Marie Curie

Chimist și fizician, Marie Curie (1867–1934), născută Maria Skłodowska, este amintită astăzi pentru
descoperirea poloniului și radiului și cercetarea sa în domeniul radioactivitatii. În acest capitol, aflăm cum Curie
a pornit de la origini modeste și a devenit prima femeie care a câștigat un premiu Nobel, prima persoană - și
singura femeie - care l-a câștigat de două ori și singura persoană care a câștigat un premiu Nobel în două științe
diferite.

Maria Salomea Skłodowska s-a născut la Varșovia în 1867, în ceea ce era atunci Regatul Poloniei, parte din
Imperiul Rus. Era cea mai mică din cinci copii. Părinții ei, Bronisława și Władysław, erau amândoi profesori, iar
tatăl ei ținea prelegeri în matematică și fizică - ambele subiecte pe care Maria le-a urmat mai târziu și ea.Maria a
primit educație generală în școli locale și formare științifică de la tatăl ei. Întrucât educația la universitate nu era
accesibilă femeilor pe acele timpuri, ea a studiat clandestin la Uniwersytet Latający („Universitatea zburătoare”)
din Varșovia, o rețea educațională secretă. Cursurile sale se țineau în întregul oraș, adesea locația fiind
schimbată pentru a împiedica autoritățile ruse să aresteze profesorii și studenții.În 1891, Maria a urmat-o pe sora
ei mai mare Bronisława pentru a studia la Paris. La Sorbona, ea a obținut două licențe - una în matematică și una
în fizică, ziua studiind și noaptea dând meditații pentru a-și putea plăti studiile.

În Paris, familia Curie și-a început pionieratul în munca legată de razele de uraniu invizibile - un fenomen nou
care fusese recent descoperit de Profesorul Henri Becquerel. Făcând acest lucru, ei s-au convins de descoperirea
unui un nou element chimic. Prin extragerea a unei pulbere neagră mult mai reactivă decât uraniul, a dat naștere
unui element chimic nou pe care l-au numit poloniu ( denumit după țara natală a Mariei). Cercetarea
suplimentară a sugerat prezența unui alt element, chiar mai radioactiv, pe care l-au numit radiu. În 1898, familia
Curie a publicat dovezi puternice în sprijinul existenței noului element chimic, dar nu aveau o mostră fizică
pentru acesta. Au fost necesari mulți ani de procesare solicitantă din punct de vedere fizic - măcinare, dizolvare,
precipitare ș.a.m.d. - pentru ca familia Curie să poată izola acest element. În 1902 Marie a izolat radiu în cele
din urmă - ca și clorură de radiu - dar drumul până la descoperirea sa a fost laborios.Munca de cercetare a
familiei Curie a implicat multe riscuri de sănătate pe care ei nu le-au înțeles la acel moment. Au început să se
simtă rău și extenuați fizic, simptome pe care azi le recunoaștem pentru otrăvirea prin iradiere.

În 1903, Marie și Pierre Curie au primit Premiul Nobel pentru fizică, împreună cu Henri Becquerel, pentru
munca lor colectivă în domeniul radioactivității. În același an, Marie și-a dat teza de doctorat în fizică.Viața
Mariei a fost lovită de tragedie când, în 1906, Pierre Curie a fost ucis după ce a fost lovit pe stradă de un cal și o
mașină. Cu toate acestea, spiritul neîmblânzit al lui Curie a făcut-o să continue munca. Ea a luat locul
defunctului soț ca Profesor universitar de fizică generală la Facultatea de științe, aceasta fiind prima dată când o
femeie a deținut această funcție. A fost, de asemenea, numită Director al Laboratorului Curie din Institutul
pentru radiu al Universității din Paris, înființat în 1914.Determinarea lui Marie Curie și eforturile sale
remarcabile au dus la un al doilea premiu Nobel în 1911, de această dată în chimie, pentru crearea unui mod de
măsurare a radioactivității. Nu la mult timp după aceea, Sorbona a construit primul institut de radiu cu două
laboratoare; unul pentru studiul radioactivității sub conducerea lui Marie Curie și celălalt pentru cercetarea
biologică pentru tratarea cancerului.

În timpul primului război mondial, Marie Curie a lucrat la dezvoltarea de unități mobile mici de radiografie care
puteau fi folosite pentru a diagnostica leziunile în apropierea frontului de luptă. În calitate de director fondator al
Serviciului de radiologie al Crucii Roșii, Curie a solicitat donații de la parizieni înstăriți pentru a finanța
consumabilele medicale și vehiculele ce puteau fi convertite.În octombrie 1914, primele mașini cunoscute sub
numele „Petites Curies” erau gata pentru a fi lansate pe front. Curie a lucrat cu fiica sa, Irene, atunci în vârstă de
17 ani, la stațiile de verificare a victimelor, aproape de linia frontului, făcând radiografii bărbaților răniți pentru
a le localiza fracturile, șrapnelul și gloanțele. Curie a înființat, de asemenea, un program pentru a instrui alte
femei să utilizeze echipamentul cu raze X. Marie a inspirat-o pe fiica sa Irène Joliot-Curie (1897–1956) să
urmeze o carieră științifică.

În mod remarcabil, Joliot-Curie a primit (împreună cu soțul ei) premiul Nobel în chimie în anul 1935, pentru
descoperirea radioactivității artificiale. Aceasta a făcut ca familia Curie să fie familia cea mai laureată cu
premiul Nobel până în prezent.Joliot-Curie a devenit activ implicată în promovarea educației femeilor, servind
în Comitetul Național al Uniunii Femeilor Franceze și în Consiliul Mondial al Păcii. Ea s-a alăturat ca ofițer în
Legiunea de onoare a Franței