Sunteți pe pagina 1din 2

SINDROMUL X – FAGIL: 10 STRATEGII PENTRU A FACE FAŢĂ

PROVOCĂRILOR

Sindromul X fragil este cea mai frecventă cauză a deficienţelor de învăţare şi


principala cauză genetică cunoscută a autismului. Vom prezenta câteva sfaturi care pot fi utile
atunci când se lucrează cu un copil diagnosticat cu sindrom X fragil. Fiecare copil este unic,
dar aceste strategii pot contribui la valorizarea punctelor forte ale copilului şi pot ajuta la a
face faţă provocărilor asociate sindromului.
1. Copiii învaţă vizual, astfel încât inputurile vizuale sunt deosebit de importante.
2. Copiii trebuie să aibă reprezentarea finalităţii unei acţiuni / cerinţe pentru a putea
trece la următoarea activitate. Drept urmare, sunt foarte importante calendarele / orarele
vizuale, rutina şi finalitatea activităţilor.
3. Copiii au dificultăţi cu memoria pe termen scurt.
- Ei trebuie să ştie când se termină o activitate.
- Atunci când lucrează / învaţă, au nevoie de repere de orientare / memento vizuale a
ceea ce ar trebui să facă, cât timp durează o sarcină şi cum pot spune când au terminat
activitatea.
4. Majoritatea copiilor sunt distraşi de diverşi stimuli şi prezintă un nivel redus al
concentrării.
- Ei vor lucra mai bine în reprize scurte, cu posibilitatea de a se mişca între sarcini.
- Stimulii externi trebuie limitaţi.
- Multor copii nu le place să fie diferiţi, astfel încât imită foarte bine comportamentele
copiilor tipici, integrându-se foarte bine în jocuri de rol.
5. Procesarea simultană a informaţiilor este punctul lor forte.
- Ei învaţă mult mai bine dacă li se prezintă finalitatea şi rostul a ceea ce învaţă, de ex.
li se prezintă cum va arăta imaginea finală a puzzle-ului pe care îl montează.
- De mare ajutor poate fi etapizarea cerinţelor / activităţilor.
- Învăţarea cititului prin metoda globală este mult mai eficientă în cazul copiilor cu X
Fragil.
6. Copiii sunt interesaţi de experienţe sociale, dar sunt anxioşi în anumite situaţii
sociale, în special atunci când există o mulţime de oameni în jurul lor sau se întâlnesc cu
persoane mai puţin familiare. Nu le place să fie în centrul atenţiei.
- O abordare indirectă a situaţiei este cea mai potrivită, respectiv li se va cere să
formuleze propoziţii, în loc să răspundă la o întrebare directă.
- Poziţionarea în centrul atenţiei sau în faţa unei adunări poate fi foarte dificilă.
7. Unii copii prezintă aversiune în ceea ce priveşte menţinerea contactului vizual.
- Nu trebuie insistat asupra acestui aspect.
- Abordarea lor sau activităţile cu aceştia trebuie să se facă dintr-o poziţie alăturată, nu
direct, faţă-în-faţă.
8. Copiii pot avea dificultăţi de prelucrare senzoriale, iar mediile zgomotoase pot fi o
adevărată provocare.
- Găsiţi un loc liniştit în care aceştia pot să se retragă.
- Lăsaţi-i să părăsească incinta, atunci când simt nevoia să plece.
- Adoptaţi o abordare treptată a tuturor activităţilor şcolare.
9. Sindromul X Fragil este asociat cu un nivel ridicat de anxietate. Orice
comportament provocator este de obicei modul de comunicare al copilul cu privire la nivelul
de anxietate rezultat dintr-o situaţie pe care ei nu o pot gestiona sau pe care o găsesc dificilă.
- Nivelul de anxietate poate fi diminuat prin aplicarea strategiilor menţionate la
punctele anterioare.
- Distrageţi atenţia copilului cu ceva care îi place.
- Activităţile fizice regulate pot contribui la menţinerea anxietăţii la un nivel redus.
- Poveştile terapeutice scrise la persoana a treia pot ajuta copilul să găsească modalităţi
de a gestiona diferite situaţii.
10. Fete cu X fragil sunt deseori, dar nu întotdeauna, mai puțin afectate decât băieţii.
Ele pot avea anumite probleme de anxietate socială şi dificultăţi în anumite domenii.