Metoda VIT și tulburările comportamentale ale adolescenților din plasament

- REFERAT -
CUPRINS
1. Introducere…………………………………………………………………………………….3
2. Descrierea succintă a metodei VIT (Video )………………………………………………….3
3. Clasificarea tulburărilor de comportamente………………………………………………..…5
4. Avantaje și dezavantaje ale utilizării metodei VIT în lucrul cu adolescenții aflați în
plasament…………………………………………………………………………………………6
5. Concluzii………………………………………………………………………………………6
6. Bibliografie……………………………………………………………………………………8

2
1. INTRODUCERE

Adolescența reprezintă o vârstă a provocărilor atât pentru adolescent cât și pentru familia
acestuia. Sunt autori care au sesizat carcaterul de criză al acestei vârste, specialiștii agreând
această idee. A fost creată chiar o disciplină special numită hebeologie al cărui părinte este G.
Stanley Hall (Munteanu, 1998). Conform literaturii dedicate acestei vârste, care a fascinat
spiritual uman, ea a fost denumită în multe feluri care au surpins caracteristica principală: “criza
juvenilă”, “vârsta ingrată”, “vârsta integrării sociale”, “vârsta marilor idealuri”, “vârsta de aur”,
etc.
Din punct de vedere al teoriilor psihologiei această vârstă este una a dezvoltării propriei
identității și totodată a căutării confirmărilor. Deși la această vârstă adolescenții se îndepărtează
fizic de familie, căutând mai degrabă compania grupului de covârstnici, rolul părinților este
crucial în acest proces al consolidării identității (Fonagy și Target, 1997). Acest aspect al relației
părinte adolescent capătă note distincte în cazul diadei părinte social – adolescent aflat în
plasament deoarece, fiind vorba de o disponibilitate emoțională crescută din partea părintelui și
de o gestionare inspirată a independenței adolescentului, în această diadă există factori
socioculturali care minează relația (Cojocaru, 2008).
Din punct de vedere al intervențiilor din domeniul asistenței sociale și psihologiei asupra
adolescenților care se confruntă cu situații conflictuale la nivelul familiei sociale, se remarcă
frecvența ridicată a comportamentelor dezadaptative ale acestora : tulburări de comportament,
comunicarea precară părinte social- adolescent, conflicte cu părinții sau cu grupul de prieteni,
etc.

2. DESCRIEREA SUCCINTĂ A METODEI VIT (Video Interaction Training)

Deși sunt multe modalități de consiliere și asistare a adolescenților în vederea menținerii

unui echilibru psihosocial în această perioadă de tranziție spre maturitate, cele mai eficiente sunt
cele care au în vedere o intervenție sistemică sau cel puțin în diadă, adolescent-asistent maternal
profesionist (Cojocaru, 2008). În acest context o metodă care accentuează autoevaluarea celor
doi membrii ai diadei și mai mult și a specialistului care le acordă spijin poate fi văzută ca o
modalitate de intervenție cu o eficiență ridicată.

