ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR

INTRODUCERE
Primul ajutor in caz de accidentare trebuie sa fie acordat la locul unde sa produs accidental ,de catre orice persoana care este
pregatita pentru aceasta (salvator ).
Asistenta medicala de urgenta ocupa un loc special in ingrijirea medicala ,trebuind sa resolve ,promt si competent ,cazurile care
pun in pericol imediat viata bolnavului : accidente de munca ,de circulatie sau casnice,hemoragii afectiuni acute cu dezechilibru
respirator sau circulator etc.
Pentru rezolvarea acestor cazuri ,asistenta medicala de urgenta se acorda in trei etape diferite :
- la locul accidentuluisau inbolnavirii ;
- in timpul transportului ;
- in unitatile sanitare .
Pentru personalul medico –sanitar , acordarea primului ajutor la locul producerii unui accident sau unei imbolnaviri acute
constituie o obligatie profesionala .
Toate unitatiile sanitare sunt obligate sa acorde in permanenta asistenta medicala de urgenta . In cazul in care urgenta depaseste
competenta si posibilitatile locale ale unitatii sanitare , bolnavul (accidentatul)va fi transportat la alta unitate de specialitate
,competenta in rezolvarea urgentei respective .
In conformitate cu legislatia actuala de SSM”obligatia de a asigura securitatea si sanatatea angajatilor ,in toate aspectele
referitoare la munca ,revine conducatorului unitatii.Obligatia salariatilor in domeniul securitatii si sanatatii in muncanu vor
afecta principiul responsabilitatii conducatorului unitatii. In contextul responsabilitatii sale ,conducatorul unitatii va lua masurile
tehnice si organizatorice necesare pentru asigurarea securitatii si sanatatii angajatilor”,implicit pentru organizarea si dotarea
punctelor de prim ajutor in cadrul unitatii.De asemenea ,in unitatile cu riscuri profesionale ,sunt organizate servicii medicale de
intreprindere ,in al caror obiectiv intra si “acordarea ajutorului medical in caz de accidente sau inbolnaviri acute in timpul
activitatii”
In scopul asigurarii primului ajutor la locul de munca ,serviciile medicale si de protectie a muncii trebuie :
- sa cunoasca competentele umane si toate mijloacele tehnice disponibile pentru a actiona eficace in cazul producerii
unui accident de munca si pentru a limita consecintele sale;
- sa informeze si sa sensibilizeze salariatii in ceea ce priveste notiunile de risc si de pericol (de aici, importanta
actiunilor de recunoastere si de prevenire a riscurilor/pericolelor profesionale);
- sa formeze salvatori care sa intervina rapid si eficace in actiunile de urgenta la locul de munca, pana la sosirea
echipelor de specialitate.
Aceste dispozitii se refera atat la unitatile medicale de stat ,cat si cele particulare.
In acest context, lucrarea de fata reprezinta un material ajutator,un ghid pe baza caruia sa poata fi asigurate instruirea generala a
salariatilor –salvatori si formarea unor deprinderi practice corecte de acordare aprimului ajutor la locul accidentului .
Desigur ca in promovarea securitatii si sanatatii in munca primeaza actiunile de prevenire, de asigurare a celor mai bune conditi
in desfasurarea procesului de munca, dar pentru a limita efectele unui accident ,este necesar sa se aiba si acest tip de instruire .
La problemele cuprinse in aceasta lucrare ,trebuie sa se adauge informarea lucratorilor privind riscurile de accidentare
imbolnavire profesionala specifice unitatii respective, ajungand pana la detalierea pe loc de munca si la simularea unor cazuri
specifice de accidentare.
In prima parte ,lucrarea puncteaza principiile generale de organizare a actiunilor de prim – ajutor la locul accidentului, dupa care
,in partea a doua sunt prezentate tehnicile de prim-ajutor care trbuie acordat direct la locul accidentului, de obiceide catre
colegul (colegii)de munca, format (formati)ca salvator (salvatori).Partea a treia se refera la transportul accidentatilor.
In general, modul de prezentare s-a axat pe expunerea catorva notiuni care definesc respective stare de accident ,a semnelor
principale de diagnosticare (recunoastere).trcandu-se apoi la descrierea manevrelor (fazelor )de prim ajutor ,prezentate intr-o
succesiune logica .
In elaborarea lucrarii au fost folosite numeroase materiale documentaresi au fost reproduce ilustratii considerate
semnificative.Ca in cazul oricarei lucrari de acest gen,capitolele pot parea inegale.De asemenea ,pe parcurs,unele notiuni se
repeat sau se fac trimiteri intre capitole, din dorinta de a asigura o insusire cat mai corecta si usoara a materialului .
Doar instruirea teoretica nu poate asigura o formare corespunzatoare a lucratorilor – salvatori pentru accidentele produse la
locul de munca .Sunt necesare aplicatii practice si antrnamente repetate.
Fiecare salvator trebuie sa insiste ca si colegi sai sa se pregateasca pentru afi salvatori,deoarece oricine poate fi victima unui
accident si viata sa poate depinde de interventia promta si competenta a colegilor sai de munca ,a celor din jur.
Pentru orice salvator ,devine un imperative recomandarea de a citi, a reciti si a exersa modul corect de acordare a primului
ajutor,pentru a sti ce trbuie si ce nu trebiue facut.

PRINCIPII GENERALE DE ORGANIZARE A ACTIUNILOR DE PRIM AJUTOR LA LOCUL

ACCIDENTULUI
1.1 Salvatorul – orice cetatean ?

In functie de pregatirea lor ,salvatorii pot fi incadrati in trei categori :

- medici de orice specialitate : ei vor interveni cu prioritate la locul unui accident;
- cadrele medii sanitare si studentii medicinisti din ultimii ani de facultate;
- toti cetatenii care au fost instruiti pentru a acorda primul ajutor :lucratori din compartimentele de SSM, din Crucea
Rosie ,din detasamentele de interventie in caz de dezastre,alti lucratori etc
Cu exceptia cazurilor de mare urgenta si/ sau petrecute in locuri izolate ,primul ajutor in caz de accident sau inbolnavire acuta ar
trebui sa fie acordat de catre salvatorii din prima si a doua categorie. 1.
In lucrarea de fata ,termenul de “salvator” este atribuit salvatorilor din ultima categorie ,cu adresa speciala pentru interventile
urgente la locul accidentului ,respective,la locul de munca.
In plus , salvatorul trebuie sa cunoasca riscurile specifice locurilor de munca din atelier ,sectie, unitate, avand deci un rol
preventiv.El este in legatura cu personalul de conducere si cu personalul implicat in SSM.
Cat mai multi salariati,cat mai multe personae,cat mai multi cetateni trebuie sa fie instruiti si formati in calitate de salvatori !
Formarea salvatorilor trebuie sa fie predominant practica,explicatiile fiind date in timpul predarii si invatarii manevrelor.Este
necesar ca aceasta pregatire sa fie completata cu antranamente periodice, pentru ca salvatorii sa poata efectua metodele manuale
de reanimare si operatiile de salvare,oricand si oriunde.
Atunci cand exista aparate de reanimare,acestea trebuie manipulate numai de catre persoanele care sunt obisnuite cu utilizarea
lor.
In toate cazurile,obligatia suprema care revine salvatorului este aceea dea preveni agravarea starii victimei,deoarece acordarea
unor ingrijiri necorespunzatoare poate complica sau chiar compromite interventiile ulterioare de specialitate (ale medicului).
Cel care acorda primul ajutor (salvatorul) nu inlocuieste medicul dar, prin masurile pe care le aplica, el trebuie sa reuseasca sa
evite:
- inrautatirea starii accidentatului ;
- aparitia altor complicatii;
- producerea mortii victimei.
Salvatorul de la locul de munca este important si de neinlocuit ,deoarece:
-el se gaseste la locul si in momentul producerii accidentului;
-el este colegul de munca al victimei.
Competenta salvatorului este limitata , dar absolut necesara si de mai multe ori suficienta.Actiunea sa se termina atunci cand
victima esta preluata de salvatorii – profesionisti (medici),in unitatile medicale specializate.
ATENTIE ! Cand nu sunteti pregatit pentru acordarea masurilor de prim – ajutor si va gasiti in preajma unui accidentat, nu
incercati sa interveniti cu orice prêt:aceasta constituie o grava eroare !
- La ordinal salvatorului sosit, anuntati accidental si cereti ajutor de specialitate !
- Chemati pe cel mai apropiat salvator !
- Anuntati cat mai repede posibil orice accident, oricat de benign (usor) ar parea,la cel mai apropiat post de prim- ajutor
si chemati salvatorul (salvatorii) respective (respectivi) !
- Organizati protectia victimei si preveniti extinderea starii de accident !
- Nu atingeti victima (victimele) !

1.2 Organizarea primului ajutor

La organizarea si acordarea primului ajutor participa :

-din interiorul unitatii:
-martorul accidentului sau prima persoana anuntata ;
- salvatorul (salvatorii)
-medicul de intreprindere ;
-asistente medicale,infirmiere ;
-serviciul de SSM ;
-pompireii unitatii ;
- conducerea unitatii ;
-comitetul de securitate si sanatate in munca ;
-detasamentul de interventie in caz de dezastre ;
- din afara unitatii:
-pompieri ;
-servicii de ambulante – de stat ;
- particulare ;
- medici – de stat ;
-cabinete particulare ;
-spitale ,centre medicale specializate (pentru arsi, microchirurgie,intoxicatii etc.) ;
-politie , jandarmerie ;
-securitate civila ;
Mijloace disponibile :
-oprire de urgenta ,intrerupere current electric, sectionare, indepartare etc.
-telefon ;
-apel verbal ;
-radio, semnal de alarma ;
- dispensar ,cabinet medical ;
- ambulanta , elicopter , avion ;
- vehiculele unitatii ;
- materiale speciale :trusa de prim ajutor ,targa,fise de interventie (afise…) ;
-mijloace de indentificare a salvatorilor ;
-spitale, clinici. cabinete medicale .

1.3. Conduita salvatorului in cazul producerii unui accident

In cazul producerii unui accident , interventia imediata a salvatorului are in vedere :

- analiza situatiei ;
 - protejarea victimei (victimelor ) ;
- examinarea victimei (victimelor ) ; 2.
- anuntarea accidentului ;
- acordarea primului ajutor ;
- supravegherea victimei (victimelor )si asteptarea sosirii echipei de specialitate .
ATENTIE !
- Prima obligatie a fiecarui salvator este aceea de a asigura securitatea victimei (evitarea unei explozii, electrocutare
,strivire etc. ),de a elimina orice cauza imediata care ar putea actiona in defavoarea ei.
- Victima va fi deplasata de la locul accidentului numai daca pericolul de accidentare continua sa existe si ii agraveaza
starea .
- Salvatorul trebuie sa indeparteze persoanele care ,prin agitatia pe care o creeaza ,prin actiuni sau sfaturi nepotrivite ,
dauneaza salvarii victimei,instituind un “baraj de securitate”marcat vizibil in jurul victimei (victimelor ).
- Pe cat posibil , salvatorul isi alege 1-3 ajutoare si, printr-o persoana potrivita ,anunta accidental sic ere ajutor in
interiorul intreprinderii si in afara ei.
- Avand grija sa nu-si pericliteze propria sanatate (sa nu devina din salvator, victima ), salvatorul trebuie:
- sa cunoasca regulile de aplicare a primului ajutor ;
- sa-si pastreze calmul ;
- sa actioneze energic, eficace si rapid in luarea unor masuri .

1.4. Actiunile salvatorului

1. ANALIZA SITUATIEI
Inainte de orice interventie asupra victimei ,salvatorul trebuie sa-si puna intrebarile :
Ce s-a petrecut ?
Sa determine natura accidentului ;
-interogand martorii ;
-interogand victima (daca este posibil )
- cercetand elementele materiale semnificative.
Mai exista vreun pericol ?
-de surpare ;
- de electrocutare ;
-de incendiu sau explozie ;
-de intocxicatie printr-un gaz toxic etc.
Poate fi suprimat acest pericol fara risc ?
-daca da , sa o faca el insusi sau sa puna pe altii sa o faca.
- daca nu,
-sa interzica accesul in zona periculoasa ;
-sa dea alarma sis a ceara ajutor.
2. PROTEJAREA VICTIMEI (VICTIMELOR)
CERCETAREA SI INDENTIFICAREA RISCURILOR CARE PERSISTA PENTRU A PROTEJA VICTIMA SI A PREVENI
EXTINDEREA ACCIDENTARII reprezinta prima actiune a salvatorului la locul accidentului , avand ca scop evitarea unei noi
accidentari , atata lui cat si a altor personae (martori)
In cazul unui accident ,salvatorul trebuie sa fie capabil sa efectueze urmatoarele interventii:
- Fara a se expune pe el insusi, sa indentifice eventualele riscuri remanente care ameninta victima accidentului si/ sau mediul
sau inconjurator .
Pentru aceasta ,salvatorul :
- Va indentifica sursele de riscuri reale sau presupuse in situatia vizata si va observa daca persista un risc de:
-strivire ;
-incendiu sau explozie ;
-electrocutare;
-asfixie;
-alt risc;
- Va repera persoanele care ar putea fi expuse la riscurile identificate .
-Sa actioneze pentru suprimarea sau izolarea riscurilor sau sa scoata victima de sub actiunea riscului, fara a se expune el
insusi la risc.
Pentru aceasta salvatorul :
-va hotari actiunile care trebuie realizate pentru a inlatura riscul (riscurile )eventual (e).
-va repera materialele adecvate pentru aceasta actiune.
- va actiona el insusi sau va determina persoana apta sa actioneze cu ajutorul acestor materiale,pentru o inlaturare definitive a
riscului.
-atunci cand inlaturarea riscului identificat nu este posibila, salvatorul va actiona astfel incat sa previna expunerea oricarei
persoane la acel risc .
In cazul imposibilitati de inlaturare sau de izolare a riscului (riscurilor)identificat (identificate), va hotari conditiile si manevrele
pentru a putea degaja victima,fara nici un risc pentru el insusi.
ATENTIE !- Salvatorul trebuie sa-si insuseasca atat cunostintele generale ,necesare pentru interventii in orice situatie ,cat si
elemente pentru actiuni specifice, in functie de riscurile proprii intreprinderii, sectiei,atelierului,
locului de munca.
3. EXAMINAREA VICTIMEI (VICTIMELOR)
Intr-o situatie de accident salvatorul trebuie sa examineze victima (victimele)inainte de efectua interventia adecvata de prim –
ajutor, pentru a putea actiona corect si a obtine rezultatul asteptat. Pentru aceasta ,salvatorul va cerceta si va recunoaste, urmand
o anumita succesiune, prezenta unuia sau a mai multor semene care indica faptul ca viata victimei este amenintata.
Va cerceta :
-sangereaza abundant ?
-raspunde la intrebari ? 3.
-respira ?
- ii bate inima?
In functie de semnul (semnele )gasit (gasite) ,salvatorul prefigureaza si rezultatul (rezultatele)interventiei sale .
In cazul in care victima prezinta mai multe semen , el isi defineste ordinea de prioritate a interventilor si a rezultatelor pe care se
asteapta sa le obtina .
In cazul existentei mai multor victime,salvatorul va efectua triajul acestora ,pe baza unei examinari rapide.
Sunt considerati ca extrema urgenta accidentati ale caror functii vitale sunt deteriorate si anume:
- accidentatii cu stop cardio –respirator ;
- hemoragiile mari;
- hemoragiile organelor interne;
- plagile cu hemoragii arteriale unde nu se poate aplica garou (gat, axial,etc.)si/sau unde prin pansament compresiv sau
compresiune manuala ,hemoragia nu se poate opri ;
- accidentatii cu placi toracice mari, cu tulburari in respiratie;
- traumatismele cranio- cerebrale ;
- politraumatizatii in stare de soc.
In urgenta intai se incadreaza :
- accidentatii carora li s-a aplicat garou pentru oprirea unei hemoragii arteriale;
- plagile abdominale mari;
- accidentatii cu amputatii de membre si cu distrugeri musculare si osoase mari ;
- accidentatii in stare de inconstienta .
Urgenta a doua cuprinde:
-accidentatii cu traumatisme cranio-cerebrale, vertebro-medulare si de bazin insotite de fracture si de leziuni ale organelor
interne (creier, maduva spinarii,organe din cavitatea abdominala si din pelvis etc.);
-fracturile deschise;
-hemoragiile ;
In urgenta a treia sunt consideratii accidentatii cu celelalte tipuri de traumatisme.
ATENTIE ! - Clasificarea prezentata nu este absoluta .
- Salvatorii trebuie sa actioneze cu sange rece , sa analizeze fiecare caz in parte ,avand in minte si faptul ca victimele in
stare grava nu pot solicita ajutor ,pe cand accidentatii cu leziuni mai usoare cer,ei insisi, ajutor si evacuarea din zona
producerii accidentului.
- In cazuri extreme, cu numar foarte mare de accidentati, care depasesc posibilitatile salvatorului
- ,victimele in stop cardio-respirator se abandoneaza ,acordandu-se ajutor celorlalte.
4. ANUNTAREA ACCIDENTULUI (SE VA DA ALARMA)
Salvatorul va anunta accidentul, (va da alarma) personal sau prin alta persoana,in functie de organizarea primului ajutor in
intrprinderea respectiva si de locul accidentului .
Pentru aceasta ,el:
-va indentifica ,in functie de organizarea intreprindei ,pe cine trebuie sa anunte si in orice ordine ;
-va alege dintr persoanele prezente si dupa criterii prestabilite ,persoana persoana cea mai apta pentru a declansa alerta ;
-va da persoanei respective informatii pertinente pentru a asigura o transmitere eficace a mesajului si a defini elementele
mesajului de alarma, pentru a permite ajutoarelor chemate sa organizeze o interventie corespunzatoare :
-va asigura accesul ajutoarelor la locul (locurile )accidentului , cat mai aproape de victima.
Apelul de prim ajutor trebuie sa contina urmatoarele informatii:
- unde este locul accidentului (cat mai precis posibil ):localitatea
unitatea,atelierul,sectia,strada,numarul,intretaierea,piatra kilometrica etc;
-ce sa intamplat ?-scurta descriere a produceri accidentului ,de exemplu :accident de munca , de ciculatie ,incendiu
electrocutare.
-ranitii sunt blocati (prinsi)?
- drumul este accesibil ?
- cate victime sunt numarul ranitilor la locul accidentului ,dintre care cati in stare grava.
- ce tipuri de leziuni s-au produs ?-descrierea in special a leziunilor grave cae risca sa produca deces ;
- cine face apelul :numele si numarul de telefon de la care suna .
Persoana care face apelul trebuie sa astepte confirmarea receptionari corecte a apelului sau si sa se intoarca la locul
accidentului ,pentru a confirma transmiterea apeului.
5.PRIMUL AJUTOR
Intr-o situatie de accident,salvatorul trebuie sa fie capabil sa efectueze interventia (succesiunea manevrelor corespunzatoare
starii victimei (victimelor )
Pentru aceasta ,salvatorul :
- va hotara intrventia pe care trebuie sa o efectueze pentru a obtine rezultatul asteptat si pe care a decis-o din examinarea
prealabila a victimei;
-va efectua interventia hotarata, folosind tehnicile cunoscute de el si exersate ;
-va verifica ,supraveghind victima , daca rezultatul asteptat sa produs si daca el se mentine pana la preluarea victimei de catre
personalul specializat.
Actiunile salvatorului depind de starea victimei ,astfel :
a.Daca victima nu vorbeste (este inconstienta ),dar respora si ii bate inima, are puls, sunt necesare:
- asezarea in poyitia de siguranta ,
-acoperirea victimei ,alarma ;
- supravegherea circulatiei, a starii de constienta,a respiratiei,pana la sosirea ajutoarelor medicale.
b.Daca victima nu raspunde ,nu respira,dar ii bate inima sunt necesare:
-degajarea (eliberarea) cailor respiratorii;
- manevra Heimlich;
-respiratie gura la gura sau gura la nas. 4.
c.Daca victia nu raspunde , nu respira,nu-i bate inima, este necesara :
- reanimare cardio-respiratorie (masaj cardiac extern asociat cu respiratie gura la gura sau gura la nas).
d.Daca victima sangereaza abundent se aplica:
- compresie manuala locala ;
- pansament compresiv ;
- compresie manuala la distanta (in zona subclaviculara sau inginala ) .
e.Daca victima prezinta arsuri provocate de :
- foc sau caldura ,se face spalare abundenta cu apa (nu se incearca neutralizarea accidului cu baza si invers )
f.Daca victima vorbeste ,dar nu poate efectua anumite miscari :
- oricare ar fi semnele ,va actiona ca si cum victima ar avea o fractura ,evitand sa o deplaseze si respectand toate eventualele
deformari la nivelul:membrului superior,membrului inferior,coloanei vertebrale.
g.Victima poate sa prezinte :
- plagi grave:asezarea victimei intr-o pozitie adecvata,ingrijirea segmentului amputat compresie pentruoprirea sangerarii etc.
- plagi simple: curatirea si pansarea plagii.
ATENTIE! In cursul fiecarei nstruiri,se vor repeta metodele de examinare a accidentatului si se vor efectua festurile –
interventiile invatate.
6. SUPRAVEGEREA VICTIMEI ( VICTIMELOR )SI ASTEPTAREA SOSIRII ECHIPEI DE SPECIALITATE SI A
AUTOSANITAREI
Pana la sosirea echipei de specialitate, salvatorul:
- va urmari semnele vitale ale victimei : preyenta respiratiei, a pulsului, starea de constienta si va supraveghea in continoare
efectele primului ajutor acordat :restabilira respiratiei si circulatiei,oprirea hemoragiilor,starea pansamentelor ,imobilizarea
fracturilor,pozitia de siguranta etc.
- va asigura interventiile necesare daca survin modificari in starea victimei ;
- va nota, pe cat posibil datele importante privind:
- accidentul ;
- evolutia starii victimei ;
- alte informatii despre victima.
La sosirea echipei de specialitate si a autosanitarei,salvatorul:
- va comunica medicului toate informatiile obtinute despre accident si despre starea victimei si ii va preda notele respective ;
- va ajuta la transportul victimei in autosanitara si la solicitarea medicului, va insoti ambulanta pana la unitatea medicala
specializata care primeste accidentatul.

