucurie
Tatălui vostru ceresc; binecuvântarea Mea să fie cu voi.
(Ida Kling, Cuvinte de viață ale iubirii veșnice, ediția 1, 1932, p. 286)

12.14. Sfaturi educaționale 2

Unul dintre copiii Mei Mă întreabă, cum înțeleg Eu formarea copiilor, dacă facultățile
și talentele lor ar trebui luate în considerație și dacă este potrivit ca fetele tinere să învețe
limbi străine?
Dacă am evocat munca în ultimele Mele cuvinte despre educația copiilor, asta nu vrea
să spună numai o muncă fizică, penibilă, ci orice ocupație cu caracter nobil și folositor. Și în
ceea ce privește formarea, Eu vreau ca voi să vă dedați artelor nobile, ca voi să detectați la
timp darurile care zac în fiecare copil și ca fiecare să fie format în funcție de talentele și
abilitățile sale.
Toate acestea nu contrazic ordinea Mea. Dar vegheați ca copiii în tot ceea ce fac, s-o
facă în cinstea Mea. Învățați-i să primească totul din mâna Mea, pentra ca mândria și vanitatea
să rămână departe de inima lor și ca ei să recunoască cu recunoștință că Eu sunt dătătorul
tuturor darurilor și că nu este numai munca lor, ci forța divină cea care îi face apți să realizeze
tot ceea ce este bine.
Pretutindeni dragostea pentru Mine trebuie să fie impulsul care să vă facă să acționați.
- De aceea mai presus de toate, treziți iubirea pentru Mine în inimile micuților.
Puneți în fiecare zi poza mea în fața sufletului lor și deprindeți-i să vorbească în mod
regulat cu Mine. Insuflați-le că eu sunt mereu prezent, când ei acționează bine sau rău, pentru
că Eu îi văd oriunde ar fi și că nu mă bucur decât de un copil înțelept și ascultător. Aceasta
este ceea ce inima copilărească înțelege cel mai ușor. Și de îndată ce va fi convins de asta, va
fi și ușor de îndrumat – dacă implantați în sufletele copiilor iubire și nu frică.
Asupra acestui punct, părinții își pierd adesea țelul din cauza unui zel orb. Încercați
numai o dată să Mă prezentați copiilor voștri ca cel mai bun Tată, plin de iubire și de
bunătate, care îi iubește peste măsură și care nu vrea nimic altceva decât să fie iubit de ei din
toată inima lor ca fiind cel mai bun dintre părinți – și vedeți dacă nu veți avea mai mult succes
decât să le vorbiți fără încetare despre severitatea Mea, despre pedepsele Mele și chiar despre
mânia Mea. Nu le spuneți cum îi pedepsesc Eu când sunt neascultători, dar povestiți-le cât de
mult îi iubesc când sunt înțelepți. Iar perspectiva iubirii Mele le va încălzi inima, care se va
aprinde pentru Mine, pentru că ei nu vor fi uita să se întoarcă la bunul Tată Ceresc și să-l
urmeze liber.
N-am făcut Eu același lucru cu voi? Cu iubirea Mea v-am atras la Mine și prin iubire
voi m-ați urmat! Vedeți, așa trebuie să-i conduceți pe micuți către Mine! Lăsați-i să simtă în
inima lor iubirea Mea, da, lăsați-i să vină la Mine în orice moment, pentru ca eu să-i

106
binecuvântez, căci Împărăția Mea le aparține. Deschideți înaintea ochilor lor taina iubirii Mele
și ei vor lua cu bucurie apa vie din fântâna mântuirii. După cum este scris în vechiul
testament, aceasta se va petrece sub ochii voștri. – Amin!
(Ida Kling, Cuvinte de viață ale iubirii veșnice, ediția 1, 1932, p. 288)