3
 Metoda VIT (Video Interaction Training) este cunoscută în literatura de specialitate sub
denumirea de VIG (Video Interavcțion Guidance) sau VHT (Video Home Training) (Kennedy,
2006).
Metoda VIT reprezintă un instrument care urmărește plasarea adolescentului sau al
subiectului care face ținta intervenției în central atenției, pentru a valoriza subiectul și a promova
o viziune pozitivă a relației acestuia cu Celălalt. Această metodă a fost promovată pentru prima
dată în România în anul 2000, în Bârlad, în cadrul DGASPC Vaslui de către o echipă de
olandezi. Între 2006-2008 în baza unor parteneriate non-guvernamentale această metodă a fost
prezentată pe scară largă în România, atât profesioniștilor cât și mediului academic.
Foarte succint, această metodă poate fi descrisă astfel:
Înainte de prima filmare, clientul este antrenat în procesul de schimbare prin identificarea
propriilor obiective. Apoi se realizează un film scurt (de 10 minute) cu scopul explicit de a vedea
momentele în care comunicarea dintre adult şi adolescent este „mai armonioasă decât de obicei”.
În timpul sesiunii de feedback, clientul şi Îndrumătorul VIT analizează împreună
momentele de succes filmate, în special momente în care adultul a răspuns bine la acţiunile sau
iniţiativele copilului prin folosirea unei combinaţii de răspunsuri verbale şi non-verbale.
Reflectează împreună asupra acţiunilor întreprinse care contribuie la atingerea scopurilor,
sărbătoresc succesul iar apoi stabilesc alte scopuri pentru schimbare.
Aceste reflecţii trec foarte repede de la analiza comportamentului, la explorarea
sentimentelor, gândurilor, dorinţelor şi intenţiilor.
În lucrul cu familia, această metodă reprezintă o cale de îmbunătățire a abilităților
profesionale. Metoda este foarte potrivită progresului tehnologic, nefiind privită cu mare
reticență.
Rădăcinile acestei metode de Ghidare Interactivă Video se află în teoriile abilitării
(empowerment), intersubiectivităţii şi a învăţării mediate (Lee, 2001). În cadrul ei, interacţiunile
sunt studiate în contextul în care se doreşte schimbarea. Aceasta înseamnă că metoda poate fi
aplicată universal, în diverse culturi sau clase sociale. Scopul metodei poate fi descris ca fiind
îmbunătăţirea comunicării eficiente în situaţii naturale şi construirea unui stil eficient și unic
pentru fiecare individ prin:
- Creşterea conştientizării,
- Creşterea atitudinii pozitive faţă de alţii,

4
 - Reducerea stresului şi creşterea încrederii în sine,
- Stabilirea unor relaţii de colaborare.
Cel mai semnificativ aspect este faptul că intervenţia pune accentul pe creşterea sensibilităţii
părintelui faţă de copil în timp ce „antrenăm” părintele să facă propriile alegeri şi să ia propriile
decizii referitoare la modul cum dorește să realizeze acest lucru, ţinând cont de posibilităţile şi
cultura din care provin (Barker și Buchanan- Barker, 2004).
Având în vedere că această metodă presupune filmarea interacțiunii dintre persoanele care
fac ținta intervenției și a specialistului cu acesția, se are în vedere respectarea Principiile de
Contact, scopul fiind îmbunătăţirea colaborării la nivel relaţional (Kennedy, 2006).
Conform practicienilor acestei metode, ea poate fi aplicată în domenii de intervenție
diverse:
- În cadrul familiilor cu copii care se confruntă cu probleme emoţionale, de comportament,
probleme ale progresului școlar.
- În cazul profesorilor care se confruntă cu grave probleme de disciplină la clasă.
- Ca metodă de formare a adulţilor care lucrează cu copii mici privind eficienţa
abilitaţilor de comunicare.
- Ca metodă de instruire pentru profesorii care lucrează cu copii cu elemente de
autism.
- Cu adolescenţi, pentru a-i ajuta să-si dezvolte abilitaţi eficiente de comunicare.

3. CLASIFICAREA TULBURĂRILOR DE COMPORTAMENT

Comportamentele manifestate de copii și adolescenții pot fi împărțite, în general, în două

grupe de sindroame: internalizare respectiv externalizare (Achenbach, 1991). Sindroamele de
internalizare cuprind probleme care sunt în legătură cu propria persoană (anxietate/depresie,
însingurare/depresie, acuze somatice) și cele de externalizare inclus probleme care implică
dificultăți în legătură cu ceilalți (comportament agresiv, comportament încălcare reguli). Aceste
tipuri de comportamente sunt printre cele mai frecvente care apar la adolescenții aflați în
plasament care sunt referiți pentru asistare socială și psihologică.