PRIMUL AJUTOR LA LOCUL ACCIDENTULUI

STOPUL RESPIRATOR
2.1. Generalitati
Stopul respirator (asfixia) este starea organismului caracterizata prin oprirea respiratiei si deci prin lipsa oxigenului in
sange,ceea ce poate produce distrugerea tesuturilor vitale si chiar moartea.
Cauzele care determina asfixia pot fi grupate in trei categorii:
- insuficienta oxigenului in aerul inhalat;
- oprirea respiratiei si a circulatiei;
- obstruarea cailor respiratorii.
Cantitatea de oxigen poate fi mai scazuta in spatii inchise ca:incaperi etansate,mine canale de scurgere. Gazele toxice pot inlocui
oxigenul din aer, ducand la reducerea nivelului de oxign din sange.Monoxidul de carbon rezultat din functionarea motoarelor cu
combustie si gazele formate in silozuri si depoyitele de ingrasaminte, sunt exemple de inlocuire a oxigenului din aer.
Situatii ca producerea unor socuri electrice, vatamarea coloanei vetebrale,a toracelui sau folosirea unor medicamente ori a unor
substante otravitoare pot afecrta functia respiratorie si activitatea inimii.
Obstruarea (blocrea, astuparea) cailor respiratorii poate fi determinata de corpuri straine localizate in gat, de sange si mucus
produse ca urmare a vatamarii grii si a nasului sau de vomismente, dar cel mai frecvent ea este cauzata, la persoanele care si-au
pierdut cunostinta,de caderea limbii in fundul gatului.
De asmenea ,caile respiratoriipot fi blocate de spasme musculare cauzate de patrunderea apei sau a alimentelor pe caile
respiratorii sau de inflamarea tesuturilor gatuluiin alergii,boli sau raniri.
ATENTIE! Tulburarile circulatiei sanguine antreneaza intr-un termen mai mult sau mai putin scurt si tulburarii respiratorii si
,reciproc,stopul respirator antrneaza stopul cardiac, cele doua functii (respiratia si circulatia) iind complementare.
2.2 Semnele tulburarilor respiratorii.
Tulburarile respiratorii pot fi recunoscute prin prezenta unuia sau a ai multor semne:
- respiratie neregulate, prea repede sau prea rara;
- respiratie superfciala sau prea adanca;
- respiratie zgomotoasa sau dificila ;
- sforaituri :caderea limbi in fundul gatului;
- garguimente (chioraituri ):lichid, saliva,sange,continut stomacal in gura (varsaturi)
- suieraturi:corp strain in caile respiratorii;
- congestionarea vaselor de sange de pe cap si gat;
- coloratie vanata (cianotica) a buyelor, urechilor si unghilor ;
- transpiratii abndente ;
- imobilizarea toracelui ,circulatia de aer nu poate fi auzita sau simtita.
Daca nu se aplica respiratia artificiala ,vor urma rapid stopul cardac, starea de inconstienta si apoi survine moartea.
2.3. Respiratia artificiala.
Respiratia artificiala este o tehnica de alimentare a plamanilor cu aer in cazul in care acestia sunt incapabili sa functioneze. R
espiratia artificiala trebuie sa inceapa imediat, deoarece organele vitale ale corpului ,inima si creierul, au nevoie de o alimentare
continua cu oxigen pentru a supravietui. Creierul poate fi afectat definitiv daca este lipsit de oxigen o perioada mai mare de 4
minute.
2.3.1. Faze de interventie.
Executarea respiratiei artificiale la un pacient care nu respira necesita 5 faze principale:
I. Aprecierea capacitati de raspuns a victimei.
II. Deschiderea (eliberarea) cailor respiratorii
III. Verificarea existentei respiratiei.
IV. Ventilarea plamanilor.
V. Verificarea existentei pulsului.
1.Aprecierea capacitati de raspuns avictimei.
Procedati astfel :
- nu interveniti asupra unei persoane aparent inconstienta, pana cand starea de inconstienta nu este confirmata.
- scuturati usor umarul si intrebati persoana daca-i este bine,pentru a-i determina capacitatea de a raspunde
- daca felul in care sa produs accidentul indica eventuale vatamari ale capului sau gatului ,inainte de a solicita
raspunsul,imobilizatil-le (sprijiniti-le).
2.Deschiderea ( eliberarea ) cailor respiratorii
Cand o persoana isi pierde cunostinta, muschii gurii si gatului se relaxeaza. Daca accidentatul este pe spate,limba ii poate cadea
spre fundul gatului, inchizand calea de patrundere a aerului in plamani si respiratia inceteaza.
Daca nu se actioneaza rapid aceasta duce la vatamari ale creierului si la moarte.
Deschiderea cailor respiratorii prin tragerea limbii in afara poate fi suficienta pentru a estabili respiratia.
Caile respiratorii pot fi deblocate in doua moduri:
a. Hiperextensia (rasturnarea )capului si ridicarea barbiei.
b. Impingerea mandibulei (falcii) fara rasturnarea capului.
a.Hiperextensia (rasturnarea) capului si a barbiei.
Manevra cap rasturnat – barbie ridicata este cea mai eficienta metoda pentru deschiderea cailor respiratoriicand se presupune ca
nu exista vatamari ale gatului.Rasturnand capul spre spate se indreapta calea aerului si se ridica limba din fundul gatului.In plus,
ridicand barbia inainte si aducand mandibula (falca )si limba in sus, se produce o deschidere maxima a cailor respiratorii.
Procedati astfel :
- puneti o mana pe fruntea accidentatului si inpingeti-o inapoi ;
- in acelasi timp ,puneti degetele celeilalte maini sub barbie, pe partea osoasa a mandibulei si ridicati-o.
Aveti grija sa nu apasati tesutul moale de sub barbie,ceea ce ar putea determina blocarea cailor respiratorii.
b.Impingerea mandibulei fara rasturnarea capului.
Daca se presupune ca exista raniri ale gatului, cea mai sigura metoda de deschidere a cailor respiratorii este impingerea
mandibulei (falcii)fara rasturnarea capului. Mandibula trebuie ridicata fara flectarea sau extensia gatului, cu capul tinut intr-o
pozitie fixa, in linie cu corpul.
Procedati astfel:
- puneti mainile de ambele parti ale corpului celui accidentat ,imobilizand capul si gatul.
- apucati barbia cu degetele 2-4 ale fiecarei maini si ridicati-o, impingand-o usor inainte (spre torace)
-folositi degetele mari pentru a deschide gura.
ATENTIE!Este posibil ca stopul respirator sa fie cauzat de obstructia cailor respiratorii printr-un corp strain si atunci eliberarea
lor ( prin manevra Helmlich sau extragerea manuala )este cea mai urgenta manevra .
II. Verificarea existentei respiratiei.
Pentru a verifica existenta respiratiei:
- puneti urechea langa gura si nasul victimei pentru a asculta zgomotul respiratiei si pentru a simti miscarea aerului pe obraz;
- priviti cu atentie miscarile sus-jos ale toracelui in timp ce acesta se dilata si se contracta. Aceste aprecieri se fac timp de 3-5
secunde.
IV. Ventilarea plamanilor.
“ Respirati “ pentru accidentat ,suflandu-i aer in plamani (oxigenul din aerul pe care-l expirati este suficient pentru a mentine o
persoana in viata, daca ventilarea se face adecvat);
Suflati aer in plamanii unui accidentat care nu respire,prin gura sau prin nas ( respiratie “gura la gura”sau respiratie “gora la
nas”.
Asigurati-va de buna deschidere a cailor respiratorii si de etanseitatea dintre gura dumneavoastra si caile respiratorii ale
accidentatului.
Astupati orice alta cale respiratorie deschisa,prin care aerul ar putea iesi (de exemplu ,in respiratia “gura la gura”,nasul trebuie
astupat).
Respiratia “gura la gura”
- astuparea nasului cu obrazul ;
- astuparea nasului cu degetele;
- inspirati adanc si apoi suflati usor aerul in plamanii accidentatului, pentru fiecare respiratie se acorda 1-1,5 secunde.
Respiratia “gura la gura”- insuflarea erului in plamanii victimei.
-dupa fiecare respiratie,indepartati gura si priviti toracele accidentatului,in timp ce pastrati urechea si obrazul langa fata sa.
- urmariti miscarea toracelui ascultati zgomotul aerului si simtiti cu obrazul, aerul care afost expirat,aceste semne vor indica
faptul ca aerul a patruns in plamani.
- daca nu apar semne de miscare a toracelui ,repoztionati capul si ridicati mai mult barbia.
- verificati din nou etanseitatea si incercati inca o data.
- daca plamanii nu se umfla nici acum, este posibil sa fie blocatecaile respiratorii si se va acorda primul ajutor ca in caz de
obstructie a cailor respiratorii.
Respiratie :profunzime si ritm.
Ventilatia (insuflarea aerului )trebuie facuta incet, cu o durata de 1-1,5secunde pentru fiecare insuflare, cu opresiune care sa
realizeze numai dilatarea toracelui accidentatului
Frecventa ventilatiei trebuie sa fie, pe cat posibil,cat mai posibil ,cat mai apropiata de respiratia normala,aproximativ 12
respiratii pe minut, adica o respiratie intreaga la fiecare 5 secunde.
Expansiunea gastrica.
Daca insuflarea este facuta cupresiune prea mare,aerul va patrunde si in stomac,ridicand diafragma si facand respiratia artficiala
mai dificila.
De asemenea, exista si riscul ca accidentatul sa vomite si apoi sa aspire continutul stomacului.Daca stomacul se umfla in timpul
respiratiei artificiale,verificati si repozitionati caile respiratorii, urmariti miscarile toracelui si evitati presiunea excesiva a aerului
in caile respiratorii.
Continuati respiratia artificiala incercand sa nu eliminati continutul stomacului. Experienta arata ca daca se incearca sa se reduca
tensiunea stomacului prin apasarea manuala a abdomenului victimei,aceasta manevra va determina ,aproape cu
siguranta,regurgitarea (evacuarea)alimentelor pe gura,daca este plin.Daca tensiunea stomacului este atat de mare incat sa
inpedice umflarea corespunzatoare a plamanilor,intoarceti accidentatul intr-o parte, cu capul in jos, inainte de a aplica presiunea
abdominala. Continutul stomacului poate fi evacuat odata cu aerul. In acest caz,stergeti repede gura si reluati respiratia
artificiala.
V. Verificarea ezistentei pulsului.
Daca inima nu bate,sangele nu circula si oxigenul nu va fi transportat catre organele vitale,cum este creierul,chiar daca se aplica
respiratia artificiala.Determinati daca inima bate prin verificarea existentei pulsului, dupa cum urmeaza:
- dupa doua respiratiisi dupa ce constatati ca toracele se umfla,verificati existenta pulsului la artera carotida,palpand artera dupa
ce reperati laringele (marul lui Adam)si alunecati cu degetele 2-3-4 lateral,spre muschii gatului (sterno-cleido-mastoidian). In 5-
10 minute se poate detecta pulsul chiar daca este slab.
- daca nu detectati pulsul la o carotida, verificati-l si la cealalta,dar nu palpati niciodata ambele artere carotide simultan.
In cazul in care pulsul nu se simte, incepeti si masajul cardiac extern, respectiv reanimarea cardio-respiratorie si trimiteti pe
cineva dupa ajutor medical.Daca pulsuleste prezent, continuati respiratia artificiala si verificati din nou pulsul dupa un minut si
apoi din cand in cand.
2.3.2.Metode de respiratie artificiala.
Metodele directe de respiratie artificiala, denumite si respiratie “gura la gura”sau “gura la nas”sunt superioare celor indirecte
deoarece:
- ofera plamanilor un volum corespunzator de aer;
- pot fi incepute imediat si continuate pana cand accidentatul este in siguranta sau pana la sosirea medicului (importante mai ales
in cayz de inec,electrocutare etc.)
- pot fi aplicate de indata ce salvatorul atinge accidentatul si curata gura de eventualele materii care ar putea bloca caile
respiratorii.Nu este neaparata nevoie ca accidentatul sa fie miscat, cel mai bine este ca acesta sa stea intins pe spate pe o
suprafata solida si dreapta.
-permit observarea imediata a blocarii cailor respiratorii.
- nu necestita efort fizic prea mare si pot fi deci executate timp indelungat.
ATENTIE!Metodele de respiratie “gura la gura” si “gura la nas”nu vor fi utilizate in cazul stopului respirator aparut in cazul
intoxicatii cu gaze si vapori,pentru ca exista pericolul intoxicarii si a salvatorului.
a. Metode “gura la gura”.
Cand executati respiratia artificiala “gura la gura”,asigurati-va ca sunt deschise caile respiratorii si apoi:
- strangeti narile intre degetul mare si aratator pentru a preveni pierderile de aer.
- inspirati adanc, deschideti gura larg, plasati-o deasupra gurii accidentatului, realizand o buna etansare si suflati in gura
acestuia.
- dupa fiecare insuflare, ridicati gura de pe fata accidentatului, pentru a permite aerului sa iasa.
-priviti,ascultati si sesizati circulatia aerului din gura si nas si miscarea toracelui.
- continuati, pastrand ritmul de 12 respiratii pe minut.
ATENTIE! Daca nu impiedica fluxul de aer, lasati protezele dentare la locul lor deoareca ajuta la obuna etansare a
gurii.Desfaceti rapid gulerul,cravata,centura victimei, orice articol de imbracaminte care ar jena respiratia.
b. Metode “gura la nas”.
Aceasta metoda poate fi folosita in cazurile in care exista vatamari ale gurii sau atunci cand nu este posibila acoperirea ei
colmplecta. Procedati in acelasi fel ca la metoda “gura la gura”, insufland aerul prin nasul accidentatului.:
- rasturnati capul spre spate cu o mana, dar nu prindeti narile.
- ridicati barbia cu cealalta mana, dar nu prindeti narile.
- acoperiti nasul accidentatului cu gura dvs. Si aplicati doua insuflatii,pentru a permite aerului sa iasa prin expiratie.
- daca aeru intra in plamani si pulsul este prezent, continuati respiratia ritmic,in acelasi mod ca la metoda “gura la gura”.
2.3.2.2.Metode indirecte
Metodele indirecte sau manuale alimenteaza plamaniicu aer prin compresie si dilatarea fizica a cutiei toracice.Compresia se face
prin apasarea manuala exercitata asupra spatelui sau a pieptului, iar dilatarea prin extensia bratelor.
Doua dintr metode sunt mai folosite:
a. Apasarea pe spate-brate ridicate sau metoda Holger-Nielsen (HN);
b. Apasarea pe piept-brate ridicate sau metoda Sylvester (S);
Desi metodele indirecte nu sunt asa de eficiente ca cele directe,sunt situatii cand acestea nu pot fi aplicate.Vatamari grave ale
gurii si fetei sau otravirea cu gaze toxice reprezinta cazuri care cer folosirea metodelor manuale.Alegerea uneia dintre cele doua
metode mai sus amintite (HN sau S)depinde de starea fizica a accidentatului.
ATENTIE! Indiferent de metoda de respiratie artificiala folosita, in acordarea primului ajutor respectati urmatoarele reguli:
- curatati si mentinti caile respiratorii deschise prin extensia gatului.
- pozitionati accidentatul pe o suprafata plana si rigida, de preferat la nivelul podelei.
- controlati pulsul la carotida dupa primele minute sau dupa 12 cicluri complete.Daca exista puls,reluati respiratia artificiala si
verificati pulsul din cand in cand.
a. Metoda :apasare pe spate – brate ridicate (HN)
Metoda nu este indicata in cazul persoanelor obeze, al femeilor cu graviditate avansata sau al accidentatilor cu rani la gat,spate
sau membre superioare.
Pozitia accidentatului :
- plasati accidentatul cu fata in jos, cu fruntea sprijinita pe mainile asezate una peste alta si intoarceti-i cu grije capul intr-o parte;
- intindeti-i gatul punand o pernuta sub cap si ridicati-i barbia pentru a mentine caile respiratorii deschise;
- asigurati-va ca nasul si gura sunt libere.
Pozitia salvatorului
- asezati-va, spijnit pe un genunchi, la capul accidentatului
- puneti genunchiul langa capul accidentarului si celalalt picior inainte, pentru a va asigura o pozitie stabila
- puneti mainile pe spatele accidentatului, cu palmele pe aceeasi linie cu subsuoara sa si rasfirati degetele, degetele mari trebuie
sa fie paralele cu coloana vertebrala a accidentatului, iar bratele dvs drepte.
Ciclu de respiratie.
Intreg ciclui trebuie executat ritmic, pentru a asigura o frecventa de 12 respiratii-minut. De accea, un ciclu dureaza aproximativ
5 secunde.Un ritm ordonat,regulat, este mai important decat unul cu o durata exacta de timp.
Pentru o invatare mai usoara ,ciclul de respiratie este descris in 4 faze.
- faza de compresie (ezpiratia), pastrati bratele drepte, balansati-va usor in fata pana cand bratele sunt verticale, apoi apasati cu
greutatea corpului pe spatele accidentatului .Apasati doar atat cat sa seevacueze aerul din plamani.In timpul acestei proceduri,
numarati:1-1000,2-1000....
- faza 1 de tranzitie- reveniti in pozitia initiala, coborati mainile peste unerii accidentatului si prindeti-i de brate deasupra
umerilor,continuand sa numarati:3-1000..
- faza de dilatare (inspiratie)- balansati-va inapoi ridicand si tragand de umerii accidentatului pana cand simtiti o
tensiune.Bratele dvs.trebuie sa fie drepte, nu este nevoie ca toracele accidentatului sa se ridice de la sol .In acest timp numaratii :
4-1000,5-1000.
- faza 2 de tranzitie- duceti mainile inapoi pe spatele accidentatului,cu palmele pe aceeasi linie cu subsuorile pentru a reincepe
faza de compresie.
b. Metoda:apasare pe piept- brate ridicate –(S)
Aceasta metoda poate fi folosita pentru persoane obeze,femei in stare avansata de graviditate sau in alte cazuri care nu permit
asezarea cu fata in jos.Metoda nu este indicata in cazul accidentatilor cu rani ale gatului, spatelui sau membrelor superioare.
Pozitia accidentatului :
- asezati accidentatul pe spate, pe o suprafata rigida.
- intindeti-i gatul,asezand o patura rulata sau o jacheta impaturita sub umeri.Aceasta manevra permite rasturnarea capului si
ajuta la mentinerea in stare deschisa a cailor respiratorii.
-indepartati orice ar putea bloca gatul sau gura.
- asezati mainile accidentatului pe piept, paralel, una sub alta.
Pozitia salvatorului:
-asezati-va in genunchi, de o parte si de cealalta a capului accidentatului.
- tineti bratele drepte,apucati pumnii victimei si incrucisati-i deasupra partii de joa a sternului (toracelui)pentru prima faza a
ciclului- compresia.
Ciclul de respiratie cuprinde 3 faze:
- faza de compresie (expiratia) – apucand ferm ambii pumnii ai accidentatului,balansati-va in fata,apasand cu greutatea corpului
dvs, pe toracele victimei pentru a evacua aerul din plamanii acesteia, numarand:1-1000,1-2000...
- faza de dilatare (inspiratia- balansati-va inapoi, sprijiniti-va pe calcaie, inttizand bratele accidentatului in sus si spre exterior
pentru o dilatare complecta. Aceasta manevra va dilata toracelr si va produce patrunderea aerului in plamani.
- faza de tranzitie- readuceti pumnii victimei pe piept in pozitia initiala,in timp ce numarati:5-1000...
Pastrand ritmicitatea reluati cele trei faze ale ciclului de respiratie. Ciclul complet trebuie executat astfel inct sa asigure o
frecventa de aproximativ 12 respiratii- minut.
ATENTIE ! – Apasarea trebuie redusa in cazul persoanelor slabe, fragile sau al copiilor.
- aveti mereu in vedere riscul fracturarii coastelor in timpul apasari coastelor si sternului.
2.4. Secventele respiratiei artificiale – metode directe.
Ori de cate ori sunt motive sa credeti ca o persoana nu poate respira, asigurati zona de protectie a victimeisi intreprindeti
urmatoarele acctiuni,repede si hotarat:
I. Stabiliti capacitatea de raspuna a victimei:
- bateti usor victima pe umar si strigati: Va simtiti bine?
- daca nu reactioneaza.
II. Verificati existenta respiratiei
- priviti ascultati si sesizati semne ale respiratiei (3-5 secunde )
- daca nu exista semne ale acesteia...
III. Chemati ajutoare:
Strigati sau folositi orice alte metode pentru a atrage atentia oricarui ar putea chema ajutor medical si asistenta pentru primul
ajutor
- apoi
IV.Pozitionati accidentatul pe spate, sustinandu-i capul si gatul, miscand corpul ca pe un intreg.
V.Deschideti caile respiratorii folosind manevra cap rasturnat – barbie ridicata ori impingerea mandibulei fara rasturnarea
capului sau eliberatile prin manevra Heimlich ori extragerea manuala a corpului strain.
In timp ce mentineti caile respiratorii deschise..
VI. Verificati existenta respiratiei…
- priviti,ascultati si sesizati din nou semnele respiratiei (3-5secunde).Deschideti caile respiratorii si atunci respiratia poate
reincepe spontan.
- daca nu sunt detectate semne ale respiratiei...
VII. Incepeti ventilarea plamanilor.Dupa doua respiratii initiale, mentineti caile respiratorii deschise si...
VII.Apreciati existenta pulsului
- localizati si apreciati pulsul la carotida, pentru a putea detecta si aprecia ceea ce poate fi un puls slab,verificarea initiala
dureaza 5-10 secunde.
- daca pulsul este detectat...
IX.Trimiteti pe cineva dupa ajutoare
- trimiteti pe cineva dupa ajutor medical
- asigurati-va ca persoana detine toate informatiile necesare pentru a le transmite la serviciul de urgenta si/sau la organele
prevazute prin reglementari legale.
- nu parasiti niciodata un om care nu respira,chiar daca ii bate inima, pentru a chema ajutor medical.
X.Reluati respiratia artificiala:
- ventilati plamanii la fiecare 5 secunde,
- urmariti miscarea toracelui, ascultati si simtiti cu obrazul aerul care iese din plamani dupa fiecare respiratie.
XI.Verificati inca o data pulsul:
- apreciati pulsul la carotida (5 secunde trbuie sa fie suficiente pentru a reverificarea pulsului)dupa primul minut de respiratie
artificiala si apoi, din cand in cand.
- in timpul respiratiei artificiale,aerul intra in stomac, provocand voma.Daca acest lucru se intampla intoarceti imediat
accidentatul pe o parte pentru a permite scurgerea varsaturii.Curatati gura de orice materie straina,stergeti-o si reluati respiratia
artificiala.
ATENTIE !- Cand accidentatul incepe sa respire spontan,asezati-l in pozitia de siguranta.
- Pozitia de siguranta ajuta la mentinerea deschisa a cailor respiratorii si la prevenirea aspirarii de fluide si vomismente.
-Daca suspectati vatamari ale gatului accidentatul nu trebuie lasat nesupravegheat,aplicati un guler (manson cervical) inainte de
al misca.
-Accidentati care au prezentat urgente respiratorii trebuie urmariti cu grija, cu atat mai mult cu cat pot aparea dificultati in
respiratie.Ei au nevoie de ajutor medical urgent.

REANIMAREA CARDIO – RESPIRATORIE ( RCR )

3.1. Indicatii.
Reanimarea cardio-respiratorie (RCR) se aplica pentru reanimarea (resuscitarea ) unei persoane care nu respira (stop
respirator)si a carei inima a incetat sa bata (stop cardiac) .
Circulatia artificiala, creata prin compresi externe asupta toracelui ,determina sangele sa circule, iar respiratia artificiala asigura
oxigenarea plamanilor.
RCR se incepe dupa ce se verifica respiratia si pulsul victimei.In absenta acestora se considera victima in stare de stop cardio-
respirator. Stopul cardiac poate aparea brusc sau in urma unei perioade de stop respirator, dupa ce s-a epuizat oxigenul ramas in
corp. Aplicarea imediata a respiratiei artificiale la o persoana care a incetat sa respire poate duce la prevenirea stopului cardiac .
3.2.Faze de interventie .
Aplicarea RCR necesita sase faze de interventie :
I. Aprecierea capacitati de raspuns a victimei.
II. Deschiderea (eliberarea) cailor respiratorii
III. Verificarea existentei respiratiei.
IV. Ventilarea plamanilor.
V. Verificarea existentei pulsului
VI. Masajul cardiac extern (M.C.E.,compresia toracelui)
Primele cinci faze au fost descrise in capitolul precedent si sunt reluate succint in cele ce urmeaza, dupa care este prezentata
detaliat cea de-a sasea manevra, masajul cardiac extern.
I.Aprecierea capacitati de raspuns a victimei.
- Se bate sau se scurta usor umarul victimei, concomitent cu intrebarea: " Va simtiti bine ?" , pentru a determina daca
persoana este constienta sau nu. Acest lucru trebuie facut cu grija deoarece exista riscul unei raniri la cap sau gat.
II. Deschiderea (eliberarea) cailor respiratorii
- Deschiderea cailor respiratorii, folosind metodele: " rasturnarea capului-ridicarea barbiei " sau "impingerea
mandibulei (falcii) fara rasturnarea capului ", poate duce deseori la revenirea spontana a respiratiei. Verificati
intotdeauna respiratia dupa deschiderea cailor respiratorii.
- Daca stopul respirator este cauzat de obstructia cailor respiratorii, efectuati manevra Heimlich sau extrageti manual
corpul strain .
- Mentineti deschise caile respiratorii in timpul RCR. 0 a doua persoana poate tine capul victimei inclinat catre spate, in
timp ce dumneavoastra efectuati respiratia artificiala.