12.15. Sfaturi educaționale 3

Când îl vei primi din nou pe copilul tău, purificat de mâna Mea, ferește-te de a-i arăta
prea multă iubire și o tandrețe excesivă, ridică-l cu o severitate justă și lasă să se întrezărească
mai mult seriozitatea decât iubirea, ceea ce va consolida caracterul său mai mult decât dacă ai
fi indulgent cu greșelile și slăbiciunile sale și ca tu să-l acoperi cu prea multă iubire. Acesta
este motivul pentru care, părinților slabi Eu trebuie să le iau copilul adesea de la o vârstă
fragedă, deoarece cu copilul lor ei cad într-un fel de idolatrie și îl fac inapt pentru Împărăția
Mea printr-o educație contrară ordinii Mele. Acolo unde Eu învăț abținerea de la propria
voință, voi permiteți copilului să facă ceea ce dorește și chiar să își dezvolte propria voință și
încăpățânarea sa; acolo unde eu învăț cumpătare, sobrietate și simplitate, voi îi îndopați și îi
umpleți la saturație pe copiii voștri și îi obișnuiți cu supraabundența; și în loc să vă îmbrăcați
copiii numai acoperindu-le corpul, voi îi înconjurați cu zorzoane și fleacuri inutile, astfel încât
abia ieșiți din scutece, ei se simt mai mândri și mai superbi, și apoi încă copii fiind, ei încep
deja să se împodobească și să-și facă toalete, ceea ce sufocă în ei sentimentul copilăresc (prin
prosteasca vaccinare cu spiritul lumesc) care este ceea ce se află divin în ei și care seamănă
mai mult cu păpuși machiate decât cu copiii Mei!
Eu vă spun, inima Mea de Tată sângerează la această vedere, dar voi părinții, pieriți de
durere și de o suferință insuportabilă dacă ați putea vedea cum voi înăbușiți micul suflet
tandru, germenul nobil, cum lăsați să se atrofieze și să piară spiritul copilului prin prea multă
îngrijorare pentru masa carnală, printr-o iubire oarbă și o concepție greșită a vieții; și, de
asemenea, pentru că voi nu sunteți întemeiați solid în credința în Mine și în Cuvântul Meu și
nu mai sunteți în adevărata iubire reciprocă. Cum poate exemplul vostru în aceste condiții să
fie luminător pentru copiii voștri și cum puteți voi crește copiii în mod corect, cât timp voi nu
sunteți încă pătrunși de spiritul Meu și că voi înșivă aveți nevoie încă de (auto)educație?
(Ida Kling, Cuvinte de viață ale iubirii veșnice, ediția 1, 1932, p. 289)

12.16. Sfaturi educaționale 4

Draga mea copilă, ești foarte îngrijorată pentru copilul tău drag. Nu știi exact ce îi
trebuie, iubire sau severitate. Pentru că ți-ar plăcea să-l aduci pe drumurile Mele. De aceea
vezi tu, puneți fiul în întregime în mâinile Mele și lasă să cadă toate îngrijorările tale
temătoare? El este în mâinile Mele și îl voi conduce și îl voi proteja pe toate drumurile lui!
Inima lui trebuie condusă mai mult cu iubire decât cu severitate. De asemenea, lasă să se
întrezărească ceva mai multă iubire pentru ca inima lui să nu se înrăiască și ca iubirea ta să-i
fie întotdeauna accesibilă. Nu-ți face griji mai multe nici dacă nu este printre primii la școala
acestei lumi. Atașează și tu mult mai multă valoare la ceea ce este bine notat la Mine. De
asemenea, îndreaptă-ți atenția asupra educației inimii sale și îngrijește-te de sufletul său
copilăros. Atunci vei avea mult mai multă bucurie și vei găsi cu ușurință educația potrivită,
acordând atenție la ceea ce este etern. – Amin!
(Ida Kling, Cuvinte de viață ale iubirii veșnice, ediția I, 1932, pag. 291)

