Contributiile lui Marie

Curie in chimie
Marie Curie, născută Maria Salomea Skłodowska
(pronunție poloneză: /ˈmarja salɔˈmɛa skwɔˈdɔfska/; n. 7 noiembrie
1867, Varșovia, Imperiul Rus – d. 4 iulie 1934, Sancellemoz, Haute-
Savoie, Franța) a fost o savantă poloneză stabilită în Franța, dublu
laureată a Premiului Nobel. A fost singura savantă care a primit două
premii Nobel în două domenii științifice diferite (fizică și chimie). A
introdus în fizică termenul de radioactivitate. Este cunoscută pentru
cercetările sale în domeniul elementelor radioactive, al radioactivității
naturale și al aplicațiilor acestora în medicină. A fost soția unui laureat
al Premiului Nobel, fizicianul Pierre Curie, și mama unei laureate a
Premiului Nobel (Irène Joliot-Curie). Cu excepția fiicei sale Ève Curie
(scriitoare), toți descendenții săi vor urma cariere științifice.
 Destinul îi rezervă o surpriză fericită, care avea să îi
deschidă porțile către o nouă lume de oportunități și de noi orizonturi:
întâlnirea la Paris cu viitorul soț, Pierre Curie. Pe acesta îl cunoaște
datorită faptului că avea nevoie de un fizician cu experiență care să o
ajute în cercetările privind proprietățile magnetice ale oțelului, temă de
cercetare încredințată Mariei de către profesorul îndrumător Gabriel
Lippmann. Prin intermediul lui Josef Kovalsky, profesor de fizică de la
Universitatea din Freiburg ce tocmai venise la Paris pentru a ține o
conferință, în 1894, Marie îl cunoaște pe Pierre Curie. Deși avea numai
35 de ani, acesta era deja celebru în lumea academică pentru
cercetările sale cu privire la natura magnetismului. Deși între cei doi se
leagă o relație puternică, Marie se reîntoarce în țara natală, de care o
legau sentimente puternice. Nu stă acolo decât o scurtă perioadă și
revine la Paris. Se căsătorește cu Pierre Curie pe 26 iulie 1895, cu o
ceremonie modestă, lipsită de fast. La fel de simplă este și luna de
miere pe care cei doi o petrec colindând Franța pe biciclete.

Opera Mariei Curiei nu înseamnă numai descoperirea

radiului și inventarea termenului de radiație. Lucrările sale vor avea un
impact deosebit și în afara conceptualizării universului fizicii. Studiul
mecanismului radioactivității, realizat de soții Curie și ulterior
cercetările lui Ernest Rutherford, au sugerat existența unei activități la
nivel atomic și subatomic și au deschis noi drumuri în știința modernă.
Mai mult, s-a ajuns la ideea că atomul nu este indivizibil și au fost
propuse mai multe modele pentru structura atomului, toate având ca
esență ideea că acesta este format dintr-un nucleu și un înveliș de
electroni, nucleul fiind cel care emite undele radioactive.
 Soții Curie și fiica lor, IrèneÎn septembrie 1897 se naște
prima fetiță a cuplului de savanți și anume Irène. A doua fetiță, Ève, se
naște în 1904. Pe 19 aprilie 1906, Marie Curie primește o puternică
lovitură din partea destinului. În timp ce se deplasa către o editură
pentru a publica un manuscris, traversând o intersecție aglomerată,
Pierre Curie este lovit de un atelaj greu și își pierde viața, la numai 46 de
ani. Marie Curie va scrie o biografie în care evocă viața și activitatea
soțului.Descoperirea radioactivității aducea o nouă lumină în ceea ce se
cunoștea până atunci despre atom. Marie Curie nu era interesată să
descopere legile naturii și universale ale materiei, asemeni fizicianului,
ci, asemeni, chimistului, s-a concentrat pe natura și structura lucrurilor.
Cu toate acestea, abordarea sa în studiul radiației a constituit un punct
de plecare pentru investigațiile asupra structurii atomului care vor fi
inițiate în secolul XX. În comparație cu soția sa, Pierre Curie își desfășura
activitatea cu prudență și logică, bazându-se pe deducție, în timp ce
Marie se baza pe inducție. Astfel se poate spune că Pierre era fizicianul,
iar Marie chimistul. Numai prin colaborarea a două firi aparent
contrarii, dar complementare, s-ar fi putut ajunge la rezultate
novatoare.