III. Verificarea existentei respiratie

- Se urmareste orice miscare de aer pe o durata de 3-5 secunde pentru a stabili daca victima respira.
IV. Ventilarea plamanilor
- Ventilarea plamanilor se realizeaza incet, timp de 1-1,5 secunde pentru fiecare insuflare si cu pauze pentru a permite
victimei sa respire, astfel incata sa se execute 12 cicluri respiratorii pe minut.
- Cand se confirma absenta respiratiei se incepe cu doua respiratii.
Pe durata RCR, respiratiile ulterioare se coordoneaza si cu compresiile toracelui, intr-un raport dependent de
numarul de salvatori (tabelul 3.1.):
- un salvator- dupa fiecare secventa de 15 compresii se aplica 2 respiratii intr-un raport de 15:2;
- doi salvatori - dupa fiecare secventa de 5 compresii se aplica 1 respiratie, intr-un raport de 5:1.
TABELUL 3.1.
,
 1 2
MANEVRE RCR SALVATOR SALVATORI

VENTILARI PULMONARE METODA GURA LA GURA

VOLUMUL RESPIRATIEI RESPIRATIII INTREGI

VERIFICAREA PULSULUI LAARTERA CAROTIDA

METODA PODUL AMBELOR PALME
APASARI TORACICE (MCE) DISTANTA DE APASARE 3,8 PANA LA 5,0 cm
FRECVENTA 80 - 100 / MINUT
RAPORT COMPRESII / VENTILARI 15 : 2 5 :1

V. Verificarea existentei pulsului

- Pentru a lua pulsul (figura 3.1.), se apasa usor zona corespunzatoare cu degetele 2-4 (a se vedea si cap. 2),
evitandu-se compresia arterei . Aceasta se face fara graba, pentru detectarea chiar si a unui puls slab si neregulat,
deoarece in cazul in care inima bate, nu se aplica apasari ale toracelui. Verificarea initiala poate dura 5-10
secunde, iar cele ulterioare nu trebuie sa depaseasca 5 secunde.
ATENTIE! Daca pulsul nu se deceleaza la o artera carotida, se verifica si cealalta (dar nu la ambele artere carotide
simultan!).
- Verificarea pulsului se face:
- dupa primele doua ventilatit (insuflatii);
- dupa primul minut de RCR;
- la cateva minute in timpul RCR;
- de catre un al doilea salvator, inainte de a prelua RCR; ;
- de catre o a doua echipa de salvatori, inainte de a prelua RCR si cand se schimba pozitiile;
- in mod continuu, pentru a verifica eficienta compresiilor in timpul RCR executata de doua echipe de salvatori.
- Apasarile toracelui se intrerup in cazul in care se detecteaza aparitia spontana a pulsului. Se continua respiratia
artificiala daca victima nu respira si se continua verificarea pulsului la fiecare cateva minute.
VI. Masajul cardiac extern (M.C.E., compresia toracelui).
Compresiile toracelui duc la cresterea presiunii in interior, putand exercita o presiune directa asupra inimii si
determinand astfel reluarea circulatiei sangelui catre plamani, inima si creier. Oxigenul preluat de sange la trecerea prin
plamani va fi transportat la inima si creier, impiedicand distrugerea tesuturilor, pana la restabilirea circulatiei si a
respiratiei normale.
Se procedeaza astfel:
- Pentru apasarea eficienta a toracelui se aseaza victima pe o suprafata plana si tare. Pentru o mai buna irigare a
creierului se recomanda ridicarea membrelor inferioare.
Se aplica presiunea (apasarea) in jumatatea inferioara a sternului, pe lungime, exercitand suficienta forta pentru
a comprima pieptul intre 3,8 si 5,0 cm.
Nu se aplica presiuni asupra coastelor si nici asupra varfului sternului, deoarece aceasta poate duce la fracturarea
coastelor si la leziuni interne.
Pozitia salvatorului
- Salvatorul ingenuncheaza pe o parte a victimei, Tn dreptul umarului acesteia. Mana cea mai apropiata de picioarele victimei se
foloseste pentru marcarea zonei de interventie.
Marcarea zonei de interventie
Pentruplasarea corecta a mainilor pe jumatatea inferioara a sternului se procedeaza astfel

a) urmarirea conturului coastelor

b) masajul cardiac la plexul solar
c) pozitionarea mainilor
- Se localizeaza marginea inferioara a cutie toracice a victimei cu degetele aratator si mijlociu ale mainii.
- Cu aceste degete se urmareste conturul coastelor pana la plexul solar, in locul unde coastele intalnesc sternul.
- Se lasa degetul mijlociu in dreptul plexului solar si se plaseaza aratatorul deasupra acestuta, pe terminatia
inferioara a sternului
- Se pozitioneaza cealalta mana langa degetul aratator astfel incat podul palmei sa fie asezat de-a lungul
sternului, cu degetele ridicate transversal pe piept. '

- Mana folosita pentru marcare se aseaza peste cealalta cu degetele paralele si ridicate sau inlantuite, pentru a impiedica aplicarea
presiunii asupra coastelor.
Compresia (apasarea) toracelui (Masajul cardiac extern, M.C.E.)
- Presiunea se aplica vertical pe stern . Daca presiunea nu se aplicata in aceasta directie, corpul sepoate rasuci, apasarea devenind
ineficienta. Presiunea se aplica ;numai prin intermediul podului palmelor.

Se obtine o apasare corespunzatoare, cu mainile asezate corect pe stern,numai daca

- umerii sunt pozitionati deasupra mainilor;
- coatele sunt blocate, astfel incat bratele sa fie perfect intinse
- in aceasta pozitie, folosind greutatea corpului, se aplica suficienta presiune prin brate si podul palmelor, astfel incat toracele sa
fie comprimat pe o distanta Intre 3,8 – 5,0 cm.
- Se opreste complet apasarea pentru a pe r m it e sangelui sa inunde inima, dar se pastreaza mainile in pozitia initiala, cu un
contact usor cu toracele.
- Se repeta cele doua faze (apasare si relaxare)ritmic ,astfel incat durata lor sa fie egala.
ATENTIE ! - Se foloseste orice metoda mentala pentru a mentine un ritm constant ( de exemplu, numaratoarea de tipul : si1 UNU, SI
DOI "SI TREI, SI PATRU s.a.m.d.) . Aceasta numaratoare corespunde unui ritm de 80 - 100 apasari pe minut.
- Se fac pauze dupa 5 sau 15 apasari pentru ventilarea plamanilor sau pentru a schimba cu alt salvator.
- Se marcheaza din nou pozitia , folosind aceeasi tehnica pentru repozitionarea mainilor, daca acestea au fost
deplasate pentru ventilarea plamanilor.
3.3. Secventele RCR
O data Inceputa, RCR trebuie continuata pana cand se obtine o revenire spontana a pulsului si respiratiei sau pana
cand victima este preluata de alti salvatori mai calificati.
RCR poate fi realizata de catre un salvator sau doi. RCR realizata de doi salvatori necesita o foarte buna
coordonare si deci un antrenament in echipa mai indelungat.
3.3.1. Cand exista un salvator
Pasiicare trebuie realizati Tn acest caz sunt urmatorii:
I. Aprecierea capacitatii de raspuns a victimei
- Bateti sau scuturati usor umarul victimei (aparent inconstienta), strigand totodata:" va simtiti bine ?", pentru a determina gradul de
reactie a victimei. Daca nu exista raspuns treceti la ....
II. Deschiderea (eliberarea) cailor respiratorii
- Folositi metoda "rasturnarea capului - ridicarea barbiei" sau manevra Heimlich daca presupuneti obstruarea cailor respiratorii cu un
corp strain.
III. Verificarea existentei respiratiei
- Plasati urechea in apropierea gurii victimei si urmariti miscarile toracice. Daca respiratia lipseste treceti la:...
IV. Cererea unui eventual ajutor
- Strigati sau folositi orice mijloc pentru a atrage atentia celor din apropiere.
V. Pozitionarea victimei
- Asezati victima pe spate pe o suprafata tare si plana, sprejinindu-l capul si gatul pe durata miscarii.
VI. Verificarea din nou a respiratiei.
- Urmariti semnele care insotesc respiratia. Daca respiratia este absenta treceti la ...
VII. Ventilarea plamanilor
- Strangeti narile victimei, inspirati adanc, acoperiti bine gura victimei si expirati in gura acesteia timp de 1-1,5 secunde.
- Facet! o pauza, lasand victima sa expire si repetati procedura Tnca o data.
- Mentineti inclinarea capului si treceti la ...
VIII. Verificarea existentei pulsului
- Localizati artera carotida pe partea gatului cea mai apropiata de salvator si cautati pulsul cu atentie pentru a putea determina chiar si un
puls slab si neregulat. Daca nu este puls, treceti la ...
IX. Trimiterea dupa ajutor
- Daca cineva raspunde apelului de ajutor al salvatorului, trimiteti persoana respectiva dupa ajutor calificat, cu suficiente informatii pentru
ca interventia sa fie eficienta.
- Solicitati persoanei respective sa revina dupa ce a facut apelul.

X. Inceperea apasarilor (compresiilor) toracelui (masajul cardiac extern)

- Pozitionati mana, blocati coatele si aduceti umerii deasupra sternului.
- Apasati pentru comprimarea toracelui pe o distanta de 3,8 - 5,0 cm si reveniti la pozitia initiala.
- Repetati astfel 15 apasari intr-un ritm de 80-100 pe minut (secventa de 15 compresii nu trebuie sa dureze mai mult de 9-11 secunde).
ATENTIE ! - Pentru mentinerea ritmului si vitezei, cat si pentru contabilizarea apasarilor se 'recomanda o numaratoare cu viteza
constanta , de tipul: S1 UNU, S1 DOI, S1 TREI, S1 PATRU,SI CINCI, SI UNU, S1 DOI, S1
TREI, S1 PATRU S1 ZECE S1 UNU, S1 DOI, S1 TREI, S1 PATRU, S1 CINCISPREZECE
- Ventilati plamanii de doua ori
- Realizati iar patru cicluri complete de cate 15 apasari si 2 ventila|ii, ceea ce ar trebui sa dureze circa 1 minut.
XI. Verificarea din nou a existentei pulsului
- Verificati pulsul la carotida, pentru a stabili a reaparut spontana.Daca exista puls treceti din nou la...
XII. Ventilarea plamanilor
- Administrati doua respiratii
XIII. Continuarea RCR

- Reluati apasarile si ventilarile intr-un raport de 15 :2 si verificati pulsul la fiecare cateva minute.
ATENTIE ! - Daca nu a raspuns nimeni la cererea anterioara de ajutor, trebuie ca insusi salvatorul sa solicite interventia serviciilor
medicale de urgenta dupa 1 minut de RCR.
- Nu se paraseste victima pentru mai mult d e 4 m i n u t e , d e o a r e c e creierul poate fi afectat daca este lipsit de oxigen o
perioada mai mare decat aceasta,
3.3.2. Cand exista si un salvator de rezerva.
Un salvator de rezerva, posibil persoana care a fost trimisa dupa ajutor medical , poate prelua rolul salvatorului daca acesta oboseste. El
trebuie sa identifice spunand: "Cunosc RCR . Pot sa ajut ?.
Daca salvatorul initial doreste sa fie inlocuit, schimbul trebuie facut in momentul in care procedura de reanimare este intrerupta in mod
normal pentru verificarea pulsului, dupa ce s-a realizat complet un ciclu cu doua respiratii.
Apoi:
- salvatorul de rezerva localizeaza si stabileste existenta pulsului la carotida (pasul XI). Daca dupa o verificare de 5 secunde nu exista
puls....
- salvatorul de rezerva procedeaza la deschiderea cailor respiratorii si ventileaza de doua ori;
- salvatorul de rezerva marcheaza zona de interventie pentru masajul cardiac si preia apasarile si ventilarile intr-un raport de 15:2.;
- in timp ce salvatorul de rezerva realizeaza RCR , salvatorul initial mentine deschise caile respiratorii si urmareste pulsul la carotida la fiecare
2 minute, pentru a stabili daca pulsul a revenit spontan. Salvatorul initial trebuie sa fie gata oricand sa preia din nou manevrele de reanimare Tn
caz ca salvatorul de rezerva oboseste.
3.3.3. Cand exista doi salvatori
Salvatorii care sunt antrenati sa-si coordoneze eforturile, pot forma o echipa pentru realizarea RCR. O astfel de metoda este mai putin
obositoare si, deoarece pozitiile celor doi care realizeaza , unul apasarile toracelui, celalalt ventilarea plamanilor, pot fi schimbate,
RCR poate avea o durata mai mare decat in cazul unui singur salvator. in cazul in care victima este in stare de stop cardiac si exista doi
salvatori, unul trebuie sa inceapa reanimarea victimei conform procedurii pentru un singur salvator ( a se vedea cap. 3.3.1), iar celalalt
va merge dupa ajutor medical.
Daca in apropiere exista cineva care poate fi trimis dupa ajutor, atunci se poate incepe procedura de RCR - 2 salvatori.
In procedura RCR - 2 salvatori, unul preia rolul de a apasa toracele victimei pentru reanimarea cardiaca (acesta va fi desemnat in cele ce
urmeaza cu C ), iar al doilea , pe acela de a-l ventila plamanii pentru reanimarea respiratorie (desemnat prin R).
Pasii de prim ajutor care trebuie urmati sunt urmatorii :
I. R stabileste reactia victimei
- bate sau scutura usor umarul persoanei aparent inconstiente strigandu-i totodata :" Va simtiti bine ?", pentru a determina gradul de
reactie. Daca nu se primeste nici un raspuns ...
II. R apreciaza existenta respiratiei
- plaseaza urechea langa gura si nasul victimei si priveste pieptul acesteia, urmarind semnele ce insotesc respiratia. Daca acestea
lipsesc, el spune:" nu respira!"
III. R pozitioneaza victima pe spate, sprijinindu-i capul si gatul.

IV. R deschide caile respiratorii, folosind metoda "rasturnarea capului - ridicarea barbiei"sau le elibereaza prin metoda Heimlich.
V. R verifica din nou respiratia
- Urmareste semnele ce insotesc respiratia. Daca acestea lipsesc anunta : "nu respira"
VI. R incepe ventilarea plamanilor
- astupa ranile victimei cu degetele si gura acesteia cu gura sa si expira o data;
- face o pauza pentru a lasa victima sa expire si repeta inca o data;
- mentine capul inclinat si ...
VII. R verifica pulsul
- localizeaza artera carotida pe partea cea mai apropiata si cauta pulsul .Procedeaza cu atentie pentru a putea detecta chiar si un
puls slab si neregulat.

- daca nu exista puls anunta : "nu are puls!"

- trimite dupa ajutor medical
VIII. C incepe apasarile (comprimarile) toracelui
 - dupa ce isi fixeaza pozitia si realizeaza marcarea pentru masajul cardiac in timpul verificarii pulsului de catre R , C efectueaza 5
apasari ale pieptului, folosindu-si podul palmelor de la ambele maini. Numara cu voce tare: "Sl UNU, S1 DOI, S1 TREI, S1
PATRU, S1 CINCI, ". Face pauza corespunzatoarepentru a permite lui R sa efectueze o respiratie, dar si mentine mainile in aceeasi
pozitie.
IX. R continua ventilarea plamanilor '
- administreaza o respiratie , dupa care mentine deschise caile respiratori si verifica existenta pulsului pentru a stabili eficienta
compresiilor toracelui
X. C si R continua RCR
- C realizeaza un numar de 80-- 100 apasari pe minut cu pauze la fiecare 5 apasari, pentru a permite administrarea unei
respiratii, de catre R.

XI. R verifica din nou pulsul si ventileaza

- dupa 10 cicluri (aproximativ 1 minut )de apasari – ventilari, spune: " RCR gata ", administreaza o respiratie si verifica daca a
aparut puls verifica daca a aparut puls .Daca nu exista puls,spune “nu exista puls”!si

administreaza o respiratie
XII C si R reiau RCR ; respectiv, apasarile, ventilarile.
R verifica pulsul la fiecare cateva minute
Inversarea rolurilor
- C semnaleaza intentia de a inversa rolurile, din cauza oboselii. in locul numaratorii de tip " S1 UNU, S1 DOI, S1 TREI, S1 PATRU,
S1 CINCI", mentine aceeasi viteza, dar numara astfel: " DATA, VIITOARE, SCHIMBAM, DUPA, CINCI" (sau oricare alta
metoda).
- La terminarea respiratiei de la urmatorul ciclu, R preia pozitia lui C, fiind gata, dupa marcarea zonei corespunzatoare pentru masajul
cardiac, sa execute compresii toracice. C preia locul lui R si se pregateste pentru verificarea pulsului la carodida.
XIII. C verifica din nou pulsul .
- daca nu,,detecteaza puls, anunta: "Nu are puls!".
XIV. C continua ventilarea plamanilor
- Administreaza o respiratie, mentine capul victimei rasturnat si pastreaza degetele pe carotida pentru a stabili
eficienta compresiilor toracelui.
XV. R reia M.C.E.
Apasa toracele cu acelasi ritm si aceeasi viteza, pastrand un raport de cinci compresii la o respiratie.
3.3.4. Cand exista doi salvatori si victimei i s-a acordat deja un prim - ajutor
Doi salvatori (R si C) antrenati in echipa, care sunt pusi in situatia de a acorda RCR unei victime careia i se aplica RCR de catre un
singur salvator initial (I), trebuie mai intai sa-si enunte competenta, apoi sa inceapa procedura de preluare a victimei.
In al doilea rand trebuie stabilit daca a fost solicitata asistenta medicala de urgenta.
Imediat ce salvatorul initial (I) a Tncheiat un ciclu de 15 apasari si doua respiratii, R, care preia controlul, se plaseaza in dreptul capului
victimei, deschide caile respiratorii si verifica pulsul, iar C isi pozitioneaza mainile, folosind procedura de marcare corespunzatoare (in
principiu, acest lucru ar trebui sa dureze 5 secunde. In acest moment, salvatorul initial (l)_poate fi trimis dupa ajutor medical calificat.
Dupa ce R confirma absenta pulsului si administreaza o respiratie, C reia compresiile toracelui.

OBSTRUCTIA CAILOR RESPIRATORII

4.1. Generalitati
Obstructia cailor respiratorii superioare reprezinta blocarea partiala sau totala a cailor de trecere si de patrundere a aerului in plamani.
La o persoana constienta, obstruarea este cauzata de obiecte straine, de exemplu, alimente.
La o persoana inconstienta, limba poate sa cada in fundul gatului si sa impiedice trecerea aerului.
Daca aerul este impiedicat sa intre in plamani, persoana isi poate pierde cunostinta. Daca primul ajutor nu este acordat, se poate ajunge la stop
cardio-respirator si deces.
Alte tipuri de accidente insotite de obstruarea cailor respiratorii , cum ar fi ranirea sau inflamafia tesuturilor gatului
prin reactii alergic sau alte boli, necesita ajutor medical de urgenta.
Obstructia cailor respiratorii poate fi prevenita prin:
- taierea alimentelor, in special a carnii, in bucati mici si mestecarea lor completa inainte da fi ingitite.
- evitarea vorbitului, rasului sau bautului in timpul mestecarii alimentelor;
- evitarea ingurgitarii bauturilor inainte si in timpul meselor;
- constientizarea faptului ca anumite alimente ( de exemplu arahide, floricele, unt intins in strat gros pe paine) au tendinta de a produce
inecari si deci se recomanda precautie la consumul acestora.
4.2. Semnele obstructiei respiratorii
Inghitirea alimentelor, lichidelor, obiectelor mici este cauza posibila a unui stop, respirator, aparitiei cianozei (invinetirea) buzelor ca si a
pierderii cunostintei.
Cand cineva se ridica deodata de la masa, aparent fara motiv, este posibil sa se fi inecat , incercand sa evite incurcatura, se izoleaza de
persoanele care l-ar putea ajuta. Urmariti aceasta persoana pentru.a va asigura daca este sau nu necesar sa interveniti.
In cazul inecarii prin inghitire trebuie acordat imediat primul ajutor deoarece se poate produce obstruarea partiala sau completa a cailor
respiratorii.
 4.2.1. Obstructia partiala a cailor respiratorii
Obstructia partiala a cailor respiratorii permite doar in parte intrarea aerului in plamani, producand acces de tuse. Pentru a decide care actiune

de prim ajutor este necesara, trebuie sa se evalueze rapid daca schimbul de aer este suficient sau nu.
a. Schimb suficient de aer
Tusea fortata, chiar cu suieraturi intermediare indica un semn bun al aerului.
In acest caz:
- Supravegheati victima, incurajati-o sa tuseasca si aplicat-i lovituri ferme cu palma pe spate.
- Nu interveniti pentru eliberarea cailor respiratorii
b. Schimb insuficient de aer.
Tusea slaba si ineficace, respiratia zgomotoasa si dificila si cianoza ( invinetirea) sunt semne ale schimbului
insuficient de aer.
4.2.2. Obstructia completa a cailor respiratorii
In cazul obstructiei complete a cailor respiratorii persoana va fi incapabila sa respire, sa tuseasca sau sa vorbeasca.
Victima va exterioriza primejdia, ducand rnainile la gat. Congestia initiala (roseata la fata) se va schimba in cianoza (invinetire ) si va urma
curand pierderea cunostintei.
4.3. manevrele de prim ajutor
Primul ajutor in caz de inecare prin inghitire necesita una sau mai multe din urmatoarele manevre, in functie de varsta si starea fizica a
victimei.
- Compresii (apasari) abdominale (manevra Haimlich)
- Compresii (apasari) pe torace
- Explorarea si scoaterea cu degetele a obiectului strain din gura
- Ventilarea plamanilor
Fiecare din aceste manevre este descrisa in detaliu mai jos. Pentru a fi eficace, aplicarea lor trebuie realizata intr-o
succesiune rapida. ;
ATENTIE \ - Aceste manevre pot fi periculoase si ele nu trebuie niciodata exersate pe persoane sanatoase
- Practica (invatarea si exersarea) se face numai pe manechine.
4.3.1. Compresii (apasari) abdominale (manevra Haimlich)
Apasarea pe abdomen (manevra Haimlich) consta in exercitarea unei compresiuni subdiafragmatice pentru a forta
iesirea aerului din plamani, producand o tuse artificiala.
Daca victima este in picioare sau asezata, presiunea se aplica cu pumnul pe abdomenul superior
Daca victima este asezata pe spate apasarea se face cu podul palmelor.
Exista riscul producerii leziunilor interne, dar aplicarea corecta a manevrei va reduce la minimum acest rise.
Compresiile abdominale nu vor fi aplicate la copii mici, la persoane obeze sau la femei gravide in ultimele luni de sarcina.
4.3.1.1. Apasarea abdominala - victima constienta, stand in picioare sau asezat
Stati in picioare in spatele victimei si cuprindeti-o talia cu mainile.
Localizati varful sternului cu degetul mijlociu al unei maini si ombilicul (buricul) cu degetul mijlociu al celeilalte maini.
Fara a schimba pozitia, strangeti pumnul si rasuciti-l astfel ca degetul mare sa fie indreptat in jos,"pe mijlocul abdomenului, intre buric si
varful sternulu

Acoperiti pumnul cu cealalta mana si apasati rapid, cu forta, pentru a disloca obstructia.
Fig. 4.3 Compresii abdominal - a. fixarea pumnului
- b. apasarea abdominala
Efectuati apasarile abdominale pana la evacuarea obstacolului sau pana ce victima si-a pierdut cunostinta,
4.3.1.2. Apasarea abdominala - victima inconstienta, asezata pe spate.
Ingenuncheati deasupra victimei, avand genunchii situati de o parte si de alta a corpului acesteia,
astfel incat podul palmelor dumneavoastra sa atinga comod zona abdominala a victimei.
Localizati varful sternului victimei cu degetul mijlociu al uneia dinmaini

si buricul cu degetul mijlociu al celeilalte maini.

