MICROSOFT OFFICE

FIŞIERE ŞI DIRECTOARE

CE ESTE UN FIŞIER ŞI CE ESTE UN DIRECTOR

Noţiunile de calculator şi de informaţie au intrat în vocabularul curent şi aproape că nu se mai simte nevoia să
le definim. Mai ales şi pentru faptul că această maşină ce caracterizează lumea modernă, calculatorul, este implicat
continuu în noi domenii de activitate, trecând foarte repede, de la o alternativă ceva mai scumpă, la un instrument
indispensabil. Domenii care acum 10-20 de ani se descurcau fără calculator, care aproape că nu vedeau nici o legătură
între calculator şi activitatea lor, practic în prezent nu mai pot funcţiona fără tehnică de calcul. Acest lucru este datorat
atât imensei cantităţi de informaţie care ne asaltează în activitatea de zi cu zi, cât şi nevoii de a produce mai repede şi
mai bine, într-un cuvânt, mai eficient. Este oare o legătură între calculator şi informaţie? Da! Calculatorul nu este
altceva decât un dispozitiv care prelucrează informaţia, care o poate culege, o poate stoca şi o poate oferi atunci când
este necesară. Evident că în interiorul său, calculatorul are mod propiu de codificare a informaţiei, un mod mai greu de
desluşit de către un nespecialist în ale calculatoarelor, dar de care are grijă (tot calculatorul) să ne ţină departe, astfel
încât în dialogul cu calculatorul să operăm cu noţiuni familiare nouă.
Dacă dorim să ne informăm (fără calculator) despre un domeniu, despre un subiect, apelăm la o bibliotecă (mai
mare sau mai mică) şi consultăm una sau mai multe cărţi (integral sau parţial, în funcţie de situaţie). Acumulăm astfel
informaţie consultând ceea ce se află scris în cărţi. Nu întotdeauna citim cartea în întregime! Totuşi o împrumutăm pe
toată! Nu rupem doar paginile de care avem nevoie (cum se mai intâmplă), căci distrugem cartea, şi ea trebuie să poată
fi consultată în continuare şi de alţi doritori. Deci cartea nu face decât să grupeze informaţia despre un subiect, pentru a
o face mai uşor de transportat, de manevrat, de consultat.
Cum un calculator nu face altceva decât să prelucreze informaţia, este necesar să folosească şi el o modalitate
prin care să grupeze, să o poată regăsi mai uşor. Termenul care a fost adoptat în limba română pentru a grupa informaţia
ce descrie un anume subiect a fost fişier. Atenţie, deşi fişierul din calculator există pentru a regăsi uşor informaţia să nu-
l confundăm cu fişierul de la bibliotecă (care de fapt este un dulap plin cu fişe), în care găsim numele tuturor cărţilor din
bibliotecă, cu locul în care se află! Sunt noţiuni diferite, fişierul din calculator este echivalentul cărţii din bibliotecă! Ca
şi o carte, pentru a fi citit, un fişier trebuie deschis. Această operaţie nu poate fi făcută decât cu calculatorul, prin
aducerea în memoria lui internă. După consultare fişierul trebuie închis şi pus undeva, de unde să poată fi citit şi alta
dată, undeva unde să nu dispară. Acest loc, pentru calculator, este aşa numita memorie externă, memorie care depune
informaţia pe suporturi nevolatile. Pe lângă faptul că sunt nevolatile, suporturile externe de informaţie au şi avantajul de
a fi transferabile între calculatoare. În prezent suportul cel mai utilizat este discul. Acesta poate fi magnetic sau optic,
după modalitatea prin care memorează informaţia.
Ca o concluzie putem defini fişierul (informatic, folosit de calculator) ca forma sub care regăsim informaţia, pe
un suport nevolatil de informaţie. Din punt de vedere al conţinutului acesta este in general omogen, atât ca organizare
cât şi ca informaţie. Pentru identificare, asemănător cărţilor, fişierul are un nume. Spre deosebire de numele de carte,
numele de fişier se supune unor restricţii (mai mici sau mai mari, în funcţie de generaţia de calculatoare) privind
numărul de caractere, felul lor (litere mari, litere mici, cifre, semne speciale). De asemenea, numele fişierului are ceva
în plus faţă de numele de carte, are aşa numita extensie. Este o terminaţie, de cel mult trei caractere (separată de nume
prin caracterul punct), care ne codifică tipul de fişier. Codificarea ne este necesară pentru a ştii cu ce program să
deschidem (citim) fişierul. Dacă la cărţi, operaţia de deschidere înseamnă ridicarea copertei, la fişier deschiderea
înseamnă decodificarea modului în care a fost pusă informaţia, decodificare proprie fiecărui program în parte (funcţie şi
de specificul programului). Trebuie să spunem acum şi faptul că nu toate fişierele sunt destinate lecturii umane (aşa cum
sunt cărţile). Multe sunt destinate “lecturii” făcute de calculator. Este cazul programelor executabile, care sunt fişiere ce
spun calculatorului cum să rezolve ceva. Vom cunoaşte aceste fişiere prin extensia pe care o au (exemple: exe, com,
bat…).
Cu toţii ştim că într-o biblitecă există o organizare riguroasă a aşezării pe raft a cărţilor. O astfel de organizare
este necesară atunci când numărul de cărţi este mare. În situaţia în care numărul de cărţi este mic, pentru a căuta o carte
1
Îndrumar ilustrat