13. EXTRASE DIN SCRIERILE LUI EMMANUEL SWEDENBORG (1688-1772)73

13.1. Originea iubirii copiilor

[...] iubirea copiilor [...] vine la început din iubirea conjugală. Este bine cunoscut
faptul că iubirea de copii este mai tandră la mame decât la tați. Este evident că prin afecțiunea
73
În traducerea lui J.F.E Le Boys des Guays (1794-1864), cu excepția extrasului din jurnalul spiritual, în 13.1.
107
iubitoare și sociabilă a fetițelor pentru copii și pentru păpușile lor, că iubirea copiilor a fost
înscrisă în iubirea conjugală în care s-au născut femeile; baiețeii nu au o astfel de afecțiune.
Se pare că iubirea copiilor față de mame vine din faptul că ele i-au hrănit cu propriul lor sânge
și, prin urmare, le-au dat puțin din viața lor, precum și că această iubire provine dintr-o unire
simpatică. Totuși originea iubirii lor nu se găsește acolo, căci dacă după naștere și fără știrea
mamei, copilul său ar fi înlocuit cu un altul, ea l-ar iubi în același fel. În plus, copiii sunt
uneori iubiți de doicele lor mai mult decât de mamele lor.
Rezultă că această iubire are ca origine iubirea conjugală implantată în fiecare femeie,
căreia i-a fost adăugată iubirea de a concepe, iubire a cărei plăceri pregătește soția pentru
primire. Aceasta este prima stare a acestei iubiri, care, după naștere, trece pe deplin la copil și
poartă cu el plăcerea ei.
(Iubirea cu adevărat conjugală, nr. 393, Sfera iubirii copiilor afectează în principal
femeia, ca mamă, și după ea bărbatul sau tată)

Se știe că copiii sunt inocenți, dar nu se știe că inocența lor influențează asupra
Domnului. Ea influențează asupra Domnului, pentru că El este Inocența Însăși, așa cum am
spus; și un lucru nu poate să influențeze decât principiul său, deoarece el nu poate exista decât
prin acest principiu, care este Lucrul Însuși. Iată, pe scurt, ceea ce este inocența copilăriei,
care afectează părinții: ea o face prin însuflețirea feței lor, prin unele dintre gesturile lor și prin
primul lor limbaj. Ei sunt inocenți pentru că nu gândesc în sine, pentru că ei încă nu știu încă
ce este binele și răul, nici ceea ce este adevăratul și falsul, conform cărora gândesc oamenii.
Drept urmare, ei nu au nici prudență proprie, nici rezoluții luate prin deliberare, prin urmare
nici un rău pentru scop. Ei nu au priceperea proprie prin iubirea de sine și de lume, și ei nu-și
atribuie nimic. Ei se mulțumesc cu puțin și aduc totul înapoi părinților lor. Ei nu au nici o
neliniște pentru hrană și îmbrăcăminte, nici pentru viitor. Necunoscând lumea, ei au puține
dorințe. Ei își iubesc părinții, pe doicile lor și pe copiii de vârsta lor, cu care se joacă în
nevinovăție. Ei se lasă conduși, ascultă și se supun. Aceasta este inocența copilăriei, care este
cauza iubirii numită iubirea copiilor.
(Dragostea cu adevărat conjugală, nr. 395, Sfera inocenței influențează asupra
copiilor și prin ei asupra părinților și îi afectează)

Inocența Domnului se revarsă în îngerii din al treilea Cer, unde toți sunt în inocență și
înțelepciune și ea trece prin alte două Ceruri, dar numai prin inocența îngerilor lor și de acolo
la copii. Astfel ea influențează asupra copiilor imediat, dar și mijlocit. Acești copii sunt la fel
ca formele sculptate, dar sunt capabili totuși să primească viață provenind de la Domnul prin
Ceruri. Totuși dacă părinții nu primesc și ei acest influx în sufletele lor și în intimitatea
mentalului lor, ei ar fi în zadar afectați de inocența copiilor. Căci trebuie să existe un alt lucru
adecvat și omogen prin care se va face comunicarea și care va face primirea, afecțiunea și,
prin urmare, unirea. Altfel ar fi ca o sămânță tandră căzând pe o pietrică sau ca un miel livrat
unui lup. Din această cauză iocența, care influențează sufletele părinților, se unește cu
inocența copiilor. Se poate vedea că această unire se face prin simțurile corpului, dar mai ales
prin atingerea de la părinți. De exemplu, vederea este intim bucuroasă de prezența lor, auzul
prin limbajul lor, simțul mirosului prin mirosul lor; dar comunicarea și, prin urmare, unirea
inocențelor se fac mai ales prin a-i atinge; acesta s-a observat prin farmecul pe care părinții îl
încearcă purtându-și copiii și îmbrățișându-i, mai ales mamele care găsesc plăcere prin
aplicarea gurii și feței sugarilor pe ale sale, precum și prin atingerea mâinilor lor; în general
deci, prin alăptare, prin contactul cu micuțul lor corp gol și prin îngrijirea neobosită pe care
ele o dau lor. S-a demonstrat de mai multe ori că comunicarea iubirii și a plăcerilor între soți
se fac prin simțul atingerii. Comunicările mentalului se fac și prin aceste simțuri, pentru că
mâinile sunt ultimele ale omului, iar primele sunt simultan prezente în ultimele. Mai mult,
prin aceste simțuri, toate lucrurile trupului și toate lucrurile mentalului, fiind lucruri
intermediare, sunt ținute într-o înlănțuire indisolubilă. De aceea Iisus atingea copiii – Matei
XIX, 13, 15; Marcu X, 13, 16 – că el vindeca bolnavii prin atingere și că cei care L-au atins
au fost vindecați. Acesta este și motivul pentru care astăzi hirotonisirile se fac prin așezarea

