Marie Curie

PROIECT REALIZAT DE AI P R O I E C T R E A L I Z AT D E C I O C A N M A I A

proiect
Informatii generale
Chimist și fizician, Marie Curie (1867–1934), născută Maria
Skłodowska, este amintită astăzi pentru descoperirea poloniului
și radiului și cercetarea sa în domeniul radioactivitatii. Curie a
pornit de la origini modeste și a devenit prima femeie care a
câștigat un premiu Nobel, prima persoană - și singura femeie -
care l-a câștigat de două ori și singura persoană care a câștigat
un premiu Nobel în două științe diferite.
Era cea mai mică din cinci copii. Părinții ei, Bronisława și
Władysław, erau amândoi profesori, iar tatăl ei ținea prelegeri
în matematică și fizică - ambele subiecte pe care Maria le-a
urmat mai târziu și ea.
Educatie
Maria a primit educație generală în școli locale și formare
științifică de la tatăl ei. Întrucât educația la universitate nu era
accesibilă femeilor pe acele timpuri, ea a studiat clandestin la 
Uniwersytet Latający („Universitatea zburătoare”) din
Varșovia, o rețea educațională secretă. Cursurile sale se țineau
în întregul oraș, adesea locația fiind schimbată pentru a
împiedica autoritățile ruse să aresteze profesorii și studenții.
În 1891, Maria a urmat-o pe sora ei mai mare Bronisława
pentru a studia la Paris. La Sorbona, ea a obținut două licențe -
una în matematică și una în fizică, ziua studiind și noaptea dând
meditații pentru a-și putea plăti studiile.
Colaborarea cu Pierre Curie
Destinul îi rezervă o surpriză fericită, care avea să îi deschidă
porțile către o nouă lume de oportunități și de noi orizonturi:
întâlnirea la Paris cu viitorul soț, Pierre Curie. Pe acesta îl
cunoaște datorită faptului că avea nevoie de un fizician cu
experiență care să o ajute în cercetările privind proprietățile
magnetice ale oțelului, temă de cercetare încredințată Mariei de
către profesorul îndrumător Gabriel Lippmann. Deși avea
numai 35 de ani, acesta era deja celebru în lumea academică
pentru cercetările sale cu privire la natura magnetismului. Deși
între cei doi se leagă o relație puternică, Marie se reîntoarce în
țara natală, de care o legau sentimente puternice. Nu stă acolo
decât o scurtă perioadă și revine la Paris. Se căsătorește cu
Pierre Curie pe 26 iulie 1895, cu o ceremonie modestă, lipsită
de fast..
Descoperirea celor doua elemente
În Paris, familia Curie și-a început pionieratul în munca În 1902 Marie a izolat radiu în cele din urmă - ca și
legată de razele de uraniu invizibile - un fenomen nou care clorură de radiu - dar drumul până la descoperirea
fusese recent descoperit de Profesorul Henri Becquerel.
Făcând acest lucru, ei s-au convins de descoperirea unui un
sa a fost laborios.
nou element chimic. Prin extragerea a unei pulbere neagră Munca de cercetare a familiei Curie a implicat
mult mai reactivă decât uraniul, a dat naștere unui element multe riscuri de sănătate pe care ei nu le-au înțeles
chimic nou pe care l-au numit poloniu ( denumit după țara
natală a Mariei).
la acel moment. Au început să se simtă rău și
extenuați fizic, simptome pe care azi le recunoaștem
Cercetarea suplimentară a sugerat prezența unui alt element,
pentru otrăvirea prin iradiere.
chiar mai radioactiv, pe care l-au numit radiu. În 1898,
familia Curie a publicat dovezi puternice în sprijinul În 1903, Marie și Pierre Curie au primit
existenței noului element chimic, dar nu aveau o mostră  Premiul Nobel pentru fizică, împreună cu Henri
fizică pentru acesta. Au fost necesari mulți ani de procesare
solicitantă din punct de vedere fizic - măcinare, dizolvare,
Becquerel, pentru munca lor colectivă în domeniul
precipitare ș.a.m.d. - pentru ca familia Curie să poată izola radioactivității. În același an, Marie și-a dat teza de
acest element. doctorat în fizică.
Tragedia din viata ei
Viața Mariei a fost lovită de tragedie când, în
1906, Pierre Curie a fost ucis după ce a fost
lovit pe stradă de un cal și o mașină. Cu toate
acestea, spiritul neîmblânzit al lui Curie a
făcut-o să continue munca. Ea a luat locul
defunctului soț ca Profesor universitar de
fizică generală la Facultatea de științe,
aceasta fiind prima dată când o femeie a
deținut această funcție. A fost, de asemenea,
numită Director al Laboratorului Curie din
Institutul pentru radiu al Universității din
Paris, înființat în 1914.
Determinarea lui Marie Curie și
eforturile sale remarcabile au dus la un al
doilea premiu Nobel în 1911, de această
dată în chimie, pentru crearea unui mod
de măsurare a radioactivității. Nu la mult
timp după aceea, Sorbona a construit
primul institut de radiu cu două
laboratoare; unul pentru studiul
radioactivității sub conducerea lui Marie
Curie și celălalt pentru cercetarea
biologică pentru tratarea cancerului.
Viata dupa razboi
După război, Marie Curie și-a continuat munca de cercetător,
profesor și șef de laborator. A a primit multe premii, inclusiv
Premiul pentru cercetare Ellen Richards (1921), Premiul Grand
Prix du Marquis d'Argenteuil (1923) și Premiul Cameron al
Universității din Edinburgh (1931) precum și titluri onorifice de
la universități din întreaga lume.
La îndrumarea lui Curie, primele studii din lume au fost
efectuate pentru tratarea neoplasmelor (mase de țesut care se
pot dezvolta în cancer), folosind izotopi radioactivi, acestea
conducând la tratamentul radioterapeutic disponibil astăzi
pacienților bolnavi de cancer.
Decesul său
Marie Curie a murit într-un sanatoriu francez în 1934, la vârsta de 66 de ani, de 
anemie aplastică – o afecțiune rară în care corpul nu mai produce suficiente celule
roșii. Boala ei a fost atribuită expunerii la radiații pe parcursul cercetării ei
științifice și din timpul muncii sale la spitalele de pe front în primul război
mondial.
Modestă și demnă, Marie Curie este admirată și respectată de oameni de știință
din întreaga lume. Nu numai că munca lui Curie a avut o contribuție imensă la
cunoașterea umană, dar viața ei remarcabilă a avansat rolul femeilor în știință și
societate.
“Nu trebuie să ne temem de nimic în viață,
trebuie doar să înțelegem. Acum e timpul să
înțelegem mai multe ca să ne temem mai
puțin.”

~Maria Skłodowska-Curie~