Fara a schimba pozitia, asezati mana de la stern astfel incat podul palmei sa cada chiar deasupra
ombilicului(buricului). • •i||'''"%
Plasati cealalta mana deasupra, asigurati - va ca degetele sunt paralele cu linia mediana ( de mijloc) a corpului.
Pastrati degetele ridicate sau stranse pentru a va asigura ca presiutea va fi ercitata numai prin podul palmelor.
Apasati deasupra rapid, intr-o serie de sase pana la zece apasari distincte, fiecare cu intentia dislocarii obstacolului.
Fiecare din seriile de sase pana la zece apasari este urmata de incercari de ventilare a plamanilor si apasarile se intrerup
daca se obtine eliberarea cailor respiratorii.
4.3.1.3. Apasari abdominale auto-administrative
O persoana constienta poate sa-si efectueze singura apasari abdominale pentru a elimina prin tuse corpul strain.
Pentru aceasta:
- Strangeti pumnul unei maini si plasati degetul linia mediana (de mijloc) a abdomenului mai sus
de ombilic si mai jos de stern.
- Prindeti pumnul cu cealalta mana si presati cu forta rapid spre diafragma.
- Repetati pana la eliminare"a corpului strain.Spatarul unui scaun tapitat sau marginea unei tejghele sau mese pot fi, de
asemenea, folosite pentru apasarile abdominale auto-administrate.
4.3.2. Compresii (apasari) pe torace
In cazul persoanelor adulte obeze sau in stare avansata a sarcinii apasarile abdominale nu pot fi aplicate eficient si de
aceea ele vor fi inlocuite cu apasari pe torace.
Apasarile pe torace pot fi aplicate persoanelor adulte constiente, asezate in picioare sau, in cazul pierderii cunostintei,
culcate pe spate.
4.3.2.1 Apasari pe torace - victima constienta, stand in picioare sau asezat
Stati in picioare in spatele victimei, petreceti mainile pe sub bratele victimei si pozitionati pumnul unei maini, avand
degetul marein interior, pe mijlocui sternului. Aveti grija sa evitati varful sternuluj si coastele. prindeti pumnul cu
cealalta mana si impingeti cu forta spre spate.
Aceste apasari spre spate vor comprima toracele si vor forta iesirea aerului din plamani , producand o tuse artificiala
Efectuati fiecare apasare cu intentia dislocarii obstacolului.
Apasarile pe torace se repeta pana la eliberarea cailor respiratorii sau pana cand victima isi pierde cunostinta.
4.3.2.2. Apasari pe torace - victima inconstienta, stand in pozitie culcat Plasati victima
culcata cu fata in sus pe o suprafata tare si plana, cu bratele
situate lateral.
Ingenuncheati aproape de pieptul victimei si identificati jumatatea inferioara a sternului in acelasi mod ca la RCR
..,
Aplicati o serie de sase pana la zece apasari pe torace, lent si distinct, presand sternul cu 3,8 pana la 5
cm.
Fiecare serie de sase pana la zece apasari pe torace este urmata de explorari in gura victimei si incercari de ventilare a
plamanilor.
Apasarile pe torace se intrerup daca obstacolul este evacuat si daca se reia respiratia spontana.
4.3.3. Explorarea si scoaterea cu degetele a obiectului strain din gura
Explorarea cu degetul (degetele) in gura victimei este o manevra in doua etape, utilizata pentru dislocarea si
indepartarea corpului strain.
Plasati degetui mare al mainii dumneavoastra in gura victimei pentru a -i tine limba, tinand cu celelalte degete
ale aceleiasi maini barbia victimei.
Tinand ferm barbia si limba, trageti mandibula ( falca), deschizand mai mult gura victimei (ridicare limba
mandibula)
Aceasta manevra poate elibera corpul strain, permitand sa fie "extras" din gura victimei in cursul explorarii in
adancime cu degetui aratator al celeilalte maini.
HI Explorarea si scoaterea cu degetele a unui obiect strain din gura
Desi explorarea cu degetui poate sa nu duca la indepartarea corpului strain, simpla ridicare a limbii din foridul gatului poate
sa elibereze partial caile respiratorii si sa permita accesul aerului in plamani, atunci cand incercati ventilarea.
4.3.4. Ventilarea pulmonara
Dupa fiecare manevra de explorare cu degetui pentru scoaterea corpului strain, deschideti caile respiratorii 'pentru a ventila
plamanii. Daca cutia toracica nu se ridica, efectuati respiratia artificiaia ( a se vedea cap. 2). Daca plamanii nu se umfla,
continuati primul ajutor pentru a elibera caile respiratorii.
4.4. Faze de interventie in functie de starea victimei
4.4.1. Victima in stare de constienta

I. Apreciati obstructia
Atat timp cat exista un bun schimb al aerului, incurajati tusea victimei si aplicati-i lovituri ferme cu palma pe spate,
pentru a elibera caile respiratorii.
Supravegheati victima pentru a fi gata de ajutor
Intrebati: "V-ati inecat ?"
Daca schimbul de aer este sarac sau absent, obstructia este completa.
II. Aplicati apasarile abdominale
Stand in picioare in spatele victimei, cuprindeti-l cu bratele talie
Localizati varful sternului cu o mana si buricul cu cealalta
Pozitionati pumnul chiar deasupra buricului, dar mai jos de varful sternului.
Prindeti pumnul cu mana cealalta si aplicati apasari rapide pana la dislocarea obstacolului sau pana cand victima
devine inconstienta si atunci continuati astfel:

III. Pozitionati victima

Asezati persoana pe spate pe podea sau pe alta suprafata plana sau dura, cu bratele intinse lateral.
IV. Chemati sau trimiteti dupa ajutor
Strigati pentru a atrage atentia celor din apropiere si daca cineva raspunde, trimiteti dupa serviciul de urgenta.
Dati-i toate informatiile necesare pentru a va asigura un raspuns prompt si adecvat situatiei respective.
V. Explorati si scoateti cu degetui obiectul strain.
Deschideti gura prin manevra "Impingerea mandibulei" ( a se vedea cap. 2 ) si incercati sa dislocati sau sa indepartati corpul
strain cu degetui facut carlig,
ATENTIE I Nu explorati gura fara a avea vizibilitate si indepartati numai corpul strain care poate fi vazut!
VI. Ventilati plamanii
Deschideti caile respiratorii si incepeti sa ventilati plamanii ( a se vedea cap. 2).
Urmariti semnele de miscare respiratorie a cutiei toracice. Aceasta va indica daca aerul depaseste obstructia si daca respiratia
artificiaia trebuie continuata.. Daca plamanii nu se umplu cu aer...
VII. Aplicati apasari abdominaie I
Ingenuncheati deasupra victimei, avand picioarele situate de o parte si de alta a persoanei, astfel incat abdomenul ei sa va fie la
indemana.
Localizati varful sternului cu o mana si buricul cu cealalta.
Plasati podul palmei chiar deasupra buricului si cealalta mana peste ea.
Cu degetele ridicate sau stranse si de-a lungul liniei mediane a corpului executati sase pana la zece apasari rapide, fiecare
apasare fiind o miscare distincta.
VIII. Repetati explorarea si scoaterea obiectului strain cu degetui, ventilarile pulmonare si apasarile abdominale incepeti din
nou cu pasul V si repetati explorarea si scoaterea obiectului strain cui degetui, ventilarile pulmonare si apasarile abdominale
pana la obtinerea rezultatului dorit sau pana la sosirea medicului.
4.4.2. Victirna gasita in stare de inconstienta
I. Apreciati capacitatea de raspuns a victimei
Bateti victima pe umar sau scuturati-o usor si strigati : "Va simtiti bine?" pentru a verifica daca persoana este
constienta
Daca nu obtineti nici un raspuns...
II. Verificati existenta respiratiei
Plasati urechea si obrazul dumneavoastra langa gura si n asul victimei.
Observati miscarea cutiei toracice '
Daca nu sunt semne de respiratie...
III. Strigati dupa ajutor
Strigati pentru a-l atentiona pe cei din apropierea care pot ajuta pentru chemarea serviciului de urgenta.
IV. Pozitionati victima
Intoarceti victima pe spate, protejand-l capul si ceafa.
V. Deschideti caile respiratorii
Folositi manevra "cap rasturnat pe spate - barbie ridicata" pentru a deschide caile respiratorii.
VI. Verificati existenta respiratiei
Priviti, ascultati, sesizati pe obrazul dumneavoastra orice semn de miscare a aerului in plamanii victim^
Daca nu sunt semne de respiratie...
VII. Ventilati plamanii
Tinand Tnchise cu o man a narile victimei, lipiti buzele dumneavoastra de gura acesteia si expirati.
Urmariti miscarea cutiei toracice pentru a vedea daca plamanii victimei se umplu cu aer. In caz contrar...
VIII. Redeschideti calea respiratorie, lipiti din nou buzele de gura victimei si ventilati
Rasturnati mai mult capul inapoi si ridicati barbia victimei
Asigurati-va ca narile victimei sunt inchise si ca v-ati lipit bine buzele de gura victimei si incercati din hou sa
ventilati plamanii acesteia.
Daca plamanii victimei nu se umplu cu aer...

IX Trimiteti dupa ajutor

Trimiteti pe cineva sa cheme serviciul de urgenta.
Comunicati toate informatiile necesare pentru a va asigura de o asistenta rapida si calificata.
Daca sunteti singur, nu parasiti victima si continuati acordarea primului ajutor.
X Aplicati apasarile abdominale

'*""
Asezati-va in genunchi deasupra victimei, avand genunchii situati de o
parte si de alta a corpului acesteia astfel ca partea superioara
a abdomenului victimei sa va fie la indemana.

Localizati varful sternului victimei cu o mana si buricul cu cealalta

Alesati podul palmelor chiar deasupra buricului, avand degetele
ridicate sau stranse si paralele cu linia mediana a corpului victimei.
Aplicati sase pana la zece apasari rapide
deasupra;* Daca obstructia persista...
XI. Explorati gura cu degetui pentru a indeparta corpul strain'^
Deschideti gura victimei si, aplicand manevra "ridicare limba - mandibula", incercati sa agatati corpul strain pentru a-
[disloca si a-l indeparta complet.

Indepartati corpul strain numai daca el poate fi vazul|

XII. Ventilati plamanii
Deschideti caile respiratorii si incepeti sa ventilati plamanii
Urmariti semnele de miscare a cutie toracice a victimei,

Daca plamanii nu se umplu cu aer,reveniti la pasul X si continuati cu apasarile abdominale, explorarea cu degetui
a corpului strain in gura si incercarile de ventilare a plamanilor pana la obtinerea rezultatului dorit sau pana la
sosirea medicului.
4.5. Ingrijiri ulterioare
Intrerupeti manevrele pentru inecarea prin inghitire atunci cand caile respiratorii sunt suficient de libere pentru a
putea permite aplicarea respiratiei artificiale
Daca respiratia spontana se reia, supravegheati victima pentru a fi siguri ca nu apar dificultati ulterioare. Incredintati
persoana serviciilor medicale de urgenta si indemnati-o sa fie vazuta de medic, deoarece manevrele pot sa produca raniri
si, prin urmare, victima are nevoie de ingrijire medicala.

SOCUL

5.1. Cauzele instalarii socuiui. Semne

Socul reprezinta o stare critica de reactie a organismului uman, caracterizata printr-o irigare insuficienta a tesuturilor
corpului. Socul poate fi fatal, daca nu se iau masuri pentru a - i preveni evolutia. El poate aparea tn una din urmatoarele
imprejurari:
- sangerare externa severa sau sangerare interna;
- arsuri asociate cu pierderi de plasma sanguina;
•
- raniri grave, striviri, cu zdrobiri de tesuturi si care pot duce la pierderi de sange si plasma;
- crize cardiace, cand inima nu mai poate pompa suficient sange in aparatul circulator;
- crize respiratorii, precum obstruarea cailor respiratorii, ranirile toracelui sau paralizia muschilor intercostali, care
impiedica victima sa inspire suficient aer pentru a furniza sange oxigenat catre organele vitale;
- ranirea coloanei vertebrale sau a traseelor nervoase care afecteaza controlul dimensiunii vaselor sanguine;
- reactii alergice severe produse prin intepaturi de insecte, muscatura de animal, alimente sau medicamente specifice;
- diverse infectii - acest tip de soc este intalnit de obicei dupa o perioada de boala si este rar de domeniul primului
ajutor.
Durerea, pierderea caldurii corpului, teama, epuizarea fizica, surmenajul sunt factori agravanti, care maresc viteza
de instalare si severitatea socului.
Starea victimei aflata in soc poate varia de la constienta la lesin sau la pierderea cunostintei.
Oricare dintre urmatoarele semne si simptome sau toate impreuna pot fi prezente si pot creste in intensitate cand
socul progreseaza:
- agitatia si anxietatea pot preceda toate celelalte semne;
- paloarea sau culoarea vanata a pielii, in special la nivelul buzelor, tegumentelor, unghiilor si lobilor urechilor si
indicand lipsa oxigenului;
- pielea rece si umeda, cu transpiratie abundenta;

- pulsul din ce in ce mai slab si rapid;

- respiratia rapida si superficiala, iar stadiile ulterioare, lipsa de aer, sufocarea;
- setea;
- greata si varsaturile;
- modificarile starii de constienta. 'liflft^^
5.2. Primul ajutor .—_
Invatati sa recunoasteti conditiile care produc socul si acordati primul ajutor adecvat pentru a impiedica instalarea si
evolutia acestuia
Pentru victimele aflate in stare de soc, asistenta medicala trebuie acordata fara intarziere.
Pana la obtinerea asistentei medicale, acordati prompt primul ajutor,incercand sa preveniti instalarea si evolutia
socului. Astfel:
- Tratati corect cauzele evidente de soc precum sangerarea fracturile si arsurile .
- Linistiti si incurajati victima.

- Controlati respiratia si circulatia (pulsul si tensiunea arteriala) ;

- Miscati victima cu grija pentru a nu - Iiprovoca dureri.
- Dezgoliti victima in jurul cefei, pieptului, taliei. __
- Preveniti pierderea caldurii victimei, punand paturi sub si deasupra victimei, dar.
- Nu supraTncalziti persoana aflata in stare de soc si nu folositi sticle cu apa fierbinte, patura electrica etc., decat
la recomandarea medicului.
- Nu dati nimic pe gura unei persoane aflate in stare de inconstienta sau de soc sever. Umezitii buzele daca victima
se plange de sete. Pozitionati victima aflata in stare de soc, astfel incat sa i se asigure confort maxim si sa se previna
agravarea socului: In acest sens este de mentionat,

- Pozitia ideala este pe spate, cu capul mai jos si membrele inferioare ridicate cu 15 cm pana la 30 cm pentru a
creste debitul sangelui spre creier .
- Ranile victimei sau conditia sa fizica pot sa nu permita plasarea ei in aceasta pozitie. Astfel, ridicarea picioarelor
victimei cu fracturi pelviene poate produce dureri si poate agrava traumatismul. Aceasta persoana trebuie mentinuta
intinsa pe spate, preferabil pe o brancarda (targa). Daca victima este imobilizata, manerele brancardei pot fi ridicate,
pentru a realiza o inclinare a corpului in directia capului.
- Victimele care au suferit raniri la torace, care au o boala pulmonara sau care tocmai au suferit un atac de cord,
respira mai usor daca sunt asezate semicuicat, Tn "capul oaselor".
- Victimele care sunt in stare de inconstienta sau care dau semne de voma, trebuie plasate in pozitie de siguranta (de
recuperare) .

PIERDEREA CUNOSTINTEI

6.1.GENERALITATI
Constienta este,starea in care o persoana vorbeste coerent, isi controleaza activitatea musculara, reactioneaza la
stimuli durerosi precum si atunci cand este interpelata si isi da seama de mediul inconjurator. Orice modificare a
acestei stari, in afara somnului normal, este un semn important de accident sau boala.
Pierderea cunostintei (constientei) poate aparea mai ales in urmatoarele situatii;
- traumatisme cranio - cerebrale;
- comotie cerebrala;
- contuzie cerebrala;
- otraviri, intoxicatii profesionale prin inhalare sau ingestie;
- insolatie, soc caloric;
- boli ale sistemului nervos central (epilepsie etc.);
- boli metabolice (diabet etc.).
Pierderea progresiva a cunostintei indica o deteriorare a starii de sanatate a unei persoane care a suferit traumatisme,
otraviri, soc, crize cardiace etc. De aceea este esential sa se stabileasca starea de constienta a unei victime, sa se
urmareasca periodic nivelul acesteia si sa se remarce orice modificare.
6.2. Tulburarile starii de constienta
Victima este constienta, dar prezinta unele tulburari
(anomalii):
- este agitata;
- este somnolenta. Stimulata, raspunde, pentru ca este constienta, dar imediat recade in somnolenta (daca fusese
adormita pur si simplu, ea nu raspunde la intrebari sj ramane treaza);

- poate raspunde la unele intrebari simple, dar raspunsurile nu sunt intotdeauna coerente;
- poate executa ordine simple: sa inchida si sa deschida ochii, sa stranga mana etc.;
- poate fi obnubilata sau are
idei fixe.
Victima este inconstienta:
- nu poate fi stimulata verbal, dar aceasta nu inseamna ca nu aude;
- poate fi intr-o stare de inconstienta usoara: are inca reflexele de securitate, tusea, deglutitia (tnghitirea). Este
important, pentru ca ea ar putea sa-si elibereze singura aparatul respirator.
ATENTIE! Victima poate trece dintr-un moment in altul, din starea de inconstienta usoara la o inconstienta
profunda, fara sa-si dea seama (si fara sa ne dam seama).
Victima este in stare de inconstienta profunda
Starea de inconstienta provoaca o relaxare musculara. De aceea, daca victima este asezata pe, spate, caderea
limbii in fundul gatului provoaca aparitia tulburarilor respiratorii imediate sau progresive.
Victima isi pierde reflexele sale de securitate sj, daca este culcata pe spate, saliva poate inunda progresiv caile
sale respiratorii, ceea ce poate provoca stopul respirator.
Singura modalitate de a preveni si a trata aceste tulburari este asezarea victimei in pozitia de siguranta, pe o parte,
pentru a evita inundarea cailor sale respiratorii si inecarea.
6.3. Evaluarea nivelului de constienta
Pentru a stabili nivelul de constienta s-au elaborat diverse scale bazate pe capacitatea victimei de a deschide ochii,
de a vorbi coerent si de a raspunde la stimuli durerosi Cele mai folosite scale sunt A.V.P.U. si Glasgow.
A.V.P.U. reprezinta semnificatia urmatoarelor cuvinte din limba engleza,,
A = "alert" - victima este constienta, deschide pchilsppntar
V = "verbal" - victima raspunde la stimuli verbali
P = "pain"-victima raspunde la durere,
U = "unresponsive",- victima nu raspunde la nici un fel de stimuli.
Salvatorul apreciaza nivelul de constienta notand starea initiala a victimei si evolutia ei ulterioara.
Scala Glasgow, modifieata pentru scopurile acordarii primului ajutor faciliteaza evaluarea reactiei victimei dupa
urmatoarele semne:
Deschiderea ochilor - se deschid spontan;
Raspuns verbal - se deschid la durere sau cand victimei i se vorbeste;
Raspuns motor
- nu se deschid

- la obiect si imediat;
- confuz/ neinteligibil;
-ouraspunde.

raspunde la comenzi;
raspunde la durere
- nu raspunde.
OBSERVATIE: Pentru ambele scale, ierarhizarea este descrescatoare, de la eel mai bun raspuns, la eel mai prost.
Folosind aceste scale, starea de semi - constienta a unei persoane poate fi descrisa dupa cum urmeaza: "ochii se deschid
la durere, vorbirea este confuza si din timp in timp neinteligibila iar muschii se flecteaza usor daca se ciupeste
antebratul pe fata interna. Aceasta stare se poate deteriora, astfel meat descrierea poate deveni: "nu exista nici un fel de
raspuns = stare de inconstienta".
Stimuli durerosi
Este posibil ca in timpul examinarii sa se produca in mod neintentionat o durere victimei si aceasta sa reactioneze.
Trebuie remarcat gradul reactiei, acesta fiind revelator pentru salvarea victimei.
Daca este necesara provocarea durerii ca stimul in examinarea initiala sau in cele ulterioare, aceasta poate fi
facuta in mai multe feluri, fara a produce raniri sau a le agrava pe cele existente. Ciupirea lobului urechii ori a pielii
de pe fata anterioara a antebratului sau apasarea cu marginea unui creion la baza unghiei provoaca suficienta
durere pentru ca victima sa reactioneze.
Impedimente in stabilirea reactiei
Trebuie observate cu atentie conditiile care pot impiedica victima sa raspunda conform nivelului real al constientei.
Leziunile oculare sau umflarea tesuturilor adiacente ochilor pot impiedica victima sa deschida ochii, cu toate ca ea ar
putea fi pe deplin constienta. In mod similar, leziuni ale gatului, deficiente de vorbire sau chiar diferente lingvistice pot
reduce reactia verbala, iar leziunile nervilor pot limita reactia motorie. Daca se suspecteaza o paralizie, se cere victimei
sa clipeasca sau sa scoata limba, pentru a-l stabili reactia motorie. Informatiile privind modificarile in starea victimei,
inclusiv daca trecerea a fost brusca sau lenta, precum si momentele in care s-au petrecut schimbarile trebuie notate,
fiind necesare medicului care va trata, apoi, victima.
6.4. Manevre de prim ajutor. Pozitia de siguranta (recuperare)
Cand exista un numar mai mare de victime, se cauta mai intai peroanele in constiente. Muschii unei victime
inconstiente sunt relaxati si daca persoana este intinsa pe spate exista pericolul ca limba sa astupe caile respiratorii. De
asemenea, se poate intampla ca persoanele inconstiente sa-si piarda reflexele naturale de a inghiti si a tusi. Aceasta
poate duce la obstruarea cailor respiratorii cu mucus, voma sau sange. Prima urgenta este, deci, de a realiza eliberarea
cailor respiratorii si de a asigura respiratia corespunzatoare.
Pentru aceasta:
- Se pastreaza caile respiratorii deschise
- Daca victima nu respira se incepe imediat respiratia artificiala(a se vedea cap. 2)
- Daca se observa raniri la fata sau maxilare (falci) se cauta si se scot eventualii dinti rupti din gura victimei, pentru a
impiedica inghitirea sau inhalarea acestora (dintii se trateaza cu tesuturi amputate - a se vedea cap. 9*.
- Se largesc hainele in dreptul gatului, toracelui si taliei.
- Se stabileste cauza care a produs pierderea cunostintei si se acorda primul ajutor in functie de cauza.
- Se aseaza victima in pozitie de siguranta (de recuperare), daca leziunile permit si se urmareste respiratia.
- Se observa gradul de constienta si se noteaza in scris ( sau mental ) modfficarile survenite si momentele respective.
ATENTIE ! - Nu se administreaza nimic pe cale orala(pe gura) unei;pers6arne inconstiente.
- Daca nu este transferata imediat serviciilor medicale,o persoana care si-a recapatat cunostinta trebuie
predata spre ingrijire altor persoane calificate si sfatuita sa; se prezinte la medic cat mai curand posibil.
- Daca o victima inconstienta, dar care respira, este deja asezata pe burta sau pe o parte, ea nu va mai fi
manipulate ( nu va fi intoarsa pe spate pentru a o intoarce apoi pe spate). Se va avea grija sa se faciliteze
respiratia si scurgerea eventualelor varsaturi.

