TERAPIA ASISTATĂ DE ANIMALE LA COPIII ANXIOŞI ŞI CU STIMA DE SINE

SCĂZUTĂ

Psiholog– D. Camelia A.
CŞEI Nr. 1

Anxietatea este definită ca fiind o tulburare a afectivităţii, manifestată prin stări de nelinişte,
teamă şi îngrijorare nemotivată, în absenţa unor cauze care să le provoace. Anxietatea se defineşte
ca "teama fără obiect", spre deosebire de fobie, care este "teama cu obiect".
Manifestări:
Deseori anxietatea se manifestă sub forma unei stări de teamă cauzată de o incertitudine, în
care subiectul are impresia unei nenorociri iminente, care planează pretutindeni, îl inconjoară, îl
pătrunde, dar nu o poate defini şi nici indeparta.
Stările de anxietate sunt însotiţe de fenomene organo-funcţionale, cum ar fi: palpitaţii,
greutate în respiraţie, transpiraţie etc.
Psihologia se ocupă mult de anxietate sau de angoasă, întrucât consideră că aceasta este
starea permanentă a omului.
Anxietatea are şi aspecte pozitive
Anxietatea moderată (neliniste), are şi o latură pozitivă, aceea de a-ţi permite să anticipezi
realist o situaţie adversă pe care o ai de înfruntat. In acest caz, acţionează ca un sistem de alarmă
cu efecte benefice. Constituie un lucru negativ numai dacă se instalează fără motiv sau durează
prea mult.
Imaginea de sine se dezvoltă începând din mica copilarie şi până la maturitate.
Imaginea de sine constă în modul în care individul îşi simte şi gândeşte propriile calităţi şi
defecte, această abilitate a noastră este de a ne evalua corect şi realist, iar experienţele fiecărui
individ din timpul copilăriei au un rol primordial în dezvoltarea imaginii de sine.
Persoanele cu o imagine de sine flexibilă accepta criticile celor din jur şi încearcă să îşi ajusteze
comportamentul şi reacţiile, prelucrează informaţiile care nu sunt în tandem cu propriile păreri şi
se adaptează mai uşor la schimbări.
Persoanele cu o imagine de sine rigidă întâmpină greutăţi în relaţiile interpersonale, prezentand
o diferenţă mare între opiniile colegilor şi propria evaluare, aceştia neacceptând modelarea după
ceilalţi. Aparent blandă şi calmă, ea traieşte de fapt într-o continuă stare de tulburare, teamă şi
iritare; este o persoană complexată, excesiv de şovăielnică, care permanent işi analizeaza partile
negative si o preocupa peste masura parerea celorlati despre ea.
Conceptul de sine al unei perosane ia naştere din interrelţionările cu alţi oameni. Concepţia
despre sine este reprezentată de ideea pe care o are un individ despre sine însuşi, despre ceea ce
este.
Această concepţie despre sine a omului are o serie de laturi şi anume:
• latura evaluativă numită şi stimă de sine
• latura obiectivă numită imagine de sine
Stima de sine ca fiind un rezultat al raportului dintre succesele unei persoane și pretențiile ei.
Conform Dicționarului de Psihologie (2006) stima de sine este o trăsătură de personalitate în
raport cu valoarea pe care un individ o atribuie persoanei sale. Pe linia teoriilor echilibrului, stima
de sine este definită ca o funcţie a raportului dintre trebuinţele satisfăcute şi ansamblul
trebuinţelor resimţite.La o petrecere, de exemplu, în timp ce unii fac cunoştinţe cu ceilalţi,
dansează, se implică în acţiune, persoana timidă şi cea cu stima de sine scăzută işi analizează
modalitatile de control al impresiei publice pe care o genereaza dacă a acceptat să meargă la
petrecerea respectivă. La şcolari sursa de formare a stimei de sine o reprezintă: părinţii, şcoala ,
familia, prietenii.
Factorii care influenţează imaginea de sine pot fi:
• Habitatul, acceptarea de sine
• Comportamentul în şcoala
• Apartenenţa la un grup, curajul
• Încrederea în sine etc
Utilizarea terapiei cu aceşti subiecţi cu ajutorul animalelor preferate de ei este o metodă bună
de ai scăpa de anxietate şi de a învăţa să interelaţioneze cu cei din jur.
Deseori copiii care se simt singuri au eşecuri în situaţia relaţionării de la egal la egal şi astfel
se simt mai degrabă insinguraţi, nefiind în masură să se simtă la acelaşi nivel cu prietenii. Adesea
se simt excluşi— traire care le poate scădea stima de sine. In plus, se pot asocia trăiri ca: tristeţe,
indispoziţie, plictiseală şi înstrăinare. Iar compania animalelor preferate de ei îi ajută să comunice
mai uşor cu mediul şi energia sau nemulţumirile să şi le exteriorizeze ,povestind cu animalele.
Copiii care se confruntă cu singuratatea la vârste fragede sunt mai expuşi riscului de a rata acele
multiple ocazii de interacţiune cu cei de o seamă cu ei şi de deprindere a unor abilitaţi utile pe
parcursul vieţii. Aceste exerciţii îi oferă copilului mai mare ocazia de a aplica deprinderile sociale
şi de a-şi creşte încrederea în forţele proprii. Acei copii care sunt victimizaţi de ceilalţi văd
şcoala ca pe un loc nesigur şi ameninţător şi de regulă işi exprimă dispretul pentru scoala. Acei
copii care posedă abilitaţi sociale adecvate, dar sunt retinuţi în a le utiliza pot fi puşi în situaţii de
interacţiune cu copii mai mici. Acei copii care sunt victimizaţi de ceilalţi văd şcoala ca pe un loc
nesigur şi amenintator şi de regulă îşi exprimă dispreţul pentru şcoala. In plus, aceşti copii
prezintă semne perpetue ale insingurării şi dorinşa de a evita şcoala, chiar şi dacă victimizarea
dispare.
Se recomandă şi în astfel de cazuri terapia asistată cu animale preferate de client.
Terapia asistată de animale este o intervenţie direcţionată, cu un scop bine definit, în care un
animal ce întruneşte anumite criterii este parte integrantă a unui proces de tratament. Această
terapie este realizată şi / sau coordonată doar de către personal instruit în domeniu, şi poate fi
individuală sau de grup. Procesul de realizare a acesetei terapii necesită supervizarea unui
profesionist şi ajută la rezolvarea numeroaselor probleme atăt de natură psihică cât şi fizica şi
emoţională. Intregul proces al intervenţiei este monitorizat şi evaluat, urmărindu-se evoluţia
