Din noianul clocotitorului ocean (1865-1867)

Din noianul clocotitorului ocean o picatura a venit gingas spre mine si mi-a soptit:
“ Te iubesc, in curand n-oi mai fi.Am facut cale lunga numai si numai sa te vad, sa te ating,
Fiindca nu puteam muri inainte de-a te fi vazut o data macar ,
Si ma temeam ca nu voi mai ajunge si te-oi pierde”

Acum ne-am intalnit, ne-am privit lung, putem fi impacati,

Intoarce-te-n pace la Ocean, iubirea mea,
Si eu sunt tot o particica din acest noian, iubirea mea, nu suntem despartiti atat de mult
Priveste uriasul glob terestru, deplina inlantuire a lucrurilor,
Pe noi doi trebuie sa ne desparta irezistibila chemare a marii,
Va sa ne poarte despartiti asa, o ora doar – nu va putea o vesnicie-
Nu mai e mult- o clipa, ai rabdare – de dragul tau
Sa stii ca saluta-voi aerul, oceanul si pamantul
In fiecare zi, la asfintitul soarelui, de dragul tau, iubirea mea

Walt Whitman