108
mâinilor. Din aceste explicații, este evident că inocența părinților și cea a copiilor se întâlnesc
prin atingere, mai ales prin cea a mâinilor, și că ele se unesc ca într-o îmbrățișare.
(Iubirea cu adevărat conjugală, nr. 396, Sfera inocenței influențează și sufletele
părinților și se unește cu aceeași sferă la copii și este insinuată mai ales prin atingere)

Din cerul cel mai înalt, Domnul face să coboare adevărata iubire conjugală. Iubirea
conjugală are izvorul ei în cerul cel mai înalt și coboară până la cerul inferior de unde ea
influențează prin mijlocire; de aici vine iubirea părinților pentru copii. Căci îngerii din cerul
cel mai înalt iubesc copiii mult mai mult decât părinții; acești îngeri sunt mereu prezenți pe
lângă copii și veghează asupra lor și îi protejează; ei sunt deja prezenți și activi în pântecele
matern și ajută creșterea și înflorirea copilului în perioada de gestație. Ei veghează și asupra
mamelor însărcinate și le protejează.
(Jurnal spiritual, nr. 1201)

13.2. Diferite constituții ale iubirii copiilor față de soții naturali și soții spirituali

La soții spirituali, iubirea copiilor mici, în ceea ce privește aspectul, este asemănătoare
iubirii acestor copii față de soții naturali. Dar este în interior și, prin urmare, mult mai tandră,
pentru că această iubire vine de la inocența lor și dintr-o primire mult mai profundă a
inocenței și astfel a unei percepții mult mai prezente la ei pentru că spiritualii sunt spirituali
atât cât participă la inocență. Dar după ce au gustat dulceața inocenței la copilașii lor, părinții
spirituali își iubesc copiii altfel decât tații și mamele naturale. Spiritualii iubesc copiii după
inteligența spirituală și viața morală a acestor copii, și astfel îi iubesc după frica lor de
Dumnezeu și evlavia lor actuală sau cucernicia vieții și în același timp după afecțiunea lor și
aplicarea lor la uzanțele folosind societății, pentru virtuțile și bunele lor moravuri. În
principal, după iubirea acestor lucruri la ei, ei înzestrează și dau ajutor necesităților copiilor
lor. Astfel ei se detașează de ei și nu fac pentru ei decât ce este datoria lor, dacă nu văd în ei
aceste calități.
Pentru tații și mamele naturale, iubirea copilașilor vine de fapt din inocență, dar
această inocență primită de ei învelește propria lor iubire. Drept urmare, ei îi iubesc pe
copilașii lor după această iubire și, în același timp, după această inocență. Ei îi mângâie fără
măsură și îi privesc ca făcând parte din ei înșiși. Apoi, de la copilărie până la pubertate și
dincolo, când inocența nu mai funcționează, ei îi iubesc nu cum o fac părinții spirituali, ci
numai după lucruri exterioare cărora le sunt favorabili. Ei îi adaugă iubirea lor și chiar închid
ochii la viciile lor, scuzându-i și favorizându-i. Acest lucru se întâmplă pentru că la părinții
naturali iubirea progeniturilor lor este și iubirea de ei înșiși, iar această iubire se atașează la
exterior subiectului și nu intră în el, cum nici subiectul nu mai intră în această iubire.
Calitatea iubirii copilașilor și iubirii copiilor față de soții spirituali și calitatea celor
două iubiri față de soții naturali sunt clar deosebite atunci când părinții sunt examinați după
moarte. Cei mai mulți tați, când ajung în lumea spiritelor, își reamintesc de copiii lor care au
murit înaintea lor, se regăsesc și se recunosc unii pe alții. Părinții spirituali îi privesc și se
informează despre starea lor, bucurându-se dacă soarta lor este fericită și întristându-se dacă
ei sunt nefericiți. După o conversație, o învățătură și un îndemn asupra vieții morale a Cerului,
ei se separă de ei. Dar înainte de despărțire ei le explică că nu mai trebuie să-și aducă aminte
de ei ca părinți, pentru că Domnul este singurul Tată pentru toți cei din Cer în conformitate cu
aceste cuvinte: "Nu numiți pe nimeni pe Pământ tatăl vostru, căci umul singur este Tatăl
vostru, cel care este în Ceruri" (Matei XXIII, 9) și că părinții nu-și mai aduc aminte deloc de
ei ca copii.
(Iubirea cu adevărat conjugală, nr. 405 și 406, Iubirea copilașilor și a copiilor este
diferită la soții spirituali și la soții naturali)