se pot citi secvenţial numele până se găseşte cartea dorită. Cam aceasta a fost situaţia iniţial pentru calculatoare,
suportul extern de informaţie nu putea memora foarte multe fişiere (datorită unei capacităţi relativ scăzute), căutarea pe
suport fiind uşor de făcut. Evident că organizarea era la nivelul arhivei de suporturi magnetice (ce putea fi organizată în
maniera unei biblioteci). Cu trecerea timpului capacitatea de memorare a suportului extern s-a marit foarte mult, fapt
care a facut dificilă căutarea unui fişier pe un disc (cu toată apariţia de comenzi specializate). A apărut necesitatea
organizării unor structuri (asemănătoare rafturilor din biblioteci), ce să ne ajute să găsim uşor fişierele. Pentru
“rafturile” informatice structura aleasă a fost cea arborescentă, ce oferă avantajul de a nu se plafona (nimeni nu poate
spune care este numărul maxim de ramuri într-un arbore) şi acela de a putea identifica o cale unică de la rădăcina
arborelui până la “ramura” pe care se află fişierul. În arborele informatic ramurile vor fi denumite directoare şi nu vor
face altceva decât să grupeze fişiere. Cum ramurile mai tinere cresc din cele mai în vârstă, aşa şi în arborele informatic
vom avea directoare derivate din alte directoare, ele fiind subdirectoare ale directorului din care provin. Atenţie, la
rândul lor subdirectoarele pot fi directoare pentru subdirectoarele ce derivă din ele. Deci e posibil ca să ne încurcăm în
denumirea de director şi subdirector, nu e o mare greşeală din cele spuse mai sus, oricând subdirectorul poate fi denumit
director şi invers. Cu o excepţie, rădăcina nu e niciodată subdirectorul nimănui (este punctul de plecare al structurii
arborescente).
Directorul este o modalitate de grupare de fişiere pe un disc. Această grupare este făcută de utilizator, în
funcţie de dorinţa proprie (se pot face grupări tematice, grupări după tipul de fişiere, grupări după tipuri de activităţi…).
Cum aceste directoare pot fi în număr mare pe un suport de informaţie, este necesară identificarea lor prin nume. Un
nume de director respecta toate regulile de la numele de fişier (aceasta pentru avea o regulă consecventă). Modalitatea
de organizare a directoarelor este cea arborescentă, punctul de plecare se numeşte radacina discului, este notată cu
numele discului (care este o literă urmată de semnul :) după care se pune caracterul back slash ( \ ). Exemple de
rădăcini: C:\ este rădăcina discului dur C: A:\ este rădăcina discului fexibil A:, E:\ este rădăcina discului E:. Din
rădăcină se ramifică directoare. Fiecare director poate avea subdirectoare. În rădăcină şi în directoare putem să avem,
sau să nu avem fişiere. Atenţie, directorul nu face decât să grupeze fişiere, el nu conţine informaţie. Informaţia se află
numai în fişiere! Aşa cum într-o bibliotecă nu citim rafturi, ci cărţi de pe rafturi, vom deschide spre citire fişiere şi nu
directoare! Cum o să deosebim fişierele de directoare, având în vedere că regulile de denumire sunt identice? Le vom
deosebi tocmai prin faptul că informaţia se află doar în fişiere!
Pentru a indica cu pecizie un fişier este necesar să descriem unitatea de disc pe care se află, care este calea
(lanţul de directoare) de la rădăcina discului până la directorul în care se află şi în final numele fişierului. Toate aceste
informaţii se pot înşirui într-o scriere în care caracterul backslash este separatorul.
Spre exemplu şirul de caractere: C:\director1\director2\ana.doc
Se citeşte: fişierul ana.doc, din directorul cu numele director2, derivat din directorul cu numele director1,
derivat din rădăcina discului C:. Este o descrie lungă, dar care ne precizează corect numele şi locul în care se află
fişierul. Atenţie, citirea este corectă, dacă există fişierul ana.doc în directorul director2! Şirul de caractere exemplificat
poate fi şi o cale către directorul ana.doc, dacă ana.doc este un nume de director, derivat din director2. Ca derutarea să
intervină de la inceput, în acelaşi director nu pot exista un director şi un fişier cu acelaşi nume! Deci fie ana.doc e fişier,
fie e director!
În general nu o să fie nevoie să tastăm şiruri de caractere de tipul celui de mai sus pentru indicarea de fişiere, o
să utilizăm modalităţi grafice mult mai prietenoase, în care arborele este desenat pe ecran, iar utilizatorul alege din acest
arbore fişierul cu ajutorul indicatorului mouse-ului.
Cum informaţia într-un calculator este destul de uşor de distrus, trebuie să stim că avem câteva modalităţi de
protejare. Cea mai bună protecţie este aceea în care fişierele au copii pe mai multe suporturi externe şi nu sunt la
îndemâna oricui. Dar şi aşa suportul magnetic poate pierde informaţia în timp, motiv pentru care este de ales suportul
optic. În afară de acest mod de protejare prin limitare de acces, fişierele pot fi făcute invizibile, prin utilizarea
atributului Hidden. Dacă dorin ca fişierul nostru să fie oferit spre citire dar nu şi spre modificare se utilizează atributul
Read only. Un fişier cu acest atribut nu poate fi şters!
Din pacate toate aceste atribute pot fi uşor modificate, aşa că protecţia cea mai bună o constituie ţinutul în
sertar. În măsura in care avem suficient loc! Este vorba de spaţiu pe disc şi nu e spaţiu fizic.