terapiei cu pacientul ce beneficiaza de acest gen terapeutic. Legatura dintre om si animalul de
companie sau cel implicat în terapie, implica o relaţie continuă, necondiţionată.
TAA produce beneficii semnificative de ambele părţi, implică o relaţie voluntară şi
bidirecţională, ajută la dezvoltarea limbajului şi o socializare mai bună,conştientizarea
responsabilităţilor, oferirea necondiţionată a afectivităţii şi acceptarea necondiţionată din partea
animalului . Dintre categoriile de persoane la care este recomandata o terapie cu animale, şi
unde rezultatul terapiei este pozitiv sunt : adulţii şi copiii cu anxietăţi, copiiişi adulţii cu o imagine
si cu o stima de sine scazută, depresivii etc.
Terapia asistată de animale e utilizată în tratarea pacienţilor cu deficite emoţionale, motorii
, atenţionale, în rezolvarea unor probleme de relaţionare, integrare socială, scăderea nivelului de
stres etc . Interacţiunile cu animale ajută la centrarea persoanei cu tulburări mentale şi emoţionale
spre exterior, redirecţionarea atenţiei dinspre sine spre exterior. Acceptarea necondiţionată din
 partea animalelor a indivizilor umani.Terapia asistata cu animale- TAA ajută la o stimulare
mentală mai rapidă şi ameliorarea traumelor psihice ,induse de animale domestice.
1. Subiectul care beneficiază de terapia asistată de animale să verbalizeze cu animalul , în
special când îi dă de mâncare şi îi face curat, dar zilnic să îi stabilească un program de joacă , în
care să îi acorde atenţie acestuia, obişnuindu-l cu anumite comenzi simple utile pentru amândoi.
2. Subiectul supus TAA e îndemnat să mângâie animalul în timp ce verbalizează cu acesta,
oferindu-i şi mâncare în acelaşi timp pentru a-i forma un reflex.
Promovează interacţiunea pozitivă între om şi animal prin încorporarea trăsăturilor
psihologice, comportamentale şi fizice ale unui animal într-un mediu terapeutic, cu scopul de a
facilita procesul de recuperare al unui pacient ce necesită îngrijire medicală fizică şi/sau psihică.
Terapia asistată de animale - TAA este considerată un adjunct al unui tratament terapeutic
de bază,legătura om-animal de companie este adevărată dacă îndeplineşte următoarele condiţii :
• implică o relaţie continuă, nu una temporară;
• produce nu doar un beneficiu, ci mai multe beneficii semnificative atât pentru om, cât şi pentru
animal; aceste beneficii trebuie să reprezinte unul din aspectele centrale existenţiale ale omului şi
animalului de companie implicaţi într-o astfel de legătură;
• implică o relaţie voluntară şi bidirecţională
Terapia asistată de animale în consiliere sunt expuse modurile în care prezenţa unui
animal poate să influenţeze dinamica unui proces de terapie.
Acestea sunt următoarele (după Chandler, 2005):
1. Dorinţa de a petrece timpul cu un animal de terapie ar putea creşte motivaţia clientului de a
participa la terapie.
2. Atenţia clientului ar putea fi mutată dinspre disconfortul asociat unei anumite condiţii (de
exemplu, durere) spre interacţiunea cu un animal de terapie, în sensul maximizării eficienţei unei
şedinţe terapeutice.
3. Clientul ar putea să beneficieze de grijă şi afecţiune prin intermediul interacţiunii
fizice (mângăiat, atingere) cu animalul de terapie.
4. Clientul ar putea beneficia de acceptare necondiţionată din partea animalului.
5. Clientul ar putea experienţia plăcere şi bucurie în urma interacţiunii cu animalul.
6. Clientul ar putea să stabilească mai uşor o relaţie bazată pe încredere cu un
psihoterapeut capabil să interacţioneze cu un animal, decât cu un psihoterapeut care nu
demonstrează aceasta capabilitate.
7. În unele cazuri, datorită unor caracteristici specifice ale condiţiei clientului, acesta ar putea să
realizeze activităţi şi să atinga obiective pe care nu le-ar putea atinge fără asistenţa unui animal de
terapie.
Este important să existe o deschidere a clientului spre interacţiunea cu un animal de terapie.
Interacţiunile cu animalele induc de cele mai multe ori şi sentimente de împlinire spirituală, în
direcţia apropierii de natură.
Copiii asistaţi:
- îmbunatăţirea condiţiilor de viaţă;
- menţinerea / ameliorarea stării de sănătate;
- creşterea tonusului psihic;
- depăşirea mai uşoară a greutăţilor vieţii cauzate de degradarea stării de sănătate şi a condiţiei
sociale.
Animalele folosite vor fi: câini ,papagali,pisici ,cai etc. Sunt învăţaţi acei subiecţi să
vorbească cu animalul, să îl mângâie, să îl plimbe, să îi dea de mâncare şi să se joace cu acesta.
Papagalul vorbitor e învăţat să răspundă la comenzi simple şi să repete după stăpân, să se joace cu
acesta, pentru a-i determina, în special pe cei care nu vorbesc să verbalizeze cu el.
Animalele puse la dispoziţia subiecţilor pentru terapie vor fii testate pentru gradul de
înţelegere a comenzilor , pentru gradul de toleranţă a persoanelor, a agresivităţii şi a acceptării
persoanelor cu probleme. Acestor animale li se vor face analize medicale pentru a nu transmite
anumite boli , a li se certifica starea de sănătate a lor.
Persoanele care pot beneficia de terapia asistată cu animale pot fi următoarele:
- persoanele cu autism,
- persoanele cu ADHD,
- persoane cu stima si imagine de sine scazute
- persoanele cu sindrom Down,
- persoanele cu dependenţă de substanţe şi multe altele,
- adică toate prezintă o serie de disfuncţionalităţi fizice, emoţionale şi cognitive.
În timpul interacţiunilor TAA cu persoanele din această categorie, echipa TAA trebuie să
conştientizeze că reacţiile adulţilor şi vârstnicilor pot să semene foarte mult cu cele ale copiilor.
În cazul interacţiunilor TAA cu copiii (cu sau fără afecţiuni fizice şi/sau mentale) se recomandă
utilizarea animalelor care permit un control foarte bun al mişcărilor lor şi sunt caracterizate de
calm şi toleranţă la varietăţi bruşte ale stimulilor din mediu.

