Adio!

La Bucureşti - Mircea Cărtărescu

un ti mp am fost atât de apropiaţi amândoi

încât îmi a mi nteam episoade din copilăria ta

şi visa m visele tale

şi când tu îţi mâncai curc ubeul la la ctobarul de lângă scala

eu schi mbam feţe - feţe...

un ti mp am fost atât de fericiţi amâ ndoi

încât stăteam la facultate î n aceeaşi bancă

şi fondul de ten de pe fruntea ta mi se părea mai i mportant pe ntru ome nire

decât marile descoperiri geografice.

şi apoi treceam dizolvâ nd î n culoa re a de televizor î n c ulori a umbrelei

magazinele c u frapé- uri, f urouri şi d oftorii din pasaj

cei o sută cinci zeci ş i patru de ce nt imetri ai tăi

măturau asfaltul î n faţa noastră

şi spintecau c u la nternele î ntuneric ul bule vard ului

în dreptul teatrul ui foarte mic

şi îţi cărau î n memeo rie alte glasuri, alte încăperi...

dar s-a sfârşit, s-a sfârşit ! de-acuma cu care a ma nt

te mai împleticeşti pe sub stele, pe s ub bolovanii de diamant?

de-acum patina ti mpul ui aproape -a virat

pe patinoarul părul ui tă u patinat.

adio!

adio!

Adio !

la re vedere, dragoste, în toa mna ace asta !

de-acum amo rul nostru spa rge asfaltul pentru l uc rările de ca naliza re

ca să ne asigure o existenţă decentă .

vreau să-ţi mai spun

că aseară s-a prăbuşit de si ngurătate

roma rta copiilor.

ve zi ma i multe poe zii de: Mircea Cărtă rescu