Titu Liviu Maiorescu, critic literar, eseist, estetician si scriitor roman, s-a nascut pe 15 februarie 1840 la

Craiova. Titu Maiorescu isi incepe studiile primare la Brasov si le continua la Viena in cadrul Academiei
Theresianum. Studiile universitare le face la Universitatea din Berlin si la Giessen unde obtine doctoratul
in filozofie in 1859, iar un an mai tarziu devine licentiat in litere si filozofie la Sorbona. Termina si
Facultatea de Drept din Paris in 1861.

Din 1862 Titu Maiorescu se stabileste la Iasi unde activeaza ca profesor de istorie si filozofie la
Facultatea de Litere, este ales director al Colegiului National si director al scolii Normale "Vasile Lupu",
este decan al Facultatii de Filozofie si rector al Universitatii din Iasi.

Titu Maiorescu infiinteaza in anul 1863 societatea literara si culturala "Junimea" alaturi de Iacob
Negruzzi, Petre P. Carp, Vasile Pogor si Th.Rosetti. Maiorescu este fondatorul revistei "Convorbiri
literare" aparuta in 1867 si membru fondator al Societatii Academice (1867). Se implica si in politica,
avand functia de prim-ministru si ministru de externe in perioada 1912 - 1914.

Titu Maiorescu publica studii de filozofie, estetica, de limba si literatura. Este autor al scrierilor: O
cercetare critica asupra poeziei romane (1867), In contra directiei de astazi in cultura romana (1868),
Directia noua in poezia si proza romana (1872), Comediile domnului Caragiale (1885), Eminescu si
poeziile sale (1889). Postum ii apar: Jurnal, opera alcatuita din zece volume, Scrieri de logica(1988),
Istoria politica a Romaniei sub domnia lui Carol I (1994), Discursuri parlamentare cu priviri asupra
dezvoltarii politice a Romaniei sub domnia lui Carol I (2001 - 2003).

Titu Maiorescu a decedat pe 1 iulie 1917 si este inmormantat la Cimitirul Bellu din Bucuresti.