13.3. Retragerea inocenței copilărești și iubirea copiilor față de părinți

În măsura în care inocența se retrage de la copii, iubirea copiilor se retrage de la

109
părinți. La oameni ea se retrage până la separarea de copii, iar la animale până la îndepărtarea
micuților de prezența lor și până la uitarea totală a progeniturii lor. Acest fapt confirmă faptul
că inocența influențând ambele părți produce iubirea copiilor.
(Iubirea cu adevărat conjugală, 398, La același nivel unde se retrage inocența la copii,
diminuează și afecțiunea și unirea, iar acest lucru succesiv până la separare)

13.4. Numai spiritele bune și îngerii se apropie de toți copilașii

Câteodată am vorbit cu Spiritele despre facultatea eminentă pe care ei o au mai mult

decât omul de a pune stăpânire, la prima vedere, peste tot ceea ce face parte din memoria
omului și, deși anterior ei n-au știut nimic de științe, limbi, și lucruri pe care omul le-a învățat
și de care el a fost pătruns din copilărie până la bătrânețe, să intre îndată în posesia tuturor
acestor lucruri, și să fie astfel învățați între învățați, ingenioși între ingenioși, prudenți între
prudenți. Auzind aceasta, aceste Spirite au devenit mândre, pentru că nu erau Spirite bune; de
aceea mi-a fost dat să le spun și că ei sunt neștiutori printre neștiutori, proști printre proști,
smintiți și nebuni printre smintiți și nebuni, deoarece ei pun stăpânire pe interioarele omului la
care ei sunt și astfel pe toate iluziile, fanteziile și falsurile sale, prin urmare, pe prostiile și
nebuniile sale. Dar Spiritele rele nu se pot apropia de copilași, pentru că ei încă nu au nimic în
memorie pe care Spiritele să pună stăpânire; de aceea, la copilași nu există decât Spirite bune
și Îngeri.
(Taine cerești, nr. 5857)

13.5. Partea părinților în copil

Nimeni nu se îndoiește că sufletul vine de la tată. Noi chiar vedem în mod clar prin
mentali și prin trăsăturile feței pe care le reflectă acești mentali în descendenții unei aceleiași
linii, căci tatăl revine ca în efigie, dacă nu în fii, cel puțin în nepoți și strănepoți. Acest lucru
este așa, pentru că sufletul constituie prietenul intim al omului și că acest prieten intim poate
fi ascuns la prima generație, dar care se arată și se revelează în generațiile următoare. Prin
analogii cu regnul vegetal, putem vedea că sufletul vine de la tată; în acest regn, pământul sau
humusul este mama comună, care primește semințele în el ca într-un uter și le dă învelișul. El
le concepe într-un fel, le poartă, le dă naștere și le crește precum mama cu progeniturile ei
primite de la tată.
(Iubirea cu adevărat conjugală, No. 206 Acest lucru se datorează faptului că sufletul
copilului vine de la tată și că învelișul acestui suflet vine de la mamă)