2
 MICROSOFT OFFICE

WINDOWS EXPLORER

Lansarea în execuţie a programului

Pentru gestionarea unităţilor de disc, a directoarelor şi a fişierelor putem

utiliza programul Windows Explorer. Acest program ne oferă o
modalitate facilă de inspectare a resurselor calculatorului nostru.
Pentru lansarea în execuţie putem alege una din posibilităşile următoare.

Se declanşează meniul Start, apoi se alege Start-Programs-Windows

NT Eplorer. Se acţionează scurt butonul din stânga de pe mouse.

Putem obţine o lansare rapidă în execuţie dând un click dublu rapid cu

mouse-ul pe icon-ul Windows Explorer de pe suprafaţa ecranului
(desktop).

Prezentarea generală a ferestrei programului

Aspectul general al programului este oferit în figura

alăturată.
Remarcăm separarea ferestrei în două dreptunghiuri,
dreptunghiul din partea stângă prezentând grafic o structură
arborescentă. Suprafaţa dreptunghiului din partea dreaptă
este cea în care ni se prezintă “conţinutul” numelui ales
(selectat) în dreptunghiul din partea stângă. Vom spune că un
nume este selectat, dacă este încadrat într-un dreptunghi a
cărui interior este colorat (de regulă) în albastru. Selectăm un
nume (neselectat), ducând cursorul mouse-ului să înţepe acel
nume şi apăsând scurt butonul din stânga (de pe mouse).
Atenţie! apăsaţi o singură dată butonul! Se poate executa
selecţia înţepând cu cursorul mouse-ului desenul din faţa
numelui (iconul), caz în care nu trebuie să fim precauţi cu
numărul de apăsări pe butonul mouse-ului.
Arborele din dreptunghiul din partea dreaptă are ca punct de plecare Desktop-ul calculatorului din care derivă obiectele
My computer ( ), Network ( ) şi Recycle Bin ( ).
Inspectând Recycle Bin putem afla (şi eventual recupera) care sunt fişierele la care am renunţat şi le-am şters.
Inspectând Network putem vedea ce calculatoare sunt interconectate cu calculatorul nostru.
Inspectând My computer putem vedea ce resurse de memorie externă ne pune la dispoziţie calculatorul pe care lucrăm
şi cum sunt organizate şi ocupate aceste resurse. Pentru a avea o imagine sugestivă în faţa numelor sunt dispuse
următoarele iconuri:
-pentru discul flexibil (3.5 floppy) - ,
-pentru discul dur - ,
-pentru director - . Acest icon reprezintă imaginea unui dosar. De fapt începând cu versiunea Windows 95, Microsoft
renunţă la denumirea de director în favarea denumirii de dosar (folder). În materialul pezentat în continuare păstrăm
denumirea de director, pe care o considerăm mai potrivită.

