Anxietate

Descriere

Anxietatea ca emoţie umană trăită de toţi oamenii la un moment dat este o stare
normală şi trecătoare. Însă, când simptomele de panică şi anxietate degenerează
în atacuri de panică şi de anxietate vorbim deja de tulburare emoţională,
manifestată prin sentimente de frică şi nelinişte la care se adaugă: palpitaţii, stres,
transpiraţie.

Cu posibilitatea de a fi prezentă chiar şi în cazul copiilor şi adolescenţilor,

anxietatea se diferenţiază de frică prin caracterul ei iraţional, nejustificată prin
prezenţa unor situaţii periculoase.

Anxietatea poate fi clasificată astfel:

• Fobiile;
• Tulburarea de panică;
• Tulburarea obsesiv-compulsivă;
• Reacţia acută la stres;
• Tulburarea de stres posttraumatic;
• Anxietate generalizată

Fobiile reprezintă o teamă iraţională care determină persoana să evite anumite

obiecte, evenimente şi situaţii care nu reprezintă un pericol real. Debutează în
copilărie sau adolescenţă şi adesea continuă la maturitate. Sunt de două ori mai
frecvente la femei decât la bărbaţi.

Există trei tipuri de fobii:

• Fobiile specifice care includ teama de animale, insecte, înălţime (acrofobia),
spaţii strâmte, închise (claustrofobia), poduri sau alte lucruri.
• Fobiile sociale apar când persoanele se tem să nu fie stânjenit în situaţiile sociale
de zi cu zi sau să nu fie analizat sau umilit public. Acestea pot apărea în anumite
situaţii cum ar fi frica de a vorbi în faţa unei adunări, sau teama de a bea sau mânca
în prezenţa altor persoane. În cazuriel grave, persoana afectată este anxioasă
oricând este prezentă şi o altă persoană.
• Agorafobia este teama de a avea un atac de panică în public şi poate determina
persoana respectivă să evite locurile publice.

Tulburarea obsesiv-compulsivă este o tulburare anxioasă în care persoana se

teme fără motiv şi încearcă să controleze teama prin ritualuri care reduc anxietatea.
Imaginile sau gândurile supărătoare care apar frecvent se numesc obsesii, iar
ritualurile practicate (mentale sau comportamentale) pentru a preveni apariţia
acestora sau pentru a le îndepărta se numesc compulsii, ca de exemplu spălatul
excesiv al mâinilor, duşuri excesiv de frecvente. În plus simt nevoia să verifice
repetitiv unele lucruri cum ar fi dacă a încuiat uşa sau dacă a stins aragazul.
Obsesiile sunt gânduri iraţionale, temeri sau îngrijorări care apar frecvent şi produc
anxietate, dar nu pot fi controlate prin explicare logică. Cele mai frecvente obsesii
sunt: preocuparea exagerată faţă de murdărie şi germeni, îndoieli repetate (de
exemplu, dacă a închis sau nu aragazul), ordine desăvârşită, gânduri legate de
violenţă sa urănirea altor persoane, atingerea lucrurilor sau numărarea lor timp
îndelungat, preocuparea faţă de ordine şi simetrie, gânduri persistente de a realiza
acte sexuale respingătoare, probleme sau gânduri care sunt în contradicţie cu
convingerile religioase ale persoanei în cauză.

Tulburarea de panică este caracterizată de atacuri de panică cronice, repetate şi

neaşteptate. Aceste atacuri sunt crize de teamă foarte puternică de pericol atunci
când nu există un motiv pentru această teamă. În perioadele dintre atacuri persoana
afectată se teme permanent momentul şi locul când va apărea o nouă criză.

Atacurile de panică pot însoţi mai multe tipuri de tulburări anxioase, nu numai
tulburarea de panică. Cele mai frecvente simptome ale atacurilor de panică sunt:
• Bătăi puternice de inimă;
• Transpiraţii;
• Tremurături;
• Scurtarea respiraţiei;
• Senzaţie de sufocare;
• Greaţă sau dureri abdominale
• Ameţeală sau confuzie.

Tulburarea de stres posttraumatic presupune expunerea la o traumă în care

persoana a trăit o serie de sentimente intense: frică, neputinţă şi groază. Violul,
evenimentele legate de război, accidentele rutiere şi dezastrele naturale sunt cauze
frecvente ce pot produce această tulburare. Evenimentul declanşator poate fi unul
în care a fost pusă în pericol viaţa persoanei afectate sau a unei persoane apropiate
de aceasta sau la care a fost martoră persoana afectată. Persoana prezintă
coşmaruri, retrăieşte mental evenimentul traumatic, se simte amorţit emoţional şi
tresare, se sperie cu uşurinţă. femeile dezvoltă mai uşor această tulburare decât
bărbaţii. De obicei persoanele afectate prezintă şi alte tulburări mentale cum ar fi
depresie, alte forme de anxietate, abuz de substanţe. Tulburarea de stres
posttraumatic se diagnostichează dacă simptomele durează mai mult de o lună.
Simptomele debutează de obicei în primele trei luni de la eveniment, deşi ele pot
apărea şi la ani de zile după aceea. Cea mai gravă formă de anxietate este
tulburarea de anxietate generalizată: anxietate excesivă, grija permenanetă faţă
de evenimente din viaţa de zi cu zi, fără motive evidente de preocupare.
 Persoanele afectate de anxietatea generalizată sunt mereu în aşteptarea
dezastrului – aceştia se preocupă fără încetare şi fără limite de familie, muncă,
şcoală, bani, sănătate. Şi lucrurile nu ar fi atât de grave dacă această grijă nu ar fi
nerealistă, luând mereu proporţii mult mai mari decât sunt impuse de adevărata
realitate. Cu toate că se poate însoţi de depresie sau abuzul de diferite substanţe,
deprecierea eset de obicei uşoară. Aceste persoane nu simt limitaţi în societate sau
la locul de muncă şi nu evită anumite situaţii datorită anxietăţii lor.

Practic gândurile şi emoţiile negative îţi domină gândirea, iar viaţa de zi cu zi

devine o stare constantă de grijă, frică, teamă.
În plus, persoanele cu anxietate generalizată simt în acelaşi timp cu starea de
anxietate stări precum oboseală, insomnie sau oboseală la trezirea din somn,
nelinişte, irascibilitate, iritabilitate, probleme de concentrare şi memorie,
dureri generalizate, încordare musculară.
Cauze

Din ce în ce mai prezentă printre noi - aproximativ 25% din populaţie suferă de
anxietate care ar necesita tratament într-o anumită perioadă a vieţii lor şi alţi 25%
au o anxietate mai puţin severă (ex. frica de şoareci sau păianjeni) – anxietatea
poate fi cauzată de:

- factorul ereditar – istoricul familie tale te poate face mai predispus la tulburări
de anxietate decât alte persoane

- chimia creierului – în cazul în care neurotransmiţătorii (mesagerii chimici) nu

sunt în echilibru, mesajele nu pot fi transmise la creier în mod corespunzător şi
astfel se modifică modul în care creierul reacţionează în anumite situaţii

- factorii de mediu – evenimente stresante, trauma sau folosirea unor substanţe ce

produc dependenţă (alcool, cofeină, nicotină)

Anxietatea poate fi generată sau agravată şi de afecţiuni sau condiţii precum:

- astm

- sindromul de stres posttraumatic

- unele medicamente

- depresia