Călătoriile lui Gulliver engleză Gulliver's Travels este un roman în patru părți,

capodoperă a scriitorului anglo-irlandez Jonathan Swift, scris sub pseudonimul de Dr.

Lemuel Gulliver, în care fantezia autorului se împletește cu o aspră satiră socială. Editorul
cărții a publicat prima ediție în 1726 cu numeroase modificări aduse textului original,
temându-se că anumiți cititori ar fi fost ofensați de unele pasaje ale povestirii. O versiune
integrală apare în anul 1735. Opera este pe nedrept considerată de unii, chiar și în zilele
noastre, drept "literatură pentru copii", în realitate este vorba de una din cele mai
semnificative creații ale literaturii engleze din perioada de început a iluminismului
european.

Descrierea operei

În "Călătoriile lui Gulliver" (roman început în anul 1721 și terminat în 1726), cu titlul
complet "Călătorii în mai multe țări îndepărtate ale lumii" ("Travels into Several Remote
Nations of the World") sunt descrise aventurile naivului Dr. Lemuel Gulliver (în engleză:
gullible = credul), medic și căpitan de corabie, scrise la persoana întâia, în diverse țări
imaginare.

Partea I - Călătorie în Lilliput (A Voyage to Lilliput)

Cartea se deschide cu un scurt preambul, în care Gulliver se prezintă, cum era obiceiul în
scrierile epocii, și face o expunere a vieții sale și ale călătoriilor făcute până atunci. În
prima călătorie, Gulliver este aruncat de valuri în stare de inconștiență, ca singur
supraviețuitor al unui naufragiu, pe țărmul unei insule. Când își revine, constată că este
prizonier al unei rase de oameni înalți de cca. 15 cm, locuitori ai unor insule vecine
Lilliput și Blefuscu (alegorie la Anglia și Franța), divizați până la lupte fratricide din
cauza unei îndelungate controverse de nerezolvat asupra modului cel mai nimerit de a
sparge ouăle: să se înceapă de la partea mai largă sau de la cea mai ascuțită (aluzie la
disputele religioase dintre anglicani și catolici).

După ce-și exprimă intențiile pașnice și jură credință împăratului liliputanilor, Gulliver
este primit la Curte (descrisă după modelul celei a regelui George I al Angliei) și are
ocazia să observe obiceiurile și moravurile locale. Dacă la început eroului i se par toate
neobișnuite, cititorul constată foarte curând că Lilliput este de fapt o Anglie în miniatură,
iar rânduielile liliputane sunt cele engleze, prezentate însă până la limita extremă a
absurdității. Autorul ridiculizează rivalitatea dintre purtătorii de pantofi cu "tocuri înalte"
și cei cu "tocuri joase" (aluzie la partidele Whig și Tory), intrigile de la curte, corupția și
capriciile împăratului, mai înalt doar cu o unghie decât supușii săi, care își spune cu
mândrie "stăpânul universului", al cărui cap atinge cerul. Deși îi ajută pe liliputani să-i
învingă pe locuitorii din Blefuscu, blocându-le flota în port cu o singură mână, Gulliver
nu este de acord ca poporul vecin să fie adus în stare de sclavie. După o serie de peripeții,
găsirea unei șalupe de dimensiuni normale îi dă posibilitatea să se întoarcă acasă.

Partea II - Călătorie în Brobdingnag (A Voyage to Brobdingnag)

În țara uriașilor din Brobdingnag, Gulliver face cunoștință cu un alt mod de viață.
Locuitorii nu numai că sunt mai mari de statură (cca. 22 m) decât liliputanii, dar îi întrec
pe aceștia și prin puterea rațiunii. Monarhia de aici este o formă de guvernământ ideală,
luminată. Regele acestei țări este înțelept și drept. Legile asigură libertatea și bunăstarea
cetățenilor. Pe rege îl indignează la culme ideea de a introduce în țară praful de pușcă,
puștile și tunurile. Descrierea războaielor din Europa îl îngrozește pe bunul rege din
Brobdingnag.

În timpul unei călătorii pe mare, barca lui Gulliver este luată în ghiare de un vultur gigant
și apoi abandonată, fiind salvat de o corabie în trecere, și astfel se întoarce pentru a doua
oară în Anglia.

Partea III - Călătorie în Laputa... (A Voyage to Laputa, Balnibarbi, Glubdubdribb,

Luggnagg and Japu)

Locuitorii din Laputa - aroganți și închipuiți savanți - nu trăiesc pe pământ, ci deasupra

lui, pe o insulă zburătoare. Alegoria este transparentă: autorul descrie știința ruptă de
realitate. "Învățații" din academia Lagado se ocupă cu fel de fel de lucruri inutile și
absurde: un proiect privitor la extragerea razelor de soare din castraveți, o metodă de
construire a caselor începând cu acoperișul și terminând cu temelia etc.

Partea IV - Călătorie în țara cailor (A Voyage to the Houyhnhnms)

În această ultimă călătorie, Gulliver ajunge pe o insulă ai cărei locuitori se împart în două
categorii: o parte a populației este alcătuită din houyhnhnms, cai înzestrați cu rațiune și
având capacitatea vorbirii, cealaltă parte din ființe yahoo, asemenea oamenilor, însă
primitivi și brutali, care - spre surprinderea cailor - mai au și defectul de a merge pe două
gambe. Yahoo-ii sunt lacomi, răutăcioși, invidioși, dominați de cele mai josnice instincte
de acaparare, se ceartă și se bat între ei pentru a strânge cât mai multe pietre strălucitore
inutile, socotite prețioase. Caii, virtuoși și înțelepți, trăiesc într-o comună patriarhală.
Legile lor nescrise se bazează pe recunoașterea drepturilor egale pentru toți, ei nu pot
înțelege ce este minciuna. Swift se pomenește în fața unei contradicții de nerezolvat.
Sistemul patriarhal ar fi ideal, dar în el oamenii au devenit yahoo. De aici decurge
pesimismul lui Swift, întunecata lui mizantropie.

Extrem de semnificativ este finalul cărții. Gulliver se întoarce în Anglia, dar nimeni nu-i
crede povestirile sale, îi fac proces pentru a-l declara nebun iresponsabil. Este salvat de
un miel adus din Lilliput, care modifică decizia judecătorilor.