Treceam odata printr-un oras ( 1860 / 1867)

Treceam odata printr-un oras plin de lume ,

Imprimandu-mi in creier
Spre a-mi sluji mai tarziu,
Felurite curiozitati, monumente, moravuri, traditii,
Cu toate astea, azi, din intreg orasul acela
Nu-mi amintesc decat o singura femeie pe care-am intalnit-o, intamplator,
Si mi-o aduc aminte fiindca ma iubea.
Zi dupa zi si noapte dupa noapte am fost impreuna-
Tot restul din mintea s-a sters de-atunci incoace-
Nu-mi aduc aminte, zic, decat de-acea femeie care de mine s-a legat cu-atata patima,
Si parca iarasi hoinarim si ne iubim, ne despartim…
Si iarasi ea nu-mi lasa mana dintr-a ei, nu vrea sa-mi deie drumul sa ma duc,
O vad aievea, strans lipita de mine, cu buzele ei triste si mute tremurand …

Walt Whitman