3
Îndrumar ilustrat

Selectarea numelor din structura arborescentă

În structura arborescentă, în faţa unui icon poate să apară, într-o căsuţă, semnul plus sau minus. Semnul plus indică
faptul că există o structură arborescentă ce pleacă din acel punct şi că este pliată. Semnul minus ne arată structura
arborescentă ce pleacă din acel punct este desfăşurată. Asupra căsuţelor plus sau minus se poate acţiona cu mouse-ul, se
duce cursorul mouse-ului să înţepe semnul şi la fiecare apăsare pe butonul din stânga transformându-se plusul în minus
şi minusul în plus. La acelaşi efect ajungem şi acţionând cu click dublu rapid pe iconul sau numele directorului.

În figura din stânga este selectat

directorul cu numele exemplu.
Selecţia nu are nici un efect asupra
desfăşurării structurii arborescente
existente (semnalată de plusul din
căsuţă). Pentru desfăşurarea structurii
(prezentată în figura din dreapta)
acţionăm mouse-ul pe plus, sau
înţepăm cu săgeata mouse-ului iconul
de după căsuţa cu plus şi apăsăm rapid
de două ori pe butonul din stânga de
pe mouse (click dublu rapid).

În figura din partea stângă se

continuă desfăşurarea structurii
arborescente a directorului exemplu.
În figura din partea dreaptă este
selectat un alt director (director1),
moment în care se schimbă
conţinutul dreptunghiului din partea
dreaptă (directoarele cu numele 1 şi
2). Atunci când un director este
selectat, iconul său îşi schimbă
aspectul, dosarul simulând
deschiderea (a nu se confunda cu
deschiderea unui fişier).

Modalităţi de afişare în dreptunghiul din partea dreaptă

Datorită faptului că în dreptunghiul din partea dreaptă a

ferestrei ne este prezentat conţinutul directorului selectat
în dreptunghiul din partea stângă, nu vom putea selecta
mai mult de un director.
În figura alăturată este selectat directorul Winnt, director
ce conţine pe lângă subdirectoare (le recunoaştem după
iconul specific) şi alte obiecte. Acestea sunt fişiere şi în
funcţie de tipul conţinutului lor sunt descrise de iconuri
specifice. Reţinem că pentru directoare avem un icon unic
( ), în timp ce fişierele au diferite alte tipuri de iconuri.
Dreptunghiul din partea dreaptă ne poate oferi lista
fişierelor şi directoarelor sub mai multe forme. În
exemplul alăturat avem varianta List.

4
 MICROSOFT OFFICE

Pentru a schimba modul modul de prezentare din dreptunghiul

din partea dreaptă, se declanşează meniul View şi se alege una
din comenzile Large Icons, Small Icons, List, Details.
Variantele List şi Details prezintă numele directoarelor şi
fişierelor sub forma unei liste, unele sub altele, începând cu
directoarele şi continuând cu fişierele. Suplimentar faţă de
List, Details ne oferă pe trei coloane date privind dimensiunea
fişierelor (la directoare această coloană este liberă), tipul de
fişier sau denumirea File Folder pentru directoare şi data la
care au fost făcute modificări.
Variantele LargeIcons şi Small Icons prezintă iconurile şi
denumirile, iniţial sub formă tabelară, care însă poate fi
modificată cu mouse-ul (prin apăsare prelungă pe butonul din
stânga şi mutare, sau automat cu ajutorul comenzii Arrange
Icons din meniul View.