5
4. AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE ALE UTILIZĂRII METODEI VIT ÎN LUCRUL CU
ADOLESCENȚII AFLAȚI ÎN PLASAMENT
Această metodă poate avea următoarele avantaje pentru intervențiile de la nivelul
manifestărilor comportamentale ale adolescenților aflați în plasament:
- reprezintă o metodă cu un grad mai ridicat de obiectivitate de evaluare, dar mai ales de
autoevaluare, a comportamentelor subiecților implicați,
- metoda poate fi utilizată ca un instrument de decelare a calității interacțiunilor subiecților,
- reprezintă o metodă diferită de cele convenționale, o modalitate democratică de a lucra cu
oameni care nu se simt capabili să facă schimbările pozitive pe care le doresc în vieţile
lor.
- accentul se pune foarte mult pe colaborarea cu clientul – să exploreze împreună, să
descopere împreună şi în cele din urmă să ajungă la o înţelegere comună.
- diferenţa de putere care există între practician şi client este dizolvată şi abilitarea devine
posibilă.
Totuși, aplicarea acestei metode poate avea și câteva dezavantaje, mai ales în aplicarea ei
la nivelul diadei sociale:
- Slaba structurare a metodei, ca instrument de lucru asupra interacțiunii dintre
adolescentul și adultul cu responsabilități de îngrijire și educare.
- Sensibilitatea metodei VIT cu privire la aspectele culturale.
- VIT acordă prea mică importanță rețelei sociale în care funcționează sistemul de
comunicare al beneficiarilor.
- Specificul metodei VIT, mai mult decat al altor metode, pune în discuție mecanismele
defensive ale profesioniștilor care aplică VIT.
- VIT poate fi mai puțin utilizată în situații serioase de criză sau în situații multifactoriale,
complexe.

5. CONCLUZII

VIT reprezintă o metodă prin care clienţii (părinţi sau profesionişti) au oportunitatea de a
reflecta în mod activ şi de a primi feedback legat de interacţiunile proprii, prin analizarea unor
fragmente filmate cu o comunicare eficientă.

6
 Având în vedere avantajele și dezavantajele descrise mai sus în legătură cu această
metodă, suntem de părere că în cadrul diadelor sociale care se confruntă cu manifestări
comportamentale deviante ale adolescentului poate fi utilă în condițiile depășirii reticenței de a fi
expus atât din partea profesionistului cât și a beneficiarului. Credem totuși că în Romînia, mai
ales în cadrul sistemului de asistență socială și protecția copilului, intruziunea reprezentanților în
cadrul relațiilor de familie este limitată de percepția relației cu autoritatea și de particularitățile
culturale.

7
6. BIBLIOGRAFIE

Achenbach, T. (1991), Manual for the Child Behavior Checklist/4-18 and 1992 Profile,
Burlington: Departament of Psychiatry, University of Vermont.

Barker,P., Buchanan- Barker,P. ( 2004) the Tidal Model: A guide to mental Health
professionals Brunner – Routledge

Cojocaru, D. (2008). Copilaria si constructia parentalitatii – Asistenta maternala in Romania,.

Iasi: Editura Polirom.

Fonagy, P., Target, M. (1997). Attachment and reflective function: their role in self-organization.
Dev Psychopathol, 9(4), 679-700.

Kennedy, H. (2006) An analysis of assessment and intervention frameworks in educational

psychology services in Scotland: past, present and possible worlds School Psychology
International Vol 27 No. 5

Lee J.L.(2001) The empowerment Approach to Social Work Practice Columbia Press

Rutter, M. (2008) Attachment Concepts and Attachment Disorders: A Critical Review Emmanuel
Miller Lecture ACAMH Conference March 2008

Kennedy, H. (2008) Why does Video Interaction Guidance Work? Unpublished

paper delivered at DECP BPS Conference January 2008

Munteanu, A., (1998), Psihologia copilului și adolescentului, Editura Augusta, Timișoara