MARIE CURIE( 1897- 1934)

O VIAȚĂ DEDICATĂ ȘTIINȚEI

IANI CLAUDIA- VALENTINA
clasa a X-a F

Biografie:
Maria Sklodowska (Marie Curie de mai târziu), s-a născut la 7 noiembrie
1867, la Varşovia. Tatăl, Wladyslaw Sklodowski, era profesor de
matematicã si de fizicã, iar mama, directoare unui mic pension de fete. Întâlnirea la Paris cu viitorul soț,
Pierre Curie(se căsătoresc pe 26 iulie 1895) pe care il cunoaste in cadrul cercetarilor privind proprietățile
magnetice ale oțelului, avea sa-I schimbe destinul. Astfel, a devenit soția unui laureat al Premiului Nobel,
fizicianul Pierre Curie, și mama unei laureate a Premiului Nobel (Irène Joliot-Curie care, alături de soțul
său, Frédéric Joliot-Curie, descoperă radiația artificială).
Cu excepția fiicei sale Ève Curie (scriitoare), toți descendenții săi vor
urma cariere științifice.

Pregătirea universitară în Franța

În 1893 este absolventă a cursurilor superioare magna cum laude și

devine licențiată în fizică. Intoarsă in Polonia, Marie primește un
ajutor neașteptat: o bursă din partea guvernului Poloniei, reușind
sa-și reia studiile la Universitatea din Paris, iar un an mai târziu, în
1894, obține licența în matematică.

Colaborarea cu Pierre Curie si lupta continuă pentru știință

Marie Curie împreună cu soțul său, Pierre Curie, încep cercetările în domeniul radioactivității, la
care se va alătura curând și soțul său, descoperind împreună noi elemente radioactive: Poloniul(Po) și
Radiul(Ra). Pentru aceste cercetări primesc amândoi Premiul Nobel pentru Fizică în 1903, împreună cu
Henri Becquerel(ca urmare a descoperirii fenomenului de radioactivitate
spontană).
Drept apreciere, în 1911 i se decernează Premiul Nobel pentru Chimie.

Descoperirea radioactivității aducea o nouă lumină în ceea ce se cunoștea

până atunci despre atom. Marie Curie s-a concentrat pe natură și structura
lucrurilor. Cu toate acestea, abordarea sa în studiul radiației a constituit un
punct de plecare pentru investigațiile asupra structurii atomului care vor fi
inițiate în secolul XX.