Pozitia de siguranta (de recuperare)

Pentru a aseza o persoana care se gaseste pe spate in pozitiade siguranta (de recuperare) se procedeaza astfel

- Se ingenuncheaza pe o parte a victimei cu fata spre aceasta li se aduce piciorul opus al victimei catre salvator,

incrucisand picioarele la nivelul gleznelor

- Se aseaza bratul victimei dinspre salvator ,intins lungul corpului, cat mai aproape de corp. Se aseaza
X
celalalt brat transversal pe piept. O
- Salvatorul ingenuncheaza aproape de victima, aseaza o mana sub capul acesteia pentru a-l sprijini si apuca hainele sau
centura victimei pe partea opusa.
- Victima este rostogolita de catre salvator dintr-o singura miscare lina, dar ferma, sustinand cu o mana umerii si cu
cealalta bazinul, asa incat acestea sa fie deplasate in acelasi timp. Se aduc astfel pieptul si abdomenul victimei in
sprijin pe coapsele salvatorului
- Salvatorul se retrage si indoaie genunchiul piciorului de deasupra al victimei pentru a preveni rostogolirea acesteia in
fata. Se aseaza capul victimei pentru a preveni rostogolirea in fata si astfel incat acesta sa fie intr-o pozitie extinsa (spre
spate), pentru mentinerea cailor respiratorii deschise .
. Se indoaie bratul victimei, eel mai apropiat de salvator, pentru a se sprijini partea superioara a corpului. Se
pozitioneaza celalalt brat al victimei, confortabil, de a lungul corpului sau intins in fata sa, pentru a preveni
rostogolirea spre spate .
- Se deschide gura victimei, orientand - o spre sol, pentru ca lichidele sa poata sa se scurga liber.
- Se controleaza in permanenta existenta respiratiei.
ATENTIE ! - O victima inconstienta asezata deja pe burta sau pe o parte si care nu respira, nu va m ai fi
manipulate (nu trebuie pusa pe spate pentru a o Tntoarce din n ou pe o parte).
- Faceti numai ceea ce este necesar pentru a-l asigura ventilatia pulmonara si scurgerea eventualelor varsaturi.
-Informatii medicale
Persoanele cu probleme medicale care necesita un anumit tratament, poarta deseori asupra lor informatii medicale
sub forma unei bratari, medalion sau carnet de buzunar, unde sunt specificate starea lor si tratamentul respectiv.
Cand se examineaza o victima incontienta, se cauta astfel de informatii. Aceste lucru poate fi de ajutor in stabilirea
cauzelor si acordarea primului ajutor sau poate preveni alergiile si alte stari care ar putea fi agravate prin folosirea
anumitor proceduri medicale sau de prim ajutor.
6.5. Lesinul (lipotemia)
6.5.1. Definire, cauze
Lesinul este rezultatul unei oxigenari temporar insuficiente a creierului. O persoana care lesina va fi inconstienta
chiar numai pentru cateva momente. Scopul acordarii primului ajutor in caz de lesin este de a creste oxigenarea
crierului.
Cauzele obisnuite ale lesinului sunt:
- oboseala, perioade indelungate petrecute in aceeasi pozitie (in picioare sau asezat), foame, lipsa aerului proaspat;
- stari emotionale ca, de exemplu, frica, anxietatea, vederea sangelui;

- boala, traumatisme, dureri mari.

Pot exist simptome care preced lesinul: pierdere de echilibru, paliditate, transpiratie.
Se pot lua urmatoarele masuri preventive : <
- se asigura aer proaspat (se deschid usi / ferestre), dar fara temperaturi excesive;
- se slabeste stransoarea hainelor la gat, piept si talie.
- Daca persoana este culcata, picioarele se ridica la inaltimea de 10-30
cm
6.5.2. Primul ajutor Se procedeaza astfel:
- se verifica daca victima are caile respiratorii deschise sj
 - se slabesc hainele la gat, piept si talie;
- se aseaza victima in pozitia de siguranta (de recuperare)
- se asigura aer proaspat si se protejeaza victima de temperaturi extreme
- se mentine victima intinsa confortabil inca 10-15 minute dupa ce si-a recapatat cunostinta.
ATENTIE i - Pierderea temporara a curiostintei poate fi unul -din simptomele care insotesc o criza cardiaca ischemica
sau o comotie cerebralar trebuie avuta in vedere o astfel de posibilitate, mai ales cand lesinul se produce la persoanele
mai in varsta si cauza nu este evidenta.
- Daca revenirea din lesin nu este rapida sj complecta este necesar ajutor medical.
6.6. Sincopa
Ca manifestari, sincopa se aseamana cu lesinul. Apare rar la oamenii sanatosi si este cauzata aproape
intotdeauna de lovituri in zonele reflexogeneene (ca plexul aodominal, barbie, gat, testicule) sau de boli de inima,
hemoragii, boli vasculare etc. |
Tn sincopa, spre deosebire de lesin, pulsul devine neregulat, deosebit de slab si poate chiar disparea.
. Primul ajutor este acelasi ca pentru lesin.
Daca apare stop cardio-respirator se iau de indata masurile corespunzatoare (a se vedea cap. 2 si 3 ). Se
asigura transportul urgent si sub supraveghere al victimei la spital.

PLAGI. HEMORAGII

8.1 Definitii
Prin plaga(rana, leziune) se intelege orice intrerupere a continuitatii unui tesut(a tegumentelor, mucoaselor sau a
tesuturilor mai profunde).
Plaga este insotita de obicei de sangerari si poate avea ca urmare infectia, prin patrunderea microbilor in tesuturi.
Sangerarea(hemoragia) consta in curgerea sangelui din vase in tesutul inconjurator, in cavitati corporale sau in
exteriorul corpului. Tesuturile moi sunt cele predispuse la sangerari ca urmare a ranirii lor.
O aita complicate posibila o constituie patrunderea de corpi straini(stofa, cioburi, pamant, praf, aschii etc.) in
plaga.
8.2. Clasificarea plagilor
Plagile pot fi clasificate in functie de mai multe criterii. Cunoasterea si recunoasterea tipului de plaga permite
acordarea unui prim ajutor competent.
Tn general plagile pot fi inchise sau deschise.
Tn functie de profunzime se impart in:
- escoriatii(julituri"), care intereseaza numai straturile superficial ale pielii;
- plagi superficiale, care intereseaza tegumentul in intregime si tesutul celular subcutanat;
- plagi profunde, atunci cand sunt depasite aceste straturi si sunt afectati muschii, vasele, nervii, oasele, alte
organe.
De asemenea, plagile pot fi:
- penetrante - cand patrund intr-o cavitate a corpului;
- perforante - cand strapung un organ cavitar(inima, stomac, intestin etc.);
- transfixiante - cand strabat intregul diametru al corpului si prezinta doua orificii: de intrare si de iesire.
Asocierea plagilor externe cu plagi interne reprezinta un coeficient de gravitate in plus, care creste pe, masura
lezarii mai multor straturi si organe, devenind extrema atunci cand sunt atinse inima, creierul sau vase mari si cand
se produc rupturi musculare, nervoase, osoase sau viscerale(traumatisme profunde cranio-cerebrale, toraeice,
abdominale).
In functie de natura agentului agresor si dupa modul de producere, plagile se impart in:
- plagi contuze (contuzii, vanatai)- cauzate de obicei de cadere sau de o lovitura cu un obiect contondent, rotunjit,
neted, fara sa se produca o sfasiere a tegumentului (pielii, epidermei). Sansele de infectie sunt reduse. Contuziile pot fi
superficiale, sub forma echimozei(vanatai) cand intereseaza tegumentul sau sub -lorma seromului(hematomului) cand
intereseaza si tesutul subcutanat. Aceste cazuri nu necesita o interventie la locul accidentului. Contuziile pot fi profunde,
insotite de rupturi musculare, nervoase, osoase sau viscerale;
- plagi zdrobite (laceratii) deschise, cu margini neregulate; distrugerile de tesuturi sunt mai mari cu tendinta de
necrozare, substantele rezultate fiind toxice pentru organism. Fiind favorizata totodata inmultirea mai rapida a
microbilor si deci infectia, vindecarea se produce mai greu;
- plagi taiate - provocate de obiecte taioase(cutite, cioburi) la nivelul tesutului moale. Ele prezinta margini regulate cu
distrugeri minime de tesut. In general sunt mai putin murdare decat juliturile dar pot contine fragmente de sticla sau de alt
material. Se vindeca usor, cu cicatrici convenabile Si in cazul interventilor chirurgicale avem de-a face cu plagi taiate,
cu deosebirea ca acestea sunt aseptice.
- plagi intepate - cauzate de obiecte ascutite si taioase(aschii,cuie, spini, insecte coarne de animal, dinti etc.).
Aceste rani pot avea orificii mici la suprafata pielii, cu distrugeri minime de tesut, dar pot fi profunde, permitand
patrunderea microbilor in adancime. Infectiile la plagile intepate sunt grave.Astfel, intepaturile cu spini cuie etc.
 permit patrunderea in organism a microbilor anaerobi sau a bacilului tetanic,intepaturile de insecte sunt iritante si
scarpinatul favorizeaza introducerea de germeni si deci infectia;
- plagi muscate - provocate de muscaturi de animale, mai rar de om plagi constau dintr-o asociere de plagi taiate si
zdrobite. Ele prezinta o gravitate deosebita deoarece in gura exista o mare concentrate de agenti patogeni(de exemplu
-virusul turbarii, veninul viperei etc.)
- plagi impuscate - provocate de armele de foc.
'
Aceste plagi difera in functie de obiectul agresor( alice, gloante, schije):
- oarbe sau unipolara- o singura rana la intrare(glontul ramane in corp);
- bipolare - doua rani doua orificii: unul la intrare – mai mic, mai rotund cu margini netede; altul de iesire - mai
mare, exploziv, cu margini zdrentuite. .
Mai grave sunt ranile provocate de schije prezentand importante distrugeri de tesuturi.
8.3. Ingrijirea plagilor
8.3.1 Obiective, materiale necesare
Obiectivele principale ale acordarii primului ajutor in ingrijirea plagilor sunt
urmatoarele:
- combaterea hemoragiilor;
- prevenirea infectiei;
- combaterea durerii;
- prevenirea si combaterea socului.
Materiale de prim ajutor necesare
- comprese sterile, vata, fesi, leucoplast; -
- alcool sanitar, tinctura de iod sau metosept;
- apa oxigenata sau tablete de perogen(10 tablete / 200 ml apa);
- soluble de cloramina (4 tablete /1 I apa); solutie de permanganat de potasiu 1%o; rivanol 1%o, tinctura de iod; apa fiarta
30 minute si racita;
- medicamente care combat durarea: algocalmin, antinevralgice etc.
8.3.2. Prevenirea infectiilor
In afara hemoragiilor, un pericol imediat si important in cazul plagilor il constituie infectia.
Plagile reprezinta porti de intrare pentru microbii aflati pe suprafata pielii ranite precum si pentru cei din mediul e
extern. Piele intacta, sanatoasa nu permite patrunderea acestora in tesuturi avand un rol antiinfectios important.
Se considera ca toate plagile sunt infectate intr-o anumita masura prin:
- microbii care patrund in rana odata cu agentul agresor;
- corpii straini din plaga: pamant, stofa, par, nisip etc.;
- microbii ce patrund ulterior daca ingrijirile nu sunt corespunzatoare (maini sau obiecte nesterile etc.).
In plus, tesuturile zdrobite, secretiile si sangele acumulat in aceste tesuturi reprezinta un mediu prielnic pentru ;
inmultirea microbilor.
Desi contaminarea pielii are loc imediat, odata cu ranirea, infectia propriu-zisa se manifesta dupa cca. 6 ore si este
complet instalata in 24 ore. De aceea, dupa acordarea unui prim ajutor eficient si corect, tratarea calificata a
plagilor trebuie realizata Tn primele 6 ore.
Ranile se pot infecta(suprainfecta) si in timp, daca masurile luate nu sunt corespunzatoare.
Astfel, in cateva zile pot aparea:
- intensificarea durerilor la nivelul plagii;
- inrosirea si umflarea zonei din jur sau brazde rosii ce pornesc de la plaga;
- intarirea, umflarea si incalzirea zonei;
- odata cu avansarea infectiei - o decolorare galben-verzuie si chiar scurgerea prin plaga a puroiului;
- cand infectia este intensa . alterarea starii generale: dureri de cap. Febra(39-40°), frisoane, tahicardie, dureri la
baza membrului ranit, inflamarea ganglionilor regionali(adenita).

Ranile infectate necesita ingrijiri medicale

Orice rana poate fi infectata cu bacil tetanic, agentul patogen al tetanosului, boala potential mortala caracterizata
prin spasme si contracturi musculare.
Ranile profunde, mai ales cele cauzate de muscaturile de animale si care au fost infectate prin pamant, paraf sau
fecale de animale prezinta un rise malt de infectare tetanica si persoana in cauza trebuie sfatuita sa se adreseze
medicului pentru a fi imunizata impotriva tetanosului.
ATENT1E ! Avand in vedere ca de primul pansament depinde evolutia ranii si starea ranitului trebuie sa se
respecte urmatoarele reguli:
- rana nu trebuie pansata cu orice si oricum! Plaga este o poarta larg descrisa microbilor -patogeni si deci nu
este permis sa contribuim noi in sine la infectarea ei;
- sa nu neglijam o hemoragie importanta, pe motivul ca trebuie sa fie pregatite mai intai cele necesare pentru
pansat;
 In caz ca sangele tasneste din plaga sau se scurge intr-o cantitata apreciabila, primul ajutor se va adresa hemoragiei (a se
vedea subcap. 8.4), deoarece hemoragia este,una dintre cauzele cele mai importante ale socului.
- corpii strain! care nu pot fi inlaturati cu apa oxigenata(de exemplu aschie infipta, cutit infipt in rana etc.) se lasa
pe loc, din cauza pericolului de sangerare.
- tot in scopul prevenirii socului, sa calmam durerea si nici intr-un caz sa nu o accentuam;
- sa nu stergem rana cu comprese, sa procedam bland si rapid fara gesturi dezordonate si inutile;
- sa nu turnam in rana substante antiseptice iritante, cum ar alcoolulsau tinctura de iod. Pe langa ca maresc durarea, aceste
substante distrug si celulele vii, favorizand,dezvoltarea infectiei si intarziind cicatrizareea;
- sa nu aplicam pe rana proaspata substante grase tipul alifiiior sulfamidate, sau al alifiilor cu antibiotice. Grasimile
impiedica drenajut secretiilor din plaga anihiland actiunea absorbanta a pansamentului. Substantele grase se folosesc mai
tarziu, cand plaga se usuca iarpansamentul tinde sa se lipeasca;
- sa ne spalam pe rnaini cu apa si sapun inainte de aacorda primul ajutor;
- sa nu tusim si sa nu respiram direct -deasupra rarili;
- sa nu atingem rana sau partea bandajului care va veni in contact cu rana;
- sa acoperim cat mai repede rana cu un pansament steril sau macar cu unul care este curat;
- sa nu spalam pe maini sau pe atta portiune care a venit in contact cu sangele ranitului si dupa acordarea
primului ajutor, pentru a evita propria infectare.
8.3.3 Toaleta plagilor
Avand in vedere cele prezentate anterior, acordarea primului ajutor trebuie sa inceapa prin prevenirea
suprainfectarii plagii protejand-o de orice contact cu obiecte murdare, nesterile(maini, instrumente, materiale de
pansat etc.).
Principalul mijloc de protejare este reprezentat de aplicarea pansamentelor care variaza dupa intinderea,
profunzimea si localizarea plagilor, inainte de aplicarea pansamentelor este necesara curatarea(toaleta) plagilor.
Se va proceda astfel:
- se curata zona cu ajutorul unei comprese sterile pornind de la marginile plagii spre pielea sanatoasa din jur(nu se
utilizeaza vata ia aceste manevre pentru a nu lasa scame ce pot stanjeni vindecarea);
- se ipala apoi pielea din jur utilizand substante detergente(sapun lichid, bromocet, benzina etc.);
- se dezinfecteaza pjelea din jurul plagii cu ajutorul unor substante antiseptice(alcool, tinctura de iod, rivanol) folosind, de
asemenea, comprese sterile; se evita patrunderea acestora in plaga pentru ca sunt iritante;
- pentru a indeparta eventualii corpi straini din plaga, cea mai buna metoda consta in a turna pe plaga apa oxigenata care, prin
spuma pe care o produce, antreneaza eventualii corpi straini, concomitent realizandu-se si dezinfectia plagii
Corpii straini care n u pot fi inlaturati cu apa oxigenata (de exemplu aschie infipta, cutit in rana etc.) se lasa pe loc, din cauza
pericolului de sangerare.
Numai pentru corpii straini superficial! si care nu sunt indepartati cu lichidul turnat, se va incerca extragerea lor cu ajutorul
unei pensete sterile(eventual sterilizata la flacara) sau cu degetele(unghiile), dupa o buna dezinfectare (alcool, tinctura de
iod, apa si sapun).
Dupa aceasta operatic, rana se dezinfecteaza cu o solutie de cloramina, permanganat de potasiu, rivanol sau din
nou cu apa oxigenata.
Daca rana este intr-o regiune paroasa, este important sa se efectueze o barbierire a zonei din jurul plagii(daca este
posibil), dupa care se va dezinfecta din nou pielea din jurul ranii cu alcool, tinctura de iod etc.
Se acopera apoi plaga cu un strat de comprese sterile, se adauga eventual un strat de vata, dupa care se
efectueaza bandajarea in vederea mentinerii pansamentului.
In cazul ranilor care sangereaza, straturile de comprese si vata vor fi mai groase; inainte de bandajare pe
pansamentul aplicat se va pune o fasa nederulata peste care se aplica bandajul cat mai strans.
In situatia in care sangele imbiba mai departe pansamentul si nu se opreste, se vor lua masurile de oprire a
hemoragiilor(a se vedea subcap. 8.4)
Sutura ranilor este de competenta exclusiva a cadrelor sanitare(a salvatorilor de gradul I si

8.4. Hemoragii
8.4.1. Generalitati
.'^ "
Sangele circula intr-un sistem inchis alcatuit din inima si vase de sange(artere, vene, ,capilare)(fig. 8.3)
In mod normal, la un adult barbat - cantitatea de sange circulant din organism reprezinta aproximativ 1/13 din
greutatea acestuia(intre 5-8 litri), in timp ce in cazul femeilor raportul este de 1/15.
Prin hemoragie se intelege revarsarea sangelui in afara vaselor sanguine, ca urmare a ruperii,taierii,inteparii sau
zdrobirii acestora, deci a deschiderii sistemului circulator printr-un proces distructiv, la orice nivel alsau. Cele mai
frecvente cauze ale hemoragiilor sunt traumatismele.
Hemoragiiie determina reducerea cantitatii de sange circulant, pierderile mari de sange o treime din
cantitatea totala de sange din corp) putand provoca instalarea socului hemoragic cu consecinte grave.
Gravitatea imediata a unei hemoragii se rnai poate aprecia si in functie de viteza cu care curge sangele. In
pierderile rapide, organismul nu are timp sa-si mobilizeze "depozitele,chiar si in hemoragiiie mici se poate vorbi
 de o gravitate indepartata in legatura cu cauza hemoragiei.In acest sens orice hemoragie constituie o urgenta
medicala
In cazul hemoragiilor mici, organismul reuseste sa-si mentina functia circulatorie printr-o serie de reactii
adaptative. Astfel, prin vasoconstrictie se realizeaza o distribuire preferentiala a sangelui in anumite teritorii si
organe, in scopul protejarii unor organe vitale( creier tinima, rinichi,).Ca urmare sangele din alte teritorii secundare,
cum este pielea, este trirnis in circulatia generala prin contractia sfincterelor vasculare de la nivelul arteriolelor
precapilare. Concomitent, este mobilizat si sangele din splina,ficat si muschi iar lichidul din spatiul intercelular este
trimis in vasele de sange.
In hemoragiiie mari(peste 30% din volumul total de sange) de adaptare prin mecanismele amintite
este depasita. Scaderea excesiva a hematiilor face irnposibil transportul oxigenului spre tesuturi, producandu-se
intoxicare cu bioxid carbon. La inceput excesul de bioxid de carbon are o influenta existenta asupra centrilor
nervosi din creier dau ulterior poate provoca leziuni ireversibile.
Reducerea brutala a volumului de sange circulant poate duce la moarte rapida prin prabusirea circulatiei sau
colaps; stagnarea circulatiei spre inima provoaca stop cardiac.
Semnele si simptomele hemoragiilor variaza foarte mult in functie de gravitatea acestora, adica de cantitatea de
sange pierduta si de viteza de curgere.
O pierdere mare de sange va determina urmatoarele semne si simptome, care indica totodata si instalarea
progresiva a socului:,
- piele livida(paloare), rece si transpirata;
- puls accelerat(100 - 140 batai / rqinut) ce slabeste treptat;
- ameteli, dureri de cap, vajaieli in urechi;
- sete, greata;
- neliniste si teama;
- respiratie intretaiata, care il face pe pacient sa caste, sa ofteze sau sa se innece(asa numita "foame de aer");
- lesin.
8.4.2. Clasificarea hemoragiilor
Hemoragiiie pot fi clasificate in functie de mai multe criterii
:
Dupa vasul de sange:
- arteriala: sange rosu deschis, oxigenat, care tasneste ritmic, odata cu bataile inimii;
- venoasa: sange rosu inchis, incarcat cu bioxid de carbon, care curge in valuri (in jet continuu) inundand rana;
- capilara: sange rosu in cantitate mica, care musteste sau picura; deseori se opreste de la sine prin formarea
unui cheag.
Dupa locul in care curge sangele:
- externe - la suprafata corpului;
- interne - intr-o cavitate interna. Ele pot fi:
"''
- hemotorax - in cavitatea toracica;
- hemopericard - in sacul pericardic(care inveleste inima);
- hemoparitoneu -in cavitatea abdominala
- hemartroza -in interiorul articulatiilor;
- hematom - sangele se scurge in tesuturi; iesind cu presiune din vase sangele isi formeaza o cavitate anormala prin
strivirea sau impingerea tesuturilor din jur iar cand sangele, difuzeaza in straturile pielii determina producerea
echimozei;
- exteriorizate - hemoragii produse intr-un organ care comunica cu exteriorul:
- direct, si atunci sangele este rosu, curat, proaspat; hemoragia s-a produs aproape de orificiul natural din care el
se scurge:

- epistaxis(din nas);
- ororagia(din gura); .
- otoragia(din ureche);
- rectorafia(din rect);
- uretroragia(din uretra)
- la distanta fata de orificiul prin care se exteriorizeaza si atunci sangele sufera unele modificari, in functie
de care se poate deduce locul hemoragiei.
- hemoptizie - din plamani - sange rosu-viu, cu bule de aer, apare o data cu tusea;
- hematemeza - din stomac - sange rosu cafeniu, negru, ca zatul de cafea; apare prinvarsaturi
mai rar din nas, faringe, esofag, plamani(inghitit, digerat si apoi varsat)
 - melena - prin rect, dar sangele provine din segmente superioare ale tubului 'digestiv(esofag,
stomac, intestin); sange negru ca pacura, amestecat omogen cu materiile fecale, cu aspectul unei paste moale, negre
si lucioase(culoare neagra mai poate aparea si ca efect al unor medicament
- metroragia - din uter; sange rosu sau rosu cafeniu; nu trebuie confundata cu menstruatia;
- hematuria - prin uretra, sangele fiind amestecat cu urina si indicand o leziune a rinichilor,
uretrelor vezicii urinare sau uretrei.
8.4.3 Hemostaza

Oprirea unei hemoragii(hemostaza) reprezinta un act de prim ajutor ce trebuie executat, chiar si provizoriu, cu cea mai
mare urgenta, pana la internarea in spital. Hemostaza poate fi spontana in cazul hemoragiilor reduse capilare sau a
venelor mici, caz in care intervin doua procese de aparare ale organismului. Este vorba de reducerea vaselor
(vasoconstrictie) si, respectiv, de coagularea sangelui; rezultatul il constituie formarea unui cheag care astupa ca un
dop spartura vasului ingustat. In hemoragiile mici hemostaza se poate realiza prin simpla compresiune realizata de un
pansament corect aplicat. Atunci cand in hemoragiile mijlocii si mari hemostaza spontana nu se produce, primul ajutor
consta dintr-o hemostaza provizorie. Ea are scopul de a intrerupe hemoragia pana ce pacientul ajunge pe masa de
interventie chirurgicala. Hemostaza definitiva se executa de medic.
ATENTIE ! - Nu ridicati ?n picioare un .accidentat cu hemoragie importanta si sa nu-l miscati inutil. Asezati-l cu
capul mai jos decat restul corpului.
- Nu creati panica in fata lui, nu va speriati, linistiti-l si insuflati-l incredere;
- Cand sangele curge in valuri sau inunda rana nu va repeziti sa comprimati rana cu orice va vine la indemana;
- Comprimati artera dupa normele aratate in continuare si numai dupa incetarea hemoragiei pansati rana, respectand
regulile cunoscute.
- Daca ati aplicat un garou in scopul comprimarii tesuturilor de deasupra ranii, trebuie ca pacientul sa ajunga in eel
mult o ora pe masa de operatic; n u uitati sa fixati de garou un bilet cu ora exacta la care acesta a fost aplicat.
8.4.3.1 Metode de realizare a hemostazei in hemoragiile externe
Pentru oprirea unei hemoragii externe, in functie de vasul de sange afectat, de volumul sangerarii si de localizare se
pot utiliza urmatoarele metode:
A. Pansamentul compresiv
Se foloseste in hemoragiile capilare si in hemoragiile venoase mici, dar nu se utilizeaza daca in rana se afla corpuri
straine ascutite.
Pansamentul compresiv se realizeaza prin asezarea unui strat gros de comprese sterile peste primele comprese cu care
se acopera rana(sau a unei bucati de panza curata impaturita la dimensiunile ranii)care apoi se strang cu un bandaj
compresiv.
Prin aceasta manevra, vasul este comprimat in exclusivitate in locul ranit, n timp ce sangele continua sa circule in
zona prin celelalte vase intacte.
Pansamentul compresiv se aplica in special in situatii in care garoul nu poate fi utilizat.
Daca pansamentui compresiv este foiosit la nivelul unui membru, trebuie urmarita extremitatea acestuia pentru a
constata o eventuala racire, coloratie violeta sau disparitie a pulsului, caz in care trebuie slabita putin compresiunea;
de asemenea, se recomanda ca membrul ranit sa fie ridicat pentru a favoriza circulatia venoasa.
B. Compresiunea manuala
Se realizeaza prin apasarea arterei afectate pe un plan osos situat intre inima si artera. Pentru realizarea manevrelor pe
care le implica aceasta tehnica este necesara o pregatire corespunzatoare a salvatorului, pregatire care se refera la
dobandirea unor cunostinte elementare de anatomie,si la dobandirea unor deprinderi practice de realizare a
compresiunii(inclusiv deprinderea apasarii corecte pe propriu corp).
In functie de calibrul vasului si de profunzimea acestuia, apasarea presupune o oarecare forta si se realizeaza cu
varful degetelor, cu ajutorul unuia sau mai multor degete sau chiar cu ajutorul pumnului.
Punctele de compresiune in functie de artera si locul in care aceasta trebuie comprimata
Astfel:
- in hemoragiile fruntii si ale pielii capului se vor presa arterele temporale situate de ambele parti ale fetei,
inaintea urechii si deasupra pometilor obrajilor
- in hemoragiile fetei se va presa, cu degetul, santul de pe marginea maxilarului inferior, de partea leziunii, pe
unde trece artera maxilara
In hemoragiile mari ale fetei si gatului, compresiunea se realizeaza pe artera carotida . pe fata antero-laterala
a gatului spre baza acestuia; in adancime se simte un plan osos, iar artera se simte batand In hemoragiile
umarului si bratului se apasa artera subclaviculara patrunzand cu degetul mare deasupfa claviculei si
comprimand artera per arcul osos al primei coaste.
In hemoragiile bratului si cotului - se comprima artera axilara patrunzand cu mai multe degete in apropierea
axilei,
pe fata interioara a bratului.
In hemoragiile antebratului se comprima artera humerala, la brat; artera trece pe fata interioara a, bratului
avand
dedesubt planul dur al osului humerus.