Istoria și experiența ne arată că copiii țin de înclinațiile părinților față de lucrurile care
au aparținut iubirii și vieții părinților; dar nu iau sau nu moștenesc de la ei sentimentele însele
și, prin urmare, nici viața lor, ci numai înclinațiile și capacitățile care îi privesc. În lumea
spirituală acest lucru a fost pus în evidență de cei înțelepți, despre care s-a vorbit în cele două
povestiri memorabile raportate mai sus, nr. 156 și 182. Dacă înclinațiile înnăscute nu sunt
rupte, descendenții sunt purtați în afecțiuni, gânduri, expresii ale limbajului și în viețile
asemănătoare cu cele ale părinților; se vede clar prin națiunea evreiască, că astăzi, prin mental
și față, evreii sunt asemănători părinților lor în Egipt, în deșert, în țara Canaanului și în timpul
Domnului. Același lucru este valabil și pentru alte rase. Prin urmare, putem concluziona că
copiii se nasc cu înclinații asemănătoare cu cele ale părinților lor. Dar pentru ca gândurile și
acțiunile lor să nu se continue, Providența Divină a sădit o facultate prin care există
eficacitatea de îmbunătățire a obiceiurilor prin părinți, prin profesori, iar mai târziu de către el
însuși, atunci când a ajuns la vârsta discernământului. Astfel, înclinațiile rele pot fi rectificate.
(Iubirea cu adevărat conjugală, n ° 202)

Un fiu născut de părinți care sunt în iubire cu adevărat conjugală, își trage înclinațiile
și abilitățile de a percepe lucrurile care aparțin înțelepciunii, iar o fiică își trage înclinațiile și
abilitățile de a iubi lucrurile pe care înțelepciunea o învață, pentru că căsnicia de bine și de

110
adevăr a fost implantată prin crearea în sufletul fiecăruia și în tot ceea ce derivă din suflet. S-a
arătat deja că această căsătorie umple universul de la primul până la ultimul și de la om la
vierme. S-a demonstrat și că facultatea de a deschide cele inferioare ale mentalul până la
unirea cu cele superioare ale sale, care sunt în lumina și căldura Cerului, a fost pusă prin
crearea în fiecare om. Este deci evident că abilitatea și ușurința de a uni binele cu adevărul și
adevărul cu binele, astfel ca să devină înțelept, sunt primite de la naștere în moștenire de cei
care sunt născuți dintr-o unire cu adevărat conjugală, mai mult decât prin toate celelalte. Prin
urmare, este la fel cu abilitatea și ușurința de a pătrunde lucruri care aparțin Bisericii și
Cerului. S-a arătat de mai multe ori că iubirea conjugală a fost asociată cu aceste lucruri.
Aceste explicații arată în mod clar scopul pentru care Domnul Creator a prevăzut și încă
prevede căsătoriilor iubire cu adevărat conjugală.
(Iubirea cu adevărat conjugală, nr. 204 Copiii născuți din soți care sunt în iubirea cu
adevărat conjugală iau de la părinții conjugalul binelui și adevărului, de unde le vine
înclinația și facultatea, dacă acesta este un fiu, de a percepe lucrurile care aparțin de
înțelepciune, și dacă este o fiică, de a iubi lucrurile pe care înțelepciunea o învață)

Se spune că copiii trag de la părinți conjugalul binelui și al adevărului, pentru că acest

conjugal a fost pus prin creație în sufletul fiecăruia, căci acesta influențează Domnul în om și
face viața sa umană. Dar acest conjugal (căsătorie) trece în următoarele părți, de la suflet până
la ultimele ale trupului. Pe parcurs, el este schimbat în moduri diferite de către omul însuși,
luând uneori forma contrară, care se numește căsătoria răului și a falsului. Când se întâmplă
acest lucru, mentalul este închis pe jos și uneori este învârtit (răsucit) ca o spirală în sens
invers. Dar la unii, când nu este închis, rămâne semideschis pe sus, iar la alții este deschis.
Din aceste două căsătorii, copiii trag de la părinți înclinațiile care sunt primite în mod diferit
de către fiu și fiică. Aceasta vine de la conjugal, pentru că iubirea conjugală este iubirea
fundamentală a tuturor iubirilor, după cum s-a arătat în nr.65.
(Iubirea cu adevărat conjugală, nr. 203)