Afişare în varianta Details Afişare în varianta List

Afişare în varianta Small Icons

Afişare în varianta Large Icons

Modalităţi de selecţie în dreptunghiul din partea dreaptă

O primă metodă de selecţie este cea utilizată în partea stângă. Se înţeapă numele (sau iconul) şi se apasă scurt, o singură
dată pe butonul din stânga de pe mouse. Cu această metodă însă nu vom putea selecta decât un singur nume. Atenţie,
apăsaţi o singură dată! Click-ul repetat, pe un nume, duce la intrarea în modalitatea de schimbare a acelui nume ca şi în
partea stângă, click-ul dublu rapid, pe iconul unui director duce explicitarea conţinutului acelui director. Pentru fişiere
click-ul dublu rapid duce la lansarea în execuţie a fişierului.
Selectarea mai multor nume se poate face în bloc (tot ce se află intre un nume ce desemnează începutul blocului şi un
nume ce desemnează sfârşitul blocului), cumulativ (la ceea ce era selectat se adaugă selecţia curentă) şi în grup (toate
numele ce pot fi încadrate într-un dreptunghi desenat cu mouse-ul).

5
Îndrumar ilustrat

După aparţia pe ecran a ferestrei

Save As, fixăm locul în care
dorim să facem memorarea
fişierului. Pentru aceasta
acţionăm butonul de la rubrica
Save in şi din arborele apărut
alegem cu mouse-ul directorul
dorit. Se v-a alege un disc pe care
să aveţi drepturi de scriere.
Atenţie, în laboratorul de
informatică medicală trebuie să
alegeţi directoare doar de pe
discul Temporary (D:)
După ce am ales locul, indicăm şi
numele sub care dorim să
memorăm fişierul. Pentru aceasta
ducem cursorul mouse-ului în
rubrica File name, acţionăm
butonul din stânga de pe mouse,
ştergem cu tasta backspace şi
delete numele aflat în rubrică şi
tastăm noul nume.
În final apăsăm cu mouse-ul
butonul Save.

6
 MICROSOFT OFFICE

Selecţia în bloc.
Varianta I. Se sectează cu un click primul nume, se apasă
prelung cu mâna stângă tasta Shift şi fără a se ridica degetul de
pe Shift se selecteză cu un click ultimul nume din bloc. Selecţia
se încheie la ridicarea mâinii de pe Shift. Atenţie, o selecţie
nouă, in care mâna este ridicată de pe tastatură duce la pierderea
blocului!
Varianta II. Se sectează cu un click primul nume, se apasă
prelung cu mâna stângă tasta Shift şi fără a se ridica degetul de
pe Shift se apasă tastele săgeţi cu mâna dreaptă. Selecţia se
încheie la ridicarea mâinilor de pe tastatură.
Blocul apare cu numele scrise pe fond colorat, în general
albastru.

Selecţia cumulativă.
Se apasă prelung cu mâna stângă tasta Ctrl (control) şi fără a se
ridica degetul de pe Ctrl se selecteză pe rând cu un click numele
dorite. Fiecare selecţie nouă se adaugă celor precedente (putem
avea chiar şi un bloc selectat anterior). Procesul se încheie la
ridicarea mâinii de pe tastatură. Atenţie, o selecţie nouă, în care
mâna este ridicată de pe tastatură duce la pierderea selecţiilor
anterioare.
Numele selectate apar scrise pe fond colorat, în general albastru.

Selecţia în grup
Încadrăm imaginar într-un dreptunghi grupul de nume ce dorim
să fie selectate. Ducem cursorul mouse-ului în colţul din dreapta
sus, al dreptunghiului imaginar, fără a înţepa un nume sau un
icon. Apăsăm prelung butonul din stânga de pe mouse şi fără a
elibera butonul ducem cursorul mouse-ului până la colţul stânga
jos al dreptunghiului imaginar. Controlom selecţia urmărind
colorarea (în general albastru) fundalurilor numelor. În
momentul în care grupul a fost selectat ridicăm degetul de pe
mouse.

Un mod rapid de selectare este acela prin care marcăm toate numele aflate în dreptunghiul din partea dreaptă. Se
selectează la întâmplare un nume din partea dreaptă. Se declanşează meniul Edit şi se alege comanda Select All
(operaţii echivalente apăsării combinaţiei de taste Ctrl+A). Efectul este colorarea tuturor numelor din dreptunghiul din
partea dreaptă.