DH^BI Compresiun^lt^ererfi'umerale
In hemoragiile mainii se comprima cu ambele degete
mari arterele radiala si cubitala pe fata anterioara a
antebratului in dreptul pumnului.
In hemoragiile membrului inferior se comprima artera
femurala la diferite niveluri in functie de localizarea
ranii
- la locul unde se indoiesc coapsa pe abdomend se
apasa cu pumnul strans imediat deasupra stinghiei
antero-interioara a coapsei, avand dedesubt

si artera aorta abdominala prin apasarea cu pumnul in partea de jos a

- se apasa cu amandoua degetele mari sau cu mai
multe pe fata osul femur
- daca hemoragia este mai jos de
genunchi se comprima artera care trece prin
gropita dionapoi genunchiului
- in anumite cazuri poate~fi
comprimata
abdomenului
ATENTIE ! Hemostaza realizata prin compresiunea manuala a unei artere reprezinta o masura temporara si
de prima urgenta, avand calitatea de a opri sangerarea imediat, dar ea nu poate fi folosita decat putin timp;
persoana care o executa oboseste repede iar manevrele respective nu se pot realiza in timpul transportului. De
aceea, intre timp, se va pregati un garou si oprirea sangelui se va completa prin metoda urmatoare.
C. Compresiunea cireulara a tesuturilor
Reprezinta compresiunea realizata prin strangerea circulara a membrului care sangereaza, cu ajutorul unui
garou, pana la oprirea hemoragiei.
In absenta unui garou se pot utiiiza: un tub, o banda de cauciuc(80-100 cm lungime) sau chiar o curea, franghie,
cravata,fasii textile sau de plastic; etc. dar in nici un caz sfoara sau snur subtire ori sarma .
Pentru aplicarea garoului se respecta urmatoarele reguli:
- garout trebuie folosit doar in ultima instanta sau pe timpul curatirii si pansarii plagii;
- garoul se utilizeaza numai in cazul ranirii membrelor;
- compresiunea se realizeaza dupa ce membrul ranit este ridicat in sus cateva secunde pentru a se goli de o
parte din sangele venos;
- garoul nu se aplica direct pe piele ci peste un invelis textil(panza, vata etc.)
- locul aplicarii garoului difera dupa tipul hemoragiei: cand aceasta este venoasa, sangele curgand de la periferie
spre inima, garoul se plaseaza distal, sub nivelul plagii(daca sangerarea continua, inseamna ca este afectata o
artera); cand hemoragia este arteriala, garoul se aplica proximal(deasupra plagii), sangele curgand de data
aceasta de la centru spre periferie;
- garoul se infasoara la radacina membrului, ceea ce duce la compresiunea trunchiurilor vasculare principale si
la oprirea intrari sangelui arterial in membrul respectiv;
- garoul se aplica acolo unde vasul de sange este mai la suprafata trecand totodata peste un plan osos.
- la radacina bratelor- la patru laturi de deget sub axila;
- la radacina coapsei - la nivelul stinghiei.
In aceste locuri garoul se aplica cu usurinta si eficace: daca este strans corect, sangerarea se opreste, indiferent la
ce nivel se afla aceasta de-a lungul membrului si indiferent daca este arteriala sau venoasa
Garoul nu se aplica la antebrat sau gamba.
- In alte locuri, pentru o eficienta crescuta, este necesar sa se aplice un rulou textil intre piele si garou, deoarece
vasele sunt ascunse in defileele formate din masele musculare; se cauta mai intai locul |n care se simte sub
degete pulsul si se plaseaza in acest loc ruloul prin intermediul caruia se va transmite presiunea exercitata de
stransoarea garoului, vasul fiind astfel comprimat; apoi se trece garoul o data sau de doua ori in jurul membrului,
de fiecare data intins ca o coarda, strangandu-se prin innodarea sau rasucirea capetelor sale(eventual utilizandu-
se un betisor)

- Daca garoul nu este din cauciuc sunt necesare urmatoarele masuri suplimentare:
- se face un prim lat de panza, strans la radacina membrului respectiv;
- in nod se introduce un bat sau creion si se rasuceste la 180 pentru cresterea compresiunii circulare; capatul
rasturnat in jos al bratului se fixeaza cu un al doilea lat de panz.
Aplicarea corecta a garoului duce la oprirea sangerarii imediat daca este afectata o artera sau dupa doua 2-3
minute in cazul unei vene. Membrul devine palid si se raceste treptat. Daca se invineteste sau innegreste
inseamna ca arterele sunt libere, fiind blocata numai circulatia venoasa.
Garoul nu poate fi mentinut mai mult de 1 ora , de aceea trebuie notate ora si minutul aplicarii sale pe un biletel
atarnat de garou. Tesuturile lipsite de oxigen incep sa fie afectate pana la producerea unei cangrene (in functie de
timpul scurs).
In aceasta limita de timp trebuie sa se faca hemostaza definitiva. Daca -acest timp se depaseste, in timpul
transportarii victimei spre spital, se slabeste usor garoul( fara a-1 scoate) timp de 1-2 minute la un interval de 15-20
minute, dupa care, de fiecare data se strange din nou ;pe timpul slabirii sale se apasa pansamentul cu palma,
comprimand plaga. *
Desfacerea definitiva a garoului se face lent, prin decompresiune progresiva, timp de 4-5 minute.
ATENTIE ! Din cauza riscurile pe care le implica,specialistii nu mai recomanda utilizarea garoului in hemostaza
decat pe perioada executarii toaletei si pansarii ranii sau in cazuri extreme.
D. Compresiunea prin flexie fortata a membrelor

Poate inlocui garoul in anumite situatii:

- pentru hemoragiile .coapsei se aplica un sul de tifon| in plica inghinala (la stinghie) dupa care se indoaie gamba pe
coapsa si coapsa pe abdomen fixand aceasta pozitie cu ajutorul unei fasii textile (fular, basma)
- pentru gamba sau picior se aplica un sul la indoitura
genunchiului, antebratului .
Masuri/suplimentare
- Atunci cand accidentatul a pierdut mult sange, el trebuie culcat cu capul mai jos decat picioarele, pentru prevenirea
anemiei creierului.
- Daca ii este sete i se dau cantitati mici si repetate de bauturi calde, i se vor incalzi mainile si picioarele cu sticle de apa
calda si i se vor administra calmante.
- in situaiti extreme - in iminenta de soc hemoragic, atunci cand accidentatul este in constient, are pulsul rapid si
slab batut, respirara superficial si are o paloare extrema, se poate aplica cate un garou la toate membrele, dupa
ce acestea au fost ridicate.
8.5. Masuri de prim ajutor in functie de tipul plagii si localizarea acesteia
8.5.1. Contuzii, vanatai
Contuziile sau vanataile produc o patrundere a sangelui in tesuturile inconjuratoare. Primul ajutor urmareste sa
reduca alimentarea cu sange a zonei respective si sa diminueze durarea si inflamatia.
- cea mai buna solutie consta in aplicarea de comprese reci sau a unei pungi cu gheata(in reprize de 15 minute),
culcarea persoanei si ridicarea membrului ranit;
- o compresa rece se poate realiza prin inmuierea unui prosop in apa rece, stoarcerea lui de excesul de apa si
infasurarea acestuia in jurul partii afectate. Se mai poate turna din cand in cand apa rece peste compresa sau aceasta poate
fi inlocuita cu o alta.
-punga cu gheata poate fi pregatita astfel: se umple o punga de plastic sau de cauciuc cu gheata sparta apoi se
scoate aerul din ea si se inchide bine ca sa nu se scurga apa. Punga se inveleste intr-un prosop si se aplica cu atentie pe
rana, in reprize de 15 minute. schimbati gheata daca e necesar.
NU aplicati punga cu gheata direct pe piele!
 - compresele reci care se gasesc in comert pot fi folosite in locul ghetii. Respectati indicative producatorului in
aplicarea compreselor.
8.5.2. Plagi minore cu sangerari
Plagile minore cu sangerari mici cum ar fi juliturile, taieturile mici si zgarieturile minore pot fi spalate cu apa de la
robinet si sapun daca sunt murdare. Apoi vor sterse cu tifon steril si acoperite cu pansament special preparat sau
improvizat
8.5.3. Plagi grave cu sangerare abundenta
Plagile grave cu sangerare abundenta necesita o apasare continua si directa. Daca rana este mai mare si marginile
sunt desfacute, poate fi necesara apropierea marginilor sale inainte de a se apasa. S-ar putea sa fie timp doar pentru
extragerea unor corpuri straine din rana. Corpurile straine infipte n u trebuie scoase. Daca in rana nu se gasesc corpuri
straine, dati primul ajutor dupa regulile prezentate mai sus.
8.5.4. Plagi cu un corp strain infipt

-
Plagile cu un corp strain infipt necesita o atentie deosebita pentru ca acel obiect poate sa comprime vasele de
sange retezate in adancimea ranii.
- nu modificati pozitia si nu scoateti obiectele ce sunt adanc infipte in rana, din cauza pericolului de sangerare.
Bandajati rana de jur imprejurul obiectului pentru a impiedica deplasarea lui bandaj care sa preseze pe locul ce
inconjoara obiectul, sa imobilizeze membrul si sa impiedice o ranire suplimentara.

- daca obiectul infipt este mic si nu iese prea mult din rana, acordati primul ajutor astfel
- acoperiti usor rana si obiectul cu pansament, avand grija sa nu apasati pe obiect
- faceti un bandaj circular destul de mare ca sa acopere toata rana. " " '

- puneti acest bandaj pe pansament si asigurati-va ca obiectul nu este presat

- infasurati acest bandaj cu o fasa ingusta.
Primul ajutor in plagi cu corpi strain! infipti
Daca obiectul este lung si a ramas prea mult afara din rana procedati astfel
- faceti un pansament in jurul obiectului pentru a acoperi rana;
- puneti in jurul obiectului comprese pentru a-l impiedica sa se miste
- fixati compresele cu un bandaj ingust avand grija sa nu se exercite presiune asupra obiectului infipt.

8.5.5. Plagi prin intepare

E posibil ca plagile prin intepare sa n u prezinte o sangerare externa abundenta, dar ele pot provoca sangerarea
interna, mai ales daca rana este la piept sau abdomen. Un ele dintre aceste rani cum ar fi cele prin
impuscare pot avea un orificiu la intrare si unul la iesire. Astfel de rani sunt serioase pentru ca tesuturile interne
sunt distruse si exista sangerai si infectie in. profunzimea ranii. Controlati sangerarea si dati primul ajutor
pentru rani.
8.5.6. Plagi prin strivire
Reprezinta vatamari grave ale membrelor sau ale intregului corp produse de materiale grele ca: nisip, zidarie, utilaje sau
saltele de acelasi fel. Tesuturile sunt distruse pe intindere mare iar organele interne pot fi rupte. Plagile prin strivire pot
fiu agravate si prin fracturi. Plagile prin strivire la o scara mai mica, cum ar fi cea a unei maini sunt grave, dar nu
reprezinta in general un pericol mortal.
Plagile grave prin strivire pot produce complicatii grave, ajungand pana la soc si insuficienta renala. Chiar daca ranitul
nu prezinta semne si simptome de soc la scoaterea de la locul accidentului, primul ajutor trebuie acordat imediat
pentru a impiedica instalarea si agravarea socului. Astfel:
- protejati victima fata de alte circumstante posibile de accidentare;
- opriti sangerarea(sangerarile);
- aplicati pungi de gheata pe zona ranita ;
- tratati impotriva socului.
8.5.7. Plagile palmei
Plagile palmei produc de obicei sangerari abundente pentru ca zona este foarte vascularizata.
- datiprimul ajutor pentru o rana de-a latul palmei(transversala) astfel
Primul ajutor pentru o plaga transversala a mainii
- acoperiti rana cu un pansament gros;
- indoiti degetele peste pansament ca sa se formeze pumnul si sa apese pe rana;
- bandajati mana inchisa cu un bandaj triunghiular cu centrul pe interiorul incheieturii pumnului, aduceti capetele de jur
imprejurul dosului mainii ca sa se incruciseze in diagonala peste degete si legati in jurul incheieturii;
- ridicati si sprijiniti mana intr-o esarfa.
- daca rana este longitudinala (de-a lungul palmei) procedati astfel
Primul ajutor pentru o plaga longitudinala a maini
- Puneti pansamentui pe rana si bandajati mana cu degetele intinse. O fata
aplicata in jurul mainii va mentine rana inchisa;
- Ridicati si sprijiniti mana cu o esarfa.

Sangerari din gingii Apar dupa extract!! de dinti sau fracturi ale maxilarului si trebuie ingrijite astfel:
- puneti un pansament pe alveola dintelui sau pe rana respectiva, folosind un pansament destul de gros pentru
a impiedica muscarea completa;
- spuneti persoanei sa apese pe pansament, sprijinind barbia cu mainile, pana se opreste sangerarea(in mod
normal intre 10-20 minute);
- cautati un medic daca nu poate fi controlata sangerarea;
- nu clatiti gura dupa ce sangerarea s-a oprit pentru ca ar putea fi scoase cheagurile si sangerarea ar relncepe.
Sangerari din limba sau obraz
In acest caz folositi un pansament steril sau o carpa curata si apasati pe rana cu degetul mare sI un alt deget piana
inceteaza sangerarea.

8.5.10 Sangerari la nivelul scalpului

Sangerarile la nivelul scalpului(pielii paroase a capului) pot fi serioase daca sunt cornplicate cu o fractura
craniului sau prin existenta unui obiect infipt.
Cand acordati primul ajutor in astfel de cazuri, evitati sa palpati, sa apasati sau sa infectati rana. Procedati astfel:
- curatati rana de murdarie;
- aplicati un pansament gros, steril care sa fie destui de mare pentru a depasi marginile ranii si bandajati strans;
- daca aveti de a face cu un obiect infipt, aplicati un pansament compresiv in jurul lui.
8.5.11 Sangerari din nas
Sangerarile din nas pot aparea spontan sau pot fi produse prin suflarea nasului printr-o lovitura directa sau in
cazuri mai serioase, prin ranire indirecta cum ar fi o fractura a craniului.
Insangerari ale nasului, rezultate din alte cauze, acordati primul ajutor astfel:

- asezati ranitul in pozitie sezand cu capul inclinat usor in fata.

- puneti-l pe ranit sa-si stranga ranile intre degetul mare si aratator timp de aproximativ 10 minute respirand pe
gura;

- desfaceti articolele de imbracaminte la gat si piept;

- spuneti victimei sa stea linistita pentru a evita cresterea pulsului si a sangerarii
- indemnati-o sa respire pe gura.-si sa nu-si sufle nasul cateva ore dupa ce sangerarea s-a oprit pentru ca cheagul format
sa nu se desprinda;
- daca in urma acestor masuri sangerarea nu se opreste, duceti accidentatul la spital.
8.5.12. Sangerarea varicelor
Varicele apar cand deschiderile venele nu permit curgerea normala a sangelui. Acesta se strange in vene creand o
presiune ce poate duce la ruperea lor. La suprafata, sangerarea interna determina umflarea si colorarea zonei.
Sangerarea exterioara, produsa de o lovitura sau o, sfasiere poate parea serioasa dar in general nu este asa. Aceasta
situatie apare mai ales la partea inferioara a gambelor si la picioare.
Procedati astfel:
- ridicati membrul cat de mult pana la limita confortului;
- aplicati un pansament compresiv si fixati pansamentui cu un bandaj in timp ce mentineti membrul ridicat si sprijinit;
- scoateti sau desfaceti orice, articol de imbracaminte care ar putea impiedica circulatia sangelui;
- transportati victirna la spital
8.5.13. Plagile abdomenului
Pot fi inchise sau deschise. Cele inchise sunt acelea in care tesuturile abdominale interne sunt afectate dar pielea
ramane intacta,
Metode de pansare a unei rani abdominale este diferita dupa cum organele interne au iesit in afara sau n u.
Procedati astfel:
- daca organele nu sunt iesite in afara, aplicati un pansament pe rana si bandajati strans;
- daca organele ies in afara, nu incercati sa le introduceti. Acoperiti rana si organele iesite cu un pansament umed mare
sau cu un prosop moale umed si apoi bandajati fara sa strangeti;
- nu dati nimic bolnavului pe gura;
- daca ranitul tuseste sau vomita, sprijiniti abdomenul cu bandaje late;
- un astfel de ranit va intra usor in stare de soc si infectarea ranii este foarte probabil:
- asigurati de urgenta transportul la o unitate medicala de specialitate.
8.5.14. Ingrijirea segmentelor amputate
Partile amputate complet sau partial trebuie conservate indiferent de conditia in care se afla si duse la spital impreuna
cu ranitul. Sunt sanse mari ca aceste parti sa poata fi reatasate daca li se acorda atentia cuvenita si sunt aduse la spital in
timp util.
- in situatia unei parti amputate partial procedati astfel:
- mentineti partea amputata partial cat mai aproape posibil de pozitia anatomica normala;
- acoperiti zona cu pansamente sterile, bandajati-o si sprijiniti-o;
- puneti o punga de gheata sau o alta compresa rece impermeabila pe rana, dar si peste bandajele ce acopera rana.
- Pentru a asigura ingrijirea partii amputate complet:
- inveliti-o intr-un pansament curat si umed si puneti-o intr-o punga de plastic impermeabila. Sigilati punga si
atasati un bilet cu data si ora cand s-a facut aceasta. Daca nu aveti posibilitatea sa umeziti pansamentul, folositi
un pansament uscat curat;
- puneti apoi intr-o alta punga de plastic sau alt container umplut partial cu gheata sfaramata.
Ingrijirea partii amputate complet
- duceti-o impreuna cu ranitui la eel mai apropiat spital.
- Pentru ingrijirea unui dinte smuls:
- apucati dintele de coroana si nu de radacina;
- puneti cu grija dintele in alveola daca este posibil sau puneti-l intr-un pansament umed ori intr-un pahar cu apa;
- cautati asistenta de specialitate cat mai repede pentru ca reimplantarea sa aiba sansfe
ATENTIE ! Nu incercati sa curatati partile amputate si nu folositi antiseptice !
8.5.15 Sangerari interne
Sangerarile interne sunt rezultatul unui traumatism cum ar fi o fractura inchisa, strivirea sau o rana impusa dar si al unor
anumite stari ce nu sunt legate de vreo ranire prealabila. Sangerarea interna poate ramane ascunsa sau se poate
exterioriza. Daca sangerarea este serioasa, pot aparea semnele si simptomele socului Sangerarile interne
ascunse pot exista in urmatoarele conditii:

- fracturi ale calotei craniene;

- fracturi inchise ale oaselor lungi;

- lovituri puternice ale abdomenului, mai ales in zona ficatului sau a splinei si lovituri puternice"ale toracelui, mai
ales cele cu fracturi costale sau plagile penetrante. Sangerarile abdominale sau toracice sunt foarte serioase iar
semnele si simptomele socului vor aparea progresiv Sangerarea interna devine evidenta si poate fi recunoscuta.

- sangele curge din ureche sau nas ori poate aparea la un ochi puternic injectat sau invinetit in cazul ranirilor la
cap;
- se elimina spuma insangerata la tuse in traumatismele toracelui.
- se poate observa sange in materialul vomitat. Sangele este rosu aprins daca sangerarea din stomac este recenta, brun
si granulat precum boabele de cafea rasnite mai mare(zat de cafea)daca sangerarea este mai veche;
- sangerarile la nivelul superior al intestinelor vor da scaunului o culoare neagra ca pacura ori smoala iar cele la
nivelul inferior vor da o culoare rosie
- urina devine rosiatica sau maronie in cazul sangerarilor rinichilor sau vezicii urinare.
Scopul primului ajutor in sangerarile interne este sa previna si sa intarzie instalarea starii de soc si sa asigure
asistenta medicala de specialitate cat mai curand.
Primul ajutor se acorda astfel:
- asezati ranitui in pozitia culcat cu picioarele ridicate la 15-30 cm daca ranile o permit si avertizati-l sa nu se miste;
- daca este in stare de inconstienta puneti-l in pozitia de recuperare.
- nu-l oferiti nimic pe gura;
- desfaceti articolele de imbracaminte stranse din jurul gatului, a pieptului sau a taliei;
- calmati ranitui, explicandu-l importanta de a se relaxa fizic si psihic;
- tineti ranitui la o temperatura confortabila si protejati-l de temperaturi extreme;
- transportati ranitui la spital cat mai curand posibil, daca nu poate fi adus medicul la accidentat;
- notati urmatoarele date ce l-ar putea interesa pe medic:
- marimea si catitatea pulsului si a respiratiei, notand daca respiratia este normala sau neregulata sau daca pulsul este
puternic sau slab;
 - temperatura pieli; "- alte simptome cum arfi: voma, urinare necontrolata
sau tulburari intestinale;
- timpul cand au aparut schimbari majore in infatisarea sau starea ranitului.
8.5.16 Sangerari din urechi
Sangerarile din urechi pot fi insotite si de o eliminare a unui lichid galbui. Acest simptom indica o fractura craniana, ceea
ce este foarte grav. Procedati astfel:
- Nu incercati sa opriti curgerea de sange sau alte lichide;
- Nu acoperiti urechea cu tifon;
- Anuntati medicul imediat si acordati primul ajutor, astfel:
- aplicati un bandaj cervical;
- puneti un pansament steril lejer pe ureche;
- culcati ranitui pe partea afectata sprijinind cu atentie capul si gatui, cu partea superioara a corpului usor ridicata;
- daca ranitul vomita sau trebuie sa-l parasiti , puneti-l in pozitia de recuperare pe partea afectata.
- controlati respiratia si circulatia;
- luati masurile impotriva socului(a se vedea cap. 5).