13.6. Sfera iubirii copiilor

Operațiunile de utilizare de către Domnul cu ajutorul sferelor care purced de la El sunt

Pronia divină, după cum se vede mai sus la nr.386. Pronia Divină este cea care a conceput
sfera de protecție și de susținere a celor care nici nu se pot proteja și nici să se susțină pe ei
înșiși. Într-adevăr, s-a prevăzut încă de la creație că lucrurile create trebuie să fie păstrate,
păzite, protejate și susținute, astfel încât universul să nu se ruineze. Dar cum acest lucru nu
poate fi făcut imediat de către Domnul la ființele vii, cărora le-a fost lăsat liberul arbitru, acest
lucru este făcut prin mijlocirea iubirii Sale implantate în tați, în mame și în doici. Ei nu știu că
iubirea lor este iubirea provenind de la Domnul la ei, pentru că ei nu percep influxul, ca să nu
mai vorbim de prezența Domnului. Cine nu vede că aceasta nu aparține naturii, ci Providenței
divine care operează în natură cu ajutorul naturii; și că un astfel de universal nu poate exista
decât prin Dumnezeu cu ajutorul unui Soare spiritual care este în centrul universului, și că
operațiunea, deoarece este fără spațiu sau timp, este instantanee și prezentă de la primul la
ultimul? Se va vorbi mai târziu cum această operație divină, care este Providența Divină a
Domnului, este primită de ființele însuflețite. Faptul că mamele și tații îi protejează și îi susțin
pe copiii lor, pentru că aceștia n-o pot face de la sine, nu este cauza iubirii de copii, dar este o
cauză rațională care rezultă din coborârea acestei iubiri în înțelegerea lor. Conform numai
acestei cauze raționale, fără o iubire insuflată și inspirând această cauză, sau fără
constrângerea legii cu sancțiunile sale, omul n-ar prevedea în niciun chip să se îngrijească de
copii.
(Iubirea cu adevărat conjugală, 391 Sfera iubirii copiilor este sfera protecției și
susținerii celor care nu pot nici să se protejeze nici nu se întrețină ei înșiși)

13.7. Iubirea de copii și educația

111
 Este bine cunoscut în întreaga lume ca atribuțiile soțului se unesc într-o oarecare
măsură cu cele ale soției și că atribuțiile soției se adaugă celor ale soțului și că aceste uniri și
adăugiri sunt un ajutor reciproc și există în conformitate cu acest ajutor. Dar principalele
îndatoriri care se combină, se conectează și se asamblează într-UNUl în sufletele și viețile
celor doi soți se referă la grija comună de a crește copiii; atunci îndatoririle celor doi soți sunt
distincte și, în același timp, se reunesc. Ele sunt distincte, deoarece grija de a alăpta și de a
crește copilașii și de a educa fetițele aparțin soției, în timp ce grija de a educa băieții după
copilărie până la vârsta în care sunt capabili să se dirijeze singuri aparțin soțului; dar aceste
obligații se asociază prin sfaturile, sprijinul și alte ajutoare reciproce. De asemenea, este bine
cunoscut faptul că toate aceste îndatoriri, precum și iubirea față de copii, leagă în UNU
mentalul soților și constituie o singură casă.
(Iubirea cu adevărat conjugală, nr. 176 În funcție de gradul de ajutor reciproc, aceste
îndatoriri combină pe cele două într-UNA și, în același timp, constituie o singură casă)

... Acolo unde iubirea conjugală nu există între soț și soție, există totuși în soție iubirea
de a procrea, iar prin această iubire câteva conjuncții externe cu soțul. Potrivit aceleiași cauze,
și curvele își iubesc copiii lor, pentru că ce a fost sădit prin creație în suflete și în ceea ce
privește răspândirea, este de neșters și nu poate fi stârpită.
(Iubirea cu adevărat conjugală, nr.409 Astfel această iubire este la soții care se iubesc
unul pe altul, dar și la soții care nu se iubesc)

Această carte ați primit-o gratuit, dați-o mai departe gratuit ...

112