1.

Categoriile de izvoare ale dreptului muncii

a) Izvoarele specifice dreptului muncii;

b) Izvoarele internaţionale ale dreptului muncii.
Noţiunea de izvor de drept poate fi examinată sub două aspecte: material şi formal (sau juridic).
Astfel, din punct de vedere material, prin izvoare de drept sunt desemnaţi acei factori economici, politici
sau sociali, ce au condiţionat apariţia unui anumit act normativ. Pentru a-şi realiza rolul lor de organizare a
vieţii sociale, normele juridice sunt exprimate în următoarele forme: acte normative, contracte normative(
contractul colectiv de muncă,convenţia colectivă). Izvoarele dreptului muncii pot fi clasificate în două
categorii: izvoare comune cu cele ale altor ramuri de drept , izvoare specifice dreptului muncii . Au
caracter de izvoare ale dreptului muncii şi actele normative adoptate de ministere şi de celelalte autorităţi
ale administraţiei publice: regulamente, ordine şi instrucţiuni, dacă au ca obiect de reglementare relaţii
sociale de muncă.
Izvoarele specifice dreptului muncii: 1. Contractul colectiv de muncă reprezintă acel act juridic
încheiat în formă scrisă între salariaţi şi angajator, care reglementează raporturile de muncă şi alte raporturi
sociale în unitate. În sistemul general al izvoarelor de drept, contractul colectiv de muncă face parte din
categoria contractelor normative. 2. Convenţia colectivă reprezintă acel act juridic care stabileşte
principiile generale de reglementare a raporturilor de muncă şi a raporturilor social-economice legate
nemijlocit de acestea, care se încheie de către reprezentanţii împuterniciţi ai salariaţilor şi ai angajatorilor la
nivel naţional, teritorial şi ramural în limitele competenţei lor. Convenţia colectivă prezintă toate
caracterele unui act normativ. 3. Regulamentul intern al unităţii este un act juridic care se întocmeşte în
fiecare unitate, cu consultarea reprezentanţilor salariaţilor, şi se aprobă prin ordinul angajatorului. Acest act
juridic stabileşte drepturile şi obligaţiile angajatorului şi ale salariaţilor, protecţia şi igiena muncii în cadrul
unităţii, precum şi alte măsuri ce se impun în vederea organizării muncii şi asigurării disciplinei muncii.
Izvoarele internaţionale ale dreptului muncii
Din categoria izvoarelor internaţionale ale dreptului muncii fac parte: a) convenţiile şi recomandările
Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ratificate de către ţara noastră;
b) instrumentele adoptate de Consiliul Europei c) tratatele sau convenţiile încheiate cu alte state prin
care sunt reglementate aspecte din domeniul muncii.

2. Principiile specifice dreptului muncii- Art. 5 din Codul Muncii , consacră cele mai importante
principii pe care se întemează sistemul dreptului muncii în ţara noastră. Astfel, avem enumerată o serie de
principii, care, în văzul legiuitorului sînt cele mai de vază pentru această ramură a dreptului. Principiile de
bază ale reglementării raporturilor de munca sunt urmatoarele:

 Libertatea muncii este garantată prin Constituţie ( dreptul la muncă nu este îngrădit).
 Orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă şi a profesiei, meseriei sau activităţii pe care
urmează să o presteze.
 Nimeni nu este obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc sau profesie, oricare ar
fi aceasta.
 Muncă forţată este interzisă.
 Nu se consideră muncă forţată : efectuarea stagiului obligatoriu militar, în caz de forţă majoră ( în
caz de război, calamitate, invazii de animale sau insecte etc, în general în toate cazurile care pun în
pericol viaţa sau condiţiile normale de existenţă).
 În cadrul relaţiilor de muncă se aplică principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi
angajatorii.
 Orice discriminare directă sau indirectă faţă de salariat, bazată pe criterii de sex, religie, vârstă, rasă ,
culoare, opţiune politică etc. este interzisă.
 Orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiţii optime de muncă, de protecţie socială,
de securitate şi sănătatea în muncă.
 Salariaţii şi angajatorii se pot asocia liber pentru apărarea drepturilor lor şi promovarea intereselor
profesioanle, economice şi sociale.
3.Elementele esentiale ale contractului individual de munca.
Contractul individual de muncă este alcătuit din următoarele elemente esențiale: ►
identitatea părților, ► locul de muncă, ► sediul, sau după caz, domiciliul angajatorului, ► felul
muncii, ► criteriile de evaluare a activității profesionale a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului,
► data de la care contractul urmează să-și producă efectele, ► durata contractului, ► durata concediului
de odihnă la care salariatul are dreptul, ► condițiile de acordare a preavizului de către părțile contractante
și durata acestuia;, ► riscurile specifice postului, ► salariul de bază, alte elemente constitutive ale
veniturilor salariale, precum și periodicitatea plății salariului, ► durata normală a muncii, exprimată în
ore/zi și ore/săptămână, ► durata perioadei de proba.

În afară de aceste elemente esențiale, contractul individual de muncă poate să mai conțină și
niste clauze specifice.
a). Clauza cu privire la formarea profesională, b). Clauza de neconcurență, c). Clauza de
mobilitate, d). Clauza de confidențialitate

4.Conditiile generale de valabilitate la incheierea CIM Art. 10. Contractul individual de muncă
este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi
sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.

a)Capacitatea părţilor contractante- Capacitatea de a încheia contractul individual de muncă reprezintă o

condiţie generală, de fond şi esenţială (de valabilitate) pentru încheierea acestui contract.

b)Consimţământul- Consimţământul este o condiţie generală, de fond, esenţială (de valabilitate) a

contractului de muncă. Potrivit art. 16 alin. 1 din noul cod al muncii “contractul individual de muncă
se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română” (s. n.). Pentru a fi
valabil, consimţământul trebuie să îndeplinească, cumulativ, condiţiile pe care literatura juridică le-a
subliniat în mod constant: să provină de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenţia de
a produce efecte juridice, să fie exteriorizat şi să nu fie alterat de vreun viciu de consimţământ.
c) Obiectul şi cauza- Pentru a fi valabil, obiectul (conduita părţilor) trebuie să existe, să fie licit, moral,
posibil, determinat sau determinabil. Cauza (scopul urmărit la încheierea contractului) trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii: să existe, să fie reală, licită şi morală. Este de remarcat faptul că,
potrivit art. 15 din noul cod al muncii, este interzisă, sub sancţiunea nulităţii absolute, încheierea unui
contract individual de muncă în scopul prestării unei munci sau unei activităţi ilicite sau imorale.