FRACTURI
9.1. Generalitati
Prin fractura se intelege intreruperea continuitatii unui os, cu alte cuvinte orice rupere, zdrobire sau
plesnire(fisurare) a unui os, ca urmare a unui traumatism mai puternic(cadere de la inaltime, lovitura, strivire,
tamponare, izbire, rasucire etc).
Corpul omenesc are peste 200 de oase, de diferite marimi si forme(oase lungi, scurte, late), grupate in: oaseie
capului, ale trunchiului si ale membrelor.
Toate oasele se pot fractura, dar eel mai des , fracturile se produc la oasele lungi ale membrelor,la oasele bazinului si
ale coloanei vertebrale.
Cazurile mai frecvente ale fracturilor sunt urmare a accidentelor de munca si de circulatie si a activitatilor sportive.
De asemenea, se produce un numar mare de fracturi in situatia unor catastrofe(cutremure, prabusiri de mine,
ciocniri de trenuri etc.)
Barbatii intre 25-50 ani inregistreaza eel mai mare numar de fracturi; la copii fracturile sunt destul de rare; la
varstnici fracturile se produc si la traumatisme usoare.
9.2. Prevenirea fracturilor
Majoritatea fracturilor pot fi prevenite prin adoptarea unor deprinderi de securitate in diferite activitati profesionale,
casnice, sportive etc. De asemenea, trebuie evitate:
- suprafetele accidentate sau incarcate cu diferite obiecte(obstacole) unelte, materiale din cordoane de racord,
furtunuri etc.;
- pardoselile umede, murdare cu uleiuri, alunecoase ; lipsa covoarelor, carpetelor sau traverselor;
- scarile luminate insuficient si blocare(aglomerate| cu obiecte diferite, fara balustrada, acoperite cu gheata si /
sau zapada;
- folosirea scaunelor pentru a atinge locurile inalte, a scarilor pliante defecte, a scarilor neasigurate;
- neutilizarea balustradelor si centurilor de siguranta atunci cand se lucreaza la inaltime .
9.3. Tipuri de fracturi
Cunoasterea diferitelor tipuri de fracturi este foarte importanta in luarea masurilor de prim ajutor adecvate, care sa
nu agraveze fractura si sa previna complicatiile: transformarea unei fracturi incomplete intr-una completa, a unei
fracturi complete intr-una cu deplasare, a unei fracturi nchise intr-una deschisa etc.
In functie de modul de producere a accidentului , trebuie suspectata o fractura chiar si la distanta de locul de
actiune a agentului agresor.
- Fracturile se produc ca urmare a actiunii directe sau indirecte a agentului agresor. Astfel:
- fractura directa se produce la locul de aplicare a fortei respective, deci la locul de actiune a agentului agresor(de
exemplu: caderea unei greutati pe coapsa, gamba, mana; o lovitura aplicata pe coloana, fractura prin glont). Aceste tip
de fractura intereseaza in special oaseie care nu au toata suprafata acoperita de muschi(cubitus, tibie, clavicula)
- fractura indirecta este fractura care se produce la distanta de locul de aplicare a fortei respective, deci la locul de
actiune a agentului agresor. Fractura indirecta se poate produce prin:
- flexie. Agentul agresor act:ioneaza asupra unei extremitati a osului, cealalta extremitate fiind fixata; osul se
rupe acolo unde curbura este mai mare (de exemplu, fractura de clavicula prin caderea pe umar, fractura gatului
femurului prin cadere pe genunchi etc.);
- rasucire. in general, in aceasta categorie se incadreaza accidentele provocate de prinderea hainelor sau membrelor de o
masjna, banda, agregat, fapt care duce la ruperea oaselor la distanta prin fracturi spiroide de-exemplu, fractura coapsei
prin rotirea violenta a corpului, in timp ce piciorul este blocat pe sol);
- tractiune. Un segment de membru este prins ti atarna sau este tras de un agresor producandu-se ti o
micarotatie ;
 - presiune. Cele mai frecvente fracturi prin presiune se produc prin caderi de la inaltime: fracturi de calcai,
genunchi, sold si coloana vertebrala in cazul caderilor in picioare; fracturi de antebrat, brat si clavicula in caderile pe
palme sau pe cot.
Fracturile mai pot fi clasificate in complete si incomplete
Fracturile complete intereseaza osul pe toata grosimea, avand forme variabile: de-a curmezisul, piezisa, spiralata. In
raport cu pozitia fragmentelor osoase(ramase sau nu in contact) fracturile complete pot fi:
- cu deplasare(mai grave).Deplasarea fragmentelor osoase se poate produce de-a lungul, de-a curmezisul osului
sau capetele oaselor se incaleca
- fara deplasare (mai putin grave).
Fracturile mai pot fi:
- inchise , cand eel putin pielea a ramas intacta.
- deschise, cand s-a produs si o rana prin care focarul de fractura comunica cu exteriorul. Fracturile deschise sunt mai grave,
ele fiind insotite de hemoragii(uneori foarte importante) si putand fi complicate cu infectii.

Fracturile pot fi:

- unice(un singur focar de fractura);
- multiple(mai multe focare).
_
O fractura complicata este aceea in care oasele au produs si leziuni ale organelor interne precum rupturi ale
vaselor de sange, ficatului, plamanilor sau splinei.
Alti termeni sunt utilizati pentru a descrie tipuri particulare de fracturi, dar caracteristicile acestora ' nu pot fi
determinate la primul ajutor. Astfel:

- daca un os este rupt mai mult de doua segmente, atunci se spune ca este zdrobit.
- o ruptura incomplete este numita fisura;
- fracturiie epifizare sunt leziunile capetelor oaselor(care include suprafata de cresten
- fracturiie diafizare sunt leziuni ale segmentului osos dintre capetele unui os lung
- ruperile produse de tensiuni repetate sunt numite fracturi de oboseala;
- ruperile produse prin boli osoase sunt fracturi patologice. ***•

9.4. Semne si simptome

Inainte de a proceda la examinarea accidentatului este absolut necesar ca salvatorul
sa se informeze asupra agentului agresor, a modului de actiune a acestuia precum si
asupra caror parti din organism a actionat.
Trebuie suspectata fractura daca:
- traumatismul este produs de o forta externa puternica
- s-a auzit o troznitura sau o pocnitura.
Examinarea accidentatului se realizeaza cu atentie si blandete
accidental este comparat cu eel valid pentru a determina gradul de
formare
permite examinarea zonei traumatizate.
Pot fi prezente unui sau mai multe din urmatoarele semne si sirnptome.
Semne de probabilitate
- Durerea si sensibilitatea dureroasa sunt maxime la locul fracturii, cu ocazia miscarii sau palparii portiunii ranite;
trebuie avut in-vedere faptul ca si o simpla contuzie musculara poate provoca durere.
 - Deformarea regiunii traumatizate este un semn de fractura , dar si hematomul si luxatia pot determina zona
afectata.
- Importanta functionala, pierderea functiuni imposibilitatea efectuarii miscarii partii ranite este intotdeauna prezenta ca
urmare a durerii si deformarii(uneori lipsa miscarii nu este decat un act de aparare impotriva durerii).
- Scuturarea membrului fracturat(prin deplasarea pe verticala a fragmentelor osoase) poate fi un semn pretios, dar el
poate aparea si in luxatie.
- Vanataia(echimoza) apare mai tarziu si uneori la distanta de locul fracturii si indica difuzarea sangelui din focarul de
fractura in straturile pielii. Acest semn poate aparea si dupa o contuzie simpla. Semne sigure :
- Miscarea anormala ivita in afara articulatiilor indica in mod sigur o fractura completa. Aceasta insa nu trebuie sa fie
cautata de salvator indoind gamba, coapsa, bratui sau antebratui victimei. Ea poate fi observata in timp ce accidentatul se
misca sau se agita din cauza durerii; eel mult i se cere sa-si ridice membrul in cauza, putandu-se constata atunci ca miscarea
nu se transmite extremitatii acestuia.
- Crepitatia sau frecatura rezulta din frecarea fragmentelor osoase intre ele, in timp ce accidentatul executa o miscare;
este periculoasa sa fie cautata in mod intentionat deoarece pot fi provocate complicatii.
9.5. Primul ajutor in fracturi
Primul ajutor in fracturi are rolul sa previna complicatiile §i leziunile ulterioare §i sa diminueze durerea §i umflarea zonei.
9.5.1.
Reguli
generale ce
nu trebuie
facut:
Victima nu trebuie ridicata in picioare sau transportata inainte de imobilizarea fracturii, pentru ca toate acestea pot sa provoace
complicatii:
- accentuarea durerii(cauza a socului);
- deplasarea fragmentelor osoase uneori ascutite si taioase care distrug muschi, vase de sange sau nervi provocand
hemoragii sau paralizii
- transformarea fracturii inchise intr-una deschisa, ceea ce implica de asemenea, o serie de complicatii in
plus.
Ce trebuie facut:
- Primul ajutor se acorda la locul accidentului, exceptand cazul in care persista un pericol pentru salvator sau pentru
victima. In acest caz, victima trebuie asezata in eel mai apropiat loc sigur, unde ranile sale sa poata fi temporar asistate
si stabilizate.
- In caz de fractura deschisa trebuie procedat mai intai la oprirea hemoragiei si la pansarea ranii. Orice os
exteriorizat trebuie protejat cu fesi de jur imprejur, dar nu trebuie fortat sa intre inapoi in rana.
- Ca si in alte traumatisme este necesara administrarea unui calmant(antinevralgic, algocalmin etc.) pentru a diminua
durerea.
- Obiectivul principal al primului ajutor este reprezentant de imobilizarea focarului fracturii pentru a preveni
complicatiile si a alina durerea. Imobilizarea se realizeaza cu ajutorul atelelor confectionate special sau
improvizate(bastoane, umbrele, bucati de scandura sau placaj, cozi de matura, sipci, paturi etc.).
Imobilizarea fractura trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
- ca regula generala, orice imobilizare trebuie- la membre, atelele se pun de o parte si de alta a focarului de
fractura(sau membrul se aseaza intr-o gutiera speciala);
- atelele se invelesc in vata(sau alte materiale moi) pentru a nu leza pielea, a nu stanjeni circulajilrsau a nu
mari durerea.
- se evita aplicarea atelelor pe locul unde osul vine in contact direct cu pielea(fata ariterowterna a garnbei, de
pilda);
- acoio unde atela nu se poate mula exact pe regiunea imobilizata , golurile se umplu cu vata.
- se trage apoi o fasa. La inceput circulara, apoi serpuitoare, in jurul atelelor si membrului fracturat, obtinand astfel
o imobilizare provizorie(imobilizarea de durata - in aparat gipsat – urmand sa se faca la un serviciu medical de
special itate).; Trebuie sa se aiba in vedere ca fas.a prea stransa stahjeneste circulatia sangelui si accentueaza
durerea, iar fasa prea larga este egala cu lipsa imobilizarii.;
- orice accentuare a durerii indica agravarea situatiei srhecesita controlaraa pozitiel membrelor, a bandajelor si
nodurilor sj a circulatiei sangelui la extremitati. Nodurile de la materialut utilizat pentru fixarea atelelor vor fi facute
peste atela si nu pe zona descoperita deoarece pot provoca compresiuni ctureroase pe tegumente;
- eel putin doua persoane trebuie sa conlucreze la efectuarea imobilizarii. Una ridica membrul fracturat cu o mana, in
timp ce cu palma cealalta sprijina locui fracturii iar ceaiajta persoana aplica atelele si trage fasa.
- Transportarea accidentatului la spital urmeaza dupa imobilizare. Pana atunci se va asigura ,in continuare
supravegherea accidentatului luandu-se In continuare masurile necesare pentru prevenirea socului(a se vedea
cap. 5): acoperire cu pleduri sau h a i n e , a r e a - -o}eajmante pentru durere si de lichide, daca victima
este constienta.
 9.5.2. Reducerea fracturii - ,--In cazul fracturarii unui os, muschii asociati acestuia se contracta; daca fractura este
completa, contractia rapida a muschilor poate produce alunecarea extremitatilor rupte si patrunderea lor in tesutul
inconjurator. Manipularea brutala poate produce dureri si chiar leziuni ale muschilor, nervilor si vaselor sanguine.
De aceea poate fi necesara reducerea fracturii prin tractiunea membrului accidental, ceea ce realizeaza implicit si
relaxarea(repunerea, reasezarea in ax) oaselor rupte si deplasate. Daca aceasta reducere este necesara, atunci ea trebuie
executata de doi salvatori: unul ridica membrul deasupra fracturii(proximal), iar celalalt trage cu grija, dar ferm, in josul
fracturii, divergent fata de primul si in axul membrului respectiv. Atunci cand se aplica tractiunea, luati urmatoarele
precautii:
- Nu incercati sa indreptati articulatiile in cazul traumatismelor umerilor, coatelor, incheieturilor mainii sau
genunchilor. Aceasta manevra poate distruge nervi importanti §i vase sanguine mari care tree prin apropierea acestor
incheieturi.
- Aplicati o tractiune suficienta numai pentru a alinia membrul si a elibera compresia musculara si a extremitatilor
osului fracturat asupra nervilor si muschilor Pentru a realiza membrul poate fiu necesara o tractiune mai mare dar nu
fortati,. Daca exista rezistenta sau durere accentuata, intrerupeti tractiunea si imobilizati in pozitia diformitatii
existente.
- Mentineti tract,iunea pana cand membrul este complet imobilizat.
- Efectuati manevra de axare a membrului fracturat numai daca se constata deformarea evidenta a membrului. Ea
nu este obligatorie dar este bine sa se faca in primele minute dupa accident, pentru ca in aceasta perioada victima
are o scurta perioada de "anestezie naturala".
Notati ca ati aplicat tractiunea si informati serviciul medical - verbal sau printr-o nota scrisa, introdusa in
imbracamintea victimei.
In functie de membrul afectat, manevrele de tractiune sunt urmatoarele:
- Pentru membrul superior:
- daca fractura este la nivelul bratului , se indoaie cotul la 90° : primul salvator trage in ax apucand de antebrat, in
portiunea sau superioara, imediat sub plica cotului, iar al doilea salvator apuca de brat cu mainile impreunate ca o
chinga in axila si trage in sens contrar.
- daca fractura este la nivelul antebratului, se indoaie incet cotul victimei la 90°: primul salvator trage in ax de
degetul mare al mainii, iar al doilea salvator trage tot in ax dar in sens contrar apucand de portiunea inferioara a bra|
ului, irnediat deasupra plicii cotului.

- Pentru membru inferior:

- Daca este fracturat femurul(coapsa), se mentine genunchiul victimei intins si se trage in ax, primul salvator
apucand de picior cu mainile sprijinite de glezna si de calcai, iar al doilea salvator tragand in sens contrar de
radacina coapsei cu mainile impreunate in chinga sau cu ajutorul unei cearceaf introdus intre coapse.
- daca este fracturata gamba sau glezna, se ridica membru inferior, indoindu-l la nivelul genunchiului si se
trage in ax: un salvator apuca de laba piciorului si eel de-al doilea salvator trage in sens contrar, apucand de
genuncrti.;

- cand deformarea se afla la nivelul degetelor, al mainii sau al labei piciorului, se trage intr-un sens de varful

sens de varful

degetelor corespunzatoare regiunii deformate, fixand cu putere, cu cealalta mana. pumnul sau glezna victimei, dupa cum
este vorba de membrul superior sau de membrul inferior.
9.5.3. Utilizarea fesilor si a bandajelor la imobilizarea fracturilor

Bandajele utilizate pentru imobilizarea fracturilor trebuie trecute pe sub victima, folosind scobiturile naturale ale
corpului uman situate la ceafa, mijloc(talie), genunchi si glezne.

- Bandajele trebuie sa fie:

- destul de largi pentru a sprijini ferm dar fara a crea disconfort;

- destul de stranse pentru a preveni miscarea segmentelorosoas

- innodate pe partea neranita sau peste atela, pentru a micsora disconfortul si a asigura situarea partii mai late a
bandajului pe partea ranita
Daca sunt ranite ambele picioare, nodurile se fac pe linia rnediana.
- Asigurati-va ca bandajele nu franeaza circulatia sangelui sau n u produc durere. Controlati partile imobilizate la
intervalele de 15 minute pentru a fi sigur ca bandajele n-au devenit prea stranse prin umflarea zonelor
inconjuratoare. Acest control este important in special in cazul ranirilor la incheieturi(articulatii), DIN cauza vaselor
si a nervilor vecini.
- Racirea sau modificarea culorii la extremitati sunt indicatii de circulatie defectuoasa a sangelui, impunand ajustarea
bandajelor si fesilor
- Intre partile corpului care sunt bandajate impreuna trebuie sa se introduca o fasa moale pentru a preveni frecarea si
disconfortul.
9.5.4. Atele
O atela bine aplicata poate preveni miscarea extremitatilor osoase, reducand lezarea tesuturilor si micsorand durerea. Atela
trebuie sa fie:
- suficient de lunga pentru a imobiliza articulatia de deasupra |i de dedesubtul fracturii(proximal si distal);
- suficient de rigida si bine infasata pentru a fi confortabila.
Tipuri de atele:
A. Atele improvizate. Partea neranita a corpului este o atela "naturala". De asemenea, se poate improviza o atela
dintr-un baston, o umbrela, o coada de matura, o bucata de lemn sau carton, un ziar sau o revista bine impaturita.
B. Ateie comerciale . Salvatorul trebuie sa se familiarizeze si cu utilizarea atelelor comerciale
Tipurile de atele comerciale sunt:
- atele din sarrrra. Acestea sunt flexibile si pot fi mulate pe partile corpului(de exemplu, la cot);
- atele realizate din carton sau plastic. Sunt utile in special la imobilizarea extremitatilor, deoarece ele asigura rigiditate
maxima la greutate minima. Unele pot fi folosite la aplicarea tractiunii membrului inferior. Ele nu trebuie indepartate la
investigarea fracturilor cu raze X.;
- atele gonflabile. Acestea au perete dublu, fiind facute din tuburi de plastic inchise, de obicei cu un fermoar. Ele sunt
umflate dupa ce au fost aplicate la membrele fracturate. Atelele cu aer trebuie umflate numai cu gura pentru ca umflarea cu
pompa poate produse o presiune excesiva, ceea ce reduce circulatia sangelui. Evitati indoirea atelelor gonflabile ; acestfapt
subtiaza plasticul si produce disconfort la aplicare;
- atele de tractiune. Ele pastreaza imobilitatea zonei de fractura, facand posibila tractiunea extremitatilor. Pot fi aplicate
numai la membrele inferioare. Folosirea lor solicita prezenta a doi sau mai multi salvatori;
- scanduri spinale lungi . Aceste sunt lacuite sau foarte ceruite, astfel meat aluneca usor sub victima. Ele
constituie o parte uzuala a echipamentului ambulantei. Scandura spinala lunga poate fi construita din placaj.
Manerele si gaurile pentru curele trebuie sa fie plasate de-a lungul partilor laterale ale scandurii. Chingile, montate
la fiecare capat si fixate pe partea de jos a scandurii faciliteaza alunecarea scandurii pe suprafete rugoase si, la
ridicarea scandurii de pe sol, apucarea manerelor.
- scanduri spinale scurte. Acestea sunt utilizate pentru imobilizarea traumatismelor spatelui si cefei care pot
aparea cand persoana este intr-o pozitie asezat, cum se mtampla in cazul unui accident auto. Partea de la cap este
crestata, astfel meat bandajele folosite pentru a mentine pe loc capul victimei nu vor aluneca in timpul transportului.
Gaurile de curele de pe laturile scandurii nu trebuie folosite pentru transportare, deoarece ele pot produce alunecarea
scandurii ceea ce duce la raniri ulterioare.
9.6. Proceduri de prim ajutor in diverse fracturi
Diversele localizari ale fracturilor prezinta semne si simptome particulare , care solicita masuri specifice de prim
ajutor, alaturi de cele cu caracter general.

9.6.1. Fracturile claviculei

Clavicula poate fi fracturata printr-o forta aplicata direct sau indirect. 0 cadere pe mana intinsa sau o lovitura in
zona umarului, de exemplu, exercita o forta indirecta asupra claviculei, producand ruperea sa.Va exista durere si o
sensibilitate marcata si va aparea pierderea functionalitatii bratului. Umflarea si deformarea vor fi vazute si simtite
deasupra claviculei. Instinctiv , pentru a-si calma durerea, persoana ranita isi va sustine bratul indoit si va inclina
capul spre partea ranita.»,
In cazul fracturii de clavicula, salvatorul va sprijini si imobiliza umarul dupa cum urmeaza:

- sprijiniti bratui pe partea ranita intr-un bandaj tubular Saint John vedea pentru a-i transfera greutatea pe partea
neranita; "* "* ^
- asigurati bratui sprijinit pe corp cu un bandaj peste eel tubular, incepand cu punctul median al cotului si legandu-l
pe partea opusa a corpului. '