Bibliografie selectivă:

 Dimitriu, E.,(1998), Timiditatea şi terapia ei, Editura Ştiinţă & Tehnică, Bucureşti
 Richards, Th. A.,(2007), Social Anxiety Institut Inc., E.,Union Hills, Pheonix
 Dimitriu, E., (1998), Timiditatea şi terapia ei, Editura Ştiinţă & Tehnică, Bucureşti
 Barlow, D.,H.(2002), Anxiety and disordes: The nature and Treatement planning for
psychological disordes, New York, Guilford Press
 Dafinoiu, Ion A Elemente de psihoterapie integrativa, Edit. Polirom, Iasi, 2001
 Gogleaza, Dan A Psihoterapia ca relatie a schimbarii individuale, Edit. Polirom, Iasi, 2002
 Alina S. Rusu (Ed.) 2005. Studying Communication in Animals. ASCR.
 John Alcock 1998. Animal Behavior. An Evolutionary Approach. Sinnauer Associates,Inc.
 Mihai Cociu 1999. Etologie. Comportament animal. Ed. All.
 Chandler, K. C. (2005). Animal Assisted Therapy în Counseling. NY: Routledge.
 Andre, Chr., Lelord, Fr., (1999) , Cum să te iubeşti pe tine pentru a te înţelege cât mai bine
cu ceilalţi. Bucureşti: Editura Trei,.
 Băban, A. (1998), Stres și personalitate, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
 Bonchis E. (1997), "Studierea imaginii de sine in copilarie si preadolescenta",
 Branden, N., (2008 ) ,Cei şase stâlpi ai încrederii în sine, Bucureşti: Editura Amsta
Publishing,.
 Celosd F., Andre C. (2003), "Cum sa te iubesti pe tine" - Editura Trei, Bucuresti,
 Iluţ P , (2001) , Sinele şi cunoaşterea lui , Editura Polirom
 Mitrofan, N.,(2005) , Testarea psihologică. Iași: Editura Polirom, 2005.
 Modrea, M., (2006), Imagine de sine şi personalitate în adolescenţă, Focşani: Editura
Aliter .