ATACUL DE LA PEARL HARBOUR

Biholaru Stefan , clasa a Xll-F

 In zorii zilei de 7 decembrie 1941, aviatia si flota japoneza s-au napustit cu toata
forta asupra numeroaselor mjloace militare americane cantonate in portul Pearl
Habour, situat in arhipelagul Hawaii.
Lumea a ramas consternata: Japonia nu era in stare de razboi cu SUA si, inca de
la inceput, apareau doua intrebari ciudate: cum de au putut americanii sa-si expuna
elita flotei si aviatiei intr-o zona unde Japonia patrula, in conflict deschis cu China
si cu alti vecini si cum a fost posibil ca japonezii sa pregateasca un atac de asemenea
anvergura, fara ca serviciile de spionaj americane sa simta macar un semn?
Intreaga operatiune a constat in doua valuri de atac aerian, un al treilea fiind anulat
in ultimul moment, se pare din lipsa de carburant. Bilantul celor doua valuri este insa
halucinant. Au participat 353 avioane, lansate de pe 6 nave portavion.
Au fost scufundate 4 cuirasate americane, altele 4 grav avariate, 3 crucisatoare, 3
distrugatoare, un lansator de mine. Au pierit 2.402 militari americani, iar altii 1.282
au fost raniti.
Japonia a suferit pagube minore: 29 avioane doborate, 4 submarine de tonaj mic
scufundate si numai 65 victime - morti si raniti. A doua zi, Statele Unite au atact
Japonia, dupa ce Congresul n-a manifestat nicio opozitie fata de propunerea
presedintelui.
La 11 decembrie 1941, Germania a considerat de datoria ei sa apere Japonia, cu
care era aliata si a declarat razboi Statelor Unite, conflagratia generalizandu-se astfel
la nivel global.
Practic, intrarea SUA in razboi insemna insa o turnura neasteptata pentru
Germania lui Hitler. Pana atunci, fortele lui inregistrasera succese atat pe plan
diplomatic, cat si militar.
Putine tari reusisera sa-si pastreze neutralitatea, restul plecandu-si capul in fata
sabiei naziste. Polonia fusese cucerita intr-o luna, Franta capitulase la 25 iunie 1940,
Reichul pregatise planul Barbarossa menit sa macelarasca popularia URSS si singura
putere care se mentinea neinfranta era Anglia.
Intrarea in razboi a Statelor Unite ar fi schimbat echilibrul de forte, iar daca nu
s-a actionat mai devreme, este clar ca presedintele nu putea dispune fara un mandat
clar din partea Congresului.
 Sunt argumente care dovedesc cert ca atacul a fost premeditat cu mult inainte.
Astfel, conform istoricului Jacques de Launay, la conferinta imperiala din 2 iulie (cu
peste 4 luni inaintea atacului), insusi imparatul Hirohito hotaraste pegatirea unui
"razboi total impotiva Statelor Unite si a Marii Britanii".
In luna noiembrie, amiralul Yamamuto trimite amiralului Nagano urmatoarea
telegrama, foarte precisa: "Veti ridica ancora la 6 noiembrie. Va veti prezenta la
locul de intalnire in ziua fixata: 3 decembrie. Ziua X: 8 decembrie" (este probabil ca
aceasta ultima data a fost devansata cu o zi).
Dar nu este nciun dubiu ca americanii cunosteau codurile secrete ale armatei
japoneze. Deci este de neconceput sa nu fi cunoscut nici intentiile ei, nici data
atacului (eventuala eroare de o zi a datei nu excludea pregatirea apararii).
Cand ai asemenea servicii secrete, care reusesc sa afle codurile unor armate ostile,
este de neconceput ca ele sa nu puna mana si pe documentele transmise prin acele
coduri.
Si totusi nu si-au luat nicio masura, de unde apare banuiala de premeditare. O
simpla banuiala, intrucat nu avem probe din care sa rezulte ca ei ar fi fost in posesia
acestor documente secrete japoneze si ca le-au ignorat.
Dar banuiala persista. Cercetatorii sunt inca si astazi impartiti in doua opinii, iar
controversa continua, fiecare publicand cu insistenta propriile argumente.
Cert este ca, fara evenimentul de la Pearl Habour, SUA n-ar fi putut actiona in
razboi si in aceste conditii nici nu ne putem imagina care ar fi fost sfarsitul, fara
interventia masiva a Statelor Unite.