9.6.2. Fracturile omoplatului

Fracturile omoplatului (scapulei) sunt mai rarerEle sunt produse , prin lovitura directa. Durerea poate fi agravata prin
miscare. Aceste fracturi sunt dificil deiagnosticat si pot fi confundate cu o intindere de muschi.
 Pentru a acorda primul ajutor in cazul omoplatului, procedati astfel:
- sprijiniti bratui pe partea ranita intr-un bandaj tubular Saint John pentru a-i transfera greutatea pe partea neranita
- sprijiniti suplimentar bratui pe piept, asiigurandu-l cu un bandaj lat, plasat peste eel tubular.
9.6.3 Fracturile humerusului
Fracturile de humerus(osul bratului) se produc de cele mai multe ori prin traumatism direct sau prin cadere pe cot
ori palme. Cel mai frecvent, osul se rupe la radacina bratului si mai rar la mijlocul sau(diafizar).
Fractura de humerus poate implica si articulatia umarului sau a cotului. Daca ranirea este in apropierea oricarei
articulatii, trebuie adoptate precautii speciale din cauza unor posibile leziuni nervoase sau ale vaselor sanguine.
Cea mai buna atela pentru imobilizarea fracturilor de humerus este toracele de care se poate fixa bratui cu ajutorul
esarfei si contraesarfei. Atunci cand articulatiile nu sunt implicate, primul ajutor consta in urmatoarele
manevre:
- asezati antebratul pe coastele inferioare si deasupra abdomenului;
- plasatj o fasa moale intre piept si brat; .
- sustineti antebratul printr-o esarfa de gat;
- asigurati pozitia bratului la piept prin bandaje deasupra si sub fractura (proximal si distal);
- controlati circulatia sangelui pentru a va asigura ca aceasta nu este stanjenita.
Imobilizarea fracturii de humerus se mai poate realiza cu ajutorul atelelor de lemn, astfel :
- fixati o atela inaxila(subsuoara) care va depasi in jos linia cotului;
- cea dea doua "atela va fi fixata in partea externa, depasind linia umarului si cotului;
- solidarizati cele doua atele cu ajutorul a doua fesi amplasate spre extremitati;
- sustineti bratui impreuna cu antebratul indoit la 90° cu ajutorul unei esarfe, de gat sau fixati-le de torace cu
ajutoruia 2-3 fesi ori cu o bucata de panza.
Cu ajutorul atelelor de lemn
In cazul fracturilor localizate la partea distala(In apropiere de cot), care se manifesta prin tumefiere accentuata a cotului,
cea mia buna imobilizare se asigura printr-o atela de sarma care poate fi modelata In unghi drept la nivelul cotului.
9.6.4 Fracturile din zona cotului.
Fracturile din zona cotului solicita o grija suplimentara, din cauza nervilor si a vaselor de sange care pot fi ulterior
lezate printr-o tratare nemgrijita. Ca prim ajutor intr-o fractura care include cotul:
- sprijiniti articulatia intr-o pozitie confortabila, folosind un bandaj intre gat si articulatia pumnului(esarfj guler +
manseta);
- plasati o fasa intre brat si corp;
- imobilizati intregul brat de corp prin bandaje late, unul deasupra si altul sub cot, legate pe partea opusa;
- controlati frecvent pulsul radial si, daca acesta este slab, ajustati bandajele si repozitionati bratul. Daca pulsul
nu se simte, chemati imediat medicul.
Imobilizarea unei fracturi situate in zona cotului se mai poate realiza cu ajutorul unei atele-din sarma indoita in
forma de L.
La nevoie, imobilizarea cotului in pozitie de flexie(indoit) la 90° se poate face si cu ajutorul unei esarfe triunghiulare
care se leaga de gat si care acopera cotul impreuna cu bratul si antebratul.
9.6.5. Fracturile de radius si / sau cubitus
Fracturile de antebrat pot implica fie radiusul, fie cubitusul sau ambele oase si pot include si
articulatia cotului sau incheietura mainii(pumnului). Fractura capatului distal(inferior) al
radiusului(numita fractura lui Colles) deformeaza incheietura mainii ca o furculita rasturnata; acest
tip de fractura este mai frecventa si se produce ca urmare a sprijinirii pe mana in momentul unei caderi,
alunecari etc.
Primul ajutor pentru fracturile situate in lungul cubitusului sau radiusului cer ca salvatorul sa procedeze astfel.
- linistiti victima si sprijiniti antebratul si incheietura mainii printr-o tractiune usoara si plasarea in cea mai
confortabila pozitie si cu palma in jos.
- imobilizati antebratul si incheietura mainii pe o atela cu fasa. plasata pe partea palmara a antebratului si
intinsa de la cot pana la baza degetelor;
- asiguraji atela la brat prin bandaje inguste, unul mai sus(proximai) si altul mai jos(distal) de fractura;
- plasati antebratul cu atela peste piept, cu mana usor mai ridicata si sprijiniti-l cu o esarfa de gat;
- controlati circulatia sanguina.
Imobilizarea se poaterrealiza si cu ajutorul a doua atele de'lemn care cuprind si articulatiile cotului si
pumnului. Antebratul indoit la 90° se fixeaza cu ajutorul unui bandaj triunghiular de panza ale carui capete se leaga
dupa gat.
9.6.6. Fracturile i ncheieturii mainii(pumnului)
Fracturile localizate la incheietura mainii se vor imobiliza fara tractiune, pe o atela cu fasa, care trebuie mulata pe forma
i ncheieturii si a mainii.
- atelele din sarma suntcele mai convenabile pentru acest scop;
Daca acestea nu sunt disponibile, folositi suficiente fesi pe o atela rigida, pentru a aseza incheietura deformata a
mainii intr-o pozitie confortabila.
- asigurati capetele atelei la cot si mana si aplicati un bandaj ingust mai sus de fractura(proximal).
Evitati orice bandaj care poate presa fractura.
Sprijiniti bratul cu atela intr-o esarfa de gat, cu degetele usor ridicate. Controlati cu grija circulatia sanguina la
degete: pielea sa fie de aspect normal, degetele sa ramana calde si sa se poata misca.
9.6.7. Fracturile mainilor
Daca ajutorul medical poate fi acordat in scurt timp de la producerea accidentului, multe fracturi ale mainilor " necesita
numai sprijinirea acestora.
Daca ranile sunt mai serioase sau daca ajutorul medical este mai indepartat, atunci acordati primul ajutor dupa cum
urmeaza:
- infasati mana in pozitie functionala, cu o rola de panza sau alt material moale;
- daca degetele sunt zdrobite , plasati pansament moale intre degete;
- imobilizati mana cu o atela de-a lungul partii palmare a mainii, intinsa de la mijlocul antebratului pana la varful
degetelor(sau introduceti mana intr-o pernuta si asigurati-o cu bandaje).;
- sprijiniti bratul cu o esarfa in jurul gatului.
9.6.8. Fracturile de bazin(pelvis)
Fracturile de pelvis sunt produse, de obicei, de o zdrobire directa sau de o cadere si pot include raniri ale organelor din
zona pelviana, in special ale vezicii urinare si uretrei.
Persoanele cu asemenea raniri pot fi incapabile sa urineze sau urineaza cu sange.,
O victima cu pelvisul fracturat simte dureri in solduri, ceea ce o poate impiedica sa stea in picioare sau sa mearga.
Primul ajutor pentru o fractura de pelvis depinde de disponibilitatea ajutorului medical, de distanta pana la institutia
medicala si de confortul eventualului transport.
- Daca ajutorul medical poate fi acordat rapid, atunci:
- asezati jos victima in cea mai confortabila pozitie, de obicei pe spate, cu genunchii drepti. Daca victima doreste,
sprijiniti-i genunchii lateral, cu o patura sau o perna;
- infasati gleznele si apoi labele picioarelor impreuna, cu un bandaj de forma cifrei 8;
- sprijiniti ambele laturi ale pelvisului(bazinului) cu greutati invelite intr-un material textil.
- Daca transportarea victimei este de durata mai Junga sau anevoioasa si deci ajutorul medical va fi acordat mai
tarziu,procedati astfel:

- plasati o fasa moale intre picioare;

- aplicati un bandaj in 8 in jurul gleznelor si labelor picioarelor;
- aplicati doua bandaje late, suprapuse pe jumatate in jurul pelvisului. Legati usor sau fixati bandajul cu tin ac de
siguranta pe partea neranita si sprijiniti in ambele parti ale bazinului saci cu nisip sau alte greutati, pentru a-l
imobiliza. Daca victima se plange de disconfort, atunci largiti bandajele sau indepartati-le;
- aplicati un bandaj lat in jurul genunchilor;
- plasati victima pe o scandura spinala lunga, cu fesi, folosind manevra de rostogolire(a se vedea subcap.
11.3.2.3) si transportati-o pentru ajutor medical.

9.6.9. Fracturile de femur

Femurul poate fi rupt in orice loc pe lungimea sa.
Fracturile capatului superior al femurului(gatul, colul femurului) sunt calificate ca fracturi de sold si apar, eel mai
frecvent, la persoanele mai varstnice. Cauza poate fi minora si traumatismul poate fi apreciat doar ca o . contuzie de
sold. Suspectati o fractura a colului femurului daca persoana se plange de durere in zona soldului dupa o cadere sau
un traumatism chiar usor, in special daca exista o pierdere a functiei sau daca pozitia membrului inferior este
nenaturala. Fracturile pe lungimea femurului(diafizei) sunt usor de diagnosticat din-cauza scurtarii coapsei, deformarii
marcate si a durerii intense. Asemenea fracturi sunt cauzate de o forta mare:
Fracturile capatului distal(inferior) al femurului sunt adesea asociate cu raniri ale genunchilor si ale ligamentelor
din jurul acestuia.
ATENTIE ! Toate fracturile de femur trebuie considerate serioase, deoarece victima poate evolua catre soc sever.
Primul ajutor pentru fractura de femur este determinata de disponibilitatea ajutorului medical, de distanta pana la
institutia medicala si de,confortul transportului astfel:
- Daca ajutorul medical poate fi acordat rapid linistiti victima si sprijiniti membrul inferior, pana la sosirea
medicului.
- Daca victima poate fi miscata, iar transportarea la institutia medicala este de scurta durata, atunci folosirea
piciorului sanatos al victimei a atela poate fi suficierita. Actionati dupa cum urmeaza:
. linistiti accidentatul si sprijiniti-l picioru tragand cu grija dar ferm de laba piciorului, pastrand varfurile labelor si
rotulele indreptate in sus si mentinand tractiunea pana la mobilizarea completa;
- plasati fesi sau o patura rulata intre picioare si aduceti piciorul sanatos langa eel ranit;
 - asigurati pozitia alaturata a picioarelor cu cinci bandaje late, primul de forma cifrei 8, la glezne, apoi mai sus si mai
jos de fractura, urmatorul la genunchi si, in fine, la gambe.
- Daca victima trebuie sa fie miscata si transportui la institutia medicala va fi lung si dificil, atunci trebuie aplicata o
atela lunga tnfasata de-a lungul corpului pe partea ranita. Procedati astfel: '
- in timpul tractiunii si sprijinirii piciorului ranit aplicati sapte bandaje late sub corp si sub ambele picioare. Utilizati
bandaje tnguste numai deasupra §i sub fractura si la labele picioarelor; la o victima corpolenta utilizati bandaje late si
la labele picioarelor.
. slabiti bandajele sub corp si la sale, la genunchi si la glezne si plasati-le in pozitia respective, alunecandu-le in sus
si in jos, dupa cerinta;
- puneti fesi intre picioare, genunchi si glezne;
- plasati o atela infasata pe latura ranita a corpului, de la axila(subsuori) pana la laba piciorului;
- asigurati atela cu bandaje din partea superioara a corpului pana la picioare, in succesiunea urmatoare:
- la piept(torace) mai josd de subsuoara;
- la pelvis(bazin) in linie cu soldul;
- la glezne si labe de forma cifrei 8, pentru a include atela;
- la coapse, mai sus si mai jos de fractura;
- la genunchi; .
- la gambe.
In anumite cazuri, poate fi omis un bandaj pentru a evita presiunea pe zona fracturii.
Asezati victima pe o targa.
Pentru fracturile de femur sunt recomandate atelele de tractiune, precum atela de tractiune cu fermoar sau atela
Thomas, dar utilizarea lor cere un antrenament special.
ATENTIE ! Deoarece victima cu femurul fracturat poate intra in stare de soc din cauza pierderii de sange si a
durerii intense, primul ajutor trebuie inceput cat mai repede posibil(a se vedea si cap. 5).
9.6.10. Fracturile din zona genunchiului
In zona genunchiului pot aparea fracturi la capatui distal(inferior) al femurului, la capatui proximal(superior)al tibiei
sau la rotula. Astfel de fracturi se produc de obicei prin aplicarea directa a fortei dar si contractiile musculare
puternice pot determinafracturarea rotulei.
Exista o deformare marcata a genunchiului si durere severa. Compresia arterei principale a gambei poate diminua
circulatia sangelui la gamba si la laba piciorului.
ATENTIE ! Chiar daca existenta fracturii nu poate fi diagnosticata foarte precis, traumatismul trebuie tratat ca
fractura.
Primul ajutor pentru fracturi in zona genunchiului implica urmatoarele manevre:
- sprijiniti piciorul ranit, realiniindu-l cu grija, numai in masura in care nu accentuati durerea Nu utilizatitractiunea
imobilizati piciorul pe o atela suficient de lunga pentru a se intinde de la bazin pana dincolo de calcai, cu
infasare sub scobiturile naturale la genunchi si glezna.
- asigurati atela cu bandaje de forma cifrei 8 in jurul soldurilor si la capatul superior al atelei si un bandaj lat in
jurul gambei si atelei; m. A-^^^r- ^a>

- sprijiniti membrul cu atela intr-o pozitie usor ridicata; ^••^MBL ^r.,

- controlati circulatia sangelui la laba piciorului.
__
La imobilizarea genunchiului, care nu poate fi imobilizat in pozitie dreapta folositi perne'sau paturi.
9.6.11. Fracturile de tibie si/sau peroneu -
Fracturile de gamba implicand unui sau ambele oase se intalnesc frecdvent in sport dar ele se pot produce si la
locul de munca.
Fracturile capetelor distale(inferioare) ale acestor oase pot fi confundate cu glezna luxata.
In plus fata de semnele si simptornele generate, gambei pot aparea deformari accentuate,
strambarea sau rotirea gambei.
Fracturile de tibie si .peroneu vor fi imobilizate in functie de distanta pana la ajutorul medical, de metoda de transport al
victimei si de modul de echipare a trusei de prim ajutor. Astfel:
- Daca ajutorul medical este aproaproape sau transportarea va fi lina, atunci este adecvata imobilizarea prin utilizarea piciorului
valid ca atela.
- Daca distanta este mare sau transportarea victimei presupune teren accidentat , atunci poate fi necesara plasarea unei atele
intre picidare, precum si a unei atele suplimentare, pe partea externa a piciorului.
- Daca localizarea accidentului solicita transportarea in picioare sau pe locul din spate al unui autoturism, atunci victima
trebuie sa-si utilizeze piciorul valid. Se poate proceda in doua moduri:
- Imobilizarea cu doua atele in acest caz imobilizarea persoanei trebuie sa fie realizata cu atele pe ambele laturi
ale piciorului ranit, astfel.
- linistiti victima si sprijiniti picioful; aplicand si mentinand tractiunea pana la imobilizarea completa;
- plasati cinci bandaje sub picior utilizand scobiturile naturale de la genunchi si glezna. Largiti bandajele in po
de la coapsa, genunchi si glezna si strangeti bandajele mai sus si mai jos de locul fracturii;
- plasati fesi de-a lungul piciprului pentru a umple golurile naturale de la genunchi si glezna;
- asigufati atelele pe ambele laturi ale piciorului cu bandaje la coapsa si glezna, in vecinatatea genunchiului si, in
fine, mai sus si mai jos de fractura.
- Imobilizarea cu atela "naturala":
- Daca piciorul valid este utilizat ca atela, pozitionati la inceput bandajele sub piciorul ranit, apoi plasati fasa de-a lungul
piciorului.
- duceti piciorul valid langa eel ranit si infasati ambele picioare impreuna, in ordinea urmatoare:
- un bandaj ingust la glezne de forma cifrei 8;
- un bandaj lat la coapse;
- bandaje inguste deasupra si sub fractura.
Pot fi folosite si alte bandaje pentru sprijin suplimentar sau poate fi omis un bandaj daca acesta preseaza fractura.
9.6.12. Fracturile gleznei
Fracturile gleznei pot fi produse printr-o lovitura violenta sau o retire puternica si pot implica tibia sau peroneul sau ambele
oase. O fractura la glezna poate fi confundata cu o luxatie. Sunt prezente durerea, umflarea si deformarea zonei.
ATENTIE! In caz de nesiguranta tratati traumatismul ca pe o fractura !
Pentru a acorda primul ajutorm cazul unui traumatism al gleznei procedati astfel:
- imobilizati glezna cu o perna sau cu o patura mica bine fixata;
- pentru a ajuta la reducerea umflaturii, puneti o compresa rece sau o punga cu gheata;
- incaltamintea poate ajuta la imobilizarea gleznei, dar slabiti sireturile, pentru a preveni constrictia vaselor de sange ca
rezultat al umflarii care apare in aceste situatii;
- daca ranile gleznei necesita pansamente, indepartati incaltamintea.
9.6.13 Fracturile labei piciorului
Fracturile labei piciorului se produc prin caderea sau rostogolirea unei greutati mari pe picior, prin sucirea gleznei
sau prin caderi de la inaltime, cand persoana "aterizeaza" pe laba piciorului. In acest ultim eaz pot fi suspectate ti
traumatisme ale coloanei vertebrale prin transfer de forte. Actionati astfel:
- daca sunt prezente rani, indepartati incaltamintea, pentru a permite aplicarea pansamenteior ti a bandajelor;
- daca nu exista rani, lasati incaltamintea pe picior pentru a contribui la imobilizare, dar slabiti sireturile, pentru a evita
vasoconstrictia cauzata de umflarea zonei;
- imobilizati laba piciorului folosind o atela infasata, o perna mica, o patura stransa in jurul labei sau
incaltamintea, asigurata cu bandaje;
- asigurati atela sau incaltamintea cu un bandaj in forma cifrei 8 dupa cum urmeaza: plasati centrul unui bandaj
lat pe talpa; traversal! scobitura piciorului si purtati capetele prin spatele gleznei,apoi treceti-le peste scobitura
labei si inapoi pe sub talpa ghetei; legati capetele peste atela sau peste talpa ghetei:
- ridicati laba piciorului la 15-30 cm si sprijiniti-o intr-o pozitie confortabile.
- transportati victima la spital pe targa.
In cazul fracturarii unui deget de la picior se procedeaza la inlaturarea degetuli in cauza de eel vecin (dupa ce s-a
introdus o compresa intre ele); degetele se fixeaza cu o bucata dubla de leucoplast
Daca este fracturat degetul mare , imobilizarea se face ca pentru laba piciorului.
ATENTIE ! In cazul oricarei fracturi de membru, nu uitati sa verificati:

- existenta pulsului distal de fractura;

- coloratia si temperatura pielii; sensibilitatea cutanata.
Modificarea acestor parametri reprezinta semne de
gravitate,

ARSURI

14.1. Definitie, generalitati.

Arsurile sunt raniri ale pielii sau ale altor tesuturi produse de agenti termici, chimici, electrici sau de radiatii. Durerea
extrema, suferinta intensa produse de ars,uri precum si evolutia acestora trebuie sa determine luarea tuturor masurilor
de precautie pentru a impiedica producerea accidentala a arsurilor.
 14.2. Clasificare in functie de agentul care le-a provocat, exista
4 tipuri majore de arsuri:
- termice , produse de foe, contactul cu obiecte fierbinti sau abur;
- corosive, cauzate de substante chimice foarte active precum acizii si bazele;
- electrice, produse de curentul electric;
- prin radiatie, determinate de expunerea excesiva la soare, raze X sau materiale radioactive.
Dupa profunzimea lor, arsurile pot fi clasificate dupa cum urmeaza:
- arsurile de gradul intai - limitate la stratul superficial al pielii; pielea este rosie si ustura. Un exemplu tipic este
arsura solara obisnuita provocata de expunerile prelungite la soare a pielii neantrenate;
- arsuri de graduldoi - cuprind toata grosimea pielii ; pe piele apar basici cu continut seros (galbui) sau hematic
(ser amestecat cu sange). Pe langa durerea mare pe care o resimte victima, pericolul principal consta Tn infectarea
continutului veziculelor;
- arsurile da gradul trei - leziunile depasesc grosimea pielii, distrugand si straturile mai profunde: grasime,
muschi, vase, nervi, pana la os. Durerea este mai mica, deoarece extremitatile nervilor din piele au fost distruse;
- arsurile de gradul patru - sunt foarte severe, implicand distrugerea tuturor structurilor inclusiv a
osului(carbonizare).
14.3. Efectele si complicatiile arsurilor
Pielea protejeaza corpul de invazia bacteriilor, ajuta la controlul temperaturii corpului si retine fluidele acestuia.
Ranirea pielii prin arsuri sau opariri poate produce pierderea acestor functii si daca leziunea este intinsa, se poate ajunge la
complicatii serioase. Efectele arsurilor si oparirilor sunt determinate de:
- intinderea suprafetei arse a corpului: Viata accidentatului este amenintata daca arsurile depasesc ~\0% din suprafata
totala a pielii;
- localizarea arsurii (de exemplu, arsurile din zona fetei pot afecta respiratia);
- gradul arsurii, determinat de profunzimea leziunii;
- varsta, starea fizica si fiziologica a victimei)chiar si arsurile mici pot fi critice pentru persoanele mai varstnice).
Arsurile se complica adesea ca urmare a conditiilor care rezulta din distrugerea tesuturilor. Aceste complicatii sunt:
- socul, produs de durerea intensa si de pierderea masei sanguine sau a plasmei;
- infectia, deoarece pielea arsa prezinta solutie de continuitate si astfel, tesuturile mai adanci sunt expuse
infectiei, iar pe de alta parte zonele arse constituie un mediu prielnic de dezvoltare a microbilor;
- probleme respiratorii , la victimele cu arsuri faciale severe sau care au inhalat fum sau vapori fierb'fntrlezand
caile respiratorii si plamanii;

- inflamarea(producerea edemelor) , mai ales daca zona arsurii este presata de Tmbracaminte stransa sau de bijuterii.
14.4 Primul ajutor
Scopul primului ajutor este de a preveni si a combate, pe cat posibil, aparitia complicatiilof mentionate.
astfel:
- stingeti focul, folosind extinctorul, aruncand peste victima o patura sau rostogolind-o la pamant;
- calmati durerile administrand medicamente antialgice(algocalmin, antinevralgice etc.);
- daca victimei(constiente) sa bea apa minerala, ceai, sirop pentru compensarea pierderilor de lichide si saruri.
14.4.1. Primul ajutor in arsurile termice
Primul ajutor in arsurile superficial constam :
- imersiunea imediata a partii arse in apa rece sau in alcool pentru a ustira durerea, pentrjia reduce inflamarea
si basicarea si pentru a preveni lezarea ulterioara a tesuturilor. Daca imersiunea, nu este posipila,.aplicati pe zona
arsurii imbracaminte curata, umezitam apa rece sau in alcool.;
- indepartarea imediata a oricarei surse de presiune a zonei arse(inele bratari sau incaltaminte),
inainte de aparitia inflamari

- acoperirea arsurii cu un pansament curat, lipsit de scame preferabil steril.

ATENTIE ! Nu aplicati lotiuni , alifii sau pansamente murdare i n nici un caz nu folositi folositi uleiuri, pamant,
balegar, cerneala, albastru de metilen etc.;

- nu spargeti basicile ;
- nu respirati si nu tusiti peste arsuri, nu pipaiti zona arsal
- nu indepartati imbracamintea lipita de zona arsa.
La arsuri mai serioase, solicitati ajutorul medicului si acordati numai primul ajutor, dupa cum urmeaza:
- controlati respiratia victimei si daca este necesar, aplicati respiratia artificiala(a se vedea cap. 2);
- acoperiti usor zona arsa cu un pansamentcurat, preferabil steril si lipsit de scame(a se vedea cap. 7 si 8);
- aplicati tratamentul pentru soc(a se vedea cap. 5);
- asigurati transportarea victimei Ja spital
 14.4.2. Primul ajutor in arsurile chimice
Arsurile produse de substantele chimice corosive; precum acizii tari sau bazele sunt intotdeauna serioase
deoarece aceste substante chimice continua "sa arda" cat timp raman pe piele. Pentru a diminua efectele lor
corosive, indepartati imediat substantele chimice. Actionati astfel:
- inundati imediat cu apa rece din abundenta zona arsa pentru a "spala" substantele chimice. Continuati inundarea
zonei arse si in timpul indepartarii imbracamintei, pana la spalarea (indepartarea) completa a substantelor chimice. Daca
este vorba de substante chimice uscate precum varul, atunci indepartati-l rapid prin periere usoara cu eomprese uscate,
inainte de inundarea cu apa rece;
- dupa indepartarea prin spalare a substantelor chimice continuati primul ajutor ca pentru arsura termica;
- acoperiti arsura cu un pansament curat si solicitati ajutorul medicului.
ATENTIE ! - Cand acordati primul ajutor in arsuri chimice, nu utilizati agenti chimici neutralizanti precum otet,
sifon, alcool fara avizul medicului!
- Procedurile de prim ajutor in cazul arsurilor prin anumite substante chimice pot diferi de regulile generale si nu
fac obiectul acestui manual.
Salvatorii(si muncitorii) trebuie sa cunoasca substantele chimice utilizate la locul de munca, sa stie cum sa le
manevreze si sa invete cum sa acorde primul ajutor in caz de accidentare. Primul ajutor peqtru arsurile chimice la ochi
este descris in subcap. 13.3.4.1.
14.4.3. Primul ajutor in arsurile electrice
Arsurile produse de curentul electric pot fi mai serioase decat par la prima vedere. irecand prin corp, curentul electric
determina adesea oprirea functionarii inimii sau a respiratiei; persoana electrocutata poate fi aruncata violent, ceea ce
duce la fracturi, luxatii etc.
ATENTIE ! Prima manevra pe care trebuie sa o efectueze salvatorul este scoaterea accidentatului de sub actiunea
curentului electric(a se vedea cap. 17). Apoi:
- controlati respiratia si aplicati respiratia artificiala, daca este necesar(a se vedea cap. 2);
- controlati circulatia sangelui si aplicati resuscitarea cardio - respiratorie, daca pulsul nu este sesizabil si daca
sunteti antrenati pentru reanimarea cardio-respiratorie(a se vedea cap. 3);
- daca respiratia si circulatia sunt reluate, atunci :
- acordati primul ajutor pentru arsuri, acoperindu-le cu un pansament curat si uscat;
- imobilizati fracturile si luxatiile(a se vedea cap. 9-12);
- obtineti ajutorul medicului.
14.4.4. Arsurile cauzate de radiatii

Desi nu exista un prim ajutor specific pentru arsurile produse de razele X sau materiale radioactive, puteti sa le
tratati ca pe arsurile solare:
- acoperiti zona arsa cu un prosop umed, utilizand o solutie de 10 grame de sare la un litru de apa(o lingura la un litru de
apa) .Aceasta linisteste si raceste pielea. Pot fi utilizate de asemenea unguentele si cremele comerciale pentru arsuri solare;
- daca basicile sunt sparte , exista un pericol grav de infectie, iar victima trebuie vazuta de un medic.