Copiii cu dizabilitate intelectuală uşoară şi moderată în perioada şcolară

mică

Evoluţia şi dezvoltarea copilului se desfăşoară pe etape, perioade, cicluri de dezvoltare,

foarte diferite sub aspect biologic, fiziologic, psihologic şi educaţional. Realizarea acestui proces
se face trecând dintr-o etapă în alta, iar fiecare etapă în parte, prezintă un set de oportunităţi care
favorizează apariţia şi dezvoltarea în condiţii optime a unor seturi de deprinderi şi achiziţii
cognitive.Gherguţ, 2007.
Piaget stabileşte pentru dezvoltarea cognitivă a copilului şi adolescentului, următoarele
stadii şi substadii:
- stadiul senzorio-motor (al inteligenţei preverbale), între 0 şi 2 ani;
- stadiul preoperaţional, care cuprinde:
 substadiul gândirii simbolice, între 2 şi 4 ani;
 substadiul gândirii preoperatorii, între 4 şi 7/8 ani;
 substadiul operaţiilor concrete, între7/8 şi 11/12 ani;
- stadiul operaţiilor formale, care cuprinde:
 substadiul operaţiilor formale, între11/ 12 şi14 ani;
 substadiul structurilor operatorii formale, între14 şi 16/17 ani.
Din punctul de vedere al activităţilor de tip şcolar, în raport cu aceste stadii de dezvoltare
cognitivă se delimitează următoarele perioade de dezvoltare: antepreşcolară, preşcolară, şcolară
mică, şcolară mijlocie şi şcolară mare.
Perioada şcolară mică corespunde substadiului operaţiilor concrete ale gândirii. În această
perioadă operaţiile gândirii rămân dependente de conţinutul pe care îl pot prelucra şi anume
materialul concret. Noile tipuri de relaţii care se stabilesc în cadrul activităţii şcolare determină
schimbări fundamentale , astfel copiii manifestă spirit de cooperare în jocuri, atenţia devine mai
stabilă şi totodată se realizează saltul de la găndirea de tip funcţional la cea de tip categorial, care
permite înţelegerea obiectelor, fenomenelor şi evenimentelor din lumea înconjurătoare,
construirea unor idei şi judecăţi proprii.
Toate aceste caracteristici sunt diferite în cazul copiilor cu dizabilitate intelectuală uşoară
şi moderată.
Făcând o analiză pe criterii psihopedagogice, Gherguţ ( 2007) evidenţiază o serie de
caracteristici definitorii pentru copiii cu dizabilitate intelectuală uşoară, care se regăsesc într-un
grad mai accentuat şi la copiii cu dizabilitate intelectuală moderată :
 Îngustimea câmpului perceptiv, adica perceperea clară a unui număr mai mic de
elemente pe unitatea de timp, prin comparaţie cu un individ normal, ceea ce afecteaza foarte
mult orientarea în spaţiu şi capacitatea intuitivă de a stabili relaţii între obiectele din jur;
 Constanţa percepţiei de formă, mărime, greutate şi natura materialului din care
este confecţionat un obiect se realizează într-un ritm foarte lent şi cu mari dificultăţi,
comparativ cu perceperea culorilor, care se realizează relativ mai usor;
 Dificultăţi ale proceselor de analiză şi sinteză, ceea ce determina confuzii şi
imposibilitatea delimitării clare a unor detalii din câmpul perceptiv sau incapacitatea
reconstruirii întregului pornind de la elementele componente;
 În planul gândirii se observa predominanţa funcţiilor de achiziţie comparativ cu
funcţiile de elaborare, o lipsa de flexibilitate a activităţii cognitive, ceea ce justifică absenta
elementelor de creativitate şi existenţa unei gandiri reproductive, concretă si practică, inaptă
de abstractizări, generalizări si speculaţii în plan ideatic (totusi, procesul de generalizare
poate fi realizat între anumite limite, iar deosebirile dintre anumite obiecte sau fenomene
sunt mult mai rapid stabilite în comparaţie cu asemănările dintre acestea);
 Din cauza inerţiei gândirii şi a dificultăţilor de întelegere şi integrare a noilor
cunoştinţe în sistemul anterior elaborat, rezolvarea de probleme evidenţiaza apariţia unei
perseverări (a unei fixaţii pe un anumit algoritm de rezolvare) din care copilul, poate ieşi cu
mare greutate şi dupa folosirea unui suport intuitiv, concret;
 Alterarea structurarii perceptiv-motrice a spaţiului - copilul nu respecta forma,
marimea, proporţia, orientarea, manifestă imprecizie în inţelegerea sarcinilor şcolare, nu
conservă cantităţile, îi este afectata reversibilitatea gândirii;
 Prezintă unele simptome de anomalie în ceea ce priveşte fluxul ideatic, baraje ale
gîndirii sau lapsusuri, încetineala în gandire - copilul rezolvă sarcinile şcolare doar până la
un anumit nivel de complexitate ;
 Dificultăţi în realizarea activităţilor de analiză şi sinteză, comparaţie,
abstractizare, clasificare cu conţinut semantic şi simbolic;
 Limbajul se dezvoltă, în general, cu întarziere, sub toate aspectele sale (primul
cuvânt apare, în medie la vârsta de 2 ani, iar primele propoziţii abia la 3 ani); vorbirea
conţine multe cuvinte parazite, cu perseverarea anumitor expresii, dezacorduri gramaticale,
activism redus al vorbirii (se multumeşte cu relatări superficiale, fară mobilizarea şi
organizarea amintirilor); vocabularul este sarac în cuvinte-noţiuni; frecvenţa tulburărilor de
limbaj este mai mare decât la copiii normali, cu o rezistenţă specifică la acţiunea de
corectare a tulburărilor de limbaj şi cu dificultăţi importante în însuşirea limbajului scris
(dislexii, disgrafii, disortografii);
 Capacitate scazută de organizare şi coordonare a acţiunilor în conformitate cu o
comanda verbala, datorată tulburărilor funcţiei de reglare a celui de-al doilea sistem de
semnalizare în formarea legăturilor din primul sistem de semnalizare, ceea ce explică un
grad scazut de conştientizare a acţiunilor efectuate ;
 Eficienţă scăzută a memoriei, în special a memoriei voluntare, deoarece copilul
respectiv nu recurge la procedee de fixare intenţionată, nu-şi elaboreaza un plan de
organizare a materialului nici în momentul fixării, nici în momentul reproducerii, iar
rigiditatea fixării şi reproducerii informaţiilor duce la dificultăţi importante în realizarea
transferului de cunoştinţe;
 Lipsa de fidelitate a memoriei, evidentă atunci când copilul reproduce un text,
când este pus să povestească o intamplare sau când nu poate oferi indicii sigure cu privire la
obiectele văzute sau în legatură cu unele întâmplări la care a asistat, din cauza
sugestibilitaţii sale ridicate;
 Răspunsurile sunt realizate într-o manieră inegală, adesea lacunară; copilul are
nevoie de un anumit interval de timp pentru aşi mobiliza capacităţile intelectuale, ceea ce
explică realizarea în etape a unui răspuns corect, cu sprijinul unor întrebari suplimentare
însoţite de atitudinea deschisă şi încurajatoare din partea educatorului;
 Dificultăţi în însuşirea citit-scrisului şi calculului aritmetic, datorate prezenţei
unor disfuncţii instrumentale importante (lipseşte coordonarea vizual-motrică mai ales la
sarcinile de grafomotricitate)etc