Copierea, mutarea sau ştergerea fişierelor, directoarelor, cu numele selectate

Aceste trei operaţii sunt specifice majorităţii programelor, primele două respectând acelaşi şablon:
-se selectează (marchează) numele asupra cărora dorim să efectuăm operaţia,
-se alege operaţia (copy sau cut),
-se indică destinaţia (locul în care facem copierea sau mutarea),
-se alege comanda Paste.
Pentru ştergere este suficient ca după selectare să apăsăm tasta Del (delete) sau să alegem comanda Delete. De cele mai
multe ori efectul acestor operaţii poate fi anulat prin lansarea comenzii Undo.
Toate aceste comenzi se află în meniul Edit sau pot fi lansate în execuţie cu combinaţii de taste (fără apelarea la un
meniu). Combinaţiile de taste sunt:
-Ctrl+C pentru Copy,
-Ctrl+X pentru Cut
-Ctrl+V pentru Paste.

7
Îndrumar ilustrat

Copierea fişierelor şi directoarelor(Copy)

Varianta I

Pasul 1. Selectarea numelor Pasul 2. Lansarea comenzii Copy

Pasul 3. Selectarea (indicarea) destinaţiei Pasul 4. Lansarea comenzii Paste

În situaţia în care destinaţia indicată conţine

fişiere sau directoare cu aceleaşi nume cu cele
dorite a fi copiate, programul ne avertizează şi
ne întreabă dacă să efectueze înlocuirea. În
funcţie de situaţie se răspunde cu Cancel (caz
în care se renunţă la întreaga copiere), cu No
(caz în care nu se copiază obiectul curent şi se
trece la următorul nume), cu Yes (caz în care se
efectuează înlocuirea şi se trece la următorul
nume) şi cu Yes to All (caz în care se
efectuează înlocuirea atât la obiectul curent cât
şi la toate celelate nume implicate în copiere).

Verificarea efectuării copierii. Se inspectează

conţinutul locului în care s-a efectuat copierea.
Pasul 1.

8
 MICROSOFT OFFICE

Varianta II

După efectuarea selecţiei se duce duce cursorul

mouse-ului pe sufrafaţa selectată. Se apasă prelung cu
mâna stângă tasta Ctrl şi fără a ridica degetul de pe
tastă se apasă prelung şi butonul din stânga de pe
mouse. Se deplasează mouse-ul pană ce duce îi
ducem cursorul peste numele locului ce dorim să fie
destinaţie (sesizăm momentul prin colorare). În acel
moment eliberăm mai întâi butonul mouse-ului şi
apoi tasta Ctrl.
Ca şi în cazul precedent pe ecran pot să apară mesaje
de avertizare privind înlocuirea unor nume existente.
Tratarea lor se face în conformitate cu cele expuse
anterior.
Această modalitate de copiere deşi este mai rapidă, se
recomandă a fi folosită doar atunci când dispunem de
un mouse de calitate şi de o siguranţă deosebită în
utilizarea lui.
După efectuarea copierii verificăm atent realizarea
corectă, inspectând destinaţia.
Operaţia se poate realiza şi fără apăsarea tastei Ctrl,
caz în care dacă destinaţia se află pe acelaşi disc
realizăm mutarea numelor. Recomandăm totuşi
pentru o mai mare siguranţă utilizarea tastei Ctrl.

Observaţii.
În cazul operaţiei de copiere, destinaţia este întotdeauna un disc sau un director! În situaţia în care alegem pentru
destinaţie un nume de fişier, copierea se va realiza în locul (directorul) în care se află fişierul menţionat ca destinaţie.
Dacă dorim să dublăm un fişier, indicăm ca destinaţie chiar directorul în care se află fişierul şi după copiere directorul
se îmbogăţeşte cu un fişier cu numele Copy of … Putem repeta operaţia pentru a obţine mai multe copii.

Mutarea de fişiere şi directoare (Cut)

Varianta I

Urmează paşii de la copiere cu excepţia alegerii comenzii Cut în loc de Copy. Efectul este dispariţia numelor din locul
în care au fost selectate şi apariţia lor în locul indicat drept destinaţie.

Varianta II
Se realizează în aceeaşi manieră, diferenţa constând doar în apăsarea tastei Shift în loc de Ctrl.

