Falcescu Cala-Mihaela , Ene Carmen-Anca

Grupa : 1015A
SIM

Marie Curie
A fost o savantă poloneza stabilită în Franța , dublu laureată a Premiului Nobel. A fost
singura savantă care a primit două premii Nobel în două domenii științifice diferite
(fizică și chimie). A introdus în fizică termenul de radioactivitate. Este cunoscută pentru
cercetările sale în domeniul elementelor radioactive, al radioactivității naturale și al
aplicațiilor acestora în medicină.
Născută Maria Skłodowska, este amintită astăzi pentru descoperirea poloniului și
radiului și cercetarea sa în domeniul radioactivitatii. Maria Salomea Skłodowska s-a născut la
Varșovia în 1867, în ceea ce era atunci Regatul Poloniei, parte din Imperiul Rus.
Maria a primit educație generală în școli locale și formare științifică de la tatăl ei.
Întrucât educația la universitate nu era accesibilă femeilor pe acele timpuri, ea a studiat
clandestin la Uniwersytet Latający („Universitatea zburătoare”) din Varșovia, o rețea
educațională secretă. 
În 1891, Maria studiaza la Paris. La Sorbona, ea a obținut două licențe - una în
matematică și una în fizică, ziua studiind și noaptea dând meditații pentru a-și putea plăti
studiile.
Trei ani mai târziu la Paris, Maria l-a cunoscut pe partenerul ei de cercetare și viitor
soț Pierre Curie, care la vremea respectivă era asistent universitar la Facultatea de fizică și
chimie.
În Paris, familia Curie și-a început pionieratul în munca legată de razele de uraniu
invizibile - un fenomen nou care fusese recent descoperit de Profesorul Henri Becquerel.
Făcând acest lucru, ei s-au convins de descoperirea unui un nou element chimic. Prin
extragerea a unei pulbere neagră mult mai reactivă decât uraniul, a dat naștere unui element
chimic nou pe care l-au numit poloniu.
Cercetarea suplimentară a sugerat prezența unui alt element, chiar mai radioactiv, pe
care l-au numit radiu. În 1898, familia Curie a publicat dovezi puternice în sprijinul existenței
noului element chimic, dar nu aveau o mostră fizică pentru acesta. Au fost necesari mulți ani
de procesare solicitantă din punct de vedere fizic - măcinare, dizolvare, precipitare ș.a.m.d. -
pentru ca familia Curie să poată izola acest element.
 Munca de cercetare a familiei Curie a implicat multe riscuri de sănătate pe care ei nu
le-au înțeles la acel moment. Au început să se simtă rău și extenuați fizic, simptome pe care
azi le recunoaștem pentru otrăvirea prin iradiere.
Viața Mariei a fost lovită de tragedie când, în 1906, Pierre Curie a fost ucis după ce a
fost lovit pe stradă de un cal și o mașină. Cu toate acestea, spiritul neîmblânzit al lui Curie a
făcut-o să continue munca. Ea a luat locul defunctului soț ca Profesor universitar de fizică
generală la Facultatea de științe, aceasta fiind prima dată când o femeie a deținut această
funcție. A fost, de asemenea, numită Director al Laboratorului Curie din Institutul pentru
radiu al Universității din Paris, înființat în 1914.
Determinarea lui Marie Curie și eforturile sale remarcabile au dus la un al doilea
premiu Nobel în 1911, de această dată în chimie, pentru crearea unui mod de măsurare a
radioactivității. Nu la mult timp după aceea, Sorbona a construit primul institut de radiu cu
două laboratoare; unul pentru studiul radioactivității sub conducerea lui Marie Curie și
celălalt pentru cercetarea biologică pentru tratarea cancerului.
În timpul primului război mondial, Marie Curie a lucrat la dezvoltarea de unități
mobile mici de radiografie care puteau fi folosite pentru a diagnostica leziunile în apropierea
frontului de luptă. În calitate de director fondator al Serviciului de radiologie al Crucii Roșii,
Curie a solicitat donații de la parizieni înstăriți pentru a finanța consumabilele medicale și
vehiculele ce puteau fi convertite.
În octombrie 1914, primele mașini cunoscute sub numele „Petites Curies” erau gata
pentru a fi lansate pe front. Curie a lucrat cu fiica sa, Irene, atunci în vârstă de 17 ani, la
stațiile de verificare a victimelor, aproape de linia frontului, făcând radiografii bărbaților
răniți pentru a le localiza fracturile, șrapnelul și gloanțele. Curie a înființat, de asemenea, un
program pentru a instrui alte femei să utilizeze echipamentul cu raze X.
Marie a inspirat-o pe fiica sa Irène Joliot-Curie (1897–1956) să urmeze o carieră științifică.

În mod remarcabil, Joliot-Curie a primit (împreună cu soțul ei) premiul Nobel în chimie în anul
1935, pentru descoperirea radioactivității artificiale. Aceasta a făcut ca familia Curie să fie
familia cea mai laureată cu premiul Nobel până în prezent.

Joliot-Curie a devenit activ implicată în promovarea educației femeilor, servind în Comitetul

Național al Uniunii Femeilor Franceze și în Consiliul Mondial al Păcii. Ea s-a alăturat ca ofițer
în Legiunea de onoare a Franței

După război, Marie Curie și-a continuat munca de cercetător, profesor și șef de laborator. A a
primit multe premii, inclusiv Premiul pentru cercetare Ellen Richards (1921), Premiul Grand
Prix du Marquis d'Argenteuil (1923) și Premiul Cameron al Universității din Edinburgh (1931)
precum și titluri onorifice de la universități din întreaga lume.
 La îndrumarea lui Curie, primele studii din lume au fost efectuate pentru tratarea
neoplasmelor (mase de țesut care se pot dezvolta în cancer), folosind izotopi radioactivi,
acestea conducând la tratamentul radioterapeutic disponibil astăzi pacienților bolnavi de
cancer.
Marie Curie a murit într-un sanatoriu francez în 1934, la vârsta de 66 de ani,
de anemie aplastică – o afecțiune rară în care corpul nu mai produce suficiente celule roșii.
Boala ei a fost atribuită expunerii la radiații pe parcursul cercetării ei științifice și din timpul
muncii sale la spitalele de pe front în primul război mondial.
 TEDx despre viata lui Marie Curie :
https://www.ted.com/talks/shohini_ghose_the_genius_of_marie_curie/transcript?
language=ro#t-37182