SCOALA MIHAI VITEAZUL PUCIOASA

PROIECT LA MUZICA
GEORGE ENESCU

Nume elev : Matei Teodor Andrei

Clasa : VII-B

Nume professor : Ghemes Raluca

 George Enescu

Compozitor, violonist si dirijor de frunte, mare pianist si

pedagog, Enescu a fost poate cel mai cuprinzator inzestrat si
cel mai multilateral muzician contemporan. Acesta s-a nascut
la 19 august 1881 la Botosani si a decedat la 4 mai 1955 in
Paris. Din multipla sa activitate, in care s-a afirmat cu egala
stralucire, opera componistica reprezinta latura cea mai
esentiala si, desigur, cea mai trainica a complexei sale
personalitati artistice. Dar si interpretul a fost mare printre cei
mari, fiindca in cantul sau a strabatut totdeauna suflul creator
al artistului, care a fermecat generatiile de ascultatori,
ducandu-le spre taramurile luminate ale artei. Prin muzica sa,
el a sintetizat un proces de creatie anterior, iar de alta parte, a
deschis perspectivele dezvoltarii artistice viitoare.
George Enescu era al optulea copil al parintilor sai,
Costache si Maria Enescu, dar ramasese singurul, fiindca
dintre ceilalti, doi murisera la o varsta foarte frageda, iar cinci
fusesera secerati de o molima in 1878. In ascendenta sa,
intalnim talentul si preocuparilor muzicale: strabunicul, Enea
Galin, era cantaret de strana vestit pentru vocea sa, bunicul,
Gheorghe Enescu, a fost si el preot; tatal sau, Costache
Enescu, desi era si el inzestrat cu darul cantului, a rupt insa cu
traditia familiei si n-a mai imbratisat cariera preotiei, ci a
devenit intai invatator, apoi, luand in arenda o mosie,
agricultor.
Prima sa amintire muzicala despre care pomeneste, este aceea
a unui taraf de lautari, compus din cateva viori, un nai, un
tambal si un contrabas, si pe care l-a auzit intr-o statiune
balneara, la Baltatesti, prin partile Neamtului. Impresia a fost
atat de puternica, incat copilul, care n-avea decat trei ani, si-a
faurit singur o vioara dintr-o bucata de lemn pe care a intins o
ata, din doua betigase a inchipuit tambalul si astfel a incercat
sa imite pe lautarii care-i aprinsesera imaginatia. O vioara
adevarata a capatat micul muzician mai tarziu, dupa ce mai
obtinuse si o alta, pe care, nesatisfacut fiindca avea numai trei
coarde, o aruncase in foc. Enescu reproducea cu exactitate
melodiile cantate de lautarii chemati la petreceri sau la horele
duminicale. Dupa cateva lectii cu Niculae Chioru, acesta nu
mai avu ce sa arate minunatului copil. Costache Enescu isi
daduse copilul la profesorul si compozitorul Eduard Caudella,
la Iasi: acesta recunoscu talentul si dadu sfatul, ca inainte de
orice, copilul sa invete notele. Dupa putine lectii luate cu un
inginer, vecin din sat, copilul citea usor pe portativ si scria
micile piese ce-I erau date spre a fi invatate. De la o vreme, in
casa de la Cracalia aparu si un pian. Avand la indemana un
instrument cu posibilitati sonore mai mari decat vioara, micul
Enescu o lasa deoparte si isi puse in gand sa devina
compozitor.
In 1888, micul Enescu este dus din nou la Iasi, unde canta in
fata lui Caudella. Cu o viziune sigura a posibilitatilor imense
ale baiatului, dar si cu o justa apreciere a stadiului de atunci al
invatamantului nostru muzical , Caudella il sfatuieste pe
Costache Enescu sa-ti trimita copilul sa imvete muzica la
Viena. La acea data, Viena era marele centru muzical care mai
pastra urmele gloriei de odinioara. Pretutindeni intalneai
amintirea marii epoci a clasicismului, a vremurilor lui Haydn,
Mozart, Beethoven, Schubert, traind nu numai in pitorescul