Ştergerea de fişiere şi directoare

Înainte de a vedea algoritmul distructiv al ştergerii trebuie să notăm faptul că, în urma unei operaţii de ştergere, fişierele
sau directoarele nu sunt pierdute definitiv. Putem readuce fişierele sau directoarele cu comanda Undo Delete, din
meniul Edit. Operaţia este posibilă dacă este efectuată imediat după ştergere. Mai târziu, după ce au fost date alte
comenzi, Undo anulează comada imediat anterioară.
Recuperarea ulterioară este totuşi posibilă. Aceasta deoarece ştergerea nu distruge fişierul sau directorul, ci mută în
Recycle Bin ( ). Cine este Recycle Bin? Este locul în care colectăm lucrurile nefolosibile, înainte de a le distruge.
Dacă vrem să găsim efectiv locul unde se află, îl putem căuta în structura arborescentă din partea stângă. Putem accesa
foarte uşor acest loc, prin click dublu cu mouse-ul pe iconul sub care scrie Recycle Bin de pe Desktop. În fereastra ce

9
Îndrumar ilustrat

apare găsim numele tuturor fişierelor şi directoarelor şterse. Utilizând selectarea şi comenzile din meniul File le putem
recupera sau distruge definitiv.

10
 MICROSOFT OFFICE

În imaginile următoare sunt exemplificate acţiunile ce trebuiesc urmate pentru a şterge fişiere sau directoare.

Pas 2. Acţionăm tasta Del (Delete) sau

Pas 1. Selectăm numele
comanda Delete, din meniul Edit

Pas 3. Confirmăm operaţia Verificarea operaţiei

Observaţii
Atunci când suprafaţa monitorului ne face vizibile atat numele dorite a fi şterse, cât şi iconul Recycle Bin, cei
ce sunt dornici să utilizeze exclusiv mouse-ul, pot proceda înţeparea numelui cu cursorul mouse-ului, apăsarea prelungă
pe butomul din stânga.şi deplasarea până la Recycle Bin. La eliberarea butonului mouse-ului are loc mutarea dorită
(este de fapt o operaţie de mutare cu o destinaţie precisă).
Dacă nu dorim transferarea fişierelor la Recycle Bin, ci distrugerea lor, se acţionează pentru ştergere
combinaţia de taste Shift+Delete. În acest caz însă nu putem să mai recuperăm nimic!

Schimbarea unui nume de fişier sau director

De multe ori nu dorim să pierdem informaţia ci dorim doar să schimbăm numele fişierului sau directorului respectiv.
Algoritmul ce face posibil acest lucru este:
1.Se selectează numele,
2.Se lansează comanda Rename din meniul File,
3.Se şterge vechiul nume (prin apăsarea tastei Backspace),
4.Se tastează noul nume şi se încheie apăsând tasta Enter.

Observaţii
Pasul 2 poate fi realizat prin acţionarea cu mouse-ul pe numele respectiv, o singură dată şi aşteptarea fără nici o altă
acţiune, până ce se trece la pasul 3.
Cu Rename nu putem schimba simultan mai multe nume.
11
Îndrumar ilustrat

Generarea de directoare noi

Etapele generării unui nou director sunt:
1.Selectăm în arborele din partea stângă locul din care dorim să generăm noul director,
2.Din meniul Edit alegem New şi lansăm în execuţie Folder,
3.Numele provizoriu New Folder, al directorului apărut în partea dreaptă este şters (prin apăsarea tastei Backspace)
4.Tastăm numele dorit şi finalizăm apăsând tasta Enter.

Exemplu de generare din directorul TEMP a directorului cu numele Exemplu de director nou.

Pas 1. Precizarea locului din care dorim să generăm Pas 2. Lansarea comenzii de generare a
noul director noului director

Pas 3. Ştergerea numelui provizoriu New Folder Pas 4. Tastarea noului nume

Căutarea automată a unui nume

O operaţie foarte importantă este aceea de depistare a existenţei unui fişier sau director pe un disc. Operaţia poate fi
făcută manual, dar în situaţia (des întâlnită) în care numărul de nume este mare este dificil de găsit fişierul dorit.

Pentru a putea efectua căutări eficiente programul ne

pune la dispoziţie în meniul Tools comanda Find – Files
or Folders.

Efectul este apariţia pe ecran a ferestrei Find: All Files (cu opţiunea Name&Location), în care trebuie să indicăm
numele fişierului precum şi locul în care dorim să fie efectuată căutarea.

