Marie Curie

Sofia Oprescu
Viața

 Marie Curie a fost o savantă poloneză stabilită în Franța, dublu

laureată a Premiului Nobel. A fost singura savantă care a primit
două premii Nobel în două domenii științifice diferite (fizică și
chimie). A introdus în fizică termenul de radioactivitate. Este
cunoscută pentru cercetările sale în domeniul elementelor
radioactive, al radioactivității naturale și al aplicațiilor acestora în
medicină. A fost soția unui laureat al Premiului Nobel, fizicianul
Pierre Curie, și mama unei laureate a Premiului Nobel (
Irène Joliot-Curie).
Radioactivitatea naturală

 În toamna anului 1895, soțul ei, Pierre, intră ca profesor universitar și astfel cei doi soți proaspăt căsătoriți își continuă împreună
cercetările și în special în domeniul legat de magnetism. Marie își continuă și pregătirile pentru susținerea doctoratului.
 În ultimii ani ai secolului al XIX-lea, studiul descărcării electrice în gaze rarefiate îmbogățește domeniul fizicii particulelor cu noi
descoperiri: Hittorf descoperise, în 1869, radiația catodică, Röntgen, în 1895, razele X, iar Becquerel descoperă, un an mai târziu,
radioactivitatea spontană a uraniului.
 În 1897, Marie se decide ca tema ei de doctorat să se refere la studiul acestor radiațiilor. În acest scop, electrometrul construit de
Pierre Curie se va dovedi de o reală utilitate. În timp ce lucra cu diferite componente care includeau uraniul, Marie a descoperit că toriul
(ce fusese descoperit de Berzelius în 1829) emite unde radioactive chiar mai intense decât uraniul. La fel de intense erau și cele
emise de pehblendă (forma metamictă a uraninitului), un minereu bogat în uraniu. Marie și-a dat seama că a descoperit un nou
element chimic. Pierre Curie și-a suspendat cercetările proprii pentru a colabora cu Marie. În aprilie 1898, cei doi prezintă Academiei
de Știință o teză privind radioactivitatea uraniului și a toriului. Deoarece nu erau membri ai Academiei, prezentarea descoperirii este
realizată de către Gabriel Lippmann.
 Cei doi își continuă cercetările și ajung la concluzia că pehblenda conține două elemente responsabile de emisia unor puternice unde
radioactive. În iulie 1898, ei reușesc să izoleze unul din aceste elemente și prezintă rezultatul Academiei de Științe. Acest nou element
se va numi "poloniu", după numele țării de origine a Mariei.
 Astfel, Marie Curie a demonstrat că misterioasa radiație este o proprietate atomică și denumește fenomenul "radioactivitate", iar
elementele chimice cu această proprietate, "elemente radioactive".
 Descoperirea radioactivității va avea un impact incomensurabil în lumea fizicii și mai ales a fizicii particulelor. S-a înțeles și mai bine
structura atomului dovedindu-se că acesta poate fi descompus în particule elementare mai mici.
 Descoperirea radiului
 Pe când cerceta diferite tipuri de minereu, Marie a descoperit unul care
emitea o radiație mai puternică decât uraniul pur. Cu alte cuvinte,
emisia radiațiilor nu era un domeniu exclusiv al uraniului, deci ar exista
și alte elemente care pot emite radiații.
 Soții Curie au raportat, pe data de 26 decembrie 1898, că un nou element
diferit de poloniu a fost găsit de ei. Mai târziu, Marie Curie l-a izolat
din uraninit, denumindu-l "radiu".
 Dar, pentru a demonstra acest lucru, ei trebuie să continue cercetările și
ajung la concluzia că au nevoie de cantități mari de pehblendă. Reușesc
să obțină o tonă de reziduuri de la o mină. Amândoi lucrează atât de
intens, că nu părăsesc laboratorul nici pentru a lua masa. În plus, pe
lângă grija pe care trebuie să o acorde fiicei lor, în anul 1900, Marie
începe să predea cursuri de fizică pentru a-și ajuta financiar familia. În
1901 s-a descoperit că radiul putea vindeca anumite afec țiuni
dermatologice. Adevăratele rezultate apar în primăvara anului următor,
1902, când soții Curie reușesc să extragă 1 decigram de clorură de radiu
pur dintr-o mare cantitate de pehblendă.
 În 1903, un industriaș american le solicită celor doi savanți să le cedeze
drepturile de autor pentru metoda de purificare a radiului și primește
răspuns favorabil din partea acestora.
 În iunie 1903, Marie Curie primește titlul de doctor în știin țe din partea
Universității din Paris pentru teza sa de doctorat privind cercetarea
asupra radioactivității. În luna noiembrie a aceluiași an, Comitetul
Nobel din Suedia decide să confere Mariei și lui Pierre Curie, dar și lui
Henri Becquerel, Premiul Nobel pentru Fizică.
Moartea
 Intensa ei activitate, privațiunile la care s-a supus, o fac
pe Marie Curie vulnerabilă din punct de vedere al
sănătății. Suferă de o inflamare a pelvisului renal și este
nevoită să se opereze. Petrece câteva luni de refacere
în Anglia, apoi întreprinde câteva excursii în Suedia,
împreună cu fetele și însoțită de colegul și prietenul ei,
Albert Einstein.
 Ca urmare a expunerii la radiații și a efortului intens,
starea de sănătate a Mariei se înrăutățește. Nu se
proteja deloc de undele radioactive pe care le cerceta.
Auzul și vederea i se deterioraseră și suferea atacuri din
ce în ce mai dese. Într-o zi din primăvara anului 1934,
Marie resimte un fel de febră și părăsește institutul de
cercetare mai devreme ca de obicei. Din acel moment,
starea ei de sănătate începe să se deterioreze extrem de
rapid. Tot ceea ce medicii au putut face a fost să
precizeze boala, anemie aplastică, un fel de leucemie
datorată expunerii îndelungate la radiații și faptul că sunt
puține șanse de recuperare. Marie a pornit spre un azil
într-o zonă montană pentru a se trata, dar era prea
târziu.
 Marie Curie se stinge din viață la sanatoriul din
Sancellemoz în 1934, la două decenii după decesul
soțului. A fost înmormântată alături de acesta într-o zonă
rurală din afara capitalei Franței.