strazilor si gradinilor vieneze, dar prezente in memoria
oamenilor, unde trecutul si traditia erau inca vii si graitoare.
Directorul Conservatorului din Viena, Joseph Hellmesberger-
senior, al carui tata fusese contemporan cu Beethoven,
povestea adesea micului elev din Romania despre obiceiurile,
desprebfelul de a dirija al marelui compozitor. In orchestra
Conservatorului vienez, unde Enescu, copil, detinea vioara
prima, el a cantat adesea unele simfonii de Beethoven, dupa
stime scrise de mana, copiate desigur de muzicieni
contemporani cu autorul.
La 11 februarie 1900, la Paris, Enescu da primul sau mare
concert public cu Orchestre Colonne, unde apare ca solist in
Concertul de vioara de Beethoven care ii aduce consacrarea.
De aici inainte, isi va „lua vioara la subsuoara si va incepe sa
cutreiere”. De aici inainte, natura sa impetuoasa si
independenta, isi poate lua avantul, eliberata, in nazuintele ei
spre marea arta a muzicii.
Printre cele mai importante creatii ale sale se numara:
Poema romana, Rapsodiile, Sonata a 3-a pentru vioara si
pian,Trei melodii, Simfonia II si Simfonia III ,inspirate din
tragedia razboiului, Sonata nr. 2 pentru violoncel si pian,
Cvartetul de Coarde nr 2, poemul simfonic Vox Maris,
Simfonia de camera s.a.m.d. (Materialul melodic pentru
rapsodii este construit din cantece preluate din repertoriul
lautaresc orasenesc.)
Prin intreaga sa munca creatoare, Enescu si-a dobandit
un loc de cinste in istoria poporului nostru in memoria
marelui artist-cetatean si vrednic fiu al patriei sale, guvernul a
instituit concursul international de vioara „George Enescu”,
care are loc la Bucuresti din trei in trei ani. Satul natal al
artistului si Filarmonica de Stat din Bucuresti au primit
numele „George Enescu”, ca un semn al dragostei si
recunostintei poporului pentru marele compozitor; casa in
care s-a nascut a devenit casa memoriala, iar in Capitala a luat
fiinta „Muzeul George Enescu”. Dar, dincolo de toate aceste,
Enescu se inscrie, alaturi de Eminescu si Caragiale, de
Grigorescu si Andreescu, de Luchian, Sadoveanu si Arghezi,
printre marii fauritori de cultura ai tarii noastre.
Prin opera sa, Enescu a pus bazele simfonismului
romanesc si a trasat drumurile de dezvoltare a muzicii noastre
nationale, inspirata din viata si creatia artistica a poporului,
din frumusetile peisajului patriei. Generoasa si nobila, realista
prin trasaturile ei, umanista in spiritul ei, opera lui George
Enescu este o inalta pilda de arta pentru muzicieni si
compozitori. Patrunsa de dragostea pentru creatia si viata
poporului, ea este o lectie pe care toti compozitorii nostri se
straduiesc s-o urmeze in creatia si in toata activitatea lor
pentru raspandirea culturii muzicale in masele largi populare.
 Opera lui George Enescu isi implineste marele si
adevaratul ei destin in zilele noastre, cand mesajul muzicii sale
ajunge la milioanele de ascultatori, care iubesc si lupta pentru
viata si cultura umanitatii.

Rapsodia Romana
Cate tari sunt pe pamant

Cate tari sunt pe pamant

Tra la la la la la la
Plaiuri ca la noi nu sunt
Tra la la la la la la
Cat strabate Dunărea
Nu e tara ca a mea
Tra la la la la la la la la la la la la la
Joc mai mandru nu gasesc
Decat jocul romanesc
Tra la la la la la la la la la la la la
De la mare la Carpati
Tra la la la la la la
Noi traim mereu ca frati
Tra la la la la la la la la la la la la
Strangem snopii pe ogor,
Vinul dulce în ulcior
Tra la la la la la la la la la la la la la
Voie buna si noroc
Si la munca si la joc
Tra la la la la la la la la la la la la la