Named, rubrică în care se indică numele căutat Buton prin care se

declanşează căutarea
Look in, rubrică în care se indică locul în care
se începe căutarea
Buton prin care se
Rubrică ce determină, dacă e bifată, căutarea în anulează căutarea
toare subdirectoarele ce derivă din locul indicat anterioară
la Look in,

12
 MICROSOFT OFFICE

Completarea rubricii Named se poate face cu numele dorit a fi căutat. Sunt situaţii în care acest nume nu este cunoscut
cu precizie, ci doar aproximativ, motiv pentru care rezultatul căutării conţine toate numele ce încep cu şirul de caractere
indicat. Spre exemplu, dacă indicăm numele ABCD vor fi căutate toate numele ce încep cu ABCD şi continuă cu orice
şir de caractere (ABCD1, ABCD2, ABCDEFGH, ...). Windows-ul pune la dispoziţia noastră şi două caractere speciale
(* şi ?) cu care putem desemna orice caracter. Steluţa (*) înlocuieşte orice şir de caractere, iar semnul de întrebare (?)
înlocuieşte cu orice un singur semn. Spre exemplu:

ABCD.* înseamnă numele de fişiere sau directoare ABCD dar care au orice extensie
*.doc înseamnă toate fişierele ce au extensia doc
QW.? înseamnă toate fişierele cu numele QW şi cu o extensie de cel mult două caractere

Pentru a indica locul din care să înceapă căutarea putem acţiona cu

mouse-ul butonul de la rubrica Look in:, şi apoi alege din listă.

Dacă lista nu este suficient de detaliată se acţionează butonul Browse...

Rubrica Look in: poate fi completată şi prin tastare directă.

După declanşarea căutării, în lista de la baza ferestrei apar rezultatele,

fiecare nume fiind însoţit de:

adresa locului în care a fost găsit,

dimensiunea dacă numele este de fişier,
tipul
data şi ora ultimei modificări.

Asupra numelor din listă se pot efectua selecţii precum şi operaţii de

copiere, mutare, ştergere (operaţii ce sunt găsite în meniul File al
ferestrei).
Atenţie, pentru a indica destinaţia, se utilizează arborele din partea
stângă a ferestrei Windows Explorer, care are meniul său Edit.

Deoarece Find este o comandă importantă, sistemul de operare Windows o oferă şi direct, fără lansarea în execuţie a
programului Windows Explorer. Este suficient să declanşăm meniul Start şi să găsim acestă comandă.

Trebuie să semnalăm aici şi faptul că există versiuni ale programului Windows Explorer ce nu includ comanda Find. În
aceste situaţii suntem obligaţi să o lansăm din meniul Start, unde este posibil să o găsim sub alt nume (de pildă Search).
Chiar dacă are o prezentare total diferită a ferestrei, comanda Search oferă în esenţă aceleaşi facilităţi, mecanismul de
lucru fiind similar şi deci uşor de descifrat.

13
Îndrumar ilustrat

Aflarea mărimii unui fişier

Având în vedere spaţiul limitat al suportului extern de informaţie este important să cunoştem dimensiunea fişierului. În
acest fel preîntâmpinăm situaţia neplăcută în care la copiere suntem anunţaţi că discul este plin şi că nu mai avem unde
efectua copierea.
Problema poate fi pusă şi invers, mai este loc pe disc, cât spaţiu mai avem disponibil. La ambele întrebări. Procedura
prin care răspundem este similară: se duce cursorul mouse-ului pe numele discului sau pe numele fişierului şi se apasă
butonul din dreapta de pe mouse. Din meniul flotant ce apare se alege Properties. În fereastra nou apărută se găsesc
informaţiile dorite.

Aflarea gradului de
încărcare pentru un disc
Lansarea comenzii Properties
Spaţiul utilizat

Spaţiu disponibil

Capacitatea totală a discului

Aflarea mărimii unui fişier

Numele fişierului
Lansarea comenzii Properties
Directorul în care se află fişierul
Dimensiunea
Numele MS-DOS pentru fişier

Atributele fişierului

Atributele pot fi schimbate prin bifarea sau

debifarea căsuţelor corespunzătoare.

Dintre atributele remarcăm Read only (fişierul nu mai poate fi modificat sau şters) şi Hidden (fişierul este invizibil
pentru un utlizator obişnuit.

Părăsirea programului

Părăsirea programului se poate face prin:

închiderea ferestrei Exploring,
lansarea comenzii Close din meniul File.

14