Soții Curie și fiicele lor, Irène si Ève

Radioactivitatea naturală
Descoperirea Poloniului
În ultimii ani ai secolului al XIX-lea, studiul descărcării electrice în gaze rarefiate îmbogățește
domeniul fizicii particulelor cu noi descoperiri: Hittorf descoperise, în 1869, radiația catodică, Röntgen,
în 1895, razele X, iar Becquerel descoperă, un an mai târziu, radioactivitatea spontană a uraniului.
În 1897, Marie se decide ca tema ei de doctorat să se refere la studiul acestor radiații. În acest scop,
electrometrul construit de Pierre Curie se va dovedi de o reală utilitate. În timp ce lucra cu diferite
componente care includeau uraniul, Marie a descoperit că toriul (descoperit de Berzelius în 1829) emite
unde radioactive chiar mai intense decât uraniul. Cei doi își continuă cercetările și ajung la concluzia că
pehblenda conține două elemente responsabile de emisia unor puternice unde radioactive. În iulie
1898, ei reușesc să izoleze unul din aceste elemente și prezintă rezultatul Academiei de Științe. Acest
nou element se va numi "Poloniu", după numele țării de origine a Mariei.
Astfel, Marie Curie a demonstrat că misterioasa radiație este o proprietate atomică și denumește
fenomenul "radioactivitate", iar elementele chimice cu această proprietate, "elemente radioactive".
Descoperirea radioactivității va avea un impact incomensurabil în lumea fizicii și mai ales a fizicii
particulelor intelegandu-se și mai bine structura atomului dovedindu-se că acesta poate fi descompus în
particule elementare mai mici.
Descoperirea Radiului
Marie decopera ca emisia radiațiilor nu era un domeniu exclusiv al uraniului, existand și alte elemente
care pot emite radiații. Mai târziu, Marie Curie l-a izolat din uraninit, numindu-l "Radiu".
Amândoi lucrează atât de intens, astfel ca in 1901 s-a descoperit că radiul putea vindeca anumite
afecțiuni dermatologice. Abia in 1902, când soții Curie reușesc să extragă 1 decigram de clorură de radiu
pur dintr-o mare cantitate de pehblendă, iar in iunie 1903, Marie Curie primește titlul de doctor în
științe din partea Universității din Paris pentru teza sa de doctorat privind cercetarea asupra
radioactivității. Faptul că o femeie de origine poloneză a primit o astfel de decorație a stârnit un puternic
ecou. În 1904, Pierre Curie devine profesor universitar la Universitatea din Paris, astfel că Marie este
nevoită să continue singură muncă de cercetare, dar și să se ocupe de familie, mai ales că în acel an se
năștea Ève, a doua fetiță a cuplului. Decesul lui Pierre Curie(1906), reprezintă o puternică lovitură
pentru Marie. Trece peste acest eveniment nefericit și continuă munca, nu fără rezultate.
Pentru detectarea radiului, Marie a utilizat electrometrul construit de către soțul său. Acest nou
instrument i-a permis să detecteze undele radioactive emise de radiu în aer. Pentru aceasta a utilizat
metoda de distilare fracționată. Marie va topi ani întregi pehblendă în recipiente special concepute
pentru acest scop. Deoarece nu cunoștea temperatura de topire a radiului, Marie va folosi procedeul
încercare și eroare pentru a determina temperatura pe care trebuia să o utilizeze. După ani de
experiențe obositoare, desfășurate aproape monoton, soții Curie reușesc să izoleze un decigram de
clorură de radiu, o cantitate infinitezimală în raport cu volumul imens de minereu utilizat. La nici o lună
după decesul lui Pierre, Mariei i se propune să preia atribuțiile acestuia la catedra Universității din Paris.
În paralel, Marie Curie continuă munca de cercetare și, în 1910, după mulți ani de efort, reușește să
izoleze radiul metalic. În anul următor, primește cel de-al doilea Premiu Nobel.

Recunoaștere și distincții

 1903: Premiul Nobel pentru Fizică (împreună cu soțul, Pierre Curie și cu Henri Becquerel)
 1903: (împreună cu Pierre Curie) Medalia Humphry Davy
 1910: Medalia Legiunii de Onoare, dar pe care Marie Curie o respinge
 1910: la o conferință internațională pe teme științifice organizată la Bruxelles (și la care participă și Marie
Curie) se propune ca unitatea de măsură a radioactivității să fie "curie".
 1911: al doilea Premiu Nobel, de data aceasta pentru chimie
 1922: devine membră a Academiei Franceze de Medicină
 1922: devine membră a Comitetului de Cooperare a Ligii Națiunilor și ulterior vicepreședinte al acestuia.

Marie Curie a militat și pentru utilizarea în medicină a substanțelor radioactive, un exemplu

constituindu-l folosirea radiului în tratamentul cancerului.
Elementul chimic cu numărul atomic 96 este denumit Curiu(Cm) în memoria celor doi savanți.
În 1984 își deschide porțile unul dintre cele mai mari spitale de copii din România, oferit ca ajutor din
partea guvernului polonez după cutremurul din 1977. Ca semn de recunoștință pentru marea femeie-
savant, acesta poartă numele Spitalul Maria-Sklodowska Curie.
Curiozitatea intelectuală arzătoare față de necunoscut a Mariei Curie deschide drumul comunității
științifice spre un nou univers de descoperiri și marchează un pas important în istoria cercetării
științifice. "Mă număr printre cei care cred că știința are o frumusețe aparte. Un om de știință în
laboratorul său nu este numai un tehnician; el este asemeni unui copil aflat în fața unor fenomene
naturale care îl impresionează ca și cum s-ar afla într-un basm."