MAREA a indemnat la melancolie, la

visare, la meditatie , la poezie din

totdeauna .
MAREA INSASI E POEZIE
 Si poezia MARII incepe cu Publius Ovidius Naso ( Ovidiu )
, poetul exilat la Tomis
S-a nascut la data de 20 martie, 43 î.Hr., Sulmo, azi
Sulmona/Aquila la aprox. 140 km depărtare de Roma,si a
murit in anul 17 sau 18 d.Hr in orasul Tomis, azi Constanţa.
Ovidius ( Ovidiu in română ) este un poet latin care datorită
perfecțiunii formale a stilului, umorului fin și fanteziei
creatoare a devenit unul dintre clasicii literaturii latine,
alături de HORATIU si VIRGILIU .

Se ştie că ilustrul poet surghiunit s-a bucurat de stima şi preţuirea

localnicilor, de privilegii şi onoruri din partea oficialităţilor oraşului, care
desigur că i-au făcut şi funerariile cuvenite, precum şi un frumos sarcofag
Dintre numeroasele sarcofage de piatră, frumos lucrate şi admirabil decorate
găsite şi expuse azi în muzeul din Constanţa totusi nu se ştie dacă vreunul
este sau nu al lui Ovidiu. Cît despre locul unde a fost înmormîntat, se crede ca
ar putea fi pe unde este azi piaţa cu parking din faţa librăriei "Eminescu", lîngă
vechea poştă, sau, ceva la nord-est, prin părţile străzilor de azi V. Alecsandri,
Negru Vodă sau Mircea cel Bătrîn.
 Si Eminescu a scris despre mare , dar intr-un mod
aparte . El se refera de prea putine ori la " mare" in
sensul clasic de intindere vasta de apa statatoare. Cel
mai adesea ea apare in comparatii - "ochi adanci ca
marea "; sau metafore - "Si muma mea e marea".

Una din putinele referiri ca spatiu geografic apare in

"Memento mori" cand:

"Din fundul Marii Negre, din inalte-adance hale

Dintre stance arcuite, din gigantice
portale
Oastea zeilor Daciei in lungi siruri au iesit …"
Si in contemporaneitate , MAREA , a
fost sursa de inspiratie pentru poeti,
eseisti, artisti plastici , reporteri ,
muzicieni
 Marea Neagra - Tiberiu Petrovici
Din toate cate se intampla
Ca la - ntalnirea cu un nimb
Reinfloreste Marea Neagra
Cu fiecare anotimp Aceasta este Marea Neagra
E infinitul din sud - est
Venim la tine, Mare Neagra Ca niste ochi ce stau de garda
Cei care - au fost, vor fi si sunt Ca niste lacrimi de protest
Sa te rugam, nelinistito
Spre linistea de pe pamant

Traiasca vesnic Marea Neagra

Ea, patul celor temerari
Cum tremura tot ea sub pleoape
Nevestelor de marinari

Nu biet obiectiv turistic

Ci rascolire si balsam
Heraldic semn al soartei noastre
Si lacrimariul unui neam
PE MALUL MARII de Gheorghe Puzdreac.

Mergeam pe malul marii, cu ganduri

asteptate,
Si valuri reci si sumbre, acopereau priviri,
In unduiri senine si zambete uitate,
De nostalgia calda a candidei iubiri.

Treceau ca doua umbre, idei apropiate,

Si singuri in tacerea lovita des de valuri,
Am intocmit destine, in zambete-ncercate,
Cu anii vechi si noi fasii de negre saluri.

A fost atunci un mai, cu zile insorite,

Vacanta fara ingeri, si zambete in stol,
Te-am intalnit acolo, in marea cu pepite,
Lasata-n asteptare si-n gandul din atol.
Marea Neagră de Craciun Vlad

În sud-estul ţării noatre

Se-întinde lumea mării albastre,
Imensitatea apei cu misterul
Şi acolo departe,se uneşte cu cerul.
Marea albastră e atât de intinsă
Căci cu privirea ,nu poate fi cuprinsă
Şi departe, departe în zare,
Soarele iese încet şi lin din mare.
Marea Neagră, plină de frumuseţi
De corali,de plante şi de peşti
Ea a fost,este şi va rămâne
Comoara noatră , a ţării române.
OMAGIUL MARII
Ma-ntorc la tine, Mare Neagra RUGA LA MAREA NEAGRA
La malul tau vma-nchin si tac
Ca numai tu vei stii sa vindeci Tatiana Stepa
Ce nu mai are nici un leac

Te strig de dincolo de moarte

La tarmul tau sa ma primesti
Sa ma asculti si-apoi, tacuto
Sa scriem pe nisip povesti

Mare Neagra, vrem sa vii

Sa speli zarile lumesti
Da-ne suflet de copii
Daca ne mai iubesti
Te rog pe tine, Mare Neagra
Cum l-as ruga pe Dumnezeu
Sa stergi cu valurile tale
Si lacrima din gandul meu
Si, Doamne, cat esti de frumoasa
Si mie cat cat de dor mi-a fost
Se-asterne cantecul pe valuri
Sa-mi fie leac si adapost